ANTOANETA TĂNĂSESCU LAURA MESINA

BREVIAR DE RETORICĂ

2006
Editura Cartea StudenĠească
Tel.: 031-402.95.90; Tel./Fax: 021-322.74.93
Str. Matei Basarab nr. 106, bl. 73, et. 8, ap. 32, sect.3, Bucureúti
e-mail: cartea.studenteasca@rotex.ro
http://www.rotex.ro
Editură acreditată de C.N.C.S.I.S.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

TĂNĂSESCU, ANTOANETA
Breviar de retorică / Antoaneta Tănăsescu, Laura Mesina. -
Bucureşti : Cartea Studenţească, 2006
Bibliogr.
ISBN (10) 973-8952-57-3 ; ISBN (13) 978-973-8952-57-7

I. Mesina, Laura

808.5:821.135.1.09(075.8)
808.5
Antoaneta TĂNĂSESCU, profesor dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureúti.
Activitatea didactică universitară: cursuri úi seminarii generale de Teoria literaturii, Retorică
generală úi comportamentală. Cursuri opĠionale, speciale, de masterat: Anatomia
dramaticului, Personaj/e, Postmodernism úi avangarda, Retorica negaĠiei úi a contestaĠiei,
Spre o teorie a intermediarului, Antiliteratura. CărĠi: Destin teatral – Aurel Baranga
(1986), Ten steps closer to Romania (1999), Proiecte universitare (2001), Unde sunt
manierele de altădată? (2002), Strategii ale comportamentului european (2003), Sinteze
de teorie literară (2004)

Laura MESINA, lector dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureúti. Activitate

didactică universitară: cursuri úi seminarii în domeniile imagologie, teorii ale imaginarului,
retorică generală úi comportamentală, retorică úi argumentare, metodologii de analiză a
imaginii publicitare. Studii în volume colective úi reviste de specialitate despre istoria úi
teoria imaginarului, relaĠia text-imagine, istoria culturii. Membru al ùcolii Române de la
Roma, Accademia di Romania. Membru fondator úi secretar útiinĠific al Centrului de
ExcelenĠă în Studiul Imaginii (CESI) al UniversităĠii Bucureúti.

Tehnoredactare úi copertă: Dragoú George SPĂTARU

Această lucrare a apărut cu sprijinul Centrului Local de Suport

pentru ÎnvăĠământ Deschis la DistanĠă din cadrul FacultăĠii de
Litere a UniversităĠii din Bucureúti

ISBN-10: 973-8952-57-3
ISBN-13: 978-973-8952-57-7
SUMAR

Antoaneta TĂNĂSESCU, Laura MESINA Breviar de retorică ................................7

Îndrumări de lectură ............................9
SchiĠă de programă însoĠită de
suportul bibliografic ...........................26
Sugestii pentru pregătirea
examenului...........................................31

I
Retorica: terminologie, istorie, posibile definiĠii, relaĠii interdisciplinare, retorica azi. A scrie /
a vorbi. Fondarea retoricii. Contestarea ei. Elogiul retoricii. A vorbi bine, a vorbi corect, a
vorbi frumos. Ars, tehné, scientia? .........................................................................................32

Antoaneta TĂNĂSESCU, Retorica, la ordinea zilei..............................................................33

DicĠionar de termeni: argumentaĠie, neoretorică, persuasiune, retorică ..............................36
PLATON, Gorgias sau despre retorică..................................................................................46
E.R.CURTIUS, Sistemul retoricii antice................................................................................57
Jacques DUBOIS, Francis EDELINE, Jean-Marie KLINKENBERG, Philippe MINGUET,
François PIRE, Hadelin TRINON, Poetică úi retorică............................................................61
Michael FOUCAULT, Ordinea discursului ...........................................................................66
Vasile FLORESCU, Rhetorica rediviva .................................................................................71
Paul RICOEUR, Locul „retoric” al lexis-ului........................................................................94
Daniela ROVENğA-FRUMUùANI, Societatea contemporană úi revirimentul retoricii ...98

II
Lumea figurilor. DistincĠii terminologice. Flexibilitate úi rigiditate în clasificările propuse de-a
lungul timpului. FuncĠionarea figurii în text / context. Comunicarea lingvistică. FuncĠiile
limbajului. Sens. Lumea cuvântului – actualizarea în context. Stil, stilistică - procedee
retorice specifice. ....................................................................................................................102
Laura MESINA, Figura úi argumentul.................................................................................103
DicĠionar de termeni: comunicare, figură de stil, funcĠiile comunicării, stil, stilistică, trop111
César Chesneau DU MARSAIS, Idee generală despre Figuri. ÎmpărĠirea figurilor.
ÎmpărĠirea figurilor de cuvinte. DefiniĠia tropilor.............................................................119
Pierre FONTANIER, DefiniĠia figurilor discursului ...........................................................124
Boris TOMAùEVSKI, Lexicul poetic ...................................................................................127
Tudor VIANU, Dubla intenĠie a limbajului úi problema stilului.......................................130
Erich AUERBACH, PostfaĠa autorului................................................................................134
Roman JAKOBSON, Lingvistică úi poetică .........................................................................136
Jacques DUBOIS, Francis EDELINE, Jean-Marie KLINKENBERG, Philippe MINGUET,
François PIRE, Hadelin TRINON, Descrierea domeniilor. Metalogismele........................148
Solomon MARCUS, Figurile poetice....................................................................................157
Gérard GENETTE, Figuri......................................................................................................162
Françoise THOM, Asimilarea realului de către limba de lemn úi Un antilimbaj.............169
Tatiana SLAMA-CAZACU, Limba de lemn – o universalie în contextul românesc........181

III
Tipologia elocinĠei: judiciar, deliberativ, demonstrativ. ElocinĠa barei, a amvonului, elocinĠa
politică, academică, militară, parlamentară. Procedee specifice. Legile polemicii civilizate.
Structura elogiului. Organizarea discursului: exord, diviziune, naraĠiune, confirmare,
respingere, peroraĠie. ArgumentaĠia. Tehnici úi convenĠii. Oratorul ......................................200

Antoaneta TĂNĂSESCU, Ordinea discursului ...................................................................201

DicĠionar de termeni: cliúeu, discurs....................................................................................210
ARISTOTEL, Despre diferitele genuri de stil .....................................................................212
Marcus Tullius CICERO, Despre exord, naraĠiune úi diviziune.........................................216
Marcus Fabius QUINTILIANUS, Despre peroraĠie.............................................................223
Simeon MARCOVICI, Despre digresii.................................................................................229
Titu MAIORESCU, Oratori, retori, limbuĠi ........................................................................231
G. CĂLINESCU, Oratoria úi cerebralitatea........................................................................237
Roland BARTHES, Vechea Retorică (trad. Laura Mesina)..................................................243
Constantin SĂLĂVĂSTRU, Persuasiunea úi manipularea în practica discursivă ...........247
IV
Antologie de texte..................................................................................................................251

A. 9 discursuri rostite în România între 1900 – 1993......................................................252

ElocinĠa academică: George ENESCU, Despre Iacob Negruzzi úi despre intrarea muzicei
la Academia Română............................................................................................................252
Răspunsul academicianului G. ğIğEICA..............................................................................253
ElocinĠa politică: Nicolae TITULESCU, Îndemn la acĠiune creatoare...............................261
ElocinĠa militară: Ion ANTONESCU, Ordin de zi către armată - comentat de Sorin
ALEXANDRESCU, Un text al generalului ........................................................................262
ElocinĠa parlamentară: Barbu ùTEFĂNESCU-DELAVRANCEA, Discurs rostit în Cameră.270
Nicolae MANOLESCU, Cuvânt rostit în úedinĠa Camerelor reunite ...............................272
ElocinĠa laudativă: Nicolae TITULESCU, Discurs rostit la dejunul oferit în cinstea lui
Alvin Mansfield Owsley, ambasadorul U.S.A. la Bucureúti..............................................276
ElocinĠa funebră: Nicolae IORGA, Discurs la înmormântarea lui Constantin Erbiceanu
Iuliu MANIU, Discurs la înmormântarea lui Virgil Madgearu ........................................281

B. ElocinĠa polemică.........................................................................................................282

Regulile polemicii civilizate (Oxford, 1890)........................................................................282

Vincenzo LO CASCIO, Zece reguli pentru o argumentaĠie ideală....................................283

C. „Eseuri aproape politice” ............................................................................................285

Paul VALÉRY, Discurs pentru istorie .................................................................................285

Mircea ELIADE, Mai multe feluri de a pierde timpul........................................................292
Gabriel LIICEANU, Apel către lichele .................................................................................296
Ion CARAMITRU, Discurs Ġinut în Camera Comunelor din Parlamentul Britanic.......297
Vaclav HAVEL, Godot nu va veni, pentru că el nu există ................................................305
Discurs la Parlamentul Europei ..............................................................309
 Breviar de retorică

Cum retorica a pătruns greu úi doar în ultimii ani în unele programe universitare din
România, prezentul Breviar a experimentat, după anul 2000, când a apărut prima ediĠie, mai
multe soluĠii de sumar, luând în considerare atât imperativele disciplinei, cât úi pe cele ale
universului de lectură / interes al studenĠilor. Cu deosebire acest din urmă aspect a determinat
includerea în volum a câtorva discursuri, astfel încât principiile teoretice să fie validate /
valorificate de text. În sfârúit, Breviarul îúi asumă toate urmările ce decurg din condiĠia sa de
suport de curs în cadrul sistemului de învăĠământ la distanĠă (Facultatea de Litere, anul al III-
lea, specializarea Comunicare Socială úi RelaĠii Publice). Nu în ultimul rând, úi opĠiunea
pentru o bibliografie uúor de consultat în bibliotecile româneúti.

7
 Îndrumări de lectură

PrezenĠa unui capitol cu acest titlu are, aici, suficiente justificări. În primul rând, din
motive independente de voinĠa celor ce citesc (sau răsfoiesc) paginile de faĠă, retorica nu a
făcut parte din programa obligatorie nici a claselor gimnaziale, nici a celor de liceu. Ca atare,
absolvenĠii unor asemenea forme de învăĠământ nu cunosc aproape nimic din istoria úi
actualitatea disciplinei úi, mai ales, nu pot decât aproxima sensul terminologiei specifice.
În al doilea rând, cartea adună studii teoretice de specialitate a căror lectură presupune
familiarizarea cu lumea conceptelor úi a demonstraĠiei de idei. Lucru deloc simplu, mai cu
seamă că lectorii vizaĠi sunt tineri úi foarte tineri. ùi chiar dacă nu ar fi aúa, încă ar fi destul de
dificil de urmărit meandrele argumentaĠiei, de evaluat ponderea úi semnificaĠia detaliului în
cadrul întregului, de fixat orizontul relaĠiilor, al filiaĠiilor, al influenĠelor úi, nu în puĠine
cazuri, al cauzalităĠilor directe. Aceasta, în condiĠiile în care, scrise sau apărute între secolul
V înainte de Christos úi pragul anilor 2000 (cum este indicat de fiecare dată între paranteze),
textele au imprimată în fibra lor cea mai profundă efigia unei mentalităĠi, implicit a unor
convenĠii úi a unor procedee de verbalizare a mentalităĠii. În plus, cum multe dintre studiile
incluse în sumar, de la dialogul Gorgias de Platon la capitolul introductiv al Retoricii
generale aparĠinând Grupului µ de la Liège, au o explicită sau implicită tentă polemică,
asupra cititorului apasă o obligaĠie în plus: aceea de a úti, fie úi rezumativ, circumstanĠele úi
motivaĠiile redactării textului. Căci, rămânând doar la exemplele amintite mai sus, fără
cunoaúterea teoriei sofiútilor, nu va fi uúor de înĠeles reacĠia lui Platon, iar reconsiderarea
sarcastică de către autorii Retoricii generale a sintezelor dedicate figurilor úi tropilor de către
Du Marsais sau Fontanier cu 100 úi 200 de ani înainte s-ar reduce la un simplu episod
actualizat al luptei dintre „antici” úi „moderni”. ùi, pentru a încheia această prea stufoasă
divagaĠie, constatăm că nu doar incompatibilităĠile de opĠiune profesională separă cărĠile din
această carte. Adăugăm incompatibilităĠile de ordin politic, asumate, probabil, la nivel retoric,
precum într-o formulare românească a anilor ’70: „o cercetare cât de fugară ne duce la
observaĠia că astăzi, pentru a se pune capăt sau măcar pentru a se micúora criza în care se
zbate cultura burgheză...”.
În sfârúit, în al treilea rând, nu poate fi omis faptul că toate informaĠiile de aici sunt
transmise la distanĠă úi că absenĠa orelor săptămânale de curs / seminar, a contactului
nemijlocit student / profesor trebuie suplinite prin ceva.
Poate prin chiar îndrumările, sfaturile (sau cum doriĠi să le numiĠi) ce urmează în

9
continuare. La majoritatea titlurilor din sumar - sumar respectând ordinea cronologică după
data primei apariĠii / redactări -, se propune o grilă menită să sublinieze ideile mari din text,
să atragă atenĠia asupra terminologiei, să găsească soluĠii de aplicabilitate practică a
conceptelor teoretice úi, nu de puĠine ori, să solicite opinia cititorilor. Astfel, secĠiunea
intitulată De reĠinut sugerează lista terminologică minimală aflată în studiul respectiv.
Insistăm ca în cazul DicĠionarelor de termeni să fie reĠinuĠi toĠi termenii scriúi cu caractere
italice. În continuare, Întrebările posibile încearcă să fixeze cunoútinĠe, dar úi să incite la
răspunsuri originale. De recitit / de comentat intenĠionează să evidenĠieze punctul sau
punctele de maxim interes ale textului, iar ExerciĠiul aplicativ propune o cale de trecere de
la teorie la practică, folosind în consecinĠă atât discursurile rostite în România între 1900-
1993, cât úi pe cele grupate în secĠiunile ElocinĠa polemică úi „Eseuri aproape politice”. Se
cuvine o menĠiune: am reprodus, ca pe un adevărat model de analiză, capitolul pe care
profesorul Sorin Alexandrescu îl dedică, în Paradoxul român, discursului Mareúalului
Antonescu (1941). Sperăm ca Îndrumările să fie receptate aúa cum le-am gândit: o formă
colegială de dialog, generând urmări benefice.

PLATON, Gorgias sau despre retorică (390-385 î.d. Ch.), în

OPERE, vol. I (1974)
De reĠinut: a convinge, a învăĠa, a crede, a cunoaúte
De recitit / de comentat: DefiniĠii ale retoricii: „empirismul” producerii unei delectări úi
plăceri; „nu este o îndeletnicire ce Ġine de artă, ci una proprie unui spirit inventiv úi îndrăzneĠ,
prin natura lui abilă în a-i câútiga pe oameni. Pe scurt, eu o numesc «linguúire»”; „ una dintre
artele ce săvârúesc úi împlinesc totul prin cuvânt”; „făuritoarea convingerii”; a convingerii
„întemeiate pe credinĠă, nu pe învăĠătură”. RecitiĠi pasajul 456b-456e úi concluzia lui
conform căreia oratorul este capabil să vorbească în faĠa oricui despre orice. RecitiĠi pasajul
465a-466a.
ExerciĠii aplicative: Care sunt procedeele discursului polemic? Cum se armonizează atacul
úi retractilitatea, gestul impulsiv úi gestul de aúteptare? Dispută personalizată sau dispută de
idei? (A.T.)

10
 R. M. CURTIUS, Sistemul retoricii antice, în
LITERATURA EUROPEANĂ ùI EVUL MEDIU LATIN (ed. germ.1948; ed. rom. 1970)
De reĠinut: invenĠie, disposiĠie, elocuĠie, memoria, actio, cuvântări fastuoase, retorica
panegirică (epidictică), argumentaĠie, loci communes, topos, stilul „ornatus”
Întrebări posibile: Toposul contribuie la fluidizarea argumentaĠiei retorice?
De recitit / de comentat: tipologia elocvenĠei, cele 5 părĠi ale cuvântărilor
ExerciĠii aplicative: AnalizaĠi părĠile discursurilor din antologia de la sfârúitul Breviarului.
(A.T.)

Jacques DUBOIS,..., Poetică úi retorică, în

RETORICA GENERALĂ (ed. fr. 1970; ed. rom. 1974)
De reĠinut: teoria argumentării, figuri, tropologia
Întrebări posibile: „AlianĠa” dintre gramatică, dialectică úi retorică aparĠine doar „fazei
preistorice a lingvisticii”?
De recitit / de comentat: „Odată abolită ideea că arta este o decoraĠie suplimentară, va
deveni posibilă înĠelegerea retoricii nu ca o armă a dialecticii, ci ca un instrument al poeticii”.
Această teză revizuieúte sau confirmă teoria clasică vizând caracterul „ornamental” al
figurilor retorice? (A.T.)

Michel FOUCAULT, ORDINEA DISCURSULUI (ed. fr. 1970; ed. rom. 1998)
De reĠinut: voce, cuvânt, istorie, instituĠie, ordinea discursului, ordinea legilor, putere,
discurs, proceduri de control, proceduri de legitimare, proceduri interne, clasificare,
ordonare, distribuĠie, eveniment, comentariu, text, autor
Întrebări posibile: Care este relaĠia dintre instituĠie, putere úi discurs, în viziunea lui
Foucault? Ce înseamnă „ordine”? Care sunt ordinile discursului, respectiv procedurile de
control? Ce înseamnă pentru discurs “evenimentul”? Cine este “autorul” lui Foucault?
De citit / de comentat: “…cel puĠin de la o anumită epocă încoace, persoana care începe să
scrie un text la orizontul căruia bântuie o virtuală operă reia pe cont propriu funcĠia autorului:

11
ceea ce scrie úi ceea ce nu scrie, ceea ce schiĠează chiar úi cu titlul de eboúă, de ciornă
provizorie, úi ceea ce va lăsa nescris – pentru că nu este interesant – tot acest joc al
diferenĠelor este prescris de funcĠia-autor. Această funcĠie este fie preluată din epocă, fie
modificată de autorul însuúi. Căci el poate foarte bine să răstoarne imaginea tradiĠională pe
care o avem despre autor: în tot ceea ce ar fi putut spune, în tot ceea ce spune în fiecare zi, în
fiecare clipă, scriitorul îúi decupează profilul încă tremurător al operei pornind tocmai de la o
nouă ipostază a autorului.”
ExerciĠii aplicative: DiscutaĠi comparativ procedurile discursului úi părĠile discursului, din
concepĠia clasică. (L.M.)

Vasile FLORESCU, Rhetorica rediviva, în

RETORICA ùI NEORETORICA. GENEZĂ, EVOLUğIE, PERSPECTIVE(1973)
De reĠinut: neoretorică, persuasiune, convingere, verosimil, adevăr, homo loquens, homo
eloquens
Întrebări posibile: Care sunt motivele / circumstanĠele care explică, după Vasile Florescu, pe
de o parte, „deprecierea retoricii” úi, pe de altă parte, „reabilitatarea” ei? Care sunt, în
viziunea autorului, elementele definitorii pentru „procesul literaturizării retoricii”? Ce urmări
are „fundarea ideii de măreĠie a omului pe facultatea vorbirii”?
De recitit / de comentat: IdentificaĠi cele „trei faze mari” din istoria definiĠiilor retoricii.
Teorii cu privire la geneza retoricii. ElocinĠa de tip Ulise / de tip Nestor. Retorică / filosofie,
retorică / lingvistică, retorică / poetică. (A.T.)

Paul RICOEUR, Locul retoric al lexis-ului, în

METAFORA VIE (ed. fr. 1975; ed. rom. 1984)
De reĠinut: tekhné, dialectică, retorică, silogism-entimemă, dimensiunea intersubiectivă úi
dialogală, topică úi topologie, convingere, persuasiune, argument obiectiv

Întrebări posibile: Care este viziunea lui Aristotel asupra retoricii? Care este raportul dintre
argumentaĠie, elocinĠă úi retorică? Ce înseamnă tekhné în viziunea lui Aristotel? Care este

12
raportul dintre retorică úi dialectică la Aristotel? Ce reprezintă pericolul “locurilor comune”?
Care e raportul dintre retorică úi persuasiune?
De citit / de comentat: “Retorica va rămâne deci cel mult «antistrofa» dialecticii, dar nu se
va dizolva în ea.”.
ExerciĠii aplicative: StabiliĠi o schemă a relaĠiilor dintre retorică úi celelalte practici discursive
menĠionate de Ricœur cu trimitere la Aristotel, punând însă în centru retorica. (L.M.)

Daniela ROVENğA-FRUMUùANI, Societatea contemporană úi revirimentul retoricii, în

ARGUMENTAREA. METODE ùI STRATEGII (2000)
De reĠinut: “filosofia lui NU”, macroretorica, microretorica, noua retorică, practică discursivă,
discurs, docere-delectare-movere, argumentare, „reconstrucĠia limbajului ca acĠiune”
Întrebări posibile: Ce înseamnă “macroretorica” úi “microretorica”? Cum úi de ce este
depăúită vechea retorică? Istoric vorbind, ce înseamnă “argumentare” úi “reconstrucĠia
limbajului ca acĠiune”?
De citit / de comentat: “Spre deosebire de momentul iniĠial al retoricii, când opoziĠia
convingere / persuasiune era net în favoarea primului termen, la ora actuală argumentarea nu
mai este considerată doar seducĠie a auditoriului, conversiune psihologică a logicului, ci
spaĠiul privilegiat al reconstrucĠiei limbajului ca acĠiune («How to do things with words» – în
termenii filosofiei analitice a limbajului.)”
ExerciĠii aplicative: StabiliĠi, după modelul analizei argumentative realizate de Constantin
Sălăvăstru, schema argumentativă a legendei lui Corax úi Tisias, redate de RovenĠa-
Frumuúani în fragmentul citat. (L.M.)

ii

César Chesneau DU MARSAIS, Idee generală despre Figuri, ..., în

DESPRE TROPI (ed. fr. 1730; ed. rom. 1981)
De reĠinut: figuri, antiteză, apostrofă, acumulare, elipsă, prosopopee, sincopă, silepsă,
repetiĠie, tropi
Întrebări posibile: Care este definiĠia figurii, dată de către Du Marsais? Care este împărĠirea
figurilor la acelaúi autor? Cum sînt împărĠite figurile de cuvinte? Ce sînt tropii?

13
ExerciĠii explicative: IdentificaĠi în textele din “Eseuri aproape politice” cîteva dintre
figurile úi tropii prezentaĠi de către Du Marsais. (L.M.)

Pierre FONTANIER, DefiniĠia figurilor discursului, în

MANUAL CLASIC PENTRU STUDIUL TROPILOR (ed. fr. 1830; ed. rom. 1977)
De reĠinut: figura ca metaforă, figura de cuvinte, figura de gândire, idee, gândire, discurs,
figuri mixte, sens propriu, sens deturnat, figură, trop, figura de dicĠie, figura de construcĠie,
figura de elocuĠie, figura de stil
Întrebări posibile: Ce sînt figurile discursului? Ce sînt figurile de cuvinte?
De recitit / de comentat: ComentaĠi clasificarea figurilor discursului.
ExerciĠii explicative: PrezentaĠi diferenĠele dintre sistemul figurilor prezentat de către Du
Marsais úi cel prezentat de Fontanier. (L.M.)

Boris TOMAùEVSKI, Lexicul poetic, în

TEORIA LITERATURII. POETICA (ed. rusă 1925; ed. rom. 1973)
De reĠinut: sens, semnificaĠie, context, sens fundamental, asociaĠii semantice posibile,
potenĠiale, indici secundari ai sensului, fraze úablonarde.
Întrebări posibile: Ce urmări decurg din analogia cuvânt / atom de hidrogen? „Înnoirea
asociaĠiilor lexicale” se poate obĠine numai prin „transferarea cuvintelor într-un mediu lexical
neobiúnuit (subl. n. A.T.) sau arogând cuvântului un sens neobiúnuit (subl. n. A.T.)”?
De recitit / de comentat: „Noi însă învăĠăm limba úi ne deprindem cu ea nu prin intermediul
dicĠionarului, ci al dialogului viu, adică prin receptarea frazei. Cuvântul realizează o
semnificaĠie exactă, un sens deplin numai în contextul frazei”.
ExerciĠii aplicative: UrmăriĠi procesul de actualizare semantică a cuvântului în context,
pornind de la oricare dintre discursurile aflate în sumar. (A.T.)

14
 i

Tudor VIANU, Dubla intenĠie a limbajului úi problema stilului, în

ARTA PROZATORILOR ROMÂNI (1941; reed. 1966)
De reĠinut: intenĠia tranzitivă, intenĠia reflexivă, locuri comune, formule de întâmpinare úi
politeĠe, stil
Întrebări posibile: Cui îi sunt specifice cele două „intenĠii”? Prin ce se caracterizează fiecare
dintre ele? În ce raporturi se află? Pot exista mesaje pur tranzitive? Dar pur reflexive? Care
este, în această direcĠie, opinia lui Tudor Vianu? Dar a dumneavoastră? De ce „valoarea de
circulaĠie” a unui vers de Eminescu sau Racine este mai redusă decât a unei ecuaĠii
matematice?
De recitit / de comentat: ComentaĠi: „Nu útirea despre felul în care izvorăsc apele
interesează în acest vers...”. PuteĠi repeta acelaúi lucru cu aplicare la o frază din discursul
mareúalului Antonescu (1941)? Sau la o frază dintr-un cotidian apărut la începutul anului
2006? Sau la o frază dintr-unul dintre textele propuse în această carte? DefiniĠi „cercul
autenticilor cititori” ai poeziei eminesciene. RepetaĠi aceeaúi operaĠiune cu referire la
situaĠiile menĠionate mai sus (discurs, articol de ziar, studiu de specialitate). ComentaĠi:
„Peste útirea nudă se adaugă aureola unei ambianĠe subiective”. Care este definiĠia stilului la
Tudor Vianu? Ce alte definiĠii citează teoreticianul român? Ce alte definiĠii cunoaúteĠi?
ExerciĠii aplicative: CitiĠi discursurile funebre rostite de Nicolae Iorga (1913) úi Iuliu Maniu
(1940) din perspectiva coexistenĠei celor două „intenĠii” ale limbajului. Există accente /
diferenĠe specifice între texte din acest punct de vedere? (A.T.)

Erich AUERBACH, PostfaĠa autorului, în

MIMESIS (ed. germ. 1946; ed. rom. 1967)
De reĠinut: mimesis, nivelurile stilistice ale reprezentării literare. Auerbach porneúte de la o
celebră metaforă, „roata vergiliană”, elaborată, în Evul Mediu, de Servius úi Donatus,
metaforă prin care nivele stilistice sunt asociate principalelor opere ale poetului latin: stilul
nobil (grav), ca imagine a Eneidei, cel mijlociu, în relaĠie cu Georgicele, cel umil (familiar),
cu Bucolicele. Câmpurile tematice úi psihologice au graniĠe de netrecut úi sunt predestinate a
fi tratate doar într-un anume registru stilistic. Idea, de sorginte platoniciană, dezvoltată, apoi,

15
de Aristotel úi sub numele de „teoria purităĠii genurilor úi speciilor”, va rezista până spre
vremurile moderne.
Întrebări posibile: În ce constau „cele două fisuri”, „iruperi” în teoria nivelurilor stilistice?
ùi cu ce urmări? Sunt aceste „fisuri” vizibile úi în oratorie?
De recitit / comentat: ÎntârziaĠi pe analiza fenomenului realismului francez, dar úi pe
impactul pe care faptele úi destinul Mântuitorului l-au avut în opĠiunile stilistice ale Europei.
ExerciĠii aplicative: Manipularea este o urmare a acestor „fisuri”? (A.T.)

Roman JAKOBSON, Lingvistică úi poetică, în

PROBLEME DE STILISTICĂ (ed. engl. 1960; ed. rom. 1964)
De reĠinut: poetică, sincronie / diacronie, comportament verbal, denotaĠie / conotaĠie,
funcĠii ale limbajului, mesaj, context, cod, contact, referent, funcĠie fatică, emotiv / emoĠional,
metalimbaj, selecĠie / combinare
Întrebări posibile: Care este, după Roman Jakobson, definiĠia poeticii? Care sunt, în opinia
sa, funcĠiile limbajului?
De recitit / de comentat: „După cum am mai spus, studiul lingvistic al funcĠiunii poetice
trebuie să depăúească limitele poeziei, iar pe de altă parte, studiul ligvistic al poeziei nu se
poate limita la funcĠiunea poetică”.
ExerciĠii aplicative: AplicaĠi schema factorilor esenĠiali ai comunicării verbale úi pe cea a
funcĠiilor acestora la analiza discursului rostit de Nicolae Titulescu la plecarea ambasadorului
U.S.A. din România (1935). (A.T.)

Jacques DUBOIS..., Descrierea domeniilor. Metalogismele, în

RETORICA GENERALĂ (ed. fr. 1970; ed. rom. 1974)
De reĠinut: metaplasme, metataxe, metasememe, metalogisme
Întrebări posibile: Care este relaĠia dintre metalogisme úi realitate? Ce rol joacă
metasememele în comunicarea lingvistică?
De recitit / de comentat: ComparaĠi noĠiunile propuse de Grupul µ de la Liège úi sistemul
figurilor propus de Fontanier. (L.M.)

16
 i

Solomon MARCUS, Figurile poetice, în POETICA MATEMATICĂ (1970)

De reĠinut: „figurile poetice ca abatere de la normă”, abatere, normă, grad zero,
sintagmatic / paradigmatic.
Întrebări posibile: Cum îúi motivează Solomon Marcus opĠiunea pentru a defini limbajul
poetic ca abatere de la limbajul útiinĠific úi nu de la cel cotidian (uzual)?
De recitit / de comentat: RepetaĠi criteriile folosite în clasificarea abaterilor. ComentaĠi
„accepĠiunea pur statistică” a normei.

Gérard GENETTE, Figuri, în FIGURI (ed. fr. 1972; ed. rom. 1978)
De reĠinut: figură, semnificant, literal, stil figurat, stil ornamental, stil ornat, trop, figură de
stil, denotaĠie / conotaĠie, funcĠia autosemnificantă a literaturii moderne
Întrebări posibile: În ce constă „hiatusul” între „limbajul real úi cel virtual? Care este
distincĠia dintre valoarea impresivă úi cea expresivă a figurii? „De ce figura semnifică mai
mult decât expresia literală”? De ce „astăzi, opera retoricii nu mai are în ceea ce priveúte
conĠinutul său decât un înĠeles istoric”?
De recitit / de comentat: ComparaĠi diferitele soluĠii în înĠelegerea figurii aúa cum au fost ele
formulate de la Pascal sau Fontanier spre lumea modernă. RecitiĠi ultimul paragraf al
studiului pentru a medita asupra lui : „literatura modernă îúi are retorica ei proprie, care
constă tocmai (cel puĠin pentru moment) în refuzul retoricii”.
ExerciĠii aplicative: IdentificaĠi, pe de o parte, câteva dintre concepte, iar, pe de altă parte,
câteva dintre figurile discutate în text, pornind de la discursurile antologate în Breviar. (A.T.)

Françoise THOM, Asimilarea realului de către limba de lemn, ..., în

LIMBA DE LEMN (ed. fr. 1987; ed. rom. 1993)
De reĠinut: limba de lemn, deghizarea limbii de lemn de aparat, discurs de aparat
Întrebări posibile: Care sunt, după Françoise Thom, „motivele care stau la originea
succesului limbii de lemn”?

17
De recitit / de comentat: „Limba de lemn funcĠionează pe baza unei duble imposturi: ea a
disociat cuvintele de lucruri; úi ea pretinde să compenseze pierderea sensului, imaginând un
alt univers, total úi imediat semnificant, pentru că este structurat ca limbajul /.../ Aceste
precauĠii au permis demascarea primei escrocherii a limbii de lemn: în ciuda deghizării ei în
cuvinte úi în propoziĠii, ea nu mai este o limbă; nu mai găsim în ea nimic din ceea ce
constituie limbajul, nici libertatea de a alege cuvintele úi ideile, nici prezenĠa unui subiect,
nici notaĠia timpului, nici un raĠionament de formulat, nici un sens de exprimat. După ce a
fost posedat de ideologie, limbajul nu mai este decât umbra lui însuúi”.
ExerciĠii aplicative: VerificaĠi pe un text jurnalistic, eseistic etc. dacă Fraçoise Thom are
dreptate vorbind despre succesul limbii de lemn. (A.T.)

Tatiana SLAMA-CAZACU, Limba de lemn – o universalie în contextul românesc, în

STRATAGEME COMUNICAğIONALE ùI MANIPULAREA (2000)
De reĠinut: limba de lemn, cliúeu, automatism, imitaĠie neobligatorie
Întrebări posibile: Care sunt trăsăturile limbii de lemn? Ce înseamnă „neofilia verbală” úi ce
exemple puteĠi da?
De recitit /de comentat: ComentaĠi: „Într-adevăr, în România, treptat – dar nu după multă
vreme, ci încă din anii 1950 -, Ll a devenit în genere un mijloc de anihilare a
gândirii, de introducere a unor structuri de gândire din afara individului.”
ExerciĠii aplicative: ComentaĠi cu exemple definiĠia dată de autoare „limbii de lemn” (pct.
3.1.). DaĠi exemple de sintagme uzitate în limbajul cotidian, în mass-media
contemporană românească úi în limbajul politicienilor români. (L.M.)

iii

ARISTOTEL, Despre diferitele genuri de stil, în

RETORICA (334-324 î.d. Ch.; ed. rom. 2004)
De reĠinut: stil propriu limbii scrise / discuĠiei
Întrebări posibile: De ce „discursurile proprii limbii scrise par seci în dezbaterile publice, pe
când cele ale oratorilor, care au fost bine rostite, par profane în mâinile cititorilor”?
De recitit / de comentat: pasajul 1413b30 – 1414a. ComentaĠi distincĠia stil deliberativ / stil

18
judiciar. RecitiĠi: „Însă stilul deliberativ seamănă, în întregime chiar, cu desenul în perspectivă”.
ExerciĠii aplicative: urmăriĠi distincĠia stil deliberativ / stil judiciar pe texte. (A.T.)

Marcus Tullius CICERO, Despre exord, naraĠiune úi diviziune, în

DESPRE INVENğIUNE (85 î.d. Ch.; ed. rom. 1973)
De reĠinut: exord, naraĠiune, diviziune, genuri de cauze
Întrebări posibile: Care sînt genurile de cauze? Cum se captează bunăvoinĠa auditoriului?
Care sînt regulile exordiului? Care sînt trăsăturile naraĠiunii?
De recitit / de comentat: ComentaĠi modul în care sînt construite caracteristicile părĠilor discursului.
ExerciĠii aplicative: IdentificaĠi într-un text din “Eseuri aproape politice” exordul,
naraĠiunea, diviziunea (L.M.)

Marcus Fabius QUINTILIANUS, Despre peroraĠie, în

ARTA ORATORICĂ (95-96 d. Ch.; ed. rom. 1974)
De reĠinut: peroraĠie
Întrebări posibile: Care sînt trăsăturile peroraĠiei?
De recitit / de comentat: ComentaĠi relaĠia dintre orator úi auditor la nivelul peroraĠiei.
ExerciĠii aplicative: IdentificaĠi într-unul din textele din “Eseuri aproape politice” peroraĠia
úi analizaĠi-o. (L.M.)

Simeon MARCOVICI, Despre digresii, în

CURS DE RETORICĂ (1834; reed. 1990)
De reĠinut: digresiune
Întrebări posibile: Ce este digresiunea?
De recitit / de comentat: ComentaĠi dacă úi în ce măsură sînt necesare digresiunile.
ExerciĠii aplicative: IdentificaĠi într-unul din textele din “Eseuri aproape politice” diverse
digresiuni úi analizaĠi-le. (L.M.)

19
 i

Titu MAIORESCU, Oratori, retori úi limbuĠi (1902), în

CRITICE, vol. II (1967)
De reĠinut: oratori, retori, limbuĠi
Întrebări posibile: E o greúeală a „judeca omul politic după darul vorbirii?” În ce constă
„declamaĠia goală”? „CompetenĠa” sau „îmbelúugate înfloriri literare”? Antinomie sau
complementaritate?
De recitit / de comentat: clasificarea oratoriei úi a oratorilor contemporani (circumstanĠele,
motivaĠiile, scopul actului de a vorbi).
ExerciĠii aplicative: Este valabil acest tablou tipologic úi azi? (A.T.)

G. CĂLINESCU, Oratoria úi cerebralitatea (1943/1944), în

APROAPE DE ELADA (1985)
De reĠinut: beĠia de cuvinte, artificialitate, arguĠie, oratoria simbolistică, predicator bufon,
oratoria universitară
Întrebări posibile: Retorica nu e altceva decât „limbuĠie”? Oratoria este doar „o artă de a
miúca vulgul?”
De recitit/de comentat: ComparaĠie oratorie / actorie. ReĠineĠi enumerarea „exhibiĠiilor
mimice”. Care e mesajul purtat de titlu?
ExerciĠii aplicative: AnalizaĠi, folosind propriile observaĠii, caracteristicile oratoriei
universitare. (A.T.)

Roland BARTHES, Vechea Retorică (1964-1965), în

AVENTURA SEMIOLOGICĂ (1985)
De reĠinut: exordiu, captatio benevolentiae, cauze, partitio, epilog, perioada, narratio, ordo
naturalis, ordo artificialis, descriere, confirmatio
Întrebări posibile: Care sunt părĠile discursului în prezentarea lui Barthes? Ce strategii
discursive / compoziĠionale sunt recomandate?

20
De citit / de comentat: “Ordo artificialis determină un puternic decupaj al suitei / înlănĠuirii
faptelor, pentru că se urmăreúte obĠinerea unor unităĠi mobile, reversibile; aceasta implică sau
produce o înĠelegere particulară, puternic marcată, pentru că decupajul distruge natura (mitică
a) timpului linear. OpoziĠia celor două “ordini” poate să se petreacă nu în planul faptelor, ci
în acela al părĠilor discursului: ordo naturalis este atunci ceea ce respectă norma tradiĠională
(exord, narratio, confirmatio, epilog), ordo artificialis este ceea ce bulversează această
ordine sub presiunea circumstanĠelor; paradoxal (úi acest paradox este fără îndoială frecvent),
naturalis vrea să spună cultural, iar artificialis vrea să spună spontan, contingent, natural.”
ExerciĠii aplicative: IdentificaĠi într-unul din discursurile din capitolul “Eseuri aproape
politice” toate noĠiunile retorice explicitate de Roland Barthes. (L.M.)

Constantin SĂLĂVĂSTRU, Persuasiune úi manipulare în practica discursivă, în

TEORIA ùI PRACTICA ARGUMENTĂRII (2003)
De reĠinut: tehnici de argumentare, interlocutor, persuasiune, propoziĠie-temei, propoziĠie
concluzie, manipulare
Întrebări posibile:
1. Care sunt căile prin care manipularea „se strecoară în lume”? PuteĠi adăuga úi altele la cele
enumerate în studiul de faĠă? Ce este argumentarea úi care sunt condiĠiile ei de realizare? Ce
este persuasiunea úi cum se realizează ea? Ce importanĠă are pentru procesul persuasiunii
atitudinea interlocutorilor?
2. ComentaĠi: “PrezenĠa manipulării devine astăzi cvasi-universală: în dezbaterile politice, în
disputele cu colegii, în încercarea de a ocoli vigilenĠa úefului, în tendinĠa de a obĠine succesul
în faĠa celorlalĠi cu orice preĠ; maxima lui Machiavelli («scopul scuză mijloacele») este parcă
tot mai des întâlnită. Poate că úi mijloacele prin care se poartă astăzi disputele úi polemicele
facilitează o astfel de situaĠie. Suntem tentaĠi să încercăm úi altceva pentru a domina
adversarul, dacă numai cu mijloacele raĠionalităĠii intelective nu reuúim!”

De recitit / de comentat: DefiniĠia persuasiunii. Persuasiune / criteriu moral. De la

persuasiune la manipulare. De la eroare la inducerea úi vigoarea persuasiunii / manipulării pe
baza unor recente lecturi jurnalistice sau a vizionării de emisiuni de televiziune. IdentificaĠi în
discursurile din Breviar un exemplu de argumentaĠie retorică úi unul de persuasiune, după

21
modelul de analiză prezentat de Constantin Sălăvăstru. ComentaĠi diferenĠele dintre cele două
proceduri discursive. (A.T. úi L.M.)

A. Studiu de caz: 9 discursuri rostite în România între 1900-1993

1. „Sublinierea neputinĠei de a face faĠă temei” úi „elogiul strămoúilor úi al faptelor lor”

sunt doi topoi menĠionaĠi de Curtius. Ce loc ocupă aceútia în discursul funebru rostit
de Nicolae Iorga (1913) úi în cele academice rostite de G. Enescu úi Gh. ğiĠeica
(1933)?
2. Care este ponderea detaliului fizionomic în portretizarea polemică sau laudativă? Dar a
detaliului (auto)biografic? AplicaĠie pe discursurile rostite de B. ùtefănescu-
Delavrancea (1900), N. Iorga (1913), N. Titulescu (1935), Iuliu Maniu (1940),
Nicolae Manolescu (1993).
3. Cum explicaĠi că statutul de persoană publică úi apartenenĠa la o naĠiune, profesie, grup
intelectual sunt asumate de oratori în locul statutului de persoană privată? VerificaĠi
aceasta citind discursurile antologate în cartea de faĠă.
4. O schimbare de accent de-a lungul secolului trecut: de la exprimarea cu patos a
sensibilităĠii, spre reticenĠa lucidă úi impersonalitate: B. ùtefănescu-Delavrancea
(1900) vs. N. Manolescu (1993), N. Iorga (1913) vs. Iuliu Maniu (1940).
5. „Ordinea homerică”, „pivotul" construcĠiei discursului la Nicolae Titulescu (1930) úi
Nicolae Manolescu (1993).
6. Să fie interogaĠia úi exclamaĠia retorică figurile predilecte ale discursului polemic?
7. Din experienĠa de lectură úi răsfoind discursurile antologate în Studiu de caz, ce formă
de elocinĠă vi se pare a fi permeabilă, mai deschisă digresiunilor?
8. IdentificaĠi diferitele părĠi ale discursului oratoric în antologia Studiu de caz. JustificaĠi
absenĠa unor părĠi sau extensiunea altora.
9. IdentificaĠi úi urmăriĠi funcĠionarea a trei figuri retorice într-un discurs cuprins în
Studiul de caz. (A.T.)

B. Studiu de caz: ElocinĠa polemică

1. Ce probe sunt valide în cazul polemicii civilizate?

2. Care sunt interdicĠiile în polemica civilizată?

22
 3. ReciĠi „regula” nr. 5. ComentaĠi „slăbiciunea lipsei de argumente”.
4. Sunt aceste „reguli” úi cunoscute, úi respectate azi în viaĠa publică úi în mass-media
românească?
5. Cele l0 reguli pentru o argumentaĠie ideală consună cu Regulile polemicii
civilizate?
6. Cum apare în cele două situaĠii raportul între persoana publică úi cea privată a
oratorului?
7. Aceste „reguli” pot fi extinse la „situaĠii argumentative care nu presupun o dispută”?
8. SusĠineĠi regula nr. 7 sau credeĠi că drumul vizând o „argumentaĠie ideală” o
contrazice?
9. Cu ce „porunci” mai mult sau mai puĠin „acceptabile” ar putea fi „extinse” ambele
seturi de reguli? (A.T.)

C. Studiu de caz: „Eseuri aproape politice”

Capitolul “ESEURI APROAPE POLITICE” vă propune un “spot” de úase discursuri, care

au următoarele caracteristici:
1. Paul Valéry, Discurs asupra istoriei – elocinĠă academică, gen deliberativ (elogiul
istoriei: onorabil / ruúinos)
2. Mircea Eliade, Mai multe feluri de a pierde timpul (conferinĠă radiofonică) – elocinĠă
academică, gen deliberativ (elogiul educaĠiei sistematice úi al proiectului de viaĠă: util /
inutil)
3. Gabriel Liiceanu, Apel către lichele – elocinĠă politică, gen demonstrativ (blam politic)
4. Ion Caramitru, Discurs Ġinut în Camera Comunelor, din Parlamentul britanic –
elocinĠă parlamentară, gen deliberativ (teme istorico-politice)
5. Vaclav Havel, Godot nu va veni, pentru că el nu există – elocinĠă parlamentară, gen
deliberativ (teme istorico-sociale úi politice)
6. Vaclav Havel, Discurs la Parlamentul Europei – elocinĠă parlamentară, gen deliberativ
(teme istorico-politice)

23
Aceste texte au fost alese, în mod deliberat, pentru a oglindi:
a. culturi diferite, momente apropiate, public-Ġintă diferit (cazurile Valéry-
Eliade: prima jumătate a secolului al XX-lea, FranĠa-România; discursurile
au însă unităĠi comune, de genul: raportarea la timp / istorie colectivă / istorie
personală, la formarea viziunilor úi a personalităĠii, la proiectul existenĠial
propriu etc.);
b. opĠiuni politice similare, culturi diferite, momente apropiate, public-Ġintă
asemănător, cel occidental (cazurile Caramitru-Havel: contemporani, oameni
de cultură úi oameni politici, tribună parlamentară occidentală, teme generale
asemănătoare, dar discursuri fundamental diferite, cu referinĠe úi raportare la
problematica istoriei recente)
c. opĠiuni politice similare, cultură comună, momente apropiate, dar publicuri-
Ġintă diferite, deúi româneúti (cazurile Liiceanu-Caramitru: oameni de cultură
úi personalităĠi civice foarte importante pentru România; problematică
asemănătoare: tema comunismului; adresanĠi diferiĠi: clasa politică a
nomenclaturiútilor comuniúti úi a securiútilor, în cazul “Apelului către
lichele”, elita clasei politice britanice, cazul lui Caramitru).

Evident, lista se poate îmbogăĠi cu nenumărate grupaje úi cazuri. Am dorit să punem

în relief mai ales faptul că discursul nu este úi nu poate fi tratat ca un decupaj, ca o
decontextualizare, ca o unitate semiotică analizabilă tehnic, chirurgical, cu unităĠile
argumentaĠiei retorice, aúa cum ne învaĠă unele manuale. Ca analist al discursului, nu ai
dreptul, vorbind prin prisma eticii profesionale, să rupi relaĠiile dintre unitatea textuală úi
lumea care a produs-o. Identificarea părĠilor discursului nu este nicidecum, în cazul
discursului modern, o operaĠie clinică úi septică. A înĠelege structura complexă a discursului,
Ġesătura intrinsecă a temelor úi a sub-temelor, a vedea câte discursuri sunt într-o singură
unitate de text (sau într-o imagine, de ce nu?) înseamnă a úti să priveúti către lumea exprimată
de acel text, cea aflată în spatele literelor sau al iconilor grafici; înseamnă a înĠelege cine te
priveúte din locul înspre care tu însuĠi priveúti (pentru a-l parafraza pe Georges Didi-
Hubermann). Textul discursului nu este un teritoriu arid úi perfect inteligibil pentru o privire
ordonată, úcolărească, ci este o hartă complexă, în care viziunea asupra europenismului, spre
exemplu, în cazul lui Havel, înseamnă în primul rând vina proprie de a nu se recunoaúte
european, de a nu-úi conútientiza identitatea europeană, în timp ce, pentru autorul de discurs
Caramitru, este în primul rând vina Europei de a nu ne recunoaúte nouă, “celor din marginea

24
ei”, această identitate comună. Tocmai înĠelegerea acestor diferenĠe de situare faĠă de aceeaúi
temă – ca în acest exemplu -, faĠă de acelaúi timp istoric, din acelaúi sistem politic, ne vor
ajuta să depăúim tehnicitatea reĠetarului de manual de retorică úi să trecem către
conútientizarea motivaĠiilor reale: de ce părĠile discursului sunt astfel juxtapuse într-un text úi
de ce sunt imbricate altfel într-altul?
ArgumentaĠia retorică nu înseamnă, pentru cel care încă nu a ajuns să-úi pună întrebări în
domeniu, o tehnică scolastică, mai mult sau mai puĠin greoaie úi formală. A căuta argumentul,
împodobit sau ascuns de o figură retorică deseori, înseamnă a înĠelege, de fapt, lumea textului.
Discursul nu începe cu spargerea tăcerii dinainte de începutul rostirii lui úi nu se sfârúeúte în
ovaĠiile auditoriului sau după triumful electoral. Discursul aparĠine de fapt lumii, este rostit la un
moment dat, într-un anumit fel, de un autor, după care se întoarce către ea. Este cazul acelui
Godot, al tuturor úi al nimănui, amintit, din când în când, de Beckett sau de Havel.
ArgumentaĠia nu sterilizează retorica, ci ajută înĠelegerii a ceea ce spui celorlalĠi. Este
un semn al capacităĠii dialogale, inclusiv al culturii retorice, a fiecăruia dintre noi.

Vă propunem câteva puncte de meditaĠie:

1. Roland Barthes, în Vechea Retorică, subliniază relaĠia dintre ordo
naturalis úi ordo artificialis, conform retoricii antice. Cum se contituie cele două ordini în
discursul lui Valéry?
2. Care este structura argumentativă úi cum se configurează narratio în
Mai multe feluri de a pierde timpul, de Mircea Eliade?
3. EvidenĠiaĠi structurile argumentative ale Ordinului de zi către
armată, al lui Ion Antonescu úi ale Apelului către lichele, de Gabriel Liiceanu. În ce
măsură cele două texte mai rămân discursuri? ArgumentaĠi.
4. IdentificaĠi relaĠia dintre ordo naturalis úi ordo artificialis în întreg
discursul lui Ion Caramitru úi apoi în interiorul lui narratio. ComentaĠi strategia
compoziĠională a discursului, plecând de la final: “Give me time!”.
5. Care este relaĠia dintre piesa lui Samuel Beckett úi tema comunismului
în textul lui Vaclav Havel, Godot nu va veni nicodată, pentru că el nu există? În ce fel
se raportează autorul discursului la timp, în comparaĠie cu Ion Caramitru úi care este
relevanĠa acestui lucru pentru părĠile discursului?
6. Câte discursuri sunt în textul lui Vaclav Havel, Discurs la Parlamentul
Europei? Cum este construită tema identităĠii europene, de-a lungul părĠilor discursului? Ce
anume este specific structurii logic-argumentative a discursurilor lui Havel? (L.M.)

25
 SchiĠă de programă însoĠită de suport bibliografic

A. Bibliografie generală

1. DicĠionar de termeni literari, Bucureúti, Ed. Academiei RSR, 1976

2. Gabriela Dinu, Maria Zbârcea, DicĠionar de terminologie literară, Braúov, Ed.
Paralela 45, 2000
3. Cristian Florin Popescu, DicĠionar explicativ de jurnalism, relaĠii publice úi
publicitate, Ed. Tritonic, Bucureúti, 2002
4. Aristotel, Retorica, ediĠie bilingvă; traducere, studiu introductiv úi index de Maria-
Cristina Andrieú. Note úi comentarii de ùtefan-Sebastian Maftei, Bucureúti, Editura
IRI, 2004
5. Marcus Tullius Cicero, Opere alese, 3 vol., Bucureúti, Ed. Univers, 1973
6. Vasile Florescu, Retorica úi neoretorica, Bucureúti, Ed. Academiei, 1973
7. Marcus Fabius Quintilianus, Arta oratorică, 3 vol., Bucureúti, Ed. Minerva
(Biblioteca pentru toĠi), 1974
8. Ch. Perelman, L. Olbrechts-Tyteca, Traité de l’argumentation. La nouvelle
rhétorique, Bruxelles, 1970

Antologii:

1. CărĠi româneúti de artă oratorică, Bucureúti, Ed. Minerva, 1990 (seria Restitutio),
ediĠie îngrijită, prefaĠă úi note de Mircea Frânculescu. În sumar: Simeon Marcovici,
Curs de retorică (1834), Alexandru Aman, Logică judecătorească sau Tratat de
argumenturi legale, urmat de logica conútiinĠei (1851), I. Benescu, Practică pe
scurt în esplicaĠiile retorice (1854), Nicolae Vasilie, Retorica (1845)

2. Retorica românească, Bucureúti, Ed. Minerva, 1980 (Seria Restitutio), ediĠie

îngrijită, prefaĠă úi note de Mircea Frânculescu. În sumar: Ioan Molnar Piuariu,
Retorică, adică învăĠătura úi întocmirea frumoasei cuvântări (1798), Simeon
Marcovici, Curs de retorică (1834), D. Gusti, Ritorică română pentru tinerime
(1852), Cristu Negoescu, Retorica (1883), Alexandru Aman, Logică judecătorească

26
 (1851), V. Ales. Urechia, Despre elocinĠa română, Al. G. Drăghicescu, Tratat de
literatură (1887), Gheorghe Adamescu, Manual de retorică (1899)

3. Sanda Ghimpu, Alexandru ğiclea, Retorica. Texte alese, Bucureúti, Ed. ùansa SRL,
1993 (studiu úi antologie de discursuri)

4. Ion MurăreĠ, Maria MurăreĠ, Petit Traité de rhétorique, 3 vol., Bucureúti,

Universitatea Bucureúti, Facultatea de Limbi úi literaturi străine, 1989-1992 (studiu úi
antologie de texte teoretice).

B. Temele cursului

B.I. Retorica: terminologie, istoric, posibile definiĠii, relaĠii interdisciplinare, retorica

azi. A scrie/a vorbi. Fondarea retoricii. Contestarea ei. Elogiul retoricii. A vorbi bine, a vorbi
corect, a vorbi frumos. Ars, tehné, scientia?

1. Ion Biberi, ARTA DE A SCRIE ùI DE A VORBI ÎN PUBLIC, Bucureúti, Ed.

Enciclopedică, 1972
2. Marcus Tullius Cicero, OPERE ALESE, I, ed. cit., p.69-73
3. Ernst Robert Curtius, Sistemul retoricii antice în LITERATURA EUROPEANĂ
ùI EVUL MEDIU LATIN, Bucureúti, Ed. Univers, 1970, p.85-89
4. Jacques Dubois, Francis Edeline, Jean-Marie Klinkenberg, Philippe Minguet,
François Pire, Hadelin Trinon, RETORICA GENERALĂ, Bucureúti, Ed. Univers,
1974, p.1-10
5. Vasile Florescu, RETORICA ùI NEORETORICA, ed. cit., p.11-37
6. Michael Foucault, ORDINEA DISCURSULUI, Bucureúti, Ed. Eurosong & Books,
1998
7. Platon, Gorgias sau despre retorică, în OPERE, I, Bucureúti, Ed. ùtiinĠifică, 1974,
p.295-393
8. Marcus Fabius Quintilianus, ARTA ORATORICĂ, I, ed. cit., p.180-222
9. Paul Ricoeur, Locul „retoric” al lexis-ului, în METAFORA VIE, Bucureúti, Ed.
Univers, 1984, p. 53-58
10. Daniela RovenĠa Frumuúani, Neoretorica úi gândirea contemporană, în
ARGUMENTAREA. MODELE ùI STRATEGII, Bucureúti, Ed. Bric All, 2000, p.
44-59

27
 11. Dumitru Titiuca, RETORICA, Brăila, Ed. Libertatea, 1997, p.7-35.

B.II. Lumea figurilor. DistincĠii terminologice. Flexibilitate úi rigiditate în

clasificările propuse de-a lungul timpului. FuncĠionarea figurii în text / context. Comunicarea
lingvistică. FuncĠiile limbajului. Sens. Lumea cuvântului – actualizarea în context. Stil,
stilistică - procedee retorice specifice.
1. Ion Coteanu, STILISTICA FUNCğIONALĂ A LIMBII ROMÂNE, Bucureúti, Ed.
Academiei RSR, 1973, p.15-42, 81-87
2. Maria Cvasnîi Cătănescu, ELEMENTE DE RETORICĂ ROMÂNEASCĂ.
POEZIE, PROZĂ, TEXT DRAMATIC, Bucureúti, All Educational, 2001
3. DICğIONAR DE TERMENI LITERARI (coord. Al. Săndulescu), Bucureúti, Ed.
Academiei RSR, 1976
4. DICğIONARUL FIGURILOR DE STIL, Bucureúti, Ed. ùtiinĠifică, 1995
5. Gabriela Dinu, Maria Zbârcea, DICğIONAR DE TERMINOLOGIE LITERARĂ,
Braúov, Ed. Paralela 45, 2000
6. Gh. M. Dragomirescu, MICĂ ENCICLOPEDIE A FIGURILOR DE STIL,
Bucureúti, Ed. ùtiinĠifică úi Enciclopedică, 1975.
7. Jacques Dubois, Francis Edeline, Jean-Marie Klinkenberg, Philippe Minguet,
François Pire, Hadelin Trinon, POETICĂ ùI RETORICĂ, ed. cit., mai ales p. 37 -
58
8. Jacques Dubois, ..., RETORICA GENERALĂ, ed. cit., p.26-29, 64-65
9. César Chesneau Du Marsais, DESPRE TROPI, Bucureúti, Editura Univers, 1981
10. Pierre Fontanier, FIGURILE LIMBAJULUI, Bucureúti, Editura Univers, 1977
11. Dumitru Irimia, STRUCTURA STILISTICĂ A LIMBII ROMÂNE
CONTEMPORANE, Bucureúti, Ed. ùtiinĠifică úi Enciclopedică, 1986, p.5-27, 103-
136, 185-213, 213-243
12. Roman Jakobson, Lingvistică úi poetică. Aprecieri retrospective úi consideraĠii de
perspectivă, în PROBLEME DE STILISTICĂ, Bucureúti, Ed. ùtiinĠifică, 1964,
p.83-125
13. Solomon Marcus, Figurile poetice în POETICA MATEMATICĂ, Bucureúti, Ed.
Academiei, 1970, p.145-150
14. Dan Horia Mazilu, PROZA ORATORICĂ ÎN LITERATURA ROMÂNĂ
VECHE, Bucureúti, Ed. Minerva, vol. I-II, 1986-1987

28
 15. Cristian-Florin Popescu, DICğIONAR EXPLICATIV DE JURNALISM,
RELAğII PUBLICE ùI PUBLICITATE, Bucureúti, Ed. Tritonic, 2002
16. Terminologie poetică úi retorică (coordonator Val Panaitescu), Iaúi, Ed. UniversităĠii
„Al. I. Cuza”, 1994
17. Françoise Thom, Asimilarea realului de către limba de lemn úi Un antilimbaj în
LIMBA DE LEMN, Bucureúti, Ed. Humanitas, 1993, p.92-105, 221-226
18. Boris Tomaúevski, Lexicul poetic în TEORIA LITERATURII. POETICA,
Bucureúti, Ed. Univers, 1973, p.34-38
19. Tudor Vianu, Dubla intenĠie a limbajului úi problema stilului, în ARTA
PROZATORILOR ROMÂNI, Bucureúti, Ed. pentru literatură (Biblioteca pentru
toĠi nr. 363), 1966, p.11-19

B. III Tipologia elocinĠei: judiciar, deliberativ, demonstrativ. ElocinĠa barei, a

amvonului, elocinĠa politică, academică, militară, parlamentară. Procedee specifice. Legile
polemicii civilizate. Structura elogiului. Organizarea discursului: exord, diviziune, naraĠiune,
confirmare, respingere, peroraĠie. ArgumentaĠie. Tehnici úi convenĠii. Oratorul.
1. Aristotel, Retorica, ed. cit., p. 339-344
2. Erich Auerbach, PostfaĠa autorului în MIMESIS, Bucureúti, Ed. pentru Literatură
Univesală, 1967, p. 616-617
3. Roland Barthes, L’ancienne rhétorique. Aide-mémoire, în L’AVENTURE
SÉMIOLOGIQUE, Paris, Ed. du Seuil, 1985, p. 85-167
4. Hilaire Belloc, Introducere în arta de a plictisi în ESEUL ENGLEZ, II, Bucureúti,
Ed. Minerva (Biblioteca pentru toĠi nr. 830), 1975, p.309-314.
5. G. Călinescu, Oratoria úi cerebralitatea în APROAPE DE ELADA, Bucureúti,
ColecĠia „Capricorn”, 1985, p.23-32. Reluat în SEMNE DE VIAğĂ ÎN PUSTIU,
Bucureúti, Ed. Universal Dalsi, 2001, p.197-204.
6. Marcus Tullius Cicero, OPERE ALESE, ed. cit., I, .74-83, II, p.66-76, 340-370
7. Michel Foucault, ORDINEA DISCURSULUI, Bucureúti, Ed. Eurosong & Book,
1998, p.13-48.
8. Gérard Genette, Figuri în FIGURI, Bucureúti, Ed. Univers, 1978, p. 85-99.
9. Vincenzo Lo Cascio, GRAMATICA ARGUMENTĂRII. STRATEGII ùI
STRUCTURI, Bucureúti, Meteora Press, 2002, p. 276-278
10. Titu Maiorescu, Oratori, retori, limbuĠi în CRITICE, II, Bucureúti, Ed. pentru
literatură, 1967, p.393-431.

29
11. Nicolae Manolescu, Cum se nasc ideile, în TEME, Bucureúti, Ed. Universalia, 2000,
p. 331-334
12. Simeon Marcovici, Curs de retorică în CĂRğI ROMÂNEùTI DE ARTĂ
ORATORICĂ, (ediĠie, prefaĠă úi note de Mircea Frânculescu), Bucureúti, Ed.
Minerva, seria Restitutio, 1990, p.73-74.
13. Gheorghe Mihai, RETORICA TRADIğIONALĂ ùI RETORICI MODERNE,
Bucureúti, Ed. Bric All, 1998, p.272-278.
14. Gh. Mihai, ùt. Papaghiuc, ÎNCERCARE ASUPRA ARGUMENTĂRII, Iaúi, Ed.
Junimea, 1985, p.25-94, 192-216
15. Mitu Movilă, RETORICA, Iaúi, Ed. FundaĠiei Chemarea, 1996, p.14-50.
16. Marcus Fabius Quintilianus, ARTA ORATORICĂ, ed. cit., vol. I, p.238-311, 325-
404, vol. II, p.202-289, p. 336 – 379, vol. III, p. 5 – 92
17. Daniela RovenĠa-Frumuúani, ARGUMENTAğIA. MODELE ùI STRATEGII,
Bucureúti, Ed. All, 2000.
18. Constantin Sălăvăstru, DISCURSUL PUTERII, Iaúi, Institutul European, 1999;
Persiunea úi manipularea în practica discursivă, în TEORIA ùI PRACTICA
ARGUMENTĂRII, Iaúi, Ed. Polirom, p. 301-304

30
 Sugestii pentru pregătirea examenului

Antologatorii acestui volum vă propun să insistaĠi deopotrivă asupra ideilor, a temelor úi a

bibliografiei existente între coperĠile acestui volum, ca úi în prezentările ce deschid cele trei capitole.
Cu observaĠia că din aceste lucruri se poate desprinde subiectul lucrării scrise pe care trebuie să o
redactaĠi în amfiteatru, în ziua examenului. De exemplu: Legile polemicii civilizate; În ce constă
procesul „literaturizării retoricii”? (E.R. Curtius, Vasile Florescu); DefiniĠii ale stilului; Noutate úi
continuitate în propunerile neoretoricii; Exord, PeroraĠie, NaraĠiunea, Diviziunea, Confirmarea,
Respingerea, Digresiunea, Locurile comune (aplicaĠii pe texte); Tipologia maioresciană: oratori,
retori, limbuĠi; Oratorie úi cerebralitate de G. Călinescu, o recitire a textului maiorescian;
Autocorectare úi redundanĠă (Retorica generală); Tranzitiv / reflexiv la Tudor Vianu; DenotaĠie /
conotaĠie; Sens propriu / sens figurat; Sens fundamental / sens secundar; „Ordinea” argumentaĠiei
(exemple); Care sunt, după Françoise Thom, „motivele care stau la originea succesului limbii de
lemn”?; Genurile elocinĠei; Care este ponderea detaliului fizionomic úi a celui (auto)biografic în
portretizarea laudativă sau polemică?; „Deprecierea” úi „reabilitarea” retoricii în epocile post-
Antichitate; DiscutaĠi argumentele lui Socrate din Dialogul Gorgias, de Platon; DiscutaĠi
argumentele lui Gorgias din dialogul Gorgias, de Platon; Trop / figură de stil / metabolă; DefiniĠii
ale retoricii; Care sunt tropii enumeraĠi în Limba de lemn, de Françoise Thom?; IdentificaĠi în
discursurile din antologie exemplele de argumentaĠie retorică úi de persuasiune (C-tin. Sălăvăstru);
Cine este “autorul” lui Foucault?; Ce înseamnă “macroretorica” úi “microretorica” (D. RovenĠa-
Frumuúani)? ; AliteraĠie / asonanĠă; Anacolut; Anaforă / epiforă; Antifrază; Antiteză; Apologie;
Apostrofă; Asianism / aticism; Chiasm; Climax; ComparaĠie; Diaforă; EnumeraĠie; Epitet; Filipică;
GradaĠie; Hiperbolă; InterogaĠie; Metaforă; Metonimie; Panegiric; Parabolă; Paradox;
Paralelism; Personificare / prosopopee; Rimă; Ritm; Simbol; Sinecdocă; Tiradă.

Precizări:
1. La această disciplină nu este acceptată intrarea în examenul scris fără două lucrări parĠiale de
semestru, redactate acasă. Prima dintre lucrări va trata o temă precizată la începutul fiecărui an
universitar. Cea de-a doua va fi o propunere originală a fiecărui student, plecînd de la tematica úi de la
bibliografia cursului. Lucrările care se vor afla la o prea mică distanĠă de o sursă străină (volum,
studiu, articol, lucrarea unui alt coleg, site-uri de specialitate) nu vor fi luate în consideraĠie. Lucrările
vor avea minim 3 pagini (2000 – 22000 de caractere pe pagină) úi vor fi predate coordonatorului de
seminar la termenele stabilite de centrul ID, în anul universitar respectiv. SUCCES!

31
 I.

Retorica: terminologie, istorie, posibile definiĠii, relaĠii interdisciplinare, retorica azi.

A scrie / a vorbi. Fondarea retoricii. Contestarea ei. Elogiul retoricii.
A vorbi bine, a vorbi corect, a vorbi frumos. Ars, tehné, scientia?

32
Antoaneta TĂNĂSESCU

RETORICA, LA ORDINEA ZILEI

O inflexibilă fidelitate faĠă de sine, dar úi puterea de a se metamorfoza, interesând úi

interesându-se continuu de orizontul deplinei noutăĠi, iată două dintre cele mai vizibile
caracteristici ale retoricii. Iată, poate, motivele pentru care ea fascinează úi, în egală măsură,
contrariază, situându-se mereu la ordinea zilei, fie înconjurată de elogii, fie de blam, fie de o
glacială indiferenĠă. Oricum, la ordinea zilei.
Suntem martorii revenirii în forĠă a acestei discipline, azi, útiinĠă la origine, însă artă,
mai mult, o artă girată de Caliope, pe care Hesiod o considera cea mai importantă dintre
muze. Semn că încă de la început retorica a ocupat un loc privilegiat în mentalitatea antică,
iar vremurile moderne au confirmat aceasta preluând cel puĠin două idei de demult:
dependenĠa (nu doar etimologică) a retoricii de verbul a vorbi ca úi analogia (armonia) dintre
gândire úi vorbire.
Tot din Antichitate înaintează spre Europa, pentru a-i rămâne definitorie ca o efigie,
înĠelegerea expresiei ca forma mentis. Cicero meditează asupra relaĠiei indestructibile dintre
înĠelepciunea gândirii úi eleganĠa vorbirii, Quintilian face un pas înainte situând expresia úi
semnificaĠia într-un raport de imanenĠă (“de obicei, ideile aduc ele însele cele mai preĠuite
expresii, care strălucesc prin propria lor lumină”), iar după 17 secole, Buffon confirmă: “A
scrie sau a vorbi bine înseamnă în acelaúi timp a gândi bine, a simĠi bine úi a reda bine.”
ÎnĠelesul armonios al relaĠiei expresie / vorbire este tulburat însă, mai ales în vremurile
moderne úi, iată, la mijlocul secolului trecut (studiul Despre limbajul poetic este tipărit în
1940), Jan MukaĚovský constată că actul lingvistic úi procesul psihic se organizează în „serii
semantice paralele úi corelate”, între care există deosebiri. Una dintre ele constă în „faptul că
numai semnificaĠia lingvistică este pe deplin comunicabilă, deoarece are la dispoziĠie un
sistem de simboluri perceptibile prin simĠuri, în timp ce semnificaĠia psihică nu are asemenea
posibilităĠi de exprimare sistemică”. În plus, „în timp ce legăturile dintre unităĠile lingvistice
lexicale sunt de natură sintactică, în viaĠa psihică trecerea de la o unitate la alta se face pe
calea asociaĠiilor”. Urmare: atât în comunicarea uzuală, cât úi în cea literară, apar semne
vizibile ale nonconcordanĠei dintre cele două serii. Una dintre ele este, în viziunea savantului
ceh, „tăinuirea unei semnificaĠii în esenĠa ei de natură lingvistică, adică a unei semnificaĠii
care ar putea fi fără dificultate formulată în cuvinte. Avem în vedere aici aúa-zisa aluzie.
Aluzia apare destul de des úi în limbajul de comunicare, atunci când vorbitorul se mărgineúte

33
doar să schiĠeze un fapt, o idee, o apreciere etc.; o asemenea tăinuire este motivată de anumite
considerente care sunt sentimentele personale, morale ale partenerului, eventual cenzura
socială, politică etc.” În continuare, adaugă Jan MukaĚovský, s-ar situa „exprimarea, prin
intermediul limbii, a semnificaĠiei psihice inexprimabile” (exemplul ales este poezia
simbolistă) sau structura monologului interior, sau, ca „limită maximă” a procedeului, dicteul
automat care „subliniază mai ales îndepărtarea absolută a unităĠilor de semnificaĠie
învecinate, astfel încât, pe plan raĠional, relaĠia dintre ele să devină tot mai imposibilă”.
Dar să revenim la fondarea disciplinei când au fost definite părĠile retoricii, iar timpul
a validat această definiĠie. Cicero le identifică, enumerând cele 5 mijloace, “facultăĠi” ale
oratorului:
- a descoperi argumente convenabile (inventio, o retorică a conĠinutului);
- a le aranja, adică a le repartiza după importanĠă úi a le dispune cu sagacitate
(dispositio, o retorică a compoziĠiei);
- a le îmbrăca în ornamente stilistice (elocutio);
- a le fixa în memorie (memoria);
- a le pune în valoare printr-o acĠiune nobilă úi graĠioasă (actio). E cazul, poate, să
precizăm că prin actio, anticii úi, după ei, modernii înĠeleg dicĠie, gesturi, atitudini ce
însoĠesc alocuĠiunea.
Quintilian adaugă úi un clasament al acestor “facultăĠi”: inventio úi dispositio sunt la
îndemâna oricărui om inteligent, elocutio e doar a oratorului. “Fără elocinĠă, operaĠiunile
anterioare ale spiritului sunt inutile ca o sabie în teacă”. În fond, el nu făcea decât să confirme
gândul aristotelic: “În continuarea expunerii noastre, vom vorbi despre elocuĠie, căci nu e
suficient să fii în posesia argumentelor, e nevoie în acelaúi timp să le prezinĠi cum se cuvine
úi aceasta contribuie mult la ceea ce pare a fi specificul discursului” (Retorica, III, 1403 b).
Aú insista încă de acum, deúi subiectul va fi tratat peste câteva pagini, asupra
coincidenĠei dintre formulările lui Aristotel úi Quintilian: “Noi am urmat, astfel, ordinea
naturală”, spunea cel dintâi, în Retorica, pentru ca, analizând elocutio (“Partea cea mai grea a
artei oratorice”), Quintilian să propună un model al stilului frumos, elegant: “Să privim
natura úi să o urmăm”. CoerenĠa naturalului ca model al artificialului, al construcĠiei retorice,
aúadar. Silueta puternică a arborelui, eleganĠa ivirii florii din tulpină, alcătuirea armonică a
corpului omenesc sunt modele des invocate de la Cicero la Roland Barthes úi asumate, ca
modele analitice ale discursului, ale poemului sau ale fragmentului de proză.
ùi totuúi, „iscusinĠa”, căutarea speculativă a „mijloacelor”, „priceperea” sunt afirmate
ca impulsuri afirmative ale celei care a fost recunoscută iniĠial drept artă úi putând fi, în

34
consecinĠă, înĠeleasă în linie etimologică drept un domeniu în care meúteúugul, meúteúugirea
joacă un important rol. Retorica, una dintre cele úapte arte liberale, făcând parte în acele
timpuri, alături de gramatică úi dialectică, din structura primului ciclu de învăĠământ
(trivium). Mai târziu, Ratio studiorum, programă elaborată de iezuiĠi imediat după Conciliul
de la Trento (1586) prevedea, la sfârúitul celor 5 ani de studii preuniversitare, 2 ani de studiu
al retoricii, având o puternică utilitate practică, dar úi o alta pur intelectuală, vizând cultivarea
echilibrului úi a armoniei în expresie úi gândire sau, cum se precizează într-o definiĠie citată
chiar în acest compendiu, „a convinge despre lucrurile drepte úi bune”. Bene dicere, pulhere
dicere, Bine-Adevăr-Frumos, un ideal viu de peste două milenii.
IscusinĠă, meúteúug, primatul regulei úi al procedeului, iată o perspectivă transmisă de
părinĠii fondatori ai retoricii, prezentă de-a lungul istoriei culturii, reactualizată în actualitate,
când Paul de Man, în cărĠi din ultimele decenii ale secolului trecut, preia de la Friedrich
Nietzsche teza despre dimensiunea retorică a limbii. Nu există limbă neretorică, „naturală”,
limba este rezultatul unor artificii pur retorice, iar, pentru ca mesajul să producă încântarea
magică visată de presocratici, e nevoie ca aceste procedee să devină realitate. În unele epoci,
ele au fost reduse la un „plus ornamental” („parola ornata”), azi se înĠelege că raportul de
imanenĠă decide destinul relaĠiei expresie / semnificaĠie.
Cum iscusinĠa, ingeniozitatea, procedeul sunt pur formale, tipar abstract dincolo úi
dincoace de lumea circumstanĠelor trecătoare, ele pot fi observate, analizate, învăĠate chiar,
cum de altfel úi procedăm atunci când invocăm „ordinea homerică”, structura exordului, a
peroraĠiei úi aúa mai departe. Se dovedeúte că în lumea comunicării cine úi ce pot fi învinse de
cum. E ceea ce observa Hans Georg Gadamer, cu referire directă la actul conversaĠional: „Pe
măsură ce un cuvânt cheamă un altul, pe măsură ce miúcările (întorsăturile) conversaĠiei
conduc către noi direcĠii, partenerii continuă să creadă că există o anumită ghidare într-un
astfel de schimb. Dar chiar dacă partenerii trăiesc cu această impresie, ei nu dirijează cu
adevărat conversaĠia, ei sunt dirijaĠi de ea. Prin urmare, nimeni nu útie dinainte cum se va
sfârúi schimbul de cuvinte”.
EvidenĠiem puterea, dictatura chiar, a procedeului úi în această lume postmodernă
fenomenul este pregnant, nu doar în cuprinsul comunicării verbale, literare úi nonliterare
(conversaĠie, corespondenĠă, oratorie, jurnalism etc.), dar úi în cea politică, de publicitate,
media.
Investigând pe cum, reglând înfăĠiúările, urmările, motivaĠiile lui cum, retorica se află
deja în prim-planul atenĠiei generale, recâútigând, după aproape 25 de ani, un loc binemeritat.

35
DICğIONAR DE TERMENI

ARGUMENTAğIE
Ansamblul de tehnici discursive ce permite crearea sau sporirea adeziunii
interlocutorilor la ideile ce le sunt prezentate. Argumentarea este un discurs dialogic
(interlocutorul fiind o prezenĠă permanentă ce modulează selectarea termenilor úi a temelor, a
genurilor discursive etc.), inferenĠial (marcat de implicituri conversaĠionale, completate de
interlocutor prin calcule interpretative) úi acĠional (vizând reconfigurarea epistemică úi
ulterior comportamentală a interlocutorului).
(în “Glosar de termeni de analiza limbajului”, în ROVENğA-FRUMUùANI, Daniela,
Analiza discursului. Ipoteze úi ipostaze, Ed. Tritonic, Bucureúti, 2004, p. 204)

NEORETORICĂ
Curent al gândirii filozofico-lingvistice moderne, care reia dintr-o perspectivă nouă,
pluridisciplinară, arta antică a vorbirii, teoria úi tehnica limbajului ca mijloc de influenĠare a
opiniei receptorului. După etapa medievală, de formalizare excesivă a retoricii (v.) antice, a
urmat o restrângere progresivă a câmpului acestei discipline, reduse în secolele XVIII-XIX
exclusiv la arta stilului (v.) úi la o listă de figuri (v.) adecvate exprimării frumoase.
Romantismul, proclamând primatul individualităĠii úi inutilitatea oricărei reguli ce ar falsifica
activitatea creatoare a spiritului, a contribuit mult la discreditarea retoricii. TendinĠele
clasificatoare ale retorilor, preocupaĠi mai mult de etichetarea decât de analiza figurilor, ca úi
lipsa lor de spirit istoric au făcut ca disciplina, una din cele úapte “arte liberale”, odinioară
obligatorie în învăĠământ, să fie uitată. Reînvierea interesului pentru retorică porneúte, în
secolul XX, din două direcĠii: filozofică úi lingvistică. Redescoperirea faptului că adevărurile
istorice úi opiniile care Ġin de verosimil, nedemonstrabile prin raĠionamente conduse de more
geometrico, necesită o teorie a argumentaĠiei care să nu iasă din domeniul raĠiunii, fără însă a
utiliza raĠionamentele carteziene analitice úi inductive, a dus la îmbogăĠirea teoriei cunoaúterii
prin anexarea noii retorici. Lucrările fundamentale de reabilitarea a retoricii ca teorie a
argumentării, subordonată gnoseologiei, se datorează lui Chaim Perelman. În literatura
română, o pledoarie filozofică, foarte documentată, pentru N. a semnat Vasile Florescu,
Retorică úi neoretorică (1973). Dacă, în America mai ales, reluarea retoricii s-a făcut
pornindu-se de la teoria comunicării (v.), în Europa interesul pentru retorică a fost revitalizat
mai ales de cercetările lingvistice. De la publicarea cursului, din 1936, al lui I. A. Richards,
The Philosophy of Rhetoric (Filozofia retoricii), care “deplasa interesul tradiĠional al

36
retoricii pentru persuasiune ca act raĠional în direcĠia emotivităĠii” úi îndemna la concentrarea
interesului asupra “legilor fundamentale de folosire a limbii”, s-a dezvoltat, mai întâi în
Anglia, curentul lingvistico-literar cunoscut sub numele de “New Criticism” (v. Noua
critică), preocupat de analiza operei literare conform unor figuri úi concepte formalizate,
stilistice sau psihice. Astfel retorica s-a transformat “din antistrofica dialecticii, într-una a
poeticii” (Vasile Florescu), fapt deplâns de neoretoricienii filozofi contemporani. AccepĠiile
date retoricii, inventarul úi denominaĠia figurilor variază de la un cercetător la altul. Roland
Barthes, G. Genette, Tzvetan Todorov, sau Grupul µ din Liège (autorul unei Retorici
generale, 1970) definesc diferit termenii cu care operează, de aceea N. lingvistică, spre
deosebire de cea filozofică, se dispersează în mai multe direcĠii, lipsa de unitate
terminologică echivalând abordarea domeniului cu aderarea la teoria unui grup restrâns de
cercetători. Între termenii de retorică úi poetică (v.) intervin adesea confuzii, rezolvate prin
restrângerea, uneori arbitrară, a sferelor celor două noĠiuni. De mai multă audienĠă se bucură
delimitarea operată de Grupul µ: “Retorica este cunoaúterea procedeelor de limbaj
caracteristice literaturii. Prin «poetică» înĠelegem cunoaúterea exhaustivă a principiilor
generale ale poeziei, înĠelegând poezia stricto sensu, ca model al literaturii […]. Retorica,
studiu al structurilor formale, se prelungeúte deci necesar într-o transretorică, care e, cu
siguranĠă, ceea ce numea odinioară a doua retorică sau poetică. Ei îi revine misiunea de a
explica efectul úi valoarea acestor cuvinte modificate pe care le rostesc poeĠii úi, mai întâi,
misiunea de a determina ce procent de modificări e compatibil nu numai cu buna funcĠionare
a figurii, ci úi cu acceptarea ei de către conútiinĠa estetică” (Grupul µ, Retorică generală).
(SORESCU Roxana, în DicĠionar de termeni literari, Ed. Academiei, Bucureúti, 1976, pp.
292-294)

PERSUASIUNE
1. Persuasiunea nu poate fi despărĠită de retorică, între acestea două fiind pus semnul de
egalitate. Roland Barthes (în “L’Ancienne Rhétorique. Aide-Mémoire”, în L’Aventure
sémiologique, Ed. du Seuil, Paris, 1985, pp. 87-89) distinge mai multe practici ale retoricii, dintre
care aici ne interesează aceasta: “Retorica este o tehnică, adică «o artă» în sensul clasic al
termenului”. Arta persuasiunii: ansamblu de reguli, de reĠete a căror aplicare convinge publicul,
chiar dacă obiectul persuasiunii este «fals». Platon distinge în două din Dialogurile sale, Gorgias
úi Fedru, două retorici. O retorică «rea», al cărei obiect este verosimilitatea, iluzia. Pentru
Stagirit, «Retorica de drept» este adevărata retorică; retorica filosofică, dialectica. Obiectul ei este
adevărul. Încă de acum, retorica este împărĠită în două Ġinte comunicaĠionale: emoĠionarea,

37
persuadarea (úi aici se vor insera «ornamentele») úi argumentarea (câmpul logicii formale,
câmpul raĠionamentului). Aristotel va concepe discursul ca pe un mesaj. Va pune bazele
problematicii emiĠătorului mesajului; conceperea argumentelor; problematica receptorului
mesajului; emoĠiile úi argumentele, aúa cum sunt ele primite; în fine, problematica mesajului,
adică figurile úi ordinea părĠilor discursului. Cicero úi Quintilian vor prelua în principal “sistemul
oratoric aristotelic”, apoi scolastica va detalia într-un adevărat «tezaur» bibliografic moútenirea
antică, pentru ca, în secolul al XIX-lea, retorica să devină un adevărat corpus normativ, în
principal prin Du Marsais (Despre tropi, Ed. Univers, Bucureúti, 1981) úi Pierre Fontanier
(Figurile limbajului, Ed. Univers, Bucureúti, 1977). 2. Strategia convingerii/strategia
persuadării. Cele două strategii pornesc din Inventio. A convinge – a construi credinĠa prin
folosirea unui ansamblu logic (sau cvasilogic sau fals / aparent logic) prin dovezi / argumente
(=Probatio). Mesajul se adresează gândirii/raĠiunii receptorului, nu (neapărat) emoĠiilor lui.
Strategia emoĠionării implică alegerea dovezilor nu în funcĠie de pertinenĠa lor logică, ci în
funcĠie de emoĠia receptorului (plăcere / neplăcere, aprobare / dezaprobare, ce este perceput ca
fiind bine / rău, adică moral / amoral / imoral). Discursul emoĠional foloseúte exemple, nu
argumente. Un exemplu cu totul particular care îúi face apariĠia în secolul I î.Ch. este “personajul
exemplar (eikon, imago) care desemnează întruchiparea unei virtuĠi într-o figură” [Roland
Barthes, op.cit., p. 129]. 3. Enthymemul. Pentru Aristotel úi aristotelicieni, enthymemul este un
silogism bazat pe verosimil sau pe semne (=aparenĠe), nu pe adevăr úi pe elemente verificabile
(cazul silogismului útiinĠific). Începând cu Quintilian (úi triumfând în Evul Mediu), se impune o
nouă definiĠie a enthymemului: un silogism incomplet, prescurtat. În secolul al XVIII-lea, iezuiĠii
(Port-Royal) definesc enthymemul, pare-se, pentru totdeauna, întrucât aceasta este definiĠia
unanimă admisă astăzi: «enthymemul este un silogism trunchiat prin suprimare (în enunĠ) a unei
propoziĠii [premise] care pare incontestabilă úi care, din acest motiv, este păstrată în minte»
[apud Roland Barthes, op.cit., p. 131] (…) Pe scurt, logicienii de la Port-Royal indică o serie de
variante de enthymem: prosilogism, sorit, enthymem aparent, maxima. În ce constau deliciile
enthymemului, silogism retoric, ne explică tot Roland Barthes [op.cit., p. 132-135], rezumându-i
pe Aristotel úi pe logicienii de la Port-Royal: “Enthymemul are agrementele unui drum, ale unei
călătorii. Pornim dintr-un punct care nu are nevoie să fie demonstrat úi de acolo mergem spre alt
punct, care are nevoie să fie demonstrat. Avem sentimentul plăcut că descoperim ceva nou printr-
un fel de contagiune prin care ceea ce este cunoscut se amplifică spre ceea ce este necunoscut.
[Dar] raĠionamentul nu trebuie să pornească de prea departe, [pentru că] acest lucru ar plictisi
publicul. (…) IgnoranĠa publicului trebuie exploatată, dându-i sentimentul că el singur o înlătură
prin propria forĠă mentală.” Ceea ce îl flatează. Iată pur úi simplu o adevărată artă a seducĠiei pe

38
care publicitarii – de exemplu – o cunosc atât de bine. Enthymemul porneúte de la o premisă care
nu mai este enunĠată, întrucât toată lumea este de acord asupra ei. Cu trei categorii de fapte
suntem cu toĠii de acord, fără să simĠim nevoia nici unei demonstraĠii: a) Lucrurile pe care le
vedem úi auzim; b) Lucrurile cu care oamenii sunt în general de acord (exemplu: “PărinĠii trebuie
respectaĠi”); adică verosimilul; c) semnele (Sémèia) – un lucru care ne facem să înĠelegem alt
lucru. 4. Despre “ornamente”. Este evident că, în principal, o exprimare este percepută ca figură
(trop), pornind de la dichotomia: semnificaĠie proprie – semnificaĠie figurată. Pentru Roland
Barthes (în acord cu Aristotel) [op.cit., p. 159]: “Pe această dichotomie se bazează întregul
edificiu al figurilor. În Antichitate, figuratul era exprimat prin termeni precum: cuvinte
transportate, deturnate, îndepărtate. Aristotel: «Trebuie să dăm stilului un aer străin, căci ceea
ce vine de departe stârneúte admiraĠia». De la naĠional / străin – conchide Roland Barthes – úi
normal / straniu, opoziĠia a alunecat la propriu / figurat.” Mai simplu: în sintagma miere dulce,
al doilea cuvânt este analizabil numai din punct de vedere gramatical (adjectiv, cu funcĠie
sintactică de atribut adjectival). În schimb, în sintagma glas dulce, al doilea cuvânt este analizabil
în plan gramatical întocmai ca în prima sintagmă. Dulce este însă analizabil úi din punctul de
vedere al deplasării semantice (printr-o comparaĠie eliptică = metaforă), de unde, în planul
expresivităĠii – sau dacă dorim – din perspectiva retoricii, este un epitet la care se ajunge prin
metaforizare. Olivier Reboul [La Rhétorique, Ed. P.U.F., Paris, 1984, p. 35] constată că “figurile
retorice sunt libere, nu suntem constrânúi să recurgem la ele pentru a ne exprima”. Este uúor să
verificăm afirmaĠia: în loc de glas dulce puteam la fel de bine să folosim glas plăcut. Numai că –
în plus – glas dulce exprimă ceva din reacĠia noastră psihică de ascultători ai acestui glas. Du
Marsais [op.cit., p. 45]: “Sensul propriu al unui cuvânt este prima semnificaĠie a cuvântului: un
cuvânt luat în sens propriu când semnifică motivul pentru care a fost stabilit la început: de pildă:
focul arde, lumina ne luminează, toate aceste cuvinte sunt folosite în sens propriu. (…) Mască în
sens propriu înseamnă un fel de acoperitoare din muúama sau din alt material, pe care unii úi-o
pun pe faĠă pentru a se deghiza sau pentru a se feri de răul pe care-l poate pricinui aerul. Nu în
acest sens propriu lua Malherbe cuvântul mască atunci când spunea că la Curte se află mai
multe măúti decât chipuri: mască are aici sens figurat úi înseamnă persoane prefăcute, cei care
îúi ascund adevăratele sentimente, care, ca să zic aúa, îúi schimonosesc chipul în aúa fel încât să
arate stări de spirit úi stări sufleteúti cu totul deosebite de cele ce există într-adevăr.” Simplu
spus: figuratul se află în proximitatea metaforei (metaforizării) pe baza căreia – în fond – se
construiesc toate figurile úi, totodată, este implicat în aluzie, echivoc, subînĠeles, implicit. 5.
Victimele retoricii (ale persuasiunii). “se recrutează printre aceia care iau discursul ad
litteram; nu-úi pun întrebări, pentru simplul motiv că în aparenĠă discursul le rezolvă”. În acest

39
punct al discuĠiei, Michel Meyer [Questions de Rhétorique. Langage, Raison et Séduction,
Librairie Générale Française, Bruxelles, 1993, pp. 137-139] devine moralist în pură descendenĠă
a unor Montaigne sau La Bruyère: “Pe scurt, retorica [aici, sens de persuasiune] îi înúală pe
aceia care vor să o ignore, pe aceia care pretind că nu útiu sau, úi mai rău, pe aceia care într-
adevăr nu útiu, dar cred că útiu úi sunt mulĠumiĠi aúa. Din confort, din aroganĠă sau din
suficienĠă, din uúurătate sau din prostie, simĠul lor critic nu se mai exercită decât împotriva
acelora care mai au simĠ critic. Este respingerea întrebării. Acceptarea răspunsurilor úi atât. A
nu merge dincolo de cuvinte, de promisiuni, de fapte”. Prin contrast, “luciditatea critică constă în
a percepe o relaĠie mijloc-scopuri, în a vedea scopurile subiacente pe care manipularea le
ocultează sau caută să le oculteze”. De partea cealaltă a “baricadei retorice”, din perspectiva
manipulatorului, Schopenhauer oferă “reĠeta” logică a ceea ce el numeúte stratagemă. 6.
Elementele unei etici a persuasiunii. Lionel Bellenger [Le talent de communiquer, Ed. Nathan,
Paris, 1989, p. 125] construieúte un fel de grilă etică pe traseul EmiĠător-Mesaj-Receptor. A)
Exercitarea influenĠei. Din perspectiva persuadorului [EmiĠătorului]: a) să accepte că libertatea
celuilalt măsoară eficacitatea [calitatea] influenĠei exercitate.; b) să ia act de responsabilitatea
socială a oricărei conduite persuasive; c) să-úi propună drept obiectiv calitatea asentimentului
[acesta este profund / adevărat când este obĠinut prin sinceritate / adevăr]. B) CondiĠiile exercitării
comunicării persuasive [Mesajul]: a) credibilitate. Ordinea faptelor, a mărturiilor, a dovezilor; b)
coerenĠă: ordine logică a demonstraĠiei úi a argumentării; c) consistenĠă: rigoare, continuitate,
consistenĠă; d) congruenĠă: “Tot ce va conferi pertinenĠă, adecvare la comunicare persuasivă în
planul individului vizat, în ceea ce priveúte situaĠia în care se înscrie influenĠa úi cu privire la
atitudinea propriu-zisă a persuadorului.” [Lionel Bellenger, op.cit., p. 101]. C) ExerciĠiul
libertăĠii. Din perspectiva persuadatului sau a nepersuadatului [=Receptor]: a) să fie conútient de
intenĠionalitatea persuasivă a emiĠătorului; b) să-úi înĠeleagă interesul vs. acceptarea / refuzarea
influenĠei; c) să se întrebe în legătură cu profitul reciproc al asentimentului sau al refuzului. Iată
tot atâtea chei de control / repere pentru a evalua gradul / calitatea persuasivă dintr-un mesaj,
calitatea / onestitatea intenĠiei de persuadare prin raport cu consecinĠele ei (Dacă îúi atinge scopul,
ce urmează? În folosul cui? Dacă nu îúi atinge scopul, ce urmează?), nu în ultimul rând, evaluarea
receptării mesajului persuasiv din perspectiva calităĠii ei úi a numărului celor convinúi.
(în POPESCU, Cristian Florin, DicĠionar explicativ de jurnalism, relaĠii publice úi
publicitate, Ed. Tritonic, Bucureúti, 2002, pp. 260-263)

40
RETORICĂ
Termenul provine din ngr. ritoriki, fr. rhétorique, it. retorica, lat. rhetorica, gr. retorike;
radicalul * Fer- „a vorbi”.
a) Cea mai veche definiĠie a fost dată de Corax din Siracuza (aprox. 470 î.e.n.): „arta
vorbirii care produce convingeri” (Platon, Gorgias, 452 e); cea mai largă îi aparĠine
lui Quintilian (Arta oratorică, 2, 17, 37): „ars bene dicendi” ( arta de a vorbi bine),
spre deosebire de gramatică, definită drept: „ars recte dicendi” (arta de a vorbi corect).
Adverbul bene din definiĠia R. comportă două sensuri: 1) Virtutes oratoris
(virtuozitatea oratorului); 2) mores oratoris (caracterul oratorului). Ultimul sens reia
categoriile morale introduse de Cato cel Bătrân în definiĠia oratorului: „vir bonus
dicendi peritus” (bărbat cu Ġinută morală úi priceput în arta vorbirii). Au existat
încercări de a restrânge definiĠia R., după: 1) domeniul de aplicare – viaĠa publică
(civiles questiones): „bene dicere in civilibus questionibus” (a vorbi bine în
chestiunile publice) – Fortutianus, Arta retorică 1, 1 (cf. úi Cicero, De inventione –
Despre invenĠiune, 1, 5, 6); 2) scopul – convingerea auditorului: „R. este
posibilitatea de a descoperi în fiecare caz ceea ce este susceptibil de a crea
convingerea” – Aristotel, Retorica, 1, 2, 1 (definiĠia reluată úi de Cicero în De
oratore – Despre orator, 1, 31, 138). Cele două definiĠii restrictive sunt unite de
Isidor din Sevilla: „Rhetorica est bene dicendi scientia in civilibus questionibus ad
persuadendum iusta et bona”(Retorica este útiinĠa de a vorbi în chestiunile publice
pentru a convinge despre lucrurile drepte úi bune); cf. úi Retorica către Herenius, 1,
2, 2. Aceste definiĠii, cu mici variaĠii, se regăsesc până în zilele noastre.
b) Conform teoriilor antice, R. se împarte după obiectul ei (materia artis) în trei genuri:
1) genos dikanikon, genus iudicale – elocinĠa judiciară; 2) genos symbuletikon, genus
deliberativum – elocinĠa deliberativă sau politică; 3) genos epideiktikon sau
panegyrikon, elocinĠa panegirică sau fastuoasă. În Antichitate, primele două dispar o
dată cu căderea regimurilor democratice, al treilea ia o mare dezvoltare în timpul
imperiului roman, când lauda suveranului (basilikos logos) devine gen aparte.
Cuvântările panegirice (v.) au avut o mare influenĠă asupra literaturii medievale. R.
ca disciplină se compune din cinci părĠi:
c) 1) heuresis, inventio – heuristică (găsirea temei); 2) taxis, dispositio – ordonarea; 3)
lexis, elocutio – expresia; 4) mneme, memoria – memoria (găsirea exemplelor); 5)
hypocrisis, actio – dicĠiunea. Dintre acestea, prima, inventio, are cea mai mare
însemnătate úi i s-au dedicat tratate speciale (cf. Cicero, De inventione). Scopul ei era

41
 de a suscita bunăvoinĠa auditorului (captatio benevolentiae – câútigarea bunăvoinĠei),
doritor să asculte úi dispus să se lase învăĠat. În Antichitate, R. a dominat întreaga
miúcare literară. Deoarece obiectul ei era discursul rostit, R. apare ca o útiinĠă
practică. Există însă úi o R. teoretică, al cărei obiect este opera artistică în general (cf.
Quintilian, 2, 17, 3-4). Teoreticienii antici au subliniat adesea raportul între R. úi
poetică (v.) (cf. Cicero, De oratore, 1, 15, 70; Quintilian, 2, 18, 3-4). În consecinĠă,
R. teoretică era critica literară (v.) a anticilor, denumită de greci kritike tehne, de
romani inspectio. Inspectio are două părĠi componente: 1) cognito – cunoaúterea
operei; 2) aestimatio – judecată de valoare. Criteriul pentru aestimatio era virtus artis
(valoarea artistică) a operei. Categoriile criticii literare erau: laus – elogierea úi
vituperatio – criticarea. Întrucât aestimatio avea ca scop crearea de convingeri în ce
priveúte valoarea operei, ea Ġinea de genus demonstrativum. R. utilizează tropi (v.) úi
figuri (v. Figuri de stil)1; tropul R. este definit drept deplasarea înĠelesului unui cuvânt
de la sensul lui propriu (Quintilian, 9, 1, 4), de pildă: metafora (v.), sinecdoca (v.),
metonimia (v.) etc.; figura R., uneori confundată cu tropul, este o deviere de la
vorbirea comună, fără modificarea sensului cuvintelor (Quintilian, 9, 1, 11), de pildă:
repetiĠia (v.), anadiploza (v.), silepsa (v.) etc. R. epideiktică sau de aparat denumeúte
discursul model. Orice discurs trebuie să aibă argumente care să se adreseze atât
raĠiunii, cât úi sentimentelor ascultătorilor; există însă argumente aplicabile în cele
mai diferite cazuri, teme abstracte ce pot fi dezvoltate ad libitum, numite koinoi topoi,
loci communes (locuri comune, v. Cliúeu). Teoria acestor argumente se numeúte
topică. După dispariĠia raĠiunii de a fi a R., topos este cliúeul general valabil din punct
de vedere literar. R. cuprindea, pe lângă analiza discursurilor úi a operelor literare,
clasificarea acestora úi discutarea elementelor lor componente. În acest sens ea a
constituit teoria prozei (v.) úi, de multe ori, teoria literară (v.) a anticilor. InfluenĠa ei
s-a exercitat de-a lungul secolelor asupra celorlalte arte, de exemplu asupra muzicii:
există o heuristică muzicală (cf. InvenĠiunile lui J. S. Bach), o topică muzicală etc.
R. apare ca disciplină în sec. V î.e.n., la Siracuza, după căderea tiraniei úi instaurarea
democraĠiei. Creatorii ei sunt Corax úi Tisias. De la început au existat discuĠii asupra
caracterului R., dacă ea este empeiria, tribe (experienĠă), tehne, ars (artă), episteme, scientia
(útiinĠă). Sofistul Gorgias introduce R. la Atena în timpul războiului peloponeziac (aprox.
anul 427 î.e.n.). Polos úi Likymnios, elevi ai săi, redactează primele cărĠi de R. Sofiútii, adepĠi

1
Toate trimiterile la alte figuri de stil aparĠin textului úi ele pot fi găsite ca atare în DicĠionar de termeni literari,

42
ai agnosticismului úi ai relativismului, pun în centrul învăĠăturii lor R. Conform teoriei lor, nu
există adevăruri imuabile, ci totul depinde exclusiv de modul de argumentare. În cadrul
miúcării sofiste apare conceptul de kairos, care constă în adaptarea discursului la psihologia úi
mentalitatea auditoriului. Împotriva teoriilor sofiste se ridică Platon, care încearcă să
întemeieze o R. fundamentată pe adevăr úi pe valorile morale (vezi dialogul Gorgias úi, mai
ales, Phedru). Aristotel reia discuĠia, arătând că R. este o tehne pe care o defineúte drept:
„căutarea speculativă a mijloacelor de a produce un lucru, mijloace a căror origine se află în
agentul creator, nu în agentul creat” (Etica nicomahică). Obiectul R. este convingerea.
Conform teoriei lui Aristotel, utilitatea R. răspunde următoarelor necesităĠi: 1) adevărul are o
forĠă persuasivă mai mare decât falsul, dar nu convinge decât dacă este abil susĠinut; 2) R.
este un bun instrument de popularizare a útiinĠei; 3) R. conduce la capacitatea de a prevedea
úi de a respinge argumentele adversarului; 4) incapacitatea de a se apăra prin arta vorbirii este
dezonorantă. Aristotel susĠine că R. este analoagă dialecticii: în R. argumentaĠia se bazează
pe exemplu (echivalentul inducĠiei din dialectică) úi pe entymem (silogismul retoric a cărui
caracteristică este premisa verosimilă). Tot Aristotel este cel care introduce în R. studiul
afectelor. În epoca elenistică (v. Elenism) R. este obiectul unui interes foarte larg. Antistene
din Atena deosebeúte trei stiluri retorice (characteres ton logon, genera dicendi): 1) ischnon,
subtile = simplu; 2) meson, medium = mijlociu; 3) hadron, grande atque robustum = sublim.
Stoicii consideră R. o útiinĠă. În această epocă înfloresc aticismul (v.) úi asianismul (v.). Între
cele două extreme, romanii adoptă, mai ales prin Cicero, o poziĠie de mijloc, sub influenĠa
úcolii din Rhodos. La Roma, R. se dezvoltă în timpul republicii, cînd Cicero se distinge prin
activitatea sa de orator úi teoretician. El popularizează teoriile R. greceúti úi alcătuieúte prima
istorie a oratoriei greceúti úi romane (dialogul Brutus). În epoca principatului, Quintilian
redactează un manual complet de R. După dispariĠia republicii, la Roma, ca úi în Grecia, de
după căderea regimurilor democratice, elocinĠa îúi pierde semnificaĠia, fiind incompatibilă cu
formele de guvernare autoritară. Fenomenul este analizat de Tacit în Dialogus de oratoribus
(Dialogul despre oratori) úi de Pseudo-Longin în Tratatul despre sublim. În aceste epoci
se continuă totuúi teoria procesuală, prin exerciĠii folosind cazuri juridice fictive. După
căderea imperiului roman, R. judiciară nu mai are sens decât în Ġările care au păstrat dreptul
roman úi aici numai odată cu reînflorirea studiilor juridice, de pildă, în Italia la sfârúitul
secolului XI. În secolul XI, apare un nou sistem al R., numit ars dictaminis sau ars dictandi
(arta de a dicta), rezultat din necesităĠile practicii administrative – modele de scrisori,

Ed. Academiei, Bucureúti, 1976. Le-am menĠinut în text din motive útiinĠifice. (n.n.)

