Grup Scolar ‘Liviu Rebreanu’ Hida 2011

IMPACTUL ANTROPIC ASUPRA MEDIULUI –

ASPECTE GENERALE
1. Conceptul de impact environmental, este strâns legat de conceptul de calitateşi stare a
mediului (Fig. 1), fiind într-o relaţie dialectică cu acesta. Se referă la toate acţiunile umane (existenteşi
potenţiale) care interferează asupra componentelor de mediu, sănătăţiişi bunăstării umane dintr-un
teritoriu. Impactul poate fipozitiv saun eg ativ sub aspectul efectelor induse componentelor
environmentale.
Fig. 1 Reprezentarea simplificată a cadrului presiune-stare-impact-răspuns (după Swart & Bakes, 1995)
Clasificarea impacturilor. Aşa se pot distinge, după forma de manifestare:
- Impacturi ireversibile, nu pot fi absorbite de mediu într-un timp dat;
- Impacturi reversibile cauzate de un factor permanent, iar intervenţia poate fi metabolizată de
mediu într-un interval determinat fără nici o intervenţie de diminuare.
După durata de manifestare:
- Impacturi temporare, cănd energia de impact este consumată rapid, air efectul dispare tot aşa;
- Impacturi permanente, când impactul se menţine un timp îndelungat sau chiar nedefinit.
În raport de scara teritorială a efectelor induse, distingem:
- Impacturi locale, care influenţează un spaţiu limitat;
- Impacturi strategice, care se repercutează asupra unei zone mai extinse decât aria exploatată de
o activitate umană.
În funcţie de intensitatea impacturilor se deosebesc:
- Impacturi de intensitate ridicată- deci acţiune maximă;
- Impacturi de intensitate medi- cu efecte evidenteşi percepute
-Impacturi de intensitate scăzută, a căror efecte sunt metabolizate de mediu în timp scurt.
După natura efectelor se disting:
- Impacturi negative, cu valoare de degradare a mediului:
- Impacturi pozitive, cu efecte favorabileşi stări de siguranţă a omului;
- Impacturi vizuale (manifestate asupra peisajuluişi esteticii sistemelor teritoriale);
- Impacturi cumulative (pozitive, negative) determinate de acţiuni sinergice care induc efecte
complexe prin cumulareaşi amplificarea efectelor în timp.

2. Evaluarea impactului antropic. Conceptul stă la baza studiilor de evaluare a impactului

antropic asupra mediului înconjurător. Evaluarea impactului asupra mediului înconjurător reprezintă o
trecere de laştiinţă (careţine seama de dateleşi contextul problemei), la decizia social-politică, în sensul că
ea include graniţele societăţii, economieişi mediului.
Dacă se cunoaşte magnitudineaşi efectele activităţilor umane se pot valorifica aceste
aspecte în managementul environmentalşi în procesul de luare a deciziilor.
Concentrarea atenţiei geografilor se va face asupra naturiişi extinderii impactului umanşi asupra
analizei efectelor activităţii umane asupra fiecărui component geografic în parte (ex.impactul antropic
asupra vegetaţiei, faunei, solurilor, substratului, reliefului etc.)
Evaluarea impactului asupra mediului înconjurător este interpretată ca un proces gândit
să asigure că potenţialele impacturi semnificative asupra mediului sunt evaluate satisfăcătorşi sunt luate în
considerare în planificarea, proiectarea, autorizareaşi implementarea tuturor tipurilor de acţiuni relevante
(Glasson et al., 1994).
Evaluarea impactului asupra mediului este un instrument al politicilor de mediu (politici
environmentale)şi al procesului de luare a deciziei la diverse nivele scalare (naţional, regional, local).
În multe cazuri evaluarea impactului asupra mediului face parte din reglementările de
mediu. În general, un proces de evaluare a impactului asupra mediului are următoarele etape:

Farcas Cristian cls a XI-a

 Grup Scolar ‘Liviu Rebreanu’ Hida 2011
-
elaborarea unui studiu de impact asupra mediului care să vizeze potenţialele impacturi
şi efecte ale dezvoltării activităţilor umane într-un teritoriu;
-
consultareaşi participarea publică ulterioară publicării studiului de impact;
-
includerea rezultatelor din studiul de impactşi a observaţiilor pe marginea acestuia în
procesul de luare a deciziilor în ceea ce priveşte autorizareaşi implementarea
activităţilor umane.
Pe baza abordăriişi a principiilor de organizare a evaluării se pot delimita câtevaca tegorii
de tehnicişi metode:
- proceduri ad-hoc;
- liste de control;
- matrici de evaluare;
- reţeleşi sisteme de diagrame;
- metode cantitative;
- modelare;
- alte tehnici („opinia orchestrată a experţilor” – metoda Delphi; Sisteme Informaţionale
Geografice - SIG).
Activitatea de evaluare a impactului de mediu este unproces:
1.anticip ativ, care urmăreşte ca problemele environmentale să fie luate în considerare încă din fazele
incipiente de demarare a unor noi obiectiveşi activităţi majore cu impact asupra mediului;
2.in tegrator, deoarece integrează considerentele environmentale în faza de proiectare,
contribuind la respectarea cerinţelor dezvoltării durabile;
3.tehnicşi participativ, deoarece îmbină colectarea, analizareaşi utilizarea unor date tehnice
şi ştiinţifice cu consultarea publicului şi autorităţiolor cu atribuţii în domeniul protecţiei
mediului înconjurător.
Se consideră că factorii potenţiali restrictivi pentru eficacitateaşi eficienţa instrumentelor cu
care se evaluează impactul asupra mediului înconjurător sunt:
• contextul social (ex. sărăcia);
• contextul administrativ, respectiv rolul jucat de autorităţile competente;
• existenţa unei lipse de informaţiişi cunoştinte clare asupra relaţiilor din cadrul mediului
înconjurătorşi a parametrilor cheie ai calităţii lui;
• subiectivitatea preferinţelor(existenţa unor prejudecăţi, ignorarea alternativelor, suficienţa
detaliilor etc).

3. Impactul uman în mediul înconjurător (exemple).

3.1. Creşterea numerică a populaţieişi consecinţele imediate
Cercetătoriişi organismele politico-sociale fac legătură strânsă între creşterea numerică a
populaţiei pe globşi degradarea mediului înconjurător. La începutul secolului XXI, populaţia globului era
estimată la 6,1 miliarde. După Naţiunile Unite, cifra va atinge 9,3 miliarde în jurul anului 2050, ca rapid
să se ridice la 11 miliarde după 2200. Ritmul de creştere actual este fără precedent, căci fiecare an adaugă
aproximativ 81 milioane de oameni la populaţia mondială (Mac, 2003). Există cu adevărat o legătură între
acest fenomen umanşi declinul mediului?
Pot fi puse în răspuns câteva probleme majore:
1. Creşterea numerică a populaţiei aduce cu sine:
- creşterea densităţii oamenilor pe km2 , de unde derivă o presiune umană crescută asupra
terenului;

