Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
66Activity
P. 1
Clavell, James - Shogun 1

Clavell, James - Shogun 1

Ratings:

4.86

(7)
|Views: 4,643 |Likes:
Published by Gabe22

More info:

Published by: Gabe22 on Aug 12, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/21/2014

pdf

text

original

 
 James ClavellSH
Ō
GUN1975vol.1PROLOG
Furtuna rupea din el. Îi simţea muşcătura până în adâncul fiinţei şiştia că, dacă nu acostează în trei zile, vor fi morţi cu toţii. Prea multemorţi în această călătorie, gândi, sunt pilotul şef al unei flote moarte. Osingură navă rămasă din cinci, douăzeci şi opt de oameni dintr-un echipajde o sută şapte, dintre care acum doar zece se mai ţin pe picioare, iarceilalţi sunt pe moarte, şi printre ei Căpitanul General. Fără provizii, apămai deloc, iar câtă a rămas e sălcie şi tulbure...
Î
l chema John Blackthorne şi era singur pe punte, în afară de marina-rul de veghe la provă, Salamon mutul, care se ghemuise la adăpost subvânt, scrutând marea din faţă.Nava se înclină sub o rafală bruscă şi Blackthorne se prinse de braţulscaunului fixat pe dunetă, Ungă timonă, până ce corabia se redresă, scâr-ţâind din toate încheieturile. Se numea
Erasmus – 
două sute şaizeci detone, navă comercială înarmată înregistrată la Rotterdam, cu trei catarge,douăzeci de tunuri, şi singura supravieţuitoare din prima forţăexpediţionară trimisă de Ţările de Jos să înfrunte duşmanul în LumeaNouă. Primele nave olandeze care izbutiseră să destrame taina treceriiprin Strâmtoarea Magellan. Patru sute nouăzeci şi şase de oameni, toţivoluntari. Toţi olandezi, în afară de trei englezi – doi piloţi şi un ofiţer.Misiunea lor: să jefuiască posesiunile spaniole şi portugheze din LumeaNouă şi să le dea pradă focului; să obţină concesiuni comercialepermanente; să descopere noi insule în Oceanul Pacific, care ar fi pututservi drept baze, şi să le proclame teritorii olandeze; iar după trei ani săse întoarcă acasă.De mai bine de patru decenii, Ţările de Jos protestante erau în războicu Spania catolică, luptând să doboare detestatul jug spaniol. Olanda,numită uneori Provinciile Unite sau Ţările de Jos, încă mai era, juridic,parte a Imperiului Spaniol. Anglia, singura ei aliată, prima ţară din lumeacreştină care, în urmă cu vreo şaptezeci şi ceva de ani, se rupsese deCurtea Papală de la Roma şi devenise protestantă, se afla şi ea dedouăzeci de ani în război cu Spania, iar de zece era aliată deschis cu Ţările de Jos.Vântul se înteţi şi mai mult şi nava se balansa. Naviga cu catargelegoale, doar cu gabierul de furtună. Dar chiar şi aşa curenţii şi vijelia opurtau spre orizontul din ce în ce mai întunecat.Acolo furtuna e şi mai puternică; îşi spuse Blackthorne, şi alterecifuri, alte bancuri de nisip. Şi marea necunoscută. Bun! O viaţă întreagă am înfruntat marea şi totdeauna am ieşit învingător. Şi o să înving mereu.Primul pilot englez care a trecut prin Strâmtoarea Magellan. Da,primul – şi primul pilot care a navigat vreodată în aceste ape asiatice, înafară de câţiva bastarzi de portughezi sau spanioli nenorociţi, care încă îşimai închipuie că lumea le aparţine. Primul englez pe aceste mări...Atâtea lucruri înfăptuite pentru prima dată. Da. Şi atâţia morţi ca săle dobândeşti...Gustă şi adulmecă din nou vântul, însă nu se simţea nici un semn depământ. Cercetă oceanul mohorât şi mânios. Nici un fir de algă sau pată
 