43
diplome. Modelele epistolare se numeau formulae. În Evul Mediu, R. este a doua din cele
úapte arte liberale. La BizanĠ, supravieĠuieúte teoria R. greacă; discrepanĠa crescândă dintre
limba vie úi cea literară are drept rezultat restrângerea interesului pentru R. la lumea úcolară
úi transformarea ei într-o artă aulică. Modelele imitate la BizanĠ: Isocrate, Aelius Aristides
etc. În Occident, R. continuă să fie până în sec. XVII o útiinĠă indispensabilă. Academia
franceză (1635) îúi propunea să redacteze, pe lângă un dicĠionar úi o gramatică, o R. Apoi,
treptat, R. este abandonată, romanticii considerând-o drept o disciplină sterilă (v. Hugo, de
pildă), care conduce la construirea unui discurs inutil úi pompos, iar regulile impuse de ea
drept stavilă în calea originalităĠii. ReacĠii faĠă de această teorie găsim la Baudelaire, care, în
Curiosités esthétiques (CuriozităĠi estetice), susĠine că legile R. ajută la manifestarea
originalităĠii: „Et jamais les prosodies et les rhétoriques n’ont empêché l’originalité de se
produire distinctement. Le contraire, à savoir qu’elles ont aidé l’éclosion de l’originalité,
serait infinement plus vrai”. (ùi niciodată prozodiile úi retoricile nu au împiedicat
originalitatea să se producă în mod distinct. Contrariul, că ele au ajutat originalităĠii să se
manifeste, ar fi infinit mai adevărat), úi, în secolul nostru, la Paul Valéry, care socoteúte
ornamentele, artificiile úi rafinamentele R. drept, efecte ale unor proprietăĠi profunde úi ale
„sensibilităĠii formale”. În ğările Române au fost publicate manuale de R. în sec. XVIII úi
XIX: Ioan Molnar Piuariu, Retorică, învăĠătură pentru tâlcuirea frumoasei cuvântări,
Buda, 1978; Simion Marcovici, Curs de retorică, Bucureúti, 1834; D. Gusti, Retorică
pentru tinerime, Iaúi, 1852. Epoca modernă cunoaúte încercări de resurecĠie a R. (v.
Neoretorică), specializată ca disciplină filozofică sau lingvistică. (CEAUùESCU Gheorghe,
în DicĠionar de termeni literari, Bucureúti, Ed. Academiei R.S.R., 1976, p.372-375)

RETORICĂ
(<ngr. ritoriki, fr. rhétorique, it. retorica, < lat. rhetorica, <gr. retorike = “retorică”)
“Artă úi útiinĠă a elaborării discursului în general, având fucĠie primordială persuasivă, dar úi
funcĠie justificativă, demonstrativă ori deliberativă”. (DicĠionar general de útiinĠe. ùtiinĠe
ale limbii. 1997). Apare din Antichitate, în Sicilia (sec. al V-lea î.d. Chr.), se dezvoltă la
Atena în sec. al IV-lea î.d. Chr., prin contribuĠia lui Aristotel (Retorica) úi este preluată de
oratorii din Roma antică, Cicero, Quintilian (sec. I). Prin Cicero úi Quintilian, retorica devine
o artă a ornării discursului oratoric, o tehnică de a-l construi în patru părĠi (Quintilian):
adăugire (adiectio), scădere (detractio), scădere úi adăugire (immutatio), inversare
(transmutatio). Evul Mediu úi Renaúterea pun tot mai mult accentul pe latura ornantă a
retoricii. Ulterior, în secolele al XVIII-lea úi al XIX-lea (Dumarsais úi Fontanier) se amplifică

44
această tendinĠă, obiectul de studiu al retoricii fiind mai ales tropii / figurile de stil, lăsându-se
pe planul al doilea problemele compoziĠiei discursului oratoric / literar. Retorica este o
disciplină veche de 2000 de ani, în tot acest răstimp schimbându-se principiile ordonatoare;
treptat, alte sisteme de valori reglementează útiinĠa discursului care este elaborat úi în alt scop
decât cel al persuasiunii: caracterul ornamentat, expresivitatea, caracterul normativ impus de
reguli. Spre sfârúitul sec. al XIX-lea, când caracterul normativ al disciplinei a ajuns exagerat,
ca efect al excesului de clasificări úi sistematizări, retorica clasică îúi încheie existenĠa. În anii
’60 – ’70 ai secolului nostru, apare o nouă retorică, axată pe aspecte ce privesc conĠinutul
comunicării, dar úi forma enunĠului. Plecând de la studiile de poetică ale lui Roman Jakobson,
ùcoala franceză contemporană (Roland Barthes, Gérard Genette, Tzvetan Todorov)
reconsideră tratatele de retorică ale lui Dumarsais (Tropii, 1730) úi Pierre Fontanier (Figurile
limbajului, 1821-1830), pentru a sublinia actualitatea clasificării figurilor pe niveluri
lingvistice (fonetic, gramatical, lexical, semantic); ei propun generalizarea principiului
figurilor pentru întreg procesul comunicării lingvistice. În 1970, grupul retoricienilor de la
Liège (Grupul µ) elaborează lucrarea Retorică generală, urmată, în 1977, de Retorica
poeziei – aplicare úi extindere asupra procesului lecturii a principiilor formulate în 1970.
Grupul µ clasifică figurile pe niveluri lingvistice; tipologia de organizare a fiecărui nivel /
clasă de figuri reactualizează modelul lui Quintilian: adăugare, suprimare, suprimare-
adăugare úi permutare. Numeroasele legături interdisciplinare ce apropie retorica de stilistică,
poetică, lingvistică generală, teoria comunicării, teoria textului, justifică viabilitatea acestei
discipline ca útiinĠă a discursului literar. (DINU Gabriela, în Gabriela Dinu, Maria Zbârcea
DicĠionar de terminologie literară, Braúov, Ed. Paralela 45, 2000, p. 293-294)

45
PLATON, Gorgias sau despre retorică (gr. 390-385 î.d. Ch.), în
OPERE, vol. I, Ed. ùtiinĠifică, Bucureúti, 1974 (traducere, note introductive úi note de
Alexandru Cizek), p.295-393

Gorgias sau despre retorică

451a GORGIAS: Ai dreptate să presupui úi să crezi asta, Socrate.
SOCRATE: Atunci du până la capăt răspunsul pe care Ġi l-am cerut. De vreme ce
retorica este una din acele arte care se folosesc în mare măsură de cuvânt, deopotrivă cu
altele de acest soi, încearcă să-mi precizezi obiectul retoricii, a cărei forĠă stă în cuvinte.
Să zicem că m-ar întreba
b cineva, în legătură cu oricare dintre artele de care am vorbit: „Ce este aritmetica,
Socrate?” Eu i-aú răspunde, ca tine adineauri, că este o artă care se realizează prin
cuvânt. Iar dacă m-ar întreba: „Cu ce se ocupă?”, i-aú răspunde că se ocupă cu numărul
par úi impar, cu mărimea fiecăruia. Dacă m-ar întreba apoi:”Ce numeúti tu arta
calculului?”, i-aú răspunde că úi aceasta este una dintre artele care se realizează în
întregime prin cuvinte. ùi dacă m-ar întreba din nou:
c „Cu ce se ocupă ea?”, i-aú răspunde, ca în adunarea poporului, că „în toate celelalte
privinĠe”1 calculul este tot una cu aritmetica, de vreme ce se ocupă cu acelaúi lucru,
numerele pare úi impare, că diferă de aritmetică numai întrucât cercetează mărimea
numerelor pare úi impare fie în raport cu ele însele, fie unele în raport cu celelalte.2 Iar
dacă m-ar întreba cineva de astronomie, úi eu i-aú spune că úi aceasta reduce totul la
cuvinte, ar replica: „Dar cuvintele astronomiei la ce se referă, Socrate?”, i-aú răspunde
că la miúcarea astrelor, Soarelui úi Lunii, la viteza unora faĠă de celelalte.
GORGIAS: Ai răspunde corect, Socrate.
d SOCRATE: Fă úi tu la fel, Gorgias. Retorica este tocmai una dintre artele care
săvârúesc úi împlinesc totul prin cuvinte! Nu este aúa? /.../
453a SOCRATE: Mi se pare, Gorgias, că acum ai explicat destul de precis ce este, după tine,
arta retoricii úi, dacă te-am înĠeles bine, susĠii că retorica este făuritoarea convingerii3 úi că
întreaga ei acĠiune, esenĠa ei, către aceasta tinde. Ori ai de adăugat că retorica este în stare
úi de altceva, în afara creării convingerii în sufletele ascultătorilor?

1
Textual – “ca cei ce fac propuneri în adunarea poporului”. În procesele verbale ale úedinĠelor ecclesiei úi
Senatului atenian, prin această formulă se introduceau amendamentele ulterioare unei propuneri.
2
A se vedea aceeaúi formulare în dialogul Charmideas, 166 a.
3
În original peithous demiourgos. Prima oară, definiĠia aceasta a fost dată de logografii întemeietori ai retoricii,
sicilienii Corax úi Tisias, către mijlocul secolului al V-lea î.e.n. Gorgias este elevul lor.

46
 GORGIAS: Nicidecum, Socrate, căci socotesc că ai definit-o cu exactitate. Aceasta
este esenĠa ei.
b SOCRATE: Ascultă-mă atunci, Gorgias. Să útii că, după convingerea mea, dacă există
cineva care într-o discuĠie cu altul vrea să útie exact despre ce este vorba, apoi eu sunt
unul dintre aceia úi cred că úi tu.
GORGIAS: Ce-i cu asta Socrate?
SOCRATE: ÎĠi spun acum. În legătură cu puterea de convingere a retoricii, úi anume
despre ce fel de convingere vorbeúti ca úi asupra căror lucruri se exercită ea, să útii că
eu nu am înĠeles limpede, căci numai presupun ce este ea, după părerea ta, úi asupra
căror lucruri se aplică. Aúa
c că am să te întreb totuúi despre ce convingere vorbeúti, úi asupra căror lucruri se
exercită ea. Pentru ce, făcând presupuneri, te mai întreb pe tine, în loc să vorbesc eu?
Nu pentru tine o fac, ci în interesul discuĠiei, pentru ca ea să decurgă în aúa fel încât să
devină cât mai limpede obiectul ei. Gândeúte-te dacă sunt îndreptăĠit să te întreb. E ca
úi cum, după ce te-aú întreba ce pictor este Zeuxis4, dacă mi-ai spune că este un pictor
de fiinĠe, eu n-aú fi îndreptăĠit să te întreb ce fel de fiinĠe pictează úi unde se află
picturile lui. Nu este aúa?
GORGIAS: Întocmai.
d SOCRATE: Oare nu pentru faptul că există úi alĠi pictori, care pictează mult fiinĠe, de
tot felul?
GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: Dacă n-ar mai fi existat alt pictor în afară de Zeuxis, oare n-ar fi fost bun
răspunsul tău?
GORGIAS: Cum de nu?
SOCRATE: Atunci răspunde-mi cu privire retorică. Consideri că retorica este singura
care produce convingerea, sau mai sunt úi alte arte? Am să fiu mai precis. Cine te
învaĠă un anumit lucru, te úi convinge în legătură cu el, sau nu?
GORGIAS: Fără discuĠie, Socrate, mai întâi de toate, convinge.
e SOCRATE: Să ne întoarcem la artele despre care vorbeam. Oare aritmetica nu ne
învaĠă cele cu privire la număr úi tot aúa úi aritmeticianul?
GORGIAS: Fără îndoială.
SOCRATE: Prin urmare ne úi convinge?

4
Zeuxis din Heracleea, pictor celebru din ultimul sfert al secolului al V-lea î.e.n.

47
 GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: Atunci úi aritmetica este făuritoare a convingerii.
GORGIAS: Aúa se pare.
SOCRATE: Aúadar, dacă ne întreabă cineva ce fel de convingere úi cu privire
la ce, îi

454a răspundem că cea care ne învaĠă despre mărimea numerelor pare úi impare. ùi despre
toate celelalte arte, de care am vorbit, vom putea arăta că sunt arte ale convingerii, ale
unei anumite convingeri cu privire la un anumit lucru. Nu este aúa?

GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: Atunci retorica nu este singura artă a convingerii.
GORGIAS: Ai dreptate. /.../
SOCRATE: Să stabilim, dacă vrei, două specii ale convingerii: una care se întemeiază
pe credinĠa fără útiinĠă úi cealaltă pe cunoaútere.
GORGIAS: Întocmai.
SOCRATE: Deci care este convingerea pe care o creează retorica în tribunale úi în
celelalte adunări, cu privire la lucrurile drepte úi nedrepte? Este cea din care se naúte
credinĠa fără útiinĠă sau cea din care se naúte útiinĠa?
GORGIAS: Este clar, Socrate, că cea din care se naúte credinĠa.
SOCRATE: Aúadar, retorica, după cum se vede, este făuritoarea convingerii
întemeiate pe
455a credinĠă úi nu pe învăĠătură5, cu privire la lucrurile drepte úi nedrepte.
GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: Aúadar, oratorul nu învaĠă tribunalele úi celelalte adunări despre lucrurile
drepte úi nedrepte, ci doar le convinge. Într-adevăr, nici n-ar putea într-un timp scurt
să instruiască o mulĠime atât de mare cu privire la chestiuni atât de importante.
GORGIAS: Nu, într-adevăr.
SOCRATE: Tocmai de acestea minunându-mă, Gorgias, de mult întreb ce soi de
putere are retorica. Văzându-i mărimea îmi pare că este un lucru divin.6
GORGIAS: Însă dacă ai cunoaúte totul, Socrate, ai vedea că în ea cuprinde, ca să zic aúa, toate

5
Această calitate de a convinge (pisteutike) úi nu de a învăĠa (didascalike) este reafirmată mai târziu de Aristotel
în Retorica,I: 2, pe temeiul distincĠiei între retorică úi artele didascalice, úi, pe de altă parte, pe temeiul separării
retoricii de etică, contrar tezei platoniciene.
6
În Elogiul Elenei, Gorgias spunea despre cuvânt că: “este un stăpân care în ciuda trupului său minuscul úi
nevăzut înfăptuieúte lucruri dumnezeieúti” (paragraf 6, 8 în ediĠia Platon, Gorgias, Teubner, 1909).

48
456b puterile úi le Ġine în stăpânire. Am să-Ġi dau o dovadă temeinică. Adesea, mergând
împreună cu fratele meu úi alĠi medici pe la câte un bolnav, cum acesta nu voia să
înghită leacul, nici să se lase tăiat sau ars de medic, neputând medicul să-l convingă, eu
reuúeam fără alt meúteúug decât retorica. Eu susĠin că în orice oraú ar merge împreună
oratorul úi medicul, dacă s-ar purta discuĠia în adunarea poporului sau în vreo altă
reuniune care dintre cei doi să fie ales
c medic, medicul nici nu va fi băgat în seamă, ci va fi ales cel capabil să vorbească,
dacă va vrea. ùi cu oricare alt om de meserie ar concura, oratorul ar reuúi să se facă
ales mai degrabă decât oricine. Nu există chestiune pe care oratorul să nu o trateze mai
convingător decât oricare dintre oamenii de meserie din mulĠime. Atât de mare
este, aúadar, puterea acestei arte úi
d de acest soi este ea. Totuúi, o, Socrate, trebuie să te foloseúti de retorică ca de oricare
altă artă de a lupta.7 Astfel în cazul oricărei arte de a lupta, nu pentru a te folosi
împotriva tuturor oamenilor înveĠi pugilistica, pancraĠiul úi lupta cu armele, încât,
devenind mai puternic decât prietenii úi decât duúmanii, să te apuci să-Ġi loveúti
prietenii, să-i străpungi úi să-i ucizi. Pe Zeus, dacă vreunul care frecventează palestrele,
devenind puternic la trup úi la pumn, se apucă
e să îúi bată tatăl, mama, vreo altă rudă sau prieten, pentru acest motiv nu trebuie
detestaĠi úi izgoniĠi din cetate pedotribii úi maeútrii de arme.8 Ei au învăĠat să se
folosească cu dreptate de arme pentru a se apăra de duúmani úi de cei care-i
nedreptăĠesc, úi nu pentru a ataca. Dar
457a discipolii, răstălmăcindu-i, se folosesc în mod nejust de tăria úi arta lor. Deci nu
dascălii sunt răi, nu arta este răspunzătoare, nici rea pentru acest fapt, ci, cred eu,
acei care n-o folosesc cum trebuie. Acelaúi argument se potriveúte úi pentru retorică.
Oratorul este capabil să:
b vorbească în faĠa oricui, despre orice, úi, într-un cuvânt, să convingă mulĠimea despre
vrerea lui. Însă nu este câtuúi de puĠin dator să uzurpe reputaĠia medicilor – pentru
motivul că este în stare să o facă – nici a altor oameni de meserie, ci trebuie să se

7
Analogia sofisticii cu artele culturii fizice, cum sunt gimnastica, luptele, este concepută de sofiúti (a se vedea úi
Protagoras, 335-336, Euripide, Oreste, versul 491 úi urm.) úi reformulată de Socrate în defavoarea sofisticii úi
retoricii. A se vedea 464 c úi 465 b-c.
8
Ideea este prezentă în Elogiul Elenei, 14, preluată fiind de Isocrate, elevul lui Gorgias (discursul Nicocles úi
Asupra schimbului de bunuri, 251-252) úi reprezintă o apologie a educaĠiei sofistice faĠă de acuzaĠiile aduse ei
în epocă, portavocea opoziĠiei fiind Aristofan cu piesa Norii. Este posibil ca Platon să fi aúezat replica într-un
asemenea context pentru a disocia mai clar pe Socrate de sofiúti, confundaĠi, de obicei, în opinia publică a
Atenei.

49
 folosească cu justeĠe de
c retorică ca úi de arta de a lupta. Cred că nu trebuie detestat úi alungat din cetate
dascălul pentru abuzul pe care-l face elevul, de puterea úi de arta învăĠată de la el.
Deúi a fost iniĠiat în vederea unei drepte întrebuinĠări, discipolul procedează în mod
contrar. Prin urmare este drept să fie urât, expulzat úi ucis cel ce nu se foloseúte cum
trebuie de retorică úi nu cel ce l-a învăĠat.
SOCRATE: Eu cred, Gorgias, că tu ai experienĠa multor discuĠii în care ai remarcat
faptul că anevoie pot vorbitorii să-úi precizeze unii faĠă de alĠii subiectul discuĠiei pe
care o întreprind,
d să se înĠeleagă úi să se explice între ei, încheind cu bine întrunirea; dacă intră în
dispută, úi unul spune despre celălalt că nu are dreptate sau că nu este clar, atunci se
supără úi consideră că sunt de rea-credinĠă unii faĠă de alĠii, doritori fiind să se certe úi
nu să elucideze obiectul discuĠiei. Ba unii sfârúesc prin a se despărĠi foarte ruúinos,
ocărându-se, rostind úi auzind unii
e despre alĠii asemenea lucruri încât cei de faĠă se căiesc că au avut gândul să devină
auditorii unor astfel de oameni. Pentru ce spun eu toate acestea? Pentru că mi se
pare că în acest moment nu eúti cu totul consecvent úi în acord cu cele ce-ai spus la
început despre retorică.
458a Mă tem, deci, să te combat, ca să nu mă suspectezi că sunt doritor de dispută, nu pentru
a elucida un lucru, ci pentru a te ataca personal. În cazul când ai fi din acelaúi soi de
oameni ca mine, te-aú putea chestiona cu plăcere; dacă nu, aú renunĠa. Din ce soi de
oameni sunt eu? Din cei care simt plăcere să fie combătuĠi, dacă greúesc, dar să úi
combată pe cel ce greúeúte, fără să-mi placă mai puĠin când sunt combătut decât când
combat la rândul meu. Ba consider că primul lucru este cu atât mai avantajos cu cât e
un bine mai mare să fii eliberat tu însuĠi decât să eliberezi pe altul de un rău foarte
mare. Cred că nu este rău mai mare pentru un om decât să
b aibă o opinie falsă asupra lucrurilor de care tocmai acum ne ocupăm.9 Prin urmare
dacă úi tu spui că eúti un astfel de om, să discutăm. De crezi însă că trebuie să
renunĠăm, s-o facem imediat úi să încheiem discuĠia.
GORGIAS: În ce mă priveúte, Socrate, afirm că úi eu corespund cerinĠelor prescrise de
tine. Poate că ar trebui, totuúi, să ne gândim úi la cei din faĠă. Înainte de venirea voastră,

9
Formula va reveni în momentele cruciale ale dialogului, 472 c, 500 c, 513 a, atrăgând atenĠia asupra seriozităĠii
scopului cercetării dialectice întreprinse: problema cunoaúterii adevăratei fericiri umane úi nu dezbaterea
eristică.

50
 o vreme eu
c le-am arătat o mulĠime de lucruri, iar acum probabil că vom zăbovi mai departe cu
discuĠia. Aúa că este cazul să vedem dacă nu reĠinem pe unii, care vor să facă úi
altceva. /.../
SOCRATE: Polos, băiat de ispravă ce eúti, nu fără noimă ne cultivăm noi prietenii
úi copiii, ci, când ne clătinăm de bătrâneĠe, sunteĠi voi cei tineri în preajma noastră
ca să ne sprijiniĠi
461d viaĠa, prin fapte úi vorbe. Aúa úi acum, dacă eu úi Gorgias ne clătinăm în discuĠie, tu
care stai în preajma noastră, dă-ne sprijin. Ai tot dreptul. Chiar doresc să reiei oricare
dintre afirmaĠiile admise ce Ġi se pare a nu fi bună, cu condiĠia să ai grijă de un singur
lucru.
POLOS: La ce te referi?
SOCRATE: Să-Ġi stăpâneúti abundenĠa pe care te-ai apucat s-o desfăúori la început.
POLOS: Ce-i asta? N-am voie să vorbesc cât vreau?
e SOCRATE: Rău ai păĠit-o, prea bunule, dacă, venind la Atena, unde există cea mai
mare libertate a vorbirii, tocmai aici ai fi singurul care n-are parte de acest lucru.
Pune-te însă úi în
462a locul meu. Dacă tu ai vorbi mult, nevrând să răspunzi la întrebările puse, n-ar fi úi
pentru mine o păĠanie urâtă să nu am voie să plec úi să nu te mai aud? Dar dacă din
discuĠia avută te supără ceva ce ai vrea să corectezi, cum îĠi spuneam, reia totul după
voia ta, întrebând úi fiind întrebat, rând pe rând, aúa cum am procedat Gorgias úi cu
mine, combate úi lasă-te combătut. Doar susĠii că úi tu eúti la fel de útiutor ca Gorgias,
nu?
POLOS: Aúa susĠin.
SOCRATE: Prin urmare provoci úi tu pe oricine să te întrebe ceea ce doreúte, útiindu-
te în stare să-i răspunzi?
POLOS: Fără îndoială.
b SOCRATE: Acum fă una din două, întreabă sau răspunde!
POLOS: Aúa am să fac. Răspunde-mi, Socrate: pentru că Ġi se pare că Gorgias este în
dilemă în privinĠa retoricii, tu ce spui că este ea?
SOCRATE: Mă întrebi cumva ce fel de artă este retorica, după părerea mea?
POLOS: Exact.
SOCRATE: Eu sunt de părere că nu este nicidecum o artă, ca să-Ġi spun adevărul.
POLOS: ùi ce socoteúti că este retorica?

51
 c SOCRATE: Un lucru pe care tu, în cartea citită recent de mine,10 afirmi că l-ai
transformat în artă.
POLOS: Ce anume?
SOCRATE: Un empirism.
POLOS: Eúti de părere că retorica este un empirism?
SOCRATE: Sunt de părere, dacă tu nu spui că este altceva.
POLOS: Empirismul cărui lucru?
SOCRATE: Al producerii unei delectări úi plăceri.
POLOS: În acest caz, nu găseúti că retorica este un lucru frumos, din moment ce este
capabilă să-i delecteze pe oameni?
d SOCRATE: Ce, Polos? Ai úi aflat de la mine, ce susĠin eu că este, de mă întrebi dacă
n-o găsesc frumoasă?
POLOS: Păi n-am aflat că o socoteúti un empirism?
SOCRATE: Nu vrei cumva, pentru că pui preĠ pe delectare, să mă delectezi puĠin úi
pe mine?
POLOS: Ba da.
SOCRATE: Întreabă-mă atunci, ce fel de artă socotesc eu că este bucătăria?
POLOS: Te întreb, deci, ce fel de artă este bucătăria?
SOCRATE: De nici un fel, Polos.
POLOS: Dar ce este, ia spune!
SOCRATE: Spun că este o practică de rând.
POLOS: A cui, spune!
e SOCRATE: ÎĠi spun. A producerii unei delectări úi plăceri, Polos.
POLOS: Aúadar bucătăria este tot una cu retorica?
SOCRATE: Nicidecum, ele sunt însă părĠi ale aceleiaúi îndeletniciri.
POLOS: Care este aceasta?
SOCRATE: Să nu fie cam brutal adevărul. Ezit să vorbesc, de teamă să nu creadă
Gorgias că
463a îmi bat joc de meseria lui. În ce mă priveúte, eu nu útiu dacă atare este retorica pe care
o practică Gorgias. Din discuĠie, nu ne-am lămurit încă ce gândeúte el. Retorica de

10
Referire la tratatul lui Polos despre retorică, din care apare un pasaj rostit în chip de pastiúă de însuúi
personajul Polos la 448 c. Platon citează tratatul úi în Phaidros, 267 c.

52
 care vorbesc eu este ramura unei îndeletniciri11 câtuúi de puĠin frumoasă.
GORGIAS: Care, Socrate? Spune, fără să te jenezi deloc de mine.
SOCRATE: Sunt de părere, Gorgias, că nu este o îndeletnicire ce Ġine de artă, ci una
proprie
b unui spirit inventiv úi îndrăzneĠ, prin natura lui abil în a-i câútiga pe oameni.12 Pe
scurt, eu o numesc linguúire. Socotesc că mai sunt úi alte părĠi ale acestei
îndeletniciri, una din ele fiind
c bucătăria. Considerată a fi o artă, în concepĠia mea nu este o artă, ci un empirism úi o
rutină. Tot părĠi ale linguúirii consider eu că sunt retorica, găteala úi sofistica, patru
ramuri pentru tot atâtea domenii. Dacă Polos vrea să afle, să mă întrebe! Neaflând
încă ce parte a linguúirii spun eu că este retorica, el nu ia seama că nu i-am răspuns úi
mă întreabă dacă n-o consider frumoasă. N-am de gând să-i răspund dacă o consider
frumoasă sau urâtă, mai înainte de a-i răspunde ce este ea. Nu ar fi corect, Polos. Dacă
vrei să afli, întreabă care anume parte a linguúirii este retorica, după părerea mea.
POLOS: Uite că te întreb. Răspunde-mi, care parte?
d SOCRATE: Ai să înĠelegi oare răspunsul meu? În concepĠia mea, retorica este
simulacrul13 uneia din părĠile politicii.
POLOS: ùi apoi? Spui că este frumoasă sau urâtă?
SOCRATE: Ba urâtă, căci eu lucrurile rele le numesc urâte, dat fiind că trebuie să-Ġi
răspund ca úi cum ai fi înĠeles ce spun.
GORGIAS: Pe Zeus, Socrate, nici eu însumi nu pricep ce spui tu.
e SOCRATE: Este firesc, Gorgias, căci n-am apucat să spun încă nimic clar, Polos ăsta
este tânăr úi iute.
GORGIAS: Lasă-l pe el úi explică-mi de ce spui că retorica este simulacrul unei părĠi
a politicii?
SOCRATE: Am să încerc atunci să explic ce este după părerea mea retorica. Dacă n-am

11
Pentru conceptul de activitate, îndeletnicire umană, ca gen proxim al artei úi empirismului, Platon
întrebuinĠează o varietate de termeni. În contextul de faĠă foloseúte cuvântul pragma, mai jos epitedeuma, alteori
pragmateia sau epitedeusis derivate din acelaúi radicale.
12
Cele trei calităĠi ale spiritului sofistic; stochastike psyche (pătrunzător) ar defini negativ intuiĠia sofistului lipsită de
o bază raĠională, deci de valoare intelectuală; în timp ce andreia (îndrăzneĠ) úi deine prosomilein anthropois
(abilitatea de a-i câútiga pe oameni) s-ar referi la anti-valoarea morală a spiritului sofist. După unii savanĠi ca
Diimmler, Pohlenz ar fi vorba de parodia unui pasaj din discursul lui Isocrate, Contra sofiútilor, par. 17.
13
În original eidolon, în sensul originar, fantomă a mortului din Hades, mai târziu, imagine, sens preluat úi de
Platon pentru a defini caracterul de falsă existenĠă, a sofisticii úi retoricii ca arte ale aparenĠei, nu ale realităĠii. A
se vedea cercetarea dialectică a sofisticii din dialogul Sofistul.

53
 să reuúesc, Polos este de faĠă să mă combată. După părerea ta, există un corp úi un suflet?
464a GORGIAS: Cum să nu?
SOCRATE: Consideri, mai departe, că există o sănătate proprie fiecăruia dintre ele?
GORGIAS: BineînĠeles.
SOCRATE: Ia să vedem: se poate întâmpla ca această sănătate să fie numai aparentă
úi nu reală? Iată despre ce este vorba: mulĠi oameni lasă impresia că au trupul sănătos,
fără ca cineva să-úi dea seama cu uúurinĠă că de fapt nu sunt sănătoúi, afară de cazul
când este medic sau pedotrib.
GORGIAS: Ai dreptate.
SOCRATE: Eu afirm că există putinĠa de a face ca atât trupul, cât úi sufletul să pară
sănătoase,
b când de fapt ele nu sunt deloc aúa.
GORGIAS: Sunt de acord.
SOCRATE: Să vedem dacă pot să arăt mai limpede ce vreau să spun. Fiind vorba
de două naturi deosebite, există úi două arte deosebite. Pe cea care se ocupă de
suflet o numesc politică14, însă celei care se ocupă de corp nu pot să îi dau un
nume unic, pentru că, deúi este o singură artă a îngrijirii trupului, ea are două părĠi,
gimnastica úi medicina. În politică, partea care corespunde gimnasticii este
legislaĠia, iar cea care corespunde medicinei este
c justiĠia. Ele se înrudesc întrucât au – medicina cu gimnastica úi justiĠia cu legislaĠia –
respectiv acelaúi obiect, deúi în unele privinĠe diferă între ele.15 Cele patru, îngrijindu-
se unele de îmbunătăĠirea trupului, celelalte de a sufletului, linguúirea observă ce se
întâmplă nu
d prin cunoaútere, ci prin instinct16, se divide în patru părĠi úi, substituindu-se fiecărei
arte, simulează că este arta pe care o uzurpă, când de fapt nu se preocupă deloc de
vreo îmbunătăĠire, ci fără încetare seduce úi amăgeúte prostia în numele plăcerii,

14
Politica (politike techne) este arta educării sufletului uman, deci parte integrantă a eticii pentru Socrate úi
Platon, conform ideologiei vechi a polisului grec.
15
Prima serie de corespondenĠe (antistrofe) între artele care au ca obiect natura omenească în cele două
componente, fizic úi psihic, este determinată de funcĠia analogică comună: crearea sănătăĠii (fizice úi sufleteúti)
(gimnastica / legislaĠie = medicina / justiĠie) restabilirea acestei sănătăĠi. Ideea analogiei culturii spiritului, sub
denumirea mai generică de philosophia, cu gimnastica apare úi în Statul lui Platon, úi în discursul epideictic al
lui Isocrate, Asupra schimbului de bunuri, 180-185, formulat în aceiaúi termeni ca în Platon. După cum se
poate deduce din pasajul 456 d-e, ideea îúi are originea într-un loc comun al doctrinei sofistice.
16
În original, prin simĠire (aisthomene), nu prin cunoaútere (ou gnousa). Cele două modalităĠi gnoseologice
opuse definesc aparenĠa în contrast cu realitatea, obiectul, respectiv al empirismului úi al artei în concepĠia
platonică. După cum se vede din restul pasajului expozitiv, nu este încă vorba de doctrina Ideilor, ci mai degrabă
de adaptarea metodei hipocratice la studiul ethos-ului.

54
 ajungând să fie socotită la mare cinste. Astfel, medicinei i se substituie bucătăria
care se preface a cunoaúte hrana cea mai bună pentru trup aúa fel că, dac-ar fi să se
concureze medicul cu bucătarul de
e faĠă cu copii sau cu bărbaĠi fără minte precum copiii, în ce priveúte cunoaúterea hranei
bune úi a celei dăunătoare, medicul ar muri de foame.17Asta numesc eu linguúire úi
consider că este
465a o îndeletnicire urâtă, Polos, - căci pentru tine vorbesc acum – să tinzi către plăcere
fără să ai în vedere binele. Eu susĠin că nu este vorba de o artă, ci de un empirism,
pentru că, neavând o cunoaútere a lucrurilor pe care le oferă, asupra naturii lor, nu
este în stare să se pronunĠe asupra cauzei specifice lor. Eu numesc artă îndeletnicirea
care este lipsită de cunoaútere, iar
b dacă nu eúti de acord cu aceasta, sunt gata de controversă. Cum spuneam, medicinei i
se substituie bucătăria, ca formă a linguúirii; în acelaúi chip, gimnasticii i se
substituie găteala, dăunătoare, înúelătoare, vulgară úi nedemnă de un om liber – care,
amăgind cu ajutorul formelor úi culorilor, a rafinării vestimentaĠiei, face ca oamenii
să fie seduúi de o frumuseĠe
c artificială, uitând de cea naturală care se obĠine prin gimnastică. Ca să nu lungesc
vorba, am să mă exprim ca geometrii – poate acum ai să mă poĠi urmări: găteala este
pentru gimnastică ceea ce este bucătăria pentru medicină; mai mult decât atât, că ce
este găteala pentru gimnastică, este sofistica pentru legislaĠie úi ce este bucătăria
pentru medicină este retorica pentru justiĠie.18 Reiese, deci, că ele diferă prin natura
lor; cum sunt, însă, învecinate, sofiútii úi retorii se întâlnesc în acelaúi domeniu úi în
preocupări comune úi nu pot preciza cu ce
d anume se ocupă, nici ei înúiúi úi nici ceilalĠi oameni, cu privire la ei. În cazul în care
sufletul n-ar guverna trupul, lăsându-l să se conducă singur, úi nu ar veghea să distingă
bucătăria de medicină, trupul ar judeca punând în cumpănă plăcerile care i-ar reveni lui
úi lucrurile s-ar petrece conform teoriei lui Anaxagoras19, prietene Polos, - tu doar
cunoúti acestea – toate s-ar amesteca laolaltă, nemaideosebindu-se cele ce privesc
medicina, de cele ale sănătăĠii úi de cele ale bucătăriei. Ai aflat, aúadar, ce susĠin

17
A se vedea la 521e – 522 a unde se reia textual comparaĠia, implicaĠiile mult mai grave ale acestei confuzii de
valori.
18
ApariĠia linguúirii creează o nouă serie analogică ce este înĠeleasă nu ca un raport aritmetic, ci ca o proporĠie
geometrică: gimnastica / găteală = medicina / bucătărie = legislaĠie / sofistică = justiĠia / retorică.
19
După teoria lui Anaxagoras, haosul universal a fost ordonat de raĠiunea primordială (Nous) într-un cosmos. A
se vedea reformularea pitagoreică a doctrinei despre Cosmos la 508a.

55
 eu că este retorica: ea este pentru spirit
e corespondentul bucătăriei care se ocupă de trup. Poate am făcut un lucru absurd
nepermiĠându-Ġi să vorbeúti mult, în timp ce eu am desfăúurat un discurs întreg.
Merit însă îngăduinĠa pentru că, vorbind puĠin, nu m-ai înĠeles; n-ai fost capabil să
te foloseúti de
466a răspunsul pe care Ġi l-am dat, fiindu-Ġi necesară o expunere. Iar dacă eu nu útiu să mă
folosesc de răspunsurile tale, desfăúoară úi tu un discurs, dar dacă útiu, lasă-mă să o
fac, căci am tot dreptul. ùi acum, eúti liber să te foloseúti cum vrei de acest răspuns al
meu. /.../

56
Ernst Robert CURTIUS, Sistemul retoricii antice, în

LITERATURA EUROPEANĂ ùI EVUL MEDIU LATIN (ed. germ. 1948), Ed. Univers,
Bucureúti, 1970, p.85-89

Sistemul retoricii antice

După ce am aruncat o privire asupra evoluĠiei retoricii, se impune o scurtă prezentare
a edificiului ei teoretic. Schema acestuia a rămas neschimbată de-a lungul secolelor.
InovaĠiile epocii târzii îúi puteau afla locul aici.

Privită ca teorie artistică (ars), retorica se compune din cinci părĠi: inventio (euristica),
dispositio (ordonarea), elocutio (expresia), memoria (memoria), actio (dicĠiunea). Obiectul
retoricii (materia artis) îl formează cele trei feluri de elocvenĠă: elocvenĠa judiciară (genus
iudiciale,), elocvenĠa deliberativă (genus deliberativum), elocvenĠa panegirică sau fastuoasă
(genus demonstrativum)1.
După năruirea libertăĠii greceúti úi romane, elocvenĠa judiciară îúi pierduse aproape
întreaga ei semnificaĠie. Cu toate acestea, existând o teorie foarte dezvoltată a tehnicii
procesuale, nu era cazul să fie abandonată. ElocvenĠa judiciară „a dominat dintotdeauna
teoria, úi numai în privinĠa ei au fost elaborate reguli complete úi exhaustive" (kroll). Tocmai
de aceea făcea obiectul unor exerciĠii pe cazuri juridice fictive úi era transmisă mai departe în
mod schematic; úi tot astfel o prezintă úi Alcuin în retorica sa, în care îl introduce pe Carol cel
Mare ca participant la discuĠia teoretică. Retorica juridică putea avea sens însă numai în Ġările
aderente la dreptul roman, úi aici numai după reînvierea studiilor juridice, deci în Italia de la
sfârúitul secolului al XI-lea2. ElocvenĠa deliberativă are la origine cuvântarea politică în
adunarea populară sau în Senat. ùi ea devine în vremea Imperiului un exerciĠiu úcolar,
numindu-se acum suasoria sau deliberativa. Elevul se transpune în situaĠia unei personalităĠi
marcante din trecut úi se gândeúte la felul în care trebuie acĠionat. Astfel, ca Agamemnon,
cumpăneúte dacă să sacrifice sau nu pe Ifigenia; ca Hannibal, dacă să-úi ducă sau nu trupele
împotriva Romei după bătălia de la Cannae; ca Sulla, dacă să se retragă sau nu la Ġară.
O importanĠă mult mai mare decât a acestor două feluri de cuvântări revenea,
începând cu epoca elenismului, cuvântării fastuoase. Subiectul ei, în sensul cel mai general,
este lauda3, „îndeosebi lauda zeilor úi a omului" (Quintilian, III, 7, 6). Ea a căpătat importanĠă

1
Termenul ostentatio îúi trage originea de la caracterul fastuos.
2
Despre raportul jurisprudenĠei romane cu retorica vezi Fr. Schulz, History of Roman Legal Science, 1946, p.
259 úi 269.
3
“Laudă úi dojană”, spun deja primele manuale. Cf. mai jos, p.215, n.4 (în carte, n.n.)

57
politică în vremea Imperiului. Panegiricele latine úi greceúti la adresa suveranilor au constituit
o sarcină principală a sofiútilor. Lauda suveranului a fost atunci introdusă ca o specie aparte.
Alte specii erau: oraĠia funebră, cea de nuntă, cea pentru ziua de naútere, discursul de
consolare, cuvântarea de salut, cea de felicitare etc. Abia în epoca târzie se sistematizează
exact úi se predă în úcoli retorica panegirică sau epidictică. Alăturate primelor exerciĠii ale
retoricii se găsesc úi indicaĠii „despre laudă". Asemenea indicaĠii întâlnim de ex. la
Hermogene (secolul al II-lea e.n.), al cărui opuscul a fost tradus de faimosul gramatic
Priscian (începutul secolului al VI-lea), trecând astfel în rutina învăĠământului latin. InfluenĠa
cuvântării panegirice asupra literaturii medievale a fost foarte mare, după cum va reieúi în
continuare. Din tehnica stilistică a sofisticii noi făcea parte úi „zugrăvirea”4 (descriptio,
descriere) artistică de oameni, localităĠi, edificii, opere de artă. Poezia antică târzie úi cea
medievală au folosit-o din belúug5.
De la cele trei feluri de elocvenĠă trecem acum la cele cinci părĠi ale retoricii. În teoria
antică, părĠile IV úi V (memoria úi actio) ocupă de obicei spaĠiul cel mai restrâns. Ele cuprind
tehnica practică a expunerii, referindu-se deci numai la acele cuvântări care se rostesc cu
adevărat. Partea cea mai importantă e cea despre găsirea temei. Ea se împarte după cele cinci
părĠi componente ale cuvântării judiciare: 1. introducerea (exordium sau prooemium) ; 2.
„povestirea" (narratio, adică prezentarea stării de fapt); 3. dovada (argumentatio sau
probatio); 4. combaterea afirmaĠiilor contrare (refutatio); 5. încheierea (peroratio sau
epilogus). Această împărĠire le-a stat la bază úi celorlalte feluri de cuvântări sau le-a fost
adaptată ulterior. Scopul urmărit prin introducere era acela de a-1 face pe ascultător
binevoitor, doritor să asculte úi dispus să se lase învăĠat (benivolus, attentus, docilis6). În
încheiere, oratorul apela la sentimentele ascultătorilor pentru a-i aduce în dispoziĠia dorită.
Cât priveúte argumentaĠia, teoria antică a făcut tocmai în acest domeniu distincĠii foarte
rafinate, asupra cărora nu putem insista. În esenĠă, fiecare cuvântare (inclusiv cea de laudă)
are o teză sau o cauză pe care trebuie să o facă acceptabilă. În acest scop, ea trebuie să aducă
argumente care să se adreseze raĠiunii sau sentimentelor ascultătorilor. Dar există o serie
întreagă de astfel de argumente, aplicabile în cele mai diferite cazuri. Sunt teme abstracte,
putând fi dezvoltate úi variate ad libitum. Ele se numesc în latină loci communes, în germana

4
Fundamentală e contribuĠia lui Paul Friedländer, Johannes von Gaza und Paulus Silentiarius, 1912.
5
Konrad Burdach a fost primul care a atras atenĠia asupra legăturii cu sofistica nouă. Este meritul lui Hennig
Brinkmann (Zu Wesen und Form miettelalterlicher Dichtung, 1928) de a fi urmărit mai departe această
indicaĠie.
6
Termenul ne-a rămas familiar sub forma de captatio benevolentiae (Cicero, De inventione, I, 16, 21). Dovezi
la R. Volkmann, Die Rhetorik der griechen und Röman, ed. 2, 1885, p. 128

58
mai veche Gemeinorter. Lessing úi Kant le mai ziceau aúa. După englezescul commonplace s-
a format mai apoi, pe la 1770, în limba germană Gemeinplatz. Noi nu putem folosi acest
cuvânt, întrucât úi-a pierdut înĠelesul, originar. De aceea păstrăm termenul grecesc de topos.
Pentru a-i lămuri sensul, iată un topos extrem de răspândit: „sublinierea neputinĠei de a face
faĠă temei"; un topos al elocvenĠei epidictice: „elogiul strămoúilor úi al faptelor lor". În
Antichitate s-au redactat culegeri de asemenea topoi. Teoria despre topoi - topica - a fost
tratată în scrieri speciale.
Topoi sunt deci la origine mijloace auxiliare pentru elaborarea discursului. Aúa cum
spune Quintilian (V, 10, 20), ele sunt „minele argumentării" (argumentorum sedes), fiind
deci supuse unui scop practic. Însă noi am văzut că principalele două feluri de cuvântări, cea
politică úi cea judiciară, au dispărut din realitatea politică o dată cu prăbuúirea polisurilor
greceúti úi a republicii romane, refugiindu-se în úcolile de retorică; am mai văzut că tot atunci
cuvântarea epidictică a devenit o tehnică a laudei, potrivită oricărui subiect, úi că însăúi
poezia a fost retorizată. Aceasta nu înseamnă nimic altceva decât că retorica úi-a pierdut
sensul iniĠial úi rostul său originar de existenĠă. În schimb, ea a invadat toate genurile literare.
Sistemul ei ingenios construit devine numitorul comun, teoria úi tezaurul formelor literare în
genere. Acesta e fenomenul cel mai bogat în consecinĠe din istoria retoricii antice. Acum,
topoi capătă o funcĠie nouă, devenind cliúee general valabile din punct de vedere literar úi
care se extind asupra tuturor domeniilor vieĠii, în măsura în care au fost cuprinse úi formulate
de literatură. Putem vedea de asemenea cum în Antichitatea târzie apar noi topoi în urma
schimbării climatului psihic. Urmărirea acestui fenomen va fi unul din obiectivele analizelor
noastre.
Teoria despre ordonare (dispositio) a fost tratată de teoreticienii antici destul de sumar
în comparaĠie cu celelalte materii. Ea s-a desprins abia mai târziu, úi niciodată prea lămurit,
din teoria euristicii (inventio). Căci dispoziĠia fusese anticipată de teoria celor cinci părĠi ale
discursului, care la rândul ei slujea de fir conducător euristicii. Ceea ce înĠelegem noi astăzi
prin compoziĠie nu are nici un corespondent în teoria literară antică úi medievală.7
Antichitatea, chiar úi cea „clasică", cunoútea noĠiunea de compoziĠie, în sens strict, doar în
epopee úi în tragedie, pentru care Aristotel cerea o unitate strânsă a acĠiunii. Ea nu a posedat o
teorie generală a prozei úi a genurilor ei, úi nici nu putea să o posede, întrucât retorica îi slujea
drept teorie literară generală. Criticii moderni au úi remarcat adeseori lipsa compoziĠiei în

7
În semnificaĠia sa literară, cuvântul „compoziĠie" este o traducere greúită sau o răstălmăcire după compositio, însă
compositio desemnează teoria despre aúezarea cuvintelor în propoziĠie după regulile armoniei. PropoziĠia e definită astfel:
oratio est compositio dictionum consummans sententiam remque perfectam significans (Keil, I, p. 300, 18).

59
literatura antică.8 Ceea ce putem sesiza ca elemente de compoziĠie în poezia antică târzie úi
medievală provine de fapt în mare parte din succesiunea tradiĠională a celor cinci părĠi ale
discursului. În loc de cinci întâlnim uneori patru sau úase, ceea ce se explică prin deosebirile
existente în învăĠământul antic. Câteodată, prin adnotări marginale la vreun poem, i se
aminteúte cititorului ordonarea retorică.9 Narratio putea servi pentru orice fel de povestire.10
După narratio putea urma o digresiune (egressus, excessus)11. Poezia medievală s-a folosit
din plin de această posibilitate. Prooemium úi peroratio sunt indispensabile oricărei scrieri.
Partea a treia a retoricii, teoria exprimării (elocutio), este cea mai apropiată de
înĠelegerea modernă. Ea conĠine reguli stilistice amănunĠite pentru orice fel de expunere
scrisă. Sunt tratate aci alegerea úi îmbinarea cuvintelor, teoria celor trei stiluri12 úi în sfârúit
figurile de stil. Acestora din urmă li se dedică adesea manuale speciale. Predomina punctul de
vedere potrivit căruia cuvântarea trebuie să fie „împodobită". Stilul ornatus (Quintilian, VIII,
3) este dezideratul suprem úi continuă să fie până în secolul al XVIII-lea. Virgiliu e trimis de
către Beatrice în ajutorul lui Dante, pentru că e maestru în parola ornata (Inf., 2, 76). Dante
spune despre canĠonele sale: la bellezza e nell'ornamento delle parole (Conv., II, 11, 4).
Chiar úi în lucrarea lui Marmontel, Éléments de littérature (1787), atât de mult folosită la
timpul ei, se spune: le style de l'orateur et celui du poète a besoin d'être orné.
Expunerea noastră de până aici este o încercare de a-l familiariza pe cititorul
contemporan cu principalele realităĠi úi cu noĠiunile de bază ale retoricii antice. Am scos în
evidenĠă doar ceea ce e mai important în complexul general, destul de încâlcit, úi anume acel
minimum de noĠiuni útiinĠifice de care e nevoie pentru receptarea problematicii acestei cărĠi.
În capitolele următoare vom detalia úi îmbogăĠi această armătură teoretică.

8
Diels, GGN, 1894, p.306, úi Norden, p.112 úi 115.
9
La Dracontius, de pildă (Romulea, 5). La fel în Buecheller-Riese, Anthologia latina, I, 1, nr. 21. O întâlnim úi
în Evul Mediu.
10
NoĠiunea de narratio poate avea un înĠeles foarte larg. Ieronim (Scrisoarea 65) observă despre psalmul 44, 3 :
finito prooemio, hic narrationis exordium est.
11
Cassiodor, Variae, II, 40, cochetează după obiceiul său cu digresiunea plăcută (voluptuosa digressio)
12
Cf. articolul meu Die Lehrre von den drei Stilen în Altertum und Mittelalter, în RF, 64, 1952, p.57 urm.

60
Jacques DUBOIS, Francis EDELINE, Jean-Marie KLINKENBERG, Philippe MINGUET,
François PIRE, Hadelin TRINON, Introducere. Poetică úi retorică, în
RETORICA GENERALĂ (ed. fr. 1970), Ed. Univers, Bucureúti, 1974, p.1-10.

Introducere. Poetică úi retorică

Ca úi istoria politică, istoria ideilor înregistrează epoci de declin úi resurecĠii, destituiri
úi reabilitări. Cine ar fi susĠinut, acum vreo zece ani, că Retorica va redeveni o disciplină
majoră, ar fi fost luat în derâdere. Abia dacă se mai Ġinea minte o remarcă a lui Valéry asupra
„rolului de primă importanĠă" pe care îl au în poezie „fenomenele retorice". Se citea cu mai
mult sau mai puĠin interes strălucita variaĠiune pe tema „figurilor" a lui Jean Paulhan, om de
litere de un gust remarcabil.1 Cei înzestraĠi cu mai multă clarviziune nu ignorau faptul că ceea
ce fusese desemnat prin acest nume desuet era „dintre toate disciplinele antice cea care merită
în cel mai înalt grad numele de útiinĠă" (P. Guiraud). Dar chiar úi aceútia nu păreau să creadă
fără rezerve în posibilităĠile de resurecĠie ale retoricii.
Căci retorica, dacă nu ca practică, măcar ca reflecĠie, era moartă: cel puĠin aceasta era
situaĠia ei în FranĠa. E adevărat că multă vreme s-a încercat Ġinerea în viaĠă a muribundului:
cei mai îndârjiĠi susĠinători au fost în primul rând cei care aveau cel mai mare interes să o
apere: scriitorii, gramaticienii úi filozofii. Încă din 1836, Journal de l'instruction publique
constata că „fără protecĠia unor regulamente universitare, retorica ar fi moartă acum în
FranĠa".2 GraĠie acestui sprijin oficial, ultima clasă de liceu continua să păstreze o etichetă al
cărei rost era din ce în ce mai greu de înĠeles.
Or, retorica apare astăzi nu numai ca o útiinĠă de viitor, ci, mai mult, ca o útiinĠă la
modă, la graniĠele structuralismului, noii critici úi semiologiei. În 1964, Roland Barthes
notează incidental că „retorica va trebui regândită în termeni structurali" úi adaugă : „acesta e
obiectul unor cercetări în curs". El însuúi îúi consacră lecĠiile de la École Pratique des Hautes
Etudes analizei Retoricii lui Aristotel úi dezvoltă în faĠa participanĠilor la un colocviu de
sociologia literaturii idei programatice privind „analiza retorică".3 Aproape în acelaúi timp, în
Tel Quel, revistă care n-ar putea fi suspectată ca reacĠionară, Gérard Genette se sprijină pe

1
Jean Paulhan, Les Figures ou la Rhétorique décryptée", în Cahiers du Sud, n. 295, 1949; reluat în Oeuvres
completes. La Marque des Lettres, Paris, Cercle du Livre Précieux, 1966, împreună cu alte eseuri pe acelaúi
subiect : La Rhétorique renaît de ses cendres, la Demoiselle aux miroirs etc.
2
După E. Magne. La Rhétorique au XIXe siecle, Paris, 1838; citat de Ch. Perelman úi L. Olbrechts-Tyteca,
Rhétorique et Philosophie. Pour une théorie de l'argumentation et philosophie, P.U.F., 1952.
3
Roland Barthes, Rhétorique de l’image, în Communications nr. 4, 1964 úi L’analyse rhétorique, în
Litterature et Société, Editions de l’Institut de Sociologie de l’Université de Bruxelles, 1967, p.31-45.

61
câteva manuale prăfuite (Lamy, Du Marsais, Crevier, Domairon, Fontanier etc.) pentru a
defini sumar „spaĠiul limbajului".4 Mai recent, T. Todorov anexează studiului său despre Les
Liaisons dangereuses (Legăturile primejdioase) o schiĠă a unui sistem de tropi úi figuri
care face loc cu generozitate unor termeni ca ocupaĠie, expoliĠie, pronominaĠie úi altor
câtorva rarităĠi.5 Consacrând alianĠa dintre vechi úi nou, Kibedy-Varga compară La
Rhétorique et la critique structuraliste6 (Retorica úi critica structuralistă).
La originea acestei renaúteri a retoricii în FranĠa se află, fără nici o îndoială, influenĠa
lingvistului Roman Jakobson, úi, mai ales, publicarea în 1963 de către Nicolas Ruwet a
traducerii Eseurilor de lingvistică generală (Essais de linguistique générale), cuprinzând
în primul rând studiul, fundamental, despre metaforă úi metonimie. Pentru a da o idee despre
voga pe care a cunoscut-o imediat această pereche de tropi, ne vom mulĠumi să amintim că
un filozof marxist s-a grăbit să constate prezenĠa lor în „habitat" : pavilionul de la marginea
oraúului, cu colĠiúorul său de peluză, imagine a naturii úi a bucuriei de a trăi, ar fi o metaforă ;
„marele ansamblu", în care întregul există prin parte úi în care partea echivalează cu întregul
prin permutare, ar fi o metonimie.7 De la urbanism la psihanaliză nu e, însă, decât un pas.
Victor Hugo s-a lăudat de nenumărate ori că a pus în derută „tropii încremeniĠi" („les tropes
effarés"), fără a bănui că într-o bună zi dr. Lacan va diagnostica o metaforă în versul din
Booz endormi (Somnul lui Booz) : „Snopul lui era darnic úi nu útia ce-i ura" (de fapt, e
vorba aici mai degrabă de o sinecdocă) .8 /.../
Trebuie să amintim aici că însăúi retorica nu a constituit odinioară o disciplină
coerentă. Ne gândim mai ales la perioada clasică franceză (secolele XVII-XVIII) în care
observăm, parcurgând tratatele de retorică, mai multe divergenĠe în privinĠa obiectului ca
atare decât au fost ulterior semnalate. S-ar falsifica în orice caz imaginea istorică a „artei
elocinĠei” reducându-i-se obiectul la teoria despre elocutio sau numai la definirea tropilor úi
figurilor. În Rhétorique ou les règles de l’éloquence (1730) (Retorica sau regulile

4
Gérard Genette. La rhétorique et l’espace du langage, Tel Quel, nr.11, toamna lui 1964, p. 44-54. Reluat în
Figures, Editions du Seuil, 1966.
5
Tzvetan Todorov, Littérature et signification. Larousse, 1967. A se vedea F. Edeline, „Poèsie et langage
(XXIV úi XXV), în Journal des Poètes, 1968, n. 4 úi 5.
6
A. Kibedy-Varga, „La Rhétorique et la critique structuraliste", în Het Franse Boek, ianuarie 1968, pp. 66-
73. Aceste câteva referinĠe sunt date cu titlu de exemplu. Revenirea la retorică se face simĠită chiar úi în
cercurile cel mai puĠin deschise solicitărilor momentului: dovada o constituie numărul special “Points de vue sur
la rhétorique”, prezentat de austera revistă “XVII siècle”, 1968, nr 80-81.
7
Henri Lefebvre, Le Langage et la société „Idées", N.R.F., 1966, p. 288. Nu ni se pare că e inutil să numărăm
figurile de stil chiar úi în “H. L. M.” (“Habitations à Loyer Modéré”). Dimpotrivă, credem că acesta e însuúi
obiectivul unei retorici generalizate. Dar generalizarea trebuie să pornească de la baze solide.
8
Jacques Lacan, Ecrits, Editions du Seuil, 1966, p.507; citat úi comentat de J. Lyotard, Le Travail du rêve ne
pense pas, în Revue d’esthétique, 1968, I, p.26-61.

62
elocinĠei), Gibert, „fost rector al UniversităĠii din Paris úi unul din profesorii de retorică ai
Colegiului Mazarin”, consacră comentariului tropilor cel mult zece pagini din 650, fără a se
ocupa de sinecdocă úi metonimie. Nu trebuie să ne mire, în faza preistorică a lingvisticii,
alianĠa dintre Gramatică, „artă a vorbirii”, Dialectică, „artă a discursului” úi Retorică, „artă a
zicerii frumoase”. Astfel, tratatul lui Lamy (1675) începe prin a explica „organele vorbirii”
apoi „cuvântul” ca “imagine a gândurilor noastre”: altundeva vorbeúte despre „nume -
substantive úi adjective -, articole, numărul úi cazul numelor" ; în alt loc, despre „puritatea
limbajului" sau despre „calităĠile substanĠei creierului" úi despre „cum pot fi dispreĠuite
lucrurile demne de dispreĠ".

Fără doar úi poate, chiar úi în legătură cu aceste consideraĠii, e mult mai uúor să
ironizezi decît să înĠelegi. Trebuie însă spus limpede că „útiinĠa tropilor", cum zicea Fontanier
(care îúi recomanda Manualul ,,pensioanelor de domniúoare în care se învaĠă câteva principii
de literatură")9, că tropologia, dacă vreĠi, numită dealtfel odinioară leporie,10 nu acoperă
întreg cîmpul retoricii. La cei vechi, ca úi la cei moderni, finalitatea declarată a retoricii e
aceea de a transmite tehnicile persuasiunii. Ideile de argument úi auditoriu sunt aici esenĠiale.
Legătura cu dialectica, în sensul prehegelian al cuvântului, este atât de puternică, încât
Aristotel începe prin a constata faptul că ele se confundă. Pentru Stagirit, demonstraĠia
dialectică, bazată pe opinie, e valorificată de discursul retoric care trebuie să cucerească
adeziunea. Din diverse motive, între care, în primul rând, conflictul platonician între adevăr úi
aparenĠă, retorii n-au fost, de la început, în bune relaĠii cu filozofii. Odată cu raĠionalismul
cartezian, divorĠul e categoric : numai demonstraĠia bazată pe evidenĠă va avea drept de cetate
în filozofie. În cele din urmă, Vocabulaire philosophique (Vocabular filozofic) al lui
Lalande nu va cuprinde cuvântul “retorică” .11 RaĠiunea e incompetentă în afara experienĠei úi
a deducĠiei logice, singurele capabile să furnizeze unui auditoriu oarecare soluĠia unei
probleme.
Această insuficienĠă a analizei demersurilor reale ale gândirii i-a determinat pe
logicienii contemporani să întemeieze o nouă retorică, definită ca teorie a argumentării.

9
Habent sua fata libelli... (Fiecare carte îúi are destinul său...) După un secol úi jumătate de la aparitie; lucrarea
lui Fontanier e introdusă într-o colecĠie intitulată „Science de L'homme". Această reeditare, care cuprinde úi
Figures autres que les tropes, e datorată 1ui Gérard Genette, autorul unei autorizate Introduceri : Pierre
FONTANIER, Les Figures du discours, Collection „Science de l'homme", Paris, Flammarion, 1968.
10
După Edgard de Bruyne, Etudes d'esthétique médiévale, vol. I, Bruges, 1946, p. 117. Autorul trimite la
Virgiliu grămăticul, din care citează în special aeeastă definiĠie a tropului : „Leporia (...) non enim formidat
majorum metas excedere sed nulla, reprehensione confunditur” (Rafinamentu1 nu numai că nu se teme să
depăúească limitele strămoúilor, dar nici nu este turburat de vreo mustrare.)
11
Lacună remarcată úi comentată de Perelman úi L. Olbrechts-Tyteca în opera citată la nota 2.

63
Tratatul publicat în 1958 de Chaim Perelman úi L. Olbrechts-Tyteca constă în studierea
tehnicilor discursive „care permit naúterea sau intensificarea adeziunii spiritului la tezele
supuse spre acceptare”.12 Originalitatea úi importanĠa rezultatelor obĠinute de aceúti neoretori
sunt incontestabile. Este evident că acestor lucrări nu le poate fi refuzată calitatea retoricii.
Perelman relevă îndeosebi rolul raĠionamentului prin analogie, ceea ce îl duce la discutarea
statutului metaforei. Dealtfel, nu este exclusă posibilitatea unei joncĠiuni între cele două
tendinĠe care, în perspectivă istorică, au sfâúiat retorica tradiĠională; tendinĠa logică, bazată pe
funcĠia conativă a limbajului: tendinĠa estetică, reflecĠie asupra funcĠiei poetice. Această
sinteză nu înseamnă bineînĠeles, revenirea la compromisul clasic, când retorica era definită ca
arta de a vorbi bine pentru a convinge, definiĠie pe care Lamy o considera redundantă, pentru
simplul motiv că niciodată nu se învaĠă arta de a vorbi rău úi că nimeni nu vorbeúte decât
pentru a capta auditoriul. Dacă manualele târzii, ca acela al lui Domairon (1816), au optat, în
cele din urmă, pentru o concepĠie pur literară, limitând retorica la studiul procedeelor de
expresie („arta de a distribui ornamente într-o operă în proză”) e, fără îndoială, pentru că
ultimii retori, pe măsură ce căpătau conútiinĠa noĠiunii de literatură, intuiau că pentru
scriitorul modern frecventarea figurilor primează asupra relaĠiei lui cu lumea. Odată abolită
ideea că arta este o decoraĠie suplimentară, va deveni posibilă înĠelegerea retoricii nu ca o
armă a dialecticii, ci ca un instrument al poeticii. Căci, cel puĠin în principiu, oratorul nu
foloseúte metafora decât pentru a eluda o contradicĠie, în timp ce poetul recurge la ea din pură
plăcere; iar eficienĠa ei, úi într-un caz, úi în celălalt, vine doar din capacitatea ei de a distrage,
de a fi creatoare de iluzie.
Totuúi, ultimii retori au ezitat în faĠa consecinĠelor propriei lor descoperiri intuitive.
InchistaĠi într-o tradiĠie sclerozată, ignorând cu totul speculaĠiile estetice ale filozofilor
germani, ridiculizaĠi de scriitori, uitaĠi de primii lingviúti, ei au abandonat partida.13 Le-au
luat, oare, locul stilisticienii, cu care putem acum reînnoda dezbaterea ? Stylistik oder
Rhetorik (Stilistică sau retorică), va spune Novalis, unul dintre cei care au folosit pentru
prima oară termenul.14 Pierre Guiraud, care aminteúte acest fapt, consideră că „retorica este
stilistica celor vechi". Dar, oare, se poate spune că stilistica e retorica modernilor?
ğinând seama de caracterul destul de eterogen al corpusului celor două discipline, se

12
Chaim Perelman úi L. Olbrechts-Tyteca, La nouvelle Rhétorique. Traité de l’argumentation, col “Logos”,
P. U. F. 1958.
13
Printre cauzele decadenĠei trebuie samnalate, fără doar úi poate, pretenĠiile normative ale retoricii clasice.
Acest demers era condamnat din chiar momentul naúterii spiritului: modern; el era de-a dreptul incompatibil cu
romantismul.
14
În ce priveúte istoria termenului, a se vedea André Sempoux, Notes sur 1'histoire du mot „style", în “Revue
belge de philologie et d'histoire”, 1961, pp. 736-746.

64
pare că stilisticienii de astăzi nu Ġin prea mult la această filiaĠie. Henri Mitterand constată că
stilistica nu are ambiĠia de a ne învăĠa să scriem, lucru care reprezenta, într-o oarecare
măsură, scopul vechii retorici, úi că, în orice caz, în stilistica literară nu e vorba de „a aplica
operei literare, cu riscul de a o denatura, clasificări stabilite a priori". ùi chiar dacă scopul
stilisticii ar fi nu de a studia geneza psihologică sau socio-culturală a operei, ci de a afla
„pentru ce úi cum un text este eficient" - preocupare a stilisticii descriptive -, úi în acest caz
„terminologia retoricii vechi e la fel de nepotrivită ca úi terminologia gramaticală", deoarece
efectul unei figuri depinde de context.15 Această critică e îndreptată, astfel, atât împotriva
stilisticii limbii, stilistica lui Bally - pe care Pierre Guiraud o consideră tot descriptivă –, cât úi
împotriva „tropologiei” retorice. Se consideră, pe drept cuvânt, că frumosul e singular, că
valoarea estetică e în funcĠie de o structură originală. Dacă frumosul, după spusele lui
Baudelaire, e întotdeauna bizar, îĠi trebuie îngustimea unui dascăl de estetică pentru a
îndrăzni să susĠii că poĠi să-i prevezi apariĠiile. Frumosului i se poate doar constata prezenĠa,
întotdeauna neaúteptată. Cu alte cuvinte, în întregime descriptivă, chiar úi „structurală”,
această stilistică consideră opera literară ca un cuvânt în afara limbii, ca un mesaj fără cod.
/.../

15
Notăm că un larg sector al stilisticii actuale apără legitimitatea unei stilistici a intenĠiilor: a se vedea în special
J. Mourot, „Stylistique des intentions et stylistique des effets", Cahiers de l'Association internationale des
Études Françaises, n. 16, pp. 71-79. E adevărat că „stilistica, la fel ca úi semasiologia, e ceva ce seamănă cu
«monstrul din Loch Ness», cum spunea despre semantică J. Rozwadowski. “Se vorbeúte despre el, se scrie, se
Ġin conferinĠe cu acest subiect, dar el continuă să rămână invizibil”.

65
Michel FOUCAULT, ORDINEA DISCURSULUI. Prelegere inaugurală rostită la
Collège de France pe data de 2 decembrie 1970 (ed. fr. 1971), Ed. Eurosong & Book,
Bucureúti, 1998, p. 13-15; 23-28

Ordinea discursului
În discursul pe care astăzi trebuie să-l rostesc, ca úi în cele pe care va trebui să le Ġin
aici poate mai mulĠi ani de acum încolo, aú fi vrut să mă pot strecura pe furiú. În loc să iau
cuvântul, aú fi vrut mai curând să fiu învăluit de el úi astfel, să fiu purtat dincolo de orice
început posibil. Mi-ar fi plăcut ca în momentul în care încep să vorbesc, să-mi pot da seama
că o voce fără nume mă precede de multă vreme deja; mi-ar fi de ajuns atunci să reînnod, să
prelungesc fraza, să mă instalez discret în insterstiĠiile ei ca úi cum ea însăúi m-ar fi îndemnat
să o fac, rămânând o clipă în aer. N-ar mai exista prin urmare nici un început; iar eu, în loc de
a fi acela din care provine discursul, aú fi mai curând – în voia propriei sale derulări – o mică
întrerupere, punctul dispariĠiei sale posibile.

Mi-ar fi plăcut să fie în spatele meu o voce (ce va fi luat cuvântul de mult timp deja,
dublând dinainte toate cuvintele mele) care să spună: “trebuie să continui, eu nu pot
continua, trebuie să continui, trebuie să spui cuvinte, atâtea câte sunt, trebuie să le spui până
când ele mă vor regăsi, până când ele mă vor rosti; ciudată nevoie, ciudată lipsă, trebuie să
continui, poate că deja cuvintele m-au rostit, poate că m-au dus până în pragul propriei mele
istorii, în faĠa uúii care se deschide spre istoria mea; m-ar mira ca această uúă să se
deschidă.”
Sunt mulĠi, cred, cei care au o asemenea dorinĠă de a nu trebui să înceapă, o astfel de
dorinĠă de a se găsi de la bun început de cealaltă parte a discursului fără a fi nevoiĠi să
considere din exterior ceea ce ar putea fi în discurs singular, redutabil, malefic chiar. Acestei
nevoi atât de comune, instituĠia îi răspunde la modul ironic, fiindcă transformă începuturile în
momente solemne, le înconjoară cu un cerc de atenĠie úi de tăcere úi le impune forme
ritualizate ca úi cum ar vrea să le evidenĠieze mai bine. DorinĠa spune: “nu aú vrea să fiu
nevoită să intru eu însămi în această ordine primejdioasă a discursului; n-aú vrea să am de-a
face cu ceea ce este tranúant úi decisiv în ea; aú vrea ca această ordine să fie în jurul meu ca
o transparenĠă calmă, profundă, indefinit deschisă, în care ceilalĠi ar răspunde aúteptării
mele úi din care ar apărea, unul câte unul, adevărurile; n-ar mai trebui decât să mă las
purtată, în ea úi de către ea, ca o epavă fericită.”

66
 ùi instituĠia răspunde: “nu trebuie să-Ġi fie frică să începi; suntem cu toĠii aici pentru
a-Ġi arăta că discursul este în ordinea legilor; că veghem demult asupra apariĠiei sale; úi că i
s-a făcut un loc care-l onorează, dar îl dezarmează, úi că, dacă se întâmplă să aibă o
anumită putere, de la noi úi numai de la noi a primit-o.”
Dar poate că această instituĠie úi această dorinĠă nu sunt altceva decât două replici
opuse unei aceleiaúi neliniúti: neliniútea cu privire la ceea ce este discursul în realitatea lui
materială de lucru vorbit úi scris; neliniútea privind această existenĠă tranzitorie destinată, fără
îndoială, dispariĠiei, útergerii, dar potrivit unei durate care nu ne aparĠine; neliniútea de a simĠi
sub această activitate – în fond cotidiană úi cenuúie – puteri úi pericole pe care de-abia le
putem imagina; neliniútea de a întrezări lupte, victorii, suferinĠe, dominaĠii úi servituĠi ascunse
în atâtea cuvinte tocite de îndelungata lor folosire.
Ce este aúadar atât de periculos în faptul că oamenii vorbesc úi că discursurile lor
proliferează indefinit? Unde este, deci, primejdia?

Evident, există multe alte proceduri de control úi de delimitare a discursului. Acela

despre care am vorbit până acum se exercită cumva din exterior: ele funcĠionează ca sisteme
de excludere; ele privesc, în mod sigur, acea parte a discursului care pune în joc puterea úi
dorinĠa.
Cred că putem izola un alt grup de proceduri. Proceduri interne, întrucât chiar
discursurile exercită propriul lor control; proceduri care joacă mai degrabă rolul de principii
de clasificare, de ordonare, de distribuĠie, ca úi cum, de această dată ar fi vorba de a stăpâni o
altă dimensiune a discursului: aceea a evenimentului úi a hazardului.
În primul rând, comentariul. Presupun, fără să fiu însă foarte sigur, că nu există nici o
societate care să nu dispună de povestiri majore ce sunt repetate úi supuse variaĠiei. Formule,
texte, ansambluri ritualizate de discursuri care sunt recitate în circumstanĠe bine determinate;
lucruri spuse odată úi păstrate ca atare, întrucât li se atribuie ceva secret úi o bogăĠie de
semnificaĠii. Pe scurt, putem presupune că există de obicei, în orice societate, un soi de
denivelare între discursuri: discursuri care “se zic” în devălmăúia zilelor úi dispar odată cu
actul pronunĠării lor; úi discursuri care stau la originea unui anumit număr de noi acte de
vorbire care le reiau, le transformă úi vorbesc despre ele, pe scurt, discursurile care în mod
indefinit, dincolo de formularea lor, “sunt spuse”, rămân spuse úi sunt încă de spus. În
sistemul culturii noastre, le cunoaútem: sunt textele religioase úi juridice, sunt de asemenea
acele texte curioase – dacă luăm în considerare statutul lor – pe care le numim “literare”; într-
o anumită măsură, sunt texte útiinĠifice.

67
 Este sigur că acest decalaj nu e nici stabil, nici constant, nici absolut. Nu se poate
spune că ar exista, pe de o parte, categoria dată odată pentru totdeauna, a discursurilor
fundamentale úi creatoare úi, de cealaltă parte, masa discursurilor care se repetă, glosează úi
comentează. Multe texte majore se tulbură, se înceĠoúează úi dispar în timp ce, uneori,
anumite comentarii vin să le ia locul. Deúi valorile i se schimbă mereu, funcĠia rămâne:
principiul unui decalaj este mereu repus în joc. DispariĠia radicală a acestei denivelări nu
poate fi niciodată decât joc, utopie úi angoasă. Joc borgesian, al unui comentariu care nu va fi
altceva decât reapariĠia cuvânt cu cuvânt (dar de data aceasta solemnă úi aúteptată) a ceea ce
este comentat; sau încă, joc al unei critici care ar vorbi la infinit despre o operă care nu există.
Vis liric al unui discurs care renaúte în toate punctele sale, absolut nou úi inocent úi care
reapare cu toată prospeĠimea pornind de la lucruri, de la sentimente úi de la gânduri. Angoasă
a acelui bolnav al lui Janet, pentru care cel mai neînsemnat enunĠ era, ca úi cuvântul
evangheliei, tăinuitor de inepuizabile comori de sens, meritând a fi relansat, reînceput,
comentat la nesfârúit. “Când mă gândesc, - spunea el de îndată ce citea úi asculta ceva – când
mă gândesc la această frază care va dispărea în eternitate úi pe care poate nu am înĠeles-o
pe deplin…”
Dar cine nu vede că aici e anulat doar unul din termenii relaĠiei úi nicidecum raportul
însuúi? Raport care se modifică neîncetat de-a lungul timpului – raport care, într-o epocă dată,
ia forme multiple úi divergente; exegeza juridică este foarte diferită de comentariul religios;
una úi aceeaúi operă literară poate da naútere unor tipuri de discurs foarte diferite: “Odiseea”,
ca text prim, e repetat într-o aceeaúi epocă, prin traducerea lui Bérard, prin nesfârúite
explicaĠii de text, prin Ulysse de Joyce.
Pentru moment aú vrea să mă limitez la a indica faptul că, în ceea ce se numeúte – în
mod global – comentariu, decalajul dintre textul prim úi textul secund joacă două roluri care
sunt solidare. Pe de o parte, el permite construirea de noi discursuri (în mod indefinit):
proeminenĠa textului prim, permanenĠa lui, statutul său de discurs mereu reactualizabil, sensul
multiplu úi ascuns pe care consideră că-l deĠine, resursele tăinuite úi bogăĠia esenĠială care îi
sunt atribuite, toate acestea întemeiază o posibilitate deschisă de a vorbi. Dar, pe de altă parte,
comentariul nu are alt rol, oricare ar fi tehnicile întrebuinĠate, decât acela de a spune în sfârúit
ceea ce era articulat în tăcere acolo. Potrivit unui paradox pe care îl dislocă mereu, dar pe
care nu-l poate evita niciodată, comentariul trebuie să spună pentru prima dată ceea ce totuúi
era spus, úi să repete fără încetare ceea ce totuúi n-a fost niciodată spus. Freamătul indefinit al
comentariilor este determinat interior de visul unei repetări mascate: la orizontul ei, poate că
nu e nimic altceva decât ceea ce era această repetare în punctul ei de pornire, adică simpla

68
recitare. Comentariul conjură hazardul discursului, atribuindu-i o funcĠie specială: prin
comentariu este permisă spunerea a ceva diferit de textul însuúi, dar cu condiĠia ca ceea ce e
spus – úi, într-un anume fel, desăvârúit – să fie însuúi textul. Multiplicitatea deschisă,
aleatoriul sunt transferate prin intermediul principiului comentariului de la ceea ce s-ar risca
să se spună către numărul, forma, masca, circumstanĠa repetării. Noul nu constă în ceea ce e
spus, ci în evenimentul reîntoarcerii sale.
Cred că există un alt principiu de rarefiere a unui discurs. El este până la un anumit
punct complementarul primului: înĠeles, desigur, nu ca fiind individul vorbitor care a
pronunĠat sau a scris un text, ci ca principiu de grupare a discursurilor, ca unitate úi origine a
semnificaĠiilor acestora, ca sediu al coerenĠei lor. Acest principiu nu acĠionează peste tot úi
nici în mod constant. Există pretutindeni în jurul nostru o mulĠime de discursuri care circulă
fără a-úi datora sensul úi eficacitatea unui autor căruia să-i fie atribuite; limbajul cotidian care
dispare la fel de repede precum apare; decrete úi contracte care au nevoie de semnatari, dar nu
de autor; reĠete tehnice care se transmit în anonimat. Dar în domeniile în care este o regulă ca
textelor să li se atribuie un autor - literatură, filosofie, útiinĠă – se vede că această atribuire nu
joacă întotdeauna acelaúi rol. În ordinea discursului útiinĠific, în Evul Mediu, atribuirea unui
autor era indispensabilă, căci reprezenta un index de adevăr. Se considera că o propoziĠie îúi
datorează chiar úi valoarea útiinĠifică direct autorului. Începând cu secolul al XVIII-lea,
această funcĠie s-a estompat din ce în ce mai mult în discursul útiinĠific: ea nu mai
funcĠionează acum decât pentru a da un nume unei teoreme, unui efect, unui exemplu, unui
sindrom. În schimb, în ordinea discursului literar (úi începând cu aceeaúi epocă) funcĠia
autorului s-a consolidat fără încetare: toate acele povestiri, toate acele poeme, toate acele
drame úi comedii care în Evul Mediu erau lăsate să circule într-un anonimat cel puĠin relativ,
iată că acum sunt puse în discuĠie úi li se cere să spună de unde vin, cine le-a scris. Se cere ca
autorul să dea seama de unitatea textelor care sunt adunate sub numele lui; úi i se cere
acestuia să dezvăluie (sau măcar să posede) sensul ascuns care le străbate; i se cere să-úi lege
textele de viaĠa personală, de experienĠele trăite, de istoria reală care le-a văzut născându-se.
Autorul este cel ce dă neliniútitorului limbaj al ficĠiunii unitatea, punctele nodale de coerenĠă,
inserĠia în real.
ùtiu bine că mi se va spune: “Dar aici vorbiĠi de acel autor pe care critica îl
reinventează ulterior, după ce survine moartea úi când nu mai rămâne decât o masă încâlcită
de scrieri indescifrabile; e necesară atunci puĠină ordine în toate acestea; sunt necesare un
proiect, o coerenĠă, o tematică pe care le pretindem de la conútiinĠa úi viaĠa unui autor, ce-i
drept cam fictiv. Dar aceasta nu-l împiedică pe autorul real să fi existat într-adevăr, acest

69
om care izbucneúte din mijlocul tuturor cuvintelor uzate, aducând în ele geniul său ori
dezordinea sa.”
A nega existenĠa individului scriitor úi inventator ar fi, desigur, absurd. Dar cred că,
cel puĠin de la o anumită epocă încoace, persoana care începe să scrie un text la orizontul
căruia bântuie o virtuală operă, reia pe cont propriu funcĠia autorului: ceea ce scrie úi ceea ce
nu scrie, ceea ce schiĠează chiar úi cu titlul de eboúă, de ciornă provizorie, úi ceea ce va lăsa
nescris – pentru că nu este interesant – tot acest joc al diferenĠelor este prescris de funcĠia-
autor. Această funcĠie este fie preluată din epocă, fie modificată de autorul însuúi. Căci el
poate foarte bine să răstoarne imaginea tradiĠională pe care o avem despre autor: în tot ceea
ce ar fi putut spune, în tot ceea ce spune în fiecare zi, în fiecare clipă, scriitorul îúi decupează
profilul încă tremurător al operei pornind tocmai de la o nouă ipostază a autorului.
Comentariul limita hazardul discursului prin jocul unei identităĠi care avea forma
repetării úi a aceluiaúi. Principiul autorului limitează acelaúi hazard prin jocul unei identităĠi
care are forma individualităĠii úi a eu-lui.

70
Vasile FLORESCU, Rhetorica rediviva, în
RETORICA ùI NEORETORICA. GENEZĂ. EVOLUğIE. PERSPECTIVE, Ed.
Academiei Române, Bucureúti,1973, p. 11-37

Rhetorica rediviva
Revalorificarea moútenirii culturale cu scopul de a stimula progresul sau de a evita o
răsturnare a ordinii stabilite este un procedeu străvechi. Sofistica a doua, în cultura grecească,
antiquariismul, în cea latină, micile “renaúteri” medievale, ca úi Renaúterea cea mare sunt
exemple îndeobúte cunoscute, úi ele dovedesc că úi în această privinĠă puĠine sunt metodele
cu adevărat noi.

