Integrarea României în Uniunea Europeană

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007.

Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 şi confirmată la
Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul de ţară privind progresele României din
octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca dată de
aderare pentru România şi Bulgaria. Cele două ţări au semnat Tratatul de
aderare pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumünster din Luxemburg.

Efecte asupra viitorului Uniunii

Amplasarea geopolitică a României va influenţa politica UE cu privire la
relaţiile cu Europa de Est, Orientul Mijlociu, Turcia şi Asia. Prin Iniţiativa de
Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), România are o oportunitate de a-şi
demonstra supremaţia în regiune.

Integrarea în Uniunea Europeană a influenţat şi relaţiile regionale ale

României. În consecinţă, România a impus un regim de vize pentru câteva
state est-europene precum Republica Moldova, Serbia, Muntenegru, Rusia,
Ucraina, Belarus şi Turcia.

Oficialii consideră că ţara face parte atât din Europa Centrală cât şi din
Balcani. Acest lucru reflectă ambiţiile dualiste ale guvernului român, care
doreşte îmbunătăţirea integrării euro-atlantice a ţării, concomitent cu crearea
unei zone de stabilitate la Marea Neagră.

Principalele beneficii oferite de aderarea la UE sunt:

· un climat politic si economic stabil care ar stimula o dezvoltare durabila;

· o predictibilitate si o stabilitate crescute ale mediului economic;
· cresterea competitivitatii pe piata interna, ceea ce va conduce la motivarea si
stimularea agentilor economici autohtoni in sensul sporirii productivitatii si a
eficientei prin dezvoltarea de noi produse si servicii, introducerea tehnologiilor
moderne si diminuarea costurilor de productie;
· dezvoltarea comertului, un stimul important pentru economia nationala si piata

1
fortei de munca;
· accesul sporit la pietele de capital si investitii europene, la noile echipamente
si sisteme informationale, la <<know-how>>-ul managerial si tehnicile
organizationale din tarile dezvoltate;
· prezenta agentilor economici romani pe o piata unica de mari dimensiuni si cu
o portanta deosebita;
· oportunitati deosebite oferite de implementarea Uniunii Economice si
Monetare;
· intarirea securitatii nationale prin integrarea in mecanismele PESC;
· oportunitatea de a participa plenar la procesele de luare a deciziilor privind
viitoarea configurare a Europei;
· cresterea prestigiului si consolidarea statutului Romaniei in relatiile cu alti
actori statali, atat pe plan politic, cat si economic;
· dobandirea de catre cetatenii romani a drepturilor decurgand din acordarea
"cetateniei europene";
· perspective de perfectionare profesionala si acces pe piata europeana a
muncii pentru cetatenii romani.

Care sunt avantajele economice ale Romaniei, din

perspective aderarii la UE?

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana va avea un impact pozitiv

asupra economiei romanesti, in timp ce optiunea pentru neaderare sau un
scenariu izolationist ar costa Romania mult mai mult decat aderarea propriu-
zisa, crede Bogdan Badea, director in Ministerul Integrarii Europene.

Beneficii: aderarea Romaniei la Uniunea Europeana va avea un impact

pozitiv asupra economiei romanesti, deschizand noi perspective de afaceri.

Pentru companiile romanesti, aderarea la Uniunea Europeana va

insemna, in primul rand, accesul pe Piata Unica, o piata care, dupa extinderea
de la 1 mai 2004, a ajuns la peste 450 milioane consumatori. Odata cu
extinderea, se asteapta ca UE sa devina cel mai mare exportator din lume, cu o
cota de aproximativ 20% din exportul mondial. Comertul intra-comunitar si
comunitar va creste cu cel putin 9%, datorita inlaturarii barierelor tarifare si non-
tarifare. In acest sens, este vitala cresterea competitivitatii produselor

2
romanesti. O piata mai mare va determina cresterea nivelului de productie si va
conduce la crearea economiilor de scara.

Implementarea legislatiei comunitare, investitiile de capital si cresterea

cheltuielilor in sectorul cercetare-dezvoltare vor contribui semnificativ la
cresterea productivitatii.

Aderarea la Uniunea Europeana va aduce o imbunatatire a mediului de

afaceri romanesc, imbunatatire care a inceput sa se faca deja simtita, prin
cadrul legislativ mai stabil si practici de afaceri mai transparente. Au fost deja
eliminate sau sunt in curs de eliminare barierele in calea liberei circulatii a
serviciilor si a marfurilor. Cadrul legislativ comun furnizat de Piata Unica va
creste eficienta generala a economiei romanesti prin imbunatatirea alocarii
resurselor, cresterea gradului de specializare si incurajarea concurentei.