de culoare care să-i vestească ţărmul. Văzu creasta unui alt recif,departe, la tribord, dar asta nu-i spunea nimic. De o lună îi ameninţauvârfurile recifurilor, dar încă nici urmă de pământ. Oceanul ăsta e fără desfârşit, îşi zise. Bine. Doar pentru asta te-ai pregătit: să navighezi pe mărinecunoscute, să le treci pe hartă şi să te întorci din nou acasă. La câtezile depărtare eşti de casă? Un an şi unsprezece luni şi două zile. Ultimaacostare fusese în Chile, cu o sută treizeci şi trei de zile în urmă, decealaltă parte a oceanului pe care Magellan, străbătându-l pentru primaoară acum optzeci de ani, îl numise Pacific.Blackthorne era flămând, iar gura şi tot trupul îi ardeau din pricinascorbutului. Îşi forţă ochii să verifice drumul-compas şi mintea săcalculeze poziţia aproximativă pentru navă. O dată punctul înscris încartea-pilot, manualul lui de navigaţie, va fi în siguranţă pe acest petecde ocean. Iar dacă el era în siguranţă, nici corabia nu era în primejdie şiatunci, împreună, s-ar putea să găsească Japoniile, sau poate chiar şi peregele creştin Prester John, şi a lui Împărăţie de Aur, despre care legendaspune că se află la nord de Chitai, oriunde o fi acest Chita
i.
Şi, cu partea mea din câştig, voi naviga iarăşi spre vest, către casă:primul pilot englez care va face înconjurul globului, şi nu-mi voi maipărăsi niciodată căminul. Niciodată. Niciodată. Jur pe capul fiului meu!Rafala de vânt îi întrerupse hoinăreala minţii şi-i alungă somnul. Sădormi acum ar fi o nebunie. N-ai să te mai trezeşti niciodată din somn,gândi, şi întinse braţele ca să-şi destindă muşchii amorţiţi ai spatelui,trăgându-şi apoi, mai strâns, mantaua în jurul trupului. Velele erau înregulă, iar timona legată bine. Marinarul de veghe la provă era treaz. Aşacă se aşeză răbdător pe scaun şi se rugă să dea de pământ.— Du-te jos, pilotule! Iau eu cartul, dacă vrei. Hendrik Specz, aldoilea secund, se târa prin tambuchi pe punte, cu faţa cenuşie deoboseală, ochii înfundaţi în orbite, pielea galbenă şi pătată. Se sprijinigreoi de copastie, căznindu-se să vomite. Binecuvântat fie Domnul Iisus şiafurisită ziua când am părăsit Olanda!
 — Unde e secundul, Hendrik? — În pat. Nu se poate da jos din patul lui,
scheit voll,
şi n-o să se deapână la Judecata de Apoi.— Şi Căpitanul General?— Plânge după mâncare şi apă. Hendrik scuipă. O să-i spun c-o săfrig un clapon şi-o să i-l aduc pe-o tavă de argint, c-o sticlă de rachiu,s-alunece mai bine pe gât.
 
Scheithuis! Coot! 
— Ţine-ţi gura!— O să mi-o ţin, pilotule. Dar are gărgăuni la cap şi-o să murim dinpricina lui. Tânărul icni şi scuipă o flegmă tulbure. Sfinte Iisuse Cristoase,ajută-mă!— Du-te jos. Întoarce-te în zori.Hendrik se lăsă anevoie în celălalt scaun.— Jos duhneşte a moarte. Fac de cart, dacă nu ţi-e cu supărare.Încotro mergem?— Unde ne duce vântul.— Unde e pământul pe care ni l-ai promis? Unde-s Japoniile... unde,te-ntreb?
 — Înainte.
— Totdeauna spui înainte!
Gottimhimmel,
n-am a
vut ordin să plutim înnecunoscut! Acum trebuia să fim acasă, teferi, cu burţile pline, nu săumblăm după năluci.— Du-te jos sau ţine-ţi gura!Ursuz, Hendrik îşi îndepărtă privirea de la bărbatul înalt şi bărbos.Unde ne aflăm acum? ar fi vrut să-ntrebe. De ce nu pot să vădcartea-pilot secretă? Dar ştia că nu trebuie să pui asemenea întrebăriunui pilot, cu atât mai mult acestuia. Chiar şi aşa, gândi, aş vrea să fiu la
 