O cercetare cât de fugară ne aduce la observaĠia că astăzi, pentru a se pune capăt sau
măcar pentru a se micúora criza în care se zbate cultura burgheză, două soluĠii bazate pe
revalorificarea moútenirii culturale îúi dispută întâietatea. Una, ceva mai nouă, propune
revalorificarea moútenirii medievale, mai precis a scolasticii úi a tomismului, concentrând în
acelaúi timp atenĠia asupra aspectelor negative ale Renaúterii úi umanismului renascentist, cu
scopul declarat de a opera o aúa-zisă “demitizare” în conútiinĠa publicului larg. Ceea ce nu
poate fi negat în aportul Renaúterii úi umanismului corespunzător este minimalizat sau pus cu
mai multă sau mai puĠină abilitate pe seama Evului Mediu, Renaúterea nefiind altceva decât o
prelungire a epocii de mijloc, de care nu s-ar putea deosebi decât cel mult prin aspectele ei
negative. În linii mari, această miúcare este cunoscută sub numele de neospiritualism. Ea este
propagată de reviste cu autoritate úi numără adepĠi de mare prestigiu, care nu sunt întotdeauna
numai medieviúti celebri prin erudiĠie, ci úi gânditori care au alte puncte de pornire, dar se
întâlnesc cu primii în concluziile generale ale operelor lor.
În ciuda intensei activităĠi pentru reabilitarea úi revalorificarea spiritualităĠii
medievale, miúcarea mai veche, care propune revalorificarea moútenirii antice, cunoaúte o
amploare crescândă. Prestigiul unor militanĠi de mare merit, care nu se mărginesc la erudiĠia
filologică sau la istoria úi filozofia culturii, îi conferă aureolă úi contribuie la atragerea
sprijinului activ al tuturor celor pentru care reîntoarcerea la “spiritualitatea medievală”
reprezintă o primejdie nu numai pentru ordinea stabilită, ci úi pentru om úi umanitate în
general.
Totuúi, miúcarea pentru revalorificarea culturii antice n-a ieúit nici astăzi din domeniul
generalităĠilor seducătoare care o caracterizează chiar de la început. De la Winckelmann úi
Goethe la Stenzel, Jaeger úi Marrou, eforturile partizanilor ei n-au avut alt rezultat în afară de

71
acela de a propune o imagine mereu corectată a AntichităĠii. Ceea ce este clar în această
miúcare este convingerea tuturor că lumii greco-latine i se datorează cuceriri definitive, nu
tranzitorii, ale geniului uman, úi că omenirea nu se poate dispensa de ele fără riscul de a se
înstrăina de sine însăúi úi de a-úi pricinui suferinĠă.
Dar ce anume să luăm din cultura antică úi cum să folosim astăzi acest tezaur? Iată
întrebări la care nici teoreticienii neoclasicismului, nici cei ai neo-umanismului n-au răspuns
în mod satisfăcător, căci o restitutio in integrum, aúa cum o visau unii dintre umaniútii
Renaúterii, nu mai este pentru nimeni posibilă azi. Când, în rare cazuri, se încearcă o schiĠare
de program sau se propune vreo metodă, disensiunile se adâncesc úi mai mult, astfel că
discuĠiile nu duc la nici un rezultat practic. O dată intrată în faza “consumaĠiei excesive”,
lumea capitalistă nu mai poate concepe neoclasicismul sau neoumanismul ca orientări apte de
a se impune úi de a influenĠa într-un fel oarecare dezvoltarea útiinĠelor sociale.
Există totuúi o miúcare independentă de cele la care ne-am referit mai sus, care
încearcă úi chiar a reuúit să iasă din domeniul generalităĠilor seducătoare, dar inoperante, ale
acestor direcĠii. Este miúcarea pe care am putea să o numim neoretorica. Promotorii ei nu
afiúează o idealizare a lumii greco-latine, ci se limitează la revalorificarea retoricii, această
disciplină uitată în vremea noastră, dar atât de caracteristică pentru antichitatea greco-latină.
Pentru adepĠii acestei miúcări, retorica nu oferă un ideal formativ, cum oferea în Antichitate,
úi nici un reĠetar destinat oratorilor úi apoi oricărui mânuitor al prozei, cum a fost cazul pentru
Antichitatea târzie, pentru epoca medievală úi pentru cea rinascimentală. După ei, retorica
oferă un corpus de cuceriri de un alt ordin, mult mai important decât s-a crezut, aúa că nimic
nu îndreptăĠeúte dispreĠul úi uitarea care au învăluit-o datorită atacurilor necruĠătoare la care a
fost supusă din partea empirismului, iluminismului úi romantismului. O parte din aceste
cuceriri se adeveresc a fi úi astăzi utile, iar altele merită să fie reluate úi adâncite spre folosul
filozofiei úi multora din restul útiinĠelor sociale.
Deúi recentă, miúcarea neoretorică este impresionantă ca amploare. Ea poate fi
urmărită nu numai în logică úi în teoria cunoaúterii, ci úi în filozofia dreptului, în lingvistica
generală, în stilistică úi în critică literară. Mai mult: corpusuri de norme empirice, cum sunt
cele referitoare la reclama comercială – marketing, tehnica afiúajului etc. – sau la propagandă
politică úi religioasă, tind să devină útiinĠe în cel mai riguros sens al termenului datorită
revalorificării úi dezvoltării unora dintre cuceririle vechii retorici.
O cât de sumară investigaĠie în aria semantică a termenului retorică ne duce la
constatarea că amploarea miúcării poate fi urmărită úi în adâncime. Se útie că lupta pentru
afirmarea romantismului în literatură s-a dus sub lozinca “libertăĠii în artă”. Aceasta

72
presupune abolirea tuturor regulilor codificate de retorică úi acolitul ei, poetica. Singura
constrângere admisă era aceea a gramaticii. Guerre à la rhétorique et paix à la grammaire
proclamase Hugo, úi cu acesta declanúase procesul deprecierii unei discipline care dominase
cu autoritate literatura franceză de până atunci. Retorica devine o disciplină inutilă úi chiar
dăunătoare, care avea să fie scoasă din învăĠământ în mai toate Ġările. Către sfârúitul secolului
trecut, Renan o numea l’art prétendu de bien dire úi la seule erreur des Grecs, explicând
înfrângerea din 1871 úi prin precăderea care i se acordase în úcoala franceză.1
AfirmaĠia lui Renan reflectă consecinĠa succesului concepĠiei formative “realiste”
(Realbildung), care începuse să se afirme în perioada de ascensiune a burgheziei în dauna
concepĠiei “formaliste” (Formalbildung), caracterizată de precăderea acordată disciplinelor
literare, printre care retorica deĠinea locul de frunte. Privită din acest punct de vedere,
deprecierea retoricii capătă o semnificaĠie mai largă, care depăúeúte aspectul de episod în
concurenĠa dintre úcoala literară romantică úi cea clasică. În mod firesc, accepĠiunea
peiorativă devine dominanta ariei semantice a termenului. În 1947, pentru un filolog úi istoric
al culturii ca E. R. Curtius, aprecierea de “maculatură” úi “fantomă înfiorătoare” încă mai
corespundea unei stări de fapt, iar în 1950, pentru un Louis Bréhier, aceea de “instrument
periculos” nu conĠinea nici o exagerare.2
DispreĠul pentru această disciplină ajunsese atât de mare, încât a dat naútere unei
complete răsturnări semantice a termenului. Până mai de curând se vorbea de “retorismul
romantic”, de “retorica romantică”, adică de stilul afectat, bombastic úi de aúa-zisele
“envolées lyriques” proprii mai tuturor scriitorilor care aparĠin acestei úcoli, a cărei doctrină
literară era cu ostentaĠie fundată pe antiretorică.
Totuúi, accepĠiunea peiorativă, dominantă până acum două decenii, rămâne centrală
doar pentru o parte a publicului larg. Aprecierile favorabile, rarissime úi timide până în
preajma ultimului război mondial, s-au înmulĠit brusc în ultima vreme, iar tonul lor este
departe de a fi reĠinut. Din numeroasele exemple pe care le avem la îndemână, reĠinem pe
acela al lui H. I. Marrou, precum úi pe acela al lui Pierre Guiraud ca mai semnificative úi mai
cunoscute, fiindcă au apărut în lucrări de mare circulaĠie. “Pentru noi, modernii, - scria
Marrou -, retorica este sinonimă cu artificiu, nesinceritate, decadenĠă. Aceasta, poate, fiindcă
pur úi simplu n-o mai cunoaútem úi că am devenit niúte barbari. Trebuie să comparăm retorica
cu alte sisteme de convenĠii, pe care, în alte epoci clasice, le-au avut celelalte arte: să ne

1
Discours et conférences, Paris, Calman Lévy Editeurs, 1935, p. 137
2
E. R. Curtius, Die europäische Literatur und lateinisches Mittelalter, Berna, Ed. Francke, 1954, p. 71-89;
Louis Bréhier, Le Monde byzantin, vol. III, Paris, Ed. Albin Michel, 1950, p. 333

73
gândim la legile perspectivei în pictură, la acelea ale armoniei în muzica noastră de la Bach
sau Rameau la Wagner, la acelea ale versificaĠiei încă. Formalism, frivolitate, dar úi
denominator comun între toate spiritele acestei civilizaĠii”3.
Pentru Pierre Guiraud, “…Retorica este altceva decât un simplu mănunchi de reguli;
ea este expresia unei culturi (...); dintre toate disciplinele antice, ea este, cu siguranĠă, cea
care merită cel mai mult numele de útiinĠă: amploarea observaĠiilor, precizia definiĠiilor úi
rigoarea clasificărilor ei constituie un studiu sistematic al resurselor limbajului, al cărui
echivalent nu se vede nicăieri în restul cunoútinĠelor umane ale vremii aceleia”4.
După afirmaĠii ca acestea, numeroase úi făcute de personalităĠi care s-au ilustrat în
diferite domenii de cercetare, era firesc ca dorinĠa de revalorificare a retoricii să fie resimĠită
de numeroúi gânditori, fapt care s-a úi întâmplat. Este de la sine înĠeles că nu dorinĠa unora a
declanúat revirimentul retoric la care asistăm. Cauzele sunt numeroase úi adânci, deúi nu
negăm că reabilitarea retoricii este pentru unii dintre partizanii ei doar o modă. Însă ceea ce
trebuie să reĠinem deocamdată este faptul că nu filologilor clasiciúti se datorează acest
reviriment retoric úi nici autorilor de manuale de stilistică, deúi ei alcătuiesc o categorie de
cercetători care n-au neglijat niciodată această disciplină. În definitiv, ce datorează
neoretorica unui Volkmann, unui Baldwin, unui Navarre sau unui Grierson?
Reabilitarea retoricii se datorează în special filozofilor, adică tocmai adversarilor care
au combătut-o cu înverúunare timp de peste două milenii. Dacă în 1952, Ch. Parelman
deplângea faptul că termenul retorică nu este înregistrat în celebrul Vocabulaire de
philosophie al lui Lalande, dacă, în 1956, Paolo Rossi reproúa lui Guido de Ruggiero că într-
una din principalele sale lucrări expediază problema retoricii rinascimentale în numai opt
pagini, astăzi situaĠia este alta. Retorica a devenit pentru mulĠi o cale de a scoate filozofia din
impas úi de a oferi baze mai favorabile adâncirii relaĠiilor interdisciplinare. Ultimele rânduri
scrise de Emile Bréhier au fost prefaĠa, întreruptă în mijlocul unei fraze, acordată lucrării
Rhétorique et Philosophie semnată de Ch. Perelman úi L. Olbrechts-Tyteca. Noile
dicĠionare filozofice, cum sunt, de pildă, importanta Enciclopedia filosofica, cel datorat lui
Ferreter Mora, ca úi acela al lui Dagobert D. Runes “and 72 autorities”, foarte consultat în
lumea anglofonă, se grăbesc să o înregistreze în ultimele ediĠii. ExcepĠie face Lalande, care
încă nu a înregistrat termenul în ediĠia din 1968, ultima pe care o cunoaútem. Sunt, desigur, úi
alte excepĠii, dar cea mai surprinzătoare de care avem cunoútinĠă o prezintă marea

3
H. I. Marrou, Historie de l’éducation dans l’antiquité, Paris, Ed. du Seuil, p. 306-307
4
Pierre Guiraud, La Stylistique, Paris, P.U.F., 1967, p. 24, 29

74
Encyclopedie of Philosophy, publicată sub direcĠia lui Paul Edwards de către Mac Milan
Company (Londra – New York, 1967). Această monumentală lucrare, cu merite excepĠionale,
este totuúi în unele privinĠe, aúa cum s-a remarcat de către mulĠi recenzenĠi, “în urma cu un an
úi cu o idee”5. Redactorii ei n-au sesizat adânca noutate pe care o reprezintă apariĠia atâtor
lucrări de mare prestigiu consacrate teoriei argumentaĠiei úi înfiinĠarea de catedre speciale de
argumentaĠie úi retorică la mai toate universităĠile occidentale, ba încă úi la noi, căci,
începând cu 1971, la facultăĠile de drept studiul logicii úi al retoricii este obligatoriu.
Aúadar, Rhetorica rediviva este una dintre caracteristicile cele mai importante ale
culturii actuale. Vom arăta la locul cuvenit ce ni se pare valabil úi nu în această vastă acĠiune
de reabilitare, ale cărei proporĠii încă n-au atins punctul culminant. Deocamdată semnalăm
faptul că se face abuz de termenul retorică úi că erori úi confuzii flagrante, proprii veacurilor
trecute, dăinuie úi azi, împiedicând afirmarea completă a elementului pozitiv pe care îl
comportă neoretorica. PuĠini útiu azi ce este de fapt această disciplină, úi mai ales stilisticienii
úi adepĠii unei anumite orientări caracteristice criticii literare occidentale se fac vinovaĠi de
menĠinerea unui surprinzător climat de confuzie. ExplicaĠia o găsim în faptul că istoria acestei
discipline n-a fost complet scrisă, iar din cât s-a scris numai anumite capitole sunt valabile,
căci punctul de vedere care a dominat a fost cel îngust filologic. S-a înrădăcinat ideea că
retorica a fost ceea ce în epoca modernă se înĠelege prin stilistică. Novalis vorbea de Stylistik
oder Rhetorik, Heiling de praktische Rhetorik, adică de stilistică, iar Worcester de o treatise
on style, adică de retorică6. După aproximativ 160 de ani, în plin avânt neoretoric, o distinsă
cercetătoare latino-americană face aceeaúi confuzie, înĠelegând prin stilistică nu chiar o
retorică tout court, ca Novalis úi Worcester, ci o nueva retórica, pe care o defineúte în cel mai
tradiĠional mod cu putinĠă în această epocă, caracterizată totuúi de neoretorică: “…Retorica
studiază genurile, stilurile úi figurile /…/. Dar retorica e nu numai analiza úi gramatica
expresiei literare, ea este úi un tratat de compoziĠie.”7
Cazul citat mai sus nu este unic. Pe parcurs vom oferi úi alte exemple care dovedesc
că, pentru unii, neoretorica nu e decât o etichetă nouă pentru o disciplină veche, la modă de

5
Cf. Vasile Florescu, ReflecĠii fugare pe marginea unei enciclopedii filozofice, în „Revista de filozofie”,
Bucureúti, 1969, tom. 16, nr. 3, p. 388-391
6
Apud Guiraud, op. cit., p. 6
7
Cecilia Hernandez de Mendoza, Introduccion a la estilistica, Bogota, Instituto Caro y Cuervo, 1962, p. 61-63.
Aceeaúi îngustă înĠelegere a retoricii o găsim úi la Guiraud; „La stylistique est un rhétorique moderne sous sa
double forme: une science de l’expression e une critique des styles individuels” (op. cit., p. 6). Recenzând cartea
lui ùt. Munteanu, Stil úi expresivitate poetică, D. Macrea menĠine confuzia dintre retorică úi stilistică, ba încă nu
mai deosebeúte disciplina noastră nici măcar de poetică: „Poetica sau retorica, disciplină cu o vechime de peste
două mii de ani… Ea (cartea recenzată) face úi un succint istoric al poeticii româneúti, sub numele modern de
stilistică… („România literară”, nr. 32, din 3 august 1972)

75
acum, de unde concluzia gen La Palice: nu poĠi înĠelege neoretorica dacă nu útii ce a fost cu
adevărat retorica.
Pentru sesizarea ansamblului problemei vom face o anticipare, dar nu definind
retorica, ci pornind de la faptul că de-a lungul celor două milenii úi jumătate care s-au scurs
de la constituirea ei, s-au propus sute de definiĠii. Ele se pot grupa însă în trei tipuri,
reductibile fiecare la câte o formulă mai pregnantă, care a circulat mai mult úi care reflectă
una dintre cele trei faze mari ale istoriei acestei discipline. Desigur, viziunea istoristă a
acestei probleme este foarte susceptibilă de a greúi, reducând diversitatea la o unitate
riguroasă, care, practic, n-a existat niciodată. Dar în cazul de faĠă riscul este minim, úi
cititorul se va convinge singur că afirmaĠia noastră nu este exagerată.
Prima definiĠie este aceea de „creatoare a persuasiunii” pe care Platon o atribuie lui
Gorgias, dar care a circulat mult în Antichitate úi ca fiind a lui Isocrate, deúi încă din
vremea lui Quintilian s-au formulat îndoieli serioase asupra acestei atribuĠii. Platon, Isocrate,
Aristotel, Eudor, Hermagoras, Ariston, Apollodor úi Cicero, ca să nu ne oprim decât la
principalii autori de tratate sau numai teoreticieni, au notat, cu mici diferenĠe, faptul că
nucleul noĠiunii de retorică sau aúa-zisul officium oratoris, îl constituie persuasiunea, fie în
toate domeniile de activitate, fie numai în cel politic úi judiciar.
Al doilea tip de definiĠie, caracterisitic frazei postciceroniene până la scolastică,
marchează o deplasare vizibilă a interesului spre comunicarea propriu-zisă úi mai ales spre
mijloacele prin care ea se realizează. Persuasiunea apare rar ca notă a definiĠiei, úi nici
obiectul ei nu este amintit prea des. Cea mai pregnantă formulă este aceea pe care a impus-o
Quintilian: ars sau scientia bene dicendi, adică ansamblul de reguli tehniciste, mai precis
útiinĠifice, nu empirice, care fac ca o comunicare să fie perfectă. Bene se referă atât la
rezultatul comunicării, cât úi la calitatea ei estetică. Formule ca apte dicere sau recte dicere,
úi ele numeroase în faza incipientă a perioadei respective, sunt treptat-treptat umbrite de bene
dicere în sensul de pulchre, retorica devenind deci mai mult o artă a vorbirii elegante – ars
pulchre loquendi. În celebra definiĠie a lui Theodor din Gadara, raportată de Quintilian,
persuasiunea este menĠionată ca obiectiv posibil – in quoque potest – nu obligatoriu, accentul
căzând pe mijloacele care fac ca un discurs să fie perfect esteticeúte. Retorica este deci: „arta
invenĠiei, alegerii, exprimării cu ornamente convenabile, care poate servi la a convinge...”8.
Retorica nu mai este sau este mai puĠin o artă a persuasiunii, adică cu dominante implicaĠii

8
Ars inventrix et judicatrix et enuntiatrix decente ornatu, quod in quoque potest sumi persuabile… (Inst. Orat.,
II, XV, 21). Notarea persuasiunii ca element fundamental al actului retoric mai apare la compilatori, cum sunt
Cassiodor úi Isidor din Sevilla, ba încă úi mai târziu.

76
filozofice. Promovând ornarea ca notă esenĠială a noĠiunii de act retoric, teoreticienii acestei
epoci operează o vizibilă deplasare a disciplinei noastre din aria filozofiei în aceea a
problematicii literare propriu-zise.
A treia definiĠie este aceea de ars ornandi, foarte des întâlnită în Evul Mediu úi chiar
mai târziu. În celebrele versuri mnemotehnice care enumerau artele liberale úi expuneau în
modul cel mai succint cu putinĠă rostul fiecăreia, retorica este indicată astfel: rhet verba
colorat, ceea ce arată că ea a devenit o stilistică practică, aúa cum o va defini Heiling în
18379.
Sunt, desigur, úi în această perioadă unele voci discordante. Brunetto Latini o
defineúte astfel: “rectorique est une science ki nous ensegne bien, plainement et parfaitement
dire es choses communes et es privées, et toute sa entention est a dire paroles en tel maniere
que l’en face croire ses dis a ceaus qui les oient”. Trecând peste alte câteva excepĠii
nesemnificative, vom reaminti pe aceea din 1675, a lui Père Lamy (Bernard), din ordinul
oratorienilor, autor al unui celebru tratat, intitulat foarte sugestiv L’art de parler. Oratorianul
protestează împotriva definirii retoricii ca art de bien dire pour persuader pe motiv că nu
există „artă” care să te înveĠe să nu faci bine ceva, úi că unica funcĠie a limbii este obĠinerea
acordului ascultătorului la tezele vorbitorului. Aceasta ar motiva nu numai excluderea lui
bene – bien din definiĠia tradiĠională, ci úi renunĠarea la inutila indicaĠie privind persuasiunea.
Cam în aceeaúi epocă, Bourdaloue úi Le Gras insistă, în tratate nu de prea mare autoritate,
asupra interdependenĠei dintre bien dire úi persuader, problematizând mai mult decât alĠii
asupra implicaĠiilor etice ale artei oratorice. La începutul secolului nostru, un autor italian pe
nedrept uitat – Giuseppe Prezzolini, L’arte di persuadere, 1906 – útia că retorica este ceva
mai mult decât arta care arată Come adornare il mio pensiero, cum îúi intitula manualul un
A.G. Bertolotti (Bergamo, 1926); la fel úi un alt precursor nedreptăĠit de istorie cum este
Carlo Michelstaedter, autor al unei lucrări intitulate La persuasione e la retorica (Firenze,
1922). Dar toate aceste voci sunt numai aparent discordante, căci ele nu fac altceva decât să
repună în circulaĠie locuri comune ale retoricii antice, fără să reuúească să modifice soarta
acestei discipline.

9
Iată cele două versuri pe care le transcriem cu indicarea în paranteze a elementului suprimat în original:
Gram(atica) loquitor; dia(lectica) vera docet; rhet(torica) verba colorat; mus(ica) canit; ar(rithmetica) numerat;
ge(ometria) ponderat; as(tronomia) colit astra, adică „gramatica vorbeúte, dialectica invaĠă adevărul, retorica
împodobeúte cuvintele, muzica cântă, aritmetica numără, astronomia studiază stelele” (Detalii la J. E. Sandys,
History of Classical Scholarship, Cambridge, 1921, p. 149, úi passim). În unele manuscrise, în loc de rhet
verba colorat întâlnim rhe verba ministrat, ceea ce arată că retorica este confundată cu gramatica, înĠeleasă úi
atunci ca enarratio poetarum.

77
 PoziĠia lui Lamy, Bourdaloue úi Le Gras nu reflectă numai o îngustă înĠelegere a
funcĠiei limbii sau numai atitudinea tradiĠională a teoreticienilor creútini, pentru care arta ca
artă este susceptibilă de păcat – ars inflat. Ea reflectă úi o surprinzătoare neînĠelegere a uneia
dintre cele mai indiscutabile cuceriri ale retoricii vechi, pe care era fundată oratoria
epidictică: anume că actul comunicării poate fi simultan úi fapt de artă, vorbitorul Ġinând să
arate nu numai ce doreúte din partea ascultătorului, ci úi să atragă atenĠia acestuia asupra
felului în care este el solicitat, fapt redescoperit cu brio azi de Roman Jakobson úi noua critică
franceză. Dar chiar dacă am multiplica exemplificarea, poziĠia aceasta rămâne izolată, căci în
istorie nu cantitatea de documente care atestă un fapt este sursa caracterului său de fapt
istoric, adică semnificativ. ÎnĠelegerea retoricii ca ars ornandi în epoca la care ne referim este
covârúitoare úi în sens calitativ, nu numai cantitativ. Exemplul cel mai grăitor îl oferă tratatul
din 1805 al lui Domairon, care rezumă perfect atitudinea generală faĠă de această disciplină.
Retorica a devenit o tehne a decoraĠiei, un fel de „artă a Glycerei”: l’art de distribuer des
ornaments dans un ouvrage de prose. Numai în această perioadă au fost posibile lucrări cum
este aceea a lui R.P.Daire, Les épithès françaises rengées sous leurs substantifs, pe care
autorul o prezintă drept ouvrage utile aux poètes et aux orateurs (Lyon, 1759). După câte
útim, cercetătorii recenĠi ai tratatelor franceze de retorică n-o citează, deúi ea este, fără
îndoială, unul dintre cele mai semnificative fapte pentru istoria retoricii. Lucrarea lui
R.P.Daire este destinată să uúureze la maximum aúa-zisa ornare, căci doritorul cu avea decât
să deschidă dicĠionarul la substantivul respectiv pentru a găsi ornamentele recomandate.
Aúadar, procesul literaturizării retoricii, început încă din epoca postciceroniană, este
definitiv încheiat în Evul Mediu, când sinonimia acestei discipline cu stilistica – în
terminologia epocii respective, cu gramatica – devine unanim acceptată10. În linii mari,
istoria acestei discipline, care úi-a început lunga ei carieră ca disciplină filozofică, este istoria
transformării ei în disciplină literară. Revirimentul neoretoric la care asistăm implică
redescoperirea úi valorificarea creatoare a unora dintre cuceririle ei ca disciplină filozofică,
oferind baze noi pentru adâncirea relaĠiilor interdisciplinare. În lingvistica generală úi în
critica literară recentă – new criticism – úi la nouvelle critique –, nu poate fi vorba de o
neoretorică propriu-zisă, căci în acest domeniu există o continuitate. În definitiv, s-a vorbit

10
Încă de la constituirea ei ca disciplină sistematică, gramatica nu a fost numai o tehné a scris-cititului, ci úi o
teorie literară cu ample preocupări de critică úi interpretare a marilor oratori, aúa cum rezultă din definiĠia lui
Dionisie Tracul, părintele ei, úi din úi mai celebra definiĠie a lui Quintilian: “recte loquendi… scientia et
enarratio poetarum” (I, IV, 2). La Cassiodor, întrepătrunderea dintre gramatică – azi am zice „stilistică” – úi
retorică este atât de puternică, încât separaĠia este dificilă: “gramatica vero est peritia pulchre loquendi ex poetis
illustribus auctoribusque collecta; officia eius est sine vitio dictionem prosalem metricamque componere”
(Inst., II, I, 1). Vom da detalii mai ample în capitolul IV (în carte, n.n.)

78
întotdeauna despre figuri úi tropi, despre genuri sau despre structura compoziĠională a unei
opere literare.
Singura înnoire, este drept, foarte spectaculară, constă în faptul că lingviútii úi criticii
literari care pornesc de la această disciplină au descoperit, ca celebrul personaj molièresc, că
ceea ce fac, este, în fond, retorică. „Noua critică”, fie ea de nuanĠă americană, fie ea de nuanĠă
franceză, o recunoaúte cu entuziasm, dar a întrebuinĠa termenul neoretorică numai pentru atât
de puĠin lucru ni se pare un abuz terminologic úi un obstacol în calea adevăratei înnoiri.
Vom vedea în capitolele următoare cum retorii mărunĠi, cu orizont îngust-tehnicist, pe
care Cicero îi numea cu dispreĠ justificat „grecotei” – graeculi - au contribuit la deprecierea
acestei discipline care a oferit prima bază de organizare temeinică a relaĠiilor
interdisciplinare. Ar fi o eroare deci, dacă n-am atrage atenĠia asupra pericolului pe care îl
reprezintă reapariĠia compilaĠiilor cu liste de figuri úi tropi datorate „grecoteilor” moderni,
pentru care retorica nu este decât o disciplină redevenită la modă, aptă să ofere o promiĠătoare
business. Arătând cum úi de ce s-a transformat ea din disciplină larg filozofică în disciplină
literară vom uúura înĠelegerea adevăratei înnoiri pe care o reprezintă reabilitarea ei actuală úi
vom preveni transformarea înnoirii reale în modă trecătoare.

Geneza retoricii
Până pe la sfârúitul secolului trecut încă se mai credea că retorica este o creaĠie
exclusiv grecească. Cercetări mai atente au dovedit însă că, în virtutea legii unităĠii de
dezvoltare a societăĠilor omeneúti, retorica nu este străină nici vechii culturi chineze, nici
celei indice, deúi în condiĠiile specifice acestor culturi abia s-a putut depăúi faza elementară
pe care o reprezintă eristica11.

11
Unele referinĠe privind locul retoricii în cultura chineză la A. Forke, Geschichtle der alten chinesischen
Philosophie, Hamburg, 1927, care întrebuinĠează primul termenul de „sofisticată” în legătură cu un grup de
logicieni din secolele III, IV î. e. n.; altele la Marcel Granet, La pensée chinoise, Paris, Ed. La renaissance du
livre, 1934, p. 432-445; puternică atitudine antiretorică la Confucius, foarte asemănătoare cu cea creútină úi cea
populară de pretutindeni, deúi importanĠa „cercetării cuvintelor” era úi pentru acest gânditor la fel de mare ca úi
pentru sofiútii Helladei. Detalii interesante la Wang Tao, La pensée humaniste chez les lettre confucéens, în
„Diogène”, nr. 13, 1956, p. 127-129; alte referinĠe la I. Kon Pao Kan, Deux sophistes chinois, Paris, P.U.F.,
1953, care insistă asupra similitudinii de preocupări, metode úi orientări dintre sofistica chineză úi cea grecească.
O sumară úi cu multe inexactităĠi descriere a unor tratate de retorică sanscrită în vechea lucrare a lui L. Renfort,
La rhétorique sanscrite, Paris, 1884. Pentru locul retoricii în gândirea arabă vezi Grammaire et théologie
chez Ibn Hazm de Cordoue, Paris, Ed. Vrin, 1956, p. 105-106, 195-215; Jamal Mouhasseb, Essai sur la
classification des sciences, Damasc, 1953, care dă numeroase informaĠii privind locul retoricii în clasificările
útiinĠelor propuse de Al. Farabi, Al. Khawarzmi úi alĠii gânditori, p. 21-24; cu totul depăúită vechea lucrare de
sinteză a lui Garcin de Tassy, Rhétorique de l’orient musulman, Paris, 1873. Pentru sesizarea rolului gândirii
arabe în orientare antiretorică a medievalilor occidentali, vezi excelenta lucrare a lui G. Qauadri, La
philosophie arabe dans l’Europe médiévale des origines à Averroès (trad.) Paris, Ed. Payot, 1960, p. 204 úi
urm., p. 219 úi urm.

79
 Încă din Antichitate s-a schiĠat teoria aúa-numitei „înzestrări naturale” a grecilor
pentru artă úi filozofie úi, bineînĠeles, pentru vorbirea frumoasă úi convingătoare. Grais
ingenium, grais dedit ore rotundo loqui, notase HoraĠiu punând bazele teoriei, cu aderenĠi úi
azi, a „miracolului grec”. E. R. Curtius aminteúte des de această înzestrare naturală pe care o
recunoaúte úi latinilor, dar care ar lipsi popoarelor germanice12. W. D. Ross, excelent editor al
retoricii lui Aristotel úi autor al unor studii cu mari merite consacrate Stagiritului, aplică altfel
această teorie. Pentru el, sursa retoricii n-ar sta în înzestrarea pentru elocvenĠă a grecilor, ci
într-un „spirit politic úi procesiv, care ar fi adevărata caracteristică naĠională a acestui
popor.”13
Merită să fie amintită úi o altă teorie care minimalizează rolul grecilor în constituirea
retoricii ca disciplină. Ros de complexe de inferioritate naĠională, ca mai toĠi romanii culĠi din
vremea sa, Cicero atribuie grecilor numai retorica de úcoală, adică o retorică rudimentară, ba
încă úi dăunătoare, pe ai cărei profesioniúti îi numeúte cu dispreĠ graeculi. Cealaltă retorică,
nobilă úi folositoare fiindcă se bucură de colaborarea filozofiei, trebuie considerată drept
creaĠie latină, deúi dezvoltă tradiĠia isocratică úi presocratică.14 Această concepĠie mai are úi
azi partizani. Un cunoscut istoric al umanismului cum este Toffanin consideră Roma drept
simbolul cel mai pregnant al retoricii. Pornind de la rolul covârúitor pe care l-a avut această
disciplină în cultura latină, el se simte îndreptăĠit să opereze cu opoziĠia Roma = retorică;
Atena = útiinĠă. În felul acesta s-ar putea rezolva dilema „ruptură – continuitate”, care dă atât
de mult de lucru cercetătorilor raporturilor dintre cultura medievală úi cea rinascimentală.
Secolul XIII, scientist úi antiretoric, ar merita numele de il secolo senza Roma, iar cel care
marchează declinul Renaúterii ar merita pe acela de fine del Logos15. S-a vorbit mult în
Antichitate úi se mai vorbeúte úi astăzi încă de o aúa-zisă „retorică homerică”16. Originea
acestui ciudat topos trebuie căutată în succesul extraordinar al epopeilor homerice, devenite
foarte devreme nu numai culmea nedepăúibilă a artei literare, ci úi un tezaur de cunoútinĠe pe
baza căruia s-ar fi organizat útiinĠele propriu-zise. S-a stabilit obiceiul - adevărat tic al
istoriografiei antice úi chiar moderne - de a căuta începuturile oricărei útiinĠe în textele
homerice. Însuúi Melanchthon credea că bazele astronomiei úi filozofiei au fost puse de
Homer în celebra descriere a scutului lui Achile, iar pe la 1700, Anthony Collins încă mai

12
Op. cit., p. 75 úi urm.: …Ein angeborenes Misstrauen gegen sie scheint dem Deutschen eigen.
13
W. D. Ross, Aristote, Paris, Ed. Payot, 1930 (trad.), p. 374.
14
Cf. A. Guillemin (M. Ile), Le legs de Cicéron, în “Revue des ét. latins”, Paris, 1955-1956, tt. XXXIII,
XXXIV, p. 204 úi urm., úi 159 úi urm.
15
G. Toffanin, Storia dell’Umanesimo italiano, Bologna, Ed. Zanischelli, 1952
16
Cf. de exemplu, Marcel Delauny, Le plan rhétorique dans l’éloquence grecque d’Homère à Démostène,
Bruxelles, Ed. Palais des Académies, 1959

80
numea Iliada the epitome of all sciences and arts. Prin urmare nu trebuie să surprindă faptul
că úi azi, pentru un René Schaerer, căruia i se datorează interesante studii asupra culturii
antice, înseúi începuturile dialecticii sunt oferite de epopeea homerică.17
În cazul retoricii, ideea originii homerice avea cele mai mari úanse să se impună, căci
textele epopeilor oferă multe notaĠii privind instrucĠia retorică pe care eroii ar fi primit-o în
prima lor tinereĠe. Un vers din Iliada conĠine chiar o aluzie destul de clară la concursurile de
elocvenĠă care ar fi existat în epoca respectivă.18 Este de la sine înĠeles că aceste notaĠii nu
puteau scăpa comentatorilor úi că ele au servit ca puncte de plecare pentru mulĠi dintre
gânditorii care au pus bazele retoricii ca disciplină riguroasă. Gorgias, Trasimach úi
Theodoros se intitulau elevi ai lui Homer, iar Platon, ca adversar fără cruĠare al retoricii
psihologizante úi literare, ironizează aúa-zisele „tratate de artă oratorică pe care Nestor úi
Ulise le-ar fi compus în faĠa Troiei în clipele lor de răgaz”. Încă din epoca de constituire a
retoricii se ajunsese la stabilirea a două tipuri de elocvenĠă bazate pe arta lui Ulise, care
reuúea să convingă în special pe cei mulĠi, úi a lui Nestor, valabilă mai ales în faĠa regilor.
Xenofon va vorbi de elocvenĠa lui Socrate ca de o elocvenĠă de tipul „Ulise”.19 Mai târziu,
Aphtonios, Hermogene, Telephos úi alĠi autori din Antichitatea târzie au pus în circulaĠie
studii despre „retorica homerică” căutînd să dovedească faptul că Homer n-a fost un
teoretician empiric al acestei discipline, ci unul „tehnicist”. Evident, avem a face cu o
confuzie între elocvenĠă úi tehnica ei care este retorica. De asemenea, se uită că epopeile
homerice au fost fixate relativ prin ediĠii cvasioficiale tocmai în perioada de constituire a
retoricii ca disciplină. Disputele dintre eroii epici, cu replici strălucitoare úi discursuri abile,
în măsura în care nu reprezintă adăogiri úi remanieri târzii ale textului, sunt clar explicate
dacă avem în vedere categoria „democraĠie militară” din terminologia marxistă. Fără o
raportare riguroasă la istoria textelor úi la „democraĠia militară” care a caracterizat perioada
pe care ele o descriu nu putem înĠelege aúa-zisa „retorică homerică”, care nu e decât un topos
deosebit de seducător, la care istoriografia serioasă ar trebui să renunĠe.
O altă teorie privind geneza retoricii, de mare circulaĠie în Antichitate, are ca punct de
plecare concepĠiile sociogonice care leagă apariĠia disciplinei care ne interesează de apariĠia
limbii. Un individ genial a creat limba, úi o dată cu ea úi retorica, cu ajutorul căreia alĠi
oameni înzestraĠi au reuúit să-úi convingă semenii să iasă din sălbăticie úi izolare úi să

17
C. R. Schaerer, La préhistoire de la dialectique, în “Revue de Métaphysique et de Morale”, Paris, 1952,
juillet-septembre, p. 285-317
18
Iliada, XV, vv. 283-284: „puĠini dintre tinerii săi tovarăúi îl întreceau când, în úedinĠe, îúi disputau gloria
elocvenĠei”. Interpretarea versurilor acestea a dat totuúi loc la discuĠii.
19
Fedru, 261 b; Xenofon, Mem., IV, 6, 15.

81
întemeieze societăĠi cu obiceiuri stabile úi legi. S-a susĠinut însă úi ideea că limba ar fi fost
născocită de Zeus la rugăminĠile lui Prometeu, protectorul genului uman úi factorul iniĠial în
teoriile teologice referitoare la originile civilizaĠiei, iar elocvenĠa, legată de numele lui
Hermes, ar fi cauza principală a ieúirii din sălbăticie.20 Quintilian va încerca să corecteze
această explicaĠie care face din retorică un dar divin sau o creaĠie umană spontană, utilizând
teoria lui Epicur, reluată de Lucretius, referitoare la originea limbii. Natura este creatoarea
limbii úi prin urmare úi a aúa-numitei eloquentia naturalis. Retorica nu este altceva decât un
fruct al observaĠiei úi al efortului de a codifica rezultatele ei cu scopul de a spori eficienĠa
elocvenĠei naturale. În acelaúi timp, ea este úi instrumentul cu ajutorul căruia generaĠiile noi
îúi însuúesc experienĠa înaintaúilor, fapt care îi conferă un loc de frunte în învăĠământ. Ideea
se va păstra úi la Alcuin, care notează că s-a ieúit din sălbăticie propter rationem et
orationem, iar mai târziu, Hugo de St. Victor va face în al său Didascalion o observaĠie
valabilă pentru geneza oricărei útiinĠe : Erant prius et sermones communes et litterae; sed
nondum recte loquendi vel disputandi praecepta data erat. Omnes enim scientiae prius erant
in usu quam in arte. Cu toate acestea, ideea că retorica ar fi o creaĠie semispontană a unui om
de geniu, deci i s-ar putea stabili începuturile absolute, este întâlnită aproape în toate studiile
privind istoria acestei discipline.
S-a văzut uneori în legea lui Solon privind obligaĠia fiecărui împricinat de a-úi susĠine
singur cauza în faĠa judecătorilor punctul de plecare în constituirea retoricii ca disciplină.
Desigur, apariĠia sau numai înmulĠirea logografilor - consilieri juridici úi redactori de
pledoarii pentru cei care nu úi le puteau face singuri21 - datorează mult acestei legi, dar
geneza retoricii este rezultatul unei cauzalităĠi mult mai complexe.

20
O rezumare a acestei tradiĠii consemnată de Aelius Aristide, care o citează ca argument în favoarea retoricii
într-unul din discursurile sale antiplatoniciene. Se pare că rolul elocvenĠei în geneza culturii a fost obiectul unei
aprige úi îndelungate polemici, poziĠia lui Epicur fiind un ecou al ei. După o notiĠă a lui Diodor Siculul, Dicearc
ar fi susĠinut că oamenii se seamă care au creat civilizaĠia au fost numai înĠelepĠi úi oameni de acĠiune, nu úi
elocvenĠi, căci obiceiul de a face discursuri artistice a apărut târziu. Texte semnificative úi comentarii la F.
Wehrli, Die Schule des Aristoteles, Basel, 1955. Întreaga problematică bine prezentată de Margherita Ismardi
Parente, Techne, Momenti del pensiero greco da Plutarco ad Epicur, FlorenĠa, Ed. La Nuova Italia, 1966,
lucrare fundamentală pentru problematica „artelor” în perioada respectivă.
21
Termenul „logograf” a denumit întâi pe istoricul în proză, care glorifica cetatea natală. Ca úi poetul epic,
logograful n-avea nici o preocupare pentru adevăr, legenda úi faptele reale fiind în mod intenĠionat amestecate,
aúa cum cerea o lungă tradiĠie literară úi mai ales patriotismul local care îl însufleĠea. Date noi despre logograful
consilier juridic úi redactor de pledoarii pentru clienĠi la Marius Lavency, Aspects de la logographie judiciare
à l’époque de Lysias în „Revue d’antiquité clasique”, 1937, fasc. I, p. 125-135. Autorul crede că logografia nu
era o fraudă, iar termenul nu avea accepĠiunea peiorativă pe care s-au străduit s-o fixeze marii oratori, în special
adversarii lui Isocrate, care îúi scria discursul fiindcă era timid úi nici n-avea vocea necesară rostirii lui în public.
Cităm cazul unui alt celebru logograf „de nevoie”, Deinarchos, mare orator totuúi, fost elev al lui Teofrast úi
Demetrios din Falera, care îúi scria discursurile, fiindcă într-o vreme a fost lipsit de drepturi politice, fapt care
nu-i îngăduia să ia cuvântul în agora. Figurează în „canonul” celor zece mari oratori alcătuit de grămăticii
alexandrini.

82
 ReprezentanĠii de seamă ai patristicii, de cele mai multe ori oameni de oarecare
cultură, considerau retorica úi dialectica drept creaĠii ale sofiútilor. Dar o lungă tradiĠie le
spunea că primul sofist a fost Hermes, protector al literelor, dar úi al hoĠilor. ùi cum primii
creútini identificau pe zei cu diavolul, retorica úi dialectica devin creaĠii ale Satanei, „primul
úi cel mai mare sofist”, cum îl va numi Sfântul Vasile în Omilia 22. Pornind, probabil, úi de
la etimologia pe care Platon o propune în Cratyl în legătură cu termenul hades, care denumea
lăcaúul morĠilor, devenit la creútini iadul - a înlănĠui totul triumfând nu prin forĠa brutală, ci
prin úiretenie úi vorbe dulci -, nu numai de la tradiĠia iudaică, căderea în păcat a genului uman
este privită de primii creútini ca rezultat al dialecticii úi retoricii abile a diavolului, care luând
forma úarpelui - serpens autem erat callidior cunctis animantibus a corupt întâi pe Eva cu
vorbele lui îmbietoare, apoi, cu ajutorul ei, úi pe Adam, care a gustat din fructul oprit. În
aceste concepĠii trebuie căutată cheia alegoriilor medievale care înfăĠiúează dialectica,
confundată adesea cu retorica, cu trup de femeie având ca cingătoare un úarpe. Când artele
liberale vor fi adoptate de creútini, toate, deci úi retorica, vor fi prezentate drept creaĠii ale lui
Dumnezeu. Într-un opuscul celebru intitulat Hortus deliciarum, Herrada de Landsberg scrie:
Spiritus sanctus inventator est septem artium liberalium, respingând atât tezele părinĠilor
Bisericii cât úi pe aceea, mult mai răspândită úi de mai mare autoritate, a lui Martianus
Capella, după care artele liberale ar fi fost rezultatul fericit al nuntirii lui Mercur cu
Filologia.22
Înainte de a prezenta unele date mai precise ale tradiĠiei, să reamintim opinia lui
Rousseau, pentru care originea retoricii trebuie căutată în „ambiĠie, ură, linguúeală úi
minciună”, căci „útiinĠele úi artele” - citim în cea mai „retorică” dintre scrierile sale,
Prosopopeea lui Fabricius – “îúi datorează naúterea viĠiilor noastre”. ApariĠia acestei
discipline n-ar marca un progres în istoria umanităĠii, ci dimpotrivă, o decădere, căci fericita
„stare naturală” a omului, în concepĠia celor vechi aetas aurea sau, în terminologia teologilor
creútini, „starea edenică”, a încetat o dată cu primele indicii ale civilizaĠiei. Nu cu mult mai
târziu, Chateaubriand va explica originea retoricii pornind de la experienĠa, tristă din punctul

22
Originea acestei ciudate explicaĠii trebuie căutată în disputa dintre greci úi evrei alexandrini privind
începuturile culturii. Filon Evreul úi Flavius Josephus susĠineau vechimea mai mare a aportului iudaic, apoi
Clement Alexandrinul úi alĠii au susĠinut acelaúi lucru pentru a înnobila originile creútinismului cu patina
vechimii. După ei, filozofii greci ar fi fost elevi ai profeĠilor evrei. La Isidor din Sevilla (Orig., I, 39) întâlnim o
notaĠie uimitoare: „E dovedit că Moise a cântat primul în versuri eroice, înainte de Ferechide úi Homer”. Cu
timpul, disputa capătă noi aspecte în cadrul problemei transformării „artelor” profane în ancillae theologiae. În
sec. IX, Hraban Maurul, episcop de Mainz, născoceúte o jurificare nouă pentru a anula complexul de
inferioritate al creútinilor, nevoiĠi să adopte útiinĠa úi filozofia păgânilor. Ceea ce útiau păgânii, útiau de la
Dumnezeu, ei fiind „posesori pe nedrept” ai acestui tezaur (De instituione clericorum, 111, 26) ceea ce

83
său de vedere, a anului 1789, úi o va numi „fruct al revoluĠiilor”, adică al „calamităĠilor” la
care omenirea este fatal supusă.23 După el, mulĠi vor vedea în această disciplină „fructul
demagogiei antice”, adică simptomul cel mai semnificativ al „decăderii” societăĠii umane
prin prăbuúirea unei ordini fericit stabilite. Cât de fericit stabilită era această ordine rezultă
din unele formule celebre ale vechiului drept roman : liberum, quaerendum causa, plebs
imperator, adică numai cei liberi úi cu depline drepturi politice puteau să-úi susĠină singuri
interesele în faĠa diferitelor instanĠe. Pentru plebei, numai imperatorul sau patronul o puteau
face, căci cunoaúterea legilor úi a procedurii a fost multă vreme interzisă celor de jos.24 Mai
mult: dacă un plebeu încerca să ia cuvântul în faĠa senatorilor, se făcea vinovat nu numai de o
gravă încălcare a legilor, ci úi de comiterea unui sacrilegiu : palam muttire plebeio piaculum
est.
Antichitatea ne-a lăsat úi date ceva mai precise în legătură cu începuturile retoricii ca
disciplină riguroasă. Dar în ciuda obsesiei istoriografiei vechi de a identifica începuturile
absolute úi agentul unic, inventator al unei forme literare sau al unei discipline, aceste date se
contrazic, căci unele indică pe Corax úi pe elevul acestuia, Tisias, drept creatori ai retoricii,
alĠii, cum este Aristotel, atât de interesat de începuturile útiinĠei filozofiei, indică pe
Empedocle. Se pare însă că anumite evenimente istorice petrecute în Sicilia confirmă prima
supoziĠie. Căderea tiranilor, în special a lui Trasibul, întâmplată în 465, a dat naútere la un val
de procese privind revendicarea proprietăĠilor particulare pe care úi le însuúiseră în mod
samavolnic foútii úefi ai polisurilor siciliene. După o mărturie a lui Aristotel, raportată de
Cicero, retorica ar fi existat úi înainte de Corax úi Tisias, dar nu într-o formă preceptistă. Cei
doi sunt primii care sintetizează experienĠa înaintaúilor, formulând îndreptare necesare
părĠilor în litigiu, căci: „înainte de ei nu se respecta nici o regulă, nici o metodă, dar se vorbea
îngrijit, úi cei mai mulĠi îúi citeau discursurile”, notează Cicero.25 Având la bază aceste
îndreptare juridice, retorica îúi ia zborul, trecând úi în Grecia continentală, unde disputele
politice generate de abolirea regimurilor aristocratice aveau să-i dea dezvoltarea cunoscută.
Din câteva referinĠe fugare ale lui Platon s-ar putea deduce că cei doi promotori

dovedeúte că porecla de „sofistul” pe care i-au dat-o contemporanii lui Hraban Maurul era mai mult decât
meritată.
23
Sursa la Tacit, Dialogus de oratoribus, XL-2: … măreaĠa úi glorioasa elocvenĠă este odraslă (alumna)
neînfrânării (licentiae), pe care proútii o tot numesc libertate, tovarăúa răzvrătirilor, aĠâĠătoarea unui popor lăsat
în voia soartei, nesupusă, uúuratică, îndărătnică, îndrăzneaĠă úi trufaúă. În statele bine constituite ea nu ia fiinĠă.
(trad. lui H. Mihăescu, Ed. ùtiinĠifică, 1958).
24
Abia în anul 200 î. e. n., datorită actului revoluĠionar al cenzorului Cato Aelius s-a produs divulgarea
completă a legilor úi a formulelor de procedură. Alte detalii la Fustel de Coulanges, La cité antique, IV, cap.
VIII.
25
Brut., 12.46: nam antea neminem solitum via nec arte, sed accurate tamen et descripte plerosque dicere.

84
sicilieni ai retoricii îúi fundaseră îndreptarele pe o schiĠă de teorie a cunoaúterii în care
verosimilul deĠinea rolul capital, de unde úi reproúul că, pentru el, „verosimilul este mai
respectabil decât adevărul.26 Cam ce au fost îndrumările practice pe care le ofereau aúa-zisele
tratate ale lui Corax úi Tisias o deducem din acelaúi pasagiu din Fedru, la care ne-am referit:
o schemă-tip a planului discursului, destul de minuĠioasă pentru această fază incipientă, pe
care teoreticienii ulteriori o vor simplifica în diferite chipuri.27 Este de la sine înĠeles că
fiecare punct din această schemă-tip era însoĠită de explicaĠii sumare privind cele câteva
categorii de cauze clasificate până atunci. O comparaĠie cu aúa-zisele formulae utilizate úi în
procedura romană, redescoperite apoi în Evul Mediu úi dezvoltate mult la englezi prin aúa-
zisa retorică de tip formulary, de care vom vorbi la locul cuvenit, este edificatoare.28
Să ne oprim pe scurt la afirmaĠia făcută de Aristotel într-un dialog de tinereĠe
privitoare la Empedocle, căruia i-ar reveni meritul de „creator” al retoricii. Este incontestabil
că Gorgias, ale cărui contribuĠii la dezvoltarea retoricii prearistotelice sunt capitale, a fost
elevul lui Empedocle. Dar în spatele lui Empedocle stă Pitagora, căci aúa cum a dovedit-o
Augusto Rostagni, fragmentele citate de Jamblichos ca „discursuri ale lui Pitagora”, ca úi
teoria lui Antistene privind diversitatea auditoriului, reflectă, fără îndoială, concepĠii
pitagoreice, precum úi cuceriri ale vechii literaturi iatropice. Aportul acestei filiaĠii porneúte
de la forĠa incantatorie a cuvintelor, care trebuie dirijată în aúa chip ca fiecare categorie de
ascultători să fie influenĠată de ea. Într-un fel trebuie să te adresezi copiilor, într-alt fel
femeilor, efebilor sau arhonĠilor, de unde termenul polytropia pentru cerinĠa de a-úi adapta
discursul la diferitele categorii de ascultători, aúa cum úi tratamentul medical trebuie adaptat
diferitelor categorii de indivizi suferind de aceeaúi boală.29
Îngroúând mult deosebirile dintre direcĠia iniĠiată de Corax úi cea gorgiană, expresie a
tradiĠiei pitagorice, cercetătorii mai recenĠi ai originilor retoricii au crezut că se poate vorbi de
două orientări antagonice, apărute cam în aceeaúi epocă, care s-ar fi dezvoltat paralel. În felul
acesta s-ar explica úi ezitarea tradiĠiei care câteodată indică pe Corax drept „creator” al
retoricii, altădată pe Empedocle. Armando Plebe, autor al unei excelente Breve storia della
retorica antica, numeúte orientarea lui Corax „útiinĠifică” úi „demonstrativă”, deúi obiectul ei
este verosimilul, categorie gnoseologică a cărei incompatibilitate cu demonstraĠia a fost de

26
Fedru, 267 a.
27
Planul discursului cuprindea următoarele puncte: preambulul, expoziĠie, mărturii, indicii, probabilităĠi, probe,
supliment de probe, refutaĠie, supliment de refutaĠie, insinuaĠie úi elogiu indirect, blamul indirect, recapitulaĠie.
28
Prin formula, document scris, emis de pretor, se fixa procedura pentru fiecare categorie în cauze, judecătorul
fiind obligat să se orienteze după ea în aplicarea legii.
29
Rostagni Augusto, Un nuovo capitolo nella storia della retorica e della sofistica, publicat în 1922, în „Studi
italiani di Filologia classica”, republicat în Scritti minori I, Aesthetica, Torino, 1955, p. 1-57

85
timpuriu observată de gânditorii greci, iar pe cea pitagoreică, „iraĠionalistă”, deúi producerea
incantaĠiei necesită o regolistică riguroasă úi complicată, bazată pe incontestabile observaĠii
útiinĠifice.30 Noi nu credem că se poate vorbi de două orientări profund antagonice, care s-ar
fi dezvoltat paralel. Corax úi Empedocle n-au făcut altceva decât să aducă contribuĠii la un
corpus de principii úi precepte a căror origine absolută este imposibil de stabilit, căci o
disciplină nu se poate naúte într-un anumit loc, la o dată anumită úi datorită unei cauze unice.
Aúa cum nu putem indica cu precizie de la a câta boabă adăugată boabelor de grâu avem o
„grămadă”, nici momentul constituirii retoricii ca disciplină nu poate fi precizat. Întocmai
conceptelor, disciplinele se nasc cu sferă largă pe care, mai târziu, specializarea o restrânge
din ce în ce mai mult. Este vorba deci de un proces lung úi de o cauzalitate complexă, care a
acĠionat într-o perioadă ale cărei limite sunt relative. Pe de altă parte, a vorbi de o „retorică
iraĠionalistă” este o flagrantă contradicĠie in adjecto, căci n-a existat disciplină mai funciar
ostilă misterului úi hazardului decât ea. În momentele ei de criză, adversarii i-au reproúat în
special că prea descrie totul cu siguranĠă, că prea explică úi clasifică totul cu rigoare excesivă
úi că reglementările ei sunt de-a dreptul tiranice, retorica nefăcând altceva decât să prescrie úi
să proscrie. Retorica in actu nu este úi nu poate fi iraĠionalistă, úi nu s-a auzit vreodată de
existenĠa unei tehné a hazardului úi a improvizaĠiei. Vom vedea însă că nici in effectu nu se
poate vorbi de iraĠionalism, căci ca organizatoare a teoriei adeziunii, retorica se vrea o logică
a valorilor úi a plauzibilului, adică să extindă jurisdicĠia raĠiunii úi dincolo de limitele la care,
după Aristotel, Alanus de Insula, Albert cel Mare, Toma d'Aquino úi Ockham, demonstraĠia
silogistico-matematică úi cea cu probe materiale se opresc ca incompetente.
Aúadar, atât tentativa de a stabili începuturile absolute ale retoricii, cât úi preocuparea
eurematică sunt incompatibile cu istoriografia serioasă. Ceea ce putem afirma însă fără teamă
este faptul că perioada de constituire a retoricii ca disciplină riguroasă coincide cu perioada
caracterizată de modificarea structurală a polisurilor cauzată de prăbuúirea aristocraĠiei
gentilice. Această transformare radicală a dat naútere la noi concepĠii despre lume, om úi
educaĠie, úi exponenĠii lor au fost sofiútii. Oricâte contradicĠii s-ar putea identifica în miúcarea

30
A. Plebe, Breve storia della retorica antica, Milano, Ed. Nuova Academia, 1971, p. 16, 17. De altfel, ideea
că s-ar putea vorbi de două curente profund antagonice în retorică, unul contenutist, fundat pe dialectică, având
drept obiectiv persuadere, úi altul formalist-literar, fundat pe seducĠia prin forma artistică a discursului, având
drept obiectiv movere, flectere, este tradiĠională în istoriografia retoricii. O întâlnim la Chaignet, la Eduard
Norden úi la alĠii, care n-au făcut decât să dezvolte opoziĠia dintre orientarea apollodoreilor úi aceea a
teodoreilor ca cea mai reprezentativă pentru aúa-numitul asianism. Dar a ridica nuanĠa care distingea un curent
de altul la rangul de opoziĠie ireductibilă este o eroare, căci se ajunge la înglobarea antiretoricii într-o orientare
retorică mai puĠin riguroasă decât cealaltă.

86
sofistică31, este imposibilă separarea ei de ascensiunea demosului pe care îl reprezintă pe plan
cultural. Aúa cum remarca Henri Wald, ,,democraĠia este favorabilă retoricii, în vreme ce
aristocraĠia îi este potrivnică. AristocraĠia este dogmatică, nicidecum retorică. Ea este
autoritară, nu eristică, apologetică, nu euristică, sentenĠioasă, nu argumentativă,
uniformizantă, nu diferenĠiatoare. Cine poate constrânge n-are nevoie de útiinĠa convingerii úi
a persuasiunii”32.
Vechea filozofie a naturii face loc unei filozofii a omului, căci individul úi relaĠiile
dintre indivizi, arta úi mai ales limba devin preocuparea capitală: „Vezi, tu, îmi place să
învăĠ...; aúa stând lucrurile, câmpia úi copacii nu binevoiesc să mă înveĠe ceva, ci numai
oamenii cetăĠii”, răspunde Socrate lui Fedru, care îi reproúa „ciudăĠenia” de a nu părăsi
niciodată oraúul33.
S-a văzut în această radicală cotitură a gândirii greceúti o Aufklarung antică (Hegel), o
ieúire din folclor prin laicizarea gândirii, adică o trecere de la mit la logos, cum sună o celebră
formulă a lui Wilhelm Nestle. Pentru Karl Joël, sofistica este o „perioadă lirică în istoria
filozofiei”. Este cert că avem de-a face cu formule mai mult sau mai puĠin fericite, căci nu li
se poate nega meritul de a nota victoria noului asupra vechiului. Dar ele sunt departe de a
oferi úi explicaĠia cauzală care să satisfacă deplin, fiindcă neglijează esenĠialul, adică lupta
demosului pentru a-úi desăvârúi victoria, extinzând-o úi pe plan ideologic.
În climatul caracterizat de prăbuúirea aristocraĠiei gentilice îúi face apariĠia noĠiunea
de Res Publica. Orânduirea socială nu mai are un caracter absolut, etern úi imuabil, ci unul
relativ, fapt care presupune repunerea ei în discuĠie la momentul potrivit, aúa cum rezultă,
între altele, úi din celebra replică atribuită lui Solon: „N-am dat Atenei cea mai bună
constituĠie, ci doar pe cea mai potrivită”, speranĠa lui declarată fiind aceea că legile sale vor
fi respectate măcar o sută de ani. Aúa cum sublinia Fustel de Coulanges în pagini care nici
azi nu úi-au pierdut valabilitatea, legea - mos - cu caracter sacru, fiind revelată ca dicteu
divin, devine text susceptibil de a fi modificat de oamenii care l-au aprobat, adică lex.
Corpusurile de precepte empirice, alcătuite rudimentar pe baza observaĠiei poeziei sau ca

31
Carlo Corbato, în Sofisti e pollitica ad Atene durante la guerra del Peloponneso, Trieste, Ed. Istituto di
filologia classica, 1958, propune să nu se mai exagereze caracterul demotic al acestei miúcări, căci în ciuda
succesului lor popular, cei mai mulĠi sofiúti au fost legaĠi de cercurile oligarhice. ÎnvăĠământul lor, extrem de
costisitor, era inaccesibil păturilor populare, concluzie la care ajunsese oarecum úi W. Jaeger în Paideia.
Clientela sofiútilor era în mod cert oligarhică, iar vederile lor politice nu puteau fi cu totul ostile acestei pături.
32
H. Wald, Rhetorica rediviva, în „Familia”, nr. 9(40), septembrie 1969.
33
Fedru, 230 b. Replica nu trebuie interpretată numai ca justificare a „ciudăĠeniei” lui Socrate de a dispreĠui
călătoriile – ȐIJȠʌȓĮ -, cum afirmă L. Robin în Phèdre, Paris, Ed. Belles Lettres, 1937, p. 7, n. 3. SemnificaĠia
este mult mai largă úi a reĠinut atenĠia mai multor cercetători recenĠi. De altfel, o indicaĠie precisă a lui Aristotel
în Metafizica, I, (A) 6-987 b sprijină această afirmaĠie.

87
urmare a activităĠii juridice, se cereau unificate úi amplificate, suportul lor teoretic fiind noua
filozofie, care încearcă formularea unei definiĠii mai stringente a fiinĠei umane. Străvechea
opoziĠie om – animal este ridicată acum pe o treaptă superioară, teoretizările îmbrăĠiúând úi
opoziĠia nouă societate-natură.
Ceea ce deosebea pe om de animal la începutul gândirii greceúti era munca manuală
în care excelau úi eroii, ba încă úi zeii. DispreĠul pentru munca fizică apare mai târziu, ca
efect al acumulărilor cantitative care au determinat încheierea epocii patriarhale a
sclavagismului úi trecerea la o formă mai organizată, corespunzătoare noilor condiĠii. O altă
deosebire asupra căreia, mai târziu, vor insista stoicii, era capacitatea de înfrânare,
temperantia, pe baza căreia se ajunge la supremaĠia problemei morale, astfel că filozofia
antică ajunge să fie, în mare măsură, sinonimă cu înĠelepciunea.
Ascensiunea demosului modifică această concepĠie. Principala deosebire dintre om úi
animal devine acum vorbirea, fapt care, cum vom arăta mai jos, implică úi o răsturnare totală
în istoria filozofiei culturii. Pornind de la idei care circulau de multă vreme, Isocrate reuúeúte,
într-o pagină celebră din Nicocles, o rezumare care avea să fie punctul de plecare pentru
numeroase teoretizări similare în cultura elenistică úi în cea latină. Nici o însuúire fizică nu
aúează pe om deasupra animalului, scria el, ba dimpotrivă, el îi este inferior în multe privinĠe,
căci performanĠele sale în domeniul forĠei, agilităĠii úi simĠurilor sunt cu mult sub
performanĠele animalelor. Dar graĠie limbii, omul se ridică cu mult deasupra animalului, căci
tocmai această însuúire i-a permis să iasă din sălbăticie, să formeze societăĠi, să stabilească
legi úi să născocească „arte” care să-i îmbunătăĠească viaĠa. Reluând ideea, Cicero va insista
asupra faptului că tocmai însuúirea care marchează superioritatea omului faĠă de animal îi
permite să-úi depăúească úi semenii - quo uno homines maxime bestiis praestent, in hoc
hominibus ipsis antecellat, - de unde vibrantul elogiu al funcĠiei sociale a elocvenĠei: ,,Există
oare ceva mai impresionant decât faptul de a vedea un om ridicându-se singur în faĠa unei
imense mulĠimi, înarmat numai cu această facultate pe care, de altfel, fiecare a primit-o de la
natură, folosind-o însă aúa cum numai el, sau aproape numai el, este în stare?... Ce mai forĠă
úi această care îmblânzeúte pasiunile poporului, învinge scrupulele judecătorilor, clatină
fermitatea Senatului; ce miraculos rezultat al vocii unui singur om ! . . . ùi este oare ceva mai
regesc, ca să mă exprim astfel, mai măreĠ úi mai generos decât să ajuĠi pe cei care te imploră,
să ridici pe cei căzuĠi la pământ, să-Ġi smulgi cetăĠenii din ghearele morĠii, primejdiilor úi
exilului? ùi, în sfârúit, e oare ceva mai de preĠ decât să ai mereu în mână armele care îĠi
permit nu numai să te aperi, ci să úi desfizi tu însuĠi pe cei răi sau să-i pedepseúti pentru
atacurile lor?” - Quid autem tam necessarium, quam tenere semper arma, quibus vel tectus

88
ipse esse possis, vel provocare improbos, vel te ulcisci lacessitus?34.
Cât de revoluĠionară este concepĠia aceasta care fundează ideea de măreĠie a omului
pe facultatea vorbirii rezultă úi din radicala răsturnare a teoriei tradiĠionale privind istoria
culturii. Ca úi la evrei, a existat úi la greci o concepĠie mai mult populară decât filozofică
propriu-zisă, referitoare la aúa-zisa aetas aurea sau starea edenică, pe care, mai târziu, o
adoptă úi stoicii, protagonistul ei fiind Dicearc. În această „vârstă de aur”, omenirea ar fi fost
fericită, istoria culturii fiind deci istoria continuei decăderi prin îndepărtarea de natură. Dar
ideologia nouă supune vechile concepĠii privind superioritatea naturii úi a vieĠii naturale la
atacuri susĠinute, astfel că îúi face loc concepĠia istoristă fundată pe ideea de progres. ViaĠa
primitivă a fost o viaĠă de mizerie úi suferinĠă pe care omul a depăúit-o prin muncă úi gândire,
întemeind societăĠi úi născocind „arte”. ùi dacă limba este un factor capital în istoria culturii,
este firesc ca ea să devină obiectul observaĠiei atente a gânditorilor care se străduiesc să o
descrie, să-i explice originile úi să-i codifice regulile pentru a o face cât mai eficientă. Noua
concepĠie despre om reclamă cu urgenĠă constituirea unei tehne a vorbirii elegante úi
convingătoare. Dacă limbajul deosebeúte pe om de animal, prin ce s-ar deosebi grecul de
barbar úi cetăĠeanul liber, cu depline drepturi politice, de cel cu mai puĠine úi de sclav?
Retorica apare deci ca instrument capabil să opereze ridicarea lui homo loquens - grec,
barbar, sclav, sărac, bogat etc. - pe o treaptă superioară, care este aceea de homo eloquens.
Retorica garantează nu numai libertatea, victoria în ciocnirea de interese cu ceilalĠi oameni úi
bunăstarea materială ; ea asigură úi superioritatea socială în sens monden, oferind celui care o
stăpâneúte posibilitatea de a-úi satisface úi setea de glorie. ÎnĠelegerea limbii úi ca mijloc de
distincĠie socială în sens monden nu va dispărea niciodată din mentalitatea europeană,
profund marcată de tradiĠia greco-latină. Cel fără cultură - indoctus, illitteratus sau sine
glossa - este numaidecât identificat datorită faptului că vorbeúte demotica, sermo rusticus,
vulgara, vernaculara, dialectul sau graiul regional, iar dacă este din capitală, datorită
„mahalagismelor” care se strecoară în vocabularul său, ori numai datorită greúelilor de
gramatică pe care le face.
Însuúirea pe care o are actul comunicării de a fi concomitent úi fapt de artă a dus pe
unii lingviúti moderni la întrebuinĠarea termenului „vorbitor de rând” pentru cel care nu Ġine
neapărat să facă úi artă când are ceva de spus. NuanĠa peiorativă a acestui „termen útiinĠific”

34
De orat. I VIII, 31-33. Ideea revine de la Cicero, Inv., I, 4-5; De off, I:XI; la Quintilian: II, XVI, 12-18. Punct
de plecare pentru ei, probabil, Gorgias, 452 c d,: „ea dă celui care o stăpâneúte libertate pentru el úi dominaĠie
asupra altora în patria sa”, adică „puterea de a convinge prin discursuri pe judecători în tribunale, pe senatori úi
poporul în Adunarea poporului úi în orice altă reuniune de cetăĠeni”.

89
este evidentă. De aceea, afirmaĠia lui Cassiodor loqui nobis communiter datum, solus ornatus
est qui discernit indoctos nu trebuie să ne mai mire, úi nici aceea, tot atât de cunoscută, a unui
teoretician al aúa-zisei ingegnosità din epoca barocului : il parlare degli Huomini ingegnosi
differenzia da quel de'Plebei quanto il parlare degli Angeli da quello degli Huomini. Dar
Cassiodor úi teoreticienii aúa-zisei ingegnosità, ca úi preĠioúii de pildă, exprimau în mod
conútient idealuri tradiĠionale retorice, pe când lingviútii la care ne-am referit nu útiau că
redescoperă străvechile teze ale unei discipline pe care ei o dispreĠuiau fără să o cunoască.
ùi înainte de victoria demosului, limba a fost obiect de cercetare úi de speculaĠii care
ne uimesc azi. Dar ceea ce au putut observa gânditorii epocii n-a permis constituirea unei
tehne ca retorica úi nici măcar ca gramatica, a cărei apariĠie este mult mai târzie. ExplicaĠia o
găsim în faptul că teoretizările străvechi se încadrau în problematica poeziei, constituind
elementele aúa-zisei poetici preplatonice, care, azi, este destul de bine cunoscută. Aúa cum
rezultă din cercetările recente asupra originii „artelor”, până la sfârúitul secolului V numai
patru erau cunoscute: mantica sau divinatoria, iatropica sau medicina úi muzica, în care intra,
pe lângă ceea ce noi numim azi muzică, úi poezia, căci vers úi cântec erau încă neseparate35:
Victoria demosului transformă problema logosului úi a sofiei într-o problemă strict
gnoseologică, în care cunoaúterea úi comunicarea devin preocuparea primordială. Acest lucru
n-ar fi fost posibil în orânduirea precedentă, chiar dacă unele minĠi mai înzestrate ar fi depăúit
cu intuiĠiile lor nivelul útiinĠei epocii în care au trăit.
Pentru sofiúti, cuvintele, mai precis „numele”, fie că sunt create de zei, fie că sunt
rezultat al convenĠiei, au un rol capital în cunoaútere. Pentru unii, ele trebuie să fie puse la
baza educaĠiei, fiindcă reflectă corespondenĠa naturală (sau divină) cu lucrurile pe care le
denumesc. Pentru alĠii, deúi numai semne fixate prin buna învoială dintre oameni, ele au
aceeaúi importanĠă, căci a cunoaúte lucrurile înseamnă a cunoaúte semnele care le reprezintă.
Cu aceasta, limba intră sub jurisdicĠia unor tehne noi úi devine obiect de învăĠământ în alt
chip úi în altă măsură decât fusese până atunci. Cratilos, în versiunea lui Platon (384 b),
atrage atenĠia în mod insistent asupra faptului că „studiul cuvintelor nu este un lucru de mică
importanĠă”, iar în Diogene Laertios (7,83) găsim o formulă a cărei circulaĠie a fost, desigur,
extrem de largă : „toate lucrurile sunt percepute prin studiul limbii”. Platon însuúi, deúi avea o
mie de motive să minimalizeze, ba chiar să ridiculizeze inovaĠiile sofiútilor ca exponenĠi
ideologici ai demosului, notează în Politicul (277 b) eficienĠa artei cuvântului, iar în Fedru
(275) scrie că „numai învăĠătura orală e vie”, justificând cu aceasta cunoscuta afirmaĠie a lui

35
Cfr. F. Heinmann, Eine vorplatonische Theorie der IJȑȤȞȘ, în „Museum helveticum”, XVIII, 1961, p. 105-130.

90
Antistene pe care o raportează Epicur: „Începutul educaĠiei este cercetarea numelor”. Tocmai
aceste concepĠii stau la baza programelor úcolare ale AntichităĠii, care, fără excepĠie, fixează
gramaticii rolul de rudimentum, iar retoricii pe acela de ars artium. Sofiútii, care au pus
bazele psihologiei úi lingvisticii, sunt în primul rând profesori de retorică, disciplină care
însuma atunci úi preocupările gramaticii, úi lor li se datorează nu numai erorile, ci úi meritele
acestei discipline vechi de două milenii úi jumătate. Lor li se datorează preocuparea pentru
corectitudinea denumirii, care va duce la naúterea lexicografiei; lor li se datorează
preocuparea pentru pronunĠarea normată, care se va dezvolta ca ortoepie, precum úi
preocuparea pentru raporturile dintre cuvinte în frază, care se va dezvolta ca sintaxă. Toate
aceste capitole ale „artei” care avea să se constituie mult mai târziu gramatica, reprezintă
mijloace de cunoaútere úi comunicare, cărora li se adaugă observaĠiile privind structura
părĠilor discursului úi mijloacele de argumentare propriu-zise, care fac ca retorica să nu fie
numai o disciplină literară, ci úi una filozofică.
Constatarea de mai sus nu este valabilă doar pentru epoca de constituire a retoricii.
Vom vedea pe parcurs că fiecare reviriment retoric, cel rinascimental de pildă, sau cel din
zilele noastre, este precedat de o înflorire deosebită a cercetărilor privind limba ca mijloc de
cunoaútere úi comunicare. Gramatica în Antichitate, gramatica úi preocupările de promovare a
vulgarei ca limbă literară în Renaútere, lingvistica úi semantica în zilele noastre au netezit
calea retoricii sau a reabilitării ei úi pentru ca să fim bine înĠeleúi, amintim două atitudini
caracteristice. Pentru Erasmus, „lucrurile se cunosc mai ales prin cuvinte; cine n-are sensul
clar al limbii va fi în mod fatal miop, halucinant úi delirant în judecăĠile sale asupra
lucrurilor”, de unde úi postulatul pedagogiei sale: verborum, prior, rerum potior! Pentru
Dupréel, care a făcut mult pentru reabilitarea sofiútilor úi pentru pregătirea terenului favorabil
neoretoricii - Perelman i-a fost elev -, „útiinĠa este inseparabilă de expresia comunicării
gândirii; útiinĠa va fi deci útiinĠa discursului”. ùi pentru a dovedi că asemenea concepĠii nu
sunt proprii numai umanismului european, vom reaminti una dintre cele mai cunoscute teze
ale lui Confucius: „Dacă numele nu sunt corecte, limba nu mai este în acord cu adevărul
lucrurilor, dacă ea nu este în acord cu adevărul, lucrurile nu pot fi duse la bun sfârúit, iar
bunele purtări úi muzica nu înfloresc”. Este de la sine înĠeles că nu poate fi vorba de o
„influenĠă”, de o miraculoasă circulaĠie a ideilor Helladei, cum ar crede un istoric care n-a
sesizat legea unităĠii de dezvoltare a societăĠilor omeneúti, care face ca pretutindeni să se
treacă prin aceleaúi orânduiri úi să se obĠină cam aceleaúi cuceriri în útiinĠă úi în ideologie.
Profundele schimbări pe care apariĠia demosului în arena politică le aduce în educaĠie
au fost strălucit puse în lumină în lucrările de sinteză ale lui W. Jaeger úi H.I. Marrou. Pentru

91
problema care ne interesează aici este cazul să amintim că eroul întruchipat de Achile
cedează locul de ideal formativ efebului, ale cărui performanĠe palestrice sunt cântate de
Pindar úi Bachilide. Cu victoria politică a demosului se ajunge la constituirea unui ideal
formativ nou, care reflectă deplasarea interesului pentru stadion spre agoră úi tribunale36.”
Omul este acum „fiinĠă politică” úi această definiĠie se va menĠine până la prăbuúirea
democraĠiei antice o dată cu întemeierea imperiului macedonean sau a celui roman37. O astfel
de definiĠie a omului va duce la fixarea cetăĠeanului-orator ca ideal formativ, de unde noi
motive ca retorica să se desăvârúească úi să se bucure de situaĠia specială în educaĠia
demotică. ğinta principală a oricărui cetăĠean bogat úi cu depline drepturi politice devine bene
dicere. În locul memorării úi reproducerii ad litteram a textului homeric sau gnomic se
înfiripează metoda dialogală (brachilogia), apărată cu atâta pasiune de Socrate úi Platon.
Retorica acestei faze este eristica úi ea corespunde unei etape precise în dezvoltarea sofisticii.
Ca urmare a acumulărilor cantitative proprii dominaĠiei demotice, o metodă nouă
încearcă úi, cu timpul, reuúeúte să se impună. Este macrologia sofistică, pe baza căreia se
organizează arta prozei úi riguroasa tehnică a discursului. Materiile de învăĠământ demne de
omul liber (artele liberale) se restrâng, pentru ca mai târziu, cu Varron úi mai ales cu
Martianus Capella, să se fixeze la úapte. Rolul principal revine retoricii, úi titlul celui mai
important tratat pedagogic rămas de la cei vechi este deosebit de semnificativ: Institutio
oratoria.
Procesul pe care l-am descris mai sus poate fi urmărit úi în tipologia epocii. Cea mai
importantă dintre muze, cum numeúte Hesiod pe Calliope, devine, din protectoare a poeziei
epice, úi protectoare a elocvenĠei, căci proza rivalizează acum poezia înaltă úi ajunge să deĠină
un rol chiar mai important pe măsură ce veacurile se scurg.

DispariĠia condiĠiilor care au determinat geneza retoricii úi sfărâmarea idealului

formativ pe care ea îl avea în vedere - cetăĠeanul-orator - nu înseamnă úi moartea ei totală.
De-a lungul întregii istorii a culturii europene se va exercita o „acĠiune a retoricii”, care, „la

36
ğinta supremă a eroului homeric úi exemplul – ʌĮȡȐįİȚȖµĮ - pe care îl oferea era „să fie întotdeauna primul,
să-úi menĠină superioritatea faĠă de ceilalĠi” úi „să prefere o glorie scurtă unei vieĠi lungi úi úterse”. O formulă
celebră a lui Lysias (Epithaph., 9) care pare cea mai reprezentativă, fixează ca ideal vorbirea úi acĠiunea
eficientă în cel mai înalt grad cu putinĠă – ȜȑȖİȚȞ IJİ ȤĮȓ ʌȡȐIJIJİȚȞ įİȚȞȠȓ - cuvântul „deinos” însemnând úi
„admirabil” úi „înfricoúător”, fapt care a dat naútere la interpretări contradictorii.
37
ObservaĠia aparĠine lui Max Pohlenz, Griechische Freiheit, Wesen und Werden eines Lebensideals,
Heidelberg, Ed. Quelle und Meyer, 1955, p. 110-111 úi passim. Pohlenz îúi bazează sugestivul său studiu pe
opoziĠia sophrosyne – eleutheria, adică „înfrânarea”, virtute capitală în concepĠia aristocraĠiei gentilice, úi
„libertatea” din concepĠia democraĠiei sclavagiste. Trebuie să reĠinem faptul că în ciuda numeroaselor declaraĠii
antiretorice, úi tradiĠia populară consideră elocvenĠa, înĠeleasă ca gândire justă úi bine exprimată drept una dintre
calităĠile eroului epic. Toma Alimoú este portretizat astfel: „Nalt la stat / Mare la sfat / ùi voinic cum n-a mai
stat”; chiar úi „MăiculiĠa Corbii” are această calitate: „Babă slută úi-nfocată / La cuvinte propiată”.

92
fel ca mareele, creúte úi scade…, atinge conútiinĠa indivizilor úi epocilor la nivele variabile, úi
pe un teren secular, în aparenĠă neted, mii de accidente se desenează - reeditări multiplicate
ale anumitor texte, succese ale unor traduceri, adeziuni úi rezistenĠe, legături strânse cu un
anumit curent de idei - care arată că întocmai oricărei realităĠi supuse probei duratei, retorica
úi corifeii ei îúi au istoria proprie care, ca urmare, trebuie scrisă”38. Unele dintre cuceririle ei
în domeniul gnoseologiei, al lingvisticii úi al esteticii par definitive, de unde úi caracterul ei
de „constantă dialectică” a istoriei culturii europene, cum o numeúte acelaúi strălucit
cercetător român din care am citat. Dar mai mult decât cuceririle, năzuinĠele úi nereuúitele ei
ni se par - îndrăznim a spune - adevărata ei glorie, căci retorica a vrut să fie útiinĠă umană
globală, denominator comun al tuturor disciplinelor, aúa cum mai târziu se va vrea teologia,
apoi matematica, antropologia, lingvistica, pentru ca din nou, în zilele noastre, retorica să
încerce propunerea celor mai bune baze de stabilire a relaĠiilor interdisciplinare.

38
Basil Munteanu, Constantes dialectiques en littérature et en histoire. Problèmes, Recherches,
Perspectives, Paris, Ed. Didier, 1967, p. 143.

93
Paul RICŒUR, Locul “retoric” al lexis-ului, în
METAFORA VIE (ed. fr. 1975), Ed. Univers, Bucureúti,1984, p. 53-58

Locul “retoric” al lexis-ului

Odată stabilite definiĠia metaforei comună Poeticii úi Retoricii úi varianta atât de
importantă din Retorică, sarcina principală rămâne de a aprecia diferenĠa de funcĠie ce
rezultă din diferenĠa de inserare a lexis-ului în Retorică, pe de o parte, úi în Poetică, pe de
alta.
Vom începe cu Retorica, al cărei loc e mai uúor de fixat în corpusul aristotelic.
Retorica greacă, spuneam la începutul acestui studiu, avea un proiect mult mai amplu úi de
organizare internă mult mai articulată decât retorica aflată în faza ei de declin. Artă a
persuasiunii, urmărind stăpânirea cuvântului public, ea acoperea cele trei câmpuri ale
argumentaĠiei, compoziĠiei úi elocuĠiei. Reducerea întregului la cea de-a treia parte úi a
acesteia la o simplă taxinomie a figurilor explică fără îndoială de ce retorica úi-a pierdut
legătura cu logica úi cu filosofia însăúi, devenind disciplina rătăcitoare úi frivolă a cărei
moarte a avut loc în secolul trecut. Cu Aristotel ne aflăm în prezenĠa unui timp tare al
retoricii; ea constituie o sferă distinctă a filosofiei, prin aceea că ordinea “persuasiunii” ca
atare rămâne obiectul unei tekhne specifice; dar ea este solid ancorată în logică, datorită
corelării dintre conceptul de persuasiune úi cel de verosimil. O retorică filosofică – adică
bazată pe filosofia însăúi úi supravegheată de ea – este astfel constituită. Sarcina noastră
ulterioară va fi de a arăta prin ce fel de intermediari este legată teoria retorică a metaforei de
acest demers.
Statutul retoricii ca tekhne distinctă nu pune probleme dificile; Aristotel a avut grijă să
definească ce numeúte el tekhne într-un text clasic din ale sale Etici1; există tot atâtea tekhnai
câte activităĠi creatoare; o tekhne este mai elevată decât o rutină sau o practică empirică; în
ciuda faptului că se referă la o producere, ea conĠine un element speculativ, adică o anchetă
teoretică asupra mijloacelor aplicate producerii; e o metodă; această trăsătură o apropie de
útiinĠă mai mult decât de rutină. Ideea că există o tehnică a producerii discursurilor poate duce

1
“ùi de vreme ce arhitectura este o artă, úi este în mod esenĠial o anume predispoziĠie la a produce, însoĠită de
reguli, úi de vreme ce nu există nici o artă care să nu fie o predispoziĠie la a produce, însoĠită de reguli, nici vreo
predispoziĠie de acest gen care să nu fie o artă, va exista o identitate între artă úi predispoziĠie la a produce,
întovărăúită de reguli exacte. Arta se raportează totdeauna la o devenire, úi a te consacra unei arte înseamnă a lua
în considerare modul de a aduce la existenĠă unul din aceste lucruri care sunt susceptibile de a fi sau de a nu fi,
dar al căror principiu de existenĠă rezidă în artist úi nu în lucrul produs: arta, într-adevăr, nu se referă nici la
lucrurile care există sau devin în mod necesar, nici la făpturile naturale care îúi au în ele însele principiul.”
(Etica Nicomahică, VI, 4, 1140 a 6-16, trad. Tricot). O altă traducere în Dufour, Introduction la Rhétorique, I
úi II, p. 30, Paris, Ed. Les Belles Lettres, 1932.

94
la un proiect taxinomic asemenea celui pe care îl vom lua în considerare într-un studiu
ulterior; un asemenea proiect nu este oare stadiul ultim al tehnicizării discursului?
Neîndoielnic; dar, la Aristotel, autonomia conceptului de tekhne e mai puĠin importantă decât
împerecherea lui cu alte discipline ale discursului úi, în primul rând, cu cea a dovezii.
Această împerechere este asigurată de conexiunea dintre retorică úi dialectică; fără
îndoială, geniul lui Aristotel constă în a fi aúezat în fruntea lucrării sale acea declaraĠie care
situează retorica în dependenĠă faĠă de logică úi, prin mijlocirea acesteia, faĠă de filosofie în
întregimea ei: “Retorica este replica (antistrophos) dialecticii” (1354 a 1). Or, dialectica
desemnează teoria generală a argumentaĠiei în ordinea verosimilului2. Iată deci cum problema
retoricii este pusă astfel în termeni logici; Aristotel, se útie, este mândru de a fi inventat
argumentul demonstrativ numit silogism. Or, acestui argument demonstrativ îi corespunde
argumentul verosimil al dialecticii, numit entimemă. Retorica este astfel o tehnică a dovezii:
“Numai dovezile au un caracter tehnic” (1354 a 13). ùi cum entimemele sunt “corpul
dovezii” (ibid.), retorica în întregimea ei trebuie să fie centrată pe puterea de convingere ce se
leagă de acest fel de dovadă. O retorică ce s-ar aplica doar procedeelor susceptibile de a
acĠiona asupra pasiunilor judecătorului ar cădea alături de subiect: ea nu ar da seama de
dovezile tehnice, de cele care-l fac pe subiect să fie “apt pentru entimemă” (I, 1, 1354 b 21);
úi, ceva mai departe: “dat fiind că, evident, metoda proprie tehnicii nu se întemeiază decât pe
dovezi, úi că dovada este un anumit gen de demonstraĠie…, că demonstraĠia retorică este
entimema…, că entimema este un silogism de un anume fel etc.” (I, 1, 1355 a 3-5).
Nu înseamnă că retorica nu se deosebeúte deloc de dialectică. Ea îi seamănă, desigur,
prin mai multe trăsături; se referă la adevăruri de opinie acceptate de către cei mai mulĠi3, nu
cere nici o competenĠă, fiecare fiind capabil să discute un argument, să acuze úi să se apere.
Dar ea diferă de aceasta prin alte trăsături. Mai întâi, retorica se aplică unor situaĠii concrete,

2
Nu vom putea sublinia îndeajuns degradarea – “pierderea de prestigiu”, cum spunea Jacques Brunschwig în a
sa Introducere la Topicele lui Aristotel – pe care o suferă dialectica trecând din mâinile lui Platon în cele ale
lui Aristotel. ùtiinĠă suverană úi sinoptică la Platon, ea nu mai este decît teoria argumentaĠiei la Aristotel (cf.
Pierre Aubenque, Le problème de l’être chez Aristote, 251-264. M. Gueroult, “Logique, argumentation et
histoire de la philosophie chez Aristote”, în Mélanges en hommage à Ch. Perelman).
3
Endoxa din Retorica, I, 1, 1355 b 17 sunt definite în Topice, I, 10, 104 a 8: “O premisă dialectică este punerea
în formă interogativă a unei idei admise (endoxos) de către toĠi oamenii, sau aproape de toĠi, sau de către cei ce
reprezintă opinia luminată, iar în ceea ce îi priveúte pe aceútia din urmă, de către toĠi sau de aproape toĠi, sau de
către cei mai cunoscuĠi, excepĠie făcând paradoxurile; căci o idee, proprie opiniei luminate, are toate úansele de
a fi acceptată, cu condiĠia ca ea să nu o contrazică pe cea a opiniei mijlocii” (trad. J. Brunschwig, Ed. Les Belles
Lettres, 1967). Endoxa sunt idei admise în “jocul în doi” pe care îl constituie discuĠia dialectică (J. Brunschwig,
op.cit., XXIII). Această caracteristică a premiselor constituie diferenĠa dintre silogismul demonstrativ, ale cărui
premise sunt intrinsec adevărate úi silogismul dialectic, ale cărui premise sunt “cu adevărat aprobate” (ibid.,
XXIV), ceea ce le pune, pe de altă parte, premiselor “aparent endoxale”, care fac ca raĠionamentul să fie
materialmente eristic.

95
deliberarea unei adunări politice, judecata unui tribunal, exercitarea publică a laudei úi a
blamării; aceste trei tipuri de situaĠie de discurs definesc cele trei genuri ale retoricii:
deliberativ, judiciar, epidictic. Dacă retorica anterioară îl privilegiase pe cel de-al doilea, căci
mijloacele de a-l influenĠa pe judecător sunt aici aparente, o retorică ce se sprijină pe arta
dovezii va fi atentă la orice situaĠie care trebuie să ajungă la o judecată (krisis, I, 1 1354 b 5).
De aici úi o a doua trăsătură: arta este orientată către judecăĠi ce se referă la lucruri
neobiúnuite.
Pe de altă parte, retorica nu poate fi absorbită într-o disciplină pur argumentativă,
pentru că ea este orientată către un auditoriu; ea nu poate deci să nu Ġină seama de caracterul
locutorului úi de dispoziĠia auditoriului; pe scurt, ea se menĠine în dimensiunea
intersubiectivă úi dialogală a uzajului public al discursului; rezultă de aici că luarea în
considerare a emoĠiilor, a pasiunilor, a deprinderilor, a credinĠelor rămâne de competenĠa
retoricii, chiar dacă ea nu trebuie să înlocuiască prioritatea argumentului verosimil;
argumentul propriu-zis retoric Ġine seama atât de gradul de verosimil legat de materia
discutată, cât úi de valoarea persuasivă legată de calitatea locutorului úi a auditoriului.
Această trăsătură duce de la sine la ultima: retorica nu poate deveni o tehnică vidă úi
formală, dat fiind legătura sa cu conĠinuturile opiniilor celor mai probabile, adică admise sau
aprobate de cei mai mulĠi; or, această legătură a retoricii cu conĠinuturi noncriticate riscă să
facă din retorică un fel de útiinĠă populară. Legată de ideile admise, retorica se angajează într-
o suită dispersată de “locuri comune” de argumentaĠie care constituie pentru orator tot atâtea
reĠete ce îl pun la adăpost de surprizele luptei prin cuvinte4. Această întâlnire dintre retorică úi
topică a fost, fără îndoială, una din cauzele morĠii retoricii. Poate că aceasta a murit în cele
din urmă dintr-un exces de formalism, în secolul al XIX-lea; dar paradoxul este că ea era deja
condamnată printr-un exces de conĠinut; astfel, Cartea a II-a din Retorica e plină de o
psihologie pe care Kant ar fi numit-o “populară”, de o morală “populară”, de o politică
“populară”; această tendinĠă a retoricii de a se identifica cu o subútiinĠă a omului ridică o

4
J. Brunschwig leagă astfel problema “locurilor comune” (topoi) de cea a raĠionamentului dialectic: “Într-o
primă aproximare, ele pot fi descrise ca tot atâtea reguli sau, dacă vreĠi, ca reĠete de argumentare menite să
înarmeze cu instrumente eficace o activitate foarte precis determinată, cea a discuĠiei dialectice” (IX). Autorul
adaugă: “Strâns legate de activitatea pe care pretind să o promoveze de la rangul de practică oarbă la rangul de
artă metodică, Topicele, vademecum, ale perfectului dialectician, riscă să apară ca o artă de a câútiga într-un joc
pe care nu-l mai joacă nimeni.” (IX). Dar atunci de ce să mai vorbim de topoi pentru a desemna această “maúină
de făcut premise pornind de la o concluzie dată” (ibid, XXXIX)? Se poate insista asupra caracterului
“nonsistematic úi parcă acefal al gândirii logice” (ibid., XIV), în regim dialectic, úi asupra caracterului închis al
unităĠilor izolate astfel reperate. Dar se poate remarca, de asemenea, conform Retoricii, II, 26, 1403 a 17, că
locurile comune sunt “căpetenii sub care se aliniază multe entimeme”. Această funcĠie unificatoare este
exercitată succesiv de topica accidentului, de cea a genului, de cea a propriului (Cartea a V-a) úi de cea a
definiĠiei.

96
redutabilă întrebare, ce poate avea consecinĠe asupra metaforei înseúi; solidaritatea dintre
retorică úi topică – úi, prin mijlocirea lor, conivenĠa dintre retorică úi o subútiinĠă a omului –
nu implică oare faptul că gustul de a vorbi în parabole, comparaĠii, proverbe, metafore Ġine de
acelaúi complex de retorică úi topică? Va trebui să menĠinem întrebarea în mintea noastră.
Dar înainte de a anunĠa moartea retoricii, această alianĠă îi asigură un conĠinut cultural.
Retorica nu se produce într-un vid de útiinĠă, ci în plinul opiniei. Aúadar, metaforele úi
proverbele îúi află originea úi în tezaurul înĠelepciunii populare – acelea, cel puĠin, dintre
aceste figuri care sunt metafore úi proverbe “primite de-a gata”. Rezerva este importantă; căci
o asemenea topologie a discursului asigură tratamentului retoric al lexis-ului úi al metaforei
un fundal úi un uz diferite de cele ale Poeticii.
Toate aceste trăsături distinctive se reflectă în definiĠia aristotelică a retoricii:
“Facultatea de a descoperi speculativ ceea ce, în fiecare caz, poate convinge” (1355 b 25-26
úi 1356 a 19-20). E o disciplină teoretică, dar cu temă indeterminată, măsurată de criteriul
(neutru) pithanon-ului, adică al “persuasivului ca atare”. Acest adjectiv substantivat rămâne
fidel intenĠiei primitive a retoricii, care este aceea de a convinge, dar exprimă deplasarea către
o tehnică a dovezii; în această privinĠă, înrudirea (pe care semantica franceză nu o poate
menĠine) dintre pithanon úi pisteis este foarte instructivă: în greacă, expresia “dovezile”
(pisteis, la plural) marchează prioritatea argumentului obiectiv asupra proiectului
intersubiectiv al acĠiunii de a convinge. ùi totuúi, noĠiunea iniĠială de persuasiune nu este
abolită; ea este doar rectificată: mai ales orientarea argumentului către auditoriu, care
dovedeúte că orice discurs se adresează cuiva, úi aderenĠa argumentării la conĠinuturile
topicii, împiedică “persuasivul ca atare” să se dizolve într-o logică a probabilului. Retorica va
rămâne deci cel mult “antistrofa” dialecticii, dar nu se va dizolva în ea.

97
Daniela ROVENğA-FRUMUùANI, Societatea contemporană úi revirimentul retoricii, în
ARGUMENTAREA. MODELE ùI STRATEGII, Ed. ALL, Bucureúti, 2000, p. 4-7

Societatea contemporană úi revirimentul retoricii

Profilul epistemologic al gândirii útiinĠifice contemporane este dominat de ceea ce
Gaston Bachelard numeúte “filosofia lui nu”, filosofie care nu este dorinĠă de negaĠie, ci
propensiune spre noĠiuni dinamice úi dialectizate (general úi imediat, raĠional úi experimental,
a priori úi a posteriori), acĠiune polemică neîncetată. Adevărul este rod al discuĠiei, al
controversei úi nu al acordului5.
Deschisă úi plurală, gândirea modernă sondează (în mai mare măsură decât în
paradigmele anterioare) necunoscutul, căutând în real nu ceea ce confirmă, ci ceea ce
contrazice cunoútinĠele anterioare, preferă întrebările răspunsurilor, accentuează solidaritatea
conceptuală, complementaritatea teoriilor: “Nu există decât o modalitate de progres în útiinĠă:
negarea útiinĠei deja constituite.”6 În această perspectivă, constituirea cunoaúterii este tocmai
diacronia obstacolelor, a “rupturilor epistemologice” pe care o epistemă a trebuit să le
traverseze.
Or, o asemenea ruptură este reprezentată úi de viguroasa reabilitare a retoricii la
mijlocul secolului nostru: macroretorica (prin lucrările lui C. Perelman úi L. Olbrechts-
Tyteca, vizând reinterpretarea teoriei aristotelice a argumentării într-o lume guvernată de
imperativul comunicării, inclusiv în cadrul activităĠii útiinĠifice) úi microretorica sau teoria
figurilor de stil, reteoretizate de Grupul µ în Retorica generală.
Interesul deosebit pe care filosofii îl acordă problemelor limbajului, promovarea
lingvisticii ca “útiinĠă-pilot”, avântul logicilor neformale pregăteau reabilitarea retoricii úi
reintrarea ei în problematica filosofică. Retorica rediviva trebuie deci corelată cu
pragmatismul în filosofie úi útiinĠă (de la W. James la Tadeusz Kotarbinski), cu filosofia
analitică a limbajului (J. Austin, J. Searle), cu pragmatica de gradul “trei” (a interacĠiunilor
comunicative).

Noua retorică nu mai este arta vorbirii elegante, ci teoria comunicării persuasive:
argumentarea devine o componentă esenĠială a activităĠii discursive în general, a celei
politice, publicitare în particular. Problema care se pune este chiar aceea a transformării
retoricii într-un fel de matrice a útiinĠelor umane7.

5
Bachelard, Gaston, La philosophie du non, Quadrige, Paris, 1981, p. 134.
6
Idem, p. 32.
7
Meyer, Michel, Logique, langage et argumentation, Hachette, Paris, 1982.