Farcas Cristian cls a XI-a

 Grup Scolar ‘Liviu Rebreanu’ Hida 2011
- creşterea numerică este urmată de sporirea cerinţelor pentru viaţă: hrană, locuire, sănătate, mişcare, etc.,
toate acestea ducând la solicitarea resurselor naturale, la apariţia relaţiilor de dezechilibru între omşi
mediul înconjurător;
- creşterea numerică accentuează contradicţiile sociale, cu urmări negative pentru spaţiul vital. Probleme ca
servicii sociale, habitat, transport, sanitare, loc de muncă, de securitate, se acutizează.
Creşterea numerică a populaţiei, alături de cerinţele oamenilor a transformat raporturile omului cu
mediul: dintr-un component obişnuit al naturii, omul a devenit un ataşat al acesteia, iar astăzi, un
contrapus al naturii.
Creşterea numerică, cu diferenţierea regională evidentă, pune în opoziţie lumea dezvoltată
cu lumea săracă („Nordul dezvoltat”şi „Sudul subdezvoltat”). Fenomenul aduce cu sine o
solicitare inechitabilă a mediului: o dată din partea populaţiei locurilor (ca în Indonezia, Bangladesh,
Indiaş.a.)şi a doua oară din partea străinilor care, într-o formă sau alta, apelează la resurseleţărilor
respective (exploatarea prin economii de tip „jaf”).
2. Creşterea economică ş i declinul mediului. Două mari acţiuni inerrelate conduc la
conflictul dintre societateşi mediu:
a.Activităţile economice orientate către producţie din ce în ce mai mare. Această „fugă” după
câştig are numeroase urmări, dintre care notăm doar patru:
- reducerea stocurilor de resurse din cauza exploatării fără control a tot ce se poate
exploata;
- forţarea tehnologică a producţiei urmată de valurile de poluanţi în aer, apă, sol;
- creşterea masei de deşeuri;
- „sărăcia este cea mai gravă formă de poluare”;
- extinderea mediilor tehnogene în detrimentul terenurilor destinate altor scopuri.
b.Exploatarea resurselorţărilor sărace sau slab dezvoltate de către marii consumatori
(marile puteri) aiţărilor dezvoltate. Consecinţele vizibile sunt:
- distrugerea suporturilor naturale ale dezvoltării autohtone, cum este cazul defrişării
pădurii ecuatoriale;
- reducerea biodiversităţii într-un ritm alert;
- accentuarea decalajelor economiceşi creşterea mizeriei tocmai acolo unde natura a
înzestrat cândva locurile.
3.2. Impactul antropic asupra vegetaţiei.
Omenirea, încă din momentele apariţiei sale, a avut cea mai puternică ş i cea mai constantă
influenţă asupra acestei componente de mediu. Prin intermediul modificărilor induse la nivelul vegetaţiei,
omul a contribuit la modificarea solurilor, a calităţiişi cantităţii apei etc. Putem spune că natura întregului
peisaj a fost afectată prin modificarea vegetaţiei.
Clasificarea habitatelor vegetale după modificări induse de om:
După Hamelşi Dansereau (1948), citaţi de Frenkel (1970), pot fi individualizate cinci tipuri
principale de impacturi asupra vegetaţiei; în funcţie de acestea, habitatele sunt clasificate în:

Farcas Cristian cls a XI-a

 Grup Scolar ‘Liviu Rebreanu’ Hida 2011

Cum vin aceste laterite în contact direct cu aerul? Răspunsul este următorul: prin defrişarea păduriişi
instalarea unui climat nou pentru laterite. Ca atare, una dintre problemele pe care le ridică intervenţia
umană prin defrişare la tropice, este aceea că, solul se va întări în contact cu aerul formând astfel o crustă
dură numită laterită („ciuma solului”). Această crustă dură, odată formată, va limita utilizarea eficientă a
solului. Pădurea controlează procesul de formare a lateritelor.
3. Podzolizareaşi acidifierea accelerată. Există suficiente doveziştiinţifice care arată că
introducerea agriculturii, defrişările, păstoritul etc, au provocat schimbări ale trăsăturilor solurilor, printre
care se remarcă o creştere a ponderii condiţiilor de acidifiereşi podzolizare, asociate cu dezvoltarea
turbăriilor.
Această accelerare a podzolizăriişi acidifierii solurilor a fost provocată, desigur,şi de schimbările
climaticeşi de ultimele glaciaţiuni. Activităţile umane, cumulate în timp şi spaţiu, au contribuit la
deteriorarea solurilor. Prin înlocuirea vegetaţiei naturale de pădureşi cultivarea terenurilor defrişate, sau
practicarea creşterii animalelor pe terenurile defrişate societatea umană a declanşat sau a contribuit la
accelerarea acestor procese. Astfel:
-distrugerea copacilor cu rădăcini adânci a sărăcit conţinutul solului suprafaţă;
- utilizarea incendiilor pentru obţinerea unor porţiuni de teren cultivabil, ocupate anterior de pădure, a eliberat
nutrienţi sub forma unor săruri solubile; o parte din aceste săruri au fost pierdute prin drenaj, în special în
solurile sărace în coloizi (Dimbleby, 1974);
- utilizarea terenurilor de către diferite culturi sau prin creşterea animalelor, a condus la
„epuizarea solurilor”;
- pe măsură ce solurile au intrat în procesul de degradare, adică sărăcirea la limită, s-a instalat o nouă
vegetaţie, care tinde să producă un humus mai acid comparativ cu cel produs de pădurea iniţială.
Dezvoltarea podzolurilor a accelerat procesul de formare a turbăriilor, care tind să se
dezvolte acolo unde există un exces de umiditate cauzat de un drenaj defectuos.
4. Alterarea structurii solului, poate fi considerată un tip de impact antropic negativ.
Există multe moduri în care societatea umană alterează structura solului, în special prin acţiunea de
compactizare a acestuia, realizată prin intermediul maşinilor agricole, prin păşunat, prin folosirea
îngrăşămintelor chimice, a irigaţiilor etc.
5. Compactizarea solului duce la creşterea rezistenţei solului faţă de penetrarea acestuia
de către rădăcinile plantelor sau faţă de seminţele puse în sol, limitând schimburile de oxigenşi CO2
dintre zona rădăcinilorşi atmosferă. Mai mult decât atât, se reduce rata infiltrării de apă în sol, fapt care