In conditiile imbunatatirii mediului de afaceri, Romania a inceput deja sa

devina o tinta atractiva pentru investitiile straine. La aceasta va contribui in
continuare si statutul de economie de piata functionala obtinut de Romania in
acest an. Atragerea unui volum mai mare de investitii straine va asigura rapid si
direct accesul la un management eficient, la tehnologii moderne si la noi
segmente de piata.

Pe fundalul imbunatatirii climatului investitional, companiile trebuie sa

induca reorientari masive ale productiei si ale exportului, cu efecte asupra
cresterii competitivitatii. Industria romaneasca trebuie sa treaca de la productia
de masa, bazata in principal pe criteriile cantitative, de cost si fiabilitate, spre
productia cu grad ridicat de personalizare, bazata pe calitate.

Companiile din industria textila, a lemnului si produselor din lemn, a

mobilei, care sau bucurat pana acum de avantajul competitiv oferit de forta de
munca ieftina, trebuie sa isi regandeasca strategia, astfel incat sa fie competitivi
pe Piata Unica. Turismul si transportul sunt sectoare care vor beneficia de pe
urma integrarii europene, reprezentand oportunitati de investitii. In contextul
Pietei unice, investitiile se vor reorienta catre industriile cu un grad inalt de
tehnologizare.

In ciuda efectului general benefic al extinderii asupra economiei

romanesti, impactul poate fi inegal, astfel ca unele grupuri de companii vor
beneficia mai mult de oportunitati decat altele.

3
 Deschiderea noilor piete aduce presiune asupra intreprinderilor care
activeaza in sectoare industriale traditionale. Intreprinderile mici si mijlocii (IMM)
sunt mai expuse la numeroasele schimbari in mediul de afaceri, provocate de
restructurarea economica si pregatirile pentru aderare.

Adoptarea standardelor comunitare si asigurarea resurselor financiare

pentru acoperirea costurilor de mediu reprezinta pentru companiile romanesti o
provocare, pentru care acestea trebuie sa se pregateasca deja.

Costuri: costurile aderarii Romaniei la UE trebuie definite permanent, in

corelatie cu beneficiile pe termen lung. Toate extinderile precedente au
demonstrat faptul ca, pe termen lung, aderarea este profitabila pentru noile
state membre. Irlanda, Spania sau Portugalia reprezinta adevarate povesti de
succes in ce priveste cresterea economica si prosperitatea sociala.

Aderarea la UE implica in esenta un cost de oportunitate.

Optiunea pentru neaderare sau un scenariu izolationist ar costa Romania

mult mai mult decat aderarea propriu-zisa. Acest scenariu este insa putin
plauzibil, avand in vedere faptul ca traim intr-o economie globala, iar UE
reprezinta raspunsul statelor nationale la provocarile globalizarii.

Costurile aderarii reprezinta, in esenta, eforturi pe care Romania ar trebui

sa le faca oricum, in procesul complex de modernizare a societatii. Prin
aderarea la UE, efortul acestui proces de modernizare va fi sustinut si de
Uniune, nu numai prin fondurile de pre-aderare si ulterior de cele structurale si
de coeziune, dar si prin experienta unor modele economice si sociale de
succes ale statelor membre.

Comparand contributia Romaniei la bugetul Uniunii cu sumele pe care le

va primi, este evident faptul ca Romania va fi un beneficiar net. Pentru aceasta,
este important insa, ca Romania sa asigure o rata de absorbtie cat mai aproape
de 100% a fondurilor comunitare.

Eforturile financiare pentru sustinerea aderarii la UE sunt graduale in

timp, in functie de perioadele de tranzitie obtinute. Aceste eforturi au inceput
deja in perioada de preaderare si vor continua si dupa data aderarii. Anul 2007
trebuie privit ca o etapa in procesul de integrare europeana.

Costurile aderarii vor fi suportate atat din bugetul statului, cat si de

populatie si agenti economici. Cetatenii Romaniei se vor bucura insa, de la data

4
aderarii, de beneficiile Pietei unice, in special de cele patru libertati (a
marfurilor, a persoanelor, a capitalurilor si a serviciilor). Pe termen mediu si
lung, beneficiile aderarii se vor reflecta si in nivelul de trai al populatiei.

