Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Istoria Ereziilor Crestine

Istoria Ereziilor Crestine

Ratings: (0)|Views: 86 |Likes:
Published by etbag

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: etbag on Jan 16, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/31/2013

pdf

text

original

 
Ereziile cu care s-a confruntat Biserica lui Hristos
Bogdan MateciucPotrivit dic
ţ
ionarului explicativ al limbii române
ş
i în
ţ
elegerii dat
ă
de Biseric
ă
, erezia sau eresulreprezint
ă
o înv
ăţă
tur
ă
sau credin
ţă
religioas
ă
care ia na
ş
tere în sânul Bisericii, ab
ă
tându-se dela înv
ăţă
tura consacrat
ă
 
ş
i care este condamnat
ă
de Biseric
ă
.Prezent
ă
m mai jos principalele eresuri cu care s-a confruntat Biserica lui Hristos de-a lungultimpului.
MONTANISMUL
Mi
ş
care cu caracter profetic
ş
i eshatologic, ap
ă
rut
ă
în Frigia (provincie în Asia Mica), c
ă
tre anul156 d.H., sub conducerea lui Montanus, fost preot frigian convertit la cre
ş
tinism, care sus
ţ
ineaca abia în acea perioad
ă
istoric
ă
a început Epoca Paracletului, activitatea propriu-zis
ă
a DuhuluiSfânt în biserica. Aceast
ă
activitate consta în a redresa disciplina
ş
i etica bisericii. În acestscop, fiecare cre
ş
tin trebuia s
ă
-
ş
i exercite harismele
ş
i s
ă
p
ă
r
ă
seasc
ă
orice preocupare terestr
ă
 inutil
ă
, practicând zilnic ascetismul, abstinen
ţ
a, postul
ş
i m
ă
rturisirea p
ă
catelor. Montanismulpropunea adep
ţ
ilor s
ă
i martiriul, ca semn al sfâr
ş
itului, cerea separarea bisericii de lume, încuraja profe
ţ
iile
ş
i preo
ţ
ia femeilor. Datorit
ă
nonconformismului
ş
i disciplinei sale riguroase,montanismul s-a organizat ca mi
ş
care separat
ă
de Biseric
ă
, reu
ş
ind sa-l câ
ş
tige în anul 207 peTertulian (150-255). Acesta a scris o serie de lucr
ă
ri montaniste, în care critica serviciulmilitar, profesiunile publice, morala conjugal
ă
 
ş
i disciplina peniten
ţ
ial
ă
practicate de Biseric
ă
.Mi
ş
carea montanist
ă
n-a fost acceptat
ă
de Biseric
ă
din cauza numeroaselor harisme
ş
i aconcep
ţ
iei sale care punea la îndoial
ă
mântuirea prin har
ş
i iertarea p
ă
catelor dup
ă
botez.Dup
ă
anul 500, mi
ş
carea montanist
ă
a disp
ă
rut.
ADOP
Ţ
IANISMUL
Mi
ş
care ap
ă
rut
ă
la Roma, datorit
ă
lui Theodotus (c
ă
tre anul 195 d.H.), dup
ă
care Iisus, n
ă
scutdintr-o fecioar
ă
, a primit la botez în Iordan Duhul Sfânt, adic
ă
l-a primit în corp pe logosulHristos (con
ş
tiin
ţ
a universal
ă
). Iisus a fost r
ă
stignit, a înviat
ş
i a mântuit lumea. Pentruexemplara lui supunere, Dumnezeu l-ar fi adoptat ca Fiu al s
ă
u. În acela
ş
i sens, Pavel deSamosata (260-272), episcop de Antiohia, sus
ţ
ine c
ă
logosul Hristos, care a s
ă
l
ăş
luit
ş
i însufletul lui Moise
ş
i a altor profe
ţ
i ini
ţ
ia
ţ
i, a stat temporar
ş
i în Iisus (între botez
ş
i r
ă
stignire).Iisus se afl
ă
într-o rela
ţ
ie de iubire cu Dumnezeu, iar între Duhul Sfânt
ş
i Iisus a existat numaio unitate de voin
ţă
, o unitate moral
ă
, nu o unitate de substan
ţă
.
MODALISMUL
(lat. modus = mod) Curent care apare în Asia Mic
ă
 
ş
i se dezvolt
ă
la Roma, unde este propagatde Praxeas, c
ă
tre anul 190 d.H., de Noetus
ş
i apoi de Sabelie (c
ă
tre anul 200 d.H.), de unde
ş
isinonimul de Sabelianism. Potrivit acestui curent, Dumnezeu s-a revelat succesiv în trei formediferite: Tat
ă
l (care a creat lumea material
ă
 
ş
i a dat legea mozaic
ă
), Fiul (care a salvat lumea)
ş
i Duhul. În acest fel, persoanele divine nu ar fi real distincte, între Tat
ă
 
ş
i Fiul neexistând nicio deosebire.
 
