Anatolida (fragment)

de Ion Heliade Rădulescu (1802-1872)

Fragmentul face parte din epopeea de inspiraţie biblică Anatolida de Ion Heliade Rădulescu şi
prezintă alungarea îngerilor din Paradis, ca urmare a revoltei acestora împotriva divinităţii. Din cele
douăzeci de părţi proiectate ale epopeii, sunt realizate doar primele cinci: I.Empireul şi Tohu-Bohu (din care
este extras fragmentul ce urmează), II.Imnul creaţiunii, III. Viaţa sau Androginul, IV.Arborul Ştiinţei şi
V.Moartea sau fraţii. Epopeea urma să facă parte dintr-un ambiţios proiect, Umanitatea, unic în literatura
paşoptistă prin intenţia autorului de a rescrie în versuri istoria omenirii, de la Geneza biblică până în
contemporaneitatea secolului al XIX-lea.

Bubuie cerul, se scoală Împăratul;

Duduie eterul, ca pasă urgia;
Fulgere, vâlvoare în spaţiu şerpuiesc;
Focul se-ntinde, curăţă păcatul.
Marea-exploziune arestă eternitatea;
Saltă firmamentul şi sorii se-nspăimântă,
Cugetul de crimă pe unde se-ntinde,
Tot desfigurează, ca trăsnet încinde;
Foc negru şi roşu lumina se preface,
Plumb e uşurinţa şi cerul se desface;
Cad rebelii-n spaţiu şi vâjâie căzând,
Haos, abis mare-i aşteaptă căscând.
Pică şi se schimbă pe cât trec din cer:
Capete de angeli, de demoni picioare,
Aripă cerească una se mai vede,
Alta infernală la vale-nnegreşte,
Monstru la alţi capul în abis precede
Talpele, lumină în cer mai luceşte.
Neagră, fumegândă acum sunt vulvoare,
Nume, suvenire din ceruri le pier.

Se-nchide Empireul. Ca fulgerul străluce

Un gladiu de flăcări ce ţine Mihael,
Ce miriade d-angeli comandă şi conduce,
Şi pacea le anunţă preablândul Gabriel.
................................................................
Cu mult este mai mare căderea spirituală
Şi nu pot fi cuvinte a se asemăna
Cu oricare cădere ce e materială,
E mică-asemînare concret a se-arăta.