În legătură cu articolele apărute în presă privind costurile şi beneficiile

aderării României la UE, Ene Dinga, Ministrul Integrarii Europene, precizează:

„În primul rând, studiile de impact au arătat că aderarea României la UE în

2007 este cea mai avantajoasă perspectivă atât din punct de vedere financiar,
cât şi ca dezvoltare economică, creştere a nivelului de trai şi modernizare a ţării
noastre decât o aderare întârziată sau un scenariu izolaţionist. Aşadar, dacă nu
am adera la Uniunea Europeană în 2007, costurile ar fi mult mai mari.

Costurile care se vehiculează ca fiind ale integrării, sunt, de fapt, costuri ale
modernizării României, care a vor fi trebuit realizate oricum, chiar fără sprijin
comunitar, în cazul în care nu ne-am fi integrat. Putem spune că investim în
autostrăzi pentru că ne integrăm, sau ar fi, de fapt, corect, să spunem că vrem
să avem drumuri mai bune, care să contribuie la dezvoltarea economiei şi,
implicit, la crearea de noi locuri de muncă? Putem spune că investiţiile pentru
reducerea poluării sau pentru îmbunătăţirea calităţii apei potabile sunt făcute de
dragul Uniunii Europene? Cred că ar fi corect să spunem că noi înşine suntem
interesaţi să avem o apă mai bună şi un mediu mai curat pentru fiecare dintre
noi. La fel, cred că fiecare dintre noi vrem ca toate condiţiile igienice să fie
respectate de către abatoare şi fabrici de lapte, pentru a ne garanta siguranţa
alimentară. Aşadar, cea mai mare parte a costurilor considerate ale aderării
sunt legate de îmbunătăţirea vieţii noastre. Acestea ar fi trebuit realizate oricum.
Acum, acestea sunt susţinute cu fonduri comunitare. De exemplu, costurile
pentru mediu au fost evaluate, pentru următorii 20 de ani, la circa 29 de
miliarde de euro. Acestea vor fi acoperite din bugetul public central şi cele
locale, dar şi de la bugetele companiilor. În perioada 2005-2025, România va
aloca anual circa 1 % din PIB pentru mediu şi transport, iar Uniunea
Europeană, 1,7% din PIB-ul României. Este adevărat că, la sumele oferite de
Uniunea Europeană trebuie să adăugăm şi o co-finanţare. Aceasta nu
înseamnă însă contribuţie la bugetul comunitar, ci este o investiţie în proiecte
de dezvoltare a României. Cu siguranţă nu ar fi fost mai suportabil pentru
populaţie dacă ar fi trebuit să facem aceste investiţii cu fonduri 100% româneşti.

Aşadar, contribuţia României la bugetul comunitar este de aproximativ 2,5

miliarde de euro în perioada 2007-2009 (800 de milioane în 2007 şi câte aprox.

5
900 de mil în 2008, 2009) şi nu 5,6 miliarde, cum greşit se vehiculează în
presă. Co-finanţarea nu este contribuţie la bugetul comunitar. Aceşti bani nu
pleacă din ţară, ci sunt investiţi aici, în proiecte pentru modernizarea României
(drumuri, canalizări, modernizări de ferme, întreprinderi, locuri de muncă etc.).
Dar România va primi de la bugetul comunitar, în aceeaşi perioadă (2007-
2009), 11 miliarde de euro, dintre care, 6 miliarde de euro plăţi, urmând ca
restul plăţilor să se facă pe măsura derulării proiectelor.

Probabil că singurele costuri care pot fi asociate strict integrării sunt cele
legate de crearea unor instituţii specifice: de gestionare a fondurilor comunitare,
în agricultură etc. Dar beneficiile pe care le aduce acest sistem de management
al influxurilor financiare europene sunt exponenţial mai mari raportate la costuri.

Şi ar mai fi ceva: costurile monetare care trebuie acceptate, cum spuneam,

drept costuri de creştere sau dezvoltare/modernizare, produc efecte pe termen
mediu şi lung mult amplificate faţă de fiecare euro cheltuit. Şi, oricum,
beneficiile integrării trebuie evaluate şi în planul efectelor non-monetare:
modificarea comportamentului economic bazat acum, în mare măsură, pe
hazardul moral; creşterea competitivităţii tehnologice, economice şi comerciale;
îmbunătăţirea mediului de afaceri, sub aspectul previzibilităţii şi reducerii
riscului de incertitudine. Şi, poate, cel mai important beneficiu este cel al
posibilităţii României de a participa activ la elaborarea noului acquis comunitar,
în aşa fel încât să fie servite în mod maximal interesele ţării noastre. Oare nu
este cu mult mai bine să fii parte la luarea unor decizii care au impact asupra ta
decât să fii, pur şi simplu, ţintă pasivă a acestor decizii?

