Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
P. 1
Chemarea Lui Dumnezeu in Temnitele Comuniste (1)

Chemarea Lui Dumnezeu in Temnitele Comuniste (1)

Ratings: (0)|Views: 102|Likes:
Published by cezar_balasoiu

More info:

Published by: cezar_balasoiu on Jan 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/09/2014

pdf

text

original

 
CHEMAREA LUI DUMNEZEUIN TEMNITELE COMUNISTE
Volumul I
MIHAI RADULESCU
 
PREAMBUL
Mă găsesc în prezenţa Prea Sfinţitului Ierarh Vicar Părintele Prof. Dr.Irineu Slătineanu, pentru a afla un cuvânt de învăţătură despre Chemarea lacredinţă. Întâlnirea are loc în casa Prea Sfinţiei Sale. Aerul ei tradiţional,lumina varului ce-i îmbracă zidurile, florile vesele ce-ţi întâmpină paşii cândurci cele vreo două trepte de la intrare, smocurile de iarbă verde, mai mici şimai mari, prezenţa unei lupoaice – e vorba de un câine tânăr – ce te salutăcu glas vânjos de mezzosoprană şi se zbate, la capătul clădirii, după o plasăde sârmă ridicată între patru stinghii, s-o păzească de răutatea oamenilor (undulău vagabond adoptat de Prea Sfinţitul i-a fost otrăvit, în lipsa stăpânului,după ce, cu un alt prilej, a fost zdrobit cu bâta şi aruncat în beci), toate seamestecă şi se împletesc dimpreună cu poziţia retrasă din calea aleelor publice ce străbat grădina colorată a Sfintei Episcopii a Vâlcei, pentru a-ţi da încrederea că pătrunzi în preajma unui ierarh gata să-ţi acorde timpul, cu întreaga-i înţelegere.Intenţionez să vorbesc îndelung cu ascultătorii mei, cu dumneavoastră,despre Chemarea întemniţatului, fie adresată aceluia care şi-a pierdutcredinţa, fie adresată celui care trebuia să şi-o întărească. În pregătire, emomentul să vedem ce rol joacă această Chemare a lui Dumnezeu, încreştinism, în general, şi în Tradiţia noastră sfântă ortodoxă. De aceea v-amadus cu mine în reşedinţa Prea Sfinţitului. – “Prea Sfinţia Voastră, nici un fost student nu-mi este atât de drag caPrea Sfinţia Voastră”, încerc să-i recâştig bunăvoinţa cu afirmarea a ceea cedealtfel constituie adevărul. “Cunosc seriozitatea cu care vă trăiţi misiunea,creştinismul, puterea de a conduce Biserica. Ştiu prea bine cât iubiţiOrtodoxia. Vă rog să împărtăşiţi ascultătorilor noştri tot ce credeţi că ne-ar putea fi de folos, în legătură cu Chemarea, în VECHIUL TESTAMENT.”Nici n-are nevoie măcar de cât de scurtă reculegere, pentru a fi pe dată încălzit de cele ce-i propun: – “Mai întâi aş vrea să-mi exprim mulţumirea pentru această chemaresfântă ce-mi faceţi de a-mi oferi şansa să transmit pe calea undelor simţămintele şi convingerile despre o vocaţie, cât şi despre ceea ce a însemnat Chemarea în VECHIUL TESTAMENT sau mai bine zis experienţaChemării sfinte din începuturi, prin actul creator al lui Dumnezeu.“Prin Creaţie, omul este chemat de la nefiinţă la fiinţă. Este chemat săcolaboreze cu Dumnezeu, să coopereze, să conlucreze, să modeleze şi să împărăţească împreună cu Creatorul şi Stăpânul universului. Pentru aceea afost adus la existenţă omul în ziua ultimă, ca el să împărăţească peste toatăcreatura, să stăpânească peste vietăţi şi peste minerale, să le apropie de el şisă le înţeleagă.
 