98
 Practică discursivă vizând persuadarea unui anumit auditoriu, [dată fiind, n.n]
adeziunea sa la un ansamblu de propoziĠii corelate constituite în viziune despre lume úi
mobilizarea sa pentru un scop, retorica nu este caracterizată doar de funcĠia persuasivă,
primordială totuúi. În plus, discursul argumentativ are úi o funcĠie hermeneutică – de
modelare a situaĠiei úi interpretare a retoricii adversarului. Acest travaliu de interpretare este
spontan realizat de oricine (a se vedea capacitatea copiilor de a înĠelege glume, de a da replici
impertinente, de a imagina ficĠiuni). În lumea deciziilor politice úi economice nu ne întâlnim
doar cu certitudini ce permit previziuni sigure, ci úi cu probabilităĠi, fapt verosimil. În această
lume “umană”, ambiguă, fluctuantă, retorica inventează soluĠii – de aici funcĠia sa euristică.
În sfârúit, prin algoritmul producerii discursului, retorica are úi o puternică funcĠie
pedagogică, explicativă (cf. infra).
Retorica renaúte când ideologiile se prăbuúesc. Ceea ce era obiect al certitudinii se
relativizează, devenind problematic.
În această privinĠă, epoca noastră se poate compara cu cea a democraĠiei ateniene úi a
renaúterii italiene, două mari momente ale retoricii. În primul caz, asistăm la înlăturarea
explicaĠiilor mitice úi a ordinii aristocratice, iar în cel de-al doilea la ocultarea vechiului
model scolastic úi pregătirea erei burgheze.
Epoca noastră “pour le meilleur et pour le pire” trăieúte ora retoricii. E suficient să
deschidem televizorul, să privim mesajele publicitare, să-i ascultăm pe oamenii politici.
Discursul úi imaginea trebuie să:
Intereseze - DOCERE
Seducă - DELECTARE
Convingă - MOVERE.
“De la prietenie la dragoste, de la politică la economie, relaĠiile se fac úi se desfac prin
exces sau lipsă de retorică”8.
Un exemplu paradigmatic al construirii / deconstruirii retorice a discursului ne este
furnizat de fondatorii retoricii: Corax úi Tisias. Se spune că Tisias a fost discipolul lui Corax,
care urma să primească o retribuĠie doar în cazul în care elevul său ar fi ajuns să stăpânească
techne rhetorike. Dacă la primul proces ar fi câútigat, ar fi fost obligat să-úi plătească
mentorul; dacă primul proces ar fi fost pierdut, nu trebuia să plătească nimic, pentru că actul
pedagogic nu a fost eficient. La sfârúitul studiilor, Tisias intentează proces magistrului,

8
Meyer, Michel, Questions de rhétorique. Langage, raison et séduction, Librairie Générale Française, Paris,
1993, p. 7.

99
susĠinând că nu-i datorează nimic. Într-adevăr, la acest prim proces elevul Tisias fie câútigă,
fie pierde. Dacă câútigă, prin chiar verdictul judecătorilor, nu datorează nimic magistrului;
dacă pierde, prin înĠelegerea cu profesorul său, nu-i datorează acestuia nimic. În ambele
cazuri, Tisias nu-i datorează nimic lui Corax.
În această situaĠie, Corax îúi construieúte contra-discursul, reluând pas cu pas schema
de argumentare a lui Tisias, dar inversată. Prima ipoteză: Tisias câútigă procesul; prin
înĠelegerea iniĠială între mentor úi discipol, Tisias trebuie să plătească. Cea de-a doua ipoteză:
Tisias pierde procesul; prin lege, va trebui totuúi să plătească pentru învăĠămintele primite. În
ambele cazuri, Tisias trebuie să plătească.
Istoria poate fi citită la mai multe nivele: la cel anecdotic, care precizează că
judecătorii i-au gonit pe cei doi cu lovituri de bâtă, dar úi la nivel metalingvistic (s-ar putea
reĠine operaĠia majoră a argumentării, replica discursivă creată prin inversarea semnelor
discursului anterior). “O sarcină permanentă a argumentării va fi dezambiguizarea situaĠiilor
în care se aplică astfel de sisteme de norme eterogene”9.
Ansamblul útiinĠelor umane úi nu doar filosofia sunt marcate de condiĠia retorică, fie
că e vorba de analiza estetică sau poetică a fenomenului literar, fie că e vorba de
hermeneutică (interpretarea trecutului úi a mesajelor plurivoce).
În útiinĠele politice úi psihologie, ea este sursa jocurilor de influenĠă, a mobilizării
pasiunilor úi căutării consensului. “Fie că vrem, fie că nu vrem, retorica s-a insinuat în
cotidian cu multiplele sale forme úi constructe, modificând modul nostru de gândire.”10
În gândirea actuală a reorganizării, resemantizării, reinterpretării cunoútinĠelor (“eră a
bănuielii”, în formularea lui Nathalie Sarraute), argumentarea devine un fel de asimptotă a
activităĠii discursive, care interrelaĠionează aspecte constructive úi reflexive, informative úi
persuasive.
Istoria europeană a retoricii poate fi schematic rezumată ca recul progresiv al
argumentării úi provocare corelativă a expresiei, altfel spus, ca atrofiere a lui inventio úi
hipertrofiere a lui elocutio în sensul definit de Gérard Genette în Figures III, “La rhétorique
restreinte”. Privată de dimensiunea argumentativă, socială, retorica s-a delogicizat úi estetizat,
fiind absorbită de poetică (repertoriu al figurilor). Or, noua retorică generalizată, “mod de
existenĠă” (Keneth Burke) úi “explicitare a conexiunilor” (Wayne Booth), implică utilizarea

9
Plantin, Christian, L’Argumentation, Hachette, Paris, 1996, p. 5.
10
Meyer, op.cit., p. 11.

100
limbajului în vederea modificării universului epistemic úi a dispoziĠiilor acĠionale ale
interlocutorilor.
Spre deosebire de momentul iniĠial al retoricii, când opoziĠia convingere / persuasiune
era net în favoarea primului termen, la ora actuală argumentarea nu mai este considerată doar
seducĠie a auditoriului, conversiune psihologică a logicului, ci spaĠiul privilegiat al
reconstrucĠiei limbajului ca acĠiune (“Haw to do things with words” – în termenii filosofiei
analitice a limbajului).
Dacă grecii din teama de asianizare (cf. Nietzsche), de anarhie úi violenĠă au căutat un
organon care să extindă jurisdicĠia raĠiunii dincolo de hotarele silogismului, cu atât mai mult
societatea modernă a conflictelor, confruntărilor are nevoie de sistemul retoric ca modalitate
de negociere a diferendelor. “Cheie de boltă a culturii noastre”11, retorica este “mai mult un
set de reguli…; prin amploarea observaĠiilor, precizia definiĠiilor úi rigoarea clasificărilor, ea
se constituie ca studiu sistematic al resurselor limbajului”12.

11
Reboul, Olivier, Introduction à la rhétorique, A. Colin, 1991, p. 80.
12
Guiraud, Pierre, La stylistique, P.U.F., 1972, p. 24.

101
 II

Lumea figurilor. DistincĠii terminologice. Flexibilitate úi rigiditate în clasificările propuse

de-a lungul timpului. FunĠionarea figurii în text / context. Comunicarea lingvistică.
FuncĠiile limbajului. Sens. Lumea cuvântului – actualizarea în context.
Stil, stilistică – procedee retorice specifice

102
Laura MESINA

FIGURA ùI ARGUMENTUL

I
O lungă tradiĠie consemnează locul comun conform căruia Grecia antică a fost cea
care a impus înĠelesul dihotomic al expresiei “retorică úi politică”, expresie ce reprezenta
chiar subiectul polemicii duse în Dialogul Sofistul de către filosoful lui Platon úi de
adversarul său. Înfruntarea era legată de însăúi esenĠa conceptului de “politeia” (arta de a
organiza treburile publice úi viaĠa cetăĠii)1 úi ducea în cele din urmă la repudierea retoricii
(asimilată politic sofisticii), în favoarea, se-nĠelege, a argumentării raĠionale. Aristotel,
datorită filosofiei sale de tip practic, avea să facă un pas mai departe, către reevaluarea
retoricii, subliniind atât rolul formativ al acesteia în discursul politic úi în cel pedagogic, în
general, cât úi articularea logică a figurilor úi a părĠilor discursului, în mod concret.
Cele două “tekhné” au generat aúadar, în urma întâlnirii lor tensionate, un discurs
filosofic despre Bine úi despre Adevăr, a căror respectare reglează úi garantează ordinea în
spaĠiul comunităĠii. Mai întâi aflate într-o relaĠie controversată, retorica úi politica au ajuns să
însemne, în timp úi laolaltă, “text” úi să implice toate acele strategii discursive ale puterii
care influenĠează receptorul (publicul) prin media (canalele comunicării de masă). Doar că,
din antichitate până în lumea noastră contemporană, o parte a “artei de a convinge” s-a
specializat pentru domeniul politicului într-atât de evident, încât s-a autonomizat din multe
puncte de vedere faĠă de “Vechea Retorică”, devenind un tip de “retorică restrânsă” (după o
expresie a lui Gérard Genette din 1970), o tehnică a utilizării anumitor figuri. Acest decupaj
s-a impus pe măsură ce útiinĠa politicului úi-a definit ea însăúi tot mai precis obiectul úi
metodele de lucru.

Ocupându-se de organizarea discursului, la ora actuală retorica în politică e mai

curând legată de rezultatele sondajelor, de marketingul politic úi de “politica” spectacolului

1
Sofistul, personajul lui Platon din Dialogul cu acelaúi nume, susĠinea că retorica este chiar esenĠa politicului,
consacrând astfel confuzia dintre putere úi instrumentul prin care aceasta se exercită, ca úi pe aceea dintre forĠă
úi persuasiune. Opinia opusă sofisticii de către filosofia antică era că persuasiunea duce tocmai la înlăturarea
violenĠei, că retorica ar avea un rol de reechilibrare a unei situaĠii conflictuale úi că este de fapt subordonată
politicului. Platon însuúi, anti-sofist, recunoaúte totuúi în Politeia faptul că retorica este necesară în educarea
populaĠiei în spiritul legilor cetăĠii (deúi opĠiunea lui era în general aceea de a opune retorica argumentaĠiei
logice, singura aptă să ajute spiritul să se formeze în lumina Binelui úi a Adevărului. De aceea, ca úi mai târziu
la Aristotel, retorica, în înĠelegerea lui, era, diferit faĠă de teoria sofiútilor, un instrument persuasiv de care
puterea uneori se serveúte pentru a se impune, la nevoie chiar pentru a evita violenĠa sau pentru a instrui o
populaĠie ignorantă).

103
ideologic - electoral, spre exemplu - ceea ce, mai specializat, s-ar putea numi “relaĠiile
publice în politică” (branding-ul de naĠiune pare să fie, în ordine temporală, ultima
manifestare de acest gen).

Cu toate acestea, dezvoltarea tot mai multor útiinĠe socio-umane úi evidenta lor
individualizare nu au reuúit să elimine sau să deblocheze crizele politice contemporane úi nici
nu au putut influenĠa rapid reacĠiile populaĠiei faĠă de acestea (v. depolitizarea – amintim
cazul foarte grav al indiferenĠei electoratului úi al absenteismului la alegerile pentru Primăria
Capitalei, din aprilie 2005 -, relaĠia sensibilă dintre elitele culturale úi cele politice etc.).

“Vechea Retorică” se manifestă foarte vizibil în politică mai ales atunci când
ideologiile nu mai reuúesc să ofere soluĠii raĠionale úi corecte pentru echilibrul societăĠii.
Momentele de ruptură istorică, în úi mai mare măsură, lasă loc de manifestare discursului
politic umoral, implicit unei retorici violente. Necesitatea de a convinge masele să opteze
pentru o soluĠie politică sau alta impune o verificare a strategiilor retorice úi o mobilizare a
resurselor expresive úi persuasive ale limbajului (un exemplu conjunctural poate fi úi
campania electorală din România, noiembrie 2004, în care puterea s-a “negociat” foarte
spectaculos între protagoniúti, pe de o parte, úi între aceútia úi electorat, pe de alta).
Societatea contemporană românească a cunoscut după 1989 destul crize de legitimare
a politicii statului úi a traversat perioade foarte agitate, în care toate resursele limbajului au
fost implicate în înfruntarea dintre partide sau dintre personalităĠi politice. De aceea, istoria
discursului politic în România post-decembristă poate constitui un foarte interesant studiu de
caz atât pentru specialiútii din domeniul útiinĠelor politice, cât úi pentru retoricieni úi pentru
analiútii imaginii publice a puterii.
Cu toate acestea, retorica se regăseúte în actele de limbaj cu conĠinut politic, sub
forma argumentării, úi în perioadele de acalmie úi de respectare a legitimităĠii puterii, fiind
marcată mai mult de logică decât de sofistică. Ea este, de altfel, mai puĠin condiĠionată astăzi
de locul performării ei decât în Antichitate (când treburile publice erau subiectul întâlnirii
comunităĠii în agora, for de dezbatere úi decizie publică prin excelenĠă). Dată fiind presiunea
diversităĠii mesajelor mediatizate, discursul trebuie în primul rând să convingă prin motive
pragmatice, logice úi cu relevanĠă imediată pentru viaĠa comunităĠii.
În acest fel, în zilele noastre, se depăúeúte diferenĠa tradiĠională numită anterior, cea
dintre argumentare sau convingere raĠională úi retorică sau persuasiune. Preluând o
perspectivă din filosofia analitică a limbajului, putem spune că, în lumea modernă,
argumentaĠia este spaĠiul privilegiat al reconstrucĠiei limbajului ca acĠiune (Austin), cu scop

104
practic. Cum retorica are un binecunoscut rol clasic de instrument al aplanării conflictelor
sau al inflamării lor, ea capătă în societatea postmodernă un rol activ, principal, în
negocierea diferendelor de ordin politic, fiind manevrată în mod necesar cu măsură úi de cele
mai multe ori fără nici o intenĠie sofistică.
Aúadar, avem de-a face cu o reîntâlnire între argumentaĠie úi retorică, însă altfel
decât în Antichitate. Întâlnirea este acum consacrată úi recunoscută de către public, de către
specialiúti úi de către utilizatori, având un rol úi funcĠii bine stabilite úi cunoscute, ce duc la o
reconfigurare a „dialogului” dintre cele două.
Se vorbeúte, în descendenĠa neo-retoricii din secolul al XX-lea, despre “argumentaĠia
retorică”, construită pe bazele etice ale postmodernităĠii, în spiritul mutaĠiilor úi al
redefinirilor din cadrul politicului. Puterea se foloseúte în ziua de astăzi de strategiile
discursive ale argumentaĠiei retorice, pentru că, inevitabil, acĠiunea politică presupune úi
comunicarea de masă, ce include, la rândul ei, producerea úi receptarea discursurilor cu
conĠinut politic.
Cum orice discurs este dialogic (presupune un ascultător sau un lector, pe care
urmăreúte să-l influenĠeze, convingându-l să răspundă pe măsura aúteptărilor atent stabilite
ale emiĠătorului), se impune analiza acĠiunii exercitate de politic, prin intermediul mesajelor
focalizate, asupra referentului (punctul de plecare al discursului), asupra interlocutorului,
codului úi locutorului (mijlocului de comunicare).
ArgumentaĠia retorică Ġine de útiinĠa comunicării úi, în cazul breviarului de faĠă, ele
se regăsesc împreună în discursul puterii politice.
Pe de altă parte, politica dusă de putere úi publicitatea electorală se întâlnesc la rândul
lor indirect, din cauza politicii economice duse de un anumit partid de guvernământ sau de o
anumită formă statală în ce priveúte organizarea pieĠei publice a bunurilor simbolice úi a celor
de consum real. Calitatea publicităĠii úi a discursului publicitar, spre exemplu, ca úi valoarea
argumentaĠiei retorice sunt date atât de gradul de cultură úi de profesionalismul autorului, cât
úi de nivelul de civilizaĠie úi de mentalitate al receptorului (un studiu de caz foarte sugestiv
pentru evoluĠia societăĠii româneúti post-decembriste îl constituie campania politică de succes
a candidatului Traian Băsescu pentru funcĠia prezidenĠială, din octombrie-noiembrie 2004).
Or, acest nivel de cultură a imaginii úi de civilizaĠie este susĠinut de modul în care se
organizează economicul, condiĠionat la rândul lui de exercitarea unei politici eficiente. Ciclul
se închide, demonstrând interdependenĠa proceselor socio-politice, economice úi culturale. El
poate deveni vicios într-o societate cu o legislaĠie neperformantă, în care retorica este mai

105
puĠin democrată úi mai puĠin corectă argumentativ, dar unde poate fi mai “plastică” úi mai
violentă.
Concluzie:
În cadrul sistemului complex al lumii de astăzi, retorica „veche” are un nou rol, mai
curând instrumentar, altul decât cel din antichitate, când era mai acuzat politic. Dacă pentru
lumea Greciei antice, expresia “retorică persuasivă” era un pleonasm, iar “argumentaĠie
retorică” o imposibilitate, în cultura contemporană a spaĠiului public retorica poate fi úi
argumentativă, pentru că argumentul, după cum o demonstrează neo-retorica, poate avea
funcĠia unei figuri de logică sau de compoziĠie (cum voi încerca să arăt mai jos, în partea a
doua a acestui breviar). FuncĠia persuasivă a limbajului se manifestă în întreg câmpul
activităĠilor sociale, prin interfaĠa economiei, din cauza necesităĠii vânzării bunurilor de
consum. Cum “imaginea politică” úi “ideologia” au ajuns, în urma acceptării sistemului de
votare universal, tot bunuri de “negociere” publică - de această dată, a puterii -, retorica
argumentativă se regăseúte aproape mereu în discursul politic.
Echilibrul politic se realizează úi este mai eficient atunci când putem constata prezenĠa
în discurs a argumentaĠiei retorice mai curând decât a limbajului retoric, fie el úi
argumentativ. DiferenĠa (tradusă prin acest aparent joc al expresiilor) este însă semnificativă:
printr-o imperceptibilă nuanĠă semantică, este redată tocmai falia dintre un stat raĠional úi
democrat, al dezbaterii responsabile, etice úi sobre úi un stat pe cale de a se democratiza, de
a învăĠa civilizaĠia dialogului politic în spiritul unei veritabile, transparente úi corecte
politeia.

II

ArgumentaĠia úi retorica reprezintă, aúadar, cei doi mari actori ai istoriei

(compoziĠionale a) discursului european.
În primul rând, datorită unor “instrumente” pe care cele două tehnici discursive le
folosesc: argumentul, respectiv figura. În cadrul unei discuĠii care evaluează raportul dintre
ele, apare de îndată ca fiind evident caracterul conflictual al relaĠiei. Dacă o idee se
argumentează úi scopul este de a convinge raĠional interlocutorul, atunci cu siguranĠă nu ar
mai fi necesar recursul la figuri.

106
 Preferabil este să le cunoaútem însă mai bine identitatea, urmînd îndeaproape vocile
specialiútilor neoretoricii europene2.
Figura ar fi, în general, conform punctului de vedere exprimat de Olivier Reboul3, un
procedeu stilistic, în cadrul unei exprimări lipsite de constrângeri (nu este obligatoriu să
recurgi la o figură ca să comunici un mesaj unui alt individ sau grup) sau codificate (orice
figură este de fapt o structură cunoscută, transferată sau potenĠial transferabilă altor
conĠinuturi, cum se întâmplă spre exemplu în cazul metaforei, al alegoriei sau al comparaĠiei).
Mai cunoscută este figura poetică, cea pe care un absolvent de liceu s-a obiúnuit a o
recunoaúte cu uúurinĠă în textele beletristice studiate la orele de literatură.
Poetica úi retorica nu sunt însă acelaúi lucru, nu au nici aceleaúi funcĠii în raport cu
receptorul, nici aceleaúi instrumente cu ajutorul cărora se realizează captarea atenĠiei acestuia
sau schimbarea opĠiunilor sale (despre diferenĠele dintre cele două „tehnici” vorbesc unele
texte din capitolul de faĠă al acestui breviar).
O figură este în chip necesar retorică, consideră Reboul, atunci când scopul imediat al
textului, sortit lecturii sau rostirii, este de a persuada sau de a convinge imediat úi irevocabil
publicul de adevărul úi de valoarea unei idei. Acest text / logos (discurs), gândit pentru a
obĠine astfel de efecte, premeditate, exprimă, cu ajutorul figurii retorice, o tensiune sporită, ce
se raportează la ethosul oratorului (la caracterul úi valorile sale) úi la pathos (exercitarea unei
acĠiuni afective asupra auditoriului).
Pentru că figura este, în aceste condiĠii, retorică, ea contribuie implicit la
argumentarea ideilor. Ca atare, fiecare figură poate fi pusă în relaĠie cu un anumit tip de
argument. Atunci când am avea de-a face cu o repetiĠie, spre exemplu, figură ce ar denota
sinceritatea úi spontaneitatea, de fapt am avea de-a face (iată ce susĠine argumentul figurii)
doar cu un procedeu menit să “garanteze” că discursul nu este pregătit de dinaintea rostirii
sale, ceea ce uneori este fals.
Perspectiva modernă a retoricii asupra rolului figurii este integrativă: figura este
înĠeleasă ca element al gândirii, ca un mijloc de a găsi úi de a demonstra o idee, chiar úi
atunci când acea idee nu e decât probabilă.

2
Ne vom raporta, în cele ce urmează, la un studiu semnat de Olivier Reboul, La figure et l’argument, în vol.
De la métaphysique à la rhétorique, Editions de l’Université de Bruxelles, 1986, ed. îngrijită de Michel
Meyer. Pentru demonstraĠia de faĠă, pentru economia generală a acestui volum, ca úi pentru afilierea noastră la
un punct de vedere - deja clasicizat, de altfel - din domeniul neoretoricii europene, expunerea de faĠă reprezintă
o prezentare în scop didactic a unor noĠiuni úi probleme elementare ale argumentaĠiei retorice.
3
Reboul, art.cit.

107
 Este drept că această teorie pare să fie strict funcĠională úi să nu ia în calcul umorile
pe care un text puternic persuasiv, scris sau rostit, le poate stârni (râsul, spre exemplu). Există
fără îndoială úi un comic al discursului, precizează Reboul, teoretizat úi el în cadrul retoricii
moderne úi care se regăseúte adesea, cum vedem în ziua de astăzi în spoturile publicitare, în
discursurile sau dialogurile politice úi în polemica jurnalistică, spre savoarea publicului (dar
úi spre câútigul autorului sau al producătorului/promotorului valorii respective!).

Problemele fundamentale pe care le ridică retorica modernă în ceea ce priveúte relaĠia

dintre figură úi argument vizează măcar trei aspecte, aúa cum sînt ele sistematizate de Olivier
Reboul:
2. cum ajută figurile argumentarea unei idei?
3. poate figura să determine, să constituie un argument?
4. argumentul nu este el însuúi, mai mult sau mai puĠin, o figură?4

Răspunsuri la întrebările 1 úi 2:
O clasificare tradiĠională a figurilor (v. exemple în breviarul de faĠă) ar fi următoarea :
figuri ale cuvintelor, ale sensului, ale construcĠiei úi ale gândirii.
Figurile cuvintelor, numite metaplasme (v. în breviar), s-ar întâlni mai curând în
poezie úi în textul comic. Ele pot juca însă úi un rol argumentativ, pentru că filosofii, autori
predilecĠi de discurs, le folosesc adesea, stimulând jocul sensurilor, utilizând efectul imediat
obĠinut cu ajutorul lor. ÎnlănĠuirea semnificativă a fonemelor, spre exemplu, dublează
înlănĠuirea ideilor úi a argumentelor, conferindu-le mai multă forĠă (ex: «acea Românie a
românilor»).
Figurile sensului sau tropii se realizează prin înlocuirea unui termen cu un altul, care
are o semnificaĠie neobiúnuită, provocatoare de tensiune la nivelul discursului úi, implicit, la
nivelul receptării. Aceste figuri sunt în egală măsură proprii atât tehnicii discursive, cât úi
tehnicii argumentative. Exemplul metonimiei úi al metaforei este elocvent, pentru puterea de
simbolizare úi de argumentare directă, concisă, în favoarea unei idei sau a alteia. Destul de
suspecte din cauza utilizării lor până la pierderea oricărui caracter expresiv insolit, figurile
sensului parcurg un drum adeseori fatal pentru ele dinspre enigmă înspre cliúeu. ForĠa
persuasivă scade în timp prin uzajul expresiei respective. Orice astfel de figură pare să fie

4
ibidem

108
condamnată între cele două capete ale itinerariului său cultural, aura misterioasă úi crasa
banalitate.
Figurile construcĠiei se regăsesc la nivelul structurii frazei sau al lanĠului de fraze
(elipsa, repetiĠia, antiteza sau inversiunea, alături de chiasm).
Figurile gândirii au un rol special în stabilirea relaĠiei dintre public úi orator (alegoria,
ironia) úi se regăsesc la nivelul întregului discurs. Pentru că în general sunt susceptibile de
dublă interpretare (pot fi citite úi în sensul propriu, úi în sensul figurat), ele au úi o dublă
valoare argumentativă (ex: fals elogiu sau ironie).
Figurile stabilesc aúadar raporturi de determinare cu argumentul. Reboul precizează,
pentru a face trimitere în continuare la retorica modernă, faptul că există un raport extrinsec
(figura facilitează argumentaĠia, captează atenĠia, adaptează raĠionamentul în funcĠie de
auditoriu) úi unul intrinsec (figura se implică în însăúi tehnica argumentării). Cele două
funcĠii sunt inseparabile în realitate.
Argumentul poate fi însă o figură ? Prima concluzie, asupra rolului pe care îl joacă
figurile în argumentarea unei idei úi asupra faptului că figura poate să constituie un argument,
să-l ajute úi să-l exprime, ar demonstra că cele două sînt indisociabile.
Această idee poate fi susĠinută de cele patru trăsături ale argumentaĠiei, care o
diferenĠiază de demonstraĠia logică (de tip útiinĠific) : argumentaĠia se face în funcĠie de
auditoriu (fie el particular, specializat sau nespecializat), pentru obĠinerea unui consens;
argumentaĠia utilizează limba naturală (de aceea se întîlneúte în discursul public un număr
mare de termeni polisemantici); derularea unei argumentaĠii nu poate avea aceeaúi rigoare
(inflexibilă, cel mai adesea) ca a unei demonstraĠii útiinĠifice; argumentaĠia este polemică prin
definiĠie, pentru că se opune întotdeauna, mai mult sau mai puĠin vizibil, unei alte serii de
argumente. Important de reĠinut ar fi că polemica nu semnifică în chip obligatoriu conflict,
aúa cum este pecepută adesea în spaĠiul public românesc ; ea este de altfel exact opusul
conflictului, pentru că instituie dezbaterea úi înlătură posibilitatea unei înfruntări violente.
Figura se inserează în chip natural în strategia de argumentare. Ironia sau metafora,
spre exemplu, joacă un rol foarte bine precizat în discurs, în favoarea caracterului său
argumentativ. Argumentul este figură tocmai datorită imposibilităĠii de a-l parafraza, de a-l
exprima fără să-l modifici. El are acelaúi statut oarecum imprecis5, de joc intersubiectiv úi
este acĠionat de acelaúi impuls polemic, întru totul asemănător figurii.

5
Reboul, op.cit., p. 186

109
 « Domeniul argumentării este cel al acĠiunilor vieĠii, cum spunea Descartes, un
domeniu în care nu mai dispunem de evidenĠe logice úi de certitudini obiective, unde cea mai
mare parte a adevărurilor este de ordinul verosimilităĠii úi unde obiectivitatea trebuie să facă
loc dialogului. ùi se dialoghează cu orice fiinĠă. De aici, rezultă figura. » 6

6
Reboul, op. cit, p.187

110
DICğIONAR DE TERMENI

COMUNICARE
În locul oricărei definiĠii, în chip fatal parĠială, iată descrierea societăĠii contemporane
cucerite de comunicare, realizată de Lucien Sfetz (în La Communication, P.U.F., Paris, 1991,
pp. 3-6): “Niciodată în istoria lumii nu s-a vorbit atât despre comunicare. Aceasta pare că
rezolvă toate problemele. Fericirea, egalitatea, dezvoltarea indivizilor úi a grupurilor.
Comunicarea invadează toate câmpurile. În întreprindere, în sectoarele relaĠiilor umane
devine permanentă. Dacă întreprinderea sau marketingul se ocupau odinioară de produs,
astăzi ele lucrează pentru imaginea firmei. În mediile politice care nu pariază decât pe
marketingul politic úi pe imaginea de marcă, úi care gândesc că o linie politică fără ecou în
sondaje nu este înĠeleasă. În presă, unde rubricile despre comunicare înfloresc. În
audiovizual. În publicitate, care se intitulează “întreprindere de comunicare”. În industria
cărĠii. În sfera religioasă. În psihoterapie, care se vrea “comunicaĠională”. În útiinĠa
organizaĠiilor úi a deciziei. În útiinĠele exacte. În inteligenĠa artificială a informaticii sau în
útiinĠele cognitive. (…) Toate tehnologiile de avangardă, de la biotehnologii la inteligenĠă
artificială, de la audiovizual la marketing úi la publicitate, se ancorează într-un principiu
unic: comunicarea între om úi natură (biotehnologia), între oameni în societate
(audiovizualul úi publicitatea), între om úi dublul său (inteligenĠa artificială). Comunicarea
care prezidează convivialitatea, proximitatea sau chiar prietenia cu computerul.”
(în POPESCU, Cristian Florin, DicĠionar explicativ de jurnalism, relaĠii publice úi
publicitate, Ed. Tritonic, Bucureúti, 2002, pp. 83-84)

FIGURĂ DE STIL
Procedeu folosit în scopul sporirii expresivităĠii unei comunicări. F.s. au fost simĠite
încă din Antichitate ca acĠionând la două nivele diferite: 1. al frazei, asupra structurii ei
formale: repetiĠia (v.), inversiunea (v.), anacolutul (v.); 2. al sensurilor, asupra structurii
noĠionale: metafora (v. ), sinecdoca (v. ), hiperbola (v). Pentru unii teoreticieni, primul nivel
este cel propriu F.s., al doilea fiind domeniul tropilor (v.); pentru alĠii, cei doi termeni sunt
sinonimi. Retorica (v.) modernă păstrează de fapt această împărĠire, numind figurile formale
la nivelul cuvântului metaplasme, la nivelul frazei metataxe, iar pe cele de „conĠinut", care

111
afectează sensul expresiei, metasememe úi metalogisme, care modifică valoarea logică a
frazei. AcĠionând în domeniul stilistic, F.s. stau la originea unor fapte de limbaj, în primul
rând a apariĠiei unor noi sensuri, datorate unor F.s. generalizate, care úi-au pierdut funcĠia
expresivă, metaforică: „gura peúterii”, „buza paharului” etc. (ANGHELESCU Mircea, în
DicĠionar de termeni literari, Bucureúti, Ed. Academiei R. S. R., 1976, p.175)

(FUNCğIILE) COMUNICĂRII
cf. James Watson, Anne Hill (în A Dictionary of Communication and Media Studies,
ed. III, Ed. Edward Arnold, Londra, 1993, p. 40), funcĠiile comunicării sunt următoarele:
“[Comunicarea are o funcĠie] instrumentală (a face sau a obĠine ceva; [funcĠie] de control (a
face ca cineva să se comporte într-un anumit fel); [funcĠie] de informare (a afla sau a explica
ceva); [funcĠie] de exprimare (a sentimentelor); [funcĠie] de control social; [funcĠie] de
înlăturare a anxietăĠii (a identifica o problemă); [funcĠie] de stimulare (răspuns la ceva de
interes); [funcĠie prin care] este îndeplinit un rol (pentru că situaĠia o cere).”
(în POPESCU, Cristian Florin, DicĠionar explicativ de jurnalism, relaĠii publice úi
publicitate, Ed. Tritonic, Bucureúti, 2002, p. 85)

STIL
Termenul provine din fr. style, lat. stylus „condei, compoziĠie”, gr. stylos „băĠul cu
care se scria pe tăbliĠele de ceară”. Până în epoca modernă însemna modul de exprimare
verbală sau scrisă. În poetica tradiĠională clasică, S. numea câteva calităĠi ale scrisului ca, de
pildă, claritatea, corectitudinea sau câteva (de fapt, trei) moduri de selectare úi întrebuinĠare a
limbii: S. sublim, S. mediu sau temperat, S. simplu sau vulgar. În perioada modernă, S. se
constituie ca un termen cu sens aproape opus celui clasic. Pornind de la maxima lui Buffon:
„le style c’est l’homme-même” (stilul este omul însuúi), critica modernă vede în S. expresia
individualităĠii. Teoriile contemporane despre S. literar îúi au, pe de altă parte, originea în
descoperirile lingvistice mai noi (F. de Saussure, K. Vossler), care concep úi examinează
limba ca pe un fenomen individual. Nu există o limbă generală, afirmase K. Vossler, există
numai graiuri individuale. Limbajul fiind individual, literatura ca fapt de limbă trebuia să
poarte de asemenea semnele individualităĠii. Astfel, s-a ajuns la studiul operei literare pornind
de la structura ei lingvistică. S. înseamnă, după unii cercetători, abaterile de la întrebuinĠarea
normală a limbii, care reflectă abaterile de la starea psihică normală (Leo Spitzer).
ReprezentanĠii acestei concepĠii sunt Leo Spitzer, E. Auerbach, D. Alonso etc., iar în critica

112
românească, T. Vianu. Ultimul, în Arta prozatorilor români (1941), distinge între expresia
tranzitivă (de comunicare obiectivă, imparĠială) úi elementul reflexiv, care indică aportul
subiectiv la expresia tranzitivă al celui care vorbeúte sau care scrie. Astfel, ansamblul acestor
notaĠii reflexive, care se adaugă la comunicare úi care îi dau un fel de a fi subiectiv, compun
ceea ce se numeúte S. „Stilul este aúadar expresia unei individualităĠi” (T. Vianu). Din altă
perspectivă, generalizantă, se vorbeúte despre S. unui gen sau al unei specii literare (stil
dramatic, epic, liric); S. elegiac, epopeic. S. denumeúte aici trăsăturile generale ale unei serii
de opere individuale, care, la rândul lor, sunt individuale în raport cu S. altui gen. Există de
asemenea un S. naĠional, al epocii, al unui curent. S. naĠional defineúte trăsăturile particulare
ale unei culturi în contextul celei universale. S. epocii se constituie din elementele inedite,
culoarea, limbajul etc. pe care le aduce cultura unei epoci faĠă de epocile anterioare (ex.
Renaúterea faĠă de evul mediu sau de antichitate). S. unui curent defineúte trăsăturile generale
ale unor scriitori încadraĠi în acelaúi curent literar (ex. romantismul), care sunt individuale,
particulare, faĠă de caracteristicile altui curent (clasicismul). (VASILE Marian, în DicĠionar
de termeni literari, Bucureúti, Ed. Academiei R. S. R., 1976, p. 418 – 419)

STILISTICĂ
Termenul provine din fr. stylistique. 1. Disciplină care studiază stilul (v.). Ea se
impune la începutul secolului XX (creatorul ei e considerat Ch. Bally) úi are ca obiect, iniĠial,
studierea stilurilor funcĠionale ale limbii. În acest moment, S. se încadrează în disciplina mai
largă a lingvisticii. 2. Într-o altă formulă, S. se orientează spre studiul individual al expresiei
scriitorului (prin cercetările unor savanĠi ca Leo Spitzer, E. Auerbach). Astfel ea apare ca
disciplină ce Ġine de teoria literaturii (v.) sau de útiinĠa literaturii (v.) în general. Astăzi S. se
constituie ca disciplină autonomă, în care mijloacele lingvistice úi teoretico-literare se
combină într-o metodă proprie. Prin influenĠa úcolii formale ruse úi a structuralismului (v.),
S. devine structuralistă; ea urmăreúte acum, prin studiul elementelor de stil (v.), să descopere
structura unitară a operei ca întreg úi să-i explice valorile úi semnificaĠiile. Documentul
fundamental al criticii structurale îl constituie Tezele (1929) Cercului lingvistic de la Praga
(TrubeĠkoi, Jakobson, MukaĜovsky etc.). Opera e privită ca o succesiune de sunete, cuvinte,
fraze, care au fiecare o semnificaĠie în raport cu întregul. Întemeietorul S. la noi e considerat
Tudor Vianu, în lucrări ca Arta prozatorilor români, Problemele metaforei úi alte studii de
stilistică, prin care a impus o seamă de direcĠii de cercetare úi a creat o úcoală. Cercetările
stilistice se dovedesc foarte eficiente úi în varianta structuralistă. Ele influenĠează azi diferite
alte orientări critice, de pildă structuralismul genetic (Goldmann), psihocritica, úcoala lui R.

113
Barthes etc. (v. Noua critică). În funcĠie de obiectivul pe care-l cercetează, stilisticienii diferă
între ei, iar în consecinĠă avem câteva tipuri de cercetări stilistice: S. genetică (se ocupă de
cauzele úi sursele stilului); S. descriptivă (care pune accent pe descrierea stilului); S.
statistică; S. estetică (interesată de valorile formale ale operei). (VASILE Marian, în
DicĠionar de termeni literari, Bucureúti, Ed. Academiei R. S. R., 1976, p. 418 – 419)

STILISTICĂ
1. Premise. Fiică bună a retoricii úi a gramaticii, stilistica úi-a câútigat începând cu
jumătatea secolului al XIX-lea úi până acum o personalitate distinctă (sau mai multe
înfăĠiúări): s-a vorbit mai întâi despre o stilistică lingvistică, treptat, despre o stilistică estetică
(în interdisciplinaritate cu poetica, critica literară, estetica). Pe de altă parte, s-a vorbit despre
stilistici naĠionale úi – pornind de aici – despre posibilitatea unei stilistici comparate (ca parte
a literaturii comparate). Pragmatica aduce în prim-plan stilistica limbii vorbite úi – în sfârúit –
din perspectiva receptorului comunicării – s-a construit o stilistică a receptării. Nu în
ultimul rând, studierea limbajelor de specialitate echivalează cu conturarea stilisticilor
funcĠionale. [Un istoric al disciplinei în Val Panaitescu (coord.), Terminologie poetică úi
retorică, Ed. UniversităĠii “Al. I. Cuza”, Iaúi, 1994; Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer,
Noul DicĠionar al útiinĠelor limbajului, Ed. Babel, Bucureúti, 1996]. 2. Stilistica lingvistică.
Studiază faptele de limbă din perspectiva expresivităĠii lor. Pentru Charles Bally, considerat
întemeietorul stilisticii lingvistice (Précis de stylistique – 1905; Traité de stylistique française
– 1909; La langue et la vie – 1913), “stilistica se ocupă cu studierea mijloacelor de expresie
ale vorbirii unei comunităĠi lingvistice din punctul de vedere al conĠinutului lor afectiv, adică
exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj úi acĠiunea faptelor de limbă asupra
sensibilităĠii.” [în Iorgu Iordan, Stilistica limbii române (ed. definitivă), Ed. ùtiinĠifică,
Bucureúti, 1975, p. 12]. Iorgu Iordan este savantul român care se revendică de la Charles
Bally. Pentru Iorgu Iordan [op.cit., p. 12-13], “stilistica se opreúte numai asupra faptelor de
limbă cu conĠinut afectiv. Un cuvânt, o particularitate sintactică etc. pot avea, în ce priveúte
sensul, două elemente distincte: unul strict intelectual care este noĠiunea pură, reprezentarea
obiectului în discuĠie, altul afectiv, care arată oarecum poziĠia subiectivă, reacĠia
sentimentală a individului vorbitor faĠă de noĠiunea respectivă.” Este important (din
perspectiva analizei media) de luat în considerare atitudinea afectivă a vorbitorului reperabilă
mai ales în audiovizual (reality-show, talk-show, interviu, reportaj), iar pentru ultimele două
genuri enumerate, úi în presa tipărită. Exemplu (des întâlnit): declaraĠia (de presă a) omului
politic, în care, la un moment dat, apare o turnură a limbii vorbite (de toate zilele – numită de

114
unii lingviúti limbaj familiar). Atitudinea (de exprimare a vorbitorului) este profund retorică:
“arată” că este un om ca toĠi ceilalĠi, că este “de-al lor” úi – în plus – surpriza (creată cu o
maximă economie de mijloace) îúi atinge scopul: impresionează úi – prin acest fapt – este
Ġinută minte. Dar, mai ales, personajul este catalogat ca fiind un “om de-al nostru, care nu ne-
a uitat” – aúadar – demn de încredere. De subliniat, din perspectiva stilisticii lingvistice,
această încărcătură afectivă care conferă cuvintelor / expresiilor ceea ce s-a numit
expresivitate, nu le conferă în limba vorbită (folosită zi de zi) statutul figurilor de stil, pentru
că nu sunt premeditate. Din exemplul construit mai sus, rezultă însă că această expresivitate
cotidiană nu poate fi folosită de unii vorbitori cu premeditare, adică cu intenĠii retorice, adică
cu intenĠii de a impresiona-persuada. Pentru Iorgu Iordan [op.cit., p.13], sinonimele
cuvântului zgârcit, precum zgârie-brânză, cărpănos, calic au o “încărcătură emoĠională” [a
vorbitorului care le foloseúte]. EXPRESIVITATEA FONETICĂ. În limba vorbită,
expresivitatea începe să se manifeste la nivel fonetic: lungirea sunetelor, eliminarea unor
sunete din cuvânt, accentul, ritmul (o parte din ceea ce, cu un termen contemporan, formează
cheile vocale). Alexandru A. Philippide (tatăl poetului binecunoscut) în Fiziologia sunetelor
(curs: 1920-1921) distinge cinci tipuri de accent în limba română: Accent plan (ton egal: nu
urcă, nu coboară cât timp se pronunĠă silaba sau vocala); Accent ascuĠit (tonul se ridică:
silaba se termină cu maximum de înălĠime); Accent grav (tonul coboară: silaba se sfârúeúte
cu un minimum de înălĠime); Accent circumflex (tonul coboară de la un minim, pentru a se
ridica iarăúi la un maximum de la care a plecat) [apud Iorgu Iordan, op.cit., p. 59]. Tot Iorgu
Iordan ne atrage atenĠia că interogaĠia úi exclamaĠia au roluri afective [op.cit., p. 66].
SIMBOLISMUL FONETIC se întemeiază pe asociaĠia de idei. Tipuri de simbolism fonetic:
etimologia populară, jocurile de cuvinte. Exemplu: paútele cailor (substantivizarea verbului a
paúte + asocierea cu sărbătoarea religioasă). RIMA: exemple: am ales până am cules; a face
haz de necaz; marea cu sarea. ALITERAğIA: exemple: multe úi mărunte; praf úi pulbere;
de voie, de nevoie. FENOMENE MORFOLOGICE cu valenĠe expresive. Exemple:
favoare/favor; - A venit Ion?/ - Nu-I nici un Ion; deútept rău (=foarte deútept); cu una, cu
două; Prezentul dramatic (cf. lingvistului danez Otto Jespersen): - Ce doreúti?/ - Doream…
Diminutivele úi augmentativele exprimă de la caz la caz, adică în funcĠie de contextul
situaĠional, afecĠiunea sau ironia. Un loc aparte îl ocupă CUVINTELE COMPUSE.
Exemple: vorbă-lungă, te miri ce, pierde-vară, gură-cască, papă-lapte. ACCENTUAREA
AFECTIVĂ ÎN FRAZĂ. În planul frazei, este evidentă accentuarea afectivă de la “Îmi pare
bine că soseúte vara” la “Ce bine-mi pare că soseúte vara”. [Iorgu Iordan, op.cit., pp. 78-
221]. BARBARISMELE (cuvinte împrumutate din alte limbi, fără să fie nevoie de ele).

115
Exemple: a lectura, a realiza (neologism din engl. to realize (= a-úi da seama, a înĠelege, câtă
vreme există neologismul din limba franceză réaliser = a duce la bun sfârúit ceva). În termeni
culturali, folosirea barbarismelor (în scris sau în limba vorbită) indică preĠiozitate, snobism,
dar úi insuficientă stăpânire a limbii materne. 3. Tudor Vianu. De la stilistica lingvistică la
stilistica estetică. În cursul de lingvistică pe care Tudor Vianu îl susĠinea la Facultatea de
Litere a UniversităĠii din Bucureúti în anul universitar 1942-1943, autorul împarte cuvintele
din punct de vedere stilistic în cuvinte nominale (prin care se exprimă realităĠi, precum úi
calităĠile lor) úi cuvinte relaĠionale care “nu au intenĠionalitate obiectivă, nici conĠinut
calitativ”. ùi mai importantă este schema prin care autorul indică structura semantică-
stilistică a cuvântului. “Cercul intelectual” ar reprezenta primul strat; al doilea nivel include
”semnificaĠiile conexe care complică sensul iniĠial” (în aceste nivele, sinonimia este
posibilă); al treilea nivel, cel mai amplu, include “reprezentări afective” ale vorbitorului.
Exemplul pe care îl oferă Tudor Vianu este următorul: cuvintele din seria soĠie-nevastă-
consoartă sunt sinonime în “cercul intelectual”, dar nu sunt sinonime în planul
“reprezentărilor afective”. [Tudor Vianu, Opere, vol. 4 – Studii de stilistică (antologie, note
úi PostfaĠă de Sorin Alexandrescu. Text stabilit de Cornelia Botez), Ed. Minerva, Bucureúti,
1975, pp. 528-529]. 4. Concepte ale stilisticii. Concepte operaĠionale. Leo Spitzer este
considerat iniĠiatorul aúa-numitei stilistici genetice. În viziunea lui, stilul se articulează în
urma unei utilizări particulare a limbii de către (un) vorbitor/autor, însă în anumite limite date
în principal de structura gramaticală (fonetică-morfologică-sintactică-lexicală etc.),
nerespectarea totală a acestor limite conducând la “crearea” unei limbi străine pe care,
eventual, o înĠelege numai emiĠătorul. În această interacĠiune dintre stilul individual úi stilul
“colectiv” apare stilul, rezultat al unor detalii (în modalitatea de exprimare) insolite,
neaúteptate, “originale”. Pe scurt – este vorba aici despre relaĠia normă / abatere –
dichotomie fundamentală în orice orientare stilistică. Evaluarea acestei relaĠii în textul
mediatizat, indiferent de medium, urmărită în toate planurile: deontologic, normele
jurnalismului de informare, relaĠia comentariu critic – comentariu neonest, până la
modalităĠile de evidenĠiere a textului etc. reprezintă punctul central al evaluării într-o
analiză de conĠinut. 5. Stilistica funcĠională (formaliútii ruúi, ùcoala de la Praga,
structuralismul) urmăreúte circumscrierea literarităĠii. Stilul ar rezulta (pentru Roman
Jakobson) din alegere úi combinare. Un ziar / un telejurnal sunt rezultatul unei alegeri úi
combinări. 6. Stilistica efectului. M. Riffaterre. Conceptul literaritate este úi aici
fundamental. Dacă pentru Roman Jakobson, literaritate se referă la “strategia” organizatoare
a emiĠătorului, pentru M. Riffaterre literaritatea apare atunci când receptorul mesajului

116
este direct sensibilizat prin stil. Iar stilul are drept origine o organizare specifică a mesajului
prin convergenĠă úi contrast [=surpriză, insolitare – termeni impuúi tot de M. Riffaterre] prin
care se urmăreúte declanúarea unei anumite reacĠii din partea cititorului. [Val Panaitescu
(coord.), Terminologie poetică úi retorică, Ed. UniversităĠii “Al. I. Cuza”, Iaúi, 1994, p. 197].
7. De la stilistică la semiotică. În acest context, Umberto Eco [Limitele interpretării, Ed.
Pontica, ConstanĠa, 1996, pp. 25-28] distinge trei tipuri de intenĠii: intentio auctoris,
intentio operis úi intentio lectoris. “Disputa clasică se închega mai întâi în jurul acestei
opoziĠii – remarcă Umberto Eco [op.cit., p. 25]: a) trebuie să căutăm în text ceea ce autorul a
voit să spună; b) trebuie căutat în text ceea ce acesta spune, independent de intenĠiile
autorului său.” Concluzia semioticianului italian este de mare utilitate: “…Ar trebui să
reconsiderăm unele dintre curentele ce se prezintă astăzi ca orientate către interpretare.
Spre exemplu, sociologia literaturii [prin extensie, a media] manifestă preferinĠă pentru ceea
ce individul sau o comunitate face să se întâmple cu textele. În acest sens, lasă la o parte
opĠiunea între intenĠia autorului, a operei sau a cititorului pentru că, de fapt, înregistrează
felurile în care societatea se foloseúte de texte. Fie ele [felurile, n.n.] mai mult sau mai puĠin
corecte. În schimb, estetica receptării îúi asumă principiul hermeneutic conform căruia opera
se îmbogăĠeúte de-a lungul veacurilor cu interpretările ce i se dau; Ġine seama de raportul
dintre efectul social al operei cu orizontul de aúteptare al destinatarilor istoriceúte situaĠi;
dar nu neagă faptul că interpretările ce se dau textului trebuie să fie conforme cu o ipoteză
asupra naturii acelei intentio de profuzime a textului. Tot astfel, o semiotică a interpretării
(teorii ale cititorului model úi ale lecturii ca act de elaborare) caută, la rândul ei, în intentio
operis, criteriul pentru a evalua manifestările intentio lectoris.” [Umberto Eco, op.cit., p.
28]. 8. Lumea textului întâlneúte lumea cititorului. În paralel cu Umberto Eco, esteticianul
german Hans Robert Jauss elaborează o estetică a receptării (Pour une esthétique de la
réception, Ed. Gallimard, Paris, 1978). Pornind de aici, Laurence Allard [“Dire la Réception.
Culture de Masse, Expérience Esthétique et Communication”, în “Réseaux”, no 68,
novembre-décembre] încearcă să îmbogăĠească noĠiunea receptare, “adesea reificate în
studiile receptării media”. Laurence Allard porneúte de la constatarea atribuirii în acest tip de
cercetări care ne preocupă acum a unui rol fundamental al cititorului / spectatorului “în
construirea socială a semnificaĠiilor textelor úi a semnificaĠilor lor ideologici.” Se deschide
astfel, în studiile culturale, era “democraĠiei semiotice” (John Fiske) după decenii de critică
ideologică a unei culturi de masă care îúi aliena publicul.” [Laurence Allard, op.cit., p. 68].
ConsecinĠa acestei viziuni: textele media sunt deschise unor interpretări multiple. Acestea
se situează între studiile culturale (ùcoala de la Birmingham) concretizate în analize

117
structurale în care publicul nu este luat în considerare úi între studiile media care măsoară
(cantitativ) audienĠele. Pentru acestea din urmă, receptarea se reduce la numărarea
persoanelor care citesc / privesc un produs media. În esenĠă, din abordarea textului ca mesaj
deschis, decurge “o construcĠie dialogică a raportului text-cititor; presupunem că cititorul
are un univers personal de semnificaĠie. Atunci, receptarea se realizează în funcĠie de
aúteptările prealabile sedimentate. Din acestea se articulează un orizont de aúteptări dublu:
acela al experienĠei literare [culturale, în sens larg]; ce útim despre un gen, despre un stil
[=ce útim că este o útire, un reportaj etc., ce útim despre un ziar anume etc.]; úi acela al vieĠii
cotidiene (“lumea cititorului”) pe care aproprierea operei [a textului mediatizat] o poate
înnoi, îmbogăĠi sau răsturna. În acest punct, apare funcĠia creaĠiei sociale a operelor de
artă.” [prin analogie (prin extensie), a textului mediatizat]. [Laurence Allard, op.cit., p. 69].
Mai exact, susĠine Hans Robert Jauss în această ordine de idei, pornind de la Kant,
comunicarea estetică este un factor de socializare úi creatoare de noi norme. (POPESCU
Cristian-Florin, DicĠionar explicativ de jurnalism, relaĠii publice úi publicitate, Bucureúti, Ed.
Tritonic, 2002, p. 367-372

TROP
Termenul provine din. fr, trope, lat. tropus, gr. tropos „întorsătură” úi desemnează
diferite modificări semantice pe care le suferă cuvintele. În retorica veche apare următoarea
clasificare a figurilor: a) figuri ale cuvintelor (procedee de modificare a formei cuvintelor:
epenteza, metateza, apocopa); b) figuri de construcĠie (modificări ale ordinei cuvintelor:
anacolutul, elipsa, silepsa); c) figuri care modifică sensul cuvintelor sau T. (v. úi Figură de
stil): metafora, metonimia, sinecdoca etc. O reconsiderare teoretică a T. se înregistrează
odată cu dezvoltarea stilisticii (v.) úi a studiilor de poetică. Cuvântul, înĠeles ca semn (v.),
devine un raport între semnificant úi semnificat. Retorica clasică vedea T. ca pe o modificare
a legăturilor dintre semnificant úi semnificat; cercetările structuraliste contemporane
consideră T. interacĠiunea dintre diferitele sensuri posibile ale semnificantului, care trimit pe
rând la un alt semnificat. (MITESCU Adriana, în DicĠionar de termeni literari, Bucureúti, Ed.
Academiei R. S. R., 1976, p.453-454)

118
César Chesneau DU MARSAIS, Idee generală despre Figuri; ÎmpărĠirea figurilor;
ÎmpărĠirea figurilor de cuvinte; DefiniĠia tropilor, în
DESPRE TROPI (ed. fr. 1730), Ed. Univers, Bucureúti, 1981, p. 34, 36 – 37, 39 – 41.

Articolul I
Idee generală despre Figuri
Înainte de a vorbi mai pe îndelete despre Tropi, trebuie să spun câte ceva despre
Figuri în general; întrucât Tropii nu sunt o specie de Figuri.
Se spune îndeosebi că figurile sunt feluri de a vorbi depărtate de cele ce sunt fireúti
úi obiúnuite: că sunt întorsături úi feluri de exprimare care se depărtează întrucâtva de felul
obiúnuit úi simplu de a vorbi; ceea ce nu vrea să spună altceva decât că Figurile sunt feluri de
a vorbi depărtate de cele ce nu sunt figurate, úi că, pe scurt, Figurile sunt Figuri úi că nu sunt
ceea ce nu este Figură.
De fapt, nu numai că Figurile nu sunt feluri de a vorbi depărtate de cele care sunt
fireúti úi obiúnuite, dar nu se află nimic mai firesc, mai obiúnuit úi mai răspândit decât Figurile
în limbajul omenesc. Domnul de Bretteville, după ce a spus că Figurile nu sunt altceva decât
niúte întorsături de exprimare úi de gândire de care nu ne slujim întotdeauna, adaugă „că
nimic nu este mai la îndemână úi mai firesc. Am avut adesea plăcerea, spune el, să aud Ġărani
stând de vorbă între ei úi folosind niúte Figuri atât de variate, de pline de viaĠă, de depărtate
de vorbirea de rând, încât îmi era ruúine că studiasem atât de mult elocinĠa, când vedeam la ei
o Retorică mult mai convingătoare úi mai grăitoare decât în toate Retoricile noastre
artificiale”.
Sunt, într-adevăr, încredinĠat că în Hală, într-o zi de târg, se fac mai multe Figuri
decât se fac zile de-a rândul prin adunările academice. Drept care, nu poate fi vorba ca
Figurile să se depărteze de limbajul obiúnuit al oamenilor; dimpotrivă, vorbirea fără Figuri s-
ar depărta de acesta, de cumva ar fi cu putinĠă să se facă un discurs în care să nu se afle decât
expresii nefigurate. Însă vorbirea căutată, Figurile nelalocul lor, luate de cine útie unde, se
depărtează de felul obiúnuit úi simplu de a vorbi, după cum gătelile înzorzonate se depărtează
de felul obiúnuit de a se îmbrăca al oamenilor de bine.
Apostolii erau persecutaĠi, dar ei îndurau cu răbdare persecuĠiile: este oare ceva mai
firesc úi mai puĠin depărtat de limbajul obiúnuit decât felul în care Sfântul Pavel zugrăveúte
situaĠia aceasta úi purtarea Apostolilor? „Suntem ocărâĠi, iar noi binecuvântăm: suntem
urgisiĠi, iar noi răbdăm urgisirea; suntem vorbiĠi de rău, iar noi răspundem prin rugăciuni”.
Deúi vorbele acestea sunt simple úi naive úi nu se depărtează câtuúi de puĠin de limbajul

119
obiúnuit, ele cuprind o foarte frumoasă figură ce se numeúte antiteză, adică opoziĠie: a ocărî
este opus lui a binecuvânta; a urgisi lui a răbda, blesteme lui rugăciuni.
Nimic mai obiúnuit decât să adresezi cuvântul celor cărora le vorbeúti úi să-i
dojeneúti când nu eúti mulĠumit de purtarea lor. O, Neam necredincios úi pornit la rău! strigă
Isus Cristos, până când voi fi cu voi! Până când vă voi suferi! Este o figură foarte simplă ce
se numeúte apostrofă.
Domnul Fléchier, la începutul Discursului funebru pentru Domnul de Turenne, voind
să dea o idee generală despre isprăvile Eroului său, spune: „Conducerea armatelor, asedierea
fortăreĠelor, cucerirea oraúelor, trecerea râurilor, atacuri îndrăzneĠe, retrageri onorabile,
popasuri bine chibzuite, lupte înfruntate, bătălii câútigate, duúmani înfrânĠi datorită forĠei
militare, împrăútiaĠi datorită dibăciei, vlăguiĠi datorită unei înĠelepte úi nobile răbdări: unde
putem găsi pilde atât de multe úi de grăitoare ca în faptele unui om etc.”
Mi se pare că în aceste cuvinte nu este nimic ce se depărtează de limbajul militar cel
mai simplu: cu toate acestea se află aici o Figură ce se numeúte Acumulare, îngrămădire,
adunare. Domnul Fléchier o termină, în exemplul pomenit, printr-o altă Figură ce se numeúte
InterogaĠie, care este încă un fel de a vorbi foarte des întâlnit în limbajul obiúnuit.
În Fata din Andros a lui TerenĠiu, Simon, crezându-se înúelat de fiul său, îi spune:
Quid ais, omnium… (actul V, sc. 3, v. 1) Ce spui, tu cel mai … vedeĠi că propoziĠiunea nu
este întreagă, însă sensul arată că acest tată voia să spună fiului său: Ce spui tu, cel mai rău
dintre toĠi oamenii? Felurile acestea de a vorbi în care se vede limpede că trebuie să mai
adaugi cuvinte pentru a exprima pe de-a-ntregul un gând pe care forĠa pasiunii îl face doar să
se subînĠeleagă sunt foarte obiúnuite în limbajul oamenilor. Numim această figură Elipsă,
adică omisiune.
Există, ce-i drept, câteva figuri ce nu sunt folosite decât în stilul sublim: aúa de pildă
Prosopopeea, care constă în a pune să vorbească pe un mort, o persoană absentă, sau chiar
lucruri neînsufleĠite. „Mormântul acesta s-ar deschide, osemintele s-ar aduna spre a-mi spune:
De ce minĠi pentru mine, pentru mine care nu am minĠit pentru nimeni? Lasă-mă să mă
odihnesc în sânul adevărului, nu-mi tulbura pacea cu linguúirea ce mi-a fost atât de urâtă.”
Astfel îúi previne Domnul Fléchier ascultătorii úi îi încredinĠează că linguúirea nu va intra
câtuúi de puĠin în lauda ce-o va aduce Domnului Duce de Montausier.
În afară de un mic număr de Figuri asemenea acesteia, rezervate stilului nobil,
celelalte intră zilnic în stilul cel mai simplu úi în limbajul cel mai obiúnuit.
Ce sunt, aúadar, Figurile? Cuvântul este luat aici într-un sens metaforic. Figură, în
sens propriu, înseamnă forma exterioară a unui corp. Toate corpurile sunt întinse, însă, în

120
afară de proprietatea generală de a fi întinse, fiecare corp îúi are figura sa úi forma lui
particulară, ceea ce face ca fiecare corp să ne apară deosebit de un alt corp: tot astfel se
întâmplă úi cu expresiile figurate, ele ajută mai întâi la cunoaúterea a ceea ce gândim; figurile
au, în primul rând, această proprietate generală întâlnită în orice frază úi în orice asociere de
cuvinte, úi care constă în a semnifica ceva, datorită construcĠiei gramaticale; pe lângă aceasta,
expresiile figurate mai prezintă úi o anumită schimbare care le este proprie, úi datorită tocmai
acestei schimbări particulare se poate face o anumită specie din fiecare fel de figură.
Antiteza, de pildă, este deosebită de celelalte feluri de a vorbi prin aceea că în
această asociere de cuvinte care o alcătuiesc, cuvintele sunt opuse unele altora; astfel, când
întâlnim exemple de acest fel de opoziĠii de cuvinte, le punem în rândul antitezei.
Apostrofa se deosebeúte de celelalte figuri, întrucât doar prin apostrofă i se poate
adresa cuvântul, direct, unei persoane prezente sau absente etc.
Numai în Prosopopee îi facem să vorbească pe morĠi, pe cei absenĠi, sau lucrurile
neînsufleĠite: tot aúa úi cu celelalte Figuri, fiecare îúi are caracterul său ce o deosebeúte de
celelalte asociaĠii de cuvinte, care alcătuiesc un sens în limbajul obiúnuit al oamenilor.
Autorii de Gramatici úi de Retorici, când au scris despre diferitele feluri de a vorbi,
au pus aceste diferite feluri în clase anumite din nevoia de a-úi ordona mai bine ideile.
Felurile de a vorbi în care nu au văzut altă proprietate decât aceea de a ajuta la cunoaúterea
gândirii sunt numite simplu: fraze, expresii, perioade; însă, cele ce exprimă nu numai
gândirea, ci gândirea enunĠată într-un anume fel, care le dă un caracter propriu, acesta sunt
numite Figuri, întrucât ele apar, ca să zic aúa, sub o formă deosebită, úi au acel caracter
propriu fiecăreia menit să le distingă unele de altele úi de tot ce nu este decât frază sau
expresie (…).

Articolul II
ÎmpărĠirea figurilor
Figurile se împart în figuri de gândire, figurae sententiarum, Schemata; úi în figuri
de cuvinte, figurae verborum. Cicero spune că „între figurile de gândire úi figurile de cuvinte
există o diferenĠă, úi anume: figurile de gândire Ġin numai de ceea ce se petrece cu imaginaĠia;
ele nu constau decât în modul particular de a gândi sau de a simĠi, aúa că figura rămâne mereu
aceeaúi, deúi cuvintele care o exprimă au fost schimbate”: oricum l-ar fi făcut să vorbească
Domnul Fléchier pe Domnul Montausier în prosopopeea pe care am redat-o mai sus, tot la
prosopopee ar fi ajuns: dimpotrivă, figurile de cuvinte sunt în aúa fel încât dacă schimbaĠi
cuvintele, figura dispare; de pildă, dacă vorbind despre o armată navală spun că era alcătuită

121
din o sută de pânze, avem o figură de cuvinte despre care vom vorbi mai departe în cele ce
urmează; pânze este folosit aici pentru vapoare: dacă pun cuvântul vapoare în locul lui
pânze, tot mai exprim gândul, dar nu mai este figură.

Articolul III
ÎmpărĠirea Figurilor de cuvinte
Există patru feluri deosebite de figuri privitoare la cuvinte:
1. Cele pe care autorii de gramatici le numesc figuri de dicĠiune: ele privesc
schimbările ce se petrec în literele sau în silabele cuvintelor; aúa, de pildă,
sincopa este alăturarea unei litere sau a unei silabe în mijlocul unui cuvânt,
scuta virum prin virorum etc.
2. Cele ce privesc numai construcĠia; de pildă: când HoraĠiu, vorbind despre
Cleopatra, spune monstrum, quae… noi spunem majoritatea oamenilor spun,
iar nu spune: aici construcĠia se face după sens. Această figură se numeúte
silepsă. Despre acest fel de figuri am tratat în altă parte, aúa că aici nu voi
mai vorbi despre ele.
3. Există câteva figuri de cuvinte în care cuvintele îúi păstrează semnificaĠia
proprie, cum este repetiĠia etc. Retorii sunt cei ce trebuie să vorbească atât
despre acest soi de figuri, cât úi despre figurile de gândire. Atât în unele, cât
úi în celelalte, figura nu constă în schimbarea semnificaĠiei cuvintelor, drept
care ele nu Ġin întru nimic de subiectul meu.
4. În sfârúit, există figuri de cuvinte ce sunt numite Tropi: prin aceste figuri
cuvintele capătă semnificaĠii deosebite de semnificaĠia lor proprie. Acestea
sunt figurile despre care voi vorbi în această parte a Gramaticii.

Articolul IV
DefiniĠia Tropilor
Tropii sunt figuri prin care unui cuvânt i se dă o semnificaĠie care nu este întocmai
semnificaĠia proprie a acestui cuvânt: astfel, pentru a înĠelege ce este un trop, trebuie să
înĠelegem foarte bine ce este semnificaĠia proprie a unui cuvânt; o vom explica îndată.
Aceste figuri se numesc tropi din grecescul tropé „conversio”, a cărui rădăcină este
trepo, „verto”, eu întorc. Sunt numite astfel deoarece când luăm un cuvânt în sens figurat, îl
întoarcem, ca să zicem aúa pentru a-l face să semnifice ceea ce nu semnifică, în sens propriu:
pânze, în sens propriu, nu înseamnă nicidecum vapoare, pânzele nu sunt decât o parte din

122
vapor: cu toate acestea, pânze se foloseúte uneori pentru vapoare, aúa cum spuneam mai
înainte.
Tropii sunt figuri, întrucât sunt feluri de a vorbi care, în afară de proprietatea de a
face cunoscută gândirea, se disting úi prin alte particularităĠi ce le fac să fie atribuite fiecărei
altei specii.
În tropi există o modificare sau particularitate generală care îi face să fie tropi úi care
îi distinge de celelalte figuri: ea constă în aceea că un cuvânt este luat dintr-o semnificaĠie
care nu este întocmai semnificaĠia lui proprie: însă, pe deasupra, fiecare trop se deosebeúte de
un alt trop; această deosebire particulară constă în felul în care un cuvânt se îndepărtează de
semnificaĠia lui proprie; de pildă: Nu mai există Pirinei, spune Ludovic al XIV-lea, de
nemuritoare amintire, când nepotul său, Ducele de Anjou, azi Filip al V-lea, a fost chemat la
coroana Spaniei. Ludovic al XIV-lea voia oare să spună că Pirineii se prăbuúiseră sau
fuseseră nimiciĠi? Nicidecum: nimeni nu a înĠeles această propoziĠiune în felul acesta, în
sensul ei propriu: avea un sens figurat.

123
Pierre FONTANIER, DefiniĠia figurilor discursului, în
MANUAL CLASIC PENTRU STUDIUL TROPILOR (ed. fr. 1830), Ed. Univers,
Bucureúti, 1977, p. 46 – 49.

DefiniĠia figurilor discursului

După cât se pare, la început, cuvântul figură nu a fost folosit decât atunci când se
vorbea despre înfăĠiúarea fizică a unui om sau a unui animal, despre aspectul lor corporal. ùi
ce semnifică acest cuvânt în această primă accepĠiune? Contururile, trăsăturile, înfăĠiúarea
exterioară a unui om sau a unui animal sau a unui anume obiect concret.
Discursul, care se adresează doar inteligenĠei úi sensibilităĠii, nu este, chiar dacă am
lua în consideraĠie cuvintele care-l alcătuiesc úi-l transmit sufletului prin sensuri, un corp
propriu-zis. La drept vorbind, el nu are deci figură (în sens de înfăĠiúare, n. t.). ùi totuúi
există, în diversele lui moduri de a semnifica úi de a exprima, o analogie cu diferenĠele de
formă úi de trăsături care caracterizează corpurile materiale. Fără îndoială această analogie a
stat la baza denumirii figurilor discursului ca metafore. Dar această metaforă nu poate fi
considerată ca o adevărată figură pentru că nu avem în limbă un alt cuvânt pentru aceeaúi
idee.
Ce sunt figurile discursului? Din câte definiĠii s-au dat până acum, nici una n-a fost pe
deplin satisfăcătoare, nici una nu a obĠinut asentimentul general. Ar însemna că încă nu s-a
dat o definiĠie bună. ùi totuúi, DicĠionarul Academiei franceze dă două definiĠii separate úi
care puse laolaltă ar putea alcătui una, dacă nu perfectă, cel puĠin acceptabilă.
Academia împarte figurile în figuri ale cuvintelor, care Ġin de Gramatică úi figuri de
gândire care Ġin de Retorică. După ea, primele sunt: o întrebuinĠare sau un aranjament al
cuvintelor care dau forĠă úi eleganĠă discursului; ultimele sunt: o anume întorsătură de frază
care înfrumuseĠează, ornamentează discursul.
Din aceste două definiĠii suprapuse rezultă, cred, destul de firesc, următoarea: Figurile
discursului sunt aspectele, formele, întorsăturile mai mult sau mai puĠin deosebite úi de un
efect mai mult sau mai puĠin izbutit, prin care discursul în exprimarea ideilor, gândurilor úi
sentimentelor, ne îndepărtează mai mult sau mai puĠin de ceea ce ar fi fost exprimarea
simplă úi banală.
Am văzut că ideile sunt elemente ale gândirii úi corespund cuvintelor luate izolat;
gândirea corespunde propoziĠiei, frazei sau perioadei. În ceea ce priveúte sentimentul, el este
acea stare de emotivitate care însoĠeúte ideea sau gândirea úi care, la un anume grade de
intensitate sau violenĠă, se numeúte pasiune.

124
 Dar în ce sens trebuie înĠeles aici cuvântul discurs? În acelaúi sens în care vorbim
despre părĠile discursului, fie ele gramaticale sau logice. ÎnĠelegem prin discurs o gândire
făcută sensibilă prin cuvinte úi a cărei expresie se întinde la o propoziĠie, la o frază sau la o
întreagă perioadă, dar nu o depăúeúte pe aceasta din urmă. Cel puĠin acesta este sensul
cuvântului discurs la care ne referim.
Din definiĠia noastră, ca úi din cele două ale Academiei, rezultă că modul de a vorbi
sau de a se exprima care stă la baza figurilor, nu trebuie să fie, pentru cel care le
întrebuinĠează, rezultatul unei constrângeri, ca úi când nu ar putea vorbi sau nu s-ar putea
exprima altfel; în consecinĠă, figurile, oricât de banale úi de familiare ar fi devenit prin
obiúnuinĠă, nu merită úi nu păstrează titlul de figură decât atâta timp cât ele sunt efectul unei
întrebuinĠări libere, neimpuse în vreun fel de limbă. ùi cum s-ar putea împăca cu o folosire
impusă această alegere, combinare de cuvinte sau întorsătură de frază care le generează? Cum
s-ar putea împăca cu o constrângere forĠa, eleganĠa, frumuseĠea care le dă relief, fericitul efect
care le însoĠeúte, în fine, presupunerea că sunt folosite în locul unui alt mod de exprimare care
le este cu totul inferior?

Clasificarea figurilor discursului

Câte sunt, nu numai genurile, dar chiar úi speciile de figuri! Să ne mulĠumim a indica
doar principalele diviziuni sau clase.
Am văzut că Academia le împarte în figuri de gramatică úi figuri de retorică sau
figuri ale cuvintelor úi figuri de gândire. ÎmpărĠirea nu-i aparĠine, ea a fost făcută de cei mai
vechi gramaticieni úi de cei mai vechi retoricieni. Această distincĠie se bazează pe faptul că
figurile Ġin, unele numai sau unele în special, de expresie, celelalte numai, sau în special de
gândire.
Dar dacă această împărĠire este justă úi reală în sine, ea nu este lipsită de
inconveniente în aplicarea practică úi în analiza de amănunt. Este adesea greu de apreciat
dacă o anume figură Ġine mai mult de gândire sau mai mult de expresie, astfel încât soarta
unui mare număr de figuri a fost totdeauna incertă, iar gramaticienii úi retoricienii nu au putut
să se pună de acord în această privinĠă.
Fără îndoială că s-ar fi putut evita multe neînĠelegeri úi contradicĠii, dacă, în loc de a
le reduce la două clase – figuri ale cuvintelor úi figuri de gândire, s-ar fi creat úi o clasă
intermediară, clasa figurilor mixte. Într-adevăr, atâtea figuri par a nu Ġine mai mult de
expresie decât de gândire sau de gândire mai mult decât de expresie!

125
 Nu s-a gândit nimeni la o asemenea împărĠire úi noi nu avem pretenĠia să o facem
aici. Dimpotrivă, vrem deocamdată să Ġinem seama numai de împărĠirea obiúnuită úi folosită
de atâta timp, a figurilor de cuvinte úi a figurilor de gândire. Dar vom reduce această ultimă
clasă la figurile absolut independente de expresie úi care, deúi se manifestă úi devin cunoscute
prin expresie, ca singurul lor mod de a se actualiza, îúi datorează totuúi existenĠa unor
întorsături úi unor combinaĠii de natură intelectuală. Prima clasă, dimpotrivă, o extindem până
la acele figuri care, chiar dacă sunt produse de artificii intelectuale, se datorează modalităĠilor
de exprimare a cuvintelor. În fine, extindem această categorie până la acele figuri pe care le-
am numit figuri mixte.
Tropii – figuri sunt în mod obligatoriu figuri ale cuvintelor; asta nu înseamnă însă că
toate figurile de cuvinte sunt tropi. Vom vedea câte asemenea figuri ale cuvintelor există.

Clasificarea figurilor de cuvinte

În cadrul figurilor de cuvinte, în accepĠiunea pe care le-am dat-o mai sus, cuvintele
sunt luate fie într-un sens propriu, adică într-una din semnificaĠiile lor obiúnuite úi banale,
primitive sau nu; fie sunt luate într-un sens deturnat, altul decât sensul propriu, adică, cu o
semnificaĠie care le este împrumutată numai momentan, úi care nu este decât un împrumut. În
primul caz avem de-a face propriu-zis cu figuri de cuvinte; în al doilea caz avem de-a face cu
figurile cunoscute sub numele de tropi, denumire care, cum am văzut deja, úi cum vom avea
de atâtea ori ocazia să observăm, poate să nu indice întotdeauna veritabile figuri.
Figurile de cuvinte în care sensul propriu este conservat, se bazează fie pe o oarecare
modificare a materialului primitiv al cuvintelor: figurile de dicĠie, fie pe o modificare de
topică, de dispoziĠie în frază a cuvintelor: figuri de construcĠie, fie pe o anume alegere a
cuvintelor, pe un mod mai mult sau mai puĠin pregnant úi mai mult sau mai puĠin interesant
de a scoate în relief o idee: figurile de elocuĠie, fie, în fine, pe caracterul neaúteptat úi
neobiúnuit al frumuseĠii, forĠei, eleganĠei, referindu-se în acest caz la întreaga expresie a unei
gândiri: figurile de stil.
Figurile de cuvinte al căror sens este deturnat úi diferă de sensul lor propriu, fac, sub
denumirea de tropi, obiectul acestei mici lucrări. Nu ne vom opri prea mult asupra lor aici
întrucât ne vom ocupa de ei destul de amănunĠit în a doua parte.
Fără îndoială că am spus destul úi despre figurile de cuvinte asupra cărora vom reveni
în partea a treia, pentru a arăta, prin unele exemple, în ce măsură diferă ele de tropi. Vom
proceda la fel pentru figurile de gândire.

126
Boris TOMAùEVSKI, Lexicul poetic, în
TEORIA LITERATURII. POETICA (ed. rusă 1925), Ed. Univers, Bucureúti, 1973,
p.34-38.

Lexicul poetic
Vorbirea noastră este un flux fonic divizat. Sunetele se unesc în niúte unităĠi, care la
rândul lor se îmbină între ele. Cuvintele sunt cele mai mici unităĠi fonice receptate de noi ca
părĠi de sine stătătoare ale vorbirii. În timpul pronunĠării, realizăm un proces de evidenĠiere a
cuvintelor din contextul frazei, accentuând mai mult sau mai puĠin puternic fiecare cuvânt în
parte. În scris, cuvintele sunt despărĠite între ele prin spaĠii libere. Astfel, mecanismul însuúi
al limbii noastre vorbite sau scrise creează reprezentarea cuvintelor ca unităĠi de sine
stătătoare. Dar divizarea noastră mecanică a vorbirii se bazează pe reprezentările pe care le
legăm de procesul vorbirii. Fiecare cuvânt în parte este centrul unei reprezentări, al unui
anume element al ideii cuprinse în vorbire. Reprezentarea independentă este provocată doar
de cuvântul întreg – diversele părĠi ale cuvintelor nu provoacă asemenea reprezentări1./.../ În
frază, cuvântul este întotdeauna conjugat cu o anumită semnificaĠie, are un sens al său. Ceea
ce nu înseamnă că acest sens îi este propriu cuvântului în sine. Noi însă învăĠăm limba úi ne
deprindem cu ea nu prin intermediul dicĠionarelor, ci al limbajului viu, adică prin receptarea
frazei. Cuvântul realizează o semnificaĠie exactă, un sens deplin numai în contextul frazei. E
suficient ca un cuvânt să fie transferat într-un alt context ca sensul lui să se schimbe. „O
vreme bună", „o bătaie bună" - cuvântul „bună" are aici semnificaĠii foarte diferite: „Astăzi e
o vreme frumoasă", „astăzi e duminică", „astăzi mă duc la teatru" - cuvântul „astăzi" are trei
nuanĠe diferiĠe: în primul caz, semnifică un interval de timp nedeterminat, un timp care se
consumă acum úi care, probabil, depăúeúte limitele temporale ale zilei („acum e o vreme

1
Trebuie să remarcăm că un cuvânt reliefat prin conútientizarea frazei nu se va suprapune în toate cazurile
cu diviziunea grafică sau de pronunĠare. De pildă, [în pădure] se pronunĠă ca un singur cuvânt úi se scrie ca
două. Cuvântul nu útiu se pronunĠă ca un cuvânt, dar se scrie ca două. Din punct de vedere semantic, se află în
acelaúi raport faĠă de útiu, ca úi necunoaútere faĠă de cunoaútere, cu toate acestea, în primul caz, e un raport de
două cuvinte grafice faĠă de unul, pe când în cel de al doilea - de unu faĠă de unu. În împrejurarea când devine
necesară diferenĠierea tipului de izolare a cuvântului, se poate vorbi de cuvântul fonetic (pronunĠat deosebit), de
cuvântul grafic (scris deosebit) úi de cuvântul semantic (cu un sens deosebit). Uneori cuvântul semantic se
compune din mai multe cuvinte fonetice sau grafice. Este cazul numelor úi al termenilor compuúi: Nijni-
Novgorod, Ursa Mare, calea ferată. În aceste îmbinări, nu sunt două centre de formare a reprezentărilor, este
unul singur pentru fiecare grupă de cuvinte. Reprezentarea generată de asocierea „calea ferată" nu coincide cu
îmbinarea reprezentărilor provocate de cuvintele „calea" úi „ferată" („calea ferată" nu este „calea făcută din
fier"). Într-unul din ziare, mamutul a fost denumit [literal: zăcământ util]. Ridicolul acestei denumiri constă în
faptul că autorul notiĠei a înĠeles expresia ca două cuvinte semantice „poleznoie" (mamutul nu face, evident, rău
nimănui úi este util pentru útiinĠă) úi „iskopaemoie" („iskopaemoie jivotnoie" fosilă, literal: animal dezgropat,
adică un animal dispărut úi găsit cu ocazia săpăturilor), în timp ce expresia „zăcământ util" reprezintă un singur
cuvânt semantic úi semnifică minereurile, cărbunele etc., extrase pentru industrie.

127
frumoasă úi, probabil toată ziua va fi o vreme frumoasã”), în cel de al doilea caz este vorba de
un interval precis care Ġine exact 24 de ore, în cel de al treilea - este vorba de un interval mic
de timp care intră în componenĠa zilei de azi (de pildă, „la teatru am să mă duc diseară, la ora
8"). În fiecare frază, cuvântul îúi are asocierile sale semantice. Dacă vom izola artificial
cuvântul úi ne vom concentra atenĠia asupra lui, în locul unui sens precis vom depista o
mulĠime de asociaĠii semantice posibile, potenĠiale. AsociaĠiile semantice amintesc natura
atomului chimic. Atomul de hidrogen nu este o realitate chimică úi nu există izolat în natură.
Unit însă cu un alt atom de hidrogen, va da gazul hidrogen; în alte combinaĠii va da apă,
clorură de amoniu etc. Există însă úi combinaĠii din care nu poate să facă parte. Acelaúi lucru
se întâmplă úi cu cuvântul, care poate să facă parte din unele combinaĠii úi să le transmită un
anumit sens, care însă este incapabil să facă parte din alte combinaĠii. Uneori, analizând
asociaĠiile - adică ceea ce simĠim atunci când gândim cuvântul -, descoperim un moment
comun în posibilităĠile semantice ale acestuia. Acest moment comun îl definim drept „sens
fundamental”. Uneori, sensurile acestea pot fi mai multe. Cuvântul „pământ", de pildă, poate
să însemne úi planeta pe care trăim, úi solul pe care umblăm (în sensul acesta se poate citi în
romanele fantastice, în care se descrie viaĠa de pe alte planete, că pe Marte se umblă pe
pământ), úi elementele componente ale pământului („pământ gras", „pământ slab",
„compoziĠia chimică a pământului"), úi, în fine, un anumit teritoriu („úi-a ipotecat pământul",
„a descoperit pământuri noi"). Modificarea semnificaĠiilor originare, sensurile dezvăluite prin
realizarea cuvântului în frază sunt indiciile secundare ale sensului. În afară de aceasta,
cuvântul este asociat úi cu reprezentarea mediului lexical în care se utilizează; sunt cuvinte
care aparĠin unui anumit grup social (cuvinte orăúeneúti, „intelectuale", Ġărăneúti) sau etnic
(dialecte, cuvinte regionale etc.), care apar într-o împrejurare existenĠială (cuvinte „oficiale";
vulgare, familiare, tehnice, de úedinĠă), ori se utilizeazã în diversele tipuri de literatură
(„lexiconul gazetăresc", „cuvinte poetice", „prozaice" etc.); reprezentarea mediului lexical îi
arogă cuvântului o culoare lexicală.
Din toate asociaĠiile semantice potenĠiale ale cuvântului sunt unele utilizate cu
precădere úi altele folosite relativ rar. Dacă vom îmbina cuvintele în raport cu aceste asociaĠii
preferate úi obiúnuite, vom realiza fraze úablonarde, care constituie o formă tipică a vorbirii
curente, provocată la rândul său de împrejurări existenĠiale obiúnuite úi repetate.
Modalitatea obiúnuită de creare a limbajului artistic constă în utilizarea cuvântului în
asociaĠii neobiúnuite. Limbajul artistic lasã o impresie de oarecare prospeĠime în utilizarea
cuvintelor, un fel de recreare a lor. Cuvântul capătă parcă o altă semnificaĠie (intră în
componenĠa unor noi asociaĠii). Prin repetarea unor construcĠii analoge, sentimentul de

128
prospeĠime poate să dispară, putem să ne obiúnuim cu această utilizare a cuvântului úi
cuvântul poate să intre în circulaĠie cu noua sa semnificaĠie. Legile constituirii noilor
semnificaĠii au multe momente analoge cu legile constituirii limbajului poetic úi, de regulă,
pentru fiecare exemplu de utilizare artistică a cuvântului se pot găsi exemple analoge din
istoria limbii, exemple care demonstrează că în limbă cuvântul capătă semnificaĠii noi sub
acĠiunea aceloraúi legi.
La baza lexicului poetic se aflã înnoirea asociaĠiilor lexicale.
Această înnoire se poate obĠine prin transferarea cuvintelor într-un mediu lexical
neobiúnuit sau arogând cuvântului un sens neobiúnuit.

129
Tudor VIANU, Dubla intenĠie a limbajului úi problema stilului, în
ARTA PROZATORILOR ROMÂNI (1941), Ed. pentru literaturã (Biblioteca pentru toĠi
nr.363), Bucureúti,1966, p.11-19

Dubla intenĠie a limbajului úi problema stilului

Este o constatare plinã de consecinĠe, pentru întreg domeniul studiilor estetice úi
literare, faptul cã limbajul omenesc este însufleĠit de douã intenĠii care deúi rãmân mai tot
timpul solidare, nu sunt mai puĠin diferite în spiritul úi direcĠia lor. Am arãtat úi altã datã1 cã
cine vorbeúte o face pentru a-úi împãrtãúi gândurile, sentimentele úi reprezentãrile, dorinĠele
sau hotãrârile, dar cã în acelaúi timp comunicãrile sale nãzuiesc sã atingã o sferã anumitã a
semenilor care întrebuinĠeazã acelaúi sistem de simboluri lingvistice. Cine vorbeúte
„comunicã" úi „se comunicã". O face pentru alĠii úi o face pentru el. În limbaj se elibereazã o
stare sufleteascã individualã úi se organizeazã un raport social. Considerat în dubla sa
intenĠie, se poate spune cã faptul lingvistic este în aceeaúi vreme „reflexiv" úi „tranzitiv". Se
reflectã în el omul care îl produce úi sunt atinúi, prin el, toĠi oamenii care îl cunosc. În
manifestãrile limbii radiazã un focar interior de viaĠã úi primeúte cãldurã úi luminã o
comunitate omeneascã oarecare.
Cele douã intenĠii ale limbajului stau într-un raport de inversã proporĠionalitate. Cu
cât o manifestare lingvisticã este menitã sã atingã un cerc omenesc mai larg, cu atât creúte
valoarea ei „tranzitivã", cu atât scade valoarea ei ,,reflexivã", cu atât se împuĠineazã úi pãleúte
reflexul vieĠii interioare care a produs-o. Generalitatea unei formulãri creúte prin însuúi
sacrificiul intimitãĠii úi adevãrului ei subiectiv. O ecuaĠie matematicã, o lege mecanicã, o
formulã chimicã sunt fapte lingvistice menite prin structura lor sã se împãrtãúeascã oricãrei
inteligenĠe omeneúti. Ele nu sunt limitate nici de caracterul naĠional al limbilor, nici de felul
particular al tendinĠelor úi sensibilitãĠii celui care le înregistreazã. Când spun de pildã cã
„suma unghiurilor unui triunghi este egalã cu douã unghiuri drepte" sau când afirm cã
„corpurile se atrag în raport direct cu masa úi în raport indirect cu pãtratul distanĠei lor"
construiesc un fapt de limbã care se poate transmite oricãrei inteligenĠe omeneúti, dar care nu
comunicã nimic despre mine însumi. Prin aceastã aserĠiune relativã la raportul dintre lucruri
nu transpare nici un reflex din intimitatea psihicã a vorbitorului.
Oricine vede însã cã nu acelaúi este cazul unui vers de Eminescu sau Racine. Valoarea
de circulaĠie a unor asemenea fapte de limbã este cu mult mai restrânsã. Rãsunetul reĠinut din

1
Cp. Arta úi frumosul, 1931, p.20 urm; apoi Estetica, ed. a II-a, p.26 urm.

130
intimitatea spiritualã care le-a proiectat este însã nemãsurat mai puternic. Tranzivitatea lor
este mãrginitã; reflexivitatea lor este infinitã. Existã creaĠii ale poeziei în care privim ca într-
un abis fãrã fund. Citeascã-se versul lui Eminescu: „Apele plâng clar izvorând în fântâne ".
Este limpede cã intenĠia reflexivã a acestei manifestãri de limbã întrece cu mult intenĠia ei
tranzitivã. Cãci nu útirea despre felul cum izvorãsc apele intereseazã în acest vers, ci acel
înĠeles emotiv úi muzical al lucrurilor, precipitat în intimitatea subiectivã a poetului. Nu toĠi
cititorii acestui vers vor putea realiza intenĠia lui reflexivã. Tranzivitatea lui va scãdea prin
însãúi dificultatea de a percepe acea semnificaĠie muzicalã a lucrurilor apãrutã poetului.
Poetul îúi va fi limitat cercul autenticilor lui cititori prin însãúi adâncimea úi adevãrul
subiectiv al expresiei sale.
Dar deúi cele douã amintite intenĠii ale limbajului sunt deosebite prin caracterul lor,
ele se gãsesc într-un raport de cooperare care trebuieúte precizat. Poate cã printre faptele
lingvistice, numai ecuaĠiile matematice úi legile útiinĠifice sunt acelea în care tranzivitatea
dominã în chip absolut. Numai în aceste fapte lingvistice apoi, urma oricãrui reflex al vieĠii
interioare este eliminatã cu desãvârúire. Am vãzut cã cine ia cunoútinĠã de una din formulãrile
exacte ale útiinĠelor nu primeúte nici o veste despre felul general de a fi sau despre momentul
sufletesc particular al persoanei care a enunĠat mai întâi aceste formulãri sau care le repetã în
faĠa noastrã. Reflexivitatea legilor úi formulelor útiinĠifice este nulã. În restul manifestãrilor
lingvistice, intenĠia tranzitivã úi reflexivã se gãsesc deopotrivã la lucru, deúi una din aceste
intenĠii poate deveni preponderentã. Astfel locurile comune, expresiile care se repetã,
formulele de întâmpinare úi de politeĠe etc. sunt fapte de limbã în care puterea de a se
transmite a crescut prin însuúi sacrificiul virtuĠii lor de a exprima dispoziĠia generalã sau
actualitatea sufleteascã a celui care le întrebuinĠeazã. Reflexivitatea acestor formulãri nu este
nulã, dar este atenuatã. În direcĠia atenuãrii reflexului subiectiv se dezvoltã úi limba practicã
úi comunã, în care nevoia de a transmite scade valoarea limbii ca document interior. Desigur,
a transmite înseamnã a transmite „ceva". Sub semnul social trebuie sã se gãseascã o realitate
individualã. Dar aceastã realitate poate aparĠine ea însãúi straturilor mai socializate úi mai
impersonale ale conútiinĠei individuale sau poate aparĠine pãturilor ei mai intime úi mai
subiective. Astfel, în scrisorile de afaceri sau de politeĠe úi în conversaĠiile uzuale reflexul
individual provine din ceea ce suntem obiúnuiĠi a considera drept zonele mai superficiale ale
conútiinĠei. ConvenĠionalismul acestor manifestãri este notoriu. În creaĠiile poeziei, reflexul
urcã din zonele ei mai adânci.

Am arãtat cã existã fapte lingvistice în care reflexivitatea este nulã sau mult atenuatã.

131
Existã oare fapte lingvistice în care tranzivitatea lor se gãseúte în aceeaúi situaĠie úi în care
reflexul interior urcã pânã la cel mai înalt grad cu putinĠã? Desigur, o expresie lingvisticã în
care puterea de a se transmite este anulatã nu poate fi judecatã nici în virtutea ei de a reflecta
fondul subiectiv al vorbitorului. Delirul unui nebun nu poate fi apreciat nici ca fapt lingvistic
tranzitiv, nici ca fapt reflexiv. Din aceastã pricinã, toate manifestãrile limbii în care
tranzivitatea se apropie de punctul nul nu pot fi judecate decât în raport cu aspiraĠia, cu
veleitatea lor. ùtim, de pildã, cã operele suprarealiútilor moderni sunt însufleĠite de nãzuinĠa
de a transcrie lectura cea mai adâncã a conútiinĠei în sine însãúi. Pentru a obĠine acest rezultat,
suprarealistul nu vrea sã reĠinã nimic, în scrierile sale, din ceea ce se organizeazã în straturile
conútiente úi lucide ale sufletului. El refuzã chiar lucrarea discriminativã a atenĠiei, adicã a
atitudinii negative al cãrei prim rezultat va fi eliminarea din conútiinĠã a destãinuirilor ei cele
mai adânci. Suprarealistul se va opri deci la „dictarea subconútientului", la „automatismul
psihic" menit sã scoatã la iveaIã fondul lui cel mai intim subiectiv. Citeascã însã cineva
oricare din lucrãrile suprarealiútilor úi va constata cum slaba lor tranzivitate creúte din însãúi
veleitatea adâncimii lor. De altfel, în mod foarte general se poate spune cã obscuritatea în
literaturã este un efect al desocializãrii expresiei prin concentrarea exclusivã a vorbitorului
cãtre procesul sãu subiectiv. Una din cauzele obscuritãĠii în literaturã este coborârea în
adâncimi care îl lipseúte pe vorbitor de puterea de a transmite. Sunt obscuri autorii care
dorind sã se exprime cât mai complet úi mai profund nu mai ajung sã comunice cu alĠii.
Dimpotrivã, preocuparea scriitorului de a se face înĠeles, creúterea intenĠiei sale de a
transmite îl împinge adeseori cãtre superficialitate úi convenĠionalism.
Expresia literarã este pânditã astfel de douã primejdii, decurgând din natura însãúi a
limbajului. Cu aceeaúi dreptate se poate spune cã expresia literarã se organizeazã pe linia de
demarcaĠie a celor douã intenĠii ale limbii. Opera literarã reprezintã o grupare de fapte
lingvistice reflexive prinse în pasta úi purtate de valul expresiilor tranzitive ale limbii.
Desprind la întâmplare, dintr-o povestire a lui Mihail Sadoveanu, urmãtorul pasagiu:
„Vremea era pe la toacã, dar cãldura era încã în toi úi juca rotind ca rãsfrângerile unei ape
tainice pe deasupra caselor adormite. UliĠa ridica, pustie úi singuraticã, spre strãlucirea
asftnĠitului. Clopote începurã a bate dulce úi trist, de la bisericile târgului. FetiĠa se opri o
vreme în loc, ascultând". Analiza poate distinge destul de limpede, în úirul acestor notaĠii,
expresiile care au o simplã valoare tranzitivã de acele care adaugã reflexul viziunii úi
sentimentului intim al scriitorului; „Vremea era pe la toacã... cãldura era în toi... uliĠa
ridica... clopotele începurã a bate... fetiĠa se opri... " sunt comunicãri a cãror putere de
transmitere este nelimitatã, dar care nu ne spun nimic despre acel care le face. Aproape

132
fiecare din aceste notaĠii sunt însoĠite însã de un adaos de comunicãri, prin care pãtrundem în
straturi mai adânci ale conútiinĠei celui care ni le transmite. Peste útirea nudã se adaugã
aureola unei ambianĠe subiective. O lecturã atentã a pasagiului de mai sus ne face sã simĠim
din moment în moment cum trecem de la simpla intenĠie tranzitivã la intenĠia reflexivã.
Privitã în totalitatea ei, amintita expresie literarã este produsul coadaptãrii celor douã intenĠii,
punerea lor de acord într-un întreg în acelaúi timp comprehensibil úi expresiv. Citeascã-se
oricare alt pasagiu împrumutat poeĠilor sau prozatorilor artiúti: analiza va putea deosebi destul
de limpede câmpul de acĠiune al celor douã intenĠii úi limitele lor respective.
Ceea ce vom numi „stilul'' unui scriitor va fi ansamblul notaĠiilor pe care el le adaugã
expresiilor sale tranzitive úi prin care comunicarea sa dobândeúte un fel de a fi subiectiv,
împreunã cu interesul ei propriu-zis artistic. ÎmbogãĠite cu aceste adaosuri, expresiile limbii
ne introduc în intimitatea unei îndividualitãĠi, într-o sferã proprie de a resimĠi lumea úi viaĠa.
Stilul este aúadar expresia unei individualitãĠi. „Stilul este întrebuinĠarea individualã a
limbii”, spune odatã renumitul lingvist Vossler, variind o formulã mai veche. „Le style est
l'homme même", spusese Buffon. Vestitul naturalist francez recunoútea prin aceastã sentinĠã
caracterul oarecum natural al stilului. Dacã stilul este omul însuúi, nu rezultã oare cã orice om
are un stil al sãu, un chip de a întrebuinĠa instrumentul general al limbii capabil de a-l
exprima în diferenĠierea lui individualã? Dacã s-a putut face vreodatã aceastã afirmaĠie
categoricã, lucrul se datoreúte unui concept incomplet al individualitãĠii omeneúti. ContribuĠia
modernã a útiinĠelor sociale ne mijloceúte astãzi o altã înĠelegere a fenomenului
individualitãĠii. Oamenii nu sunt realitãĠi complete úi închise în mijlocul unei societãĠi care
rezultã numai din însumarea lor. Buffon, debitorul liberalismului atomist al secolului al
XVIII-lea, putuse crede astfel. Astãzi, útim mai bine cã aúa-numitele individualitãĠi omeneúti
sunt produsele de interferenĠã a mai multor influenĠe sociale. Prin poarta individualitãĠii
pãtrundem pe cãile mai multor feluri generale de a fi. Acestei împrejurãri i se datoreúte faptul
cã nu numai vorbitorii comuni, dar úi scriitorii cei mai de seamã prezintã între ei afinitãĠi, ca
unii care aparĠin anumitor cercuri ale societãĠii úi ca unii care sunt miúcaĠi de anumite curente
intelectuale, morale úi estetice. Pentru cercetãtorul de azi existã nu numai stiliúti, dar úi stiluri;
nu numai scriitori individuali, dar úi grupãri care îi conĠin, curente care îi poartã.
În lucrarea de faĠã, consacratã artei prozatorilor români, am Ġinut seamã de ambele
principii enunĠate mai sus. Am analizat prozatorii noútri în particularitatea lor stilisticã
individualã, dar úi în curentele stilistice care îi cuprind.