Farcas Cristian cls a XI-a

 Grup Scolar ‘Liviu Rebreanu’ Hida 2011
afectează starea de umezire a soluluişi care conduce la accelerarea scurgerii de suprafaţă şi la creşterea
eroziunii solului. Păşunatul este o altă activitate umană ce afectează structura solului prin
continua bătărorireşi compactizare exercitată de turmele de vite („cărări de oi” pe versanţii
afectaţi de suprapăşunat). Aratul cu plugul este o intervenţie umană care duce la compactizarea
solului, mai ales când plugul este utilizat pe termen lungşi în mod constant.
6. Fertilizarea solului prezintă aspecte pozitiveşi negative. Prin introducerea
fertilizatorilor chimici de către om, s-a modificat chimia solurilor în mod deliberat, conştient.
Uneori, schimbarea proprietăţilor chimice a creat probleme de mediu (poluarea apelor, deteriorarea
solurilor, eroziunea solurilor).
Pe de altă parte, utilizarea fertilizatorilor chimici sintetici a avutşi efecte pozitive, ducând la
creşterea productivităţii agricole în unele părţi ale lumiişi la obţinerea unor recolte remarcabile. De
asemenea, o fertilizare chimică adecvată poate ajuta la minimizarea eroziunii solului prin asigurarea de
resturi de rădăcinişi de plante, în special pe terenurile nefertile, parţial degradate (Mac, 2003).
Utilizarea fertilizatorilor chimici pe scară largă datează de aproximativ 150 de ani. La începutul
sec. XIX au fost importaţi, pentru prima dată, nitraţii din Chile. În 1843 a fost deschisă prima fabrică
producătoare de fertilizatori (Deptford Creek) la Londra. În secolul XX, fertilizatorii sintetici,şi în mod
particular nitraţii, au fost dezvoltaţi în special înţările scandinave, care utilizau vastele lor resurse de
hidroenergie. Fertilizatorii cu potasiu au intrat în folosinţă mai târziu comparativ cu cei pe bază de
fosforşi azot.