“Prin actul creator, întreaga fiinţă are un cod generic. Are un Logos, areo Chemare, după care ea se identifică în lume şi în acelaşi timp îşi areraţiunea de a fi. Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbea despre "Logoşi", adicădespre raţiunea discursivă a fiecărui element, întrucât tot ceea ce există pefaţa pământului are ceva din Cuvântul lui Dumnezeu; cu atât mai mult omul,care are suflarea lui Dumnezeu. Şi în fiecare lucru îşi are Dumnezeuamprenta Sa, în calitate de Creator, ca Cel care a adus toate la fiinţă, cuCuvântul Său.“Sfântul Irineu de Lyon spune că Dumnezeu a creat lumea prin celedouă mâini ale Sale, Fiul şi Sfântul Duh. Într-adevăr, Cuvântul este acela carecrează, iară Duhul este acela care întăreşte. Toate acestea îşi au o rezonanţăputernică în fiecare lucru, în calitate de Chemare, de vocaţie. ÎntrucâtDumnezeu crează prin Cuvântul Său, dară şi cheamă prin Cuvântul Său.Toate sunt aduse la existenţă prin Cuvânt şi sunt chemate la viaţă prinCuvânt. Cuvântul este acela care realizează unitatea, dar şi întreţine viaţa pe întreaga suprafaţă a pământului. Duhul Sfânt este acela care dă viaţă -Dătătorul de Viaţă - şi El menţine întreaga creatură într-o stare de Chemare, într-o stare de vocaţie, de apropriere de Dumnezeu. Pentru aceasta omul,când a fost creat cu mâinile lui Dumnezeu – Dumnezeu ia pământ, deci un actdirect al lui Dumnezeu, un act prin care participă integral la viaţa omului – şi înmomentul când acest boţ de lut este modelat, în momentul acela Dumnezeusuflă asupra lui suflare de viaţă dătătoare, iar omul devine fiinţă vie, un lucruextraordinar din SFÂNTA SCRIPTURĂ. Omul devine fiinţă vie, devinepartener de dialog cu Dumnezeu, devine cel care este al doilea, deci devine‹tu›, în cadrul acestui dialog şi, în mod cert, prin aceasta omul are posibilitateasă stea de vorbă cu Dumnezeu, să-I împărtăşească ideile.“Deci, omul îşi are raţiunea de a fi, în Cuvântul lui Dumnezeu.“Sfântul Grigorie de Nisa, în lucrarea sa DE VITA MOISE – DespreViaţa lui Moise –, ne spune clar şi lămurit că în excursul acesta al lui Moise peMuntele Sinai, Moise a făcut mai multe experienţe duhovniceşti. De la începutel a avut în minte raţiunile tuturor lucrurilor. Deci trâmbiţele pe care le auzeaMoise, Sfântul Grigorie de Nisa le interpretează ca fiind raţiunile lucrurilor  înconjurătoare, care formează cunoaşterea naturală a lui Dumnezeu. DeciDumnezeu se manifestă prin Creaţie, şi te duce de la Creaţie, de la concretspre abstract, cum zicem noi: de la lucrurile create spre lucrurile necreate, dela lumea realităţii la lumea ideilor. Moise trece prin această cunoaştere,depăşeşte această cunoaştere. Trâmbiţele sunt elemente metaforice care vor să scoată în evidenţă puterea creatoare sau codul divin care se află în fiecaredin aceste elemente, în fiecare din aceste lucruri şi, unul mai puternic decâtcelălalt, scoate în evidenţă frumuseţea Creatorului şi toate atributele divine, într-o gamă largă, de valori şi de culori.Mergând pe drumul acesta al Sinaiului, Moise ajunge, în sfârşit, pevârful muntelui, unde el vede Cortul cel Nefăcut de Mână, care adăposteştetoate raţiunile tuturor celor create. Deci, sub acest Cort Nefăcut de Mână,Cortul acesta nefiind altceva decât Logosul Divin, Iisus Hristos, în El îşi aflăraţiunea întreaga Creaţie. Deci, am putea spune că, pornind de la individualspre comunitar, spre mulţime, fiecare dintre noi îşi are raţiunea de a fi înLogosul Divin, în Cuvântul lui Dumnezeu. De aici este foarte simplu săgândim că omul este fiinţă cuvântătoare. Iată, frumuseţea limbii române: omuleste fiinţă cuvântoare, el cuvintează, vorbeşte, este o fiinţă discursivă, care
 