Erezii2
DONATISMUL
Mi
ş
care ap
ă
rut
ă
în biserica nord-african
ă
, în jurul disputei despre validitatea tainelor
ş
icaracterul moral al s
ă
vâr
ş
itorului. În anul 311, Caecilian (compromis în timpul persecu
ţ
iilor)este hirotonit episcop de Cartagina. De aceea, un grup de oponen
ţ
i a declarat drept invalid
ă
 alegerea acestuia, pe considerentul c
ă
sunt taine administrate de un episcop cu un trecut p
ă
tatde p
ă
cate. Numai tainele s
ă
vâr
ş
ite de preo
ţ
i cu un caracter moral
ş
i cu un trecut irepro
ş
abilsunt acceptabile
ş
i reale. Schisma s-a produs în momentul în care partea oponent
ă
a fostcondus
ă
de Donatus, urma
ş
ul lui Marjorinus, contra-episcopul lui Caecilian. Ambele p
ă
r
ţ
i auapelat la arbitrajul împ
ă
ratului Constantin cel Mare. Acesta nu numai c
ă
reune
ş
te dou
ă
sinoadela Roma
ş
i Arles, în 313, care declar
ă
valid
ă
alegerea lui Caecilian, dar intervine direct îndefavoarea donati
ş
tilor. Donatus este înl
ă
turat dup
ă
ce donati
ş
tii sunt declara
ţ
i eretici, iarbisericile lor sunt închise de Constantin cel Mare.
MESALIANISMUL (Euhitismul)
Primul nume provine din limba sirian
ă
, al doilea din greac
ă
 
ş
i înseamn
ă
cei care se roag
ă
 (rug
ă
torii). Toate aceste nume îi desemneaz
ă
pe membrii unei secte mistice ascete, desprecare Epifanie de Salamina spune c
ă
au ap
ă
rut în Mesopotamia în jurul anului 350, subconducerea lui Simon de Mesopotamia, de unde s-au r
ă
spândit în Siria, Armenia, Asia Mic
ă
 
ş
iTracia. Secta credea c
ă
harul
ş
i p
ă
catul coexist
ă
în suflet
ş
i dup
ă
botez. Botezul nu are putereas
ă
înl
ă
ture p
ă
catul, care î
ş
i men
ţ
ine influen
ţ
a, paralel cu energia nou
ă
a harului, cre
ş
tinul fiindobiectul unui dualism metafizic permanent. Unii p
ă
rin
ţ
i ai Bisericii au respins aceast
ă
 concep
ţ
ie, afirmând prezen
ţ
a real
ă
, exclusiv
ă
 