133
Erich AUERBACH, PostfaĠa autorului, în
MIMESIS (ed. germ. 1946), Editura pentru literatură universală, Bucureúti, 1967,
pp. 616-617

PostfaĠa autorului
Obiectul acestei lucrări, interpretarea realităĠii cu ajutorul reprezentării literare sau
“imitării”, mă preocupă de multă vreme; iniĠial, am plecat de la problema platonică din cartea
a zecea a Republicii, mimesis-ul ca o copie de al treilea ordin după adevăr, ca úi de la
pretenĠia lui Dante de a reda adevărata realitate în Comedie. Considerând însă variatele
moduri de interpretare a faptelor umane în literaturile europene, interesul meu s-a îngustat úi
s-a precizat, dezvoltându-se câteva idei călăuzitoare pe care am încercat să le urmăresc.
Prima dintre aceste idei se referă la teoria antică, preluată apoi de toate curentele
clasiciste, despre nivelurile stilistice ale reprezentării literare. Mi-a devenit clar faptul că
realismul modern, aúa cum s-a dezvoltat în FranĠa la începutul secolului al XIX-lea,
realizează ca fenomen estetic o desprindere totală de acea teorie; mai totală úi mai importantă
pentru conformaĠia ulterioară a imitării vieĠii în literatură decât amestecul dintre sublim úi
grotesc proclamat de contemporanii romantici. În momentul în care Stendhal úi Balzac au
făcut din niúte personaje oarecare ale vieĠii de toate zilele, dependente de împrejurările
istorice ale vremii, obiecte ale unei reprezentări serioase, problematice, ba chiar tragice, ei au
sfărâmat regula clasică a diferenĠei dintre nivelurile stilistice, conform căreia realitatea
cotidiană úi practică putea să ocupe un loc în literatură numai în cadrul unui stil umil sau
mediu, adică fie ca grotesc comic, fie ca divertisment agreabil, facil, variat úi elegant. Prin
aceasta ei au desăvârúit o evoluĠie care se pregătea de multă vreme (de la romanul de
moravuri úi comédie larmoyante din secolul XVIII, iar mai precis de la Sturm und Drang úi
preromantism) – úi au netezit calea pentru realismul modern care s-a dezvoltat de atunci în
forme tot mai ample, conform realităĠii noastre care se schimbă úi se amplifică mereu.
În acelaúi timp, mi-am dat seama în cursul acestor consideraĠii că revoluĠia împotriva
teoriei clasice a nivelurilor stilistice de la începutul secolului al XIX-lea n-a putut fi prima de
acest gen; barierele pe care le-au dărâmat atunci romanticii úi realiútii fuseseră ridicate încă
de la sfârúitul secolului al XVI-lea úi în secolul al XVII-lea de către adepĠii unei imitaĠii
stricte a literaturii antice. Până atunci, de-a lungul întregului Ev Mediu, ca úi în Renaútere,
existase un realism serios atât în literatură, cât úi în artele plastice; fusese posibilă
reprezentarea celor mai cotidiene evenimente ale realităĠii într-un context serios úi important,
căci teoria nivelurilor stilistice nu avea o valabilitate absolută. Oricât de mult diferă realismul

134
Evului Mediu de cel modern, ele coincid totuúi în ceea ce priveúte această concepĠie de
principiu. Făcusem însă cu mult înainte presupuneri asupra modului în care s-a format această
concepĠie artistică medievală úi asupra momentului úi modalităĠii în care s-a produs prima
fisură în teoria clasică: istoria vieĠii úi faptelor lui Christos cu amestecul său lipsit de orice
constrângere între realul cotidian úi tragicul cel mai măreĠ, sublim, este cea care a învins
regula stilistică antică.
Comparând însă aceste două irumperi în teoria nivelurilor stilistice, ne dăm imediat
seama că ele s-au petrecut în condiĠii cu totul diferite úi au avut rezultate complet deosebite.
ConcepĠia despre realitate care se desprinde din operele creútine ale AntichităĠii târzii úi ale
Evului Mediu e cu totul diferită de cea a realismului modern. Este foarte dificil să formulăm
specificul concepĠiei creútine mai vechi scoĠând în evidenĠă esenĠialul úi cuprinzând în acelaúi
timp toate fenomenele care aparĠin aici. O soluĠie care m-a satisfăcut în genere am găsit-o
analizând istoria semnificaĠiei cuvântului figura, úi de aceea numesc figurală concepĠia antică
târzie úi medieval-creútină despre realitate. Ce înĠeleg prin aceasta am explicat în repetate
rânduri în cartea de faĠă (de exemplu p. 80 urm.); o prezentare mai amănunĠită se găseúte în
studiul meu intitulat Figura (retipărit în ale mele Neue Dantestudien, din “Istanbuler
Schriften”, nr. 5, 1944, acum Berna).

135
Roman JAKOBSON, Lingvistică úi poetică. Aprecieri retrospective úi consideraĠii de
perspectivă1 (ed. engl. 1960), în
PROBLEME DE STILISTICĂ, Ed. ùtiinĠifică, Bucureúti, 1964, p.83-125

Lingvistică úi poetică. Aprecieri retrospective úi consideraĠii de perspectivă

Din fericire, între conferinĠele útiinĠifice úi cele politice nu există nimic comun.
Succesul unei conferinĠe politice depinde de acordul majorităĠii sau totalităĠii participanĠilor.
În discuĠiile útiinĠifice însă, voturile úi veto-ul sunt necunoscute úi s-a dovedit că dezacordul,
în general, este mai rodnic decât acordul. Dezacordul scoate la iveală antinomiile úi tensiunile
din domeniul discutat úi impune noi cercetări. Nu conferinĠele politice, ci mai curând,
explorările în Antarctica s-ar putea compara cu întrunirile útiinĠifice: experĠi internaĠionali în
diferite discipline încearcă să traseze harta unei regiuni necunoscute, să descopere unde se
găsesc cele mai mari obstacole pentru explorator, piscurile úi prăpăstiile de nestrăbătut. O
astfel de cartare pare să fi fost principalul obiectiv al conferinĠei noastre úi, în această
privinĠă, lucrările ei au constituit un succes. Nu am ajuns oare să stabilim care sunt cele mai
cruciale úi mai controversate probleme? Nu am învăĠat noi să ne ajustăm codurile, să
distingem ce termeni trebuie lămuriĠi úi ce termeni trebuie evitaĠi ca să prevenim o înĠelegere
greúită a noĠiunilor atunci când avem a face cu oameni care folosesc jargonul útiinĠific diferit
al specialităĠii lor? Cred cã pentru majoritatea participanĠilor la aceastã conferinĠã, dacã nu
pentru toĠi, astfel de probleme sunt ceva mai clare astãzi decât au fost cu trei zile în urmã.
Mi s-au cerut câteva observaĠii sumare despre raporturile dintre poeticã úi lingvisticã.
Poetica trebuie sã rãspundã, în primul rând, întrebãrii esenĠiale care poate fi formulatã astfel:
ce elemente conferã mesajului verbal caracterul unei opere de artã? Deoarece principalul
obiect de studiu al poeticii este diferenĠierea speciilor inerentã artei verbale, care o separã de
celelalte arte úi de alte forme ale „comportamentului verbal" (verbal behaviour), poetica este
îndreptãĠitã sã ocupe locul de frunte în studiile literare.

Poetica trateazã problemele de structurã verbalã, dupã cum analiza picturii se ocupã
de structurile picturale. Deoarece lingivistica este útiinĠa globalã a structurii verbale, poetica
poate fi consideratã parte integrantã a lingvisticii.

Argumentele împotriva acestei pretenĠii trebuie discutate cu atenĠie. Evident, poetica

1
Concluziile dezbaterilor care au avut loc la Universitatea Indiana în aprilie 1958, publicate în volumul Style in
Language, Massachusetts, The Technology Press of M.I.T., 1960, p. 350-377. În versiunea românească a
textului englez, conform indicaĠiilor autorului, anumite exemple au fost înlocuite cu fapte ilustrative
corespunzătoare pe care le oferă limba română. La elaborarea finală a traducerii, o serie de formulări au fost
definitivate de M. Nasta în colaborare cu Matei Călinescu (N.r.)

136
se ocupã úi de multe procedee care nu se limiteazã la arta cuvântului. Putem vorbi despre
posibilitatea de a obĠine ecranizarea romanului La rãscruce de vânturi, de a transpune
legendele medievale în fresce úi miniaturi sau de a reda L'Après midi d’un faune2 cu
mijloace specifice muzicii, baletului úi artei grafice. Oricât de absurdã ar pãrea ideea
publicãrii Iliadei sau Odiseei sub formã de comic-uri, anumite elemente structurale ale
subiectului se pãstreazã chiar dupã ce dispare suportul formei verbale. Întrebarea dacã
ilustraĠiile lui Blake pentru Divina Comedie sunt sau nu adecvate constituie o dovadã a
faptului cã arte diferite pot fi comparate între ele. Problema barocului sau a oricãrui alt stil
istoric depãúeúte cadrul unei singure arte. Vorbind despre metafora suprarealistã, este greu sã
se treacã cu vederea filmele lui Max Ernst sau ale lui Luis Bunuel (Câinele andaluz úi
Vârsta de aur). Pe scurt, numeroase elemente poetice Ġin nu numai de útiinĠa limbii, ci úi de
întreaga teorie a semnelor, fac parte, aúadar, din domeniul semioticii generale. Aceastã
afirmaĠie este însã justã nu numai pentru arta cuvântului, ci úi pentru toate varietãĠile de
limbaj, în mãsura în care limba are multe caracteristici comune altor sisteme de scriere sau pe
care le regãsim în toate sistemele de acest fel (caractere pansemiotice).
De asemenea, nici a doua obiecĠie nu conĠine vreo trãsãturã specificã pentru literaturã:
problema legăturii dintre cuvânt úi lumea înconjurãtoare nu se referã numai la arta verbalã, ci
intervine în studierea tuturor tipurilor de mesaj. Lingvistica poate explora toate problemele
posibile pe care le pune legãtura dintre mesaj úi „universul mesajului": ce este verbalizat.
Totuúi, „coeficientul de adevãr” (în englezã the truth values), în mãsura în care este „entitate
extralingvisticã" (ca sã-1 numim aúa cum îi spun logicienii), depãúeúte limitele poeticii úi, în
general, pe cele ale lingvisticii.
Se spune adesea cã poetica, spre deosebire de lingvisticã, se ocupã de evaluare.
Aceastã despãrĠire a celor douã domenii este bazatã pe o interpretare care se dã în mod
curent, greúindu-se însã contrastul dintre structura poeziei úi alte tipuri de structuri verbale:
cele din urmã ar avea un caracter „accidental" (sau casual, „neintenĠional"), ar fi lipsite de
scop, pe când limbajul poetic ar fi „neaccidental" (sau noncasual, „intenĠional”), ar avea un
scop determinat. De fapt, orice comportament verbal Ġinteúte într-o direcĠie, însã Ġintele diferã
úi conformitatea mijloacelor folosite penĠru atingerea efectului dorit constituie o problemã
care-i preocupă în permanenĠã pe cercetãtorii diverselor forme de comunicare verbalã. Existã
o corespondenĠã strictã, mult mai strictã decât îúi închipuie criticii, între problema expansiunii
în spaĠiu úi în timp a fenomenelor lingvistice úi rãspândirea în timp úi spaĠiu a modelelor

2
După-amiaza unui faun, celebru poem al lui Stéphane Mallarmé.

137
literare. Chiar o astfel de expansiune lipsitã de continuitate, cum este reînvierea unor poeĠi
uitaĠi sau neglijaĠi - de pildã, descoperirea postumă úi „canonizarea" ulterioarã a lui Gerard
Manley Hopkins (m. 1889), gloria tardivã a lui Lautréamont (m. 1870) printre poeĠii
suprarealiúti sau influenĠa considerabilã a lui Cyprian Norwid (m. 1885), pânã de curând
necunoscut, asupra poeziei moderne - îúi gãseúte o paralelã în istoria limbilor literare care au
tendinĠa de reînvia modele depãúite, unele de mult uitate; acesta a fost cazul limbii literare
cehe, care la începutul secolului al XIX-lea se întorcea la modele din veacul al XVI-lea.
Din fericire, confuzia care se face între termenul de „studii literare" úi cel de „criticã"
îi determinã pe cei ce studiazã literatura sã fie tentaĠi sã înlocuiascã descrierea valorilor
intrinsece ale unei opere literare printr-un verdict subiectiv, distrugãtor. Eticheta de „critic
literar" aplicatã unui cercetãtor al literaturii este tot atât de greúitã, cum ar fi denumirea de
„critic gramatical (sau lexical)" aplicatã unui lingvist. Cercetãrile sintactice sau morfologice
nu pot fi înlocuite printr-o gramaticã normativã úi, la fel, nici un manifest propagând gusturile
unui critic úi pãrerile lui despre literatura de creaĠie nu poate înlocui o analizã obiectivã a artei
verbale. Aceastã afirmaĠie nu trebuie luatã drept o aplicare a principiului laisser faire; orice
culturã verbalã implicã eforturi programatice, normative úi de planificare. Totuúi, de ce se
face o deosebire precisã între lingvistica purã úi cea aplicatã sau între foneticã úi ortoepie, dar
nu se face o distincĠie între studiile literare úi criticã?
Ca úi lingvistica, studiile literare în care poetica devine focarul preocupãrilor, cuprind
douã serii de probleme: sincronice úi diacronice. Descrierea sincronicã nu se ocupã numai de
producĠia literarã dintr-o epocã datã, ci úi din acea parte din tradiĠia literarã care, pentru epoca
luatã în consideraĠie, s-a pãstrat vie sau a fost reînviatã. Astfel, de exemplu, Shakespeare, pe
de o parte, úi Donne, Marwell, Keats, Emily Dickinson, pe de altã parte, corespund
sensibilitãĠii moderne, universului spiritual în care trãieúte poezia de limbã englezã în zilele
noastre. Pe câtã vreme James Thomson úi Longfellow, în momentul de faĠã, nu aparĠin
valorilor artistice viabile.3 Selectarea clasicilor úi reinterpretarea lor ori de câte ori se afirmã o
nouã orientare, iatã una dintre problemele importante ale studiilor literare sincronice. Poetica
sincronicã, ca úi lingvistica sincronicã, nu trebuie confundatã cu statica; orice epocã face o
distincĠie între formele mai conservatoare úi cele care inoveazã. Orice etapã contemporanã se
rãsfrânge în experienĠa noastrã cu dinamica ei temporalã úi, pe de altã parte, atât în
lingvisticã, cât úi în poeticã, metoda istoricã se ocupã nu numai de schimbãrile produse, dar úi

3
AfirmaĠia autorului trebuie luată în consideraĠie cu rezerve. Este vorba aici de fluctuaĠiile gustului în
cercurile literaĠilor moderniúti din Anglia úi din Statele Unite (N. r.)

138
de factorii de continuitate, rezistenĠi, statici. Ca úi o istorie a limbii, o poeticã istoricã
cuprinzãtoare reprezintã suprastructuri ce trebuie clãdite pe o serie de descrieri sincronice
succesive.
InsistenĠa de a menĠine poetica despãrĠitã de lingvisticã se justificã numai dacã
restrângem în mod nepermis domeniul lingvisticii, cum se întâmplã, de pildã, atunci când
fraza este privitã de unii lingviúti ca cea mai înaltã construcĠie analizabilã sau când obiectivul
lingvisticii este limitat numai la gramaticã sau numai la chestiuni nesemantice, de formã
exterioarã, sau la inventarul unor procedee denotative4, fãrã nici o referinĠã la variaĠiile libere.
Voegelin5 a indicat clar cele douã probleme mai importante, corelative, ale lingvisticii
structurale úi anume: revizuirea „ipotezei monolitice a limbajului" úi preocuparea pentru
„interdependenĠa diferitelor structuri în cuprinsul aceleiaúi limbi". Fãrã îndoialã, pentru
oricare comunitate lingvisticã, pentru fiecare vorbitor, existã o unitate a limbajului; acest cod
general nu este decât un sistem de subcoduri interdependente; fiecare limbã înglobeazã mai
multe modele care coexistã paralel úi sunt caracterizate printr-o funcĠiune diferitã.
Evident, trebuie sã fim de acord cu Sapir atunci când afirmã cã, privind lucrurile
dintr-o perspectivã de ansamblu, „în vorbire domneúte suveran ideaĠia..."6. Însã aceastã
supremaĠie nu-i autorizeazã pe lingviúti sã treacã cu vederea „factorii secundari". Elementele
emotive ale vorbirii care, dupã cum tinde sã creadã Joos, nu pot descrie „printr-un numãr finit
de categorii absolute", sunt clasificate de el ca „elemente nelingvistice ale lumii reale". De
aceea „rãmân” pentru noi fenomene vagi, proteice, fluctuante"; aúadar, conchide acest autor,
„refuzãm sã le tolerăm în útiiinĠã"7. Desigur, Joos este un strãlucit expert în experienĠe de
reducere úi cerinĠa lui energicã de „a expulza" elementele emotive „din útiinĠa lingvisticii"
este un experiment radical de reducere: reductio ad absurdum.
Limbajul trebuie cercetat în toatã varietatea funcĠiilor lui. Înainte de a discuta
funcĠiunea poeticã trebuie sã-i definim locul printre celelalte funcĠiuni ale limbajului. O
schiĠare a acestor funcĠiuni necesitã o scurtã trecere în revistã a factorilor constitutivi în orice
act de vorbire, în orice comunicare verbalã. Cel care se adreseazã („transmiĠãtorul"), trimite

4
Procedeele denotative slujesc la indicarea sensului cuvintelor, independent de atributele (sau de
conotaĠiile ) lor. În aceastã categorie intrã noĠiunile gramaticale studiate ca atare. Ca denotaĠie, adjectivul negru
determinã orice obiect negru (N. r.)
5
Cf. F. Voege1în “Casual and Noncasual Utterances within Unified Structures” în Style in language,
pp. 57-68.
6
6 Cf. W. Sapir, Language, New York, 1921.
7
M. Joos, Description of language design, în „Journal of the acoustical society of America", 1950, nr.
22, pp. 701-708.

139
un mesaj destinatarului („receptorul”). Pentru ca mesajul sã-úi îndeplineascã funcĠiunea, el
are nevoie de un context la care se referã (sau, într-o nomenclaturã mai echivocã, de un
„referent"), pe care destinatarul sã-l poatã pricepe úi care sã fie sau verbal sau capabil de a fi
verbalizat de un cod, întru-totul sau cel puĠin parĠial comun atât expeditorului, cât úi
destinatarului (sau, cu alte cuvinte, comun celui care codeazã úi celui care decodeazã); în fine,
are nevoie de contact, conducta materialã sau legãtura psihologicã dintre cei doi, care le dã
posibilitatea sã stabileascã úi sã menĠinã comunicarea. ToĠi aceúti factori esenĠiali ai
comunicãrii verbale pot fi schematizaĠi dupã cum urmeazã:

CONTEXT
MESAJ
TRANSMIğĂTOR DESTINATAR

CONTACT
COD

Fiecare dintre aceúti úase factori determinã o altã funcĠiune a limbajului. Deúi
distingem úase aspecte esenĠiale ale vorbirii, ar fi greu sã gãsim vreun mesaj verbal care sã
îndeplineascã numai o singurã funcĠiune. Diversitatea nu rezidã în monopolul uneia dintre
aceste multiple funcĠiuni, ci în ordinea ierarhicã diferitã a funcĠiilor. Structura verbalã a unui
mesaj depinde în primul rând de funcĠiunea predominantã. Cu toate acestea, deúi sarcina
primordialã a multor mesaje este adoptarea unei poziĠii faĠã de „referent" (Einstellung),
orientarea spre context – aúa numita funcĠiune referenĠialã, denotativã, cognitivã –,
participarea secundarã a altor funcĠiuni la astfel de mesaje trebuie luatã úi ea în considerare de
un lingvist atent.
Aúa numita funcĠiune emotivã sau „expresivã” concentratã asupra transmiĠãtorului are
ca scop exprimarea directã a atitudinii vorbitorului faĠã de cele spuse de el. Ea are tendinĠa sã
producã impresia unei anumite emoĠii, fie adevãrate, fie simulate; de aceea, termenul emotiv,
lansat úi recomandat de Marty8, s-a dovedit preferabil termenului de emoĠional. Stratul pur
emotiv al limbajului este reprezentat prin interjecĠii. Ele se deosebesc de vorbirea referenĠialã
atât prin caracteristica sunetelor (secvenĠe speciale úi chiar sunete neobiúnuite în alte cuvinte),
cât úi prin rolul lor sintactic (nu sunt componentele frazelor, ci echivaleazã cu ele). „Tut! tut!
spuse McGinty”; întreaga frazã pronunĠatã de personajul lui Conan Doyle se compune din

8
Cf. A. Marty, Untersuchungen zur Grundlegung der allgemeinen Grammatik und
Sprachphilosophie, vol. I, Halle, 1908.

140
douã plescãituri9. FuncĠiunea emotivã pe care o dezvãluie interjecĠiile dã, în oarecare mãsurã,
savoare tuturor expresiilor noastre, la nivel fonic, gramatical úi lexical. Analizând vorbirea
din punctul de vedere al informaĠiei transmise, nu putem limita noĠiunea de informaĠie numai
la aspectul cognitiv al limbajului. Dacã un individ foloseúte elemente expresive pentru a-úi
manifesta atitudinea de supãrare sau de ironie, el transmite, desigur, o informaĠie úi, evident,
aceastã comportare verbalã nu poate fi asemãnatã cu activitatea nutritivã, nesemioticã, cum ar
fi „a mânca un grepfrut" (în ciuda comparaĠiei îndrãzneĠe a lui Chatman)10. DiferenĠa dintre
/nu/ (negaĠia româneascã intonatã normal – N.t.) úi prelungirea emfaticã a vocalei /nu:/ este
un element lingvistic convenĠional, codificat ca úi diferenĠa dintre vocala lungã úi scurtã în
perechile cehe /vi/ „voi” úi /vi:i/ „el útie"; dar în acest ultim exemplu caracterul distinctiv al
informaĠiei este de naturã fonematicã, pe când la prima pereche, el este de naturã emotivã.
Fiindcã vorbim despre invariante fonologice: sunetele engleze i/ úi /i:/ par sã fie doar variante
ale unuia úi aceluaúi fonem. Dacã vor fi privite însã ca unitãĠi emotive, relaĠia dintre variantã
úi invariantã se rãstoarnã: lungimea úi scurtimea sunt invariante completate de foneme
variabile. Conjectura lui Saporta11, potrivit cãreia diferenĠa emotivã este un element
nelingvistic „care poate fi atribuit modului de transmitere a mesajului úi nu mesajului
propriu-zis”, reduce în mod arbitrar capacitatea informaĠionalã a mesajelor.
Un fost actor de la teatrul „Stanislavski” din Moscova mi-a povestit cã la o repetiĠie a
fost rugat de celebrul director sã formeze patruzeci de mesaje diferite, din expresia astã-
searã, prin diversificarea nuanĠei expresive. El a întocmit o listã cu vreo patruzeci de situaĠii
emoĠionale, apoi a pronunĠat cuvintele respective conform fiecãrei situaĠii, iar publicul urma
sã recunoascã situaĠia, numai din schimbãrile de intonaĠie a celor douã cuvinte. Pentru
cercetãrile noastre consacrate descrierii úi analizei limbii ruse contemporane (sub auspiciile
FundaĠiei Rockefeller), am rugat pe acest actor sã repete „testul" lui Stanislavski. El a notat
circa cincizeci de situaĠii în care se articula aceeaúi propoziĠie elipticã úi „a modelat" pe baza
lor cincizeci de mesaje corespunzãtoare, înregistrate pe bandã. Majoritatea mesajelor au fost
corect úi nuanĠat „decodate" de ascultãtorii moscoviĠi. Cred cã nu este nevoie sã mai adaug cã
toate aceste indicaĠii emotive pot fi uúor analizate din punct de vedere lingvistic.

Orientarea cãtre destinatar (sau receptor), funcĠiunea conativã, îúi gãseúte cea mai
purã expresie gramaticalã în vocativ úi imperativ, care, din punct de vedere sintactic,

9
În limba engeleză, cele două monosilabe – tut! tut! – se pronunĠă scurt, cum ar fi ĠĠ! ĠĠ! în limba română
(N.t.)
10
S. Chatman, Comparing metrical styles, în Style in language, p.149-172.
11
Sol Saporta, The application of linguistics to the study of poetic language, în Style in language, p.82-93.

141
morfologic úi, adesea, chiar fonologic, se abat de la alte forme verbale sau nominale. Frazele
imperative diferã esenĠial de cele declarative; cele din urmã pot fi supuse unui test al
adevãrului, pe când primele nu. În piesa lui O'Neill, Fântâna, Nano spune cu o voce asprã,
poruncitoare: „Bea!”. În acest caz, imperativul nu poate fi controlat prin întrebarea: „este
adevãrat sau nu?" Totuúi, dacã s-ar fi spus: „cineva a bãut", „cineva va bea" sau „cineva ar
bea", întrebarea putea fi pusã în mod firesc. Spre deosebire de propoziĠiile imperative, cele
declarative pot fi transformate în forme interogative: „a bãut cineva?" „va bea cineva?" sau
„ar bea cineva?".
Modelul tradiĠional al limbajului, în special aúa cum a fost el interpretat de Bühler, se
limita la aceste trei funcĠiuni - emotivă, conativã úi referenĠialã -, cu cele trei extremitãĠi ale
acestui model: persoana întâi, a celui care vorbeúte, persoana a doua, a destinatarului úi
persoana a treia, de fapt cineva sau ceva despre care se vorbeúte12. Pornind de la acest model
triadic mai putem deduce cu uúurinĠã úi alte funcĠiuni verbale. Astfel, funcĠiunea magicã, de
incantaĠie, ne aratã mai ales în ce fel se transformã o a treia persoanã, absentã sau inanimatã,
într-un destinatar al unui mesaj conativ. Un exemplu: „Sã se usuce acest urcior; tfu! tfu! tfu!"
(Descântec lituanian)13. Alt exemplu: „Tu, apã, crãiasa râului, crãiasã din zori! Ia durerea cu
tine, dincolo de marea albastrã; în strãfundurile mãrii, ca pe o piatrã cenuúie... de pe fund sã
nu mai vie; sã nu mai vinã durerea niciodatã, sã împovãreze inima uúoarã a roabei lui
Dumnezeu. Piarã necazul úi înece-se!" (Descântec din Rusia de nord)14. Sau: „Soare, stai în
loc deasupra Gibeonului, úi tu, lunã, în valea Aialonului. ùi soarele s-a oprit úi luna a stat în
loc..." (Iosua, cap. X, vers. 12).
Mai deosebim însã úi alĠi trei factori constitutivi ai comunicãrii verbale úi trei
funcĠiuni corespunzãtoare ale vorbirii.
Existã mesaje care servesc în primul rând la stabilirea comunicãrii, la prelungirea sau
la întreruperea ei; ele controleazã cum funcĠioneazã canalul úi circuitul („Alo, mã auzi?"),
atrag atenĠia interlocutorului sau confirmã faptul cã acesta rãmâne în continuare atent
(„AsculĠi?", sau în Shakespeare: „Pleacã-Ġi urechea!", iar la celãlalt capãt, rãspunsul: „M-
hm!). Aceastã luare de contact sau, dupã Malinowski, funcĠiunea faticã15, se poate manifesta
printr-un schimb abundent de formule ritualizate úi prin întregi dialoguri care-úi propun doar
sã prelungeascã o comunicare. Dorothy Parker a surprins câteva exemple elocvente:

12
Cf. K. Bühler, Die Axiomatik der Sprachwissenschaft, în Kant-Studien (Berlin), 1933, nr.23, p.19-90.
13
V. Mansikka, Litauische Zauberspruke, în Folklore Fellows communications, 1929, nr.87, p.69.
14
P.P. Rîbnivok, Pesni vol III (Moscova, 1910), p.217 úi urm.
15
B. Malinowski, The problem of meaning in primitive languages, în C.I. Ogden úi A.I. Richards, The
meaning of meaning, New York-Londra, ed. a 9-a, 1956, p.296-336.

142
 - Bine, spuse tânãrul.
- Bine, rãspunse ea.
- Aúadar am ajuns aici, spuse el.
- Aici am ajuns, nu-i aúa? spuse ea.
- Aú zice c-am ajuns, spuse el.
- Bine.
Încercarea de a stabili úi de a menĠine comunicarea este tipicã pentru pãsãrile care
„vorbesc"; astfel, funcĠiunea faticã a limbajului este singura pe care o au ele în comun cu
fiinĠele omeneúti. De asemenea, este prima funcĠiune verbalã pe care úi-o însuúesc copiii
mici; ei au tendinĠa de a comunica înainte de a fi capabili sã trimitã sau sã primeascã orice fel
de comunicare ce cuprinde o informaĠie.
În logica modernã, se face o distincĠie între douã niveluri ale limbajului concret,
„obiectual” (object language), care spune ceva despre obiecte, úi „metalimbajul”
(metalanguage), care spune ceva despre limbaj, dar metalimbajul nu este doar o unealtã
útiinĠificã necesarã, întrebuinĠatã de logicieni úi de lingviúti, el are un rol important úi în
vorbirea de toate zilele. Asemenea domnului Jourdain, eroul lui Molière, care fãcea prozã
fãrã sã útie, noi folosim metalimbajul fãrã a fi conútienĠi de caracterul metalingual al
operaĠiilor noastre. Ori de câte ori transmiĠãtorul sau receptorul sãu simt nevoia sã controleze
dacã folosesc acelaúi cod, vorbirea se concentreazã asupra codului: ea îndeplineúte o funcĠie
metalingualã (adicã de comentariu). „Nu te înĠeleg, ce vrei sã spui?" întreabã interlocutorul;
sau, în limbaj shakesperian: „Ce sunt lucrurile acestea despre care vorbeúti?" (What is't thou
say'st)?", iar vorbitorul, ca sã previnã asemenea întrebãri de control, spune adesea: „Mã
înĠelegi?". ImaginaĠi-vã urmãtorul dialog enervant:
-The sophomore („studentul") was plucked (aproximativ, în rom.: Tufa a fost jumulitã).
- But what is plucked (Dar ce înseamnã asta, jumulit)?
- Plucked is the same as fluncked (Jumulit înseamnã acelaúi lucru ca trântit).
- And fluncked? (ùi trântit)?
- To be fluncked is to fail in an exam (A fi trântit, adicã a cãdea la examen)!
- And what is sophomore (aproximativ în rom: Ce înseamnã o tufa)?
- A sophomore, is a second year student (Sophomore, „tufa", e un student în anul doi).
Toate aceste fraze transmit informaĠii numai despre codul lexical englez, au o
funcĠiune strict metalingualã. Orice proces de insuúire a limbii, úi în special însuúirea limbii
materne de cãtre copii, foloseúte pe larg astfel de operaĠii metalinguale; adesea afazia poate fi

143
definitã ca o pierdere a capacitãĠii metalinguale16.
Am menĠionat toĠi cei úase factori implicaĠi în comunicarea verbalã, în afarã de unul:
mesajul în sine. Atitudinea faĠã de mesaj în sine (Einstellung), „centrarea" asupra mesajului
ca atare, reprezintã funcĠiunea poeticã a limbajului. Aceastã funcĠiune nu poate fi studiatã cu
folos dacã facem abstracĠie de problemele generale ale limbajului; pe de altã parte însã,
studiul limbajului implicã o atentã luare în consideraĠie a funcĠiunii lui poetice. Orice
încercare de a reduce sfera funcĠiunii poetice numai la poezie sau de a limita poezia la
funcĠiunea poeticã ar duce la o simplificare excesivã úi înúelătoare. FuncĠiunea poeticã nu este
singura funcĠiune a artei verbale, însã este funcĠiunea ei dominantã, determinantã, pe când în
toate celelalte activităĠi verbale ea se manifestã doar ca un element constitutiv, subsidiar,
accesoriu. Aceastã funcĠiune, promovând materialitatea semnelor, adânceúte dihotomia
fundamentalã dintre semne úi obiecte: De aceea, când este vorba de funcĠiunea poeticã,
lingvistica nu se poate limita la domeniul poeziei.
„De ce spui întotdeauna Ina úi Margareta, dar niciodatã Margareta úi Ina ? O preferi
oare pe Ina surorii ei gemene ?" „Nu, deloc, mi se pare doar cã sunã mai bine". Intr-o
secvenĠã de douã nume coordonate, dacã nu intervin probleme de rang, vorbitorul preferã sã
înceapã cu numele mai scurt, fãrã sã-úi dea seama de ce, alegând configuraĠia cea mai
potrivitã a mesajului.
O fatã obiúnuia sã vorbeascã despre „scârbosul de Scarlat". „De ce scârbosul ?"
„Pentru cã îl urãsc". „De ce nu-i spui groaznicul, înspãimântãtorul, fiorosul ?" „Nu útiu de ce,
dar scârbosul i se potriveúte mai bine". Fãrã sã-úi dea seama, ea aplica metoda poeticã a
paronomasiei.
Sloganul politic I like Ike (ay layk ayk), cu o structurã succintã, se compune din trei
monosilabe úi cuprinde trei diftongi (ay), fiecare urmat simetric de un fonem consonantic
(..l...k..k); compoziĠia verbalã prezintã o variaĠie: primul cuvânt nu cuprinde un fonem,
consonantic, în al doilea cuvânt se gãsesc douã foneme consonantice în jurul diftongului, iar
în al treilea cuvânt se gãseúte o consoanã finalã. Un nucleu asemãnãtor (ay) dominant a fost
observat de Hymes17 în unele sonete din Keats. Ambele cola18 ale formulei trisilabice /ay

16
Raporturile dintre metalimbaj úi afazie au fost discutate de Roman Jakobson în diferite studii. Vezi în
special capitolul Afazia ca problemã lingvisticã din lucrarea sa (publicatã în colaborare cu M. Halle),
Fundamentals of language, Haga, 1956. (N.t.).
17
De11 Hymes, Phonological aspects of Style. Some english Sonnets in Style, în Style in language,
p. 109-131.
18
Colonul este o unitate ritmicã, sau mai concret, un cuvânt cu o structurã ritmicã reliefatã. De obicei
asemenea unitãĠi se leagã în secvenĠe de douã-trei cuvinte care imprimã unui segment de frazã un aspect
caracteristic (la sfârúitul perioadelor, colonul sau o secvenĠã de douã-trei cola formeazã o clauzulã, (N.t.).

144
layk/ ayk/ rimeazã între ele, iar în al doilea, din cuvintele-rimã iese în întregime, inclus în
primul colon (rimã ecou): /layk/ - /ayk/, o imagine paronomasticã a unui sentiment care
cuprinde, în întregime obiectul. Ambele cola alitereazã una cu alta úi primul din cele douã
cuvinte aliterate este inclus în al doilea: ay/ - /ayk/, imagine paronomasticã a subiectului
iubitor înconjurat de obiectul iubit. FuncĠia poeticã secundarã a acestei „lozinci electorale"
(catch phrase) îi întãreúte eficacitatea úi creeazã un efect.
Dupã cum am spus, studiul lingvistic al funcĠiunii poetice trebuie sã depãúeascã
limitele poeziei, iar pe de altã parte, studiul lingvistic al poeziei nu se poate limita la
funcĠiunea poeticã. ParticularitãĠile diferitelor genuri poetice implicã o participare diferenĠiatã
a celorlalte funcĠiuni verbale alãturi de funcĠiunea poeticã dominantã. Poezia epicã, centratã
asupra persoanei a treia, foloseúte în mare mãsurã funcĠiunea referenĠialã, a limbajului; lirica,
orientatã cãtre persoana întâi, este intim legatã de funcĠiunea emotivã; poezia la persoana a
doua este „impregnatã" de funcĠiunea conativã úi este suplicativã sau exortativã, dupã cum
persoana întâi este subordonatã persoanei a doua sau persoana a doua, primei persoane.
Acum dupã ce am terminat descrierea noastrã rapidã, mai mult sau mai puĠin
completã, a celor úase funcĠiuni de bazã ale comunicãrii verbale, vom completa schema
factorilor fundamentali cu o schemã corespunzãtoare a funcĠiunilor:

REFERENğIALÃ
POETICÃ
EMOTIVĂ CONATIVĂ
FATICÃ
METALINGUALÃ

Care este din punct de vedere empiric criteriul lingvistic al funcĠiunii poetice? ùi, în
special, care este trãsãtura caracteristicã indispensabilã, inerentã oricãrei poezii? Pentru a
rãspunde la aceastã întrebare, trebuie sã reamintim care sunt cele douã moduri principale de
aranjament folosite în comportamentul verbal: selecĠia úi combinarea. Dacã, de exemplu,
copil este subiectul mesajului, vorbitorul va alege din vocabularul uzual unul dintre cuvintele
mai mult sau mai puĠin similare ca: puúti, copil, tânãr etc., într-o anumitã privinĠã toate fiind
echivalente. Apoi, ca un comentariu la acest subiect, va alege unul din verbele semantic
înrudite: doarme, moĠãie, aĠipeúte, dormiteazã etc. Ambele cuvinte alese se combinã în lanĠul
vorbirii. SelecĠia se realizeazã pe baza unor principii de echivalenĠã, asemãnare sau deosebire,
sinonimie sau antonimie, pe când combinarea - construirea secvenĠei - se bazeazã pe
contiguitate. FuncĠiunea poeticã proiecteazã principiul echivalenĠei de pe axa selecĠiei pe
axa combinãrii. EchivalenĠa devine factorul constitutiv al secvenĠei. În poezie, o silabã, este

145
echivalentã cu oricare altã silabã din aceeaúi secvenĠã; se presupune cã accentul este egal cu
accentul úi lipsa de accent cu lipsa de accent; lungimea prozodicã corespunde lungimii, iar
scurtimea, scurtimii; limita cuvântului echivaleazã cu o limitã între cuvinte, lipsa unei limite,
cu lipsa unei limite; pauza sintacticã, cu o pauzã sintacticã, lipsa pauzei cu lipsa unei pauze.
Silabele devin unitãĠi de mãsurã, la fel morele19 úi accentele.

Se poate obiecta cã metalimbajul foleseúte în secvenĠe unitãĠi echivalente când

combinã expresii sinonime în fraze ecuaĠionale: A = A („iapa este femela calului"). Cu toate
acestea, poezia úi metalimbajul se opun diametral între ele: în metalimbaj se foloseúte
secvenĠa pentru a construi o ecuaĠie, pe când în poezie se foloseúte ecuaĠia pentru a construi o
secvenĠã.
În poezie, într-o mãsurã oarecare úi în unele manifestări latente ale funcĠiunii poetice,
secvenĠele delimitate prin limitele de cuvânt devin mãsurabile, fie cã sunt simĠite ca izocrone,
fie ca gradate. Ina úi Margareta ne demonstra principiul poetic al gradãrii silabelor, acelaúi
principiu care în epica popularã sârbã a devenit o lege obligatorie20. Fãrã cele douã cuvinte
dactilice, combinaĠia innocent bystander, „spectator nevinovat", nu ar fi devenit o expresie
atât de folositã. Simetria celor trei verbe bisilabice cu aceeaúi consoanã iniĠialã úi aceeaúi
vocalã finală adaugã splendoare laconicului mesaj de biruinĠã al lui Cezar: Veni, vidi, vinci !
În afara acĠiunii poetice, mãsura secvenĠelor nu-úi gãseúte nici o explicaĠie ca
procedeu de limbaj. Numai în poezie – limbaj cu receptãri regulate de unitãĠi echivalente - se
percepe timpul inerent fluxului vorbirii, după cum este simĠit, pentru a menĠiona un alt sistem
semiotic, un tempo, în muzicã. Gerard Manley Hopkins, remarcabil cercetãtor în útiinĠa
limbajului poetic, defineúte versul ca „un mod de vorbire" care repetã parĠial sau în
"întregime aceeaúi figurã de sunet21. "Întrebarea pusã mai departe de Hopkins: „este orice
vers poezie?” poate primi un rãspuns precis de îndatã ce înceteazã limitarea arbitrarã a
funcĠiunii poetice la domeniul poeziei. Expresiile mnemotehnice (de ex. „Thirty days has
September" [„Treizeci de zile are septembrie"]) citate de Hopkins, „versurile" din reclamele
moderne, legile medievale în versuri menĠionate de Lotz sau, în sfârúit, tratatele útiinĠifice

19
În sens strict, mora este silaba scurtã neaccentuatã; prin extensiune, termenul ajunge sã desemneze (aúa
cum este înĠeles úi în lucrarea de faĠã), orice silabã neaccentuatã (N.t.).
20
Cf. T. Maretiþ, Metrica navodnik nasik pjesama, în Rad Yugoslavenske Akademije (Zagreb),
1907, nr.168, p.170.
21
G.M. Hopkins, The journals and papers, Londra, Ed. H.House, 1956. În stratul sonor, figura de sunet
reprezintă un echivalent al figurii de stil, noĠiune mai largă care se referă de obicei la raporturile semantice
(„figuri de înĠeles”: metonimia, metafora, sinecdoca, oximoron etc.). După cum se va vedea mai departe, una
dintre cele mai tipice figuri de sunet este paronomasia, o similitudine fonică între două sau mai multe cuvinte,
care determină atragerea lor de aceeaúi sferă de înĠeles (N.t.)

146
sanscrite în versuri, pe care tradiĠia indianã le deosebeúte de adevãrata poezie (kavya), toate
aceste texte metrice aplicã funcĠiunea poeticã, fărã sã atribuie totuúi acestei funcĠiuni rolul
determinant coercitiv pe care ea îl comportã în poezie. Astfel, versul „depãúeúte" de fapt
limitele poeziei, dar totodatã versul implicã întotdeauna o funcĠiune poeticã. Deúi, aparent, nu
existã culturã umanã care sã ignoreze versificaĠia, existã multe tipuri de culturi fãrã versuri
„aplicate"; úi chiar în acele culturi care cunosc versul pur úi versul aplicat, ultimul pare sã fie
un fenomen secundar, cu siguranĠã „derivat". Adaptarea mijloacelor poetice la unele scopuri
eterogene nu ascunde esenĠa lor primordialã, tot aúa cum elementele limbajului emotiv, dacã
sunt folosite în poezie, îúi menĠin de bunã seamã nuanĠa emotivã. Chiar dacã Hiawatha este
recitatã de un „filibuster” ca o performanĠã pentru lungimea ei, intenĠia primordialã care a stat
la baza acestui text rãmâne poezia. Se înĠelege de la sine cã existenĠa reclamelor comerciale
versificate, muzicale sau picturale nu rupe problema formei poetice, muzicale sau picturale,
de studiul intrinsec al poeziei, al muzicii sau al artelor plastice.
În rezumat, analiza versurilor cade în întregime în competenĠa poeticii, iar aceasta, la
rândul ei, poate fi definitã ca o parte constitutivã úi a lingvisticii, care se ocupã de
raporturile dintre funcĠiunea poeticã úi celelalte funcĠiuni ale limbajului. În sensul mai larg
al cuvântului, poetica se ocupã de funcĠiunea poeticã, nu numai de poezie, unde aceastã
funcĠiune este suprapusã celorlalte funcĠiuni ale limbajului, dar úi în afara poeziei, atunci
când o altã funcĠiune se suprapune funĠiunii poetice./.../

147
Jacques DUBOIS, Francis EDELINE, Jean-Marie KLINKENBERG, Philippe MINGUET,
François PIRE úi Hadelin TRINON, Descrierea domeniilor; Metalogismele, în
RETORICĂ GENERALĂ (ed. fr. 1970), Bucureúti, Ed. Univers, 1974, p. 41, p. 182- 192

Descrierea domeniilor
1.2.1. Domeniul metaplasmelor – Acest domeniu e cel al figurilor care acĠionează
asupra aspectului sonor sau grafic al cuvântului úi al unităĠilor inferioare cuvântului, pe care îl
descompun după următoarele modele:
Cuvânt = ansamblu de silabe (vocale úi consoane de sprijin) dispuse într-o ordine
pertinentă úi admiĠând repetiĠia.
Cuvânt = ansamblu de foneme (sau grafeme) dispuse într-o ordine pertinentă úi
admiĠând repetiĠia.
Fonem = ansamblu de trăsături distinctive ierarhizate, fără repetiĠie úi fără ordine
lineară.
Grafem = ansamblu de trăsături distinctive (nu încă definitiv formalizate)
1.2.2. Domeniul metataxelor – Este domeniul figurilor care acĠionează asupra
structurii frazei. În franceză, fraza se defineúte prin prezenĠa minimă a unor constituenĠi,
sintagmele. La rândul lor, sintagmele se definesc prin apartenenĠa morfemelor din care sunt
constituite la clase de morfeme. Sintagmele úi morfemele ocupă în secvenĠă poziĠii date. Vom
avea deci:
Frază = ansamblu de sintagme úi morfeme, dispuse într-o anumită ordine úi admiĠând
repetiĠia.
1.2.3. Domeniul metasememelor – Un metasemem e figura care înlocuieúte un semem
prin altul, deci care modifică grupările de seme de gradul zero. Acest tip de figură presupune
că un
Cuvânt = ansamblu de seme nucleare, fără ordine internă úi neadmiĠând repetiĠia.
Într-adevăr, semul e o unitate infralingvistică de natură calitativă, iar cuvântul, un
decupaj semantic sau o grupare de seme privilegiată de limbaj. În interiorul cuvântului nu se
poate deci vorbi de repetarea unui sem úi nici de existenĠa unei ordini a semelor.
Dar se poate la fel de bine considera că anumite cuvinte trimit indirect la un
Obiect = ansamblu de părĠi coordonate,
úi că descompunerea obiectului în părĠi (la nivelul referentului) îúi are corespondentul
lingvistic (la nivelul conceptelor), ambele descompuneri putând fi desemnate prin cuvinte.
Vom vedea totuúi că rezultatele acestor două descompuneri sunt total diferite.

148
 1.2.4. Domeniul metalogismelor – ParĠial, acesta e domeniul vechilor „figuri de
gândire” care modifică valoarea logică a frazei úi care nu sunt, în consecinĠă, supuse
restricĠiilor lingvistice. Dacă nu se poate repeta un sem în interiorul unui cuvânt, în schimb se
poate foarte bine repeta un cuvânt într-o frază, úi a fortiori în unităĠile de ordin superior.
Gradul zero al unor asemenea figuri face să intervină, mai degrabă decât criteriile corecĠiei
lingvistice, noĠiunea de ordine „logică” a prezentării faptelor, sau cea a progresiei „logice” a
raĠionamentului.
Frază = ansamblu de seme grupate în sememe (cuvintele) caracterizate prin ordine úi
admiĠând repetiĠia.

Metalogismele
0. GeneralităĠi
Oricare ar fi definiĠia care i se dă, úi chiar dacă i se contestă „realitatea”, „realul” îi
apare omului de útiinĠă ca acel „paradis al iubirilor mature” care trebuie mereu regăsit sau
descoperit pentru a-i fixa imaginea exactă într-un limbaj a cărui supremă calitate este
obiectivitatea. Omul de litere ca úi omul de pe stradă, se acomodează greu cu respectul
datorat acestei sacrosancte obiectivităĠi. Fie că îi pare o amăgire, fie că îi simte
constrângerile, el nu visează decât să i se sustragă. O neagă sau o încalcă. Se fixează când
asupra cuvintelor, când asupra lucrurilor.
Metasememele sunt cele care îi vin în ajutor când e vorba să treacă de la o
semnificaĠie la alta. Ele „pervertesc” sensul cuvintelor pentru a ne face să credem că un om
nu e un om, ci un leu, un crab sau un vierme. Un motan nu este un motan, ci un împărat, un
sfinx sau o femeie. Iar poetul, indiferent dacă e omul de pe stradă sau om de litere, ne face să
credem ceea ce crede el însuúi, ne face să vedem ceea ce vrea el să vadă úi foloseúte „figurile”
retorice numai pentu a „desfigura” semnele.
Dar, în loc de a „perverti” astfel sensul cuvintelor, în loc de a lucra asupra limbajului,
retoricianul, amator sau profesionist, poate apela direct la obiectivitatea realităĠii aúa cum
„este” ea, pentru a se separa net de ea úi pentru a obĠine efecte din chiar această distanĠare.
0.1. Metasememe úi metalogisme
Fără îndoială, nimic nu este mai puĠin „figurat” decât o expresie de tipul: „Un chat
(motan) est un chat (motan)”. Poate fi văzută aici un fel de deviză a omului de bun-simĠ. Or,
întrucât bunul simĠ úi norma se presupun reciproc, e uúor de observat în ce fel poetul,
involuntar sau cel de meserie, le poate încălca, graĠie metabolelor, pe amândouă. Să urmărim,

149
de exemplu, „un prea frumos úi blând motan” în mintea lui Baudelaire. Vom vedea imediat că
motanul D-lui BunsimĠ nu-úi va recunoaúte semenii.
Dans ma cervelle se promène,
Ainsi qu’en son appartement,
Un beau chat, fort, doux et charmant.
(...)
C’est l’esprit familier du lieu;
Il juge, il préside, il inspire
Toutes choses dans son empire;
Peut-être est-il fée, est-il dieu?

E adevărat că divinizarea pisicii nu este metaforică în anumite contexte socio-

culturale. Dacă pentru noi vaca este doar bună de muls, pentru hinduúi ea este o fiinĠă divină.
Acelaúi lucru s-ar putea spune despre orice animal care figurează într-un bestiar sacru. În
orice caz, în Occidentul secolului al XIX-lea, considerat îndeobúte avid de literalitate,
expresia lui Baudelaire, în ciuda formei sale interogative, ar fi fost categoric calificată drept
metaforică. De altfel, metafora devine evidentă dacă se spune „Motanul este un zeu” (A).
Să trecem acum la o expresie asemănătoare cu cea precedentă, în care însă intervine
un demonstrativ sau, cum spun cu justeĠe logicienii, un „circumstanĠial egocentric”. În „Acest
motan este un tigru” (B), metafora se uneúte cu hiperbola. Metasemem úi metalogism se
asociază în una úi aceeaúi expresie. Fără îndoială, avem de-a face cu o metaforă pentru că
asistăm la un „transfer analogic de denominaĠii”, care impune modificând sensul cuvintelor.
Dar este tot atât de limpede că întrebuinĠarea demonstrativului trimite la o situaĠie concretă,
adică la o situaĠie aflată dincolo de limbaj. Din acest moment, dacă analiza referentului arată
că fiinĠa în discuĠie este într-adevăr un motan, metalogismul este evident pentru toĠi, cu
excepĠia celui care Ġine să sublinieze calităĠile excepĠionale ale motanului. ùi mai evident
apare metalogismul în paradoxul: „Acesta nu este un motan” (C), dar, pentru a aprecia acest
paradox, e necesară, pe de-o parte, examinarea referentului, pe de altă parte, relevarea că
fiinĠa în discuĠie este cu adevărat un motan în sensul obiúnuit al cuvântului.
Aceste trei exemple ne vor permite să înĠelegem mai bine ce anume distinge
metasememul de metalogism, chiar dacă, aúa cum (B) o arată, ele pot practic să se afle în
aceeaúi expresie.
(A). „Frumosul motan” al lui Baudelaire nu era „zână” sau „zeu” decât pentru poet. ùi
nu s-a instituit de atunci uzanĠa de a considera că motanul este zeu sau zână. Dar dacă

150
experienĠa la care Baudelaire se referă ar fi fost comună, dacă ea ar fi depăúit o circumstanĠă
singulară, conceptul de „motan” ar fi fost afectat úi metafora s-ar fi impus, cum ar fi putut s-o
facă în alte contexte culturale, până la a deveni o judecată de existenĠă. În (A) metafora are
rolul pe care i-l fixează lingviútii. Ea este într-adevăr acel „factor atât de puternic al
îmbogăĠirii conceptuale” de care vorbeúte Benveniste, căci redistribuie semnificanĠi úi
semnificaĠi, adică, dacă uzajul o ratifică, ea impune totodată úi o modificare semantică.
(B) (C). Altfel se pune problema în ceea ce priveúte metalogismul, fie el „pur”, fie
asociat unui metasemem. El poate modifica viziunea noastră asupra lucrurilor, dar nu
afectează lexicul. Dimpotrivă, el nu pune în discuĠie ipostaza limbii în care se defineúte. În
momentul în care este perceput, apare úi necesitatea de a lua cuvintele în sensul pe care unii îl
numesc „propriu”. În ciuda paradoxului (C), un motan rămâne un motan, după cum o pipă
rămâne o pipă, orice ar spune despre asta Magritte. A atribui unei mări înspăimântătoare
calificativul de “binevoitoare” nu modifică concepĠia noastră despre bunăvoinĠă. ùi dacă
pentru Théophile Gautier, „cerul este negru, pământul este alb”, antiteza, constituită din două
hiperbole, nu schimbă cu nimic concepĠia noastră asupra culorilor.
În concluzie, metalogismul pretinde cunoaúterea referentului pentru a putea contrazice
posibila descriere fidelă a acestuia. Pe calea metasememelor asociate, se poate ajunge
întâmplător la modificarea sensurilor cuvintelor, dar, în principiu, această modificare este
împotriva datelor imediate ale percepĠiei sau ale conútiinĠei. De aceea, se pare că spre
deosebire de metasemem, metalogismul trebuie să conĠină cel puĠin un circumstanĠial
egocentric, ceea ce înseamnă a recunoaúte că nu există decât metalogisme ale particularului.
Din (B) care, aúa cum spuneam, este o expresie mixtă, s-ar putea extrage o judecată
universală asupra metaforei, dar nu s-ar putea face aceeaúi deducĠie în privinĠa hiperbolei,
pentru că ea nu există decât în relaĠie cu o stare de fapt pe care o neagă.
0.2. Retorica veche úi retorica generală
Dacă s-ar raporta terminologia noastră la terminologia vechii retorici, s-ar putea spune
că metasememul este un trop în sensul pe care i-l dă Fontanier în al său Manuel classique
pour l’étude des tropes (Manual clasic pentru studiul tropilor). Dar metalogismul nu este
echivalentul a ceea ce Fontainer numeúte „figură”, dacă criteriul acesteia este substituirea
unei expresii prin alta, căci orice metabolă ar fi în felul acesta o „figură”. Oricare ar fi forma
sa, metalogismul are drept criteriu referinĠa obligatorie la un dat extralingvistic. În Figures
(Figuri), Gérard Genette a propus, de curând, definirea figurii ca: „distanĠa între semn úi sens
ca spaĠiu interior al limbajului” (p. 209). Chiar dacă am înĠelege în ce constă acest „spaĠiu”,
acceptând că ar fi metaforic, el nu poate circumscrie úi metalogismul. Acesta pretinde, pentru

151
a ne exprima ca Genette, un „spaĠiu exterior”, afla între semn úi referent. DefiniĠia lui Genette
este prea strâmtă, pentru că ea nu concepe „desfigurarea” retorică decât în raport cu uzajul
lingvistic. Or, actul vorbirii, redat contextului său, dovedeúte că este posibil, de exemplu, un
paradox, fără a impune nici o abatere în raport cu codul. Nu este obligatoriu să existe „doi
termeni supuúi comparaĠiei, două cuvinte care se combină, un spaĠiu în care gândirea să se
poată miúca” (p. 214). Mai mult, nu este deloc necesar ca „cititorul să poată traduce implicit o
expresie prin alta”. Schimbarea de sens úi substituĠia, care sunt criterii, respectiv ale tropului
úi ale „figurii”, nu justifică metalogismul. Degeaba ne surprinde celebru paradox al lui
Magritte („Aceasta nu este o pipă”), el nu reclamă nici o traducere úi, dacă compară doi
termeni, unul dintre ei este o stare de fapt úi nu o stare a limbii.
S-ar putea face observaĠia că gândirea nu există fără limbaj úi că, prin urmare,
expresia lui Magritte este paradoxală pentu că ea contrazice propoziĠia de fapt: „Aceasta este
o pipă”. Dar este limpede că, în ocurenĠă, faptul e cel care contează, iar propoziĠia nu
reprezintă în nici un mod sensul literal al „figurii”, dacă suntem de acord cu vechea retorică
în a înĠelege prin sens literal ceea ce autorul a vrut să spună. Această propoziĠie este mai ales
ceea ce el ar fi putut să spună dacă, în loc de a pune în discuĠie realitatea, s-ar fi ocupat de
descrierea ei.
Dacă semnele lingvistice nu sunt suficiente pentru a indica metalogismul, noĠiunile
tradiĠionale de sens literal, de uzaj úi de abatere nu sunt suficiente pentru a-l explica.
Metalogismul deĠine, în consecinĠă, un rol esenĠial într-o retorică ce se vrea generală úi
debarasată de obstacolele epistemologice care au frânat dezvoltarea retoricii tradiĠionale. Se
útie cât ar fi de utilă o retorică în care n-am fi constrânúi să recunoaútem în metabolă acel sens
literal mereu insesizabil. Le era uúor croceenilor să ironizeze sensul „prim” sau „propriu”,
pentru că uzajul care instituie acest sens, úi de care metabola este îndreptăĠită să se
îndepărteze, este el însuúi constituit din nenumărate abaterri. Dar studiul metasememelor ne
poate da posibilitatea de a respinge obiecĠiile celor care, fie ei croceeni sau suprarealiúti,
refuză să admită că o metabolă poate fi traductibilă. E bine cunoscut faptul că numai
metasememele cele mai comune îúi dezvăluie sensul lor literal. Metasememul nu trimite
decât în mod excepĠional la un sens propriu. Totuúi, el indică adesea că este posibil să se
descopere, prin sensul „figurat”, diverse sensuri înrudite pe care limba standard le-ar accepta
cu mai multă uúurinĠă. Când citim:
„Acest calm acoperiú pe care păúesc porumbei”, nu suntem obligaĠi să admitem,
conform principiilor vechii retorici, că Valéry a vrut să spună „mare”, ci că ar fi putut spune
„mare”, „ocean” sau orice altceva. Dacă, pe de altă parte, vom proceda ca suprarealiútii,

152
considerând metafora literal, ne înúelăm asupra intenĠiei lui Valéry. „Acoperiúul” pe care ni-l
arată e un acoperiú care „pulsează”. Nu se poate, decât ignorând sensul poemului, să nu ne
dăm seama că el ne vorbeúte despre mare, dar despre o mare care ar fi, cum zicea undeva
poetul, „la picioare”, în faĠa celui care o contemplă.
Croce, Breton úi discipolii lor s-ar fi revoltat, fără îndoială, cu mai puĠină violenĠă
împotriva imperativului retoric, dacă retorica ar fi renunĠat ea însăúi să fie imperativă. Atunci
când se confunda cu arta de a vorbi úi de a scrie, stătea în atribuĠiile ei să prescrie úi să
proscrie. Dar e posibilă úi o retorică fără sfaturi pentru vorbitor sau scriitor, scopul acesteia
fiind doar să identifice într-un discurs pe care psihanaliútii l-ar numi „manifest” sensurile
„latente” pe care metabola le sugerează, repudiindu-le.
Încetând să mai fie o disciplină normativă, retorica poate evalua nu abaterea, ci
abaterile care disting metabola nu de expresia „proprie”, ci de expresiile mai apropiate de
întrebuinĠarea obiúnuită.

Acest amendament la teoria abaterii (care ar salva poate catahreza de soarta pe care i-
o rezervă Fontanier úi Genette, subliniind că sensul literal nu este decât un sens posibil) nu
este suficient pentru studiul metalogismului. Retorica n-ar mai trebui să pună scriitorului sau
retoricianului Halelor, atât de drag lui Du Marsais, eterna întrebare: „Ce a vrut să spună?”.
Dar ea nu trebuie nici să se mai limiteze la întrebarea: „Ce ar fi putut să spună dacă s-ar fi
supus normelor limbajului în care se exprimă?”. Într-adevăr, încălcarea normei, care poate fi
condiĠia suficientă a metabolei, nu este úi condiĠia ei necesară.
Dacă celui care excelează într-o meserie i se spune „un as”, sensul aceste metafore
este cu atât mai limpede cu cât ea a intrat mai mult în limbă. Chiar atunci când metafora era
încă „proaspătă”, ar fi trebuit să fii neghiob ca să confunzi un om excepĠional cu o carte de
joc, într-atât literalitatea transpărea în metaforă, noĠiunea de supremaĠie servind ca mediant
între expresiile curente úi expresia metaforică. Dar când astăzi este desemnat astfel un cretin
notoriu, nici o referire la uzaj nu va evidenĠia antifraza. Metasememul poate indica în ce
termeni ar mai putea fi el exprimat, chiar dacă traducerea lui ar recurge la o perifrază, în cazul
în care limbajul consacrat, aúa cum se întâmplă mai totdeauna, nu posedă un echivalent.
Dimpotrivă, oricât am investiga lexicul, niciodată nu vom găsi echivalentul, chiar
aproximativ, al unui metalogism, pentru simplul motiv că este, în principiu, circumstanĠial.
Nu e vorba de un joc de cuvinte, căci dacă i-am atribui un sens propriu, acesta n-ar putea fi
decât un termen intermediar între metalogism úi situaĠia apropiată.

153
 Aplicând briciul lui Occam vechii retorici, Gérard Genette a denunĠat, pe drept cuvânt
„furia de a numi” care o obseda. Într-adevăr, un Lamy, un Du Marsais, un Fontanier,
asemenea lui Linné, au consacrat cea mai mare parte a eforturilor lor unei nesfârúite
inventarieri a „speciilor” retorice, fără a putea articula clasificările respective, existând mereu
posibilitatea de a descoperi sau inventa noi „specii”. Dovada e că, la rândul nostru, noi
propunem câteva neologisme pentru analiza retorică. Dar scopul nostru este altul. Nu este
vorba de a descoperi veriga care lipseúte, ci de a defini operaĠiile fundamentale faĠă de care
figurile úi tropii nu sunt decât cazuri particulare. Urmărind exhaustivitatea taxinomică, cei
vechi au pierdut din vedere că deseori e posibilă „traducerea” unei metabole, sau, dacă vreĠi,
reducerea la alte metabole. Acest lucru se face cu deosebire simĠit mai ales în domeniul
metasememelor, pentru că o metaforă, de exemplu, poate fi interpretată ca produsul a două
sinecdoce. Singura traducere admisă până acum era reducerea la sensul literal, conceput ca o
„substanĠă” în raport cu care metabolele nu erau decât niúte „accidente”. De altfel,
prejudecata substanĠialistă se face vinovată úi de o altă eroare. O dată recunoscute úi denumite
într-un mod convenabil, aceste „accidente” apar ele însele ca „substanĠiale”. Natura lor e
fixată o dată pentru totdeauna úi nu mai este vorba decât de a le insera, corespunzător, într-un
repertoriu. Se uită astfel că metabolele nu au existenĠă în sine, că nu sunt fiinĠe naturale úi, în
încântarea de a le clasa, se omite însăúi construirea lor. Limbajul devine acel „al patrulea
regn” contestat de Bréal, iar metabolele, investite cu o existenĠă independentă, ascund, sub
numărul lor impresionant, legile care le guvernează.
InflaĠia verbală a vechilor autori de retorici a complicat mult problema distingerii
tropilor de figuri. Pentru a o clarifica ar ajunge să considerăm limbajul din perspectiva
funcĠiei sale referenĠiale. Contează prea puĠin faptul că un metasemem are uneori valoarea
unui metalogism. Nu are importanĠă nici faptul că oricărui metasemem i se poate aplica o
procedură metalogică. Într-o expresie care ne izbeúte prin echivocul ei, esenĠialul este de a
putea distinge metasememeul de metalogism. Metabolele nu sunt nici „specii”, nici
„monade”. Metalogismele sunt proceduri, operaĠii, manevre care pot dubla operaĠia
metasemică úi care pot, de asemenea, deúi aceasta se întâmplă rar, să facă abstracĠie de
metasemem.
Ca să luăm un exemplu elocvent, útim cu toĠii cât este de greu să ne dăm seama ce
„vrea să spună” o tăcere. Totuúi, dacă unele tăceri sunt mai grăitoare decât cuvintele, dacă ele
nu înseamnă numai simpla absenĠă a cuvintelor, tăcerea poate deveni o adevărată metabolă.
Marca ei, efectul ei sunt adesea uúor de recunoscut, mai greu este să spunem în ce constă ea.
Când e mormântală, complice sau obstinată, ea are un anume sens, uneori chiar foarte adânc.

154
Cu toate acestea, rareori ea poate fi traductibilă în felul în care cei vechi înĠelegeau acest
lucru. Sensul „propriu” nu e decât posibil úi de cele mai multe ori nu ajungi să sondezi nici
măcar această posibilitate. Iar când o poĠi face, o faci recurgând aproape tot timpul la
referent. Desigur, ea poate vorbi de existenĠa tăcerilor metasemice, pe care o explică
cunoaúterea uzajului úi a contextului strict lingvistic. Când, de exemplu, într-un text ad usum
delphini sunt omiúi anumiĠi termeni consideraĠi prea îndrăzneĠi, cititorul avertizat restabileúte
cu uúurinĠă originalul, căci uzajul admite asemenea manevre úi în acest caz abia dacă se poate
vorbi de o metabolă. Dar în majoritatea cazurilor, tăcerea nu-úi dezvăluie sensul decât prin
apelul la referent. Pentru a înĠelege tăcerea unui avocat, a unui acuzat sau a unui flecar
oarecare, pentru ca metabola să poată fi percepută, trebuie ca referentul să indice ceea ce s-ar
fi putut spune úi nu s-a spus. Tăcerea nu modifică în nici un fel codul. ùi cum ar putea să o
facă? Nu modifică nici uzajul, căci acesta nu stabileúte în mod strict când e „normal” să
intervină tăcerea. Poate când nu este nimic de spus, dar în acest caz tăcerea nu mai este o
metabolă. Ea nu devine o metabolă decât în cazul unei omisiuni úi nu e înĠeleasă ca
metalogism decât dacă omisiunea nu împiedică să se înĠeleagă ceea ce s-ar fi putut spune.
Sensul ei „propriu”, dacă ne mai putem exprima astfel, depinde atunci esenĠialmente de
situaĠia manifestată pe care o impune.
Aceeaúi constatare e valabilă úi pentru litotă, pe care noi o considerăm un metalogism.
Cuvintele Chimenei au putut, intrând în uzaj, să treacă drept metasemem. Pentru cel informat,
„a nu urî” poate însemna „a iubi”. Trebuie spus că expresia se impune ca litotă în vorbirea
Chimenei, pentru că noi îi cunoaútem dragostea pentru Rodrique. Degeaba s-ar relua litota în
chiar termenii lui Corneille, ea nu va putea fi respectată ca atare decât dacă sunt cunoscute
sentimente la care expresia se referă. Metasememele, e drept, pot impune aceeaúi
metodologie. În special, metafora in absentia nu apare ca metaforă decât dacă referentul ei
este cunoscut. „E un tigru” nu e metaforă decât dacă se face aluzia la un om sau la un anumit
fel de benzină. În faĠa cuútii felinelor se poate spune: „este un tigru”, fără a cădea în retorică.
Oricum, dacă metasememul pretinde o depăúire a limbajului, aceasta nu este decât o operaĠie
care dezvăluie metabola. Dacă Pascal ar trăi acum úi úi-ar comunica „cugetările” unui prieten,
el ar putea spune despre un om care trece, pe un ton în care tristeĠea úi mândria se împletesc:
„Acest om pe care-l vezi nu este poate decât o trestie, dar e o trestie gânditoare”. El va
întrebuinĠa astfel metalogismul, cu unicul scop de a impune o modificare semantică. Metafora
omul-trestie s-a emancipat de acum înainte de orice situaĠie concretă, conceptul de fragilitate
servind ca termen mediant, fără să mai fie nevoie de o raportare la referent. În Exercises de
style (ExerciĠii de stil), Raymond Queneau relatează acelaúi fapt divers într-o mie de feluri.

155
Una din povestirile sale se intitulează Litotes (Litote) úi s-ar putea crede, în conformitate cu
principiile vechii retorici, că aceste litote au un sens literal, din moment ce în Notations
(NotaĠii) însuúi autorul se obligă să-l fixeze. Putem observa însă că aceste Notations nu au
altă finalitate decât aceea de a ne prezenta faptul divers. Ele sunt literale în sine. Queneau nu
oferă aici decât un punct de vedere printre altele posibile úi care ar putea fi considerat,
convenĠional, ca descrierea „simplă úi comună” a faptelor prezentate. De fapt, chiar dacă
expresia e „simplă úi comună”, nu e sigur că s-ar putea recunoaúte în aceste „Notations”
descrierea fidelă a faptelor în cauză, cum ar fi făcut-o Du Marsais. Ca să ne convingem de
această fidelitate, ar fi trebuit să asistăm noi înúine la evenimentele despre care este vorba.
Litota nu există decât pentru că Queneau o vrea. Fără referent, nu putem afirma dacă nu avem
cumva de-a face, aici, cu o hiperbolă sau cu un paradox. Dimpotrivă, când „tipul” din
Notations, tânărul „care nu avea un aer prea inteligent” din Litotes, este prezentat în
Métaphoriquement (Metaforic) ca un „pui cu gât golaú”, recunoaútem metafora, pentru că
útim, fără să fie nevoie să mai verificăm, că un om nu e un pui. De altfel, faptul că pentru
vulg anumiĠi oameni sunt puii care asigură domnia ordinei publice, confirmă ca aici e vorba
de o simplă chestiune de cuvinte, căci nu trebuie să vedem un poliĠist pentru a úti că nu e o
galinacee.
Nimeni nu ne opreúte să luăm metafora lui Queneau ad literam úi să considerăm că
eroul din Exercices de style este un pui. Pe de altă parte, dacă considerăm Notations ca pe o
dare de seamă fidelă, putem spune că Litotes îúi merită numele. Oricum ar fi, aceste exemple
arată că nu este totdeauna suficient úi că uneori nici nu e necesar să măsurăm „distanĠa între
semn úi sens”. Sensul literal, obsesie a vechii retorici, poate să nu fie decât o treaptă unde nu
găsim neapărat sensul metabolei.
În practică, metasememele úi metalogismele sunt atât de intim legate, încât există
tendinĠa de a le confunda, dar, nu mai puĠin, există úi interesul de a le distinge.

156
Solomon MARCUS, Figurile poetice, în
POETICA MATEMATICĂ, Ed. Academiei Române, Bucureúti,1970, p.145-150.

Figurile poetice, ca abateri de la limbajul útiinĠific

În stadiul actual al cercetãrii structurale a limbajului poetic, existã o discrepanĠã între

numãrul mare de studii la nivelul analizei de text úi numãrul mic al cercetãrilor situate la un
nivel mai înalt de abstractizare, la care sã se modeleze logic aspectele sale fundamentale. Cea
mai obiúnuitã reprezentare aproximativã a limbajului poetic úi, în special, a figurilor poetice
este aceea a abaterilor de la normã. Deúi insuficienĠa acestei reprezentãri a fost deseori
relevatã în ultima vreme, teoriile propuse în loc n-au fãcut decât sã introducã - cum s-ar
spune pe uúa din dos - tot abaterile de la normã.
Uneori s-a observat cã, în numeroase cazuri, nu útim care este norma. Alteori s-a atras
atenĠia asupra faptului cã reprezentarea limbajului poetic ca o simplã abatere, ca o deviere de
la limbajul cotidian, corespunde destul de bine poeziei clasice pe care vechea retoricã o vedea
ca o împodobire a limbajului natural, dar este inadecvatã poeziei moderne, al cãrei limbaj este
esenĠial deosebit de limbajul având drept unicã funcĠie pe aceea de comunicare. Aceste critici
ni se par legitime, dar explicarea úi consecinĠele lor urmeazã abia sã fie dezvoltate. Limbajul
cotidian este, în fapt, aúa cum observãm úi în capitolul II, rezultatul unei îmbinãri specifice de
elemente ale limbajului útiinĠific úi elemente ale limbajului figurat sau chiar poetic; caracterul
eterogen al limbajului cotidian îi conferã acestuia o anumitã complexitate. Este deci clar cã
natura limbajului cotidian nu poate fi elucidatã decât dupã ce se întreprinde investigarea
acelor limbaje din care limbajul cotidian îúi procurã elementele: limbajul útiinĠific úi limbajul
poetic. A lua ca normã, în studiul limbajului poetic, situaĠia existentã în limbajul cotidian,
înseamnã a dori sã studiezi ceea ce este mai simplu cu ajutorul a ceea ce este mai complicat,
înseamnã deci a adopta un demers invers celui pe care útiinĠa îl adoptã úi care constã în
studiul fenomenelor mai complexe pe baza rezultatelor obĠinute în studiul fenomenelor mai
puĠin complexe. Pentru a fi consecvenĠi cu metodologia naturalã a cercetãrii útiinĠifice,
trebuie deci sã studiem mai întâi limbajul útiinĠific úi limbajul poetic (aúa cum se procedeazã
în capitolul IV). Deoarece limbajul útiinĠific, mai cu seamã în forma sa supremã - aceea a
limbajului matematic - are o structurã pronunĠat logicã úi discretã, stereotipã úi standardizatã
(aúa cum rezultã din capitolul III), este firesc ca tocmai el, limbajul útiinĠific, sã constituie
punctul de plecare, punctul de reper în raport cu care se studiazã limbajul poetic. Dealtfel,
tocmai acest punct de vedere a fost adoptat în capitolele II úi IV. Este natural ca acelaúi punct

157
de vedere sã fie adoptat úi în capitolul de faĠã. Aúadar, în rolul obiúnuitei norme în raport cu
care se apreciazã gradul de deviere a figurilor poetice se va lua situaĠia existentã în limbajul
útiinĠific. Acest punct de vedere ar putea sã parã unora nefiresc, deoarece limbajul útiinĠific ne
este mai puĠin familiar decât limbajul cotidian, considerat de obicei ca normã, ca termen de
apreciere a limbajului figurativ. Însã aceastã situaĠie privilegiatã a limbajului cotidian priveúte
aspectul intuitiv, nu úi pe cel útiinĠific. Structura limbajului útiinĠific este profund matematicã,
în timp ce structura limbajului cotidian rãmâne totdeauna sub influenĠa unui mare numãr de
factori empirici, alogici. Luând ca termen de referinĠã un limbaj cu un pronunĠat caracter
logic úi discret, úi devierile de la acest limbaj vor putea fi mai uúor apreciate din punctul de
vedere al structurii lor logice, vor putea fi uneori mãsurate cu deosebitã fineĠe, prin folosirea
unor instrumente matematice adecvate. De fapt, din punct de vedere practic, în multe studii
de poeticã relative la opere bine determinate, aprecierea figurilor poetice ia, în mod implicit,
ca termen de referinĠã, limbajul útiinĠific, deúi, în mod explicit, se reclamã de la norma
reprezentatã de limbajul cotidian. Putem spune deci cã, de cele mai multe ori, punctul de
vedere adoptat aci nu face decât sã transforme într-o situaĠie explicitã úi de drept anumite
practici implicite ale cercetãtorilor în domeniul poeticii.

Cinci puncte de vedere în clasificarea abaterilor

Limbajul poetic, vãzut ca o deviere de la o anumitã normã, a fãcut obiectul unui
numãr considerabil de investigaĠii, începând cu Poetica lui Aristotel úi pânã în zilele noastre.
Abaterile de la normã pot fi clasificate în mai multe feluri: a) Din punctul de vedere al
opoziĠiei local-global; b) din punctul de vedere al sensului în care ele sunt dirijate (Saporta);
c) din punctul de vedere al poziĠiei normei faĠã de textul considerat (Levin); d) din punctul de
vedere al nivelului lingvistic la care are loc abaterea; e) din punctul de vedere al faptului dacã
este afectatã selecĠia sau combinarea elementelor (R. Jakobson - I. Fonagy).
Dupã criteriul a) al opoziĠiei local-global, abaterile pot fi locale sau globale. Cele
locale privesc un termen sau o parte determinatã a textului, cele globale privesc întregul text.
Astfel, folosirea unei metafore constituie o abatere localã, în timp ce frecvenĠa anormal de
mare sau de micã a unui sunet într-o poezie constituie o abatere globalã. Abaterile globale au
de obicei un caracter statistic.
Dupã criteriul b) al dirijãrii, abaterile sunt de douã feluri, dupã cum ele provin din
suspendarea unor restricĠii existente în normã (abateri negative) sau din introducerea unor
restricĠii suplimentare, faĠã de cele existente în normã (abateri pozitive). Cele mai multe
abateri negative provin din încãlcarea gramaticalitãĠii. Aúa se întâmplã de exemplu, în versul

158
eminescian ùi-ncepu încet sã sune / Fermecat úi dureros, / Inima-i creútea de dorul / Al
strãinului frumos. Un exemplu tipic de abatere pozitivã în poezie îl constituie rima.
Dupã criteriul c) al poziĠiei normei faĠã de textul studiat, deosebim abateri interne,
adicã faĠã de norma care guverneazã cea mai mare parte a textului, úi abateri externe, adicã
faĠã de o normã existentã dincolo de limitele textului analizat. Astfel, în poezia „Singur" din
ciclul „Scântei galbene" al lui George Bacovia, fiecare vers este format din 9 silabe, cu
excepĠia versului „În mii de fluiere cântã", format doar din 8 silabe. Putem interpreta acest
fapt ca o abatere internã de la norma de 9 silabe pe vers, existentã în cea mai mare parte a
poeziei. În acelaúi timp, observãm cã, în timp ce versul „În mii de fluiere cântã" este alcãtuit,
din punct de vedere ritmic, dintr-un amfibrach, un dactil úi un troheu, toate celelalte versuri
ale poeziei sunt alcãtuite din câte trei iambi úi un amfibrach: „Odaia mea mã înspãimântã/
Cu brâie negre zugrãvitã / Prin noapte, toamna despletitã / În mii de fluiere cântã". Primele
trei versuri au structura ritmicã U-U-U-U-U, în timp ce ultimul are structura U-U-UU-U.
Avem astfel o a doua abatere internã, privind de astã datã structura ritmicã a poemului.
În ceea ce priveúte abaterile externe, aici intrã toate constringerile prozodice, precum
úi unele fapte cu caracter grafic, cum ar fi scrierea cu literã mare a fiecãrui început de vers,
dispunerea versurilor pe strofe etc. Toate aceste fapte sunt abateri faĠã de norma existentã în
limbã.
Este vizibil cã, în discutarea abaterilor interne, am dat normei o accepĠiune pur
statisticã; norma unei opere este totalitatea fenomenelor cu o frecvenĠã superioarã lui 1/2 în
acea operã. Este aici o accepĠiune destul de diferitã de aceea preconizatã în introducerea la
capitolul de faĠã. Ar exista úi o altã posibilitate, pe care nu o discutãm aici; aceea de a
considera ca normã internã abstracĠiunea care rezultã din trecerea la gradul zero al textului
operei, în sensul în care aceastã expresie este folositã de Roland Barthes. Orice text poetic îúi
are un text útiinĠific subiacent, obĠinut prin desprinderea cuvintelor din starea lor de graĠie
(pentru a folosi o expresie sugestivã a lui Lucian Blaga) úi readucerea lor în „starea de
relaxare", în ipostaza nonfigurativã.

Abaterile, din punctul de vedere al nivelului lingvistic

Sã trecem acum la criteriul d) al nivelului lingvistic la care se manifestã abaterea. Aici
distingem cinci tipuri de abateri, dupã cum ele se manifestã la nivel grafic, fonologic,
morfologic, sintactic sau semantic. Ca exemple de abateri la nivel grafic avem dispunerea
textului poetic în versuri, scrierea cu literã mare a fiecãrui început de vers, aúezarea versurilor
în strofe. Dintre abaterile la nivel fonologic citãm aliteraĠiile, asonanĠele úi rimele.

159
 Samuel R. Levin úi-a exprimat îndoiala asupra interesului pe care 1-ar prezenta
structura morfologicã din punct de vedere poetic, de aceea el nici nu considerã nivelul
morfologic drept unul dintre nivelurile posibile de manifestare a abaterilor de la normã. El
afirmã textual: „It does not appear to me that the morphological structure of poetic language
is especially interesting from the point of view of deviation". (N-am impresia cã structura
morfologicã a limbajului poetic prezintã un interes deosebit din punctul de vedere al
devierii.). Este posibil ca, pentru limba englezã, limbã cu o structurã morfologicã sãracã,
abaterile la nivel morfologic sã fie neînsemnate; în limbile flexionare însã, ele nu pot fi
neglijate. Astfel, în limba românã, întâlnim numeroase abateri la nivel morfologic în versurile
lui Eminescu. Un numãr mare de exemple de acest fel sunt date în articolul acad. Al. Rosetti
úi al lui I. GheĠie. ùi mai semnificativ ni se pare faptul cã, uneori, existenĠa unui întreg poem
stã sub semnul abaterilor la nivel morfologic. Aúa se întâmplã în amplul poem „Cîntecul
berzei", al lui Ion Gheorghe. Iatã câteva spicuiri din acest poem: HaideĠi fraĠilor sã cântãm
despre voi / Ca úi când n-aĠi fi muriĠi, sau: Cum rãspunde-voi úarpelui / Când eu însumi nu
te-am lãudat la prânz, la jumãtatea sacului de sãmânĠã / când eu însumi nu te-am lãudat,
oame ? / Nu se plânge viilor cât se plânge morĠilor, / viilor si pomilor, copacilor úi copacelor
/ nu se plânge stejarului úi stejarei / cât se plânge scândurilor dintru ei / nu se plînge
fructului úi fructei, / cât se plânge cenuúei din ele, sau: Îngãduie úarpe, úi pricepe firea /
acolo-i taina mea, pieire Ġie / în nici-o zodie nu se umblã singur: fagul are fagã, ulmul ulmã /
cireúul cu cireúiĠa se sfãtuieúte, / zmeul cu zmeuriĠa, fagul cu faga, / grâul cu grâna, sângerul
cu sângera / cum se lasă zodiile-n luna martie: / stã femeia la un capãt al lucrului úi plânge /
aúteptarea lucrului pereche, sau, în sfârúit, De ce eúti tu stejara stejarului / úi zmeura
zmeurului úi faga fagului ?
Un exemplu de abatere la nivel sintactic întâlnim în poezia „SchiĠã pentru un
autoportret" de Alexandru Philippide. Aici, toate versurile sunt propoziĠii declarative, cu
excepĠia a trei versuri, de naturã interogativã-exclamativã: Singur ? Ce vorbã lipsitã de-
nĠeles. / Sunt tu úi el úi voi atît de des / De-atîtea ori Sfinx úi Edip. Avem aici o abatere
internã la nivel sintactic, deoarece ea are loc în raport cu o normã existentã chiar în cadrul
poemului.

Alte tipuri de abateri

Însã cele mai numeroase abateri de la normã întâlnite în poezie sunt cele la nivel
lexical. Aici intrã câteva dintre cele mai importante figuri poetice, dintre care se detaúeazã
metafora úi metonimia.

160
 Este, poate, interesant de observat cã, deúi abaterile la nivel lexical sunt cele mai
frecvente, existã poeme de o mare putere emotivã, din care aceste abateri lipsesc cu
desãvârúire, cel puĠin sub aspect local. În aceastã situaĠie se aflã poezia lui Jacques Prevert
„Le déjeuner du matin". Referindu-se la poemele lipsite de tropi lexicali, Roman Jakobson
observã cã „sãrãcia tropilor lexicali este astãzi echilibratã de o profuziune de tropi úi de figuri
gramaticale". Trebuie sã constatãm cã din poemul citat al lui Prevert lipsesc nu numai
abaterile lexicale cu caracter local, ci úi orice abatere morfologicã sau sintacticã cu caracter
local. Acest fapt este semnificativ pentru simplitatea mijloacelor cu care Jacques Prevert
stârneúte emoĠia poeticã.
Nici unele poezii ale lui Bacovia („Fanfarã" úi „Unei fecioare" din ciclul „Scântei
galbene", „Destul" din ciclul „Cu voi") nu sunt departe de situaĠia semnalatã mai sus.
În ceea ce priveúte criteriul e), distingem abateri sintagmatice (în timp) úi
paradigmatice (în cod), dupã cum ele afecteazã axa combinãrii sau axa selecĠiei. Abaterile de
topicã sunt exemple tipice de abatere sintagmaticã, în timp ce înlocuirea unei categorii
gramaticale prin alta, neobiúnuitã în contextul dat (a singularului prin plural, a trecutului, prin
prezent, a substantivului prin adjectiv etc.) este o abatere paradigmaticã.

161
Gérard GENETTE, Figuri, în
FIGURI (ed. fr. 1972), Ed. Univers, Bucureúti,1978, p. 85-99 (fragmente)

Figuri
(...) „Nu gândesc mai bine decât Pradon úi Coras, spune Racine, dar scriu mai bine ca
ei”. Există o „gândire”, adică un sens, care este comună atât poeĠilor buni, cât úi celor proúti,
úi care se poate exprima printr-o mică frază uscată úi plată; úi există un mod de a o reda
(Domairon), care determină întreaga diferenĠă. Vedem că aici, între literă úi sens, între ceea
ce poetul a scris úi ceea ce a gândit se creează o distanĠă, un spaĠiu care, ca orice spaĠiu,
posedă o formă. Numim această formă figură úi vor fi tot atâtea figuri câte forme vom putea
găsi pentru spaĠiul de fiecare dată creat între linia semnificantului (la tristesse s’envole) úi cea
a semnificatului (le chagrin ne dure pas), care, evident, nu este altceva decât un alt
semnificant dat ca literal. „Discursul, care nu se adresează decât inteligenĠei sufletului, nu
este, chiar dacă îl considerăm din punctul de vedere al cuvintelor care îl transmit sufletului
prin sensuri, un corp propriu-zis: el nu are deci propriu-zis o figură. Dar are totuúi, în
diferitele sale feluri de a semnifica úi de a exprima, ceva analog cu diferenĠele de formă úi de
trăsături existente în adevăratele corpuri… Figurile discursului sunt trăsăturile, formele sau
întorsăturile… prin care discursul… se depărtează mai mult sau mai puĠin de ceea ce ar fi fost
exprimarea simplă úi comună” (Fontanier).
Spiritul retoricii se află în întregime în această conútiinĠă a unui hiatus posibil între
limbajul real (cel al poetului) úi un limbaj virtual (cel care ar fi folosit exprimarea simplă úi
comună) pe care este de ajuns să-l restabilim prin gândire pentru a delimita un spaĠiu de
figură. Acest spaĠiu nu este vid: el conĠine de fiecare dată un anume mod al elocvenĠei sau al
poeziei. Arta scriitorului Ġine de felul în care el desenează limitele acestui spaĠiu, care este
scopul vizibil al Literaturii.
S-ar putea obiecta că stilul figurat nu reprezintă întregul stil, úi nici măcar întreaga
poezie, úi că retorica mai cunoaúte de asemenea ceea ce ea numeúte stilul simplu. Dar la drept
vorbind, acesta nu e decât un stil mai puĠin ornamentat, sau mai curând, ornat mai simplu,
având úi el, ca úi lirismul úi epopeea, figurile sale consacrate. Cât despre absenĠa riguroasă de
figuri, ea există în mod efectiv, dar este în retorică ceea ce am numit astăzi un grad zero,
adică un semn definit prin absenĠa de semn, úi a cărui valoare este prefect recunoscută.
Sobrietatea absolută e expresiei este marca unei extreme elevaĠii a gândirii: „Sentimentele
sublime sunt întotdeauna redate prin expresia cea mai simplă” (Domairon). Bătrânul HoraĠiu
spune cu simplitate: „Să moară”, Medeea spune: „Eu!”, Geneza spune: „ùi se făcu lumină”.

162
Nimic mai marcat decât această simplitate: este figura însăúi, cu desăvârúire obligatorie, a
sublimului. Obligatorie úi rezervată: s-o foloseúti ca să exprimi sentimente sau situaĠii mai
puĠin elevate ar fi o lipsă de gust. Se útie, după exemplul lingvisticii, că acest fenomen al
gradului zero, când o absenĠă de semnificant indică limpede un semnificat cunoscut, este
semnul infailibil al existenĠei unui sistem: e nevoie de un cod organizat de alternanĠe vocalice
pentru ca lipsa vocalei să aibă o funcĠie distinctivă. ExistenĠa unei figuri zero, având valoare
de figură a sublimului, arată că limbajul retoricii este îndeajuns de saturat de figuri pentru ca
un loc vid să desemneze un sens plin: retorica este un sistem al figurilor.