poate să spună despre sine şi despre alţii, care poate să se interpreteze, carepoate să mărturisească despre dialogul acesta cu Dumnezeu. În definitiv, în VECHIUL TESTAMENT, constatăm un lucru foarteimportant. De fiecare dată de câte ori Dumnezeu cheamă pe cineva, El seadresează iubirii. El se adresează străfundurilor omului; mişcă în primul rândpartea sensibilă a omului, aşa cum instrumentistul atinge corzile, în meditare,şi ele rezonează, aşa face şi Dumnezeu cu inima omului; cuvintele îi aparţinSfântului Vasile cel Mare şi apar în COMENTARII LA PSALMI. DeciDumnezeu se adresează inimii omului, se adresează sufletului omului, seadresează părţii sale celei mai sensibile, de fapt se adresează ‘cămării’,adâncului omului, unde, în mod cert, se află codul acela, scânteia divină, sau,mai bine zis, Suflul lui Dumnezeu. Pentru că suflarea aceasta cuprinde întregul organism; tot trupul şi sufletul formează persoana umană, dar nucleul,modulul acestei persoane este sufletul lui, este străfundul lui. De acoloiradiază puterea lui dătătoare de viaţă, de acolo răsare, cu un cuvântfranţuzesc, 'emerjează' toate aceste calităţi ale omului, acolo se plămădescideile, acolo se plămădesc frumuseţile, şi din păcate acolo pot să seplămădească şi gândurile rele. Deci acestei părţi i se adresează Dumnezeu; în SFÂNTA SCRIPTURĂ se află cuvântul acesta: “Ascultă!” - "Ascultă,Israele!” sau “Ascultă, Domnul te cheamă!”. Este o ascultare interioară, înprimul rând, şi abia după aceea Dumnezeu, pentru cei mai neputincioşi în a înţelege aspectul acesta, se adresează efectiv exteriorului. – “Mi-ar părea foarte rău să vă întrerup şi, totuşi, o fac, pentru că celeatât de adânci comunicate şi felul în care le-aţi explicitat, atât de vibrant, atâtde profund şi atât de aproape de înţelegerea omului modern, mă obligă laaceastă întrerupere.“În viaţa unuia dintre cei mai mari compozitori preclasici, Händel, aexistat un moment de cumplită disperare: muzicianul a paralizat şi a zăcut înaceastă situaţie timp de zece ani, nefiind tratat, cum era stadiul medicinii înacele timpuri, decât prin scoatere de sânge. Pentru cei dimprejurul lui, care-l îngrijeau, Händel era inconştient. Ascultând lămuririle pe care ni le-aţi oferit,plecând de la Grigore de Nisa, aş vrea să cred că în acea perioadă, Händel s-a adâncit în sine şi, pentru a fi în totală libertate faţă de trup şi de ale acestuia,i-a dat Dumnezeu paralizia pentru a intra în contact cu Logosul din sine, căcila ridicarea absolut miraculoasă din această nemişcare, părelnică absenţă,care astăzi când avem la dispoziţie toate tratamentele de pe pământ, visate şinevisate, rămâne, în linii mari, nevindecabilă, la ridicarea miraculoasă dinaceste condiţii precare, a scris cel mai de seamă oratoriu din întreaga saexistenţă, închinat lui Dumnezeu. Pentru mintea omului din zilele prezente,obişnuită cu matematicile, cu fizica, astronomia, cu pătrunderea în cosmos,cu imagini de pe lună şi planete, cu sateliţi ce străbat văzduhurile interstelare,nu cred că poate sosi un mesaj despre Dumnezeu, despre ce reprezintăDumnezeu în noi, despre ce reprezintă Cuvântul în noi, mai limpede şi maiadecvat modernităţii ca cele spuse de Grigore de Nisa şi pe care ni le-aţi împărtăşit. Vă mulţumesc foarte mult, în numele ascultătorilor noştri, pentruaceastă incursiune deosebit de valoroasă, prin care învăţăm că, în Biserică,gânditorii străvechi au precedat cu sute şi sute de ani gândirea ştiinţificămodernă. Când a trăit Sfântul Grigore de Nisa, vă aduceţi aminte?” – “În secolul IV...”

Activity (4)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
svayambhu liked this
Marian Dinu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->