ş
i definitiv
ă
a harului în suflet, de la botez.P
ă
catul originar este prin botez îndep
ă
rtat definitiv. Harul s
ă
l
ăş
luie
ş
te în inim
ă
, centrul spiritualal omului, unde se manifest
ă
în mod con
ş
tient prin practicarea virtu
ţ
ilor, pe m
ă
sura dezvolt
ă
riispirituale. Mesalienii voiau s
ă
se dedice cu totul rug
ă
ciunii
ş
i pentru acest motiv refuzaumunca, tr
ă
ind din cer
ş
it. Membrii sectei renun
ţ
au la bunurile acestei lumi, neavând locuin
ţ
e,dormeau în strad
ă
, uneori b
ă
rba
ţ
i
ş
i femei împreun
ă
. Mesalianismul a fost comb
ă
tut pe la anul390
ş
i condamnat la 431 de Sinodul al 3-lea Ecumenic de la Efes. Totu
ş
i, a supravie
ţ
uit în totcursul secolului 5
ş
i chiar mai târziu (sunt men
ţ
iona
ţ
i în documente pân
ă
în secolul 7
ş
i se parec
ă
chiar la momentul când scrie Fotie – mort în 890 – secta nu era complet stins
ă
), atât înprovinciile orientale ale Imperiului Roman, cât
ş
i la nestorienii regatului sasanid. Mesalieniiaveau ca punct de plecare un fapt al experien
ţ
ei personale: chiar
ş
i dup
ă
botez, omul constat
ă
  în sine prezen
ţ
a înclin
ă
rilor rele care-l împing la p
ă
cat, de unde trag concluzia c
ă
botezul nueste perfect, nu ajut
ă
la nimic, nu are ca efect decât
ş
tergerea p
ă
catelor trecute. Nef 
ă
cânddistinc
ţ
ia între p
ă
catul originar
ş
i concupiscen
ţă
, mesalienii credeau c
ă
sufletul ar fi posedat deun demon, înc
ă
de la p
ă
catul lui Adam. Pentru a-l elimina din corp, pentru a triumfa asuprapatimilor
ş
i a atinge fericita apathia (stare în care sufletul încearc
ă
senza
ţ
ia unirii sale cuHristos, a
ş
a cum femeia o încearc
ă
în îmbr
ăţ
i
şă
rile so
ţ
ului ei), trebuie s
ă
se recurg
ă
la unascetism riguros
ş
i mai ales la rug
ă
ciune, acea rug
ă
ciune neîntrerupt
ă
pe care o recomand
ă
 apostolul Pavel în 1 Tesaloniceni (5,17).
THEOPASHISMUL
Controversa se ive
ş
te la Constantinopol sub patriarhul Macedonie (495-511), fiind provocat
ă
 de includerea în textul Trisaghionului a adausului "care s-a r
ă
stignit pentru noi", de c
ă
trepatriarhul monofizit Petru de Antiohia. Chiril al Alexandriei sus
ţ
ine c
ă
expresia "Dumnezeu asuferit în trup" consun
ă
cu hristologia ortodox
ă
, deoarece Fiul a luat asupra sa natura uman
ă
 a
ş
a cum a fost l
ă
sat
ă
de Adam. Moartea Fiului lui Dumnezeu este semnul naturii umane cucare s-a îmbr
ă
cat El. În 534, papa Leon al XII-lea accept
ă
formula, la început suspect
ă
: "Unusde Trinitate passus est carne" ("Unul din Treime a suferit în trup").
 
Erezii3
AFTARODOCHETISMUL
[gr. aphthartos = incoruptibil, nealterabil; dokesis = asem
ă
nare]. Curent sus
ţ
inut de Iulian deHalicarnas (sec.6), dup
ă
care trupul lui Hristos n
ă
scut din Maria a fost trupul Noului Adam, f 
ă
r
ă
 p
ă
cat, incoruptibil (aphthartos). Umanitatea lui Hristos este nu numai f 
ă
r
ă
p
ă
cat, dar nici nupoart
ă
urm
ă
rile p
ă
catului lui Adam, adic
ă
sl
ă
biciunile
ş
i afectele ei naturale. Severus deAntiohia acuz
ă
pe Iulian de Halicarnas
ş
i pe discipolii s
ă
i de dochetism, ceea ce ar însemna c
ă
 logosul (Hristos) nu
ş
i-a asumat o umanitate real
ă
, în starea ei terestr
ă
, cu toate urm
ă
rilep
ă
catului, inclusiv coruptibilitatea. Dar, în ce const
ă
coruptibilitatea firii umane? Este natural
ă
 sau e o consecin
ţă
a p
ă
catului? Iulian de Halicarnas neag
ă
c
ă
omul e coruptibil din fire, decinatura lui Hristos este incoruptibil
ă
. Împotriva acestei doctrine, Ioan Damaschin arat
ă
c
ă
înHristos nu se poate nega realitatea uman
ă
a suferin
ţ
ei. El a fost liber de p
ă
cat, dar
ş
i-a însu
ş
it în mod voluntar starea dec
ă
zut
ă
a omului, pentru a-l elibera definitiv. În discu
ţ
iile ulterioare, s-a precizat c
ă
p
ă
catul este o boal
ă
, o stric
ă
ciune (phtora), care a afectat întreaga omenire. Nunumai gre
ş
eala
ş
i vina lui Adam se transmit, ci
ş
i consecin
ţ
ele lor. O consecin
ţă
a separ
ă
rii între om
ş
i Dumnezeu, dup
ă
p
ă
catul lui Adam, este moartea, care se mo
ş
tene
ş
te din genera
ţ
ie în genera
ţ
ie. Fiecare om are o natur
ă
corupt
ă
, prin mo
ş
tenirea gre
ş
elii lui Adam, dar eresponsabil de libertatea sa. Dup
ă
p
ă
cat - adic
ă
starea de separare de Dumnezeu
ş
i desupunere sub consecin
ţ
ele ei - omul are un mod de existen
ţă
(tropos) afectat de moarte, modcare e în opozi
ţ
ie cu natura
ş
i voca
ţ
ia sa (logos). În acest sens, jertfa nu este o justificare sauun schimb, ci o scoatere a firii noastre din starea de stric
ă
ciune
ş
i mortalitate.
ARIANISMUL
Înv
ăţă
tura lui Arius (256-336), preot în Alexandria, care, invocând unele texte biblice, asus
ţ
inut c
ă
fiin
ţ
a lui Dumnezeu este unic
ă
 