Statutul figurii n-a fost totuúi întotdeauna clar în spiritul tradiĠiei retorice. Cu începere
din Antichitate, aceasta defineúte figurile ca fiind moduri de a vorbi îndepărtate de cele
naturale úi obiúnuite, sau (după cum am văzut la Fontanier), simple úi comune; dar în acelaúi
timp ea recunoaúte că nimic nu e mai comun úi mai obiúnuit decât folosirea figurilor, úi,
pentru a relua formula clasică, se fac mai multe figuri de stil într-o zi de târg la Hală decât se
fac în mai multe zile de adunări academice. Figura este o abatere în raport cu uzajul, care
abatere este totuúi consacrată de uzaj: iată paradoxul retoricii. Dumarsais, care a simĠit mai
mult decât oricare altul această dificultate, nu se încăpăĠânează în această direcĠie, ci mai
curând cedează, terminând printr-o definiĠie care e o mărturisire de înfrângere: „(Figurile) au
mai întâi acea proprietate generală care se potriveúte tuturor frazelor úi tuturor combinaĠiilor
de cuvinte, úi care constă în a semnifica ceva în virtutea construcĠiei gramaticale; dar
expresiile figurative cunosc úi o modificare particulară care le este proprie, úi tocmai în
virtutea acestei modificări particulare facem din fiecare fel de figură o specie aparte.” Sau:
„Figurile sunt moduri de a vorbi ce se disting de celelalte printr-o modificare particulară care
face ca fiecare să fie redusă la specie aparte úi care le face sau mai vii, sau mai nobile, sau
mai plăcute decât modurile de a vorbi ce exprimă acelaúi fond de gândire fără să prezinte o
modificare particulară”. Altfel spus: efectul figurilor (vivacitate, nobleĠe, agrement) este uúor
de calificat, dar fiinĠa lor nu poate fi desemnată decât prin aceea că fiecare figură este o figură
aparte, úi că figurile în general se deosebesc de expresiile non-figurate prin faptul că prezintă
o modificare particulară, numită figură. DefiniĠie aproape tautologică, dar nu chiar în
întregime, din moment ce explică fiinĠa figurii prin faptul de a avea o figură, adică o formă.
Expresia simplă úi comună nu are formă, în timp ce figura are: iată-ne revenind la definiĠia
figurii ca distanĠă dintre semn úi sens, ca spaĠiu intern al limbajului.
Într-adevăr, orice frază, chiar úi cea mai simplă úi mai comună, orice cuvânt, chiar úi
cel mai obiúnuit, au o formă: sunetele se succed într-un anumit mod (într-o anumită ordine)

163
pentru a forma acel cuvânt, iar cuvintele, pentru a forma acea frază. Dar acea formă este pur
gramaticală, ea interesează morfologia, sintaxa, dar nu retorica. Din punctul de vedere al
retoricii, cuvântul corabie, propoziĠia te iubesc nu au formă, nu comportă nici o modificare
particulară. Faptul retoric începe în momentul în care pot compara forma acestui cuvânt sau a
acestei fraze cu cea a unui alt cuvânt sau a unei alte fraze care ar fi putut fi folosite în locul
lor, úi pe care putem considera că le înlocuiesc. Ca úi corabie sau te iubesc, pânză sau nu te
urăsc nu au în ele însele o formă retorică. Forma retorică – figura – constă în folosirea
cuvântului pânză pentru a desemna o corabie (sinecdocă), sau a propoziĠiei nu te urăsc
pentru a semnifica dragostea (litotă). Astfel, existenĠa úi caracterul figurii sunt în mod absolut
determinate de existenĠa úi caracterul semnelor virtuale cu care eu compar semnele reale,
afirmându-le echivalarea semantică. Bally va spune că expresivitatea tulbură linearitatea
limbajului, făcând perceptibilă prezenĠa unui semnificant (pânză) úi totodată absenĠa unui alt
semnificant (corabie). Dealtfel úi Pascal afirmase că: „Figura e purtătoare de absenĠă úi de
prezenĠă”. Un semn sau o suită de semne lingvistice nu alcătuiesc decât o linie, úi această
formă lineară face obiectul gramaticii. Forma retorică este o suprafaĠă, cea pe care o
delimitează cele două linii ale semnificantului prezent úi ale semnificantului absent. Doar
astfel poate fi interpretată definiĠia ezitantă a lui Dumarsais: numai expresia figurativă este
prevăzută cu o formă, pentru că numai ea închide un spaĠiu (...)

(...) Figura nu e deci nimic altceva decât un sentiment al figurii, úi existenĠa sa

depinde în întregime de conútiinĠa pe care o capătă sau nu cititorul în legătură cu
ambiguitatea discursului ce i se propune. Sartre va observa că sensul unui obiect literar nu
este conĠinut în cuvinte, „de vreme ce, dimpotrivă, el este cel care ne permite să înĠelegem
semnificaĠia fiecăruia dintre ele”1. Acest cerc hermeneutic există úi în retorică: valoarea unei
figuri nu e dată în cuvintele care o compun, din moment ce ea depinde de o distanĠă (écart)
între aceste cuvinte úi cele pe care cititorul le percepe mental dincolo de ele „într-o perpetuă
depăúire a lucrului scris”. Se înĠelege că acest statut esenĠialmente subiectiv nu poate să
satisfacă exigenĠa de certitudine úi de universalitate a spiritului clasic. De unde úi nevoia de a
fixa spiritele stabilind un consens general. Instrumentul consensului va fi codul retoricii, care
constă mai întâi dintr-o listă, fără încetare remaniată, dar întotdeauna socotită drept
exhaustivă, a figurilor admise, apoi dintr-o clasificare a acestora după formă úi după valoare,

1
Situations, II, p. 94.

164
úi ea supusă unor neîncetate modificări, dar care va fi tot mai mult organizată într-un sistem
coerent úi funcĠional.
Nu e vorba să urmărim aici, de la un tratat de Retorică la altul, evoluĠia acestui sistem.
Ar merita totuúi ca studierea lui să fie cândva întreprinsă, căci ea ne-ar învăĠa multe despre
istoria reprezentărilor lumii úi ale spiritului în timpul întregii epoci clasice, de la Aristotel úi
până la La Harpe. Clasificarea cea mai aparentă se referă la formele afectate: figuri de cuvinte
considerate în ceea ce priveúte semnificaĠia lor sau tropi, figuri de cuvinte considerate în ceea
ce priveúte forma lor sau figuri de dicĠie, figuri referitoare la ordinea úi la numărul cuvintelor
din frază sau figuri de construcĠie, figuri referitoare la „alegerea úi potrivirea cuvintelor”
(Fontanier) sau figuri de elocvenĠă, figuri referitoare la un întreg enunĠ sau figuri de gândire;
pot fi apoi introduse subdiviziuni în aceste diferite grupe: astfel, Fontanier îúi împarte figurile
de elocvenĠă în figuri prin extensie, ca epitetul, prin deducĠie, ca sinonimia, prin legătură, ca
abrupĠia, care este o legătură-zero, prin consonanĠă, ca aliteraĠia; acelaúi Fontanier împarte
metonimiile sau tropii prin corespondenĠă (Jackobson va spune: prin contiguitate) în
metonimii de cauză (Bachus pentru vin), de instrument (o pană măiastră pentru un bun
scriitor), de efect (răzbunarea mâinii), de conĠinut (Cerul pentru Dumnezeu), de loc de
origine (Porticul pentru filosofia stoică), de semn (Tronul pentru monarhie), privitoare la
fizic (inima pentru iubire), patronale (PenaĠii pentru casă), ale lucrului (peruca pentru omul
care o poartă). Acest tip de clasament este de ordin pur logic, el nu indică nimic asupra
valorii semnificante a figurilor sau grupurilor de figuri considerate. Un alt tip, care ne
interesează mai mult aici, este de ordin semiologic: el constă în a distinge figurile unele de
altele, fixând fiecăruia o valoare psihologică exactă, în funcĠie de caracterul devierii impuse
expresiei. Această valoare este dată (ca să anticipăm asupra vocabularului stilisticii moderne)
fie ca impresivă (o anume figură urmează să provoace un anume sentiment), fie ca expresivă
(o anume figură este dictată de un anume sentiment), fie, de preferinĠă, ca fiind totodată úi
una, úi alta, din moment ce este postulat acordul dintre starea de spirit a autorului, sau a
personajului, úi cea a cititorului: „De vreme ce nu vorbim aproape niciodată decât pentru ca
să ne comunicăm sentimentele úi ideile, e evident că, pentru ca discursul nostru să fie eficace,
trebuie să-l figurăm, adică să-i dăm caracteristicile sentimentelor noastre” (Lamy). E vorba
deci de o semiologie inconútientă sau mascată, din moment ce ea traduce semnificaĠiile în
termeni de determinism, prezentând sensurile drept cauze úi/sau ca efecte. Cartezianul Lamy
e fără îndoială retoricul francez care a împins cel mai departe interpretarea psihologică
(afectivă) a figurilor, ajungând să caute în fiecare dintre ele „caracterul”, adică semnul unei
pasiuni distincte: există tot atâtea figuri câte simptome. Elipsa: o pasiune violentă vorbeúte

165
atât de repede, încât cuvintele nu o pot urma. RepetiĠia: omului pasionat îi place să se repete,
iar omului mânios să lovească de mai multe ori. Hipotipoza: prezenĠa obsedantă a obiectului
iubit. Epanortoza: omul pasionat îúi corectează neîncetat vorbirea pentru a-i spori forĠa.
Hiperbata (inversiunea): emoĠia răstoarnă ordinea lucrurilor, deci úi ordinea cuvintelor.
DistribuĠia: sunt enumerate părĠile ce alcătuiesc obiectul pasiunii. Apostrofa: omul emoĠionat
se răsuceúte în toate părĠile căutând pretutindeni ajutor etc. AlĠi autori acordă mai puĠină
importanĠă afectivităĠii, úi mai multă gustului, spiritului, imaginaĠiei. ScoĠianul Hugh Blair,
care se pronunĠă hotărât pentru originea naturală a figurilor („Ele fac parte din limbajul pe
care Natura îl inspiră tuturor oamenilor”, spune el, aducând drept dovadă abundenĠa tropilor
în limbile „primitive”: „Când un úef indian Ġinea o cuvântare în faĠa tribului său, el folosea
din belúug metafore mult mai îndrăzneĠe chiar decât cele pe care le afli în oricare dintre
poemele epice publicate în Europa”), propune o împărĠire în figuri ale imaginaĠiei úi figuri ale
pasiunii. Dumarsais vede originea tuturor sensurilor figurate în gustul care îndreaptă
imaginaĠia spre detalii: „Numele ideii accesorii este adesea mai prezent în imaginaĠie decât
cel al ideii principale, iar ideea accesorie, desemnând obiectul prin mai multe elemente ale
conjuncturii, îl înscrie în chip mai agreabil úi mai energic”. ùi în acest caz, fiecare variantă a
sistemului implică un întreg decupaj al lumii úi Ġine de o întreagă filosofie.

Rămâne de lămurit o problemă esenĠială: de ce figura semnifică mai mult decât expresia
literală? De unde provine acest surplus de sens úi faptul că, de pildă, ea poate desemna nu numai
un obiect, un fapt, un gând, ci úi valoarea lor afectivă sau demnitatea lor literară? Tehnica acestor
impuneri de sens poate fi redusă la ceea ce semiologia modernă numeúte o conotaĠie. Când
folosesc cuvântul voile pentru a desemna o pânză de corabie, această semnificaĠie este arbitrară
(nu există nici un raport natural între cuvânt úi lucru, care sunt legate între ele printr-o simplă
convenĠie socială), abstractă (cuvântul desemnează nu un lucru, ci un concept) úi univocă
(desemnarea acestui concept este lipsită de ambiguitate): avem de-a face aici cu o simplă
denotaĠie. Dar dacă folosesc acelaúi cuvânt, voile, pentru a desemna, prin sinecdocă (parte pentru
întreg), o corabie, această semnificaĠie este mult mai bogată úi mai complexă: ea este ambiguă, de
vreme ce se referă deopotrivă, literal, la pânză, úi ca figură, la corabie, vizând deci întregul prin
mijlocirea părĠii; ea este concretă úi motivată, de vreme ce alege pentru desemnarea corăbiei un
detaliu material, o „idee accesorie”, úi nu ideea principală, úi, de asemenea, pentru că alege un
anumit detaliu (pânză) mai degrabă decât un altul (coca sau catargul). Această motivaĠie, ce diferă
pentru fiecare tip de figură (printr-un detaliu la sinecdocă, printr-o asemănare la metaforă, printr-o
atenuare la litotă, printr-o exagerare la hiperbolă etc.) este însuúi sufletul figurii, iar exagerarea ei

166
reprezintă o semnificaĠie secundă, impusă de folosirea acelei figuri. Spunând voile în loc de
corabie, eu denotez corabia, dar în acelaúi timp conotez motivaĠia prin detaliu, modalitate de
viziune sau de intenĠie. Această modalitate sensibilă reprezintă pentru retorică specificul expresiei
poetice. „PoeĠii, spune Lamy, nu folosesc decât expresiile care alcătuiesc în imaginaĠie o pictură
sensibilă, úi tocmai de aceea Metaforele, care sensibilizează toate lucrurile, sunt atât de frecvente
în stilul lor”. ùi chiar când o figură poetică a trecut în uzul literar până într-atât încât úi-a pierdut
orice putere de evocare concretă, fapt evident în cazul majorităĠii tropilor poeziei clasice (voile
pentru corabie, fer pentru sabie, flamme pentru dragoste etc.), valoarea sa conotativă nu dispune
totuúi, căci ea îúi păstrează menirea, prin simpla ei prezenĠă úi printr-o virtute devenită
convenĠională, de a semnifica Poezia.
Aici intervine codul retoricii, care are sarcina să inventarieze repertoriul figurilor úi să-i
atribuie fiecăreia valoarea de conotaĠie. Odată ieúită din vorbirea vie a invenĠiei personale úi
intrată în codul tradiĠiei, fiecare figură nu mai are ca funcĠie decât să notifice, în felul său propriu,
calitatea poetică a discursului care o poartă. Pânza corabiei clasice nu mai e demult semnul unei
viziuni concrete, devenind, ca úi luna însângerată a lui Quevedo, o pură emblemă: un stindard,
deasupra trupei de cuvinte úi de fraze, pe care putem citi deopotrivă: aici, corabie úi: aici, poezie.

Retorica figurilor are deci ambiĠia să stabilească un cod al conotaĠiilor literare, sau ceea ce
Barthes a numit Semnele Literaturii. De fiecare dată când foloseúte o figură recunoscută prin cod,
scriitorul îúi însărcinează limbajul nu numai să-i „exprime gândirea”, ci úi să notifice o calitate
epică, lirică, didactică, oratorică etc., să se desemneze pe sine însuúi ca limbaj literar úi să
semnifice literatura. De aceea retorica se preocupă prea puĠin de originalitatea sau de noutatea
figurilor, care sunt calităĠi ale valorii individuale, úi care, sub acest raport, nu o privesc. Ea se
interesează doar de claritatea úi de universalitatea semnelor poetice, de faptul de a regăsi la
nivelul secund al sistemului (literatura) transparenĠa úi rigoarea, care-l caracterizează pe primul
(limba). Idealul ei, la limită, ar fi să organizeze limbajul literar ca pe o a doua limbă în interiorul
celei dintâi, în care evidenĠa semnelor s-ar impune cu tot atâta strălucire ca úi în sistemul dialectal
al poeziei greceúti, în care folosirea dialectului doric însemna în mod absolut lirism, a celui atic,
dramă, úi a celui ionic-eolian, epopee.
Pentru noi, astăzi, opera retoricii nu mai are, în ceea ce priveúte conĠinutul său, decât un
interes istoric (de altfel subestimat). Ideea de a-i reînvia codul pentru a-l aplica la literatura
noastră ar fi un anacronism steril. ùi aceasta nu pentru că nu am putea regăsi în unele texte
moderne toate figurile vechii retorici: dar sistemul s-a dezacordat úi funcĠia semnificantă a
figurilor a dispărut o dată cu reĠeaua de relaĠii ce le articula în acest sistem. FuncĠia auto-

167
semnificantă a Literaturii nu mai trece prin codul figurilor, iar literatura modernă îúi are retorica
sa proprie, care constă tocmai (cel puĠin pentru moment) în refuzul retoricii, úi pe care Paulhan a
numit-o Teroarea. Ceea ce putem reĠine din vechea retorică nu este deci conĠinutul, ci exemplul
său, forma, ideea sa paradoxală asupra Literaturii ca ordine întemeiată pe ambiguitatea semnelor,
pe spaĠiul îngust, dar vertiginos, care se deschide între două sensuri ale aceluiaúi cuvânt: între
două limbajuri ale aceluiaúi limbaj.

168
Françoise THOM, Asimilarea realului de către limba de lemn. Falsa diferenĠiere a
conĠinutului; Un antilimbaj, în
LIMBA DE LEMN (ed. fr. 1987), Ed. Humanitas, Bucureúti,1993, p.92-105, 221-226.

Asimilarea realului de către limba de lemn. Falsa diferenĠiere a conĠinutului

Articolele redactate în pseudo-limba naturală sunt departe de a constitui esenĠialul

ziarelor sovietice: limba de lemn de aparat îúi ia partea leului. Căci ea este cerută pentru a
descrie toate falsele evenimente cu care este hrănită presa. Degeaba sunt ziarele sovietice mai
scurte ca ale noastre; tot trebuie să li se umple coloanele; practica sistematică a omisiunii úi
excluderea faptului divers ar părea de natură să facă acest lucru dificil. Or, nu este cazul:
presa sovietică are arta de a colecĠiona pretexte pentru discursuri. Să vedem puĠin la ce se
referă de obicei comentariul său.
Fiecare zi aduce ocaziile sale solemne: când este o uzină care depăúeúte obiectivele
din plan úi se vede gratificată cu ordinul drapelului roúu de tovarăúul Cutare, care pronunĠă un
discurs subliniind necesitatea unei munci de úoc, úi căruia îi răspunde un delegat grăbit să
împărtăúească preĠioasa experienĠă, acumulată de colectiv; când este vizita unui úef de stat
care subliniază urgenĠa prieteniei între popoare úi căruia i se expune utilitatea cooperării;
când este un colhoz care bate toate recordurile la producĠia de lapte úi o mulgătoare evocă
progresele agriculturii socialiste; altundeva este un monument care se inaugurează, úi un
veteran reaminteúte efortul eroic al poporului sovietic din timpul Marelui Război pentru
Apărarea Patriei; mai departe, se deschide o expoziĠie, úi delegatul Cutare profită de prilej
pentru a evoca succesul útiinĠei sovietice úi contribuĠia sa considerabilă la pacea mondială; în
sfârúit, există întotdeauna o comemorare la îndemână, agrementată cu vorbe de circumstanĠă.
Aceasta este „substanĠa" presei sovietice; aceasta este „informaĠia" pe care ea o
revarsă zilnic asupra cititorilor săi. De fapt, evenimentele relatate sunt la fel de rituale ca úi
limba însăĠi, úi la fel de previzibile.1 Ele sunt golite de realitate, după cum limba este goală de
gândire. Sunt reprezentaĠii, chiar reprezentaĠii ale reprezentaĠiilor. Delegatul îi reprezintă pe cei
care l-au ales, la fel cum partidul reprezintă poporul din care emană, cum Gorbaciov reprezintă
partidul; orice comemorare întruchipează un eveniment istoric, el însuúi îmbrăcat deja într-o

1
În Carnetele unui gură-cască, scriitorul Viktor Nekraskov povesteúte un pariu ciudat pe care l-a făcut cu
studenĠii săi de la Universitatea din Geneva: s-a angajat să descrie dinainte numărul din Pravda pe care un
student urma să-l aducă de la chioúcul cel mai apropiat. El a câútigat pariul, cu excepĠia unei singure inexactităĠi.
V.V. Nekrasov, Les Carnets d’un badaud, Paris, 1976.

169
semnificaĠie simbolică úi imortalizat din acest motiv; tot astfel, decoraĠia este emblematică,
isprava muncitorului de úoc sau a mulgătoarei se referă la altceva decât la ea însăúi.
Presa sovietică creează impresia că oamenii úi lucrurile nu se mai manifestă decât în
câteva forme stabile úi selecĠionate, într-un cuvânt recunoscute: popoarele sunt solid înfipte în
scenă de delegaĠii lor, când ei acĠionează, individual sau colectiv, o fac sub forma consacrată
a faptei vitejeúti. Cu excepĠia rubricilor dedicate politicii externe, care fac obiectul
tratamentului particular descris mai sus, nu găsim nici o referire la actualitate: scurgerea
timpului nu mai este marcată decât prin celebrarea aniversărilor; succesiunea regulată de
comemorări úi planuri care punctează durata în lumea socialistă contrastează cu devenirea
dramatică din lagărul capitalist. În spaĠiul socialismului, nu pot exista noutăĠi, nu există decât
semne care confirmă aplicarea liniei politice a momentului. De aici, traumatismul resimĠit
atunci când trebuie anunĠată moartea úefului suprem: această dispariĠie este singura
manifestare a legilor naturii imposibil de escamotat.
Universului tulbure al mediilor occidentale, plin de accidente úi de neprevăzut, unde
doar neaúteptatul reĠine atenĠia, presa sovietică îi substituie un decor populat cu alegorii
monotone care nu sunt chemate în faĠa reflectoarelor decât preĠ de un discurs; toĠi aceúti mun-
citori de úoc, aceúti veterani, aceste mulgătoare, aceúti delegaĠi multiformi îĠi împrumută
corpul unui discurs unic, ei sunt depozitarii provizorii ai imuabilei limbi de lemn. Fiecare
număr din Pravda sau din Izvestia este ornat cu fotografii reprezentând muncitori sau
colhoznici: în fond, aceúti mineri surâzători, aceste Ġărănci rubiconde sunt aici pentru a atesta
că limba de lemn poate fi vorbită de subiecĠi; această falsă individuaĠie mijlocită de alegorie
constituie deghizarea limbii de lemn de aparat, omagiul pe care-l aduce ea realului. ùi în acest
caz, ea se îndepărtează la suprafaĠă de o normă, cea care este reprezentată de editorialul de pe
prima pagină; acesta are într-adevăr drept funcĠie să ilustreze limba de lemn pură, el nu este
asumat de nici un locutor úi este consacrat celor mai comune dintre locurile comune ale
discursului de lemn, cum ar fi necesitatea de a spori úi de a ameliora producĠia, de a apăra
pacea, de a strânge recolta la timp... Pe fundalul acestei seci reafirmări a liniei politice,
muncitorii-model úi reprezentanĠii popoarelor în luptă ajung să pară aproape vii, în aceeaúi
manieră în care pe fundalul acestor personaje uniforme, reportajele din Afganistan úi
descinderile în cavernele antisovietice occidentale respiră autenticitatea.
Atingem aici unul din secretele eficacităĠii limbii de lemn, unul din aspectele sale
esenĠiale care arată în ce măsură Ġine ea de ideologie. Într-adevăr, există o similitudine
frapantă între mecanismul limbii de lemn, aúa cum se prezintă aici, úi tactica comunistă
binecunoscută constând în proslăvirea unei linii juste, a unei atitudini „responsabile", care

170
evită deviaĠiile de orice natură. În faĠa nebuniilor utopice ale proletcultismului - miúcarea
anilor '20 care pretindea să creeze o artă proletară úi respingea întreaga „artă burgheză" -,
poziĠia lui Lenin pare un model de moderaĠie úi de raĠiune; în faĠa extremismului lui TroĠki,
nu puteai decât să te bucuri de victoria lui Stalin; acelaúi Stalin apare drept purtătorul de
cuvânt al bunului-simĠ când se opune exceselor discipolilor lui Marx. Ideologia se complace
să se delimiteze de extremiútii nihiliúti, de deviaĠiile stângiste, în faĠa cărora raĠiunea se
retrage cu spaimă, gata să accepte orice altă soluĠie, numai să pară mai măsurată; chiar sub
Stalin, se crede că ceea ce e mai rău a fost stârpit; la moartea tiranului, lumea plânge, pentru
că se consideră că acest rău va surveni. Sentimentul de a fi scăpat ca prin urechile acului nu-1
părăseúte pe cetăĠeanul unui stat comunist. Or, varianta „moderată" a ideologiei nu este mai
puĠin periculoasă úi distructivă decât modalitatea extremă; poziĠiile lui Lenin asupra artei sunt
la fel de fatale acesteia, ca úi nihilismul proletcultismului; am văzut ce s-a întâmplat cu
„moderaĠia" lui Stalin. Dar ea este adoptată cu recunoútinĠă, până într-atât inspiră extremele
repulsie. Aceeaúi tehnică verificată stă la originea mitului „úoimilor" úi „porumbiĠelor" în
luptă la Kremlin, care determină Ġările occidentale la toate concesiile, pentru a evita să le dea
argumente redutabililor „úoimi".
Acest dispozitiv atât de miraculos eficient va fi regăsit integral în limba de lemn.
Editorialul de pe prima pagină a ziarelor reprezintă modalitatea extremă a limbii de lemn;
aceasta pare să se umanizeze în istorisirile exemplare consacrate aparent unor indivizi în
carne úi oase; în sfârúit, ea capătă o alură aproape „normală" când descrie misterele lumii
duúmane. BineînĠeles, spiritul se fixează mai ales pe pasajele care par redactate într-o limbă
aproape naturală; or, tocmai acestea sunt cele mai încărcate ideologic. Limba de lemn
utilizează modalitatea sa extremă pentru a pregăti destinatarul să accepte modalitatea sa
„moderată"2 cea mai importantă în ochii săi, fără prea mare rezistenĠă, cu uúurare chiar.
Această capacitate de diferenĠiere esenĠială pentru funcĠionarea sa o distinge de toate celelalte
limbi de propagandă úi de discursurile politice obiúnuite. Alegoria úi naraĠiunea par să ofere
un refugiu în faĠa paralizantului discurs de aparat, fără subiect úi fără obiect; în realitate,
raĠiunea nu se expune niciodată unui pericol atât de mare ca în această miúcare instinctivă de
fugă spre ceea ce îi pare familiar: căci ea cade, legată, într-una din capcanele ideologiei.

2
Ar fi pasionant de studiat presa poloneză înainte úi după decembrie ’81 pentru a ne forma o idee asupra
elasticităĠii limbii de lemn; într-o publicaĠie cum este hebdomadarul Tu i Teraz, concesiile făcute limbii
naturale sunt imense; dar voinĠa de recâútigare a dominaĠiei ideologiei este úi mai sensibilă încă, úi limba de
lemn transpare la fiecare rând. Vezi în legătură cu aceasta articolul lui Marian Gorecki, „W zgielku dreczonych
wyrazow”, în Wezwanie, nr.4, 1982, p.28-35.

171
Deturnarea resurselor limbii

Gramatica:
Limba de lemn nu face decât să exploateze instinctul de supravieĠuire al raĠiunii.
Pentru a se impune spiritului, ea dispune de alte resurse decât jocul în diferitele sale ipostaze.
Aceste resurse sunt mai întâi cele ale limbajului. În societatea comunistă, limba de
lemn are monopolul formulării úi nu trebuie subestimat avantajul considerabil pe care îl
obĠine astfel; într-o lume în care există atâtea lucruri nespuse, ceea ce este exprimat capătă o
greutate considerabilă - în mijlocul informului, oricare schiĠă de formă atrage irezistibil úi
captivează fără efort privirea. Tehnica ocultării úi a ilustrării permite ruinarea inteligibilităĠii
realului; în această situaĠie, nevoia de sens este atât de mare, încât orice structură poate
satisface, a fortiori, o structură lingvistică. Roman Jakobson a arătat forĠa Gestalt-ului
gramatical, opunând frazei: „Colourless green ideas sleep furiously", în care Chomsky vedea
un nonsens, configuraĠia agramaticală următoare: „Furiously sleep ideas green colourless” 3
O „irealitate ontologică", pentru a relua expresia lui Jakobson, descrisă într-o limbă
gramatical coerentă, capătă sens; úi dacă nu există discursuri care să o concureze, dacă
vorbirea care se face auzită este unică, această „irealitate ontologică" a cărei existenĠă este
afirmată expres poate părea adevărată.
Gramatica evocă irezistibil fiinĠa: „Neantul însuúi capătă un fel de viaĠă când
vorbim despre el",4 scrie Condillac. Spiritului îi repugnă să admită că putem vorbi despre
nimic, toate propoziĠiile care manifestă coerenĠă gramaticală i-o impun. Platon ajungea la
concluzia existenĠei nefiinĠei pornind de la însuúi faptul că putem vorbi despre aceasta: după
el, ascendentul sofiútilor Ġinea tocmai de acest refuz iraĠional de a admite că un cuvânt este
capabil să enunĠe nefiinĠa. Limba de lemn se foloseúte de supunerea spiritului faĠă de forme úi
foloseúte creditul său gramatical; ea are privilegiul discursului structurat úi îl pune pe acesta
în valoare în starea de vid semantic pe care îl creează neîncetat în jurul ei. Ea seduce
înĠelegerea prin promisiunea unei inteligibilităĠi noi pe care o oglindeúte în construcĠiile
regulate ale limbii; la adăpostul rigorii lingvistice ea substituie ordinii lucrurilor pe cea a
ideologiei. Mai mult, printre mecanismele pur lingvistice ea găseúte principiile propriei sale
producĠii.

3
R. Jakobson, 1963, p.204.
4
Condillac, Grammaire, I, 12, Paris, 1796.

172
Figurile úi tropii
Limbajul comportă o întreagă serie de procedee de extensie; unele îi permit să
exprime ceea ce pentru un motiv sau altul se pretează dificil la o elucidare verbală; altele
constau în a implica ceea ce nu dorim să se spună. Pentru a răspunde nevoii noastre de
exprimare limbajul ne pune la dispoziĠie figurile; pentru a-úi remedia lacunele, el autorizează
tropii. ùtim ce gen de metafore împodobesc discursul comunist; nu trebuie neglijate celelalte
figuri, úi mai revelatoare încă pentru funcĠionarea limbii de lemn. Pentru că acestea sunt
utilizate în maniera pervertită care-i este proprie. Ele nu servesc pentru a o orna sau pentru a
o face mai expresivă, cum se întâmplă în limba naturală. Departe de a denota voinĠa de a
spune mai mult, ele se află aici pentru a mobila zădărnicia vorbelor de lemn, pentru a
reafirma ceea ce s-a spus deja, úi mai ales pentru a servi drept forĠă motrice discursului.
PredilecĠia limbii de lemn pentru anumite figuri, în special pentru alegorie,
prozopopee úi metonimie, sare în ochi. Aceste figuri nu servesc doar la inventarierea esenĠelor
bune sau rele, la localizarea lor definitivă, la invocarea lor pentru a juca unele scene pe
podiumul istoriei; ele furnizează un pretext discursului; în lipsa posibilităĠii de a comenta
realitatea sau de a îmbrăca un gând în viaĠă, limba aderă servil la efigii. Nu e de mirare că
pretutindeni comuniútii văd fantoúe úi marionete; întregul lor discurs se organizează în jurul
personificărilor arbitrare de îndată ce se îndepărtează de abstracĠiuni. Dacă nu s-ar lăsa
remorcat de figuri, el ar recădea jalnic asupra lui însuúi, trădând că este găunos, că nimeni
nu-l vorbeúte úi că el nu vorbeúte de nimic. Prin alegorie, rezistenĠa lucrurilor la pretenĠiile
ideologiei se resoarbe într-o sumă de voinĠe rele opuse încarnărilor progresului. Alegoria este
singurul recurs al unui discurs care nu vrea să menĠioneze nici fenomenele, nici
evenimentele. Ea introduce o aparenĠă de diferenĠiere care face cuvântul posibil, procură un
alibi limbii de lemn. GraĠie ei, discursul are un obiect úi este asumat eventual de subiect.
Procedeele metonimice contribuie de asemenea la generarea discursului comunist.
Limbajul politic foloseúte curent metonimia; se vorbeúte, fără distincĠie, de „Casa Albă", de
„Kremlin", de „Elysée". În presa comunistă, metonimia serveúte mai ales la identificarea
duúmanului; ea este peiorativă. Vom găsi numeroase referinĠe la „Pentagon", la „Wall Street",
dar autorităĠile sovietice nu vor avea niciodată dreptul la un tratament atât de degajat:
prescurtării insultătoare folosite de presa burgheză îi este preferată pompa perifrazei - în nici
un caz „Kremlin"-ul nu poate înlocui, sec, „partidul úi guvernul, sub conducerea.:.".
Dar metonimia nu vine doar să eticheteze adversarii; ea contribuie eficient la
minciuna specifică a limbii de lemn. Am văzut cum un detaliu izolat de contextul său era

173
integrat într-o construcĠie ideologică pe care o acredita prin realitatea sa; metonimia este
tocmai figura care asigură transferul de la parte la întreg. Această miúcare atât de naturală
face să se uite că întregul asociat fragmentului real este fictiv, că această apropiere nu are nici
o legitimitate în sine, nefiind motivată nici printr-o legătură de la cauză la efect, nici printr-o
relaĠie de continuitate, nici printr-un raport simbolic5: în limba de lemn, procesul metonimic
este pervertit, pentru că acest trop nu mai serveúte să pună în evidenĠă relaĠii între lucruri, ci,
dimpotrivă, să extragă un fapt din contextul său úi să-l separe de orice l-ar putea face
inteligibil, pentru a lăsa impresia că se referă în mod necesar la doctrină, singura, de-acum
înainte, care-l poate interpreta. Orice informaĠie despre Occident este de ordin metonimic;
numai că nu există corespondenĠă reală între fragmentul ales úi ceea ce trebuie el să
reprezinte. Dacă personificarea úi prozopopeea permit identificarea forĠelor aflate faĠă în faĠă,
metonimia aduce un serviciu úi mai important: ea le localizează sau le caracterizează.
Metonimia úi personificarea creează pârghiile prin care ideologia pune stăpânire pe lume; ele
transformă fenomenele în cuburi úi în soldaĠi de plumb manipulabili, rând pe rând sperietori
úi „tigri de hârtie". Tratamentul tropologic permite limbii de lemn să îngurgiteze indigesta
SolidarnoĞæ: o metonimie începe prin a reduce această organizaĠie doar la KOR, care devine
într-un fel paratrăsnetul destinat să atragă fulgerele sovietice; KOR este apoi descompus în
câteva personalităĠi, cum ar fi Kuron úi Michnik; care încarnează úi personifică forĠele
diabolice active în Polonia. Doi tropi au fost suficienĠi pentru a anexa miúcarea poloneză la
universul de lemn.
Dar mai ales utilizarea repetată úi multiformă a metalepsei revelează măsura în care
limba de lemn se bazează pe puterea ipostaziantă a limbajului. Metalepsa este tropul prin care
„se explică ceea ce urmează pentru a se face înĠeles ceea ce precede, sau ceea ce precede
pentru a face înĠeles ceea ce urmează”6. Ea reprezintă în discurs implicaĠia sau presupoziĠia.
Un mare număr de termeni úi de construcĠii gramaticale recurente în limba de lemn sunt de
fapt metalepse; de exemplu, cuvintele desemnând procese, ca „lărgire", „îmbogăĠire",
„agravare", „accentuare", „întărire" nu au semnificaĠie decât prin ceea ce ele implică în
acelaúi timp în trecut úi în viitor: fenomenele în chestiune existau úi ele se vor intensifica.
Aceúti termeni angajează simultan ce a fost úi ce va fi, omiĠând prezentul; dinamismul pe care
ei pretind că-l relevă în lucruri este comunicat discursului - sau, mai curând, simularea
lingvistică a miúcării este unul din principiile de producere a discursului care, aúa cum am

5
V. Du Marsais, Traité des tropes, Paris, 1977 úi Fontanier, Les Figures du Discours, Paris, 1968.
6
Du Marsais, 1977, p.80.

174
arătat, nu se poate ataúa nici de obiectele localizate în spaĠiu, nici de faptele delimitate în
timp. Comparativele joacă exact acelaúi rol úi sunt tot metalepse amplificând trecutul asupra
viitorului. Mai regăsim metalepsa în sintagmele nominale caracteristice limbii de lemn;
acestea presupun o afirmaĠie trecută, admisă o dată pentru totdeauna úi considerată ca
demonstrată. Expresia „justeĠea tezelor leniniste" implică faptul că propoziĠia „tezele leniniste
sunt juste" este adevărată.7 Această practică ingenioasă a metalepsei face să fie imposibil de
negat o afirmaĠie de lemn fără a face o concesie care să zădărnicească negaĠia: astfel, acuzatul
care strigă cu disperare „nu am luat niciodată parte la planurile criminale ale lui Tito úi ale
clicii sale" recunoaúte esenĠialul, úi anume că Tito urzit într-adevăr comploturi.8 Rari sunt cei
care pot lupta în acelaúi timp împotriva cuvintelor úi împotriva implicaĠiilor lor; în limbajul
de lemn niciodată nu spui ce vrei; odată ce accepĠi acest idiom, îĠi laúi puse cuvintele în gură.
Metalepsa este în fond tropul prin excelenĠă al Verbului creator; după Fontanier,
putem lega de aceasta „formularea prin care un poet, un scriitor este reprezentat sau se
reprezintă ca producând el însuúi ceea ce nu face, în fond, decât să povestească sau să
descrie" úi formularea prin care „se abandonează deodată rolul de narator pentru cel de stăpân
sau de arbitru suveran, astfel încât, în loc să povestească pur úi simplu un lucru care se face
sau care este făcut, se dă ordin ca el să se facă.”9 Această alunecare a naraĠiunii aparente spre
invocaĠia reală este caracteristică discursului ideologic; ceea ce pentru Fontanier defineúte
modalităĠile extreme ale metalepsei se aplică principiului însuúi al limbii de lemn úi al
realismului socialist, cu excepĠia că naratorul sau autorul sunt absenĠi în majoritatea cazurilor;
tropul devine invizibil.
Limba naturală a recurs la tropi pentru a-úi camufla lipsurile; ei sunt pentru ea
mijloace de excepĠie care îi permit să exprime úi să comunice o idee originală, o emoĠie
puternică, un concept nou; ei permit adecvarea discursului úi a obiectului său. În limba de
lemn, utilizarea figurilor are de asemenea drept scop prelungirea úi întinderea limbajului; dar
aici nu este vorba de a căuta un acord mai bun între cuvinte úi gândire: extinzând limba, se
încearcă o acoperire a neantului care ameninĠă în orice clipă să o debordeze; agăĠându-se de
tropi, discursul de lemn evită să cadă în propriul său vid. Din acest motiv îi ascunde: trebuie
neapărat disimulat faptul că această limbă nu este remorcată decât prin ea însăúi, că este

7
Pentru nominalizările din lingua sovietica, vezi lucrările lui P. Seriot, în special „L.I.Breznev et le discours
sur la science”, în Essais sur le discours soviétique, Université de Grenoble III, 1981, p. 11-63.
8
Exemplul este împrumutat din lucrarea lui O. Reboul, Langage et idéologie, PUF, 1980. Această carte conĠine
un mare număr de observaĠii fine úi de remarci juste, deúi se poate reproúa autorului o concepĠie cam vagă
asupra ideologiei.
9
Fontanier, 1968, p. 29.

175
antrenată de propria sa masă. Tropii prezintă un avantaj suplimentar. Mai mult decât
gramatica, ei sunt indiciul unui sens presant úi iminent; mai bine decât gramatica, ei útiu să
plaseze mai devreme sau mai târziu înfăptuirea promisiunii de semnificare, să împrumute o
formă credibilă unor abstracĠiuni altminteri insesizabile.

Tautologia
Dar limba de lemn nu abuzează întotdeauna atât de subtil de limbaj. Acesta nu este
doar elastic, el se poate reproduce după dorinĠă. Discursul comunist nu a dat înapoi niciodată
în faĠa repetiĠiei care provoacă în spirite o toropeală propice; tautologia este incantaĠia
însărcinată să însoĠească apariĠia Adevărului, ea creează starea hipnotică în care se pierde
sentimentul realului. Lenin trecea drept maestru în utilizarea tautologiei, cum o arată Ġi acest
exemplu extras din discursul său pronunĠat în 1920, la al III-lea congres al Komsomolului:
„Noi recuzăm orice morală concepută în afara unei perspective umane, a unei perspective de
clasă. Noi spunem că este o înúelătorie, o escrocherie úi o împuiere a capului muncitorilor úi
Ġăranilor în interesul proprietarilor úi capitaliútilor. Noi spunem că morala noastră este în
întregime supusă intereselor luptei de clasă a proletariatului. Morala noastră se trage din
interesele luptei de clasă a proletariatului [...] Iată de ce noi spunem: pentru noi, morala
concepută în afara societăĠii umane nu există; este o înúelătorie. Pentru noi, morala este
supusă intereselor luptei de clasă a proletariatului."
RepetiĠia este aici mai mult decât un procedeu pedagogic. Ea sugerează stilistic
claritatea invincibilă a ideii, autoritatea sa suverană. Să remarcăm, pe de altă parte, că
tautologia este disimulată în spatele unei imitaĠii de progresie logică generată de termenii
„iată de ce"; limba simulează articulaĠii logice úi o miúcare a gândirii, în vreme ce este total
imobilizată, redusă la a se face ecoul ei înseúi. Barbusse excelează în aceste false
raĠionamente; el nu ezită în faĠa unor afirmaĠii ca acestea: „Pentru a repune o lucrare la locul
său, trebuie reluată întreaga ei orientare úi toate punctele de plecare - reîmbogăĠită baza úi
plecat din nou".10 Una din constantele discursului comunist este referinĠa la „claritate", la
„coerenĠă" (G. Marchais: „Acest program oferă perspectiva clară úi coerentă a unei
schimbări profunde"11), la „logică", ca úi cum prezenĠa acestor termeni ar fi ajuns să ateste o
gândire în activitate. Or, lanĠul judecăĠii pare cu atât mai solid cu cât el nu înconjoară nimic.
„Logica de bronz" a limbii de lemn este întemeiată pe tautologie.

10
H. Barbusse, 1935, p.256.
11
G. Marchais, 1972, p.7

176
 Deci, la adăpostul limbii de lemn, ideologia substituie ordinii lucrurilor ordinea unei
înĠelegeri care nu se útie lovită de paralizie, căci pentru ea orice discurs este indiciul unei
gândiri vii. Se înĠelege de ce ideologia este dificil reperabilă: ea funcĠionează cu ajutorul
mecanismelor lingvistice invizibile, dând prin cuvinte aparenĠa raĠionalităĠii. În acest mod, ea
ocupă o poziĠie practic inexpugnabilă: dacă judecata vine să-i ceară socoteală, ea se apără cu
reĠeaua sa impecabilă de înlănĠuiri gramaticale, cu panoplia sa inepuizabilă de tropi;
mecanismele lingvistice situându-se dincoace de conútiinĠă, ea riscă puĠin să fie scoasă din
poziĠie acolo unde nimeni nu are de gând să meargă s-o caute.
Între lucruri úi cuvinte, înĠelegerea preferă întotdeauna cuvintele, care sunt făcute
pentru ea exclusiv úi care-i dezvăluie spontan un sens; ideologia este seducătoare pentru că ea
o invită să trateze lucrurile ca pe cuvinte, altfel spus, ca pe niúte semne care se abolesc după
folosinĠă; ea face din lume o limbă: graĠie ei, realul devine la fel de permeabil la spirit ca un
limbaj, úi la fel de fugitiv. De asemenea, este mai uúor de aliniat fraze decât de înlănĠuit idei.
Limba de lemn rezolvă dubla dificultate de a înĠelege lucrurile úi de a articula această
înĠelegere: ea înlocuieúte fenomenele úi evenimentele prin tropi, ea substituie raĠiunii
redundanĠa. Ea face tentaĠia verbalismului aproape irezistibilă, căci, parodiind sensul realului
úi rigoarea intelectuală, ea atacă simultan cele două elemente care permit să i se reziste.
„Opiniile oamenilor fac un drum ciudat, de îndată ce abstracĠiunile, metaforele, metonimiile
úi alte figuri sunt privite ca existenĠe reale, sunt folosite ca principiu, úi devin baza
raĠionamentului".12 Într-o societate unde nu este admis decât un singur discurs, pericolul
întrevăzut de Preúedintele De Brosses devine mortal. Obiúnuită să se învârtească în gol,
raĠiunea se abate de la rezistenĠa lucrurilor; ea preferă circuitele bine rodate balizate de
cuvinte.
Limba de lemn funcĠionează pe baza unei duble imposturi: ea a disociat cuvintele de
lucruri; úi ea pretinde să compenseze pierderea sensului, imaginând un alt univers, total Ġi
imediat semnificant, pentru că este structurat ca limbajul. Această lume complet inteligibilă
trebuie să facă să se uite că limba care o descrie nu are sens úi că entităĠile care o mobilează
nu au existenĠă. De îndată ce este invocată, raĠiunea trebuie neutralizată. /.../

12
Président de Brosses, Traité de la formation mécanique des langues et des principes physiques de
l’étymologie, Paris, 1765, p.289.

177
 Un antilimbaj

Poate părea ciudat ca atâtea discipline auguste, gramatica, retorica, filosofia Ġi

istoria, să fi fost rechiziĠionate pentru a face inteligibil acest produs jalnic al ideologiei care
este limba de lemn. Dar spiritul este dezarmat în faĠa propriilor sale imposturi, mai ales dacă
acestea îi flatează înclinaĠiile rele. Dificultatea resimĠită în a explicita limba de lemn indică
foarte bine acest fapt. Trebuia cu orice preĠ să se rămână în exteriorul acestui sistem de
gândire automată, de vorbire maúinală care hipnotizează spiritul úi paralizează raĠiunea. Era
deci necesară o ancorare solidă în aceste discipline vechi înainte de a întreprinde explorarea
acestui produs insolit al spiritului uman.
Aceste precauĠii au permis demascarea primei escrocherii a limbii de lemn: în ciuda
deghizării ei în cuvinte úi în propoziĠii, ea nu mai este o limbă; nu mai găsim în ea nimic din
ceea ce constituie limbajul, nici libertatea de a alege cuvintele úi ideile, nici prezenĠa unui
subiect, nici notaĠia timpului, nici un raĠionament de formulat, nici un sens de exprimat. După
ce a fost posedat de ideologie, limbajul nu mai este decât umbra lui însuúi. ùi totuúi, această
umbră merita să fie studiată îndeaproape, căci prin ea atingem ideologia úi modul său de
acĠiune asupra lucrurilor. Exemplul limbii de lemn arată cum un neant, o voinĠă de distrugere
goală pot ajunge să demoleze un obiect solid clădit cum e limba, singurul obiect pentru care
uzul nu este sinonim cu uzura, ci dimpotrivă.
Ideologia nu are forme proprii; ea este deci obligată să se pună de acord cu formele
existente, astfel încât să se încarneze pentru a-úi înfăptui opera criminală. Ea este condamnată
să se exteriorizeze în corpuri care-i sunt străine. Limba era pentru ea un loc ideal pentru că ea
se sprijină pe convenĠii; arbitrarul semnului făcea din ea o pradă uúoară úi somptuoasă, un
mod de obiectivare economic, rentabil úi puĠin compromiĠător. Tratamentul la care limba este
supusă o dată investită de ideologie este acelaúi ca úi cel suferit de toate instituĠiile úi
organizaĠiile deturnate de puterea comunistă; mai întâi ea este golită, ucisă de parazitul care
nu-úi păstrează din ea decât un fragil înveliú exterior, apoi, úi aici este esenĠialul, ea însăúi
devine un instrument de distrugere; pentru mai multă eficacitate, ea se dedublează într-o
variantă marcată (limba de lemn de aparat) úi într-o variantă nemarcată (falsa limbă naturală).
După cum Biserica vie creată de bolúevici serveúte la distrugerea religiei, falsele
alegeri la dezamorsarea veleităĠilor democratice, falsa legalitate la împiedicarea naúterii unui
drept veritabil, tot astfel falsa limbă blochează comunicaĠia úi îngheaĠă formarea unei
societăĠi civile care ar pune în pericol puterea comunistă, atrage gândirea pe linii secundare,
ridică obstacole în dezvoltarea unui subiect în interiorul lui homo sovieticus. Printre toĠi

178
strigoii puúi în miúcarea de ideologie, limba-fantomă prezintă cel mai mare pericol.
Căci această limbă nu se mulĠumeúte să ascundă realul, selecĠionând din acesta câteva
obiective asupra cărora ea focalizează raza mortală a ideologiei. Efortul său de distrugere este
infinit mai sistematic. El are în vedere un punct central, atât al gândirii, cât úi al conútiinĠei: prin
concept, prin reprezentare, prin memorie, limba de lemn vizează întotdeauna principiul
individuaĠiei, esenĠa lucrurilor úi a fiinĠelor. Miúcarea imprimată fenomenelor úi conceptelor de
dialectică antrenează surparea inteligenĠei. În vagul dezvoltării, spiritul nu reperează nici un
contur; în afirmarea repetată de generalităĠi deconectate de real, subiectul nu găseúte nici un loc.
RaĠiunea uită să mai facă distincĠii, neobiúnuitul descalificat se adânceúte în devenirea informă.
Toate particularităĠile pe care le-am notat în legătură cu limba de lemn pot fi reduse la această
tendinĠă de a îneca originalitatea, sau mai curând de a se interpune între ea úi conútiinĠă, de teamă
ca ea să nu pună spiritul în miúcare pe piste neideologice. Fie că este vorba de înlocuirea sensului
prin valoare, de ostracizarea deicticelor, de respingerea verbelor, de accentul pus pe procese, de
lipsa de iniĠiativă a locutorului în discursul său úi chiar, oricât de paradoxal ar părea, de alegorii,
totul în limba de lemn contribuie la útergerea singularităĠii: nu există situaĠie, lucru sau om care să
nu poată fi redus la un principiu, care-1 depăúeúte, subiectul este evacuat din discurs, care se
elaborează în afara lui. În această adevărată ofensivă împotriva formei úi timpului, nimic nu este
cruĠat. Limba de lemn elimină simultan memoria úi sentimentul identităĠii; ea concediază
fenomenele în acelaúi timp cu conceptele. Astfel se explică dispariĠia semnificaĠiei, care nu poate
avea loc fără diferenĠierea primară a lucrurilor între ele úi distincĠia subiect / obiect.
Rămâne atunci să ne întrebăm în legătură cu motivele care stau la originea succesului
limbii de lemn – cum s-a putut impune acest discurs monoton úi auster unor grupuri întregi, chiar
înainte de a fi fost instaurat oficial de regimul comunist, în afara frontierelor Uniunii Sovietice, în
Ġări în care el a suferit concurenĠa presei libere? Cum de nu se remarcă mizeria la care reduce el
inteligenĠa, inumanitatea în care îúi forĠează victimele? În sfârĠit, cum se face că este atât de greu
să te debarasezi de limba de lemn atunci când ai fost scufundat în ea din copilărie?
Aceasta se întâmplă pentru că ideologia úi limba de lemn corup totodată inima úi
raĠiunea, lăsându-le să spere într-o atotputernicie iminentă úi în seducĠia gândirii facile úi a
discursului mecanic. În starea de imponderabilitate creată de ideologie, raĠiunea se miĠcă uúor,
ridică toate greutăĠile fără efort, úi chiar încearcă sentimentul de euforie care se spune că se
manifestă la înecaĠi înaintea asfixiei totale. Această gândire eliberată de necesitatea de a se
măsura cu lucrurile este însoĠită de o vorbire care extrage din ea însăúi principiul producerii sale úi
care conferă puterea fără ca locutorul să aibă de făcut cel mai mic efort. Pentru a respinge
tentaĠiile ideologiei úi a pune capăt fluxului malefic al limbii de lemn, trebuie să ne resemnăm a

179
admite că înĠelegerea nu este niciodată decât locală, că există teorii puĠin interesate de practică úi
că în sfârúit cel care gândeúte cu adevărat trebuie de asemenea să aleagă cuvintele pentru a-úi
formula gândirea. După acĠiunea debilitantă a ideologiei, disciplina lucrurilor pare dură; dar ne
vom aduce aminte că o lume în care mai rămân încă multe de descoperit este infinit preferabilă
unui univers despre care s-a spus totul.

180
Tatiana SLAMA-CAZACU, Limba de lemn – o universalie în contextul românesc, în
STRATAGEME COMUNICAğIONALE ùI MANIPULAREA, Editura Polirom,
Bucureúti, 2000, pp. 62-71, 74-75, 77-85, 96-98

Limba de lemn – o universalie în contextul românesc

2.0. Voi proceda în acelaúi mod, înainte de a da o definiĠie proprie a L(imbii) de

l(emn). (...) voi porni de la câteva cuvinte frecvent întâlnite în epoca de peste 50 de ani din
România, elemente lexicale în primul rând – dar úi alte forme lingvistice –, întâlnite în
realitatea vieĠii de toate zilele (deúi păreau a fi „de uz politic”, ele deveneau obligatorii úi ca
atare se împleteau cu viaĠa cotidiană în intimitatea ei). Vor apărea, astfel, atât trăsături care au
scăpat analizelor anterioare, cât úi necesitatea de a le reorganiza într-un ansamblu cu
particularităĠi specifice, deúi aproape toate elementele lexicale (inclusiv cele „noi” sau de
provenienĠă străină) par a face parte din limba română „normală”. Nu puĠine, devenind
frecvent utilizate (úi adesea fără ca vorbitorii să mai reflecteze asupra selectării lor în
comunicare), au părut ca „fireúti”, nu s-a mai observat sensul schimbat (tendenĠios) al unor
cuvinte uzuale, „tradiĠionale”; altele au úocat iniĠial, apoi au fost învăĠate pe de rost (deveneau
úi unelte vitale în supravieĠuire); altele dispăreau (erau „retrase din uz” de către Puterea
politică) úi apăreau altele – uneori „molcom”, fără multe justificări –, sau erau prohibite
cuvinte arhicunoscute, úi înlocuite, ca în bizare eufemisme, cu forme impuse – în educaĠie, în
viaĠa profesională, în traiul de toate zilele. ViaĠa era înlănĠuită în adjective hiperbolizante, în
verbe mobilizatoare, în capcanele unei continue „lupte” –, deúi nu se schimba mai nimic.
2.1. Iată un pasaj dintr-o cuvântare a lui Gh. Apostol, din 1955, în care M. Stoian2
identifica existenĠa Ll: (se referea la «lovitura de stat din 1944» –, iar cei care am trăit
timpurile de „glorie” a Ll úi a discursului politic cu intenĠie critică – în era de entuziasm
obligatoriu, sau de „mobilizare”, ori de elogiu – îi putem „auzi”, încă, intonaĠia de reproú, de
pildă, critică, pentru începutul «prea puĠin [a făcut]…») «Prea puĠin a studiat autorul
[„Arcului de Triumf”] evenimentele politice interne úi internaĠionale în care a avut loc o
acĠiune ca aceea de la 23 August. E cea mai importantă zi naĠională, ziua eliberării
poporului. În Partid existase o grupă de bandiĠi în cap cu Foriú […] conducerea a fost luată
de oameni capabili să asigure linia partidului […]. Deci, caracteristica momentului era
punerea partidului pe o poziĠie de ofensivă» [celelalte sublinieri – cu cursive – sunt ale

2
Stoian, Mircea, „Etapele dublei lovituri de stat”, în „România literară”, nr. 10, 1991, p. 12-13

181
mele, TSC]. Subliniind expresiile care apăreau în ultimele decade cu mare frecvenĠă, pe care
le cunoúteam pe dinafară, care trebuiau folosite întocmai „pentru a nu greúi”, úi care „nu mai
spuneau aproape nimic”, am constat că am subliniat în acest text aproape totul. Iată úi alte
câteva cuvinte, sintagme frecvente din anii în care începea să apară această Ll la noi (din S.
Brucan, Scînteia, 21 martie 1946, p. 3, reprodus în ğara, 13-19 mai 1991, nr. 56): «(această
demascare) este o sarcină principală», «lansate din lagărul manist», «uneltirile anti-
sovietice», «în atmosfera de adâncă úi caldă prietenie, în atmosfera româno-sovietică», «în
lumina conjuncturii de azi».
O analiză a acestor fraze sau cuvinte aproape că nu mai este necesară, dar o vom face,
mai jos, pentru altele, deoarece ne apar drept prototipuri ale unei modalităĠi de exprimare cu
care ne-am întâlnit apoi zeci de ani úi ale cărei particularităĠi se reliefează cu evidenĠă de la
sine. Cuvinte cu statut de „unicat”, inteligibile – pentru iniĠiaĠi, cum devenise, forĠat, un
popor întreg – fără context: Partid [mai ales scris cu literă mare], 23 august. Alte cuvinte sau
sintagme din frazele de mai sus, revenind cu foarte mare frecvenĠă úi fără a li se mai preciza
sensul: Sarcină («principală», în acest text – dar de obicei orice sarcină era «principală»),
lagăr(ul) (al „păcii”, „socialist” – sau al opozanĠilor); cele mai multe au devenit cliúee, iar nu
puĠine au intrat în limba română, ca traduceri dintr-o limbă străină – de fapt, pe atunci, din
limba rusă: în lumina (vezi mai jos), demascarea (din textul reprodus din Scînteia), sau
stahanovist (muncitorul care „depăúea” normele úi care era „răsplătit” pentru munci de obicei
extenuante, dincolo de capacităĠile fizice ale cuiva); cu unele, „nevinovate” în ele însele, se
răfuiesc cei care au suferit din cauza a ceea ce reprezentau, cum am auzit (Radio, 20 febr.
2000) o săteancă, voind să înlăture cuvântul cooperativă sau pe cel de asociaĠie
(substituindu-i-l societate, considerat mai inofensiv, probabil!).
2.2. Câteva alte mostre, din corpus-ul cules din «documentele» epocii (cuvântări etc.)
sau rămase în memoria noastră, a celor care am trăit „scăldaĠi” în apele băltite ale „vorbirii”
auzite, impuse, învăĠate (obligatoriu): Alimentara [îl mai pronunĠăm úi azi, deúi s-au desfiinĠat
magazinele astfel denumite de vechiul regim, care abolise tradiĠionalele băcănii (magazine de
delicatese) – „particulare”, evident, de obicei „de la colĠ”, unde era vadul bun – úi le înlocuise
cu «Alimentara», cum se numeau în toată Ġara; erau, tot evident, „de Stat”, împânzind obsesiv
sate, oraúe, municipii, în aúa măsură încât, mai târziu, s-a creat bancul cu turistul turc care,
văzând una, douăzeci de firme cu acest apelativ, a exclamat: «Bogat om trebuie să fie
proprietarul ăsta al lor, Alí Mentará!»; acolo se petrecea o mare parte din viaĠa românilor
plecaĠi după „de-ale gurii” úi unde, după ce dispăruseră cartelele – dar au reapărut, în anii ’80,
listele cu «arondări», pentru raĠia de zahăr úi ulei –, nu se găsea, adesea, mai nimic, úi oricum

182
dispăruseră produsele „de import”, se vindea ce «se aducea» – mai ales la sărbătorile
Partidului – úi se aútepta, «la cozi», «să se dea»: ne mai mirăm că úi azi populaĠia „aúteaptă”
ca „Statul să dea” orice; acolo, în anii ’80, «alimentele» fuseseră úi mai reduse, iar mica
«raĠie» de «salam cu soia» «se dădea» tăiată în felii, ca să nu se poată face provizii; era
termen frecvent? Era; úi masca, în fond, lipsurile „alimentare”? masca, minĠea în fond? da;
manipula, ca să nu se mai observe realitatea „adevărată”? da!]. Este un exemplu, ca atâtea
altele, úi nu vom mai întârzia atât de mult cu privire la alĠi termeni ai epocii, începând cu anii
’59, dar úi puĠin înainte: Autobiografie [mereu cerută, úi vai de cel care „minĠea” sau „nu
spunea la fel” în diversele autoprezentări ale vieĠii sau cînd acestea nu coincideau cu
«dosarul» existent ori cu «referinĠele» culese de la diverse persoane mai de încredere din
blocuri, curĠi comune, serviciu etc.; iar autobiografia, chiar „sinceră”, ducea de obicei la
«scoaterea din câmpul muncii», la neprimirea unei slujbe etc.]. Autocritica [făcută în public,
adevărate drame adesea, deúi se spunea că „ajută” pe individ], Clasa muncitoare (úi-a făcut
datoria), CoexistenĠa paúnică, Colectiva (Gospodăria) [úi ca substantiv unicat, ca un nume
propriu!], Colectivizarea [câtă realitate dureroasă a ascuns, câte pedepse din cauza neaderării
la un proiect de pauperizare a Ġărănimii, de rupere a ei de pământul iubit cu patimă, pe care-l
câútigase din bătrâni ori prin participare la „întregirea României”: se adăuga că era o aderare
liberă, cu entuziasm; cine mai poate descurca, acum, ciopârĠirile terenurilor, pentru «a se da
înapoi» – realmente – pământul?]. Conducerea superioară (de Partid) [dar de obicei,
scriindu-se cu majusculă, era de la sine înĠeles ce reprezenta, ca unicat]. Cosmopolitism [vezi,
ca fals antonim, mascantul internaĠionalism, care avea coloratură pozitivă, de „colaborare”,
„solidaritate”, „pacifism”; gravă acuzaĠie, în anii ’50, pentru că însemna că nu participi la
«linia Partidului» – a URSS în fond, a Stalinismului – de îndepărtare de Occident, literatură,
forme de viaĠă, de autori din acel «lagăr» de după «Cortina de fier» – expresie evitată „la
noi”, de fapt cliúeu Occidental!]. (OfiĠer) Deblocat [frumos cuvânt – adus de unde? –, care
însemna darea afară din armată a unor ofiĠeri – de fapt, marea majoritate –, în care regimul nu
avea încredere; mulĠi îúi schimbau profesia – făceau alte studii ori rămâneau „fără”, dar nu
puĠini erau arestaĠi, rămâneau pe drumuri]. Demascare [era o acĠiune de groază, în diverse
instituĠii, prin care se dezvăluia un «reacĠionar», se arătau gravele «greúeli», «ascunse», ale
cuiva, sau se «înfiera» un eveniment extern]. DemocraĠie [labil termen, care úi astăzi vrea să
denumească exact ce se credea, pe atunci, că este opusul: era o „ieúire” din „moravuri
burgheze”, o egalizare întru sărăcie, „palme bătătorite”, moravuri mai degrabă mitocăneúti –
dar la suprafaĠă se ascundea minciuna prin identificarea cu «socialismul», cu drumul către
«comunism»; úovăielile, nebuloasa deveneau evidente úi când urma să se dea un nume

183
„noilor” regimuri: democraĠie populară – a fost un trecător apelativ care să scoată din
încurcătura minciunii]. Dictatura proletariatului [iniĠial se preconizase, deschis, această
formă de guvernare, dar apoi s-a abolit termenul de dictatură, care „spunea” prea multe,
deschis; în ceea ce priveúte al doilea termen, minciuna cu adevărat greu de ascuns încă multă
vreme, pentru că nu mai exista adevăratul „proletariat”, care nu mai avea «decât lanĠurile de
pierdut»: ajunsese la Putere, era o «muncitorime luminată»; dar s-a menĠinut, chiar până în
1990, pe frontispiciul unor publicaĠii, ca Scînteia, úi chiar România literară – obligatoriu:
«Proletari din toate Ġările, uniĠi-vă!»]. DirecĠia presei [masca „cenzura”]. Documentele de
Partid [deveneau acte oficiale, uneori „cărĠi sfinte”, cu dogme de urmat, cu cuvinte noi de
adoptat: Cuvântările Conducătorului, Rapoartele etc.]. Domiciliu obligatoriu [cei „eliberaĠi”
din lagăre, Canal sau închisori de obicei nu deveneau complet liberi, ci au fost fie trimiúi să
locuiască în mod obligatoriu, fără posibilitate de a părăsi acele oraúe, în localităĠi de graniĠă,
ca Tulcea – unde familia nu putea să-i viziteze, deoarece era nevoie de autorizaĠii speciale,
greu de obĠinut, ca să se meargă acolo –, fie, mai ales în 1963-1964, au fost trimiúi în locuri
pustii din Bărăgan, cu indicaĠia «DO»; sintagma înlocuia pe aceea, din trecut, de domiciliu
forĠat sau arest la domiciliu, ceea ce era oarecum altceva úi oricum spunea exact despre ce
era vorba]. Drepturile omului [nici nu mai este nevoie să comentez: N. Cerveni, în AlianĠa
civică, nr. 9, iun. 1992: «În ConstituĠia lui Stalin, din 1936», «capitolul referitor la Drepturile
Omului erau vorbe goale»]. Duúmanul de clasă [a fost o componentă a sloganurilor prin care
se chema «la luptă», contra «chiaburilor, moúierilor, a burgheziei, a…»; dar s-a ajuns la
momentul în care a trebuit să se recunoască faptul că nu mai existau – sau nu se mai admitea
că existau – acele «clase duúmane», deci s-a renunĠat la expresie; de obicei, aceste renunĠări
se anunĠau, se justificau prin «documentele de Partid», prin úedinĠe speciale etc.]. Epurare
[de fapt: „dare afară”; această „curăĠire” a fiinĠat úi în timpul executărilor ordonate de Stalin;
în România au urmat îndată ce s-a preluat Puterea: s-au «scos» din diversele instituĠii
persoanele – multe – indezirabile deoarece erau «reacĠionari» sau aveau «dosar» prost,
«origine socială nesănătoasă»; deúi faptul continua să existe, nu s-a mai folosit acest termen
mascant, dar am avut surpriza să-l întâlnesc într-o publicaĠie din Italia, în anii de urmă:
«Scomparsa, «epurata», dice lei», La Repubblica, 2 iul. 1994, 7). Exploatare, Exploatator
[era termen de „ocară”, mai ales în anii ’50: „exploatau” pe «cei care muncesc»; definit úi în
DicĠionarul Explicativ al Limbii Române – DEX –, Bucureúti, Ed. Acad., 1975: «Însuúirea
fără echivalent a unei părĠi din munca producătorilor nemijlociĠi de către cei care dispun de
mijloacele de producĠie», «(Persoană) care exploatează munca altuia, însuúindu-úi fără
echivalent o parte din produsul acestei munci»; subliniez că: în DEX nu se menĠiona că acest

184
sens – de altfel, bine axat pe „linia marxistă” – făcea parte dintr-o anumită doctrină, ci era dat
ca unul dintre sensurile „normale” ale termenilor; evident, NaĠionalizarea sau Exproprierea
nu presupuneau o oferire de „echivalent” prin „etatizare”, vezi definiĠia în DEX: «Se trece în
proprietatea statului […]»; nu se menĠiona vreun „echivalent”]. Exploatat [DEX: «(cel) care
este nevoit să-úi vândă forĠa de muncă», dar fără referirea la ideologia marxistă; definiĠia este
însă valabilă pentru orice funcĠionar etc. úi în capitalism!]. Împăciuitorism [era, probabil, o
traducere: se deviase sensul blajinului cuvânt românesc, Împăciuitor úi astfel desemna pe
cineva care vrea să îmbine – fapt greúit! – diverse idei, doctrine, de pildă, ale Occidentului,
cu cea din „Est” etc.; era «aspru criticat»] Infra- úi Supra-structură [în DEX: «(Rar) Elemente
ale bazei tehnico-materiale» – desigur, nu mai era la modă în 1975 –, dar pentru al doilea
termen se dă ca prim sens acela marxist]. Linia (Partidului) [de fapt, dogma, nenumită ca
atare, care trebuia învăĠată, păstrată, iar Partidul „avea voie” să o schimbe, adesea, dar în
realitate rămânea aceeaúi ca esenĠă; se schimbau însă diverse „denumiri”]. Loc de muncă [vai
de acela care nu muncea sau mai bine zis nu era acceptat să lucreze undeva, úi deci «nu era în
câmpul muncii»; conotaĠia politică era cunoscută, dar bine mascată]. Lupta de clasă [vezi úi
mai sus]. PoziĠie principală [se útia: cea „comunistă”]. Rămas, [uneori, mai „tehnic”,
«transfug»: care nu se mai întorsese dintr-o călătorie în străinătate; oprobriul cădea asupra lui
úi a familiei, dar dacă „doar” „încercase să fugă” úi era „prins” la graniĠă, pedepsele erau
enorme, mai ales în anii ’50]. ReacĠionar [mascare a opoziĠiei faĠă de regimul comunist, faĠă
de ideologia marxistă etc.]. Realism socialist [prea greu de definit exact, mai ales că se
schimbau criteriile de încadrare; se aplica literaturii úi ar fi „voit” să semnifice o inspiraĠie din
realitatea muncii, a fabricilor – la început –, dar devenea mai greu de explicat úi în fond de
impus ca atare, deoarece, dacă se inspira un scriitor din dura realitate a acelor vremi era,
evident, sancĠionat: vezi un caz ca acela al lui Paul Goma]. Reeducare [a mascat tragedii, ca
aceea de la „Piteúti”, cu arestaĠii politici supuúi unor torturi descrise în Memoriile publicate
după 1989]. ReĠinut (pentru cercetări) [era, în realitate, o arestare fără proces, care putea dura
ani de zile, cu interogatorii, torturi etc., iar uneori se termina printr-o «pedeapsă
administrativă», adică tot o arestare, dar fără proces, pentru că de fapt nu se putea aduce o
acuzaĠie cât de cât bazată pe dispoziĠii legale]. Sabotori [cu sens mascat, care a dus până la
pedepsele capitale ale unor lucrători de la Canal, la începutul anilor ’50: cf., de pildă, «bande
de sabotori úi diversioniúti» – 1952, apud V. Negru, Ex, 6, nr. 29, aug. 1995, 8]. ùedinĠă [a
devenit un alt mijloc mascat de impunere a unor reuniuni în care se putea face «trasarea de
sarcini», comunicarea «liniei Partidului», «critica», «organizarea activităĠilor» etc.; a avut
zeci de ani conotaĠii ascunse dar destul de neplăcute pentru participanĠi]. Societatea socialistă

185
multilateral dezvoltată [unul dintre cele mai mincinoase cliúee]. (De) Sus [care provenea de la
«Conducerea de Partid», iar mai târziu exclusiv de la «Biroul unu» sau «doi», de la N.
Ceauúescu sau de la soĠie; se exprima uneori úi prin privirea „în sus”, prin indicarea cu
degetul „în sus”]. Verificare (verificări) [mai ales la sfârúitul anilor ’40 – începutul anilor ’50,
au fost «verificaĠi» în úedinĠe restrânse «membrii de Partid»; dar se mai făceau úi ulterior].
Mai aproape de anii ’80, frecvent se răspândiseră: Deosebit de [cu adjectiv, nu însemna
„diferit de”, ci era un superlativ, însă nu rareori nu se mai putea úti dacă avea un sens pozitiv
ori negativ; era predilect lui N. Ceauúescu, mai ales pronunĠarea «deosibit!»]. Epoca de aur
[se útia care era, făcea parte tot din hiperbolele preferate]. Prevederi [de obicei se răspândise
– úi nu a dispărut! – cu accentul incorect prevéderi, probabil interpretat ca Ġinând de vedére;
de asemenea predilect lui N. Ceauúescu, pentru că „indica” acĠiuni de făcut în viitor]. Tot(ul)
(inclusiv propriul tutulor) [ajunseseră úi apropiaĠi ai regimului trecut să ironizeze această
formulă magică a lui N. Ceauúescu: «avem totul», «(Ġara) are totul» – úi nu exista mai nimic
la dispoziĠia populaĠiei –, sau: «să facem totul», evidenta lozincă «mobilizatoare» – alt
termen frecvent, cliúeu, încă din anii ’50, când se îndemna la «luptă», la «mobilizare», la
«vigilenĠă» etc.].
2.3. Desigur că rămâne încă de întocmit un DicĠionar – cu frecvenĠele calculate – al
acestor termeni sau expresii. Nu aceasta a fost intenĠia aici: am menĠionat câteva dintre cele
uzuale (nu „cele mai”), pentru că le auzeam, citeam toĠi, foarte frecvent, deveniseră cliúee,
adică se utilizau aidoma ca automatisme verbale, adesea mecanic. Deveneau sloganuri
înĠelese fără să se facă adausuri contextuale, căpătau chiar un caracter de unicate [ca: Partid
sau Conducerea, 23 august, reacĠionar(ul)]. La început, unele forme ne păruseră bizare,
neînĠelese (Stahanovist, de pildă), neconforme cu limba română tradiĠională, mai ales că nu
întotdeauna erau create sau adoptate cu discernământ referitor la spiritul limbii române sau
pentru că erau adoptate într-o limbă străină, fără suficiente cunoútinĠe lingvistice (expresia în
lumina… a fost câĠiva ani respinsă de eminentul specialist în limba franceză úi traducător Gr.
PerieĠeanu, care, când trebuia să traducă texte, nu admitea că se poate spune astfel în limba
franceză; ulterior, a fost „admis” úi în FranĠa, dar Larousse nu-l menĠionase nici în ediĠia din
1966, însă în mai „primitorul” Robert apare în 1967 exact ca în formulările din Ġările „din
Est”: «à la lumière des événements»). O impresie asemănătoare ne produsese termenul
„ciudat”: progresist, care nu însemna, de fapt, „un om cu vederi moderne, în pas cu
progresul”, ci masca sensul de „om de stânga”, eventual chiar «comunist» (poate părea mai
ciudat că în limba italiană se păstrează termenul – ca úi alĠii, cf. supra: epurata –, de pildă,
într-un titlu în La Repubblica, 2 iulie 1994, 101, «Gli errori progressisti»).

186
 Elemente lexicale sau „micile fraze” (multe, slogane, lozinci), devenite expresii
tehnice politice, s-au difuzat mai întâi prin «conducători ai partidului», prin presă, au fost
difuzate, au fost «prescrise» (în expresia sociolingvistului Villegas). Câteva frânturi-cliúee,
din epoca mai nouă: «Vizita [lui N. Ceauúescu] care va duce la strângerea legăturilor politice
de pace úi prietenie cu toate Ġările din lume» […] «Îmi exprim totala mea adeziune […]
vibrantul mesaj de solidaritate». Dar multe erau slogane luate din experienĠa veche, de „peste
hotare”, venită tot prin filieră sovietică: «Proletari din toate Ġările, uniĠi-vă!», «Proletarii nu au
de pierdut decât lanĠurile», «Religia, opiumul poporului», «De la fiecare după posibilităĠi,
fiecăruia după nevoi» (care conĠineau úi un întreg program de educaĠie după modele străine).
S-a adăugat mulĠimea lozincilor mai mult sau mai puĠin autohtone, dar tot după modele mai
ales de la „Răsărit” la origine, mereu modificate, adaptate la noi contexte sau nume. Ele erau
învăĠate tot pe dinafară, bombardând urechile, cu intonaĠia „mobilizatoare”, úi fiind extrem de
frecvent expuse ochilor (pe pereĠi – ca «panouri» cu litere „scrise” sau „tăiate” din hârtie, pe
«Gazetele de perete», în ziare, la Televiziune etc.): «Trăiască pacea în lume!», «ÎnvăĠaĠi,
învăĠaĠi, învăĠaĠi!» (Lenin), «Trăiască tovarăúul – !», «Comunismul, visul de aur al omenirii»,
«Trăiască genialul conducător Iosif Visarionovici Stalin!», «Trăiască prietenia româno-
sovietică!», sau ca titluri cu imense „majuscule” în ziare (de fapt, cele două-trei, «presa
centrală de Partid», singura care conta, faĠă de cea din provincie): «Seceriúul orzului –
urgentat la maximum!», «Culturile duble – însămânĠate neîntârziat!» (Scînteia, 58, nr. 14562,
14 iun. 1989, 1), «Mult iubite úi stimate tovarăúe Nicolae Ceauúescu». „Frazele” (de fapt,
alăturarea de lozinci) au avut tot timpul – de la începutul anilor ’50 (úi puĠin înainte) un ton de
incitare la „luptă”, de stimulare, de „mobilizare” – căci trebuia ca masele să nu se oprească
din eforturi (chiar dacă unii «se făceau că munceau» – se zice, azi) –, cu „morcovul” arătat
mereu în faĠă: atingerea finală a comunismului (în Mexic, fără a se sublinia întotdeauna un
caracter de regim totalitar, lozinca era cel puĠin exprimată pe faĠă: vieĠuirea în «RevoluĠia
continuă», de unde abundenĠa de termeni de asemenea din aria „luptei”, ca, îmi amintesc, o
staĠie de metrou, de mare importanĠă în imensa metropolă: «Insurgentes»). «Totul», inclusiv
trecutul României, „istoria”, erau subsumate acestei «lupte». Iar un final de «Telegramă» (alt
tip de mesaje al căror stil devenise standard, de neclintit) către N. Ceauúescu îmbina diverse
elemente specifice ale acestei Ll (cu ocazia Simposionului pentru comemorarea lui Mihai
Eminescu):
«Într-o vie úi deplină unanimitate, participanĠii la Simpozionul omagial Mihai
Eminescu folosesc acest prilej pentru a vă exprima dumneavoastră, mult stimate úi iubite
tovarăúe Nicolae Ceauúescu, dumneavoastră, mult stimată tovarăúă Elena Ceauúescu, cele

187
mai calde sentimente de aleasă dragoste úi neĠărmurit respect, satisfacĠia deplină úi întreaga
recunoútinĠă pentru strălucita activitate politică, revoluĠionară úi patriotică pe care o
desfăúuraĠi, asigurându-vă că vom face totul pentru dezvoltarea útiinĠei, culturii úi artei, astfel
ca aspiraĠiile Luceafărului poeziei româneúti să-úi găsească o minunată împlinire în ampla
operă de edificare a celei mai drepte úi demne orânduiri – comunismul, visul de aur al
omenirii!
ParticipanĠii la Simpozionul omagial dedicat centenarului Mihai Eminescu»
(cursivele din citat sunt majuscule în ziar: Scînteia, 14 iunie, p. 1).
Evident, „poporul” a învăĠat lecĠia exprimării úi a aplicat-o, spune Radu Cosaúu (în R.
lit, aug. 1992, 18): «În lumea asta de bârne úi paralele: […] înregistrasem celebra inaugurare
a unei fabrici de biscuiĠi, în prezenĠa Tovarăúului, când lumea a început, la o indicaĠie trezită
o dată cu apariĠia pe bandă a biscuiĠilor, ca substantive, să scandeze, ca verb la imperativ:
„BiscuiĠi! BiscuiĠi!”. O asemenea minune a limbii, cu un asemenea sfânt fior al substantivului
conjugat, Caragiale n-a cuprins» (vom reveni asupra „dăinuirii” acestui tic devenit truc, mai
departe, referitor la analiza unor manuale «revizuite», din anii 1991 – 1993).
Altă strategie a fost úi aceea a cuvintelor sau frazelor prohibite – ca o urmă a credinĠei
în „magia cuvintelor”, în „ocolire”, pentru a evita realitatea sau a o „farda”. De pildă: a nu se
mai spune chelner [«Burghezie!»], ci ospătar, nu servitoare, ci femeie de serviciu, nu Ġigan,
ci rom etc. (fenomen asemănător úi celui din Germania „de Vest” din anii ’60 mai ales: a se
spune Gastarbeiter, pentru „muncitor imigrant”, sau, în Italia: colf[a] – collaboratrice
famigliale – în loc de „servitoare”). Apoi, expresiile au fost impuse obligatoriu, dogmatic
(prin «învăĠământul de Partid» sau «ideologic»), învăĠate exact în forma prescrisă, uneori cu
modificări tot obligatorii, în lenta dinamică totuúi existentă a politicii sau a ideologiei.
Caracterul de dogmă al conĠinutului era întărit prin repetare, prin forma de cliúeu, ducând la
fixare, dar úi la imobilitate lingvistică úi totodată la un fel de sugestie colectivă, totul fiind
mascat, mai ales la epigonii marxismului sau ai socialismului (apoi, la persoane inculte sau
iubitoare de comode stereotipii verbale): un gol ideatic, sau un sens ascuns – cunoscut numai
«Sus» sau «la nivel înalt» (cf., de pildă, gluma unui ziarist despre «limba de lemn chinezesc»:
un înalt funcĠionar chinez, cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a «eliberării paúnice a
Tibetului», [ziaristul comentează]: «Aplaudată de majoritatea Tibetanilor, politica Partidului
Comunist Chinez este în întregime conformă realităĠii tibetane» (N.C.M. – 1991).
Aceste „goluri ideatice”, abil învăluite în avalanúe de cuvinte, de eufemisme (evitări úi
de tabu-uri – asupra cărora vom reveni, pe lângă exemplele date mai sus), fraze care încercau
să ascundă prin „rezerve”, prin ocoliri impersonale (se face, s-a făcut – fără nume, dacă

188
„venea” „de sus”, ori critica se făcea „de jos” –, sau: niúte, se pare că –, unii), implicau úi altă
stratagemă cu finalitate asemănătoare: abundenĠa de adjective (mai ales la superlativ,
hiperbole), selectând epitete din sfera pozitivă – pentru „realizările” regimului sau ale
„Conducerii” ori ale industriei socialiste etc. –, úi negative dacă se refereau la „duúmani”,
„elemente declasate”, „putrede” – se zicea mai ales în anii ’50 – etc. astfel, se ocoleau
realităĠi, într-un mod de exprimare încă insuficient analizat de lingviútii de la noi (în orice
caz, nu de cei care discutaseră, în acei ani, „stilurile limbii române”, dar este adevărat că nici
nu ar fi avut voie să o facă – poate nici nu sesizaseră suficient faptul; nu au făcut asemenea
analize aprofundate nici cei plecaĠi din Ġară, iar nu puĠini se exprimau ei înúiúi astfel).
Ocolirea era deci o caracteristică marcantă a acestui mod de exprimare úi în fond Ġine
tot de domeniul „minciunii”, al mascării. (...)
3.1. Ll este un subsistem [comentariu: nu un simplu „stil”] al unei limbi, desemnând
mai ales elemente lexicale, dar úi unităĠi frazeologice, cu caracter de expresii fixe, de cliúee
încremenite, cu sens determinat în contextul unei anumite „autorităĠi”, în mare măsură
utilizate stereotip-dogmatic ca exprimare a unei ideologii (sau simulacru de subsisteme
ideologice economice, tehnologice, politice, culturale etc. care deĠin o putere sau o
autoritate), imitate, dar úi impuse de puterea politică sau de grupări ori indivizi cu asemenea
veleităĠi (chiar dacă, în genere, promotorii sau epigonii sistemului ideologic nu cunosc
întotdeauna exact conĠinutul semantic), apoi difuzate prin repetare, prin utilizarea frecventă,
în diversele mijloacele de comunicare în masă, orale sau scrise, anihilându-se astfel gândirea
maselor receptoare, care pot deveni supuse unei sugestii colective; intenĠia reală sau cel puĠin
efectul obĠinut sunt în genere de a se impune autoritatea, fie prin secretul ori prestigiul
codului deĠinut, fie prin cunoútinĠele tehnocrate, împiedicându-se altă modalitate de gândire
úi, în genere, ascunzându-se, mascându-se adevărata realitate, dacă aceasta nu este favorabilă.
(...)
4.3. Într-adevăr, în România, treptat – dar nu după multă vreme, ci încă din anii ’50 –,
Ll a devenit în genere un mijloc de anihilare a gândirii, de introducere a unor structuri de
gândire din afara individului. Prin aceasta, individul poate deveni pasiv: altul gândeúte pentru
el (în locul lui). Scopul este evident, chiar dacă nu întotdeauna úi nu toĠi cei care creează o Ll
sunt, la început, conútienĠi de rolul ei. Ll este de obicei instrumentul unei ideologii care, ca
atare, se formulează în principii, iar acestea pot deveni stereotipii de gândire, exprimate în
cliúee. Iar când ideologia tinde să devină sau a devenit o „Putere”, de obicei aceasta caută să
apară într-o lumină favorabilă, ba chiar să ascundă adevărul, mai ales dacă este creatoare de
condiĠii generale nu prea favorabile pentru indivizi luaĠi în parte sau pentru colectivitate.

189
Clasa guvernantă care se impune prin forĠă (sau prin prestigiu aparent, manipulat) ajunge,
mai ales în Statul totalitar, să impună úi un mod de gândire, iar implicit de exprimare (părând
să adere la absurda idee a lui P. Janet3, că limbajul a provenit din capacitatea unui „úef” de a
se exprima «pentru a comanda» (citat úi în alt loc, de noi: «parler c’est le plus souvent
commander»). Unele cuvinte capătă un rol „sacru”, de unicate úi valabile ca funcĠionând
numai într-un anumit context, fiind cunoscute de oricine ca atare. Ele fac prizonieră
comunicarea úi gândirea tuturora.
În contextul nostru – úi nu a fost probabil o excepĠie, „în Est” –, Ll a putut juca úi
rolul de înúirare de cuvinte hipnogene, care nu numai că minĠeau, nu numai că mascau
realitatea, dar manipulau printr-un fel de adormire hipnotică, legănată în scalda monotonă a
vocabulelor repetate, cu o frecvenĠă care nu mai aducea nici o informaĠie nouă, deci nu mai
cereau nici măcar să le înĠelegi, să le interpretezi, să le asculĠi ca sunete umane.
5.0. A dispărut Ll – ca vechi forme sau chiar ca fenomen – o dată cu încercarea de
înlocuire a vechilor structuri?
5.1. Evident că nu, iar citatele anterioare din presa franceză, privitoare la alt regim
politic, arătau generalitatea acestui fenomen, manifestată atât prin particularităĠi specifice
unui anumit context, cât úi prin trăsături cu valoare generală. Multe comportamente,
stereotipii de gândire, practici – chiar principii – economice, politice, morale, ca úi instituĠii úi
promotori ai vechiului s-au menĠinut. Unele forme úi mecanisme de expresie dispar, însă atât
fenomenul ca atare, cât úi anumite modalităĠi concrete de realizare a lui persistă sub unele
forme noi, cu o geneză în care pot acĠiona úi alĠi vectori.
5.2. Constatăm, în epoca ian. 1990 – iul. 1991, că se menĠineau diverse aspecte – úi
vom prezenta ulterior câteva exemple, dar se adăuga úi alte particularităĠi. S-a creat o nouă Ll,
treptat, dar foarte rapid, prin comportamente de automatism căpătate anterior (de pildă: de
Sus, sau la CC, înlocuite prin: «[mergem, chemat] la guvern», în febr. 1990: «la Fesené»);
sau prin grupuri ale Puterii, dar, prin extensie, úi prin alĠi factori – birocraĠie, presă etc. –,
care doresc să arate cunoútinĠe speciale úi care deĠin un cod (nu întotdeauna bine stăpânit,
mai ales nu în limba română) economic de pildă, politic, cultural, tehnic.
Observând, deci, dinamica lingvistică în contextul românesc din ultimul deceniu,
constatăm, în primul rând, că unele automatisme verbale au supravieĠuit, cu atât mai mult cu
cât nu au dispărut brusc toate structurile economice-politice-sociale anterioare úi este firesc,
de asemenea, să persiste reziduuri de mentalitate. (...)

3
Janet, Pierre, L’intelligence avant le langage, Paris, Ed. Flammarion, 1936, p. 250

190
 6.0. Voi da, mai întâi, în cele ce urmează, câteva exemple, clasate nu atât din punct de
vedere strict lingvistic, cât mai ales sociolingvistic, prin referire la geneza úi funcĠia lor,
pentru a desprinde mai clar modul în care se denaturează comunicarea în limba română.
6.1. Fosile ale vechii Ll, mai ales în primii ani după RevoluĠie. Este vădită existenĠa
unor elemente din vechea Ll folosite ca atare, fie pentru că au rămas aspecte, comportamente,
dar úi structuri ale Statului din realitatea anterioară, fie pentru că vorbitorii din generaĠiile
tinere sau mijlocii nu útiu cum se exprima acelaúi obiect, proces, fenomen în limba română
înainte de sfârúitul anilor ’40, sau nu útiu că anumite forme utilizate azi nu existau în limba
noastră, ci au fost adoptate inutil, ca fosile dogmatice úi de cele mai multe ori nefireúti pentru
limba română, funcĠionând drept cliúee ale Ll.
Deosebit de – este un exemplu tipic, căruia, de altfel, ar merita să i se dedice un întreg
studiu (pe care-l am în pregătire); a fost preluat din Ll a lui N. Ceauúescu însuúi (care-l
pronunĠa: déosibit de –) úi este folosit frecvent (cu accentul de insistenĠă pe prima vocală), ca
un cliúeu cu sens ambiguu, fie „foarte bun”, fie „foarte rău”, ocolind de fapt „zicerea pe
úleau”4: «o ocazie deosebită […], are un rol deosebit» [TV, PoliĠia, pentru „examen auto”, 25
ian. 1990], «de o valoare deosebită» [TV, traducere, în filmul „(Procesul de la) Nürnberg”,
pentru engl. extraordinary men], «rezultate deosebite» (R, 1991). Dar deosebit (de) a devenit
(preluat din epoca anterioară) extrem de echivoc: «un deficit deosebit» [2 mai 1991, Fota –
ministru? – TV], «o cifră deosebită» [mare? mică? sau diferită de –?] se înregistrează la Satu
Mare [TV, 15 iul. 1990], «un loc istoric deosebit» (Târgoviúte) [Even, 19 mai 1991],
«probleme deosebite» [grele? excepĠionale?; TV, 6 ian. 1992], «această deosebită expoziĠie»
[?; R, 1991]. Iată úi un summum: «[despre un centru de copii handicapaĠi] Centru care a
obĠinut rezultate deosebite, se confruntă în momentul de faĠă cu dificultăĠi deosebite» [Radio
Bucureúti, „Cultural”, 30 mai 1991]. Pentru a nu reveni la exemple din anii anteriori, să
menĠionăm aici úi mostre din 1993, 1994 (ar putea continua): «echipa României a reuúit o
performanĠă deosebită» [TV – reporter sportiv, 22 mai 1993]; [un interviu în care se repetă
de peste 15 ori, în aproximativ 7 minute] deosebit de … [în diverse contexte] [Radio
Bucureúti, 31 mai 1994]; [o relatare de M.R., în care, în 5 minute, apare cu sensuri sau
conotaĠii diferite]: «meseriaúi deosebiĠi», «(hotelul Negoiu) a reprezentat o problemă

4
Am întâlnit úi în Ll franceză asemenea cliúee, cu sens vag, echivoc: exceptionnel, de exemplu «des problèmes
exceptionnels posés par la réunification allemande» [pozitiv? negativ?], Ph. Séguin în „Le Monde”, 6 febr.
1996, 7] (în acelaúi interviu abundă úi alte elemente de Ll: «cet objectif politique réaliste», «[relativ la Bosnia] il
va falloir se dire que c’est moins ce qui est juste et souhaitable qui doit être promu, que ce qui est susceptible d’
être durable et d’assurer la fin du drame» [„probleme excepĠionale puse de reunificarea germană”, „acest
obiectiv politic realist”, „va trebui să ne spunem că nu atât ceea ce este just úi de dorit trebuie promovat, cât ceea
ce este susceptibil de a fi durabil úi de a asigura sfârúitul dramei”].