Cred că este cazul să depăşim abordarea demagogică şi să evaluăm

impactul aderării în mod global. Uniunea Europeană nu impune standarde
arbitrare pentru a genera costuri suplimentare, ci stabileşte anumite standarde
pentru a aduce un plus în calitatea vieţii fiecărui cetăţean şi a crea un mediu
economic dinamic şi competitiv. Este clar că există costuri pentru modernizarea
României, care este subsumată acum procesului de aderare la Uniunea
Europeană. Dar aceste costuri au existat şi în ultimii ani pentru eficientizarea
economiei româneşti. Acum beneficiem de sprijinul UE, ne vom integra într-un
spaţiu care va garanta, pe termen mediu şi lung, o viaţă mai bună pentru
fiecare dintre noi, iar exemplul altor state membre este elocvent în acest sens.

Consider că, în loc de a discuta demagogic despre acest subiect, trebuie

să informăm companiile şi cetăţenii pentru a-i ajuta să se pregătească bine

6
pentru statutul de membru al Uniunii Europene.

Cred că luciditatea, onestitatea şi responsabilitatea evaluării impactului

aderării (şi, ulterior, a integrării propriu-zise) a României la Uniunea Europeană
trebuie să constituie ingrediente intelectuale obligatorii”.

Avantajele integrarii europene

Integrarea poate fi mai mult sau mai puţin lina, cu o diversitate de costuri si
beneficii care depind de
starea actuală a transformărilor din România. Cu cât România progresează mai
mult din punct de vedere economic, cu atât va fi mai uşor pentru ea sa facă faţa
in mediul competitive al Uniunii Europene şi chiar si în acest caz vor avea de
suferit sectoare si firme vor rămâne in afara jocului pieţei, cu consecinţe
dureroase pentru forţa de munca nevoita sa se îndrepte către alte activităţi.
Pentru a putea intelege costurile trebuie sa avem o reprezentare clara a
avantajelor ce deriva din procesul integrarii europene. Nu există domeniu al
vieţii politice care să nu fie afectat de aderarea la UE sau chiar numai de
perspectiva acesteia. Multe din schimbările pe care România ar fi trebuit să le
facă oricum, cu sau fără aderarea la UE, pentru a avea o economie de piaţă
puternică şi o societate democratică, se realizează cu sprijin financiar şi cu
experienţa Uniunii Europene. România va deveni, in 2006, beneficiara celui mai
mare volum de finanţare oferit de Uniunea Europeană unui stat din afara sa,
nivelul acestor fonduri atingând, în acest an , valoarea de 1 miliard de Euro.
Avantajele extinderii, pentru Romania, sunt aceleasi ca pentru toate
celelalte tari candidate: crestere economica, cresterea investitiilor starine
directe, crearea unor noi structuri de productie care sa permita fabricarea unor
produse finite cu valoare adaugata mai mare si calitate superioara, conform
satndardelor
UE, protectie sporita a consumatorilor, cresterea economiilor si investitiilor
populatiei, micsorarea fiscalitatii prin politici de impozitare mai relaxate,
extinderea pietelor de capital, dezvoltarea afacerilor si a sectorului privat,
stimularea concurentei, acces pe piata muncii din statele UE, imbunatatirea
substantiala a standardului de viata a populatiei. Un ex.ar putea fi cel al
Irlandei,care in momentul aderarii la Uniune,in 1973, avea cel mai mic PIB pe
cap de locuitor; în prezent se afle printre primele state ale UE, în privinţa PIB-
ului pe cap de locuitor.

7
 In domeniul agriculturii, avantajele sunt mai reduse in primii ani de
aderare, dar pe termen mediu si lung, integrarea agriculturii romanesti va duce
la: cresterea productivitatii agricole,prin adoptarea acquis-ului si, mai ales prin
accesul la fondurile UE pentru agricultura si la tehnologie, performanta,
stimularea dezvoltarii exploatatiilor agricole mijlocii(pana la 5ade ha) si
mari(peste 100 ha), imbunatatirea accesului pe piata UE si dispparitia tuturor
barierelor comerciale, incetinirea migrarii fortei de munca din agricultura spre
sectorul industrial.
Accesul la fondurile structurale comunitare va da posibilitatea Romaniei
sa asigure o dezvoltare echilibrata a regiunilor, precum si o dezvoltare rurala
sustinuta, sa modernizeze infrastructura de transporturi si de mediu, sa creeze
noi oportunitati de ocupare a fortei de munca, mai ales in mediul rural.
Avantajele economice şi sociale ale integrării României în structurile
europene ar putea fi rezumate astfel: creştere economică, creşterea investiţiilor
străine directe, bunuri de înaltă tehnologie, mai multă protecţie pentru
consumatori, creşterea economiilor populaţiei, un mediu mai curat de munca.

