Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
12Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Istoria Portului Popular Bucovinean Ion Dragasanul

Istoria Portului Popular Bucovinean Ion Dragasanul

Ratings: (0)|Views: 949 |Likes:
Published by adresa_de_lucru

More info:

Categories:Types, Research, History
Published by: adresa_de_lucru on Jan 14, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/04/2013

pdf

text

original

 
O istorie a portului popular bucovinean
Autor Ion Dragusanul
Cuprins
„Satul românesc este, în esen
ţă
, preistoric”„Îmbr
ă
c
ă
mintea Dacilor era mai toat
ă
ro
ş
ie”?De la „uria
ş
ii” Hyperborei la DaciUrma
ş
ii lui Mo
ş
TimpFoamea de dacism
ş
i m
ă
rturiile românilor„Cu un port aproape întocmai al str
ă
bunilor s
ă
i”De la
 Ţ 
ara de Sus a Moldovei, la Bucovina„Norodul este foarte plecat spre eres”Vestimenta
ţ
ia etnicilor din BucovinaEmanciparea Bucovinei
ş
i inventarea costumului popular studen
ţ
escBibliografieCuprins
„Satul românesc este, în esen
ţă
, preistoric”
„Satul românesc este, în esen
ţă
, preistoric”, adic
ă
„o zon
ă
conservatoare,cum o dovedesc elementele de cultur
ă
arhaic
ă
care au supravie
ţ
uit aici pân
ă
laînceputul secolului XX”, în ciuda statutului de „r
ă
spântie, în care se întretaieinfluen
ţ
e diverse”, o r
ă
spântie în care s-a supravie
ţ
uit doar „cu j
ă
raticul
ţ
inutsub spuz
ă
”. Iar principalele elemente de cultur
ă
arhaic
ă
sunt legile, care „secântau, ca s
ă
nu se uite”
ş
i din care ne-au r
ă
mas doar vestigii lingvistice („Leru-i Ler”, „Florile d’Albei”, „Heiole” etc.), dar care au supravie
ţ
uit, din vremea luiZalmoxe, pân
ă
pe la anul 1800, sub numele de „Valaskim”, adic
ă
„drept valah”,precum
ş
i ve
ş
mintele preistorice, atât cele n
ă
scocite de legendarul Pelasg(opinci, cojoc, c
ă
ciul
ă
), cât
ş
i de mâinile pricepute ale „zei
ţ
ei” casnice, femeia(
ţ
es
ă
turi din in, cânep
ă
, lân
ă
sau bumbac).Portul popular al românilor, despre care se vorbe
ş
te doar din perspectivafragmentului nostru de istorie (cele aproape dou
ă
secole recente), care s-adesprins
ş
i se desprinde înc
ă
prin întret
ă
iere de preistorie, nu reprezint
ă
omo
ş
tenire dacic
ă
, ci una mult mai îndep
ă
rtat
ă
 
ş
i mai profund
ă
, ceaîncredin
ţ
at
ă
de Histia, odat
ă
cu legea, popula
ţ
iilor de sub Ursa Mare, care, într-o prim
ă
tentativ
ă
de intrare în istorie, au împrumutat numele acelei tentative,dacismul. Tocmai de aceea, nu e nimic surprinz
ă
tor s
ă
întâlne
ş
ti, în opera unuipoet elin din secolul
ş
apte înainte de Hristos, descrierea am
ă
nun
ţ
it
ă
acostumului
ş
i a modului de confec
ţ
ionare a pieselor ve
ş
mântului respectiv, pe
1
 
care b
ă
trânii satelor din Obcinile Bucovinei înc
ă
-l mai poart
ă
de s
ă
rb
ă
torilemersului la biseric
ă
. Asta nu înseamn
ă
vreo influen
ţă
a culturii eline în spa
ţ
iulnostru carpatic, de
ş
i, de-a lungul mileniilor, „satul românesc
ş
i-a însu
ş
it multedin motivele ce constituesc patrimoniul marii culturi bizantine, care este istorieîn sensul deplin al cuvântului; dar cultura aceasta istoric
ă
a fost asimilat
ă
 stilului preistoric al satelor” române
ş
ti, în condi
ţ
iile în care cultura aceea nuconserva, de fapt, elemente de preistorie, adic
ă
mo
ş
teniri pelasge, pentru c
ă
,a
ş
a cum s-a convenit la nivel european, „omul pelasg este omul preistoric”, celdin „faza aurolar
ă
a omenirii”, din „genera
ţ
ia de aur” a necunosc
ă
torilor detimp, care descifrau fenomenele naturale pe cer, acolo unde Constela
ţ
iaDragonului vestea înghe
ţ
ul nordic,
ş
arpele-înghe
ţ
, care-l va izgoni peculeg
ă
torul de fructe din Edenul începuturilor civiliza
ţ
iei umane, acolo undeCapricornul murea
ş
i învia lumin
ă
(mai târziu, timp, dar
ş
i „renovatio” periodic
ă
 