7. Incendiileşi impactul lor asupra solurilor. Încă din antichitate incendiile au afectat
caracteristicile structuraleşi chimice ale solurilor darşi eroziunea soluluişi au stimulate ro ziu nea
solului.De foarte multe ori incendiile au fost folosite în mod intenţionat pentru a modifica
proprietăţile solului, deoarece acestea duc la pierderea unor nutrienţi prin volatilizareşi prin transferul
convectiv de cenuşă; la creşterea temperaturii solurilor care au fost acoperite iniţial de pădure, astfel încât
humusul se distruge mult mai rapid decât se formează (Grigg, 1977); eroziunea solurilor prin impactul
ploiişi scurgere de suprafaţă.
Incendiile au ca efect îndepărtarea cuverturii vegetaleşi expunerea solului la diferiţi agenţi
exogeni, favorizând creşterea ratei de eroziune a solului. În afară de activităţi agricole, incendii etc,
există ş i alte acţiuni umane care afectează stratul de sol, construcţiile, urbanizarea, transporturileş.a.
Impacturi pozitive ale societăţii asupra solului. Ar fi greşit să menţionăm doar efectul
negativ al acţiunilor umane asupra solurilor. Omul a încercat să îmbunătăţească structura solului
printr-o serie de practici deliberate.
Astfel, în trecut, acestea s-au manifestat prin adăugarea de calcare pe terenurile argiloase (încă din
perioada pre-romană) în Marea Britanieşi Franţa sau adăugarea de argilă pe terenurile nisipoase (secolele
XVIII-XIX).
Mai recent, se manifestă: adăugarea de marneşi CaCO3 pe terenurile argiloase; adăugarea de
chimicale, materie organică, resturi de animaleşi ierbicide; implementarea unor agrotehnici moderne etc.
De aceea, menţionămşi câteva impacturi care au avut un efect pozitiv asupra solului:
- sistemele agricole tradiţionale au implicat de multe ori tehnici laborioase care au contribuit la creşterea
fertilităţii solului, la reducerea acidităţii acestuia; de exemplu, în Marea Britanie adăugarea de cretă pe
terenurile uşor nisipoase datează din perioada romană; înŢ ările de Josşi Germania există soluri care de
circa 1000 ani au fost constituiteşi fertilizate prin folosirea unui amestec de gunoi de grajd, nisip, litieră
de pădureşi iarbă de gazon, numite „plaggen soils” (Pope, 1970); un alt tip de sol care datorează mult
influenţei umane, este aşa-numitul „paddy
soil”, respectiv un sol rezultat în urma intervenţiei îndelungate asupra solului preexistent, prin
irigare continuă, prin nivelareaşi aplicarea de îngrăşăminte naturale peţinuturile terasate din
Chinaşi Indochina.
Strategiişi încercări de protecţieşi conservare a solurilor. Societatea este cea care
trebuie să ia măsuri de stopare sau diminuare a acestor impacturi negative, printr-o serie de tehnici,

Farcas Cristian cls a XI-a

 Grup Scolar ‘Liviu Rebreanu’ Hida 2011
unele datând din antichitate, altele fiind însă mai recente:
1. Refacerea cuverturii vegetale: fie prin plantarea vegetaţiei, în mod deliberat; fie prin oprirea
incendiilorşi a păşunatului, astfel încât să permită vegetaţiei să se reinstaleze.
2. Măsuri de stopare a eroziunii malurilor albiilor.
3. Măsuri de stopare a lărgirii torenţilorşi ravenelor (prin plantarea unor plante adecvate, diferite
lucrări de amenajare).
4. Managementul culturilor (rotaţia culturilor, supravegherea culturilor etc).
5. Controlul scurgerii pe pante (prin terasări, aplicarea de humus, aratul transversal pe direcţia
pantei, prin menţinerea unor benzi înguste de vegetaţie etc).
6. Prevenirea eroziunii declanşată de drumuri, loturi agricole (prin amplasarea inteligentă a lor,
canalizarea apelor de suprafaţă, plantarea de vegetaţie etc).
7. Stoparea eroziunii exercitate de vânt (prin păstrarea umidităţii solurilor, prin amplasarea unei
vegetaţii care să diminueze acţiune vântului etc).
Concluzii generale. Impacturile asupra mediului sunt generate de factori naturalişi
antropici. Evaluarea impactului asupra mediului este o procedură reglementată legislativşi obligatorie.
Studiile de impact se realizează ş i la nivelştiinţific iar evaluarea poate fi de tip retrospectiv (ex.
evaluarea impactului defrişării pădurii în ultimii 200 de ani) sau prospectiv (ex. evaluarea impactului
generat de construirea unei autostrăzi).

Bibliografie:
http://www.scribd.com
http://www.wikipedia.com

Farcas Cristian cls a XI-a