191
deosebită [grea?]», «m-am trezit cu probleme deosebite», «lucrurile deosebit de grele pe
mine mă atrag, în mod deosebit, [iar reporterul intervine:] cu produse deosebite [din
import?]», «construcĠiile mai deosebite [mai dificile? fără accent]» [10 mai 1994]; «situaĠii
deosebite [reporter, TV, 3 mai 1994]»; «cu contribuĠia deosebită a lui Sextil Puúcariu» […]
«publicitatea a obĠinut rezultate deosebite» [TV, aceeaúi dată]. Am insistat asupra acestui
exemplu, deoarece este nu numai tipic pentru preluarea unor cliúee din epoca anterioară – úi
încă fără discernământ –, dar úi pentru că ilustrează continuarea pe panta unei modalităĠi de
exprimare simpliste, de cliúeu care poate semnifica „orice úi nimic”, úi, mai ales, care evită
precizări (subterfugiu al supravieĠuirii din epoca anterioară).
CoexistenĠa a apărut cu mare evidenĠă de la început, într-un dialog purtat între doi
promotori ai noului stil verbal, două persoane din conducerea Statului (toate exemplele
presupun ghilimele, chiar când nu sunt puse). Alături de cuvinte ca: acuze, derobări, postiura
(I. I., Int 1991) úi altele, se aflau sintagme din veche Ll, dintre care am menĠionat unele mai
înainte; sau: «preĠurile care pot fi practicate», «sumamente pozitiv», anelul, vizavi de, alături
de: «este un lucru constructiv», «critica constructivă», «proces de reaúezare» (P. R., Int
1991).
Au rămas, după cum se observă din acel dialog, úi formule ca atare din vechea
ideologie (marxistă, comunistă), sau din legislaĠie, din jargonul birocratic (fenomene
explicabile nu numai prin automatisme, dar, iniĠial, úi prin faptul că diversele persoane îúi
făcuseră educaĠia exclusiv în epoca marxistă (chiar sovietică-stalinistă): «să se rezolve de
sus» (I. I., Int 1991), «răspunde unei necesităĠi obiective […], situaĠie obiectivă, motivaĠie
obiectivă»5 (ibid.), «aúezare a societăĠii», «acest proces de reaúezare», «interdependenĠă
dialectică între […]» (I. I., ibid.).
În dialogul la care mă refer, s-a relevat úi explicit că exista conútientizarea acestei
coexistenĠe (la care nu se renunĠa, însă), uneori subliniindu-se transpunerea de termeni:
«Vechile structuri, cum le menĠionaĠi dumneavoastră» [adică I.I] (P. R., Int 1991), sau:
«pârghiile economico-financiare, verigile, agenĠii economici cum sunt numiĠi astăzi» (I. I., Int
1991), «din punct de vedere economic útiinĠific – în limbaj direct: dacă se scade producĠia cu
20 %» (P. R., ibid.; aú comenta: adică, restul nu e spus „direct”?).
Dar asemenea formule s-au menĠinut úi la alte persoane, sau până târziu: «Atitudine
antagonică» (E. V., Int – TV 1990), «aúezarea justă a sarcinilor fiscale» (ConstituĠia, 1991,
Cap. III, Art. 53), «să lucrăm constructiv» (N. V., negocieri, TV, 30 apr. 1993), «atitudine

5
Un lider din 1992 aprecia că I. Iliescu era «tributar limbajului materialist – dialectic» [în Adev, 13 aug. 1992].

192
constructivă […] critică constructivă, […] alte critici constructive» (Reprezentant al
Guvernului, TV, 2 iun. 1993), «asigurând participarea activă la viaĠa socială úi culturală»
[Proiectul Legii ÎnvăĠământului, comentat de Dinu Petrescu, Ex, 1991, nr. 15], «Senatul cere
Guvernului, celorlalte…» (1990, formă sintetică de enumerare cu omiterea finală a copulei
úi, frecventă în «Epoca de Aur»], «CondiĠii reciproc avantajoase» (TV, 13 febr. 1992),
«productivitatea muncii […], salt calitativ» (R, 1 iul. 1993), «Să lucrăm constructiv!» [era
unul dintre cuvintele-cheie, goale de sens clar; în negocieri cu lideri sindicali, 3 mai 1993],
«realizarea úi transpunerea în viaĠă a» [pătruns úi la „Europa liberă”, 19 ian. 1992], «nivelul
de instrucĠie al tineretului nostru […], ca platformă comună […], strategie coerentă […],
asigurarea unor pârghii adecvate […], în toate sectoarele […], organele de Stat […], este o
interdependenĠă directă între […]»[TV, I. I., 17 mai 1992], «să mobilizăm toate eforturile»
[I. V., în Tin, 1992, 17-23 ian., 61], «[prim-ministru; cliúeu ca în vechiul Stat] Am dat pentru
sănătate, învăĠământ […]»[R, 30 apr. 1993], «să ne gândim la o aúezare a [salariilor?]» [R, I.
I. la fel], «reaúezarea salariilor» [R, 20 oct. 1985; úi neclar: actualizarea, indexarea, aducerea
lor în acord cu preĠurile?], «transport în comun» [altă relicvă].
Amestecul de cliúee din trecut úi ulterioare, dar úi oscilaĠiile terminologiei
administrativ-birocratice actuale sunt evidente în „împleticirea” unui vorbitor plin de
bunăvoinĠă: «îl obligă pe micul producător să-úi cedeze mica lui proprietate la colectivă,
pardon, la asociaĠia lucrativă, că aúa se cheamă acum» [în Ex, 20 apr. 1994, 7].
S-ar mai putea menĠiona multe alte exemple de preluări din vorbirea anterioară sau
direct reziduuri din ticuri verbale ale lui N. Ceauúescu: experenĠă [Conf. de presă, 21 dec.
1991], «vor evolua interpreĠii», intreprinderi [cu i, nu cu î], prevéderi [pe care l-am mai
menĠionat], totul etc.; prelevat în loc de prevalat, (úi în anul 2000), «condiĠii de muncă
deosebite» [periculoase?, speciale?, grele? – R, 8 febr. 2000]; ce treb’e făcut, noi a trebit să,
totul e posibil, (agentul economic) să útie că [formulă totalitară], infrastructurile; sau
înlocuiri doar formale faĠă de trecut: cf., până úi la 10 febr. 2000, la R, persoana declarând că
«eu construiesc legile».
Doi corespondenĠi ai ziarelor Pravda úi Izvestia la Bucureúti, într-un interviu cu E.
Hurezeanu, care le punea întrebările – „Europa liberă”, 1991 – răspundeau într-o pură Ll
încadrată în comunicarea prin care nu se spune mai nimic, se ocoleúte, se repetă, nu se
termină fraze, se fac lapalisade: «Se face atâta propagandă împotriva tratatului că nu se
mai…[…], ar fi bine de a găsi niúte căi comune», «nu, primul cuvânt care-mi vine mie e
profesionalism, dar n-aú vrea să acuz pe nimeni de lipsă de profesionalism», «dacă cred că
există o anumită tendinĠă sau o rea-credinĠă în – n-aú putea să útiu», «nu sunt spectator român

193
[…] n-aú putea úti […], mi se pare că este […] nu útiu ce statut are […] încă nu s-a întâmplat,
dar se va întâmpla […], dar trebuie să avem răbdare [este un slogan pe care-l auzim frecvent
úi azi – comentariu TSC], toate nu pot fi născute imediat […] nu pot fi implementate imediat
[…]», «Fiecare ziarist, fiecare îúi face meseria acolo unde lucrează», «Se pare că au acceptat
ideea că au fost păcăliĠi, dar se pare că –».
6.2. M. Vasilescu (1993) a „cules”, din lucrări ale «unor candidaĠi la Facultatea de
Litere din Bucureúti», «niúte cliúee rostite de „profi” rutinaĠi care dictează comentarii úi le cer
elevilor să le înveĠe pe de rost». Exemplele nu sunt prezentate ca mostre de Ll veche, dar
putem să le considerăm ca atare: «ajutând cu adevărat la înflorirea úi dezvoltarea culturii úi
literaturii române», «Camil Petrescu reprezintă o figură aparte în cadrul nuvelisticii úi
publicisticii româneúti», «împrejurările sunt cele care contribuie la stabilirea tăriei de caracter
a individului», «felul în care este tratat omul superior», «Eminescu nu este decât un luceafăr
ce a luminat profund úi continuă să lumineze úi astăzi capodopere» [a se vedea úi «Mesajul»
lui N. Ceauúescu la comemorarea Luceafărului”, 1987, infra, Cap. 3]. (...)
7.1. Neofilia verbală este un aspect specific al noii Ll. Ea ar părea că provine úi din
opoziĠia faĠă de „vechi”, însă are, probabil, úi un substrat mai adânc: înlocuirea unor termeni
cu alĠii derivă nu rareori úi din sentimentul tabu-ului, al credinĠei (subconútiente) într-o forĠă
aproape magică a cuvintelor, care ar fi purtătoare ale unor calităĠi, procese, obiecte, acestea
putând fi înlocuite sau făcute să dispară odată cu folosirea altor cuvinte. S-a întâmplat un
fenomen asemănător mai ales la începutul anilor ’50, când anumiĠi termeni erau prohibiĠi, ei
desemnând – ca false „unicate” în mentalitatea unor persoane lipsite de suficientă cultură –
nu numai un curent de gândire, ci úi forĠa acelui curent: erau, de pildă, „persecutaĠi” termeni
ca Semantica sau Kibernetica [sic, cu K], sau Dumnezeu etc. Apoi, în anii ’80, am mai spus,
biserică, cruce etc. Este interesant că úi astăzi unele cuvinte sunt evitate, înlocuite cu altele,
deoarece îúi menĠin acelaúi statut de „unicate”, ca reprezentând realităĠi din veciul regim, úi
sunt înlocuite cu altele, evitându-le pe primele ca pe „piază rea”: de pildă, în februarie 2000,
la Radio (în emisiunea „pentru sate”), o fostă „cooperatoare” evita cuvântul Cooperativă
(deúi s-a úi precizat că există „Cooperative” úi în Occident), pentru că aceasta însemna
«proprietatea Statului», úi-l înlocuieúte cu Societate, pentru că nici AsociaĠie nu este „agreat”
(dar úi cuvintele adoptate acum pot ascunde „minciuni” ca úi cele folosite „înainte”, important
fiind „ce se pune” în acele cuvinte).
Prin urmare, se constată „teama” de unele cuvinte „din trecut” úi, de asemenea,
tendinĠa de noutate cu orice preĠ. Aceasta s-a manifestat, de la începutul anului 1990, în mare
măsură prin folosirea fie a unor termeni străini (adoptaĠi în diverse „adaptări” fonetice,

194
morfologice, grafice), fie a unor termeni „tehnici”, cu infatuări „tehnocrate”, din coduri de
specialitate dar în comunicarea pentru „marile mase” úi deci adresată unor cercuri largi,
„neiniĠiate”. Infatuare evidentă, nepăsare faĠă de adresanĠi, dar úi complexe de inferioritate
din cauza unei culturi reduse, care se voia mascată prin asemenea stratagemă (când nu era úi
certa tendinĠă de manipulare prin miza pusă pe cunoaúterea insuficientă a termenilor de către
adresanĠi). Astfel au fost puúi în circulaĠie termeni (sau simulacre, pocite), nu rareori primiĠi
úi cu atitudini ironice, însă fără ca aceste reacĠii să pară a tulbura pe promotori úi pe imitatori.
Iată termenul devenit „celebru”, dar la care nu se renunĠă, deúi este vag, chiar echivoc folosit:
implementa(re) (în mare parte, originile difuzării multor asemenea termeni a fost în presă úi
în Parlament). De exemplu: «mecanism de implementare» (14 iul. 1991), «(glumă) Dacă
România ar fi fost în Alaska, ne implementam úi noi de niúte bani buni, dolari, fireúte» [un
super-tanc petrolier «a deversat» petrol, poluând litoralul Alaskăi, iar firma Exxan a dat
despăgubiri – N. C. Munt. în Ex, 1991, 2, nr. 24, 18-24 iun.]; «cu el începe buclarea
implementării pachetului de legi» [L. Dijm., Int, TV, 15 aug. 1991]. Atunci au început să se
difuzeze: derula(rea), pe care-l voi mai menĠiona, sau pachetul de legi [mulĠi telespectatori,
auzind sintagma, îúi puteau închipui pe bieĠii parlamentari împovăraĠi sub greutatea unor
„pachete” enorme], sau Executivul [TV, Marinescu, 9 sept. 1990], Eúichierul politic (C. S.,
1990), «pe măsura escaladării unor fapte» [D. V., 1990], Stat de drept [nu se útia bine ce
însemna – nici până acum nu este clar –, vezi úi caricatura lui J. Faizant], sau
«obstrucĠionează discuĠiile [...], antamarea discuĠiilor [...], someul» [TV – Reporter
Marinescu, 8 sept. 1990], «tip de desant comunist» [Zig-zag, 1925, iul. 1991, 8].
7.2. Din aceeaúi tendinĠă de neofilie – sau în orice caz de a fi reprezentanĠi ai
„noului”, inclusiv ai unui limbaj „liber” sau „eliberat” – dar în mare măsură împletită cu
complexul de infatuare amintit, are Ġinteúte „epatarea”, demonstrarea unor cunoútinĠe (mai
ales a unor limbi străine, în contrast cu un regim care nu încurajase, mai ales în ultimii ani,
învăĠarea lor), au fost imediat introduse în noua Ll cuvinte dintr-o limbă străină nu numai
netraduse, preluat direct din limba respectivă, mai ales engleza, sau într-o condescendentă
„românizare” străină limbii noastre (vezi, mai pe larg, Cap. 5) – ca manager, sponsor etc., dar
úi buticul, bodigarzii, someul etc. Dar la snobismul evident se adaugă úi, adesea, un
semidoctism ilustrat prin faptul că nu puĠine dintre aceste forme vădesc cunoaúterea
insuficientă a înseúi limbii străine respective (cuvântul este introdus în contexte inadecvate,
eventual este tradus, dar greúit), ca úi a limbii române, deoarece nu se cunosc posibilele
corespondente. În aceste cazuri, neofilia nu mai este doar datorată snobismului, sau acelor
complexe de infatuare-inferioritate, inculturii, ci úi unei tendinĠe de mascare a ceva (de n-ar fi

195
decât propria incultură) úi chiar de înúelare a adresanĠilor, care nu au cum să fie la curent cu
diverúii termeni străini, „tehnici” etc. (vom reveni asupra acestui ultim aspect, net încadrabil
în Ll). Exemplele îndeosebi din anii 1990-1991 sunt menite să arate cum s-au difuzat încă din
primele momente cuvinte uzitate úi astăzi.
Rezultatul a fost, prin repetare úi difuzare, transformarea a numeroúi asemenea
monútri lexicali în cliúee, a căror semnificaĠie este neprecisă sau este greúit înĠeleasă. Dintre
cele mai frecvente, la început, sunt, pe lângă cele menĠionate mai înainte, cuvinte care au
devenit obsedant-deranjante (unele au dispărut, ori nu mai sunt frecvente): derulare, a derula
(în loc de desfăúurare, a se petrece, a se întâmpla) care au intrat în sitagme bizare ori
ridicule: «(operaĠiile de) contabilizare s-au derulat» (TV? 13 iun. 1991), «schimbările
economice ce se vor derula» [V. Stănculescu, R, 5 iun. 1991], «încasările se vor derula»
(TV, reportaj 23 iun. 1991), «ne derulăm la culesul tomatelor» [!-TV, 5 iul. 1990]. Atunci s-a
„înfipt” vizavi de – [úi scris ca atare]: «vizavi de niúte evenimente» [P.R., Int 1990], «[Ce pot
face ei (primarii de sector) vizavi de Primăria Capitalei?]» [R, 7 febr. 2000;? în comparaĠie
cu?, către?, faĠă de – în ce sens?]. Sau altele «Mi s-au adus acuze» [D. Mih., I. I., Int 1990, úi
alĠii; probabil, atenuează „acuzaĠia”]; «să existe o concertare» [P.R., Int 1990], «preĠurile
care pot fi practicate» [P.R., Int 1990], «au fost mult derobate [...] au generat derobări» [I. I.,
Int 1990]; «finalizate cu» [devenit foarte frecvent în 1991], «în teritoriu» [la R, la TV, mai
ales în buletinul „Meteo” – în locul tradiĠionalului Ġară, (pe întreg) întinsul Ġării, abstract,
neprecis, neclar]; «locul secund», «repriza secundă» [în reportajele sportive, TV, D. Graur
etc.]; «Pe de o parte direcĠii generale, pe de alta direcĠii punctuale, concrete» [L – A. N., Int
la TV, 22 iun. 1991; s-a răspândit, echivoc; probabil că mulĠi îl adoptă prin asociere cu punct,
deúi este preluat din engleză].
ÎncurajaĠi, unii scriitori, ziariúti, reporteri etc. au repetat nu numai formele ca atare, ci
fenomenul însuúi, al extremei neofilii greúite sau al „creativităĠii” liber-baroce: «Restul [...]
melanjat» [P. Ung., în Zig-zag, nr. 65, 24 iun. 1991]. ÎnĠelegerea este complet blocată
deseori, posibilitatea de decriptare nefiind oferită receptorilor „de rând” nici prin contexte
clare – sau se oferă, magnanim, un sinonim care nu face decât să arate inutilitatea termenului
străin, deci o redundanĠă absurdă, sau chiar ridiculă: «anelul capacităĠii» [=veriga? Inelul? P.
R., Int 1991]; postitura [postura, pronunĠare „francizată” – I. I., Int 1991]; «sumamente
pozitiv» [P. R., Int 1991], «insulta trebuie retorcată» [P. R., iun. 1990], «a denegat unele
drepturi netede» [P. Ev.]; pegra [P. R., iun. 1990]; porta-vocea [idem], «dezamorsa(re) [...],
demara o discuĠie» [Marinescu, reporter TV, 8 sept. 1990], «guvernul nu a concedat» [L.-
Dijm., Int TV, 15 aug. 1991], «să concedem că» [C. St.], «aliniamentele revistei» [I. ùe],

196
«resuscitare reală» [idem], «o abominabilă responsabilitate» [idem]; «a surmontat-o»
[reporter TV, 1991]; «o incidenĠă directă asupra educaĠiei» [P. Ev. 1991]; «aceasta este un
manc, o lipsă» [Minist. Pături., apr. 1991]; «sume exorbitante concedate unor privilegiaĠi de
grup» [P. Ev.]; «un ins cultivat úi dexter hipercompetent» [1991, scriitor]; «au decopertat
totul [...], fiecare se exprimă aúa cum crede» [TV, D. Gr.]; «propria-i diablerie» [D. Mih.
1991]; «cedează ingerinĠelor» [D. Gi., scriitor].
Unele calcuri dintr-o limbă străină depăúesc adoptarea de „simple” cuvinte úi duc la
deformări sintactice sau combinaĠii morfo-sintactice greúite ori de-a dreptul la erori din toate
punctele de vedere: «deúi nu practicant, sunt ortodox» [P. Ev.]; «alegerile s-au defăúurat de o
manieră» [P. R., Int]; «lucrurile s-au petrecut de această manieră» [L.- Dijm., Int TV, 15 aug
1991]; «acest preĠ nu încape în judecata mea» [idem].
În sfârúit, greúeli care par „perle” imposibile în realitatea actuală (chiar de acum 9-10
ani): «insiguranĠa unui loc de muncă» [S. Cs. 1991]; «preferând trivialităĠi» [real? în filmul
«PiaĠa UniversităĠii»]; prelevare [prevalare]; «aceste drepturi mi le poate revendica» [cu
sensul „mi le poate da!” – TV, 13 nov. 1991]; «cu obstinenĠă» [I. I., Conf. de presă, 27 apr.
1991; este un fel de „creaĠie” prin cotaminare, probabil, între Fr. obstination úi Ital.
obstinazione, plus Rom. abstinenĠă; se dovedeúte úi o cunoaútere insuficientă a limbilor
străine din care s-a crezut că se adoptă cuvântul – úi atunci, de ce să nu se spună, corect,
româneúte, încăpăĠânare?]; [a părut bizar, atunci – apoi lumea s-a „obiúnuit” cu termenul
străin, care acum se pare că este înlocuit cu consultanĠă] «serviciu de consulting» [reclamă a
ziarului Ex, de exemplu, din 18-23 iun. 1991]; nouhau [folosit oral; este know how, apud Gh.
Constantin – 1991]; boutique [au „izbit”, la început, firmele, multe „privatizate”, înlocuind,
unele, pe shop, care înainte de dec. 1989 avea sensul special de „magazin pentru străini – cu
vânzare pe valută”]; Chic [firma unui mic magazin în centrul Bucureútilor – pronunĠat, cum l-
am auzit, kik] etc.
Iată úi traduceri ad litteram, care nu comunică sensul exact, conotaĠional, din limba
de origine, deoarece, de exemplu, puĠini cunosc contextul din viaĠa social-politică franceză:
«lupi tineri úi biúniĠari» [Fr. Jeunes loups, relativ la tineri politicieni sau oameni de afaceri
care se luptă prin orice mijloace să parvină sau chiar se luptă pentru „Putere”] sau derutantul,
desigur, pentru mulĠi care nu cunosc sensul special din Fr. parapluie sau Engl. umbrella: «cu
umbrela americană» [A. Năstase, TV, 22 iunie 1991].
Noua Ll a căpătat, adesea, úi mai ales în primele etape după 1989, úi caracteristicile
unui stil baroc mult mai incongruent, în comportamentele ei, decât cel anterior, alăturându-
se, de către acelaúi vorbitor (sau autor, în textul scris), în aceeaúi frază, elemente noi,

197
provenite din neofilie (greu de înĠeles), úi cuvinte neaoúe, uneori triviale, de argou: «îndesind
insultele» [alături de retorcată sau de denegată – P. Ev. 1990], «impracticabili bonzi [...]
murdăriĠi de [...] în cel mai jegos sens», «atunci au realizat [...] că erau parteneri într-un joc
de bambilici», «metehne decizionale», «a festivismului păgubos» (vom relua detalii asupra
acestui stil în Cap. 7). (...)
9.3. În concluzie, în noile condiĠii social-politice, Ll se difuzează prin imitaĠie
neobligatorie. Totuúi, această imitaĠie este „voluntară” numai în măsura în care nu este
provocată de dogmatisme ale grupărilor politice din care face parte o persoană, sau de o abilă
manipulare. Dar chiar în cele mai bune cazuri, de „neobligativitae”, în realitate se petrece o
„impunere” prin frecvenĠa prezentării acestor elemente verbale, sau prin prestigiul deĠinut de
factori ai Puterii politice sau de persoane care au căpătat valoare de „personalităĠi”. În ceea ce
priveúte frecvenĠa, un rol de prim ordin îl au mass-media, prin preluare, utilizare, insistenĠă
(dintre mijloacele de comunicare în masă, TV are un rol sporit în această perioadă, însă, în
acelaúi timp, presa este enorm amplificată, iar discuĠia politică pătrunde, astfel, mult în
„stradă”, familie, locuri publice). În noul context se adaugă aparenta explozie de libertate
lingvistică a stilului de exprimare, ca úi un anumit snobism, alături de impostură (imitaĠia
intrând în joc úi prin asocierea cu aprecierea pozitivă „a modei”) – atât la promotori cât úi la
„beneficiar” (care imită de fapt un stil declanúat de diverse „Puteri”, inclusiv de mijloacele de
comunicare în masă). „Libertatea” neofiĠilor a dus úi la un stil baroc, mai dezlănĠuit decât
oricând, dar mascând, în fond, semidoctismul sau chiar o incultură infatuată.
Majoritatea noilor forme – foarte multe preluate direct din limbile franceză úi engleză
–, adesea ridicule, străine limbii române, invadează limba română ca excrescenĠe frapante,
împiedică o comunicare bună sau cel puĠin în limitele „normalului”, dar, în absenĠa vechilor
mecanisme úi motive de impunere sau de triere („Îndreptare” oficiale), fie apar/dispar caduc,
împovărând redundant comunicarea, fie sunt imitate de mase, ca veritabile automatisme de
supunere faĠă de „autoritate”, dăinuind úi în noul regim politic, în anumite medii mai ales.
Câteva precizări se impun, în final. a) Nu orice cliúeu (termen cunoscut încă din
manuale sau tratate de stilistică mai vechi) este un element de Ll. Sunt cliúee care au nu
numai un sens vag, „tocit”, ci, în fond, au un caracter dogmatic úi s-au impus în mod aproape
obligatoriu prin frecvenĠa lor, sau prin forĠarea la învăĠarea lor din motive politice, sau prin
folosirea oficială, ori prin prestigiul unei instituĠii, al unei persoane sau grup privilegiat (de
specialiúti într-un domeniu, „tehnocraĠi”, birocraĠie, partide cu o ideologie dogmatică etc.). b)

198
Adesea, sunt centrale conotaĠiile (cf. úi Ehlich6); c) Sensul lor de obicei maschează realităĠi,
în favoarea celor care le pun în circulaĠie. d) Prin aceasta, în mare măsură au funcĠie de
manipulare. Acestea sunt cliúeele din Ll. (...)

6
Ehlich, Konrad, Sprache im Faschimus, Frankfurt, Ed. Suhrkamp, 1989, p. 168

199
 III.

Tipologia elocinĠei : judiciar, deliberativ, demonstrativ. ElocinĠa barei, a amvonului, elocinĠa

politică, academică, militară, parlamentară. Procedee specifice. Legile polemicii civilizate.
Structura elogiului. Organizarea discursului : exord, diviziune, naraĠiune, confirmare,
respingere, peroraĠie. ArgumentaĠia. Tehnici úi convenĠii. Oratorul.

200
Antoaneta TĂNĂSESCU

ORDINEA DISCURSULUI

RezistenĠa acestui sistem teoretic, dar úi a repertoriului terminologic aferent este

extraordinară úi texte citate în bibliografie sau reproduse în antologia de faĠă, texte apărute
după 1950 (semnate de Curtius, Barthes, Pelerman, Foucault, texte din dicĠionare de
specialitate, în sfârúit, Vasile Florescu), adică la mai bine de 20 de secole de la clipele
începătoare, adică, în cazul retoricii, clipele antice, o probează. Iată-l pe Roland Barthes,
interesat de perenitatea spectaculoasă a acestei „ancienne Rhétorique” în cadrul seminarului
Ġinut, prin 1964-1965, la prestigioasa L’École Pratique des Haute Études, experienĠă
valorificată două decenii mai târziu în L’aventure sémiologique (Éditions du Seuil) din care
am preluat un capitol edificator pentru înĠelegerea filiaĠiei dintre retorica de acum úi cea de
demult. În aceasta constă, astfel, inflexibila fidelitate faĠă de sine a retoricii pe care o
anunĠam, în deschiderea prezentelor fugare însemnări, cu observarea, bineînĠeles, a
variaĠiunilor pe teme fixe. Cum ar fi constatarea urmărilor pe care le are retragerea elocinĠei
juridice din prim planul atenĠiei o dată cu ceea ce, în Literatura europeană úi Evul Mediu
latin, Curtius numeúte “năruirea libertăĠii greceúti úi romane”. Fenomen paralel cu importanĠa
“mult mai mare” pe care o au, “începând cu epoca elenistică”, cuvântările “fastuoase” de
laudă a zeului, suveranului, omului în genere, retorica panegirică incluzând úi alte specii, cum
ar fi “oraĠia funebră, cea de nuntă, cea pentru ziua de naútere, discursul de consolare,
cuvântarea de salut, cea de felicitare etc.”.
Păúim, prin chiar această enumerare, spre una dintre temele centrale din orice sinteză
dedicată retoricii: tipologia elocinĠei.
Începând cu Aristotel (384-322 î. Chr.), care fixează o mai veche clasificare
aparĠinând lui Anaximene (585-525 î. Chr.), genurile discursului sunt: deliberativ (propriu
dezbaterilor politice), demonstrativ (laudă/blam) úi judiciar (apărare/acuzare). Aúa vor fi
preluate de toate textele clasice úi contemporane, cu mici variaĠii sinonimice de tipul
demonstrativ = laudativ = epidictic, dar úi cu regretul că, odată intrată în funcĠiune, triada
deliberativ/demonstrativ/juridic nu este lipsită de rigiditate, astfel încât Quintilian avea,
poate, dreptate să se întrebe „în care gen de cauze vom crede că ne găsim, când ne plângem,
consolăm, demolăm, încurajăm, facem rugăminĠi, aducem mulĠumiri, felicităm, mustrăm,
ocărâm, retractăm, ne exprimăm vreo părere?”.
Deci, genul deliberativ. Restrâns de greci úi romani la domeniul politicii (pace,
război, treburile interne ale cetăĠii), îúi lărgeúte treptat teritoriul incluzând sfaturi cu privire la

201
ce e util / inutil, bine / rău, onorabil / ruúinos ú.a.m.d. În consecinĠă, genul deliberativ
cercetează viitorul. Cu cât chestiunea e mai serioasă úi interesează mai direct auditorul, cu
atât mai puĠin trebuie apelat la „ornamente” stilistice strălucitoare. ArgumentaĠia se bazează
pe exemple concrete, utile úi necesare, demonstraĠia e victorioasă, stilul e mai bogat în idei
decât în figuri retorice, exordul este de regulă scurt (Aristotel consideră că se poate începe cu
opinia celui ce susĠine ideea contrară). Cum orice deliberare presupune momente de îndoială,
importanĠa dovezilor aduse în sprijinul ideii úi în scopul convingerii ascultătorilor e
hotărâtoare. La fel, autoritatea morală a oratorului, corectitudinea úi înĠelepciunea lui,
succesul sfătuitorului depinzând direct de felul în care reuúeúte să se impună el însuúi ca
model de autentică credibilitate.
Genul demonstrativ. Laudă / blam. Aici, stilul „simplu” nu mai e suficient. Trebuie
strălucire, bogăĠie, tablouri frapante. Figura centrală: prosopopea. Timpul e, în genere, cel
prezent, pentru că oratorii blamează sau elogiază evenimente contemporane, dar, deseori,
argumentele sunt extrase din trecut úi vizează viitorul. E foarte important, atrage atenĠia încă
Aristotel, cu atât mai mult retoricienii contemporani ce manevrează sondaje de opinie la zi, e
foarte important de cunoscut universul de aúteptare al auditorilor pentru a vedea adeziunea
sau reacĠia contrară la un elogiu / blam. Dar úi panegiricul, úi perspectiva critică cer
argumente doveditoare: situarea celui portretizat într-o filieră onorabilă, supra-individuală
(strămoúi, arbore genealogic, nobleĠea unei profesii, apartenenĠa la instituĠii importante în
viaĠa unui popor etc.), accentul pus pe însuúirile sufleteúti (cele fizice sunt rar menĠionate úi
numai dacă semnalează virtuĠi morale), pe semnificaĠia mai largă, eventual pentru
colectivitatea naĠională úi internaĠională, a faptelor, acĠiunilor, realizărilor.
Genul judiciar. Apărare / acuzare. Just / injust. Implică luarea în consideraĠie
(avertizează Quintilian) a chestiunilor de drept (de jure) úi a celor de fapt (de re),
investighează evenimente ale trecutului. Tactici úi strategii menite a convinge úi pe
judecători, úi pe procurori, úi pe avocatul părĠii adverse, úi publicul aflat în sala de úedinĠă úi
opinia publică. Succesul pledoariei depinde de probe solide úi raĠionamente juste, de
armonizarea preciziei, clarităĠii, simplităĠii cu amploarea úi diversitatea procedeelor retorice.
Alături de triada deliberativ / demonstrativ / judiciar, o altă propunere de ordonare
a discursurilor oratorice, în care criteriul tematic este decisiv, fără eludarea, însă, a
indicilor formali, cuprinde segmente precum: elocinĠa politică, a „barei” (judiciară), a
„scaunului” (sacră, a amvonului), academică, militară, parlamentară. Am folosit-o în
capitolul Studiu de caz.

202
 Ajungem, inevitabil, la textul discursului, pentru a constata, úi aici, rezistenĠa
magnifică a formulei de alcătuire propuse úi experimentate de fondatorii retoricii, validate de
vremurile ce vor urma. Este o imagine esenĠială, deopotrivă a unui mod de gândire general
valabil, dar úi a unei mentalităĠi ce poate fi datată úi înĠeleasă circumstanĠial. Astfel, Corax
utilizează pentru întâia dată forma tripartită a discursului (introducere, naraĠiune, încheiere)
iar, cu experienĠa a câtorva secole de teorie úi practică retorică, iată-l pe Cicero (106-43 î.
Chr.), validând analogia simbolică între ordinea discursului úi cea a lumii: „natura ne învaĠă
câte părĠi trebuie să aibă discursul. Urmând legile naturii, trebuie să preparăm spiritul úi să nu
intrăm brusc în subiect. Să alegem probele juste. Să punem o concluzie discursului.”
Ordinea organică, asumată de Aristotel, în Poetica, 8, 30-35: „Aúadar, după cum în
celelalte arte imitative unitatea imitaĠiei reiese din unitatea obiectului, tot aúa trebuie ca úi în
subiect, deoarece e imitarea unei acĠiuni, această acĠiune să fie una úi întreagă, iar părĠile să
fie îmbinate în aúa fel chip încât, dacă se mută sau se taie una dintre ele, întregul să fie
schimbat úi zdruncinat; căci ceea ce poate fi adăugat sau nu, fără urmări însemnate, nu face
parte din întreg.”
În sfârúit, alăturăm încă o mărturie din Antichitate: ordinea este singura capabilă a
salva discursul de nebănuitele primejdii ce-l pândesc iar tabloul pictat de Quintilian (35-95)
nu este lipsit de patetism. În absenĠa ordinii, discursul devine ca o navă fără căpitan ce merge
spre aventură, ca un călător care se rătăceúte noaptea în locuri necunoscute, ghidându-se după
hazard úi nu după un plan bine gândit. Identificând în hazard una dintre nebănuitele primejdii,
Quintilian elogiază, în primul secol creútin, funcĠia vindecătoare de nevroze a ordinii.
Numai că, printr-o simptomatică inversare de optică, după aproape 2000 de ani,
ordinea nu mai temperează ci, dimpotrivă, incită neliniútile pline de primejdii pentru
retoricianul modern. Cel puĠin aúa mărturiseúte Michel Foucault, în Ordinea discursului,
prelegere inaugurală rostită la Collège de France, la 2 decembrie 1970: „Sunt mulĠi, cred, cei
care au o asemenea dorinĠă de a nu trebui să înceapă, o astfel de dorinĠă de a se găsi de la bun
început de cealaltă parte a discursului, fără a fi nevoit să considere din exterior ceea ce ar
putea fi în discurs singular, redutabil, malefic chiar. Acestei nevoi atât de comune, instituĠia îi
răspunde la modul ironic, fiindcă transformă începuturile în momente solemne, le înconjoară
cu un cerc de atenĠie úi de tăcere úi le impune forme ritualizate, ca úi cum ar vrea să le
evidenĠieze mai bine. DorinĠa spune: nu aú vrea să fiu nevoită să intru eu însămi în această
ordine primejdioasă a discursului; n-aú vrea să am de a face cu ceea ce este tranúant úi
decisiv în ea. Aú vrea ca această ordine să fie în jurul meu ca o transparenĠă calmă,
profundă, indefinit deschisă, în care ceilalĠi ar răspunde aúteptării mele úi din care ar

203
apărea, unul câte unul, adevărurile; n-ar mai trebui decât să mă las purtată, în ea úi de către
ea, ca o epavă fericită.
ùi instituĠia răspunde: nu trebuie să-Ġi fie frică să începi; suntem cu toĠii aici pentru a-
Ġi arăta că discursul este în ordinea legilor; că veghem demult asupra apariĠiei sale; úi că i s-
a făcut un loc care-l onorează, dar îl dezarmează; úi că, dacă se întâmplă să aibă o anumită
putere, de la noi úi numai de la noi a primit-o.
Dar poate că această instituĠie úi această dorinĠă nu sunt altceva decât două replici
opuse unei aceleiaúi neliniúti: neliniútea cu privire la ceea ce este discursul în realitatea lui
materială de lucru vorbit úi scris; neliniútea privind această existenĠă tranzitorie destinată, fără
îndoială, dispariĠiei, útergerii, dar potrivit unei durate care nu ne aparĠine; neliniútea de a simĠi
sub această activitate – în fond, cotidiană úi cenuúie – puteri úi pericole pe care de-abia le
putem imagina; neliniútea de a întrezări lupte, victorii, suferinĠe, dominaĠii úi servituĠi ascunse
în atâtea cuvinte tocite de îndelungata lor folosire. Ce este, aúadar, atât de periculos în faptul
că oamenii vorbesc úi că discursurile lor proliferează indefinit? Unde este, deci, primejdia?”
Aú reveni, însă, la structura discursului, stabilizată în Antichitate la 6 sau 5 secĠiuni,
edificiu, nu suma aritmetică a părĠilor sale. Ideal al construcĠiei atât de iubit de individul
clasic, armă în lupta sa cu haosul, neorânduiala, hazardul.
Exord. lat. exordium (început). În elină, prooemium (preludiu). Termeni până la un
punct analogi: prolog, introducere, preambul. În directă legătură cu cele discutate până acum
trebuie evocată observaĠia lui Aristotel, din Retorica, referitoare la exordurile discursurilor
judiciare care, formal, joacă acelaúi rol cu prologul operelor dramatice, cu preambulul
poemelor epice úi preludiul muzical. Adică, „privire generală asupra subiectului tratat, aúa
încât se vede de la început despre ce este vorba úi spiritul nu ne rămâne în aúteptare, căci
indeterminarea ne înspăimântă”. Aceeaúi spaimă de indeterminare (până la un punct, un alt
nume al hazardului) evocată nu demult. ùi totuúi, cum se explică prezenĠa prologului teatral
până la Shakespeare úi după el (Coleridge spunea că „Shakespeare preferă aúteptarea
surprizei”), a preludiului muzical úi a exordiului oratoric până în zilele noastre, când hazardul
úi intedeterminarea nu mai contrariază pe nimeni dacă ar fi să ne gândim că Werner
Heisenberg a fost distins în 1932 cu Premiul Nobel pentru Fizică tocmai pentru descoperirea
relaĠiilor de indeterminare? Nu ne rămâne decât să înregistrăm interesul pentru momentul
exordial manifestat de un teoretician ca Roland Barthes, ce distinge două momente
alcătuitoare: 1) încercarea de seducere a publicului (captatio benevolentiae) în funcĠie de
natura cauzei úi de opiniile, credinĠele ascultătorilor cu privire la subiectul ales; 2) partitio –
anunĠarea planului discursului. Ca úi interesul pentru acelaúi moment exordial manifestat, de

204
această dată, de un orator. Este vorba despre Marc Fumaroli, ales membru al Academiei
Franceze după moartea lui Eugen Ionesco. Noul academician îúi începe astfel Discursul de
recepĠie, rostit la 2 martie 1995: „Domnilor, acest ritual al pragului pe care sunt invitat să-l
îndeplinesc astăzi este redutabil. E nevoie de exerciĠiul întregii umilinĠe pentru a îndrăzni să-
Ġi faci auzit glasul sub această cupolă, în faĠa domniilor voastre”. Aúadar, umilinĠa (modestie)
din partea oratorului, seducerea (flatarea) ascultătorilor úi rezumatul pe scurt al discursului ar
fi, din punct de vedere teoretic, grila minimală de alcătuire a exordiului. Spun, din punct de
vedere teoretic, căci în practică, din varii motive, accentele pot fi altele în funcĠie de
circumstanĠe. Oricum, se recomandă un stil lipsit de artificii úi digresiuni, un început simplu
úi natural, concentrând idei multe în fraze puĠine. Cum tracul începutului este bine cunoscut,
unii comentatori recomandă scrierea exordiului după încheierea redactării întregului discurs.
Idee eretică, în viziunea lui Quintilian, ce o respinge, firesc, cu indignare: „Nu aprob ideea că
exordiul trebuie scris la urmă. Nici un artist nu începe un portret sau o statuie de la picioare”.
În această direcĠie, însă, opĠiunile nu pot fi decât individuale úi experienĠa scrisului modern
pare să-l contrazică pe Quintilian.
PropoziĠia lat. propositio. Exprimă pe scurt, clar, precis (uneori, pe puncte) subiectul
discursului úi, împreună cu diviziunea (partiĠiunea) configurează planul alocuĠiunii. „O
bună diviziune face întregul discurs luminos úi clar”, susĠinea Cicero, după ce Platon
decretase: „Trebuie privit ca un zeu cel ce útie bine să definească úi să divizeze”. Dacă
Aristotel o aprobă, iar Quintilian o asemuieúte „bornelor militare” care clarifică itinerarul úi
dau curaj călătorului, Curtius nu o enumeră între părĠile discursului, semn că ne găsim în faĠa
unei probleme în litigiu. Argumente pro: diviziunea netezeúte drumul discursului úi atrage
atenĠia ascultătorilor asupra desfăúurărilor viitoare. Argumente contra: insistenĠa analitică
poate obosi un public neatent úi în loc să clarifice, nedumereúte, după cum dezvăluirea
punctelor viitoarei expuneri poate scădea interesul general, ucigând farmecul spontaneităĠii úi
al neprevăzutului. S-ar putea, însă, ca privită dintr-un alt punct de vedere, această istorică
dispută să-úi înteĠească semnificaĠiile. Iar acest nou punct de vedere ne este furnizat de chiar
Retorica generală a grupului de la Liège (Jacques Dubois este, în ordine alfabetică, primul
dintre autori), carte care, cum se útie, apare în 1970, adică la două milenii distanĠă de
controversa antică. Mă refer la capitolul Autocorectare úi redundanĠă, a cărei teză merită a
fi amintită: „Se útie că, la toate nivelele sale, limbajul e redundant, cu alte cuvinte se repetă.
Această costisitoare practică e menită să asigure mesajelor lingvistice o anumită imunitate
faĠă de erorile de transmisie. Procentul redundanĠei globale a limbajului scris a fost măsurată:
el ar fi, pentru franceza modernă de 55%. Aceasta înseamnă că dacă se suprimă la întâmplare

205
55% din unităĠile sale de semnificaĠie, un mesaj ar putea fi totuúi înĠeles. Această proprietate
a codului e numită autocorectarea erorilor. Procentul de redundanĠă e variabil în funcĠie de
tipul de mesaj (jurnalistică, eseu, poezie...), dar e cunoscut în mod intuitiv de toĠi vorbitorii
limbii”. Evident úi de cei care ascultă diferite feluri de mesaj, discursul oratoric fiind unul
dintre ele. Pe scurt, noutatea vechiului, mai exact, disponibilitatea structurii retorice de a fi
integrată unor perspective de ultimă oră, ceea ce echivalează cu regândirea, revizuirea,
reformularea datelor tradiĠiei.
NaraĠiunea fr. narration, lat. narratio. Plasată, în genere, după exord, înainte de
confirmare. Fundament al argumentaĠiei. Cicero consideră că naraĠiunea trebuie să fie clară,
concisă, verosimilă. Nu altceva spunea, în 1675, Boileau, în Arta poetică: „Fii viu úi grabnic
în narările tale”. Dar, insistă Quintilian, sacrificarea detaliilor nu trebuie să ducă la
obscuritate, întrucât „concizia nu trebuie să fie lipsită de eleganĠă”. Iată că interesul pentru
naraĠiune este încă viu la un semiotician ca Roland Barthes care vede în această formă de
diegesis o expunere persuasivă a faptelor, caracterizată prin concizie úi funcĠionalitate în
sensul că nu e deloc dezinteresată, ci se află în serviciul direct al confirmării, preparând
argumentaĠia (semina probationum).
Confirmarea lat. confirmatio. Dovedire, probare, argumentare. Expunerea
argumentelor, valorificarea inteligentă a probelor, idei puternice, expresii pregnante, triumf al
elocinĠei. Cicero: „când îmi aleg probele, prefer să le cântăresc, nu să le număr.” SelecĠie úi
evaluare, operaĠiuni în întregime în puterea celui care vorbeúte, dând măsura abilităĠii,
talentului său. Căci, nu întâmplător, în finalul CărĠii a VI-a din Arta oratorică, Quintilian
preciza: „Mă mulĠumesc doar să spun că nu numai în arta oratorică, dar în orice împrejurare a
vieĠii, nimic nu este mai important decât iscusinĠa. Că fără ea este inutilă transmiterea
celorlalte precepte /.../ Însăúi adaptarea discursului la locuri, împrejurări úi persoane Ġine de
această calitate.”
IscusinĠă, deci, procedee formale, convenĠii, reĠea stabilă, ideal invizibilă, de reguli
care susĠin din interior construcĠia discursului. Armonie, echilibru, moderaĠie. Quintilian:
„Însă úi abundenĠa să aibă măsură. Căci fără măsură nimic nu poate fi nici lăudabil, nici
folositor. Strălucirea despre care am vorbit să aibă o Ġinută demnă, iar invenĠiunea gust. Deci,
totul în discurs să fie mare, nu exagerat. Sublim, nu abrupt. Curajos, nu temerar. Sever, dar
nu trist. Grav, dar nu greoi. Vesel, dar nu luxuriant. Plăcut, nu neînfrânat. Grandios, nu
emfatic. ùi, în general, cea mai sigură este calea de mijloc, fiindcă în extreme constă
greúeala”. Sau, în termeni poetici, Aurea mediocritas (Horatiu, Ode II, 10, 5), aurita cale de
mijloc. Ideal ce a cunoscut numeroase revizuiri, cea mai recentă fiind din perspectivă

206
postmodernă: deconstrucĠie, fractalitate, fragmentarism. Dar, cum aceste din urmă intenĠii se
află încă în curs de elaborare, să revenim la idealul formei organice susĠinut de teoreticienii
clasici. Organizare, nu alăturare, ordinea ca măsură a frumosului, construcĠia discursului
semănând cu cea arhitecturală, muzicală, teatrală, iar, dintre útiinĠe, cu cea a logicii. În
Scrisori despre logică lui Hermes (1986), Constantin Noica propune prin două metafore
două înfăĠiúări ale raportului parte / întreg. Deci, logica lui Ares: partea nu are intimitate cu
întregul, nu îl exprimă, e un simplu caz statistic al întregului. ùi logica lui Hermes: partea nu
e element statistic al întregului, e o interpretare a lui, îl reflectă. Cam aúa gândise demult úi
Quintilian: „PărĠile să fie puse la locul cuvenit úi să se lege, să se închege între ele, aúa încât
să nu se vadă încheietura. Să devină un corp, nu să rămână membre”. Iar, mai înainte, Cicero,
interesat de aceeaúi dificilă chestiune a legăturilor, trecerilor, tranziĠiilor de la o idee (parte) la
alta, visa la o situaĠie ideală: părĠile să fie atât de bine cioplite, tăiate, polizate încât să nu mai
fie nevoie de nici un adeziv pentru a le uni. Îngemănare naturală, miracolul străvechilor
temple. Aminteam tranziĠiile, aceste pasaje de la o idee la alta, „poduri”, nu ciment sau
cârlig, ci, mai degrabă, ecou prelungit úi analogie. Valéry le vedea asemănătoare modulaĠiilor
din muzică úi reuúita acestor operaĠiuni delicate úi dificile era apreciată ca o adevărată
performanĠă: „Nimic nu mă interesează mai mult decât arta acestor tranziĠii”. Nici Ernst
Robert Curtius nu gândea altfel, glosând pe marginea aceluiaúi procedeu: „Introducerea
trebuia să conĠină o idee generală. De aici, nu era voie să se treacă nemijlocit la tema lucrării,
ci trebuia găsită o tranziĠie corespunzătoare. TranziĠiile erau un adevărat chin. Chiar úi un La
Bruyère fusese dojenit de Boileau pentru că nu excelase în lucrul cu tranziĠiile care sunt ce e
mai dificil în lucrarea spiritului. ùi Boileau trebuia să o útie: tranziĠiile sale sunt vestite pentru
caracterul lor greoi”.
Interesant, în timp ce funcĠia tranziĠiei este de a declanúa fluxul faptelor, de a fluidiza
relatarea, funcĠia digresiunii (úi ea e o tranziĠie mai amplă, dezvoltată) se îndreaptă în sens
opus, spre întârzierea, încetinirea ritmului. Quintilian o plasa mai ales în pasajul de trecere de
la naraĠiune spre confirmare (argumentare) recunoscând, însă, úi el, ca úi toĠi ceilalĠi
comentatori, că digresiunea poate fi plasată oriunde úi oricând. Dar nu oricum. Pentru că
aceste popasuri odihnitoare sau înviorătoare, sau pline de învăĠăminte, sau pline de haz, s-au
îndelung pregătite úi bine memorate, sau apărute spontan, sau vieĠuind pur ornamental, sau
având o puternică motivaĠie strategică sau, în sfârúit, toate laolaltă, digresiunile, deci, nu
trebuie să fie nici prea lungi, nici prea multe, aúa că dozajul aúteaptă să fie reglat cu
înĠelepciune úi fineĠe. Digresiunile se cuvine să vină în întâmpinarea aúteptărilor auditorilor,
interesându-i, în nici un caz exasperându-i, cum imaginează cu umor H. Belloc, în eseul deloc

207
întâmplător intitulat Introducere în arta de a plictisi. Iar faptul că mulĠi dintre autorii de
tratate de retorică, dar úi de discursuri le pun existenĠa (utilitatea) sub semnul întrebării,
merită a deveni o temă de meditaĠie.
Revenim la probe úi la caracterul strategic al ordinii în care iscusinĠa oratorului le
dispune. Revenim la argumentaĠie. Ar fi, aúadar, ordo naturalis úi ordo artificialis, construcĠii
hipotactice (în care există relaĠii precise între elemente) úi construcĠii paratactice (de tipul
celor analizate de Sorin Alexandrescu în comentariul pe marginea discursului lui Ion
Antonescu). De asemenea, construcĠii întemeiate pe analepsă (incursiuni în trecut) sau
prolepsă (povestire în avans). Probele, ce trebuie să fie adevărate úi juste, într-un cuvânt,
incontestabile, să fie proprii subiectului úi să determine adeziunea ascultătorilor, probele se
îmbină urmând legea continuităĠii (legătură directă determinată de logică úi cauzalitate) sau
de cea a gradaĠiei, a creúterii, fie de la argumentul slab spre cel puternic (metaforic numită
aúezarea în V), fie de la elementul puternic spre cel slab (metaforic numită aúezarea în A). În
sfârúit, ordo Homericus, analizată de Cicero în De oratore, prin valorificarea unui pasaj din
Iliada (IV, 297) cu referire la felul în care Nestor a decis aúezarea trupelor: în faĠă, carele
înarmate, în spate dispozitiv de atac format din infanterie, iar la mijloc trupele mai puĠin
instruite. În ultimele decenii ale secolului trecut, Barthes confirma validitatea acestei
propuneri: „Trebuie început cu argumente forte, apoi probe slabe úi, la sfârúit, probe foarte
puternice”. Este prin eficienĠă úi directitudine construcĠia asumată cu deosebire de elocinĠa
politică, parlamentară úi juridică, domenii precum cele ale elocinĠei laudative, academice sau
de amvon explorând căi mai savante de tipul planurilor paralele situate în raport de analogie
sau doar de comparaĠie.
Descoperită de sofiúti, teoria argumentaĠiei este chiar miezul cercetătorilor de retorică.
Se disting, astfel, probele intrinseci de cele extrinseci, între cele dintâi numărându-se locurile
comune (în elină, topoi), studiate de Aristotel úi Cicero (care le dedică un tratat), de Curtius,
de Pelerman, ce le rezervă un loc central în Traité de l’argumentation. Dar, acest rezervor
de sugestii poate fi activat úi folosit doar de „oratorul format, matur, învăĠat din lecĠiile altora
úi din experienĠa sa personală, ca úi din studiul atent efectuat de-a lungul anilor”. Locuri ale
cantităĠii, (ceea ce este durabil úi stabil, este preferabil efemerului), ale ordinii (superioritatea
anteriorităĠii faĠă de posterioritate), ale existenĠei (superioritatea a ceea ce există úi e real faĠă
de eventual sau improbabil), ale esenĠei (se acordă o importanĠă úi o valoare superioare unui
individ sau lucru care reprezintă ceva esenĠial, fiind expresia perfecĠiunii în domeniul
respectiv). Curtius mai enumeră câteva: elogiul strămoúilor, flăcăul úi moúneagul / bătrâna úi
fata, frumuseĠea locurilor ideale (paradisul), a timpului ideal (vârsta de aur), afectarea

208
modestiei ca procedeu exordial etc. ùi tot în Literatura europeană úi Evul Mediu latin, el
îúi intitulează un capitol Sententiae úi exemple. Numite de Aristotel gnome, ele sunt pilde úi
cugetări strălucitoare, „versuri de reper”, vorbe memorabile exprimând adevăruri general
valabile. În discurs, ele dinamizează ritmul expunerii, dau strălucire úi adâncime expresiei,
surprinzând ascultătorii úi punându-i pe gânduri. Un efect asemănător au silogismul,
entimema, dilema, paradoxul, sofismul. Ar mai fi de amintit tehnica socratică, echivalând cu
forĠa (retorică) de a-l sufoca pe adversar în menghina întrebărilor, aúa încât, obligat să
răspundă afirmativ la toate întrebările, el va sfârúi prin a admite teza pe care o respinsese la
începutul discuĠiei. E, poate, o dovadă concretă că, aúa cum spune Aristotel, demonstraĠia
afirmativă este preferabilă celei negative úi, împreună ele sunt preferabile demonstraĠiei prin
absurd.
Respingerea lat. refutatio. Combaterea adversarului prin balansul retoric atac /
apărare. Puternic suflu oratoric. Quintilian cere ca acum discursul să înainteze ca un fluviu,
nu ca un pârâu. O serie de greúeli trebuie evitate. În primul rând, a nu avea încredere în
victorie. A eluda, a ascunde, a oculta dificultăĠile când, dimpotrivă, ele trebuie prezentate în
forĠă pentru a li se găsi soluĠii. Atitudine activă úi pragmatică, deci. Apoi, nu e recomandabil
a prezenta un aspect îndoielnic ca indiscutabil, a folosi argumente banale sau fără legătură cu
subiectul, în sfârúit, a se lăsa antrenat de adversar într-o discuĠie în afara temei iniĠiale.
PeroraĠie fr. peroration. Lat. lit. peroratio. Rezumat rapid úi emoĠionant al
discursului, contribuind decisiv la câútigarea ascultătorilor úi la succesul oratorului. Final
patetic, plin de forĠă, în construcĠia căruia se admit toate mijloacele retorice. Discursul se
încheie aici. (A.T.)

209
DICğIONAR DE TERMENI

CLIùEU
Termenul provine din fr. cliché. Are o circulaĠie literară relativ recentă, marcând (prin
referirea la procedeul tipografic úi apoi fotografic de a reproduce în serie o anume imagine)
ideea de loc comun, fapt respus, stereotipie. Există chiar C. Lingvistice („Clar ca bună-ziua”,
„Cum te văd úi cum mă vezi”), asupra înĠelesului úi originii cărora nu se mai întreabă aproape
nimeni. 1. În literatură interesează, pentru o epocă recentă mai ales, C. provenite din
înĠelegerea dogmatică sau superficială a noĠiunii de tip, reprezentant etc. Există însă în
literatură úi o reacĠie aproape continuă atât la C. verbal, cât úi la cel tipologic, sesizabilă úi la
noi, spre pildă, încă în teatrul lui Alecsandri, mult mai evidentă la Caragiale úi dusă la extrem
de Urmuz, a cărui operă exploatează programatic úabloanele, locurile comune, C. 2. După
apariĠia lucrării lui E. R. Curtius, Literatura europeană úi evul mediu latin (1948), se
vorbeúte tot mai mult de C. (topos, cuvânt folosit la noi încă de Cantemir), cu rol de
consolidare úi transmitere a unor imagini (v.), teme (v.) úi motive (v.) de-a lungul vremii (în
cazul în speĠă, valori ale AntichităĠii transmise literaturilor europene moderne prin
intermediul medievalităĠii latine). Tot astfel, în folclor (v.) s-au putut observa serii úi
úabloane, reluări de teme úi imagini, G. Călinescu urmărind chiar, în Estetica basmului,
chipul în care, cu minime variaĠiuni, circulă asemenea C. prin diverse basme (v.) româneúti úi
străine. (MUNTEAN George, DicĠionar de termeni literari, Bucureúti, Ed. Academiei RSR,
1976, p.79)

DISCURS
Termenul provine din fr. discours, lat. discursus „alergare încoace úi încolo". Specie
a genului oratoric, constând într-o expunere făcută în faĠa unui auditoriu, pe o temă politică,
morală, literară etc. 1. Originile D. sunt foarte vechi, el fiind atestat în cărĠile sacre ale Indiei,
Persiei, Egiptului úi Chinei, în Biblie, mărturii indirecte asupra lui găsindu-se, de asemenea,
úi în vechea pictură úi sculptură a lumii. D. sunt politice (rostite în adunări publice, în
parlamente etc.), academice (la deschiderea úi închiderea unor sesiuni, cursuri, congrese etc.,
la primirea de noi membri - D. de recepĠie), funebre, religioase (didahii (v.), omilii (v.),
panegirice (v.), predici), juridice etc. TradiĠia aristotelică subdiviza D. în demonstrativ
(referitor la fapte prezente), deliberativ (având ca obiect viitorul) úi judiciar (prin care se
pledează în faĠa unei instanĠe judecătoreúti), însă clasificarea după circumstanĠele rostirii pare
mai adecvată. Cât priveúte menirea D., Cicero accentua că, indiferent de împrejurarea în care

210
se rosteúte, el trebuie alcătuit astfel încât „să convingă, să placă úi să determine aderarea,
înduplecarea auditorului" (ut probet, ut delectat, ut flectat). Vechile canoane impuneau D. o
structură hexatomică, cele úase părĠi ale sale fiind: exordiul (o scurtă introducere), propoziĠia
(adică diviziunea părĠilor subiectului tratat), naraĠiunea, probarea (confirmarea,
argumentarea celor susĠinute), respingerea sau negarea (menită a preîntâmpina posibilele
obiecĠii) úi peroraĠia (reargumentarea adevărurilor enunĠate iniĠial úi mai ales convingerea úi
captarea bunăvoinĠei auditorului sau a cititorului). Însă, în timp, stringenĠa acestor reguli a
fost tot mai mult neglijată, D. cerându-i-se mai ales limpezime, precizie, Ġinută elevată,
armonie, atitudine solemnă, dar firească, adică note Ġinând mai puĠin de compoziĠia părĠilor.
Ulterior, începând cu perioada clasicismului, prin D. s-a înĠeles úi orice expunere metodică,
precum Discours de 1’a méthode (Discurs despre metodă) al lui Descartes, Discours sur le
style (Discurs despre stil), atribuit lui Buffon, Discours sur l'histoire universelle (Discurs
asupra istoriei universale) de Bossuet etc. Date fiind diversitatea împrejurărilor în care se
rosteúte, menirea pe care o are, D. a ajuns uneori la o mare valoare literară, impunându-se
prin reprezentanĠi iluútri precum Demostene, Cicero, Ioan Chrisostomul, Sfântul Ambrozie,
Bossuet etc. În perimetrul culturii noastre sunt celebri Antim Ivireanu, Mihail Kogălniceanu,
Titu Maiorescu, Barbu Delavrancea, Take Ionescu, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Ion
Petrovici úi alĠii, ale căror D. stârnesc oricând interesul, indiferent de obiectivul lor concret,
uneori strict conjunctural. În poezia lirică, prezenĠa elementelor discursive este de regulă
repudiată, începând cu simboliútii, ca stricând unitatea emoĠiei: „Prends 1'éloquence et tords
lui son cou" (Ia elocinĠa úi suceúte-i gâtul), spunea Paul Verlaine în Arta poetică. 2. În
filozofie, gândirea discursivă desemnează gândirea care se constituie în etape de-a lungul
comunicării lingvistice. Astfel, gândirea sau cunoaúterea discursivă se opun intuiĠiei, ca
viziune intelectuală. În anumite tendinĠe filozofice úi literare contemporane, sensul D. se
apropie de cel oratoric, pentru a desemna mesajul vorbit, în opoziĠie cu scriitura (v.). Cu
acest sens e utilizat de J. Derrida úi J. Lacan (pentru acesta D. are funcĠia de a disimula
obiectul inconútient al dorinĠei). În critica literară a ultimului deeeniu, D. cunoaúte o reînnoire
fundamentală prin studiile lui J. Derrida (De la grammatologie - Despre gramatologie,
1967), care pune accentul pe limbajul vorbit. OpoziĠia D. - scriitură e studiată la nivelul
semnificant fonic - semnificant grafic. (MUNTEAN George úi MITESCU Adriana, în
DicĠionar de termeni literari, Bucureúti, Ed. Academiei RSR, 1976, p.124-125)

211
ARISTOTEL, RETORICA (gr. 334-324 î.d. Ch.), ediĠie bilingvă, traducere, studiu
introductiv úi index de Maria-Cristina Andrieú, note úi comentarii de ùtefan-Sebastian Maftei,
Bucureúti, Editura IRI, 2004, p. 339-345

12. DESPRE DIFERITELE GENURI DE STIL

1413b Nu trebuie uitat, însă, că alt stil i se potriveúte fiecărui gen în parte; căci stilul propriu
limbii scrise nu este acelaúi cu stilul propriu discuĠiei, nici stilul deliberativ cu cel
judiciar7. Este necesar, în schimb, de a le cunoaúte pe amândouă; căci unul înseamnă a
fi capabil de a scrie corect greceúte, iar celălalt – a nu fi constrâns la a tăcea, dacă
cineva vrea să comunice altora vreun lucru, ceea ce, într-adevăr, experimentează cei
care nu útiu să scrie.
Este un stil propriu limbii scrise cel foarte precis, pe când cel propriu dezbaterii este
cel foarte potrivit pentru acĠiunea oratorică. Or, sunt două specii ale acestuia din
urmă: una este etică, alta – patetică. De aceea, úi actorii caută dramele de acest gen,
iar poeĠii – actori de acest gen. Pe de altă parte, cei pricepuĠi în a citi au mare trecere,
ca de exemplu, Chairemon8 (căci este precis ca un logograf), de asemenea,
Licymnios, dintre poeĠii ditirambici. Iar când sunt comparate, <discursurile> proprii
limbii scrise par seci în dezbaterile publice, pe când cele ale oratorilor, care au fost
bine rostite, par profane în mâinile cititorilor. Or, cauza este că ele sunt adecvate în
dezbaterea publică; de aceea, discursurile potrivite pentru acĠiunea oratorică, când
acĠiunea este tăiată, neîndeplinindu-úi funcĠia lor, par naive, aúa cum, de pildă,
enunĠurile fără conjuncĠii úi faptul de a spune aceleaúi lucruri în mai multe rânduri
sunt dezaprobate pe drept în stilul propriu limbii scrise, în stilul propriu dezbaterii
însă nu, iar oratorii se servesc de ele; căci sunt potrivite pentru acĠiunea oratorică. Pe
de altă parte, când exprimă acelaúi lucru, ei trebuie să îl schimbe, ceea ce, într-adevăr,
croieúte, de exemplu, drumul pentru declamarea: “el este cel care a pus stăpânire pe
voi, el este cel care v-a înúelat, el este cel care a încercat, în cele din urmă, să vă
trădeze”. Aúa cum, de pildă, făcea actorul Philemon9 în Gerontomania lui
Anaxandride10, ori de câte ori spunea: “Radamanthys úi Palamedes”, iar în prologul

7
Aristotel diferenĠiază două specii de stil: stilul scris úi stilul oral; stilul oral se subdivide în stilul adunărilor
publice úi în cel al adunărilor judiciare.
8
Cf. Chairemon, în: A. Nauck, Tragicorum Graecorum Fragmenta, 1889, pp. 781-782.
9
Actorul Philemon (diferit de poetul Philemon) ne este cunoscut prin intermediul acestui pasaj úi datorită unui
fragment din Eschene, Împotriva lui Timarh, § 115. A se vedea úi Aristotel, Politica, I, 7, 1255 b 29.
10
Cf. Anaxandride, fragm. 10, în T. Kock, Comicorum Atticorum Fragmenta, 1880-1888, vol. II, p. 139.

212
 Pioúilor11 – cuvântul “eu”; căci, dacă cineva nu declamă expresiile de acest fel,
devine “cel care poartă cu sine grinda”. ùi cât priveúte enunĠurile fără conjuncĠii, la
fel: “am venit, m-am întâlnit, am rugat”. Într-adevăr, trebuie declamate, iar nu
exprimate prin acelaúi caracter úi pe acelaúi ton, ca úi cum respectivul ar spune un
singur lucru. Mai mult, enunĠurile fără conjuncĠii au un anume caracter particular; căci
într-un timp egal se pare că multe lucruri au fost spuse; într-adevăr, conjuncĠia face
lucrurile multe drept unul singur, încât, dacă este suprimată, este limpede că se va
întâmpla contrariul, úi anume unul va deveni mai multe. EnunĠul fără conjuncĠii
conĠine, aúadar, o amplificare: "am venit, am conversat, am implorat" (pare că sunt
multe lucruri);
1414a "a dispreĠuit toate lucrurile pe care le-am spus". Or, aceasta vrea să facă úi Homer în
versul: “Nireu, la rîndul său, din Syme <…>, Nireu, fiul Aglaei <…>, Nireu, cel
preafrumos”12. Căci cel despre care se spun multe lucruri trebuie adeseori menĠionat;
deci, dacă este úi numit adeseori, pare că sunt spuse úi multe lucruri, aúa încât poetul
l-a amplificat cu ajutorul paralogismului, deúi acesta a fost amintit o singură dată, úi i-
a perpetuat memoria, deúi nu a cuvântat nicăieri în continuare despre el.
Însă stilul deliberativ seamănă, în întregime chiar, cu desenul în perspectivă; căci, cu
cât mulĠimea este mai numeroasă, cu atât este mai îndepărtat locul de unde se
priveúte, drept care, în ambele cazuri, lucrurile exacte par de prisos úi inferioare; în
schimb, stilul judiciar este mai riguros, iar el este astfel mai mult în cazul unui singur
judecător; căci este posibilă foarte puĠină retorică; de altfel, este mai uúor de cuprins
dintr-o privire ceea ce este propriu subiectului în cauză, precum úi ceea ce îi este
străin, iar disputa oratorică este absentă13, încât judecata este clară. Iată de ce nu
aceiaúi oratori nu sunt apreciaĠi în toate genurile; ci, unde este cea mai puĠină acĠiune,
acolo este posibilă cea mai puĠină rigoare; iar acest lucru, acolo unde este voce, úi mai
ales unde ea este puternică. Aúadar, stilul demonstrativ este cel mai propriu limbii
scrise, căci funcĠia lui este lectura, iar al doilea este stilul judiciar. Pe de altă parte, a
diviza stilul, a spune că el este agreabil úi măreĠ, este inutil; căci de ce e vorba mai
mult decât de un aspect moderat úi generos, chiar dacă există altă virtute a
caracterului? Evident, de altfel, lucrurile menĠionate, dacă, într-adevăr, virtutea

11
Cf. Anaxandride, Pioúii (fragm.), în T. Kock, Comicorum Atticorum Fragmenta, 1880-1888, vol. II, p. 140.
12
Cf. Homer, Iliada, II, vv. 671-673
13
Genul deliberativ nu conĠine dispută. ǹȖȫȞ úi ȐȖȦȞȚıIJȚȤȒ ȜȑȗȚȢ sînt termeni folosiĠi în sensul de dezbatere în
tribunal. Cf. Cicero, Ad Atticum, I, 16, 8.

213
 stilului14 a fost corect definită, vor face ca el să fie plăcut; căci în vederea cărui lucru
trebuie să fie el clar, úi nu searbăd, ci adecvat? Într-adevăr, dacă flecăreúte, nu va fi
clar, nici dacă este concis, în schimb, este limpede că dreapta măsură15 se potriveúte.
De asemenea, lucrurile enunĠate vor face ca stilul să fie plăcut, dacă cuvântul obiúnuit
úi cel străin, apoi ritmul, precum úi persuasivul provenit din ceea ce este adecvat sunt
bine amestecate. S-a vorbit, aúadar, despre stil úi în general, referitor la toate genurile,
úi, în particular, privitor la fiecare gen în parte; rămâne, în schimb, de vorbit despre
ordinea părĠilor.
13.
Există două părĠi ale discursului; căci este necesar a spune în legătură cu ce subiect
este un fapt, úi de a-l demonstra16. De aceea, este imposibil ca cineva să nu
demonstreze după ce a enunĠat, sau să demonstreze neenunĠând în prealabil; căci úi cel
care demonstrează, demonstrează ceva, úi cel care enunĠă, enunĠă în vederea
demonstrării. Or, dintre aceste părĠi, una este afirmaĠia cazului, cealaltă – confirmaĠia,
aúa cum, dacă s-ar distinge că, pe de o parte, este problema înaintată, iar pe de altă
parte, demonstraĠia17. Astăzi, însă, oratorii disting în mod ridicol; căci naraĠiunea este
într-un fel proprie numai discursului judiciar, în schimb, cum este posibil ca
naraĠiunea, anume cea pe care o înĠeleg ei, fie în formă de răspunsuri adresate
împotriva adversarului, fie ca peroraĠie a discursurilor demonstrative, să fie proprie
discursului demonstrativ, respectiv celui deliberativ?
1414b Pe de altă parte, exordiul, compararea argumentelor úi recapitularea survin în
discursurile deliberative când există o controversă. Căci ele apar adeseori úi ca
acuzare, úi ca apărare, însă nu ca deliberare. Ci, mai mult, epilogul nu este propriu nici
oricărui discurs judiciar, ca, de exemplu, dacă discursul este scurt, sau chestiunea este
uúor de reĠinut; căci se întâmplă să-i fie înlăturată o parte a lungimii. Astfel, părĠile
necesare sunt afirmaĠia úi confirmaĠia. Acestea, deci, sunt proprii, însă cel mai mult

14
Cf. Aristotel, Retorica, III, 2, 1404 b 2 sqq.
15
“Dreapta măsură” reprezintă echilibrul intermediar între excese opuse. A se vedea, pentru acest subiect, R.A.
Gauthier úi J.Y. Jolif, L’éthique à Nicomaque, Louvain, 1970, vol. II, pp. 137-149
16
Diviziunea general acceptată a părĠilor discursului este următoarea: ʌȡȠȠȓµȚȠȞ (exordiu), įȚȒȖȘıȚȢ (naraĠiune),
ʌȓıIJȚȢ (dovadă sau confirmaĠie), ’İʌȓȜȠȖȠȢ (epilog sau peroraĠie). Aristotel obiectează faptul că doar pentru
discursul juridic se aplică regula naraĠiunii, adică a unei dezvoltări amănunĠite a ceea ce s-a întâmplat. În cazul
discursurilor epidictice úi deliberative, al căror obiect este argumentarea, nu există respingerea adversarului; la
fel, în genul epidictic nu este nevoie de epilog, deoarece acesta din urmă nu este format din dovezi úi argumente.
Rămân astfel doar două diviziuni necesare ale discursului: afirmaĠia (ʌȡȩșİıȚȢ) úi confirmaĠia (ʌȓıIJȚȢ). Despre
părĠile discursului, a se vedea sistematizarea lui H. Lausberg, în: op.cit., § 43, pp. 25-26.
17
Aristotel aminteúte aici de elementele dezvoltate în Analitica primă, I, 1, 24 a 11; II, 12, 62 a 21; II, 16, 65 a
36, cu aplicaĠie la Retorica.

214
 apar exordiul, afirmaĠia, confirmaĠia, epilogul; căci lucrurile adresate împotriva părĠii
adverse Ġin de dovezi, iar compararea argumentelor este o amplificare a argumentelor
proprii oratorului însuúi, încât constituie o anume parte a dovezilor; într-adevăr, cel
care face acest lucru demonstrează ceva, însă nu exordiul, nici epilogul, ci acesta din
urmă reaminteúte. Va fi, aúadar, dacă cineva face astfel de distincĠii, aúa cum făceau
cei din jurul lui Theodoros18, o altă distincĠie, úi anume naraĠiune, postnaraĠiune úi
prenaraĠiune, de asemenea, respingere úi postrespingere. Însă cel care exprimă o
specie anume úi o diferenĠă trebuie să adopte un nume; iar de nu, respectivul nume
devine van úi frivol, cum face Licymnios, de pildă în Arta sa, când numeúte
“impuls”19, “digresiune”20 úi “ramificaĠii”21.

18
(…) Aceeaúi diviziune apare în Platon, Phaidros, 266 d.
19
Termenul ’İʌȠȪȡȦıȚȢ desemnează literal “plutire în voia vântului”. O scholie din Spengler, Artium
scriptores, p. 89, oferă definiĠia acestui termen: “Elemente ce vin în ajutorul entimemelor úi, într-un sens
absolut, tot ceea ce vine în ajutorul demonstraĠiei.”
20
Literal: “rătăcire”.
21
Literal: “ramuri”. Termenul este un exemplu al diviziunilor exhaustive ale discursului. Este vorba de mici
părĠi ale discursului, ce formează o serie de digresiuni.

215
Marcus Tullius CICERO, Despre exord, naraĠiune úi diviziune (lat. 85 î. Chr.), în
OPERE ALESE, vol. I, Ed. Univers, Bucureúti,1973, p.74-83

Despre exord, naraĠiune úi diviziune

XV. Exordiul este acea parte a cuvântării care-l pregăteúte în chip potrivit pe
ascultător pentru ceea ce urmează a fi spus; în acest scop el trebuie să-l facă binevoitor, atent,
dispus să se informeze. De aceea acela care vrea să facă un reuúit exordiu trebuie să cunoască
bine dinainte genul cauzei sale. Sunt cinci genuri de cauze: oneste, ciudate, umile, echivoce úi
obscure. Onestă este cauza de partea căreia auditoriul este câútigat chiar úi fără cuvântarea
noastră; ciudată când sentimentele celor care ne vor asculta sunt potrivnice; umilă, dacă
auditoriul o socoteúte de puĠină importanĠă úi crede că nu merită atenĠia sa; echivocă, dacă
ceea ce este de judecat nu-i destul de limpede, sau cauza, un amestec de bine úi de rău, dă
naútere în acelaúi timp úi bunăvoinĠei, dar úi nemulĠumirii auditoriului; obscură, în sfârúit,
atunci când nu e pe măsura înĠelegerii auditoriului, sau cauza implică o serie de probleme
prea greu de înĠeles. De aceea, de vreme ce genurile cauzelor sunt atât de diferite, trebuie să
se aleagă exordiul potrivit fiecărui fel. În ceea ce priveúte exordiul, el e de două feluri:
exordiul direct úi exordiul insinuant. Exordiul direct caută, de îndată úi de-a dreptul, să-l facă
pe auditor binevoitor, docil, dispus să înĠeleagă sau atent. Exordiul insinuant urmăreúte,
disimulând úi ocolind, să pătrundă pe nesimĠite în sufletul auditoriului.

Într-o cauză ciudată (extraordinară), dacă auditorii nu ne sunt cu totul ostili, se va

folosi exordiul direct, pentru a le atrage bunăvoinĠa. Dar dacă ne sunt peste măsură potrivnici,
va trebui să recurgem la exordiul insinuant. Căci, dacă încercăm să obĠinem liniúte úi
bunăvoinĠa de-a dreptul de la niúte inúi stăpâniĠi de mânie, nu numai că nu le dobândim, ci úi
mai mult sporeúte úi se încinge ura. Într-o cauză umilă trebuie, pentru a înlătura dispreĠul
auditoriului faĠă de cauza pusă în discuĠie, să-i trezim atenĠia. Într-o cauză echivocă, dacă
problema de judecat este îndoielnică, tocmai de la ea trebuie să pornească exordiul. Dacă însă
cauza are úi aspecte onorabile, úi părĠi neplăcute, trebuie să căutăm a câútiga bunăvoinĠa în
aúa fel încât cauza să ia aparenĠa genului onest. Într-o cauză onestă putem lăsa deoparte
exordiul úi, dacă socotim potrivit, să începem fie cu naraĠiunea, fie cu citarea legii, fie cu un
argument deosebit de puternic în sprijinul cauzei noastre. Dar dacă vom găsi cu cale să
folosim un exordiu direct, trebuie să facem apel la bunăvoinĠă pentru a face să sporească
bunele sentimente, deja existente, ale auditorilor. În cauzele obscure va trebui să folosim
exordiul direct pentru a-i face pe auditori dispuúi să ne urmărească.

216
 XVI. Acum, după ce am arătat ce trebuie să se realizeze prin exordiu, rămâne să
lămurim prin ce mijloace se realizează fiecare scop pe care-l urmărim.

BunăvoinĠa se obĠine pe patru căi: oratorul poate vorbi despre persoana sa sau despre
a adversarilor, despre judecători sau, în sfârúit, despre cauza însăúi. Vorbind despre persoana
sa, oratorul va aminti, fără trufie, faptele úi sarcinile sale; va împrăútia învinuirile aduse úi
orice insinuări neplăcute la adresa sa; va înfăĠiúa neajunsurile întâmpinate sau greutăĠile care-i
stau în faĠă; va recurge la rugăminĠi úi implorări umile úi stăruitoare. Vorbind însă despre
adversari, va căuta să atragă asupra lor invidia, ura, dispreĠul. Va atrage asupra lor ura, dacă
declară că va înfăĠiúa o faptă de-a lor mârúavă, trufaúă, crudă, duúmănoasă; va trezi invidia
împotriva adversarilor, dacă va aminti puterea, trecerea, bogăĠiile, legăturile de rudenie,
avuĠiile úi abuzul deúănĠat úi de nesuportat pe care-l fac cu ele, în aúa fel încât să se vadă că se
încred mai mult în acestea decât în dreptatea cauzei lor; pentru a-i face dispreĠuiĠi, va da pe
faĠă indolenĠa, nepăsarea, laúitatea, ocupaĠiile lor lipsite de importanĠă úi timpul liber cheltuit
în desfrâu. Va căuta să câútige bunăvoinĠa judecătorilor, dacă va relata unele acĠiuni ale
acestora care dovedesc curaj, înĠelepciune, bunătate, în aúa fel încât aceasta să nu apară ca o
linguúire exagerată, ci să-i facă să înĠeleagă de câtă aleasă preĠuire se bucură pentru acele
fapte úi ce mult se aúteaptă de la spiritul lor de dreptate úi de la autoritatea lor. ùi cauza în
sine poate da naútere bunăvoinĠei, dacă vom înălĠa cauza noastră cât mai sus, lăudând-o, úi o
vom coborî, copleúind-o cu dispreĠ, pe aceea a adversarilor.

Îi vom face pe ascultători atenĠi, dacă le vom arăta că ceea ce avem de spus este
important, neobiúnuit, de necrezut, că priveúte fie pe toată lumea, fie pe ascultători, fie pe unii
oameni de seamă, fie pe zeii nemuritori, fie pe cele mai înalte chestiuni de stat, úi dacă vom
făgădui că le vom înfăĠiúa cauza noastră pe scurt úi vom expune lămurit chestiunea sau
chestiunile – dar dacă vor fi mai multe – de judecat.

Îi vom face dispuúi să înĠeleagă pe ascultători, dacă vom relata clar úi pe scurt miezul
cauzei, adică în ce constă dezbaterea. Căci, urmărind să-l faci pe ascultător înclinat să
înĠeleagă, trebuie în acelaúi timp să-l faci atent; de fapt, cel care înĠelege mai bine este cel
care a fost determinat să te asculte cu toată atenĠia.

XVII. Acum se cuvine să mă ocup mai departe de regulile exordiului insinuant. Un

asemenea exordiu trebuie folosit atunci când avem de-a face cu o cauză extraordinară, adică, aúa
cum am spus înainte, când auditoriul ne e potrivnic. Iar aceasta se întâmplă mai ales în trei cazuri:
sau că în cauza însăúi există unele aspecte neplăcute, sau că auditoriul a fost în oarecare măsură

217
convins de antevorbitori, sau că ni s-a dat cuvântul atunci când cei care trebuie să ne asculte sunt
deja obosiĠi, ascultându-i pe cei care au vorbit înaintea noastră. Căci úi din această pricină, nu mai
puĠin decât din primele două, uneori auditoriul e prost dispus faĠă de orator. Dacă aspectele urâte
ale cauzei indispun, trebuie sau să înlocuim pe omul care provoacă indispoziĠia cu altul care-i
simpatizat; sau în locul faptului care indispune să pui un alt fapt, care este acceptat; sau în locul
faptului, omul, sau în locul omului, fapta, în aúa fel încât să-l abatem pe cel care ne ascultă de la
ceea ce-l indispune către ceea ce-i face plăcere. Se cade să ascunzi intenĠia de a apăra ceea ce se
crede că vei apăra; apoi, când ascultătorul a devenit mai bine dispus, să intri încetul cu încetul în
apărare úi să spui că faptele care au atras indignarea adversarilor Ġi se par úi Ġie nedemne. După
aceea, când îl vei fi domolit pe ascultător, să arăĠi că acele fapte nu te privesc úi să afirmi că nu
vei spune nimic despre adversari, nici aceasta, nici aceea, în aúa fel încât să nu îi ataci pe faĠă pe
cei care se bucură de simpatie, úi totuúi, lovind pe ocolite, să înstrăinezi de ei, pe cât poĠi, simpatia
ascultătorilor; să aminteúti o judecată într-o problemă asemănătoare, sau o sentinĠă demnă de a fi
imitată, úi să arăĠi apoi că úi în momentul de faĠă se dezbate aceeaúi cauză, sau una asemănătoare,
sau una mai importantă, sau una mai puĠin importantă.

Dar dacă Ġi se va părea că discursul adversarilor a reuúit să-i convingă pe ascultători –

úi cel care útie prin ce mijloace poĠi convinge îúi dă uúor seama despre aceasta – trebuie să
făgăduieúti că vei vorbi în primul rând sau despre argumentul pe care adversarii úi-l socotesc
cel mai puternic úi a câútigat în cea mai mare măsură aprobarea ascultătorilor, sau să porneúti
la rândul tău de la o anume afirmaĠie a adversarului úi tocmai de la cea mai din urmă; sau să
te prefaci, manifestând uimire, că stai la îndoială despre ce să vorbeúti, sau căror afirmaĠii ale
adversarilor să le răspunzi mai întâi. Căci ascultătorul, atunci când îl vede pe acela pe care-l
credea tulburat de cuvântarea adversarului gata, plin de curaj úi hotărâre să răspundă,
socoteúte, de cele mai multe ori, mai degrabă că el s-a grăbit a-úi face o anumită părere decât
că acesta manifestă o nejustificată încredere.

Dacă oboseala a îndepărtat interesul ascultătorului de cauză, e bine să promiĠi că vei vorbi
mai scurt decât te pregătiseúi úi că nu vei face ca adversarul. Dacă dezbaterea permite, nu e fără
folos să începi cu ceva neaúteptat, sau de haz, sau de la ce-Ġi oferă momentul, ca de exemplu un
zgomot, o aclamaĠie, sau cu ceva dinainte pregătit, o fabulă, o anecdotă, sau, în sfârúit, ceva ce
stârneúte râsul. Dacă seriozitatea dezbaterii nu admite gluma, e de folos să aduci de la început în
cuvântarea ta ceva trist, de necrezut, groaznic. Căci, după cum saĠul úi sila de mâncare e sau
îndepărtată de ceva amar, sau liniútită de ceva dulce, tot astfel atenĠia ascultătorului, ostenită de
ascultare, e din nou trezită de ceea ce uimeúte, sau reîmprospătată de ceea ce produce râsul.

218
 XVIII. Iată ce aveam de spus despre fiecare fel de exordiu în parte; să fac acum câteva
observaĠii comune amândurora.

Exordiul trebuie să aibă cât mai multe idei úi cât mai multă gravitate úi să cuprindă în el
absolut toate câte dau demnitate, fiindcă ceea ce trebuie să se realizeze e în primul rând ca auditoriul
să-úi facă cea mai bună părere despre orator; acesta să aibă cât mai puĠină strălucire, eleganĠă úi
podoabe, fiindcă de aici se naúte bănuiala unei căutări úi a unei strădanii artificioase, lucru care
răpeúte în cea mai mare măsură cuvântării puterea de convingere, úi oratorului autoritatea.

Iată principalele defecte ale exordiului, care trebuie evitate cu cea mai mare grijă: să nu
fie banal, comun, comutabil, lung, depărtat de cauză, deplasat, contrar regulilor. Este banal, dacă
poate fi adaptat mai multor cauze úi să convină fiecăreia. Este comun exordiul care poate să se
potrivească atât de bine cauzei acesteia, ca úi celei opuse. Comutabil, dacă, uúor modificat, poate
fi pronunĠat de către adversar de pe poziĠii contrare. Lung, dacă, încărcat cu prea multe vorbe sau
idei, e prelungit mai mult decât trebuie. Depărtat, când nu porneúte din însăúi cauza úi nu se
prinde de cuvântarea ca un membru de corpul său. Deplasat, dacă realizează altceva decât ceea ce
cere genul cauzei, ca, de exemplu, dacă îl faci pe ascultător doritor să afle, în timp ce cauza cere
să-i câútigi bunăvoinĠa, sau dacă foloseúti un exordiu direct, atunci când situaĠia pretinde un
exordiu insinuant. Este contrar regulilor exordiul care nu realizează nimic din cele în vederea
cărora se propun reguli de exordiu: adică acel exordiu care nu reuúeúte să-l facă pe auditor nici
binevoitor, nici atent, nici capabil să înĠeleagă sau, ceea ce e defectul cel mai grav, îl face
potrivnic cauzei. Dar despre exordiu s-a vorbit destul.

XIX. NaraĠiunea este expunerea unor fapte reale sau considerate ca atare; ea este de
trei feluri. Un fel de naraĠiune este aceea care cuprinde cauza în sine úi întreg temeiul
dezbaterii; al doilea în care se interpune o digresiune în afara cauzei cu scopul de a înfăĠiúa
fie un cap de acuzare, fie o situaĠie asemănătoare, fie pentru a face mai atrăgătoare sau spori
importanĠa temei care se discută, fără a fi însă străină acestei teme; cel de al treilea fel de
naraĠiune, neobiúnuită în cauzele civile, se rosteúte úi se scrie de plăcere úi ca un exerciĠiu
mult folositor. Această din urmă naraĠiune e la rândul ei de două feluri: una se ocupă mai
mult de fapte, cealaltă de persoane. Aceea care constă din expunerea unor fapte e de trei
feluri: legenda, istoria, ipoteza. Legenda este istorisirea care cuprinde fapte nici reale, nici
verosimile, precum:

ùerpi uriaúi înaripaĠi, prinúi la jug.1

1
Se socoteúte că versul acesta aparĠine tragediei Medeea a lui Ennius.

219
 Istoria este o întâmplare îndepărtată de vremea noastră, ca de pildă:

Appius a declarat război cartaginezilor.

Ipoteza este un fapt imaginat, care s-ar fi putut totuúi petrece, ca în povestirea lui TerenĠiu:

Când fiul meu a depăúit, Sosia, vârsta adolescenĠei...2

NaraĠiunea care se ocupă de persoane este de aúa natură că în ea, odată cu faptele
însele, poĠi cunoaúte úi felul de a vorbi, úi caracterul persoanelor, ca de exemplu:

„(Frate-meu) a venit deseori la mine, strigându-mi în gura mare: «Ce faci, Micio? De
ce ni-l nenoroceúti pe băiat? De ce are iubite? De ce face chefuri? De ce-i dai de cheltuială la
toate astea? Îl laúi să se îmbrace prea luxos; eúti prea nechibzuit.» Dimpotrivă, el este prea
sever, mai mult decât e drept úi cu judecată.”3

Acest fel de naraĠiune trebuie să aibă multă vervă rezultată din varietatea situaĠiilor,
din deosebirile între caractere, din severitate, blândeĠe, speranĠă, teamă, bănuială, dorinĠă,
prefăcătorie, eroare, milă, schimbarea soartei, o nenorocire neaúteptată, un prilej negândit de
bucurie, un deznodământ fericit. Dar aceste mijloace de a împodobi naraĠiunea se vor obĠine
din cele ce vom arăta când vom vorbi despre elocuĠiune. Acum să ne ocupăm cu naraĠiunea
care cuprinde expunerea cauzei.

XX. O asemenea naraĠiune trebuie să aibă trei calităĠi: să fie concisă, clară úi
verosimilă. Va fi concisă dacă va începe tocmai de unde trebuie úi nu va porni de la obârúia
lucrurilor; dacă nu se vor relata amănuntele faptului despre care va fi de-ajuns să spui doar
esenĠialul (este deseori suficient să arăĠi ce s-a întâmplat fără să mai pomeneúti pe larg úi cum
s-a întâmplat); dacă nu ne vom întinde povestind, dincolo de ce trebuie cunoscut; dacă nu
vom trece la fapte străine temei noastre; dacă vom vorbi în aúa fel încât ceea ce nu s-a spus să
se înĠeleagă uneori din cele deja spuse; dacă vom trece cu vederea nu numai ceea ce este
potrivnic cauzei noastre, ci úi ceea ce îi este indiferent, úi dacă fiecare lucru va fi spus doar o
singură dată; dacă nu va începe din nou de la ceea ce de-abia a fost spus. MulĠi se lasă înúelaĠi
de ceea ce constituie doar aparenĠa conciziunii úi sunt nemăsurat de lungi, tocmai atunci când
socotesc că sunt conciúi, silindu-se să spună pe scurt lucruri multe úi nu să spună doar puĠine
lucruri úi nu mai multe decât este nevoie. Într-adevăr multora li se pare că se exprimă pe scurt
dacă spun aúa: „Am ajuns acasă. Am chemat un sclav. Mi-a răspuns. L-am întrebat despre

2
Versul aparĠine comediei Andria a lui TerenĠiu (actul I, scena 1, v.51).
3
Din comedia Adelphi a aceluiaúi TerenĠiu (actul I, scena 1, v. 60 úi următoarele).

220
stăpână. Mi-a spus că nu-i acasă.” Deúi n-ar fi putut spune atâtea lucruri mai pe scurt, totuúi,
fiindcă ar fi putut spune doar: „A spus că nu-i acasă”, devine lung prin mulĠimea
amănuntelor. Aúadar úi în acest fel de naraĠiune trebuie să ne ferim de aparenĠa conciziunii úi
să evităm nu numai mulĠimea faptelor inutile, ci úi numărul prea mare al cuvintelor de prisos.

NaraĠiunea va fi clară dacă va fi expus faptul care s-a petrecut primul, dacă se va
respecta ordinea faptelor úi momentelor, dacă faptele vor fi povestite întocmai cum se vor fi
petrecut sau cum se va părea că s-ar fi putut petrece. Trebuie să avem grijă să nu exprimăm
nimic în neorânduială sau încâlcit; să nu ne abatem de la subiect, să nu reluăm lucrurile de la
capăt, să nu alergăm prea repede spre sfârúit, să nu lăsăm deoparte nimic din ce interesează
cauza; în general, trebuie să respectăm úi în acest fel de naraĠiune toate regulile referitoare la
conciziune. Căci deseori lucrurile sunt puĠin înĠelese mai curând din pricina lungimii decât
din aceea a neclarităĠii naraĠiunii. Trebuie în acelaúi timp să ne folosim de expresii clare, dar
despre aceasta voi vorbi când voi expune regulile elocuĠiunii.

XXI. NaraĠiunea va fi verosimilă dacă ea va cuprinde fapte care se petrec obiúnuit în

realitate; dacă vor fi redate exact caracterele persoanelor; dacă se vor vedea bine cauzele faptelor;
dacă se va vedea că a fost cu putinĠă să săvârúească ceea ce se povesteúte; dacă se va arăta că
momentul a fost prielnic, că a existat timp suficient úi loc potrivit pentru săvârúirea faptului povestit;
dacă fapta concordă cu firea făptaúilor, cu mentalitatea mulĠimii úi cu opinia ascultătorilor.

Pe lângă aceasta, vom lua seama să nu introducem neapărat în cuvântare o naraĠiune,

dacă ea dăunează sau dacă nu e de folos; úi tot astfel, dacă nu e făcută la locul potrivit sau
altfel decât pretinde cauza. NaraĠiunea dăunează atunci când expunerea faptei însaúi dă
naútere unei puternice aversiuni, pe care va trebui s-o domoleúti fie prin argumentare, fie prin
pledoarie. În această situaĠie va trebui să împrăútii, una câte una, părĠile faptei în întreaga
cuvântare úi să aduci de îndată fiecăreia din ele justificarea, ca să se afle pe dată leac rănii úi
să potoleúti într-o clipă, prin apărarea ta, aversiunea ascultătorilor. Nu e de nici un folos
naraĠiunea atunci când, faptul fiind deja expus de către adversari, nu avem nici un interes să-l
povestim din nou sau în alt chip; sau atunci când chestiunea este atât de bine cunoscută de
ascultători, încât nu mai e cu nimic în interesul nostru să le-o înfăĠiúăm sub altă formă. În
acest caz trebuie să renunĠăm cu totul la naraĠiune. Nu este expusă la locul potrivit atunci
când nu este aúezată acolo unde cere cauza; despre aceasta însă ne vom ocupa atunci când
vom vorbi despre dispoziĠiune, căci este o problemă care Ġine de dispoziĠiune. Nu se
povesteúte aúa cum pretinde cauza, atunci când sau se expune luminos úi strălucit tocmai ceea
ce este spre folosul adversarului, sau când se înfăĠiúează confuz úi neglijent ceea ce sprijină

221
propria cauză. De aceea, ca să se evite această greúeală, toate trebuiesc întoarse spre folosul
cauzei proprii, trecând, în măsura în care-i cu putinĠă, peste toate cele contrare, atingând uúor
împrejurările favorabile adversarului úi povestind pe îndelete úi limpede cele care vin în
sprijinul nostru. Dar cred că am vorbit destul úi despre naraĠiune; să trec acum la diviziune.

XXII. O bună diviziune a celor ce ai de spus într-o cauză face întregul discurs luminos úi
clar. Ea are două părĠi, amândouă tinzând în măsură egală să facă lămurită cauza úi să fixeze tema
dezbaterii. Una din cele două părĠi arată în ce privinĠe suntem de acord cu adversarii úi ce avem
de combătut; ea fixează o anume idee care să reĠină atenĠia ascultătorului. Cealaltă parte cuprinde
o expunere pe scurt a celor care vor face obiectul cuvântării noastre; ea face ca ascultătorul să-úi
întipărească ideile cu care, o dată expuse, să-úi dea seama că se va încheia cuvântarea noastră. Voi
spune acum pe scurt cum trebuie folosită fiecare parte a diviziunii.

Cea dintâi, care înfăĠiúează în ce privinĠă suntem de acord úi unde nu suntem de acord
cu adversarul, trebuie să facă să încline în folosul cauzei proprii faptelor în care suntem de
acord, de exemplu: „Sunt de acord cu adversarii că mama a fost ucisă de fiu”. La fel de partea
cealaltă: „Sunt de acord că Agamemnon a fost ucis de Clitemnestra”4. În felul acesta fiecare a
arătat în ce privinĠă era de acord úi a Ġinut în acelaúi timp seama úi de interesul cauzei sale.
Apoi trebuie înfăĠiúat în expunerea chestiunii de judecat ce anume formează obiectul
dezbaterii; cum să se afle aceasta, s-a spus mai înainte. Acea parte a diviziunii care cuprinde
expunerea, în ordine, a ideilor din cuvântare trebuie să fie concisă, cuprinzătoare, sumară.
Este concisă, dacă nu foloseúte nici un cuvânt mai mult decât cele strict necesare; ea este utilă
aici, fiindcă atenĠia ascultătorului trebuie stăpânită prin faptele însele úi prin părĠile cauzei, nu
prin vorbe úi podoabe străine. Este cuprinzătoare, dacă îmbrăĠiúează toate ideile generale care
intră în cauză úi despre care trebuie să se vorbească. În această diviziune trebuie să avem grijă
ca nu cumva să lăsăm deoparte vreo idee generală, sau, ceea ce constituie o greúeală deosebit
de gravă úi neplăcută, să o introducem după aceea în afara diviziunii. Este sumară diviziunea,
dacă ea stabileúte ideile generale, dar nu le leagă apoi la un loc cu ideile secundare.

4
Judecata lui Oreste – care constituie subiectul tragediei Eumenidele a lui Eschil – era o temă curentă în úcolile
de retorică din Antichitate; “Avea sau nu Oreste dreptul să-úi ucidă mama?”

222
Marcus Fabius QUINTILIANUS, Despre peroraĠie, în

ARTA ORATORICĂ (lat. 95-96 d. Ch.), vol. II, Ed. Minerva (Biblioteca pentru toĠi
nr. 793), Bucureúti, 1974, p.128-138

Despre peroraĠie

1 Urma să vorbesc despre peroraĠie (peroratio), pe care unii o numesc

„încoronare” (cumulus), alĠii „concluzie”1(conclusio). Ea prezintă un dublu aspect,
după cum se referă la fapte sau la sentimente.

Reluarea úi gruparea faptelor, numită de unii latini enumeratio (enumerare),

reîmprospătează memoria judecătorului, îi pune înaintea ochilor dintr-o dată întreaga
cauză úi, chiar dacă elementele acesteia, izolate, au produs un efect mediocru, prin

2 masa lor devin acum puternice. Tot ce reluăm în peroraĠie trebuie expus cât mai pe
scurt úi – cum reiese din termenul grecesc – trebuie parcurse în grabă numai punctele
principale. Căci de vom zăbovi, nu va mai fi o enumerare, ci un fel de al doilea
discurs. Însă ceea ce considerăm că trebuie enumerat trebuie expus cu oarecare forĠă,
evidenĠiat prin sentinĠe, úi, în orice caz, variat cu ajutorul figurilor de stil. Altfel,
nimic nu displace mai mult decât o repetare seacă, deoarece face impresia că nu ai
încredere în Ġinerea de minte a judecătorilor.