ş
i universal
ă
), iar Soarele
ş
i Luna tr
ă
iau o cosmic
ă
poveste de dragoste,imposibil de a se des
ă
vâr
ş
i vreodat
ă
.Portul popular al valahilor este o mo
ş
tenire multimilenar
ă
a pelasgilor. ÎnBucovina, înlocuirea numelui de valah cu cel de român, din ini
ţ
iativa pe atuncibenefic
ă
a
Ş
colii Ardelene, a fost greu acceptat
ă
, memoria subcon
ş
tient
ă
alegendarului Pelasg (Flaccus) supravie
ţ
uind prin Valaskim (dreptul valah), prinnumele poporului, Valahove, prin numele multor bucovineni, Flacea sau, maitârziu, Flocea, prin datin
ă
, tradi
ţ
ii, obiceiuri
ş
i prin elementele portului de zi cuzi, un port ap
ă
rat
ş
i de lege, pân
ă
prin anul 1550, când alterarea lui, prinîmprumuturi de la str
ă
ini, era „pedepsit cu moartea”.Portul nostru popular consacr
ă
, doar în Mun
ţ
ii Carpa
ţ
i, „rezisten
ţ
a,continuarea preistoriei”, precum
ş
i „contemporaneitatea preistoriei cu istoria”,la un popor în general lipsit de memorie con
ş
tient
ă
 
ş
i la care „originea, virtutea
ş
i gloria str
ă
mo
ş
ilor nu se bucur
ă
de nici o pre
ţ
uire; ei pre
ţ
uiesc doar situa
ţ
iaprezent
ă
”, condamnându-se, astfel, la uitare, în viitorul apropiat la fel deinsensibil
ş
i de devorator.F
ă
r
ă
îndoial
ă
c
ă
portul popular bucovinean face parte din portul na
ţ
ionalromânesc (m
ă
cam îndoiesc asupra faptului c
ă
noi vom ajunge, vreodat
ă
,
ş
ina
ţ
iune, când avem, voca
ţ
ia ancestral
ă
a dezbin
ă
rii în gloate), dar are
ş
i unplus fa
ţă
de portul românilor din celelalte provincii, poate c
ă
 
ş
i datorit
ă
 existen
ţ
ei, pân
ă
recent, a unei enclave de preistorie, Ocolul CâmpulunguluiMoldovenesc,
ţ
inut în care diversele contemporaneit
ăţ
i nu au avut acces,libertatea ob
ş
teasc
ă
perpetuând un model ob
ş
tesc ancestral. Tocmai de asta am
ş
i regionalizat aceast
ă
poveste, preferând aria de contaminare folcloric
ă
a ob
ş
tiipelasge din inima Obcinilor Bucovinei.
„Îmbr
ă
c
ă
mintea Dacilor era mai toat
ă
ro
ş
ie”?
În prima legend
ă
, „Dacii”, din volumul „Tradi
ţ
ii Poporane Române dinBucovina” (Bucure
ş
ti, 1895, pag. 3), Simion Florea Marian vehiculeaz
ă
oafirma
ţ
ie anonim
ă
, pe cât de surprinz
ă
toare, pe atât de neluat
ă
în seam
ă
,inclusiv de c
ă
tre marele folclorist bucovinean: „Îmbr
ă
c
ă
mintea Dacilor era maitoat
ă
ro
ş
ie, adec
ă
: com
ă
nac ro
ş
u, suman ro
ş
u
ş
i cioareci sau berneveci ro
ş
ii”.
2
 
Desigur c
ă
Marian nu rateaz
ă
ocazia de a specula pe seama cioarecilorro
ş
ii ai hu
ţ
anilor, care, ca „gu
ţ
ani” sau „gu
ţ
uli” (cu „g” pronun
ţ
at „h” de ucraini)pot fi str
ă
vechii alia
ţ
i ai go
ţ
ilor, carpii, porecli
ţ
i „gu
ţ
ani” datorit
ă
acelei alian
ţ
e.Dar, admi
ţ
ând ipoteza c
ă
 
