You are on page 1of 1

INDISCRETIE

Ţi-am pătruns în gând,


Prin lacrimi, prin deochi,
Când te-am văzut plângând,
Te-am mângâiat pe ochi.

Am coborât apoi, parşiv,


Spre dealurile buzelor tale,
Şi am rămas captiv,
Între petale.

Mi-am răcorit apoi mâinile,


Cu roua munţilor sânilor tăi,
Şi am simţit pâinile,
Crescând printre văi.

Revigorat,
Am alunecat,
În valea suspinelor,
Unde aveam să mor.

Să mor pentru o clipă,


Apoi să zbor,
Spre valea timpului-aripă,
Şi să rămân mereu dator.

Timpul indiscreţiei totale,


Timpul speranţelor,
Timpul abandonării neurale,
Timpul vacanţelor.

În dimineaţa mea de urs,


Aveam să-ţi regăsesc
Ochii,
Buzele,
Sânii,
Şi pădurea…
Unde n-am zăbovit, totuşi, de-ajuns,
Femeie veşnic verde !
Un verde, aşa… aiurea.

You might also like