Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Fenomenologie, patologic si realitati virtuale/ Radu Orghidan

Fenomenologie, patologic si realitati virtuale/ Radu Orghidan

Ratings: (0)|Views: 225|Likes:
Published by ifilosofie.ro
Articol ifilosofie.ro
Articol ifilosofie.ro

More info:

Published by: ifilosofie.ro on Jan 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/16/2013

pdf

text

original

 
Fenomenologie, patologic şi realităţi virtuale/ Radu Orghidan
Abstract – 
Avem o diferenţă între cele două tipuri de Ego (teoretic şi practic)aduse în discuţie, o diferenţă care dă naştere la un patologic. Acest patologic va fi lecturatca adecvare/inadecvare a unui Ego la celălalt (şi viceversa). Atât Ego teoretic, cât şi Ego practic sunt prezentate sumar, fără a zăbovi asupra originilor fiecăruia, în sens defundamente, se propune o metodă de reducţie (adecvarea) şi limitele celor două categoriiale unei existee singulare, în cadrul mai exact al realităţilor virtuale şi alfenomenologiei.
Cuvinte cheie – 
fenomenologie, virtual, ficţional, Ego-teoretic (virtual), Ego- practic (actual), adecvare, inadecvare, patologic, posibilitatea adecvării teoreticului la practic, posibilitatea adecvării practicului la teoretic, excelare, geniu, resemnare, punct deintersecţie Ego-practic cu Ego-teoretic. 1
 
Fenomenologie, patologic şi realităţi virtuale
 Ceea ce îmi apare mă completează. Eu văd şi mă recunosc în Eu. Caracteristicilemele vor purta mereu amprenta (mai întâi a) necunoscutului (Alter-Ego). « Monadele auferestre », spunea Leibniz, gândind că o comunitate a monadelor se realizează atuncicând fiecare, cunoscându-se prin recunoaştere în celelalte, « se deschide », pentru oreciprocitate, intermonadologică.Dacă ar fi să restrângem sfera paradigmei « realitate virtuală », vom observa căeste destul de mult de lucru. O halucinaţie poate fi o realitate virtuală şi atunci putem ficonstructivi în aria psihanalizei. O epifanie este de asemenea o realitate virtuală şi atunciintrăm în câmpul filosofiei religiei. Visul şi elementele sale conduc cu gândul laasemenea realităţi, şi atunci interpretativitatea semiotică (a se vedea « Corpul meu,această foaie, acest foc », o dispută Foucault – Derrida, în jurul unei idei a lui Descartes), psihologia şi iarăşi psihanaliza deschid calea către explicitare şi euristică.Totodată, astrofizica, teoria universurilor paralele, filosofia « călătoriei în timp »(
the philosophy of time travel 
), indică alte puncte valide de vedere, lucrative pentrudemersul nostru. Totuşi vom încerca să ne rezumăm la ceea ce poate fi cât mai exact, înfuncţie de argumentele ce ne stau la îndemână.Ceea ce mă preocupă în mod deosebit este demonstrarea dozei de patologic, ceeste inserată sau mai mult originară pentru a vorbi « într-adevăr » despre o realitatevirtuală. Mă interesează mai ales dacă există un patologic în reprezentarea unei realităţivirtuale sau dacă, pe măsură ce timpul trece, o dată cu o serie de progrese pe baza unor  procese cognitive, putem vorbi despre o scientificizare, deci despre un empirism care ar  prelucra sensul a ceea ce presupune o realitate, până la nivelul simţului comun, ca un faptdescifrat, clasificat, diagnosticat, explicitat, exemplificat, mundaneizat, trecut din posibil(virtual) în actual.Însăşi sintagma « realitate virtuală » nu presupune un fundament cert, aici şiacum, irecuzabile, un dat empiric, o informaţie înregimentată în filosofia simţului comun.Cine poate defini de fapt realitatea virtua? Doar un fenomen. Pentru întreaga2
 
discuţie se poate conduce fie de la o tautologie (ceea ce este fenomen este şi o realitatevirtuală), fie de la o complinire (din simplu fenomen la o întreagă realitate, desigur,virtuală şi deci printr-un un raport de (sub)ordonare)). Pentru prima impresie devineevident că rămâne doar o supoziţie/ pre-judecată ce va fi eliminata ca inadecvată o datăce se desfăşoară cea de-a doua idee, aceea a unui tablou real-virtual al fenomenelor (componente). Pleonasmul sintagmei « fenomen şi realitate virtuală » rămâne aşadar  pentru un cadru de generalitate valabil pentru aceia care nu cred în a doua construcţie şicare consideră inoportună o continuare a meditaţiei acolo unde nu este nimic pentruhermeneutică. Dar lucrurile sunt cu adevărat interesante atunci nd ndul facedistincţia, ca mai apoi să reunească elementele. Aceasta pentru că se poate vorbi despredouă lucruri atât de asemănătoare, cât şi diferite, nici pleonastice, nici contradictorii, precum două puncte de tensiune semantică, productive prin însăşi confuzia ce apareochiului liber (« fenomenologie şi realitate virtuală »).Patologicul să mai aştepte, deocamdată vrem să plecăm de pe fundamente certe,fireşti, am spune. Eul , ca tensiune cognitivă, ca punct de plecare, ca Eu pur, fărădeterminaţii, este o realitate virtuală - un Eu teoretic. Eul actual(-izat) este o realitate practică, capabil de schimbări (supus de fapt schimbării), plin de determinaţii, supusgreşelii, condamnării, pedepselor morale în urma supunerii la păcate, supus auto-depăşirii, auto-evaluării, examenului mundan, atâta vreme cât fiinţează ca Eu într-o lumemai mult sau mai puţin conştientă de sine sau/şi de rolul acestui Ego în întregul sistemexistenţial/real/virtual.Oarecum Eul teoretic (ca realitate virtuală) este ca un arhetip pentru cel practic(actual). Condiţiile sunt prescrise pentru orice act dar cum realitatea virtuală este cevaabsolut, fără cusur, orice preschimbare în realitatea faptică poate însemna finalul nefericital vreunui gând voios. “Orice idee aplicată este un înger căzut” spunea Lucian Blaga, şi probabil avea dreptate. Eul este/poate fi perfect dacă n-ar ajunge practic. Eul teoretic esteatemporal, aspaţial, avoliţional dar “este condamnat să fie (practic) liber”. Este legea carene oprte rezulm într-o teoanarhie. De aceea ideea de Dumnezeu este o ideeregulativă şi nu constructivă.După cum s-a văzut, o realitate virtuală poate fi un punct de plecare uşor detransfigurat, din sens în sens, cât şi o consecinţă, după cum vom vedea. În sens invers,3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->