ş
i carpii ar fi purtat îmbr
ă
c
ă
minte vopsit
ă
în ro
ş
u, nuputem concluziona c
ă
to
ţ
i dacii ar fi purtat „com
ă
nac ro
ş
u, suman ro
ş
u
ş
icioareci sau berneveci ro
ş
ii” (eu înclin s
ă
cred c
ă
numai r
ă
zboinicii), iar dac
ă
,totu
ş
i, au purtat
ş
i s-ar putea demonstra aceast
ă
str
ă
veche op
ţ
iune coloristic
ă
,am avea, în aparen
ţă
, o problem
ă
, pentru c
ă
puzderia de teze triumfaliste aleromânismului (retezat) multimilenar s-ar cl
ă
tina, scâr
ţ
âind din c
ă
priorii„îngâmf 
ă
rii
ş
i în
ă
l
ţă
rii peste ceea ce suntem”, cum zicea A.D. Xenopol, în„Cuvântarea festiv
ă
” de la Putna, din anul 1871, pe care to
ţ
i o citeaz
ă
, darpu
ţ
ini o
ş
i citesc.În esen
ţă
, tezele multimilenarismului românesc, prin care ni se reteaz
ă
 istoria, multimilenarism probat prin continuitatea portului, cic
ă
demonstrat
ă
 de imaginile de pe Columna lui Traian (care, a
ş
a cum deja s-a dovedit, era
ş
ipictat
ă
, costumele dacilor fiind… ro
ş
ii), sun
ă
cam a
ş
a:„Este
ş
tiut c
ă
 
ţă
ranii no
ş
tri mai poart
ă
 
ş
i azi, în multe zone ale
ţă
rii,aceea
ş
i îmbr
ă
c
ă
minte ca dacii de pe columna lui Traian (i
ţ
ari, c
ă
ma
şă
lucrat
ă
 cu flori pe poale
ş
i mâneci, cojocele lucrate cu flori, c
ă
ciul
ă
– pe care romanii nule aveau)
ş
i c
ă
femeile dace erau net superioare celor romane ca stil
ş
i art
ă
întoalete” .Desigur c
ă
pe column
ă
, ca
ş
i la
ţă
ranii români de pân
ă
pe la jum
ă
tateasecolului al XIX-lea, c
ă
ma
ş
a NU era „lucrat
ă
cu flori pe poale
ş
i mâneci”, tot a
ş
acum nici cojoacele NU erau „lucrate cu flori” (iar dacii de pe Column
ă
nu leaveau), dar tezismul milenar îmbrânce
ş
te chiar
ş
i parvenitismul prezentului înstr
ă
vechime.„De asemenea, însu
ş
i cuvântul îmbr
ă
c
ă
minte este de origine dacic
ă
.Pân
ă
în prezent nu s-a g
ă
sit nici un monument în care s
ă
fie reprezentat undac în toga roman
ă
. În fapt, coloni
ş
tii erau obliga
ţ
i s
ă
adopte portul dac pentrua nu „cr
ă
pa” iarna de frig, a
ş
a cum ne demonstreaz
ă
monumentul sculptural dela Casei (Jud. Cluj) al lui Iulius Crescens îmbr
ă
cat într-un cojoc ca
ş
i cel de laApulon”.„Ca element de permanen
ţă
a elementelor de port de-a lungul mileniilor,în afara clo
ş
ului
ş
i decolteului, avem originala c
ă
ciul
ă
dacic
ă
pe care o maipoart
ă
înc
ă
 
ţă
ranii no
ş
tri, ca mo
ş
tenire din timpurile imemoriale ale pelasgilordun
ă
reni
ş
i carpatici
ş
i ale lui „Mithras genitor luminis” reprezentat ca un tân
ă
rîmbr
ă
cat în costum tradi
ţ
ional dac: c
ă
ma
ş
a lung
ă
, cing
ă
toare peste mijloc,mantie ce-i ajunge pân
ă
mai jos de genunchi
ş
i c
ă
ciula tradi
ţ
ional
ă
dac
ă
pecap. E o costuma
ţ
ie identic
ă
cu cea a dacilor sculpta
ţ
i pe columna lui TraianImaginea taurului este simbolul unei bog
ăţ
ii a dacilor str
ă
vechi: cre
ş
tereavitelor
ş
i agricultura. Aceea
ş
i reprezentare o întâlnim, ca element de tradi
ţ
ie, laCorbea din colec
ţ
ia Teodorescu”.C
ă
ciula dacic
ă
are, într-adev
ă
r, o semnifica
ţ
ie str
ă
veche
ş
i un roststr
ă
vechi, acela de a marca, prin felul te
ş
iturii, ierarhiile militare (regii purtauc
ă
ciula te
ş
it
ă
în fa
ţă
, prin
ţ
ii o te
ş
eau în lateral-dreapta, c
ă
peteniile militare înlateral-stânga, c
ă
l
ă
re
ţ
ii o te
ş
eau pe spate, glota
ş
ii o purtau
ţ
uguiat
ă
, iar
3

Activity (12)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Mitroiu Lucia liked this
Antonia Mary liked this
muves liked this
lasting liked this
sherryka liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->