ş
i a tras concluzia c
ă
Fiul nu are o natur
ă
identic
ă
cuTat
ă
l. În concep
ţ
ia lui Arius, Fiul este prima crea
ţ
ie a Tat
ă
lui, schimbabil, m
ă
rginit
ş
i chiarcapabil de a p
ă
c
ă
tui. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul face parte din planul decreare a lumii, fiindc
ă
Dumnezeu nu putea crea universul material decât cu ajutorul unei fiin
ţ
eintermediare. Dumnezeu nu se poate atinge el însu
ş
i de materie, c
ă
ci s-ar întina. Arius maisus
ţ
ine c
ă
a fost o vreme când Dumnezeu nu a fost Tat
ă
, pân
ă
a-l crea pe Fiu, deci a fostsingur. De aceea, Arius nume
ş
te pe Fiu mai mic decât Tat
ă
l
ş
i supus Tat
ă
lui. Separând fireaTat
ă
lui de cea a Fiului, Arius face o diferen
ţă
între n
ă
scut
ş
i creat, de unde
ş
i inferioritateaFiului. Fiul e Dumnezeu, nu în mod adev
ă
rat, prin na
ş
tere, ci este ulterior creat, de aceea Fiulare un început. "A fost un timp când Fiul nu era", adic
ă
Tat
ă
l a existat înainte de,
ş
i f 
ă
r
ă
, Fiul.Fiul nu este de aceea
ş
i natur
ă
cu Tat
ă
l, dar se deosebe
ş
te de celelalte creaturi terestre. El ecea dintâi dintre crea
ţ
ii, în
ţ
elepciunea creat
ă
sau chipul lui Dumnezeu, instrumentul prin careTat
ă
l a creat celelalte creaturi.De
ş
i a fost ap
ă
rat de Eusebiu, episcop de Nicomidia, Arius a fost criticat de episcopii Alexandru
ş
i Atanasie din Alexandria. Sinodul 1 Ecumenic (Niceea 325) formuleaz
ă
r
ă
spunsul împotrivatezei ariene sub diverse expresii: "care din Tat
ă
l s-a n
ă
scut mai înainte de to
ţ
i vecii", "n
ă
scut,iar nu f 
ă
cut", "cel de o fiin
ţă
cu Tat
ă
l". Esen
ţ
a Fiului ar fi identic
ă
(homoousios) cu a Tat
ă
lui,iar na
ş
terea sa din Tat
ă
l ar fi dintotdeauna, ceea ce înseamn
ă
c
ă
Tat
ă
l n-a existat vreodat
ă
 
ă
r
ă
Fiul. Discipolii lui Arius s-au separat apoi în dou
ă
grupuri: unii care sus
ţ
ineau c
ă
nimic nu ecomun între Tat
ă
l
ş
i Fiu (eunomienii), al
ţ
ii sus
ţ
ineau c
ă
Fiul are o esen
ţă
asem
ă
n
ă
toare cu aTat
ă
lui (homeenii). Disputa arian
ă
nu s-a sfâr
ş
it cu Sinodul 1 Ecumenic, deoarece arianismul afost adoptat de c
ă
tre urma
ş
ii împ
ă
ratului Constantin cel Mare, Constant (353-362)
ş
i Valens(364-378), care i-au comb
ă
tut pe partizanii Crezului de la Niceea. Arianismul a influen
ţ
atprofund via
ţ
a bisericeasc
ă
multe secole de-a rândul (fiind promovat în ziua de azi de secte caMartorii lui Iehova, de exemplu). Arianismul a fost un mod ra
ţ
ional-omenesc de în
ţ
elegere acre
ş
tinismului.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->