fel de puternic şi sănătos cum eram când am părăsit Olanda. Atunci n-aşmai şovăi, ţi-aş pocni una peste ochii tăi albaştri-cenuşii, ţi-aş şterge depe faţă zâmbetul ăsta care mă scoate din minţi şi te-aş trimite la dracu,după cum meriţi. Atunci eu aş fi Căpitan-Pilot şi am avea un olandez lacomanda vasului – nu un străin – şi secretele ne-ar fi în siguranţă. Fiindcă în curând vom fi în război cu voi, englezii. Şi noi râvnim acelaşi lucru: săfim stăpânii mărilor, să controlăm toate căile comerciale, să stăpânimLumea Nouă şi să nimicim Spania.— Poate că nici nu există Japoniile, mormăi brusc Hendrik. E numai olegendă.
Gottbewonden.
— Există. Între treizeci şi patruzeci de grade latitudine nordică. Acumţine-ţi gura sau du-te jos.— Jos e moartea, pilotule, mormăi Hendrik şi-şi îndreptă privirea înainte, lăsându-se furat de gânduri.Blackthorne se mişcă în scaun – trupul îl durea astăzi mai tare. Eştimai norocos decât cei mai mulţi dintre ei, îşi zise, mai norocos decâtHendrik. Nu. Nu mai norocos. Mai chibzuit. Tu ţi-ai păstrat fructele, pecând ceilalţi şi le-au mâncat fără grijă. Împotriva sfaturilor tale. Aşa căacum scorbutul te-a atins mai puţin, pe când ceilalţi sângerează întruna,au pântecăraie, ochii îi ustură şi sunt umflaţi, dinţii le-au căzut sau seclatină în gingii. De ce nu învaţă oamenii nimic, niciodată?Ştia că toţi se temeau de el, chiar şi Căpitanul General, şi că cei maimulţi îl urau. Dar era firesc, pentru că pilotul comanda pe mare; el era celce stabilea ruta şi conducea nava, el cel care îi ducea din port în port.Orice călătorie pe mare era plină de riscuri, pentru că puţinele hărţide navigaţie existente erau atât de puţin limpezi încât aproape că nu-ţierau de folos. Şi nu era absolut nici un mijloc de a stabili longitudinea.— Află cum să determini longitudinea şi-ai să fii cel mai bogat om dinlume, îi spuse bătrânul său dascăl, Alban Caradoc. Regina, Dumnezeu s-obinecuvânteze, ţi-ar da zece mii de lire şi un ducat dac-ai dezlega enigmaasta. Spurcaţii de portughezi ţi-ar da şi mai mult – un galion de aur, şinenorociţii de spanioli, douăzeci! Cum nu mai ai pământul sub ochi, eştipierdut, băiete. Caradoc făcuse o pauză şi îşi înclinase trist capul spre el,ca de obicei. Eşti pierdut, băiete, numai dacă...— Numai dacă n-ai un
rutter,
strigase Blackthorne fericit, ştiind că-şi învăţase bine lecţiile. Avea pe atunci treisprezece ani şi de un an eraucenic la Alban Caradoc, pilot şi constructor de nave, care luase locultatălui pierdut şi care nu-l bătuse niciodată, ci doar îl învăţase, pe el şi pecelălalt băiat, secretele construcţiei de nave şi tainele ascunse ale mării.Un rutter era o carte cu însemnările amănunţite ale unui pilot,
caremai fusese înainte pe acel drum.
Păstra înscris drumul dintre porturi,capuri, istmuri şi canale. Avea notate locurile măsurătorilor, adâncimea şiculoarea apei, înfăţişarea fundului mării. Descria
cum am ajuns acolo şicum ne-am întors:
câte zile cu un anume curs, felul vântului, când şi deunde bătea, la ce fel de curenţi să te aştepţi şi de unde; sezonul cufurtuni şi cel cu vânt prielnic; unde să carenezi nava şi unde să faci plinulde apă; unde întâlneşti prieteni şi unde duşmani; bancuri de nisip,recifuri, maree, refugii; la un loc, tot ce era necesar pentru o călătoriefără primejdii.Englezii, olandezii şi francezii aveau cărţi-pilot pentru apele lor, darpe restul apelor din lume navigaseră doar căpitani din Portugalia şiSpania, iar aceste două ţări şi le ţineau secrete. Cărţile-pilot caredezvăluiau drumul pe apă spre Lumea Nouă, sau destăinuia taineleStrâmtorii Magellan şi Capului Bunei Speranţe – ambele descopeririportugheze – şi, deci, drumurile spre Asia, erau păzite de portughezi şispanioli ca un adevărat tezaur naţional şi căutate cu aceeaşi ardoare decătre duşmanii lor englezi şi olandezi. Dar o carte-pilot era bună înmăsura în care fusese bun pilotul care o scrisese, copistul care o copiase,

Activity (66)

You've already reviewed this. Edit your review.
Chrys Cristina liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
minerva_stanciu liked this
Rami Touqan liked this
blondutza09 liked this
Alexandru Matei liked this
Sula Grigore liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->