Costurile integrarii europene

Se estimează ca, pe ansamblu, costurile aderării vor fi mai mici decât

cele ale neaderării, intrarea României în Uniunea Europeană aducând şi pentru
ţara noastră mai multe beneficii decât costuri. Beneficiile depind, în mare
măsură, de capacitatea României de a folosi eficient fondurile nerambursabile
oferite , cu generozitate, de Uniunea Europeana, atât înainte cât şi după
aderare.
Costurile aderării sunt, în mare parte, costurile schimbărilor necesare
pentru a ieşi din criza generată de colapsul economiei centralizate. Costurile
vor fi atât de natură financiară, cât şi socială; acestea din urmă fiind cel mai
greu de depăşit.
Costurile neaderării ? Izolarea şi îndepărtarea de la procesele de luare a
deciziilor, ceea ce va implica dificultăţi şi cheltuieli sporite pentru impunerea
autonomă pe scena economică si politică; izolarea economică a României, în
condiţiile în care UE deţine în prezent circa 60% din comerţul exterior mondial.
Restrângerea posibilităţilor de acces a produselor româneşti pe piaţa
comunitară; creşterea vulnerabilităţii produselor româneşti în faţa măsurilor de
apărare comercială si a obstacolelor tehnice practicate de UE faţă de ţările
terţe; sporirea decalajului economic dintre România şi ţările care vor adera la
UE, datorită, în principal, imposibilităţii de a beneficia de fondurile comunitare

8
de dezvoltare ; scăderea posibilităţilor României de a dezvolta o agricultură
competitivă.
Costurile aderarii sunt cele legate de infiintarea unor institutii compatibile
cu cele existente in UE, costuri legate de investitiile in tehnologie,pentru a avea
produse de inalta calitate, la standarde ridicate si preturi rezonabile, care vor
permite accesul pe piaţa europeana, investitii pentru imbunătăţirea calitaţii
mediului precum si investitii in agricultura, caci piata agricola se va axa din ce in
ce mai mult pe calitate. Agricultura, va trebui să se facă faţă celei mai mari
restructurări de forţă de muncă, o bună parte din costul integrării fiind plătit de
cei angajaţi în agricultură. Industria chimică va avea şi ea de pierdut. Dintre
ramurile industriale care au fost afectate negativ de liberalizarea comerţului cu
UE, , industria chimica se detaşeaza în mod clar.De asemenea Industria
materialelor plastice, pielăriei şi al articolelor din piele, celulozei şi hârtiei va
supravieţui numai prin preluarea de către marile companii vestice, la momentul
aderării. Industria lemnului şi prelucrătoare este într-o situaţie de avantaj
comparativ cu ţările UE; menţinând acest trend prin investiţii în tehnologie şi
atragere de capital, la momentul integrării acest sector va avea de câştigat,
dezvoltându-se şi creând locuri de muncă . Integrarea va duce la creşterea
productivităţii din cadrul Industriei încăţămintei şi textilelor .Şi industria
metalurgică, de maşini şi echipamente va fi avantajată dacă se menţine trendul
importurilor de tehnologii.
Din perspectiva socială, România va avea populaţia cea mai afectată de
integrare, având nevoie de o mare flexibilitate pentru a se adapta noilor condiţii
de pe piaţa muncii. Deoarece firmele vor trebui să facă faţă competiţiei tot mai
puternice de pe piaţa bunurilor, va trebui eliminată forţa de muncă în exces, în
vederea îmbunătăţirii productivităţii activităţii. Este evident că România nu se
poate apropia de nivelul de bunăstare al ţărilor UE, fără a-şi asuma şi costurile
acestui proces.Va fi nevoie de eforturi de aliniere la legislaţia comunitară, de
consolidarea instituţiilor statului care să o aplice, de întărirea practicilor
economiei concurenţiale (în care toţi actorii trebuie să aibă drepturi egale,
indiferent de forma de proprietate) , de întărire a graniţelor, pt.ca România să
fie pregătită să asigure graniţele exterioare ale UE, de regândire a agriculturii,
pentru a se trece de la o agricultură de subzistenţă la una orientată pe nevoile
pieţei.