3 Procedeele folosite în peroraĠie sunt nenumărate. Cicero, adresându-se lui

Verres, spune foarte bine: „Dacă tatăl tău însuúi ar judeca, ce ar spune când aceste
fapte ar fi dovedite?”2, úi după aceasta introduce imediat enumerarea. În altă
parte3, acelaúi orator, vorbind împotriva aceluiaúi acuzat, folosind invocarea,
enumeră templele jefuite de el, pretorul. Se poate, de asemenea, să ne întrebăm
dacă nu cumva am omis vreun punct, ce vor răspunde cutărui sau cutărui argument

4 adversarii, sau ce poate spera acuzatorul după ce toate acuzaĠiile i-au fost respinse.
Dar efectul cel mai mare îl vom obĠine dacă avem norocul să scoatem vreun
argument úi din vorbirea adversarului. De pildă, dacă poĠi zice: „A omis însă această
parte a cauzei” sau: „A preferat să ne facă odioúi” sau: „A găsit refugiu în rugăminĠi

1
Termenul conclusio îl întâlnim în Ad. Her., 2, 30, 47 úi Inv., 1, 52, 98.
2
Verr., 5, 52, 136.
3
Ibid., 5, 72.

223
5 úi bine a făcut, deoarece útia cutare sau cutare împrejurare”. Dar nu trebuie să
enumerăm fiecare procedeu aparte, pentru ca să nu se creadă că cele spuse aici sunt
singurele, deoarece prilejurile de a alege ni le oferă cauza însăúi, sau cuvintele

6 adversarilor, úi chiar împrejurări neprevăzute. Nu trebuie să ne rezumăm la repetarea

celor ce am spus. Trebuie să pretindem ca adversarul să răspundă la unele puncte, însă
numai dacă ne rămâne timp úi pentru replică úi dacă punctele noastre sunt de aúa
natură încât nu pot fi combătute. Căci a provoca replici care apoi să întărească poziĠia
adversarului nu înseamnă a-l ataca, ci a-l îndruma.

7 Acest singur gen de peroraĠie a fost admis de cei mai mulĠi dintre autorii
atici úi aproape de toĠi filozofii care au scris despre arta oratorică. Aticii au gândit
astfel, cred, fiindcă în Atena se interzicea oratorului, chiar prin glasul crainicului,
să facă apel la sentimente. De filosofi mă mir mai puĠin, deoarece pentru ei a fi
emoĠionat este un viciu. În consecinĠă, ei consideră lipsit de bune intenĠii pe cel care
îndepărtează în felul acesta pe judecător de adevăr, precum úi că este nedemnă
pentru un om corect utilizarea acestor vicii. Totuúi vor recunoaúte că afectele sunt

8 necesare când adevărul, dreptatea úi interesul comun nu pot triumfa într-alt chip. De
altfel, toĠi au căzut de acord asupra acestui punct, anume că chiar în celelalte părĠi ale
discursului, de cumva cauza este complicată úi susĠinută prin mai multe argumente, se
poate face uz adeseori cu folos de peroraĠie. Dimpotrivă, nimeni nu se va mai îndoi că
există multe procese scurte úi simple, în care nu e necesară nicăieri. Această specie de
peroraĠie poate fi deopotrivă folosită de acuzator úi de apărător.

9 Ambii fac apel la sentimente, dar fiecare la sentimente diferite: apărătorul

apelează mai adesea la ele úi cu mai mare forĠă; căci acuzatorul trebuie să
îndârjească pe judecători, iar apărătorul să-i înduplece. Însă úi acuzatorul miúcă
uneori până la lacrimi, când stârneúte compătimire pentru cine cere răzbunare; dar úi
acuzatul se plânge uneori mai cu tărie de nedreptatea calomniei sau a conspiraĠiei. Aúadar
este foarte potrivit să distingem aceste roluri care, în general, sunt, după cum am spus4,

10 asemănătoare celor din exordiu, dar mai neîngrădite úi mai ample. Într-adevăr, la
începutul discursului căutăm mai cu rezervă atragerea judecătorilor, deoarece e de
ajuns să ne accepte, căci avem tot discursul în faĠa noastră. Dimpotrivă, de peroraĠie

4
4, 1, 27 úi 28

224
11 depinde dispoziĠia sufletească pe care o va avea judecătorul când trece să delibereze.
Noi nu mai avem nimic de spus úi nici argumente de rezervă. Aúadar există un interes
egal al ambelor părĠi să-úi atragă bunăvoinĠa judecătorului, să-l îndepărteze de
adversar sau să stârnească pasiuni sau să le domolească. De fapt, se poate da, în
rezumat următorul percept ambelor părĠi: oratorul să scoată în relief tot ce dă valoare
cauzei pe care o susĠine; după ce a văzut ce anume fapte produc sau ar putea produce
impopularitate sau favoare, ură sau silă, să spună ceea ce l-ar impresiona mai mult pe
el însuúi în cazul când el ar fi judecătorul. Dar e mai sigur să se ia în considerare
punctele pe rând.

12 Când am expus preceptele exordiului am arătat5 ce anume face agreabil pe

acuzator. Dar unele indicaĠii date acolo trebuie completate în peroraĠie, după cum
procesul a fost intentat împotriva unui om violent, impopular úi periculos, după cum

13 condamnarea acuzatului ar constitui un punct de glorie pentru judecători, iar eventuala

lui achitare ar constitui o ruúine. Minunat s-a exprimat Calvus împotriva lui Vatinius:
„Că a călcat legea electorală, o útiĠi cu toĠii, úi toĠi útiu că voi cunoaúteĠi acest fapt”.
Cicero, de asemenea, vorbind împotriva lui Verres6, spune că însăúi reaua reputaĠie a
justiĠiei poate fi îndreptată prin condamnarea acuzatului – aceasta constituie unul din
procedeele amintite mai sus. Teama însăúi, dacă trebuie folosită pentru atingerea
aceluiaúi scop7, joacă aici un rol mai important decât în exordiu. În altă carte8 mi-am
expus părerea mea asupra acestui sentiment.

14 În peroraĠie se poate, de asemenea, stârni mai în voie revolta úi mânia.

InfluenĠa de care se bucură acuzatul provoacă revoltă în sufletul judecătorului;
necinstea sau o atitudine jignitoare, aerul arogant úi dispreĠuitor ori siguranĠa de sine
trezeúte ură judecătorului. Astfel de sentimente se nasc nu numai dintr-o faptă sau
dintr-o vorbă, ci chiar din expresia feĠei, a atitudinii sau a înfăĠiúării. Ca tânăr, am
apreciat drept admirabilă exprimarea acuzatorului lui Cossutianus Capito; e adevărat
că s-a exprimat în greceúte, dar sensul este: „Teama de Cezar te face să roúeúti”.

15 Totuúi, pentru acuzator, cel mai puternic mijloc de a impresiona pe judecător

constă în a prezenta fapta de care învinuieúte pe cineva cât mai îngrozitoare sau, după

5
4, 1, 5 úi urm.
6
Verr., 1, 15, 43.
7
De a-Ġi atrage pe judecător.
8
4, 1, 20 úi 21.

225
 cum este cazul, cât mai demnă de compătimire. Oroarea creúte când nu se scapă din
vedere următoarele considerente: Ce s-a făptuit? Cine a săvârúit? Împotriva cui? Cu ce
intenĠie? În ce moment? În ce loc? În ce fel? Toate aceste împrejurări pot fi tratate în

16 nenumărate chipuri. Dacă ne plângem, de pildă, că cineva a fost bătut, trebuie să

vorbim în primul rând despre fapta în sine. Apoi, dacă victima este un bătrân, un
copil, un magistrat, un om respectat, dacă a adus mari servicii statului; dacă a fost
lovit de un om josnic úi dispreĠuit sau, dimpotrivă, de un om cu vază, sau de cineva
de la care nu te poĠi aútepta; dacă, din întâmplare, s-a petrecut în zi de sărbătoare sau

17 când tribunalele judecau tocmai astfel de fapte; dacă s-a întâmplat în timp de grea
cumpănă pentru cetate. Dacă fapta s-a petrecut în teatru, în templu, într-o adunare
devine mai detestabilă. De asemenea dacă nu din greúeală úi nici din mânie sau, chiar
dacă s-a comis din mânie, aceasta era nejustificată, pentru că victima Ġinuse partea
tatălui său, pentru că el nu făcuse altceva decât să răspundă, sau fiindcă îi era rival la
demnităĠi sau dacă face impresia că intenĠiona să facă mai mult decât a făcut.

Modul în care s-a comis fapta o face úi mai detestabilă: dacă, de pildă, a fost
grav rănit sau a fost ultragiat. Astfel Demostene9 caută să trezească ura împotriva lui

18 Midias, insistând asupra părĠii lovite, asupra fizionomiei úi atitudinii celui care a lovit.
E vorba de un omor: îndeosebi în peroraĠie interesează dacă a fost ucis cu armă, cu
foc sau cu otravă; dacă printr-o singură rană sau mai multe; dacă moartea a fost
imediată sau după chinuri îndelungate.

Adeseori acuzatorul apelează úi la milă, când deplânge nenorocirea aceluia

19 care cere răzbunare, sau părăsirea în care au rămas copiii ori părinĠii acestuia.
Însăúi prezentarea situaĠiei viitoare miúcă pe judecători: ce-i aúteaptă pe aceia care
s-au plâns de violentare sau injurie, dacă nu li se face dreptate? Trebuie să fugă din

20 cetate, să-úi părăsească bunurile sau să îndure orice le va face duúmanul? Dar mai
adeseori rolul acuzatorului este să prevină pe judecători împotriva compătimirii la
care acuzatul poate va face apel, úi să-i determine să judece cu fermitate. Tot aici este
cazul să fie preîntâmpinat ceea ce credem noi că adversarul va spune sau va face. Căci
aceasta poate face pe judecători mai atenĠi în ce priveúte respectarea îndatoririi lor faĠă
de conútiinĠă úi să scadă astfel creditul pe care judecătorul l-ar acorda replicilor

9
Împotriva lui Midias, 72.

226
 apărătorului, fiindcă cele spuse o dată de acuzator, chiar dacă sunt reluate de acuzat,
nu mai sunt noi. În felul acesta Messala, pledând împotriva Ofiliei, previne pe Servius
Suplicius amintindu-i pericolul în care se găsesc toĠi cei care au semnat, cum a făcut úi
apărătorul însuúi. De asemenea, Eschine a anunĠat10 ce fel de apărare va folosi
Demostene. Uneori judecătorii înúiúi trebuie îndrumaĠi ce răspunsuri au de dat celor
ce-i întreabă; aceasta constituie un fel de recapitulare.

21 Pe acuzat îl recomandă rangul, marile lui merite, rănile primite în război,

originea-i nobilă úi faptele de glorie ale strămoúilor. De acest mijloc s-au folosit pe

22 întrecute Cicero úi Asinius, ultimul apărând pe Scaurus tatăl, primul pe Scaurus fiul.
Îl recomandă úi cauza procesului, dacă pare că săvârúirea unei fapte oneste, în
special dictate de bunătate, umanitate sau milă, i-au creat duúmănii: într-adevăr, pare

23 că e mai just să ceri de la judecător sentimentele pe care le-ai dovedit faĠă de alĠii.
Aici trebuie pus înainte interesul statului, prestigiul judecătorilor, opinia posterităĠii.
Dar efectul cel mai puternic îl obĠine mila care îl sileúte pe judecător să se
înduplece, să manifeste prin lacrimi chiar tulburarea sufletului său. Acest sentiment
se va naúte din relatarea suferinĠelor trecute ale acuzatului, din cele prezente, sau din ce are
de pătimit dacă va fi condamnat. Aceste impresii devin de două ori mai puternice,
dacă arătăm din ce situaĠie cade úi în ce situaĠie ajunge învinuitul. Sub acest aspect

24 impresionează vârsta, sexul, cei dragi, adică copiii, părinĠii sau rudele. Toate aceste
mijloace pot fi tratate în chip diferit. Uneori, însuúi avocatul apărării îndeplineúte
aceste roluri. De pildă, Cicero în apărarea pe care o face pentru Milo spune: „O,
sărman de mine! O, nefericitul de tine! Tu, Milo, prin aceúti oameni m-ai putut
rechema în patrie; eu nu voi fi în stare să te reĠin în patrie prin aceiaúi oameni?”11

25 Acest mijloc va fi cu atât mai eficace, dacă aúa cum e cazul de faĠă, rugăminĠile nu
sunt utile acuzatului. Căci cine ar fi suportat să îl vadă pe Milo implorând salvarea
capului său când el recunoaúte că a ucis un om nobil úi că l-a ucis fiindcă aúa trebuia
să facă? Iată de ce Cicero a căutat să câútige bunăvoinĠa faĠă de Milo evocând măreĠia
lui sufletească úi s-a substituit lui Milo pentru rolul său patetic.

10
Contra lui Ctesifon, 207 úi urm.
11
Mil., 37, 102.

227
 Aici sunt deosebit de utile prosopopeile12, adică vorbirea imaginară
pronunĠată de altă persoană; de pildă, aceea pe care avocatul o atribuie clientului.
Faptele, chiar prezentate simplu, miúcă sufletul; însă când simulăm că vorbesc înúiúi

26 interesaĠii, persoana lor face să crească emoĠia. Într-adevăr, judecătorii au

impresia că ascultă nu oameni care plâng nenorociri străine de ei, ci că iau
contact direct cu sentimentul úi glasul nenorociĠilor. Dacă simpla lor vedere îi miúcă
până la lacrimi, mai mult trezeúte milă când vorbesc ei înúiúi. Dar, într-o oarecare
măsură, impresionează úi mai puternic când sunt spuse ca úi când ar fi pronunĠate
de glasul lor. Întocmai ca la actori: aceeaúi voce úi aceeaúi pronunĠare are sub

27 mască o mai mare putere de a impresiona. De aceea, acelaúi Cicero, deúi nu pune
rugăminĠi în gura lui Milo úi preferă să recomande măreĠia sufletului lui, i-a atribuit
totuúi cuvinte, accente patetice care sunt binevenite úi pentru un om curajos: „O,
munca mea zadarnic înjghebată! O, speranĠă înúelătoare! O, planurile mele
spulberate!”13

Niciodată, totuúi, înduioúarea nu trebuie să dureze îndelung; úi nu fără motiv

28 s-a spus că nimic nu se usucă mai uúor decât lacrimile. Căci, de vreme ce timpul alină
chiar durerile adevărate, de bună seamă se úterge mai repede imaginea plăsmuită
numai de vorbirea noastră. Dacă stăruim în ea, auditoriul oboseúte, îúi recapătă

29 liniútea úi din puternica stare emotivă care l-a cuprins revine la gândirea lui naturală.
Aúadar, să nu lăsăm să se răcească ceea ce am realizat ci, după ce am dus sentimentul
la culme, să trecem la alinare. Să nu sperăm că cineva o să deplângă îndelung
nenorocirile cuiva. Tocmai de aceea, úi în alte părĠi, dar aici în deosebi, discursul
trebuie să meargă crescând, fiindcă tot ce nu adaugă nimic la ceea ce precedă pare că
îi aduce útirbire úi sentimentul care descreúte se stinge uúor.

12
Despre prosopopei, cf. Cic., Inv., 1, 99.
13
Mil., 34, 94; úi Cicero sfătuieúte să se stârnească mila – cf. De or., 2, 125 ; Or., 131.

228
Simeon MARCOVICI, Despre digresii, în Curs de retorică (1834), în

CĂRğI ROMÂNEùTI DE ARTĂ ORATORICĂ (ediĠie, prefaĠă úi note de Mircea

Frânculescu), Ed. Minerva, Seria “Restitutio”, Bucureúti, 1990, p.73-74.

Despre digresii

/.../ 88 Aici este locul să vorbim úi pentru digresii.1 Sub această numire se înĠelege
niúte bucăĠi ale cuvântării sau a verice altei mai întinse compuneri, în care se tratează lucruri
ce se par a nu avea legare cu sujetul, dar care merg cu chip pieziú spre scoposul cel adevărat
al oratorului.

Mai în toate cărĠile úi oraĠii de oarecare întindere se află asemenea bucăĠi care în
poezie se numesc episoduri, úi sunt nu numai de podoabă, ci úi neapărate; digresiile au izvorât
din uúurinĠa, din nestatornicia úi din curiozitatea duhului omenesc. O compunere care ar
merge spre sfârúitul său prin drumul cel mai drept úi grabnic ajunge de multe ori a fi
monotonă úi ostenitoare; cititorul, întocmai ca călătorul, doreúte felurimea, ca să îi Ġie
neclintită curiozitatea úi luarea aminte. Digresiile aduse cu iscusinĠă úi meúteúugire
împuternicează foarte mult cuvântarea. Următoarele reguli vor sluji de temei despre a lor
întrebuinĠare.

1-i. Degresiile să fie rare úi bine cumpănite, căci de vor fi dese ostenesc luarea-aminte
a ascultătorilor, în loc de a-i aduce plăcere úi îi fac să piarză úirul cuvântării.

2-lea. Să se înfăĠiúeze de sineúi úi să izvorască din sujet, atât de fireúte, încât să se pară
că sunt o parte nedespărĠită a cuvântării.

3-lea. Să fie puse la locul cel mai potrivit al cuvântării. Romanii nu voiesc să scrie
între cetăĠenii lor pe poetul Arhias; Ciceron, ca să înduplice pe concetăĠenii săi a hărăzi unui
asemenea bărbat drepturile cetăĠeni[i]ei romane, face următoarea laudă a folosului învăĠăturii
úi, printr-această meúteúugită digresie, izbuteúte la scoposul său.

„ùi chiar de am căuta, zice, plăcerea în învăĠătură, n-am putea afla o petrecere mai
cinstită úi mai vrednică de un om cu creútere bună; celelalte desfătări nu sunt nici pentru toate
vremile, nici pentru toate vârstile, nici pentru toate locurile; dar învăĠătura este înflorirea
tinereĠilor, mângâierea bătrâneĠilor, podoaba fericirei úi sprijinirea în nenorociri...; úi, chiar de

1
Cf. Cicero, De Inventione, I, 51, 97; De Oratore, II, 19, 80; II, 77, 312; II, 78, 319; Quintilian, Arta
oratorică, IV, 3, 1 úi urm. IX, 2, 55-56.

229
nu am putea să ne înălĠăm până la dânsa ar trebui să o cinstim úi să o preĠuim în persoana
celorlalĠi...; cum, dar, vom putea noi să nu hărăzim cetăĠenia lui Arhias, care aduce atâta
cinste úi folos patriii?”2

Vom adăoga despre digresii că oratorul trebuie să le prevază în planul său úi să le

închipuiască din vreme, ca să le aúeze după orânduială úi să le tracteze după cuviinĠă./.../

2
Pro Arhia poeta, VII, 16; VIII, 17; IX, 19.

230
Titu MAIORESCU, Oratori, retori, limbuĠi (1902), în

CRITICE, vol. II, Ed. pentru Literatură, Bucureúti, 1967, p. 393-431

Oratori, retori, limbuĠi

O anecdotă de pe vremea lui Pitt, citată de G. Cornewall Lewis în Istoria

guvernamentală a Angliei, 1770-1830, vorbeúte de o conversaĠie asupra calităĠii celei mai
necesare pentru un prim-ministru. E elocvenĠa, zice unul; ba sunt cunoútinĠele, susĠine altul;
ba munca úi sârguinĠa, spune al treilea; ba nu, întâmpină Pitt, este răbdarea.

Oricare din aceste păreri ar fi cea adevărată (úi probabil că după împrejurări toate pot
fi aplicabile, iar luate ca regulă generală nici una), partea cea interesantă a caracteristicei
anecdote este faptul că în Anglia a putut trece prin mintea unui om politic serios să facă din
talentul oratoriu prima calitate a unui úef de guvern. ùi ne-am adus aminte de articolul d-lui
MehedinĠi, Politica de vorbe, din numărul întâi al Revistei române, unde se zice că „toate
partidele noastre au făcut greúeala de a judeca preĠul omului politic în primul rând după darul
de a vorbi”, úi ne-am adus aminte úi de greúala analoagă, în urma căreia republicanii francezi
de la 1848 au ales pe oratorul-poet Lamartine membru al guvernului úi republicanii spanioli
de la 1873, pe oratorul-istoric Emilio Castelar prezident úi dictator, rămâind ca rezultat final o
amară decepĠie de la amândoi.

Cu toate aceste, pentru omul politic al unui stat constituĠional darul de a vorbi este în
orce caz o însuúire de mare însemnătate, úi găsind, de altminteri, articolul d-lui MehedinĠi
foarte cuminte úi opinia d-sale că „dacă vorba curge, aceasta nu e un semn de reală valoare”
cu desăvârúite întemeiată, credem totuú că acea curgere de vorbă merită să fie tratată úi din
alt punct de vedere, d.e. în raportul ei cu obiectul discuĠiei, abstracĠie făcând de „valoarea
reală” a oratorului.

E un adevăr banal dacă zicem că pentru regimul nostru parlamentar, mai ales după
demonetizarea presei, vorbirea într-o adunare publică a rămas cel mai puternic mijloc de
manifestare a ideilor politice; dar e poate mai puĠin banal dacă adăogăm că asemenea vorbire
poate deveni totodată literariceúte un element de dezvoltare a limbei, contribuind la
îmbogăĠirea úi clarificare înĠelesului cuvintelor. Îndeosebi trebuie notat efectul ce un cuvânt
potrivit, rostit la momentul potrivit, îl produce în opinia publică, înlesnindu-i priceperea
situaĠiilor politice mai complicate, uneori chiar în contra intenĠiei oratorului. Cine nu-úi aduce
aminte de sacul cu grăunĠe al lui Manolache Kostaki ca simbol al influenĠei guvernului în

231
alegeri, sau de vicleimu cu craii de la răsărit ai lui Kogălniceanu, pentru a semnala defilarea
junilor deputaĠi „liberali” înaintea lui Ioan Brătianu la 1884, sau de porto-franco portofoliu al
lui Alexandru Lahovari, de regele úi dorobanĠul d-lui Petre Carp, de colectivitatea d-lui
Eugeniu Stătescu. La congresul conservator din iunie 1902 vorba d-lui Delavrancea despre
revizuirea conútiinĠei naĠionale a scăpărat în minĠile auditoriului úi s-a lăĠit în Ġara întreagă.
Ce alt mijloc ar fi produs acelaú rezultat de iuĠeală a priceperii úi a răspândirii?

Credem dar că nu e de prisos să ne ocupăm de discursurile politice din Ġara noastră,

fie úi numai după măsura conformităĠii lor cu o cerinĠă neapărată a vieĠei publice, úi o facem
cu atât mai mult în urma articolului d-lui MehedinĠi cu cât judecata exprimată acolo este ea
însăú semnul unui mare progres al opiniei publice.

În adevăr, dacă încercăm să ne dăm seama de arta oratoriei la noi, aúa cum s-a
dezvoltat de la noua constituĠie din 1866 încoace, trebuie să deosebim în manifestarea ei, úi
mai ales în judecata publicului asupra ei, trei faze pe care le-am putea data cu oarecare
aproximaĠie astfel: de la 1866 la 1884, de la 1884 la 1899, úi de la 1899 încoace.

Numai în limitele acestor 36 de ani suntem îndreptăĠiĠi să vorbim din propria noastră
experienĠă. Pe oratorii imediat anteriori, pe Barbu Catargi în ğara Românească úi pe
Anastasie Panu în Moldova i-am văzut, dar nu i-am auzit; necum să fi auzit pe vreunul din
„mădularele” care luau parte în „obiúnuita Obútească Adunare”, la „trataĠia úi debataĠia”
articolelor de legi úi la „întruparea” lor, cum se exprima procesul-verbal sau „jurnalul
seanĠelor” pe atunci. (Vezi Analele Parlam, vol. XII, partea 2, pag.11)

În epoca dintâi a oratoriei parlamentare române, epocă pe care am datat-o de la

Constituanta din 1866 până la Camerile revizioniste din 1884, darul vorbirii se preĠuieúte
oarecum în sine însuú, úi de mari oratori trec cei ce vorbesc mai lung, mai sonor, de omnibus
rebus úi cu cea mai felurită úi înflorită frazeologie. Ce e drept, úi adevăraĠii oratori úi luptători
parlamentari, cum au fost Mihail Kogălniceanu úi Alexandru Lahovari – Kogălniceanu,
orator politic în toată puterea cuvântului, Lahovari, mai mult un temperament politic înzestrat
cu o elocvenĠă impulsivă – se numărau de public printre oratorii de frunte. Se număra úi
Manolache Kostaki, om de o cultură care pe atunci trecea de serioasă, dar astăzi ar părea
superficială, distins ca orator prin uúurinĠa improvizării úi mai ales prin aúa-numitele cuvinte
de spirit.

232
 Însă alături de ei erau citaĠi, ascultaĠi úi preĠuiĠi Nicolae Blaramberg, Gheorghe
Brătianu úi, mai presus de toĠi, d. Nicolae Ionescu, despre care răposatul ministru liberal
Dimitrie Gusti în Ritorica sa (Iaúi, 1875, pag. 294), rezumând opinia lumii de atunci, scrie
următoarele: „Această sirenă a cuvântului, acest orator prin excelenĠă e oratorul opoziĠiunii
parlamentare, este principele elocvenĠei române úi se numeúte Nicolae Ionescu.”

Dacă este să supunem astăzi acea judecată asupra d-lor G. Brătianu, N. Blaramberg úi
N. Ionescu unei revizuiri (vorba d-lui Delavrancea) úi prin chiar aceasta să cercetăm
progresul realizat în opinia publică de atunci încoace, se cuvine să aducem mai întâi câteva
probe de elocvenĠă din discursurile acelor vechi celebrităĠi úi apoi să stabilim gradele în
termometrul valorilor, oarecum treptele pe care judecata publicului nostru urcă úi coboară
oamenii săi politici; cu alte cuvinte, să ne înĠelegem asupra termenilor orator, retor úi limbut.

Începem cu d. Gheorghe Brătianu – colegii din Camerele de pe la 1870-1876 îi ziceau

Giorgio, pe italieneúte – unul dintre oratorii numiĠi kilometrici, cari îúi măsoară înúiúi
valoarea discursului după lungime. Mic de statură, ca mulĠi dintre Brătieni, îmbrăcat pururea
în negru, úi cu părul negru, úi cu niúte ochi tot negri, a căror lumină sclipea neliniútit, ca
flacăra bătută de vânt, Giorgio Brătianu îúi Ġinea discursurile după regulele lui Quintilian cu
exordium, narratio, propositio, probatio, refutatio, peroratio, úi la glasul său puternic se
adăoga o frazeologie bogată úi cea mai solemnă gesticulare, parcă ar fi rostit o predică de pe
amvon. Având obiceiul de a trage tabac, avea úi batiste mari de mătase roúie, úi când îúi
desfăúura un asemenea drapel în mijlocul discursului, era un lucru útiut că de acum avea să
reînceapă vorbirea cu puteri împrospătate. /.../

Cu totul alta era înfăĠiúarea lui Nicolae Blaramberg. Înalt la trup, cu spinarea
încovoiată, cu hainele prea largi ale omului prea subĠire, cu părul răsfirat în puĠine úuviĠe, cu
ochii în fundul capului, cu o barbă rară care încadra neregulat o faĠă îngălbenită, Nicolae
Blaramberg în relaĠiile sale cu colegii din Cameră se arăta mai întâi de toate de o politeĠe
exagerată – în limbagiul său franĠuzit el ar fi numit-o obsequioasă – úi sub ea se ascundea
permanenta iritare a unei ambiĠii nemărginite úi ura împotriva tuturor oamenilor politici care
se ridicase deasupra lui. Printr-o împărechere nefirească voia să îmbine aparenĠa
cavalerismului medieval cu iluzia unui catonism antic, iluzie ce o producea atitudinea sa
antidinastică, pe atunci cu atât mai ieftină cu cât era mai lipsită de orce pericol pentru el.
Adânca sa nemulĠumire căuta să úi-o mângâie întrucâtva cu laurii unei elocvenĠe distinse, úi
distincĠia o vedea anume în două note care au rămas caracteristice pentru discursurile sale: în
adoptarea directă a idiotismelor franceze, ca úi când limba curat românească n-ar fi fost

233
destoinică să exprime concepĠiile oratorului, úi în citarea celor mai felurite izvoare úi
autorităĠi străine drept dovada unei întinse erudiĠiuni.

Blaramberg a fost cel din urmă reprezentant al acelor deputaĠi, acum din fericire
dispăruĠi, cari veneau în Cameră (ca úi advocaĠii începători la tribunale) cu numeroase
volume de autori úi voiau să dea cuvintelor lor o deosebită greutate prin citarea cât mai
multor pasage din diferiĠi scriitori străini, a căror părere însă nu proba niciodată nimic, fiindcă
era scoasă din legătură úi se aplica la împrejurări nepotrivite. /.../

Însă nici Nicolae Blaramberg, nici Gheorghe Brătianu nu reprezentau chintesenĠa artei
oratoriei după gustul publicului de la 1866 la 1884; adevăratul ei reprezentant era d. Nicolae
Ionescu, úi avea dreptate Ritorica lui Gusti să-l numească „principele elocvenĠei române” de
atunci.

Pe d. Nicolae Ionescu nu e de trebuinĠă să-l descriem, căci, din nenorocire, se află în

mijlocul nostru úi e plin de viaĠă († 1905). Dar se impune să ne ocupăm de discursurile sale
cu atât mai mult cu cât ele dau tinerei generaĠii de astăzi o enigmă de dezlegat. Nu doar că ar
fi enigmatică favoarea de care s-a bucurat „oratorul” din punctul de vedere al elocvenĠei în
sine. D. Nicolae Ionescu era înzestrat în gradul cel mai mare cu darul vorbirii: útia să
vorbească úi-i plăcea să vorbească. Glasul său era din cele mai melodioase, gama întreagă a
modulaĠiunilor îi sta la dispoziĠie, cuvintele curgeau din belúugul unui izvor nesfârúit, fraza
era totdeauna stilistic corectă úi adeseori cu măiestrie armonizată. Cum se năútea o discuĠie,
omul se simĠea în elementul lui, úi sălta în vorbă ca peútele în apă; avea úi curajul de a se
amestea în toate, úi mai ales în chestii personale, úi puterea fizică de a o duce înainte fără nici
o oboseală. Pănă aici toate sunt fireúti.

Unde începe enigma este când vreai să-Ġi dai seama de înĠelesul discursurilor sale,
când afli că d. Nicolae Ionescu a trecut multă vreme de om politic serios úi că în acea primă
epocă vorba sa în Parlament era ascultată pentru interesul discuĠiei, cu gândul de a-úi găsi
argumente valabile pentru sau contra unei idei. Cine încearcă astăzi să citească dezbaterile
corpurilor legiuitoare din acest punct de vedere rămâne nu numai dezamăgit, ci de-a dreptul
uimit: nici un discurs al d-lui Nicolae Ionescu, dar absolut nici unul, nu arată vreo
consecvenĠă a cugetării, nici unul nu cuprinde vreun raĠionament admisibil, nici unul nu este
menit să dovedească ceva, nimeni nu poate úti la începutul vorbirii la ce concluzie va ajunge
sfârúitul, nici oratorul însuú; căci acesta este ostensibil stăpânit de cea mai capriĠioasă
mobilitate a impresiilor; un aplaus, o întrerupere îi abate gândul spre alte obiecte, úi discursul,

234
apucat într-o direcĠie, continuă de regulă în direcĠia opusă úi sfârúeúte rătăcit. De aci se
explică úi mulĠimea úi lungimea discursurilor lui Nicolae Ionescu: cine se joacă de-a cuvintele
e totdeauna gata să vorbească úi nu vrea úi nu útie să sfârúească./.../

II

Dacă exemplele de elocvenĠă citate în capitolul precedent au produs asupra cetitorilor

impresia de veselie pe care am avut-o úi noi, dovada despre schimbarea judecăĠii în privinĠa
oratoriei noastre politice este prin chiar aceasta făcută. DeclamaĠia goală a lui Giorgio
Brătianu, erudiĠia citatelor lui Nicolae Blaramberg úi confuzia ideilor d-lui Nicolae Ionescu,
cari toate împreună n-au împiedicat publicul din epoca de la 1866 la 1884 să considere pe
autorii lor drept celebrităĠi parlamentare, sunt astăzi socotite după cum merită úi nu mai pot
figura decât ca niúte semne de rătăcire a gustului úi a judecăĠii. Pe atunci acei trei deputaĠi au
putut trece drept oratori, astăzi ei nu trec decât de retori, după definiĠia dicĠionarului
„franĠezo-românesc” al lui Poenar, Aaron úi Hill de la 1841: „Retor se zice spre rău de acela
a căruia toată elocuenĠa stă într-un stil prefăcut, îngâmfat úi declamatoriu”, de vreme ce pe
orator îl defineúte spre bine: „Acela care compune úi pronunĠă cuvinte de elocuenĠă”.

Vorba „orator” în accepĠiunea ei generală este un neologism: dicĠionarul academic

Laurian Massim îl însemnează cu steluĠă (*) cuvintele importante după 1830; dicĠionarul de
la Buda din 1825, cu tot latinismul exagerat al etimologiilor lui, nu-l are de loc, ci are numai
„ritor”, întrodus fireúte o dată cu influenĠa culturii greceúti, cam pe la 1700, precum se úi
găseúte în Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir de la 1704, pe când Nicolae Costin, cu
13 ani mai în vârstă decât Cantemir, pomenind undeva de „ğiĠero”, îl perifrazează „acela
domnul voroavei rîmleneúti” (Predoslovia la Cartea pentru descălecatul dintâi).

Cu grecescul „ritor” s-a întâmplat însă ceea ce s-a întâmplat cu slavonescul „jupân”,
care din înaltul său rang social de odinioară s-a coborât la cârciumarul evreu. ùi ritorul, sau
cu actuala pronunĠare francezo-latină retorul, s-a coborât în termometrul valorilor, úi din
orator ce era mai înainte a ajuns la definiĠia dicĠionarului de la 1841, apropiindu-se astfel de
familiarul guraliv sau limbut.

Atât oratorul, cât úi retorul úi limbutul au darul vorbirii; dar oratorul vorbeúte pentru a
spune ceva, retorul pentru a se auzi vorbind, limbutul pentru a vorbi. Motivul oratorului este
precizarea unei situaĠii publice, afirmarea sau combaterea unei idei, convingerea unui auditor;
mobilul retorului este dorinĠa de a trece de orator sau îngâmfarea erudiĠiei, sau încântarea de

235
sonoritatea proprielor sale cuvinte; pornirea limbutului este de a se amesteca úi el în vorbă
oriunde úi orcum. Pe orator îl stăpâneúte scopul, pe retor – deúertăciunea, pe guraliv –
mâncărimea de limbă. De aceea oratorul poate avea o valoare permanentă, retorul – numai
una trecătoare, limbutul – nici una. /.../

ExperienĠa a fost amară, úi puĠini oameni vor fi rămas în România cari să nu fi suferit
direct sau indirect de nepilduita criză. Dar úi efectul experienĠei asupra cugetelor generaĠiei în
care s-a întâmplat sperăm că va fi pentru un úir de ani din cele mai salutare. Judecata
publicului s-a rectificat întrucâtva: retorica politicianilor superficiali întâmpină mai multă
împotrivire; cererea unei conduceri a statului din partea oamenilor competenĠi úi încercaĠi
devine mai simĠită, úi toată manifestarea politică va fi de acum înainte ceva mai riguros
examinată în prevederea rezultatelor practice. ViaĠa noastră constituĠională începe în sfârúit să
fie serioasă; s-a deúteptat înĠelegerea că îndărătul programelor úi discursurilor politice se
ascunde o viitoare îndreptare sau o viitoare suferinĠă úi că vorbele rostite în Corpurile
legiuitoare se traduc uneori în fapte care alcătuiesc însăú istoria Ġărei.

După această nouă măsură se judecă acum úi oratoria: discursul nu mai are trecere
decât în măsura competinĠii úi autorităĠii celui ce-l pronunĠă; îmbelúugatele înfloriri literare,
afirmările nemotivate, necum frazele înúirate fără rost nu mai pot întâmpina vechea favoare,
poate nici vechea indulgenĠă.

ùi astfel noi, publicul, am ajuns să simĠim mai exact deosebirea valorilor

parlamentare: ascultăm pe oratori, surâdem la retori úi râdem de limbuĠi.

236
G. CĂLINESCU, Oratoria úi cerebralitatea (1943/1944), în
APROAPE DE ELADA, ColecĠia „Capricorn”, Bucureúti, 1985, p.23-32.
Reed. în SEMNE DE VIAğĂ ÎN PUSTIU, Ed. Universul Dalsi, Bucureúti, 2001, p.197-204.

Oratoria úi cerebralitatea
Într-un articol polemic, plin de spirit, Oratori, retori úi limbuĠi, Maiorescu a făcut,
precum se útie, o demarcaĠie netedă între oratorie, ca artă de a spune ceva, úi retorică úi
limbuĠie, ca simple beĠii de cuvinte. Criticul aplica úi aici cunoscuta teorie a raportului între
fond úi formă, admiĠând că oratoria există ca artă numai în măsura în care exprimă un fond.
Nici vorbă să tăgăduim valoarea articolului lui Maiorescu sau adevărul observaĠiilor lui sub
unghi practic. Dar, teoretic, Maiorescu greúeúte. Oricine priveúte cu atenĠie problema, este
nevoit să constate că un adevărat orator cade în mod necesar în retorică úi că retorica nu-i
altceva decât o limbuĠie. S-ar putea înĠelege că negăm existenĠa oratoriei, dar nu negăm decât
oratoria concepută ca meúteúug de a exprima frumos un conĠinut interesant în sine, tot astfel
cum refuzăm să vedem în poezie arta de a îmbrăca în imagini adevărul. Oratoria există, ca úi
poezia pură, ca un exerciĠiu de sonuri goale.

Vom pricepe mai bine chestiunea dacă vom alătura arta oratorului de arta actorului.
Interesează cumva artistul dramatic sub raportul fondului? În nici un fel, fiindcă acest fond
nici nu e cunoscut, el aparĠinând repertoriului întâmplător. Un actor are o mimică úi o
dicĠiune, iar nu un grup de idei, úi actorul mare obĠine succese jucând indiferent pe
Shakespeare ori pe un obscur autor bulevardier. Ba chiar se cunoaúte preferinĠa actorilor
pentru piesele rele úi anonime, care îi scutesc de orice obligaĠie conĠinutistică úi le dă
libertatea de a-úi pune în valoare calităĠile lor pur formale. Un actor poate stoarce lacrimi
enumerând cu pathos cuvintele cele mai anodine úi mai prozaice. Dacă se poate vorbi de un
fond în arta dramatică, fondul constă în emoĠii úi comoĠii ale publicului. Un actor care a
izbutit mimic úi vocal să producă efecte emoĠionale asupra spectatorilor are un fond.
Deosebirea între actor úi orator stă doar în aceea că în vreme ce actorul declamă un
text străin, oratorul inventează úi improvizează textul lui. Dar úi actorii commediei dell'arte
improvizau. Întotdeauna oratorii úi-au îngrijit timbrul glasului, au cultivat mimica úi
dicĠiunea. ùi actorul úi oratorul urmăresc succesul imediat. Să presupunem că un orator face
un discurs impecabil, bogat în idei úi strălucit în formă, după formula maioresciană, dar care
din felurite motive este primit cu o indiferenĠă totală. În acest caz nu avem de a face cu un
bun orator. Căci orator est acela care în condiĠii date captează fără greú bunăvoinĠa publicului.

237
Postumitatea unui discurs este un non-sens. Limbutul care are succes este un orator. Fără
îndoială că se pune îndată problema calităĠii publicului. Un actor care miúcă un public de elită
cu tragedii de Racine lasă nepăsător vulgul. În oratorie însă putem afirma că pe măsură ce
publicul devine de o calitate mai înaltă, preocuparea de fond primează úi oratoria apare ca un
artificiu fastidios. Papa Pius II zicea că un discurs făcut cu artă putea să miúte numai «gente
di volgare intelligenza» (Pasquale Villari, Niccoló Machiavelli e i suoi tempi, I, p. 116).
Într-un cuvânt, oratoria este arta de a miúca vulgul, de a răscoli masele, o artă fonetică úi
muúchiulară fără vreun raport necesar cu procesul ideologic, dimpotrivă un instrument al
iraĠionalului.
Epoca Renaúterii a fost bogată în oratori după modelul antic. Caracteristica acestor
oratori, care s-au bucurat de faimă nemaipomenită, este o retorică meticuloasă. Maiorescu
spunea despre Giorgio Brătianu că-úi compunea discursurile după regulile lui Quintilian, cu
exordium, narratio, propositio, probatio, refutatio, peroratio. Ironie gratuită, căci dacă
scopul urmărit este câútigarea atenĠiei publicului, mecanica ridiculă pentru intelectual a
discursului violent retoric e aceea tocmai care provoacă deliciile vulgului. Orice artificializare
a frazei uimeúte pe omul simplu, foarte indiferent la conĠinut. Se spune că Filelfo, voind să
acuze de pe catedră un persecutor al său, recurgea la astfel de puerilităĠi ritmate: „Cine este
cauza atâtor suspiciuni? Cine este începutul atâtor injurii? Cine e autorul atâtor ultragii?
Cine e acesta, cine e? Voi numi eu un atare monstru? Voi revela eu un astfel de Cerber? Îl
voi divulga eu? Trebuie neapărat să-i spun numele, îl spun, îl voi spune, de-ar fi să-mi pierd
capul. Este blestematul úi fenomenalul, detestabilul úi abominabilul... : Oh, Filelfo, taci, nu
spune pentru Dumnezeu! Ai răbdare. Cine nu se poate stăpâni pe sine, cu greu va putea
învinovăĠi pe altul de intoleranĠă úi inconstanĠă." (Villari, op. cit., I, p. 116.)
Astfel de oratorie înlemnea de admiraĠie pe contimporani. G. Manetti, ni se
povesteúte, felicita în numele Republicii florentine pe Papa Niccoló V cu prilejul înscăunării.
Papa îl asculta cu atâta atenĠie, încât un prelat, crezând că doarme, îl atinse de mai multe ori
cu cotul. Acelaúi vorbi úi în faĠa regelui Alfons, la Neapoli. Acesta părea „una statua sul
trono", de admiraĠie. ùi totuúi, observă Villari (op. cit., I, 122), Manetti era „un orator fără
originalitate", discursurile lui de un stil umflat úi fals fiind cârpeli de fraze latine.
Culmea artificialităĠii o atinge în oratorie, ca úi în toate domeniile artei, secolul al
XVII-lea. Benedetto Croce în Saggi sulla letteratura italiana del seicento a studiat
preĠiozitatea oratorică într-un capitol special: I predicatori italiani del seicento e il gusto
spagnuolo. Oratoria religioasă se întemeia mai ales pe «concetti predicabili». Pentru a obĠine
un concept predicabil se lăsa la o parte orice speculaĠie teologică úi metafizică, dialectică,

238
scolastică, examenul istoriei, experienĠa úi observarea lucrurilor umane úi se excogita pur úi
simplu o comparaĠie. Metoda tratării simbolice, efigiale, era generală. Dacă luăm la
întâmplare o carte serioasă de politică, un fel de anti-Machiavel, úi anume Ideea de un
principe politico cristiano, 1640, de Saavedra Fagardo, constatăm cu oarecare plictiseală că
acele o sută de conduite recomandate principelui sunt deduse dintr-o sută de „empresas",
adică embleme. Procedeul lui Fagardo nu era original úi editorul ne indică o serie întreagă de
opere emblematice. Sub o barză stând în cuib pe un turn citim descifrarea: „Pe turnurile
bisericilor îúi aúează barza cuibul asigurându-úi prin sanctuar progenitura. Principele care
îúi va ridica monarhia pe piatra triunghiulară a Bisericii, o va păstra trainică úi sigură".
Urmează apoi dezvoltări úi exemple. Cam de acelaúi soi sunt conceptele predicabile. De pildă
pe tema „Dumnezeu a făcut ca Mântuitorul să se nască, atunci când răutatea omenească
ajunsese la culme”, predicatorul reflecta asupra „circumstanĠelor" úi nota că „Isus s-a născut
în miezul nopĠii al solstiĠiului de iarnă când umbra nocturnă atingând ultima lungime,
soarele de la tropicul cel mai îndepărtat începe să se întoarcă spre noi úi mărind ziua,
scurtează noaptea". Dar Umbra nocturnă este păcatul, Soarele este Messia úi Lumina e
GraĠia.
Altă temă: „Plăcerile lumii sunt necazuri!” În loc să încerce o analiză psihologică,
predicatorul pornea de cuvântul tannim, care în ebraică înseamnă úi „voluptate” úi „durere".
„Cum putea - se întreabă Croce - mulĠumi intelecte úi sufletele acest soi de predică úi
să le răpească în entuziasm? Cum putea miúca inimile spre sentimente úi dispoziĠii
religioase?"
Răspunsul îl găseúte în pervertirea intelectuală a secolului, pentru care „I'ingengnoso
e il maraviglioso (o 1'arguto, secondo la parola del tempo)” erau considerate nu ca elemente
ale artei, ci ca scopuri în sine. Acele arguĠii, mai observă Croce, făceau adesea să curgă
torente de lacrimi. În realitate, gustul pentru oratoria simbolistică este general úi tipic lumii
simple. Cine nu-úi aduce aminte ingeniozitatea cu care partidele scoteau motive electorale din
emblemele partidului (linie, cercuri), care n-aveau în fond alt scop decât să distingă listele pe
buletinul de vot? Croce însuúi recunoaúte că comparaĠiile bizare izbesc atenĠia ignorantului,
că dezvoltările artificioase satisfac intelectul său: „jocurile de cuvinte îl seduc, materializarea
ideilor în metafore continuate úi exagerate dă acestor idei o corpolenĠă úi o tangibilitate care
e luată nu rareori drept evidenĠă".
Ca o exemplificare, iată, ce scrie Settembrini (Lez. di letteratura ital. II, p. 376, apud
Croce) despre Emanuelle Orchi da Como, predicator: „În prima predică începe cu păunul
căruia îi descrie coada, apoi vorbeúte de măr, apoi de jocul cu mingea, de iarba pe pajiúte,

239
de útiinĠa lui Ptolemeu, de Ticho Brache, de Fracastoro, de unde sare la Hercul, la
Alexandru, la Bucefal care seamănă cu amvonul. ùi după toată această poliloghie dă un
avertisment pentru salvarea sufletului”.
Iezuitul Padre Cascliechio în L'utile col dolce satirizează pe predicatori care, voind să
vorbească despre scurtimea vieĠii, începe aúa: « - Domnilor, dacă vorbim despre copilăria
noastră, ce este ea altceva decât o floare? ùi cum n-ar fi, de vreme ce floarea etc. Copilăria
se compară cu narcisul, úi pe drept cuvânt, deoarece narcisul, domnilor... (aici descripĠia
narcisului). Dacă apoi, domnilor, voim să comparăm tinereĠea noastră cu curcubeul, nu văd
cine úi cu ce motiv s-ar putea împotrivi! Căci, arcul ceresc, dacă cumva nu útiĠi, este (aici
face descripĠia curcubeului)... »
Croce citează o predică dintr-un ms. Quadragesimale del Padre Maestro
Fontanarosa, care sună cam aúa: „Ingeniosul păianjen năzuieúte câteodată să sugă murdara
úi rău mirositoarea muscă, úi neputând căpăta aripi pe spinare ca să ajungă la aceea care
zboară prin aer, trage din pântec niúte bale vâscoase, Ġese cu gheare apucătoare fire
artificiale, răsuceúte fuioarele úi întinde pânza sau mai bine zis reĠeaua în aer; aci
înaintează, aci se opreúte, aci se ridică, aci se coboară, aci se lasă la pământ, aci se avântă
spre cer, aci se-ndreaptă într-o parte, aci porneúte într-alta, aci se face astrolog observând
când răsăritul, când apusul, aci devine matematician trăgând circomferinĠe úi puncte, ori
geometru care se urcă să măsoare firele pe pământ etc.”.
Uimit el însuúi de imaginaĠia lui, oratorul se oprea úi exclama: „Oh, ce tropi! oh, ce
figuri! oh, ce mistere profunde! oh, ce sacramente ascunse!"
Acestea toate sunt procedee verbale. Însă oratoria implică o serie de exibiĠii mimice
care la predicatori atingeau bufoneria. Cel mai tolerabil metod úi cel mai folosit e de a păstra
un moment de tăcere patetică, ori de a suspina din adânc asupra destinului rasei umane.
Suspinul, plânsul, tremolarea glasului, ieúirea violentă, úoapta sunt mijloace actoriceúti în
afară de cursul propriu-zis al ideilor. În La chartreuse de Parme de Stendhal, eroul, Fabrice
del Dongo care e prelat, Ġine, în scopul de a descoperi prin biserici pe Celia Conti, predici
lamentoase, foarte gustate de public. Stendhal nu făce altceva decât să atribuie eroului un gen
oratoric curent. În 1740, tatăl lui Goethe, I. C. Goethe a făcut o călătorie în Italia. La Piave a
văzut pentru întâia oară că preotul îúi pune în cap pălăria când predică. Amvonul era larg úi
predicatorul părea că se plimbă de-a lungul 1ui. „Cospetto di Bacco! - exclamă bătrânul
Goethe - ce gesturi úi salturi făcea atunci acel brav popă, ca úi când cuvântul Domnului avea
nevoie de aúa ceva úi fără salturi în aer nu s-ar fi putut explica Evanghelia. Lume vrednică
de compătimire care judecă excelenĠa slujitorilor bisericii după capacitatea de a face pe

240
paiaĠele, căci mi s-a spus că dacă predicatorii s-ar lăsa de acele svâcniri úi contra-svâcniri
pe amvon úi-ar pierde auditoriul, úi oratorul spiritual úi-ar micúora faima, oricâtă eleganĠă úi
uúurinĠă a limbii ar avea”.
D-na de Stael, în Corinne, ne vorbeúte úi despre predicatorii italieni úi útim că
romanul ei este, în privinĠa aceasta mai mult un jurnal de călătorie: „Amvonul său – se spune
despre un predicator - este o tribună destul de lungă, pe care o parcurge de la un capăt la
altul pe atât de agitat, pe cât de regulat. Totdeauna începe cu o frază cu care revine la
sfârúit, ca limba unui pendul úi cu toate astea, face atâtea gesturi, are aerul aúa de pasionat
încât 1-ai crede capabil să uite totul. Dar este, dacă ne putem exprima astfel, o furie
sistematică, cum se văd multe în Italia, unde vioiciunea miúcărilor exterioare nu indică ades
decât o emoĠie superficială. Un Crucifix este atârnat la extremitatea amvonului; predicatorul
îl desprinde, îl sărută, îl strânge deasupra inimii, apoi îl pune la loc cu cel mai mare sânge
rece, când perioada patetică s-a terminat. Mai este un mijloc de a scoate efecte de care
predicatorii se slujesc foarte adesea, este potcapul pătrat pe care-l poartă pe cap; ei îl scot
úi-l pun la loc cu o repeziciune nemaipomenită. Unul căúunase pe Voltaire úi mai ales pe
Rousseau pe motivul ireligiozităĠii secolului. Arunca potcapul în mijlocul amvonului, îi da
însărcinarea să închipuie pe Jean-Jacques; úi în această calitate îl probozea úi-i zicea: Ei
bine! filosof genovez! ce ai de obiectat la argumentele mele? Atunci tăcea câteva clipe ca
spre a aútepta răspunsul; úi cum potcapul nu răspundea nimic, îl punea la loc pe cap, úi
termina convorbirea prin aceste cuvinte: Acum că eúti convins, să nu mai vorbim de asta ".
Exemplul dat de d-na de Stael este grotesc, dar nu părea astfel publicului respectiv.
Predicatorul bufon recurgea la astfel de mijloace fiindcă auditoriul era avid de bufonerii.
Efectele oratorice sunt raportabile la educaĠia artistică a ascultătorului, iar în linie generală,
oratoria ca pură artă vocală úi mimică îúi pierde importanĠa pe măsura creúterii interesului
auditoriului pentru conĠinut. Este de prisos a da exemple din bogata istorie a oratoriei. În faĠa
unui parlament cu tradiĠie, alcătuit din oameni specializaĠi în probleme politice, toate
acrobaĠiile din lume nu vor putea capta atenĠia într-o problemă financiară. Dimpotrivă,
desfăúurarea oricât de aridă de cifre poate emoĠiona profund. Oratorul operează asupra unui
public distrat, referentul asupra unui auditoriu încordat, prevenit, atent la substanĠă. Într-un
congres medical în care s-ar discuta descoperiri noi ori situaĠii sanitare, comunicarea severă a
faptelor úi statisticile sunt acelea care produc interes, iar «salturile» de care vorbeúte I. Caspar
Goethe par inconvenabile úi sunt cel mult tolerate dacă fondul este real.
Fiindcă pomeneúte adesea de „oratoria universitară", e cazul de a sublinia că
Universitatea este tocmai instituĠia care trebuie să închidă porĠile oratoriei. Aci plăcerea, de

241
ordin cu totul interior, trebuie să rezulte din interes pentru idei. Toată preocuparea
vorbitorului se cade să fie de a goli fondul de orice excrescenĠă verbală, de a gândi liber fără
a Ġine seamă de public, ca úi surprins de acest public în genuinitatea meditaĠiilor sale. Dacă de
la Stendhal încoace romancierul se preocupă de eliminarea stilului úi câteodată chiar de a
compoziĠiei úi încearcă să perceapă viaĠa cu mijloace de reporter, cu atât mai mult omul de
útiinĠă are nevoie de un limbaj sever. ùi cu toate că opinia ar putea fi contrară în materie de
cursuri literare, tocmai aici se cere o dezgolire totală a gândirii. Un public care pentru a
înĠelege analiza unui poet are nevoie de zgomote vocale úi de acrobaĠii este inapt pentru
literatură. O lecĠie literară cu caracter critic se cuvine să fie aúa de «tăcută», încât să dea
impresia auditorului că conferenĠiarul este numai un ecou al propriilor lor meditaĠii.

242
Roland BARTHES, Vechea retorică (1964-1965), în

L’AVENTURE SEMIOLOGIQUE, Paris, Ed. du Seuil, 1985, p. 85-167 (fragmente traduse

de Laura Mesina)

Vechea retorică
A. B.2.5. Exordiul
Prin exordiu se înĠeleg în mod tradiĠional două momente. 1. Captatio benevolentiae
sau acĠiunea de seducere a auditoriului, care trebuie să ducă imediat la o conciliere cu acesta,
printr-o probă de complicitate. Această captatio a fost unul din momentele cele mai stabile
ale sistemului retoric (s-a dezvoltat spectaculos în evul mediu úi chiar úi în zilele noastre); ea
urmează un model foarte elaborat, codificat după clasamentul cauzelor: modalitatea seducĠiei
variază după raportul cauzei cu doxa, cu opinia curentă, normală: a. când cauză este
identificată cu doxa, se vorbeúte despre o cauză “normală”, de bun gust, úi nu mai este util să
supui judecătorul unei operaĠii de seducĠie sau la o presiune; acesta e genul endoxon,
honestum; b. când cauza este într-o oarecare măsură neutră în raport cu doxa, e necesară o
acĠiune pozitivă pentru a învinge inerĠia judecătorului, pentru a-i stârni curiozitatea, pentru a-l
face atent (attentum); acesta e genul adoxon, humile; c. când cauza este ambiguă - dacă, spre
exemplu, doi doxai intră în conflict -, trebuie obĠinută bunăvoinĠa judecătorului, trebuie să-i
determini benevolum, să-l faci să încline balanĠa în favoarea ta; acesta este genul
amphidoxon, dubium; d. când cauza este confuză, obscură, trebuie să antrenaĠi judecătorul să
vă urmeze ca pe un ghid, ca pe un cercetaú, să-l faceĠi docilem, receptiv, maleabil; acesta este
genul dysparakoloutheton, obscurum; e. în sfârúit, când cauza este neobiúnuită, suscită
uimirea, situându-se foarte departe de doxa (de exemplu: a pleda contra unui tată, a unui
bătrân, a unui copil, a unui orb, a merge contra human touch), nu este suficientă o acĠiune
difuză asupra judecătorului; e necesar un remediu real, chiar dacă acest remediu este totuúi
indirect, pentru că nu trebuie să-l înfrunĠi pe judecător, să-l úochezi în chip direct: acesta este
insinuatio, fragment autonom (úi nu doar simplu ton) care este plasat după început: de
exemplu, să te prefaci că ai fost impresionat de către adversar. Iată, aúadar, modurile acestei
captatio benevolentiae. 2. Partitio, al doilea moment al exordului, anunĠă diviziunile care vor
fi adoptate, planul care va fi urmărit (partitiones se pot multiplica, punând câte una la
începutul fiecărei părĠi); avantajul, spune Quintilian, este că cel căruia i se anunĠă termenul nu
aúteaptă prea mult.

243
B.2.6. Epilogul
Cum útim dacă un discurs se termină? Sfârúitul e arbitrar, ca úi începutul. Trebuie
aúadar să existe un semn al finalului, un semn al închiderii (ca în anumite manuscrise: “ci falt
la geste que Turoldus declinet”). Acest semn a fost raĠionalizat ca alibi al plăcerii (ceea ce ar
dovedi în ce măsură anticii erau conútienĠi de “plictiseala” discursului lor!) Aristotel l-a
indicat, nu à propos de epilog, ci de perioadă: perioada este o frază “agreabilă”, pentru că ea
este contrariul celei care nu (se) sfârúeúte; este dezagreabil să nu presimĠi nimic, să nu “vezi”
în nici un fel sfârúitul. Epilogul (peroratio, conclusio, cumulus, “încoronarea a ceva”)
presupune două nivele: 1. nivelul “lucrurilor” (posita in rebus): este vorba despre reluare úi
rezumare (enumeratio, rerum repetitio); 2. nivelul “sentimentelor” (posita in affectibus):
această concluzie patetică, plângăcioasă, era puĠin uzitată de greci, unde un aprod îi impunea
tăcere oratorului care făcea prea mult úi prea mult timp să vibreze coarda sensibilă; dar la
Roma, epilogul era ocazia unui teatru întreg, a unei gesticulaĠii de avocat: a demasca acuzatul
înconjurat de părinĠi úi copiii săi, a arăta ostentativ un pumnal însângerat, oase extrase din
rană: Quintilian trece în revistă toate aceste trucuri.

B.2.7. Narratio
Narratio (diègèsis) este povestirea faptelor angajate în/ declanúate de/ cauză (deoarece
causa este quaestio în măsura în care în ea răzbate contingentul), dar această povestire este
privită doar din punctul de vedere al probei, este “expunerea persuasivă a unui lucru făcut sau
pretins a fi fost făcut”. NaraĠiunea nu este deci o povestire (în sensul romanesc úi cam
dezinteresat al termenului), ci este o protază argumentativă. În consecinĠă, ea are două
caracteristici determinate: 1. “goliciunea” sa: nu există nici digresiune, nici prosopopee, nici
argumentaĠie directă; nu există technè, proprie lui narratio; ea trebuie să fie doar: clară,
verosimilă, scurtă; 2. funcĠionalitatea sa: este o pregătire a argumentării: cea mai bună
pregătire este cea al cărei sens este ascuns, în care probele sunt diseminate în stare de
germeni inaparenĠi/ascunúi (semina probationum). Narratio presupune două tipuri de
elemente: faptele úi descrierile.

B.2.8. Ordo naturalis/ordo artificialis

În retorica antică, expunerea faptelor este supusă unei reguli structurale unice:
înlănĠuirea să fie verosimilă. Dar mai târziu, în Evul Mediu, atunci când retorica a devenit
complet delimitată de judiciar, narratio a ajuns un gen autonom úi aranjarea părĠilor sale
(ordo) a devenit o problemă teoretică: este vorba despre opoziĠia lui ordo naturalis faĠă de

244
ordo artificialis. “Orice ordine – spune un contemporan al lui Alcuin – este fie naturală, fie
artificială. Ordinea este naturală dacă faptele sunt povestite chiar în ordinea în care ele s-au
petrecut; ordinea este artificială dacă se pleacă nu de la începutul a ceea ce s-a petrecut, ci de
la mijloc.” Este problema flash-back-ului. Ordo artificialis determină un puternic decupaj al
suitei/înlănĠuirii faptelor, pentru că se urmăreúte obĠinerea unor unităĠi mobile, reversibile;
aceasta implică sau produce o înĠelegere particulară, puternic marcată, pentru că decupajul
distruge natura (mitică a) timpului linear. OpoziĠia celor două “ordini” poate să se petreacă nu
în planul faptelor, ci în acela al părĠilor însele ale discursului: ordo naturalis este atunci ceea
ce respectă norma tradiĠională (exord, narratio, confirmatio, epilog), ordo artificialis este
ceea ce bulversează această ordine sub presiunea circumstanĠelor; paradoxal (úi acest paradox
este fără îndoială frecvent), naturalis vrea să spună cultural, iar artificialis vrea să spună
spontan, contingent, natural.

B.2.9. Descrierile
Alături de axa propriu-zis cronologică – diacronică sau diegetică -, narratio admite o
axă aspectuală, durativă, formată dintr-o suită flotantă de staze/opriri: descrierile. Aceste
descrieri au fost de–a lungul timpului puternic codificate. Ele au fost în principal: topografiile
sau descrierile de locuri; cronografiile sau descrierile de timpi, perioade, vârste/epoci;
prosopografiile sau portretele. Este cunoscută abundenĠa acestora în literatură, nu în scrierile
judiciare. În final, trebuie semnalat, pentru a încheia cu narratio, că discursul poate uneori să
conĠină o a doua naraĠiune; prima fiind foarte scurtă, este reluată mai departe în detaliu (“Iată
în detaliu cum lucrul pe care tocmai l-am numit s-a petrecut”): acesta este epidiègèsis,
repetita narratio.

B.2.10 Confirmatio
Lui narratio, sau expunerii faptelor, îi urmează confirmatio, sau expunerea
argumentelor: aici sunt enunĠate probele elaborate de-a lungul lui inventio. Confirmatio
(apodeixis) poate să conĠină trei elemente: 1. propositio (prothèsis): este o definiĠie
concentrată a cauzei, pe punctul de a fi dezbătută; ea poate fi simplă sau multiplă, chestiune
care depinde de úefi/puterea politică (“Socrate a fost acuzat că ar corupe tineretul úi ar
introduce superstiĠii noi”); 2. argumentatio, care este expunerea motivelor probante; nu este
recomandată nici o structurare particulară, în afară de următoarea: trebuie să începi prin
motive puternice, să continui prin dovezi slabe úi să termini prin câteva dovezi foarte
puternice; 3. uneori, la sfârúitul lui confirmatio, discursul următor (oratio continua) este

245
întrerupt de un dialog foarte viu cu avocatul advers sau cu un martor: celălalt îúi face apariĠia
în monolog: aceasta este altercatio. Acest episod oratoric nu era cunoscut de greci; el Ġine de
genul lui Rogatio, o interogaĠie acuzatoare (“Quousque tandem, Catilina…”).

246
Constantin SĂLĂVĂSTRU, Persuasiune úi manipulare în practica discursivă, în
TEORIA ùI PRACTICA ARGUMENTĂRII, Ed. Polirom, Iaúi, 2003, p. 301-304

Persuasiune úi manipulare în practica discursivă

Argumentarea are drept rezultat convingerea interlocutorului cu privire la adevărul
sau falsitatea unei teze. Pentru a obĠine acest rezultat, sunt puse în miúcare tehnici de
argumentare (raĠionamente sau lanĠuri de raĠionamente logice) cu care se vehiculează un
anumit conĠinut de idei. Pentru ca o argumentare să fie convingătoare, trebuie să fie
îndeplinite simultan două condiĠii: corectitudinea logică a tehnicilor de argumentare úi
adecvarea faptică a conĠinutului de idei. Altfel, argumentarea este neconvingătoare, fie că
punem idei adevărate în tehnici de argumentare eronate, fie că utilizăm tehnici de
argumentare corecte în care punem idei false.

Asupra celei de-a doua cerinĠe am vrea să stăruim. Ideile pe care le aducem în faĠa
interlocutorului cu ajutorul tehnicilor de argumentare trebuie să fie adevăruri recunoscute úi
acceptate în mod general, inclusiv de interlocutorul pe care vrem să-l convingem. Dacă
propoziĠiile-teméi nu sunt acceptate de toĠi receptorii ca adevărate sau dacă ele nu sunt
considerate de toĠi receptorii ca fiind argumente pentru teza dată, atunci spunem că acela care
argumentează urmăreúte persuasiunea interlocutorului său. Argumentarea:
“Clorul este monovalent fiindcă este halogen.”
este corectă din punctul de vedere al tehnicilor de argumentare (este un silogism în modul
Barbara), iar propoziĠiile care sunt aduse drept temeiuri sunt adevăruri general
recunoscute de către toĠi aceia cu un minimum de cunoútinĠe în domeniul chimiei.
Vizibilă úi acceptată este úi legătura de determinare care există între propoziĠia-teméi úi
propoziĠia-concluzie. În mod normal, fiecare individ căruia i se propune o asemenea
argumentare ar trebui să accepte concluzia ca fiind o propoziĠie adevărată úi aceasta ca o
convingere a sa. Argumentarea:

“Învinuitul ar trebui să primească pedeapsa minimă întrucât are o familie numeroasă.”

utilizează o tehnică de argumentare corectă (aceeaúi ca úi în cazul precedent), dar propoziĠia-

teméi (“Învinuitul are o familie numeroasă”) nici nu este un adevăr general recunoscut úi nici
nu are o legătură necesară cu teza (“Învinuitul ar trebui să primească pedeapsa minimă”).
Dacă această teză este susĠinută într-un proces de către apărare pe baza argumentului invocat,

247
spunem că aceasta urmăreúte persuasiunea completului de judecată1. Putem defini
persuasiunea ca fiind actul de argumentare prin care un interlocutor urmăreúte să convingă
partenerul de discuĠie prin argumente care au o valabilitate locală sau individuală, dar pe
care el le prezintă ca fiind general acceptate, valabile pentru toĠi.

În argumentarea prezentată apărarea consideră argumentul “Învinuitul are o familie

numeroasă” imbatabil, puternic, relevant, de la sine înĠeles, úi ar vrea ca úi acuzarea să-l
considere la fel. Numai că este posibil ca aceasta din urmă să aibă o cu totul altă percepĠie
privind argumentul dat úi legătura lui cu sentinĠa (teza), pentru că nici o lege juridică nu face
o legătură directă între mărimea sancĠiunii úi situaĠia familială a făptuitorului. Conchidem că
persuasiunea este determinată mai mult de atitudinea interlocutorilor faĠă de adevărul
argumentelor úi legătura lor cu teza susĠinută.

Persuasiunea nu este câtuúi de puĠin o limită a actului de argumentare, dimpotrivă,

dacă Ġinem cont că în argumentarea cotidiană asupra unor teme diferite este destul de greu să
găseúti temeiuri care să fie acceptate de toată lumea ca adevărate úi a căror legătură cu teza să
fie unanim recunoscută. În aceste condiĠii, încercând să impunem adevărurile noastre
celorlalĠi, e posibil să nu reuúim în toate cazurile, dar acest lucru nu înseamnă că
argumentarea ar conĠine erori de vreun fel. Disputele argumentative cele mai puternice, dar úi
cele care fac farmecul unei polemici se poartă în legătură cu temeiurile úi tezele care lasă loc
construcĠiilor alternative.

Dacă argumentarea se desfăúoară prin tehnici care conĠin erori sau cu ajutorul
temeiurilor care sunt propoziĠii aparent adevărate fără ca interlocutorul să conútientizeze acest
lucru, ci acĠionând ca úi cum tehnicile ar fi corecte, iar temeiurile adevărate, atunci suntem în
faĠa manipulării acestuia prin intermediul argumentării pe care o propunem2. Prin
argumentarea:

“Trebuie să iei cât mai multe medicamente fiindcă e necesar să te îngrijeúti de

sănătatea ta”

se intenĠionează o manipulare a interlocutorului. În forma completă, argumentarea arată

astfel:

1
Persuasiunea este considerată cel mai adesea un act, dar úi un rezultat ce Ġin mai mult de dimensiunea
psihologică a celui care argumentează úi mai puĠin de esenĠa logică a argumentării. Pentru detalii, a se vedea
Lionel Bellenger, La persuasion, P.U.F., Paris, 1992; La force de persuasion. Du bon usage des moyens
d’influencer et de convaincre, ESF éditeur, Paris, 1997; Georges Nizard, Convaincre. Pour mieux communiquer
dans les situations usuelles: conduire un entretien, vendre, négocier, former, Dunod, Paris, 1994.
2
Alex. Muchielli, L’art d’influencer. Analyse des techniques de manipulation, Armand Colin, Paris, 2000.

248
 Dacă iei cât mai multe medicamente, atunci te îngrijeúti de propria sănătate.

Persoana X se îngrijeúte de propria sănătate.

Deci: Persoana X trebuie să ia cât mai multe medicamente.

Se vede cu destulă uúurinĠă că tehnica de argumentare nu este corectă (avem un mod

inferenĠial ponendo-ponens nevalid) úi, pe deasupra, propoziĠia compusă este o falsă
implicaĠie.

Prin intermediul manipulării, interlocutorul este forĠat să accepte o teză pe calea unei
înúelătorii: cel care argumentează útie că tehnicile de argumentare nu sunt corecte úi că
temeiurile nu sunt adevărate, dar le aduce în faĠa interlocutorului în speranĠa că acesta din
urmă nu-úi va da seama de aceste erori. Manipularea este condiĠionată, după cum ne putem da
seama, de intenĠia de a induce în eroare a unuia dintre participanĠii la relaĠia de argumentare
úi de incapacitatea celuilalt de a descoperi această intenĠie3.

În argumentările curente, manipularea nu se pune în practică într-o manieră prea

evidentă, adică prin săvârúirea unor erori elementare de raĠionament, pe care le-ar putea
descoperi oricine, sau prin prezentarea ca adevărate a unor temeiuri pe care toată lumea le
consideră false, ci într-un mod mai subtil, prin tehnici care să camufleze erorile. JumătăĠile de
adevăr, zvonurile, selectarea interesată a faptelor, distribuirea diferenĠiată a accentelor în
comunicare sunt doar câteva căi prin care manipularea îúi face loc în multe dintre disputele
discursive.

3
Problema manipulării a fost úi a rămas o temă atractivă de reflexiuni, atât în perioadele vechi, cât mai ales în
perioada modernităĠii úi a contemporaneităĠii. Platon, în Phaidros (260a), distinge între vorbirea frumoasă úi
vorbirea adevărată, atrăgând atenĠia, mai mult implicit, că prima este sursă úi mijloc al erorii úi manipulării.
Manipularea este considerată un ansamblu de “strategii pe care oamenii le folosesc pentru a-i determina pe
ceilalĠi să facă lucrurile pe care primii le doresc”, strategii care uzează din plin de “forĠa manipulativă” a
limbajului prin intermediul actelor de vorbire indirecte (“indirect speech acts”) (The Encyclopedia of
Language and Linguistics, vol. 5, Pergamon Press, Oxford – New York – Tokyo, 1994, p. 2360). Alteori, ea
este văzută drept “influenĠă ocultă exercitată asupra unui individ sau grup”, influenĠă favorizată de faptul că
destinatarii nu cunosc sau nu înĠeleg strategiile utilizate în exerciĠiul influenĠării lor (Encyclopédie
Philosophique Universelle: Les Notions Philosophiques, II, PUF, Paris, 1990, p. 1538). Pe lângă încercările
de descifrare a sensului acestui concept, au existat úi tentative de a identifica “componentele structurale” ale
unui act de manipulare úi “cooperarea pozitivă” pe care ele o pot asigura în practica discursivă de influenĠare a
individului sau a grupurilor (Herman Parret, “La manipulation et le mensonge”, în Herman Parret,
Prolégomènes à la théorie de l’énonciation. De Husserl à la pragmatique, Peter Lang, Berna-Frankfurt pe
Main – New York – Paris, 1987, pp. 230-278). Asupra conceptului de manipulare, a sistematizării forĠelor sale,
a funcĠionalităĠii în discursul politic ne-am oprit în Constantin Sălăvăstru, Discursul puterii, Editura Institutul
European, Iaúi, 1999, pp. 132-146; “Rationalité et manipulation: les sophismes dans le discours politique”, Les
cahiers de Psychologie politique, revue interactive d’information et de dialogue,
http://jflechard.free.fr/cahierspsypol, Université de Caën, FranĠa, 2002

249
 Dacă persuasiunea nu este un viciu al argumentării, manipularea, dimpotrivă, este una
dintre tarele ei. A manipula înseamnă a induce în eroare cu bună útiinĠă úi a obĠine un succes
într-o dispută prin mijloace ilicite din punct de vedere logic. Aici intervine responsabilitatea
morală a celui care argumentează. Orice dispută argumentativă e un loc al confruntării
tehnicilor de argumentare corecte úi a ideilor adevărate! Or, a manipula înseamnă a schimba
regulile jocului raĠional într-o argumentare.

PrezenĠa manipulării devine astăzi cvasi-universală: în dezbaterile politice, în

disputele cu colegii, în încercarea de a ocoli vigilenĠa úefului, în tendinĠa de a obĠine succesul
în faĠa celorlalĠi cu orice preĠ; maxima lui Machiavelli (“scopul scuză mijloacele”) este parcă
tot mai des întâlnită. Poate că úi mijloacele prin care se poartă astăzi disputele úi polemicele
facilitează o astfel de situaĠie. Suntem tentaĠi să încercăm úi altceva pentru a domina
adversarul, dacă numai cu mijloacele raĠionalităĠii intelective nu reuúim!

250
 IV.

ANTOLOGIE

A. 9 DISCURSURI ROSTITE ÎN ROMÂNIA ÎNTRE 1900 – 1993.

B. ELOCINğA POLEMICĂ
C. „ESEURI APROAPE POLITICE”

251
 A. 9 DISCURSURI ROSTITE ÎN ROMÂNIA ÎNTRE 1900 – 1993.

ELOCINğA ACADEMICĂ

George ENESCU, Despre Iacob Negruzzi úi despre intrarea muzicei la Academia

Română,
Discurs rostit la 22 mai 1933, în úedinĠa solemnă sub preúedinĠia de onoare a M.S. Regelui

Sire,
Domnilor colegi,

O personalitate din cele mai semnificative pentru literatura românească, în istoria

căreia se profilează cu o deosebită nobleĠe, Iacob Negruzzi, a dispărut pentru totdeauna dintre
noi.

În timpurile hotărâtoare prin care Ġara noastră trecea sunt aproape trei sferturi de veac,
când talente literare izolate cu greu se afirmau în mijlocul unui haos de scrieri cu stil úi
ortografii bizare, Iacob Negruzzi, împreună cu Maiorescu, Carp, Pogor úi Th. Rosetti, a visat
úi realizat înfiinĠarea unui cămin al cugetării, Junimea, unde lucrări de valoare îúi găseau
consacrarea, iar cele de o valoare relativă erau trecute prin focul unei critici aspre, dar
totdeauna drepte, lucrările slabe fiind definitiv eliminate sau public ridiculizate.
Aceasta a avut ca rezultat o regenerare a literaturii úi îndeosebi a limbii noastre, care a
ieúit de aici simplificată, limpezită, instrument mlădios în mâna scriitorului.
În revista Junimei, „Convorbiri literare”, s-au dat lupte crâncene în contra a tot ce era
mediocru, pretenĠios úi absurd; din „Convorbirile literare” atâĠi tineri úi-au luat avântul spre
glorie. Iar cel ce-a dus în spinare toate greutăĠile organizaĠiunii Junimei timp de trei decenii, a
fost Iacob Negruzzi, cumulând sarcinile de director, de redactor úi de secretar al
“Convorbirilor”, scriind (el) însuúi corespondenĠa, alergând după abonamente, având a
învinge indiferenĠa publicului úi a evita piedicile întinse de adversarii Junimei, pe cari satirele
acesteia îi biciuise dureros. Cu câtă dragoste a servit cauza ce-a îmbrăĠiúat, cu ce entuziasm úi
încredere în viitor! Dar úi ce bucurie trebuia să-i umple inima când acum, la bătrâneĠe, privia
îndărăt spre calea parcusă de literatura noastră al cărei cel mai vigilent îndrumător a fost el!

252
 Părăsind lumea aceasta, Iacob Negruzzi, poet, satirist, autorul delicioaselor Cópii de
pe natură, luptător aprig cu suflet neprihănit, a dus cu sine recompensa supremă al acelor ce
pentru binele obútesc au muncit cu tragere de inimă úi răbdare: viziunea sforĠărilor sale
încoronate cu succes úi ale multiplelor roade cu care s-a îmbogăĠit patria de pe urmele
străduinĠelor sale.
Alături de toĠi acei cari útiu ce-a însemnat Iacob Negruzzi pentru cultura noastră, vin
cu adâncă emoĠiune s-aduc prinosul meu de veneraĠiune pentru om úi de neĠărmuită
recunoútinĠă úi admiraĠiune pentru scriitorul care úi-a închinat viaĠa operii de înfrumuseĠare úi
înnobilare a scumpei noastre limbi.
Fie-i memoria pe veci binecuvântată!
Acel căruia graiul românesc îi datoreúte atât de mult, are astăzi aci de urmaú pe cel
mai umil slujitor al muzicii, al unui grai izvorât din inimă úi menit s-aducă dragoste úi
înfrăĠire printre cei pe cari îi despart credinĠi úi obiceiuri deosebite. Muzica este un grai în
care s-oglindesc, fără posibilitate de prefăcătorie, însuúirile psihice ale omului, ale
popoarelor.
Prin ea sufletul blajin úi visător al Românului a devenit cunoscut lumii, făcând pe
străini să exclameze: „Un popor care cântă doina atât de duios, trebue să fie nobil úi bun la
inimă!”
Încă din cea mai îndepărtată antichitate poezia úi muzica, cuvântul úi tonul, au mers
mână-n mână, adesea contopindu-se, completându-se.
Cuvântul aruncă lumină vie asupra sentimentelor, descriindu-le, precizându-le în chip
plastic. GraĠie cuvântului gândirea se poate formula. Muzica, revărsându-se în adâncimile
sufletului, pătrunde, misterioasă, în cele mai tăcute taine ale simĠirii. Din îmbinarea
cuvântului úi a muzicii s-au născut úi se vor naúte opere divine, nemuritoare. Astăzi, pentru
întâia dată, Academia Română, sanctuar al cuvântului, îúi deschide porĠile spre a primi
muzica sub cupola sa.
Este o zi de-o însemnătate deosebită. Este o zi de dulce bucurie, când în templul
cugetării úi al înĠelepciunii, solemn păúeúte Euterpe, muza mândră úi binefăcătoare!

253
Răspunsul d-lui secretar general G. ğiĠeica

Sire,
Domnilor Colegi,
Onorat Auditoriu,

În regulamentul nostru scrie, că un membru al Academiei nou ales e dator, ca până în

sesiunea următoare, să-úi pregătească discursul de recepĠie úi să-l trimeată cu trei luni înainte
de începerea sesiunii spre a i se fixa răspunsul.
Anul acesta, la 15 februarie, adică exact cu trei luni înainte de a se începe sesiunea
actuală, Academia a primit, tocmai de la New York, discursul de recepĠie al noului nostru
coleg activ, d-l G. Enescu.
A fost pentru noi o mare emoĠie úi o deosebită surprindere. Din motive pe care nu le
cunoaútem úi pe care, în nici un caz, nu vrem să le cercetăm, se cam pierduse această
frumoasă úi înaltă datorie a membrilor Academiei, de a-úi Ġine fiecare discursul de recepĠie.
Nu ne aúteptam ca tocmai dintr-o specialitate, unde fantezia úi libertatea de acĠiune le
socoteam puĠin încurajatoare pentru astfel de obligaĠiuni, să ne vină cea mai frumoasă pildă
de îndeplinire strictă, exactă úi conútiincioasă a datoriei. Să mulĠumim cu recunoútinĠă d-lui
Enescu pentru că úi-a înĠeles rolul înalt de membru activ al Academiei.
Acum, când ne găsim în faĠa faptului împlinit, explicaĠia lui e uúoară. Nu se poate
concepe muzică fără exactitate úi preciziune úi în ton úi în măsură. Iar adevăratul om superior
extinde bunele deprinderi ale specialităĠii sale úi în alte ocupaĠii serioase ale vieĠii.
Oricum ar fi, sarcina mea, de a răspunde cuvântării de recepĠie a d-lui coleg G.
Enescu, nu e deloc uúoară úi simt că păúesc pe un teren pe care nu sunt deplin sigur. Totuúi,
cu ajutorul bunăvoinĠii D-Voastre, voi încerca să-mi aduc la îndeplinire această frumoasă dar
grea însărcinare.

Stimate Coleg,
Predecesorul d-tale în Academia Română, regretatul nostru coleg, Iacob Negruzzi, a
fost favorizat de soartă. În viaĠa sa lungă úi plină el a ocupat un loc de frunte în miúcarea
noastră literară din a doua jumătate a veacului al XIX- lea.
Numele său va rămâne nedespărĠit legat de revista „Convorbiri literare”, unde, de la
început, a fost multă vreme cârmaci prevăzător úi priceput, de cel mai mare folos úi pentru
revistă úi pentru scriitori úi pentru literatură – precum úi de Academia Română, în care a avut

254
rol activ ca Vicepreúedinte, Preúedinte úi Secretar General. Chiar dincolo de capătul vieĠii,
soarta binevoitoare a rămas darnică cu el, hărăzindu-i pe cel mai strălucit urmaú pe care úi l-ar
fi putut închipui vreodată.
Alegerea d-tale, stimate coleg, ca membru activ în secĠia literară, în locul pe care l-a
ocupat, cu cinste úi cu demnitate, Iacob Negruzzi, are pentru noi o deosebită semnificare.
Academia îúi lărgeúte prin această alegere, cadrul activităĠii sale luminoase, restrâns până
acum la literatură completată cu filosofia , la istorie (completată cu útiinĠele juridice úi
sociale) úi la útiinĠele teoretice úi aplicate.
Arta capătă prin d-ta, stimate coleg, drept de cetăĠenie în cetatea culturii româneúti.
De altfel se poate susĠine, cu drept cuvânt, că arta stă bine, în Academie, nu numai alături de
literatură, a cărei vecinătate e firească, căci poeĠii sunt cântăreĠi ai neamului, iar scriitorii fac
să vibreze toată gama simĠirii omeneúti; - úi alături de istorie, căci úi ea e patronată de o muză
ca úi artele; dar chiar apropierea artei de útiinĠă nu e prea tulburătoare.
La urma urmei, se mărgineúte, oare, arta la lumea tainică a simĠirii, iar útiinĠa numai la
cercetarea pe cale strict logică a naturii?
Cine-úi închipuieúte că útiinĠa cea mai abstractă, matematica, úi-a tras în câmpul rece
al logicii pure o graniĠă severă, peste care să nu poată trece, nici măcar prin contrabandă, o
umbră de sentiment, se înúală amarnic.
Logica îúi are, fără îndoială, rolul ei de căpetenie în útiinĠă, dar fără o vibrare a
simĠirii, fără un fior adânc, nu se poate face útiinĠă, cum nu se poate face artă. Cine n-a simĠit
frumuseĠea plină de farmec a unei construcĠii útiinĠifice în structura ei impunătoare nu útie ce
e, în esenĠa ei, útiinĠa.
De asemenea, nu e operă de artă în care cunoscătorul să nu desluúească un fir logic, pe
care se înúiră, ca niúte mărgele de mare preĠ, frumuseĠile úi podoabele artei. Astfel, în
Academia noastră, toate disciplinele culturii omeneúti se apropie, se îmbină úi se completează
úi formează un tot cu adevărat armonic, o adevărată armonie superioară a culturii.
În fapt armonia e úi mai largă, ea cuprinde toate faptele, toate manifestările grupărilor
omeneúti. De aceea, în timpul din urmă, istoricii pun acelaúi plan istoria politică úi istoria
culturii. Adesea ei caută înĠelegerea trecutului, desluúirea înălĠării úi decăderii popoarelor, în
felul cum se înfăĠiúează cultura sub toate aspectele ei.
Mai ales în artă – în arhitectură, în sculptură, în pictură úi în muzică – unde
sinceritatea e caracteristică, unde simĠirea fină a artistului e mai aproape de instinctul general
al mulĠimii, mai aproape de izvoarele fireúti ale năzuinĠelor comune, se pot citi toate
însuúirile, toate aspiraĠiile úi toate frământările unui popor dintr-o anumită epocă.

255
 Epoca în care s-au revărsat, stimate coleg, fântânile bogate ale darului dumnezeesc cu
care ai fost înzestrat, a fost, fără îndoială, o epocă de echilibrare úi de închegare sufletească a
Neamului nostru.
Se terminase cu bine Războiul pentru IndependenĠă úi se proclamase, abia de trei luni,
Regatul României, aúezându-se coroana de oĠel pe fruntea celui dintâiu Rege, când, la 7
august 1881, ai văzut lumina zilei în cătunul Liveni-Vârnav din comuna Cordăreni, judeĠul
Dorohoi.
Toate împrejurările, stimate coleg, Ġi-au fost favorabile. Te-ai născut într-o atmosferă
românească simplă úi curată, în mijlocul unei naturi plăcute, dintr-o familie de oameni harnici
úi iubitori de muzică.
Tatăl dumitale era bun violonist úi avea glas frumos, ca úi bunicul d-tale – preotul
Gheorghe Enescu dela biserica din Zvoriútea, unde venea lumea de departe să-i asculte slujba
religioasă minunată úi tot aúa era úi străbunicul dumitale, cântăreĠ de strană tot la biserica din
Zvoriútea. ùi cam la fel era úi în familia mamei d-tale.
Înclinarea d-tale timpurie spre muzică îúi are astfel explicare naturală: e o moútenire
de preĠ trecută din tată în fiu. Dar, mai de preĠ a fost altceva. Spre fericirea d-tale, spre
fericirea neamului nostru, ai avut norocul cu părinĠii d-tale, cu o pătrundere care merită úi
admiraĠie úi recunoútinĠă, să-úi dea seama, chiar din frageda d-tale copilărie, că nu era vorba
de unul din acele talente obiúnuite úi deseori trecătoare, ci de un dar extraordinar care cerea
multă grijă úi merita mari jertfe pentru dezvoltarea úi desăvârúirea lui.
De aceea, din capul locului, de când s-au arătat primele licăriri ale geniului d-tale
artistic, Ġi s-au dat cu toată dragostea úi privegherea necesară cele dintâi pregătiri.
Părintele Hodoroabă, care Ġi-a închinat o broúură scrisă cu multă inimă, povesteúte că
tatăl d-tale a adus de mai multe ori, pentru d-ta, la Ġară, pe vestitul lăutar Nae Chioru din
Dorohoi. Era cel mai firesc úi mai cuminte lucru. Lăutarii Ġigani au jucat în viaĠa poporului
nostru un rol deosebit. Ei au fost păstrători úi transmiĠători de comori artistice úi unii din ei au
avut un adevărat geniu muzical.
Colegul nostru, Octavian Goga, a cântat în versuri admirabile pe unul dintre aceúti
barzi populari care útia
Cum se cântă în sat la noi
Când se tângue ciobanul
După turma lui de oi,
pe Nicolae Lae Chioru,
CântăreĠ din patru strune,

256
frate bun, în talent muzical, cu Nicolae Chioru din Dorohoi. Dar, desigur, nu aceasta putea fi
întreaga d-tale pregătire muzicală.

Cea dintâi pregătire temeninică Ġi s-a dat la Viena de către Hellmesberger de la vârsta
de 7 ani úi până la vârsta de 11 ani, iar desăvârúirea artistică, sub toate raporturile, Ġi-ai făcut-
o la Paris cu Marsick, Gédalge, Masssenet úi Gabriel Fauré. Nu împliniseúi încă 17 ani când,
în primăvara anului 1898, Ġi s-a cântat pentru întâia oară Poema Română la Paris sub
conducerea lui Colonne.
Aici am să fac un popas, pentru ca să îmi completez povestirea din două puncte de
vedere deosebite.
În rândul întâi vreau să notez un fapt important. Fiecare vacanĠă aveai obiceiul s-o
petreci acasă la părinĠi, unde făceai nu numai studii de muzică úi de cultură generală, dar mai
ales plimbări pe dealuri úi pe văi. Sufletul d-tale a rămas prietin bun cu pământul strămoúesc,
a păstrat legătura strânsă cu natura în mijlocul căreia te-ai născut úi în care au trăit, cu bucurii
úi cu necazuri, părinĠii d-tale, bunicii úi străbunicii úi tot neamul din care faci parte. Latura
aceasta a vieĠii d-tale a avut, desigur, mare înrâurire asupra structurii d-tale sufleteúti.

Vreau să arăt acum, în al doilea rând, cum se încadrează Poema Română, într-o
întreagă miúcare de închiegare a culturii noastre naĠionale.
În anul 1890 apare în „Convorbiri literare” vestita poezie a lui Coúbuc Nunta
Zamfirei. Parcă întreg poporul românesc de pretutindeni era chemat
Din fundul lumii, mai de sus
ùi din Zorit úi din Apus
la o horă măiastră, adevărată Horă a Unirii.

De la un capăt al ğării la celălalt a trecut un fior de simĠire nouă, curată úi

prevestitoare de fapte mari. Nunta Zamfirii în simplitatea ei, în nevinovăĠia ei feciorelnică a
fost un început de vremuri noi.
În anul 1891 se întemeiază în Bucureúti din iniĠiativa unui mănunchi de studenĠi,
printre care la loc de frunte se găsea colegul nostru Simeon MehedinĠi, Liga pentru unitatea
culturală a tuturor Românilor. Un vânt de unire sufletească suflă din ce în ce mai tare peste
toate Ġările locuite de Români.
Procesul Memorandului, început în anul 1892 în contra fruntaúilor intelectualilor
români din Ardeal, nu numai că nu opreúte miúcarea, ci din contră, îi sporeúte ritmul. În anul
1893 apare volumul Balade úi idile, în care sunt strânse împreună poeziile lui Coúbuc,
plămădite între 1883 úi 1890, iar în anul 1899 volumul Fire de tort.

257
 Această scurtă enumerare, în care fiecare an úi fiecare nume însemnează o dată
memorabilă în dezvoltarea contimporană a sufletului românesc, n-ar fi deplină dacă nu i-aú
adăoga două evenimente de cea mai mare însemnătate. Întâi, apariĠia revistei „Sămănătorul”
în anul 1900, la început sub conducerea lui VlahuĠă úi Coúbuc, iar de la 1903 sub direcĠia mai
energică úi mai accentuat naĠionalistă a d-lui Nicolae Iorga. Apoi, apariĠia, în anul 1906, cu
un răsunet deosebit în literatura noastră, a poeziilor colegului nostru d-l Octavian Goga.
E epoca de apropiere, pe planul literar, a tuturor claselor sociale úi în care s-a
manifestat o seamă de scriitori plini de avânt naĠional. E epoca de înfrăĠire a tuturor
Românilor, epoca de pregătire sub toate raporturile a vremilor ce aveau să vie. Într-un sfert de
veac s-a desăvârúit, prin cultură, consolidarea NaĠiunii noastre.
După acest ocol necesar pot reveni acum la Poema Română. Eram la Paris când s-a
cântat întâia oară la concertele Colonne. Ca mai la toate concertele ocupasem cel mai bun loc
de la galerie, drept la mijloc, în faĠă. De acolo de sus ascultasem pe violoniútii Sarasate úi
Ysaye, pe pianiútii Raul Pugno úi Diémer. De acolo asistasem la conducerea concertelor
simfonice nu numai de Colonne, dar úi de alĠi conducători vestiĠi: Richard Strauss, Felix
Mottl úi Hans Richter. De acolo admirasem simfoniile lui Beethoven, DamnaĠia lui Faust de
Berlioz úi câte alte lucrări simfonice minunate. ùi iată că tot de acolo aveam fericirea să
ascult o bucată simfonică compusă de un Român. Vă închipuiĠi cu ce evlavie am ascultat-o.

Cine nu cunoaúte astăzi Poema Română? Ea are ca temă să te facă să simĠi ce este o
zi de sărbătoare la Ġară. În realitate Poema Română are un înĠeles mai adânc. Ea este o
integrare úi o armonie de sentimente specific româneúti, de la cele mai simple úi elementare,
până la cele mai înalte úi rafinate.
Lucrarea D-tale, stimate coleg, are un plan logic, care se desfăúura adimirabil.
Poema are mai întâiu o introducere. E, cum s-ar zice în pictură, fondul tabloului sau úi
mai bine, arătarea atmosferei în care se va desfăúura serbarea.
E o seară de vară în ajunul unei sărbători. Sună clopotele la biserică úi s-aud preoĠii
cântând. Se întunecă. Ciobanii în depărtarea cântă doina. Deodată se aud tunete. Începe
furtuna, se deslănĠuie úi apoi încetul cu încetul se potoleúte. Se face ziuă. Cântă cocoúii. Se
aud iar clopotele la biserică.
Aceasta este partea poetică a Poemei, în care ai redat tot ce aveai mai cald în suflet de
prin locurile pe unde ai copilărit.
Acum începe serbarea. Ai avut intuiĠia admirabilă să începi cu o melodie ritmică a
unui cântec extrem de popular. Ai reuúit să scoĠi din ea o adevărată perlă muzicală. Această

258
melodie ultra populară revine, ca un leit motiv, sub diferite înfăĠiúări, în toate bucăĠile
următoare. Treci apoi de la ea la o splendidă horă boierească, aúa cum o descrie Coúbuc în
Nunta Zamfirii:
Trei paúi la stânga liniúor
ùi alĠi trei paúi la dreapta lor;
Se prind de mâni úi se desprind,
S-adună cerc úi iar se întind
ùi bat pământul tropotind
În tact uúor.
apoi la o chindie cu tactul mai viu úi mai sprinten. În urmă toate se îmbină úi se împletesc
într-o minunată orchestraĠie, ca o adevărată înfrăĠire a tuturor claselor sociale, spre a se topi
toate împreună într-un strălucitor imn regal, în care se cuprind, sub formă impunătoare,
sentimente de veneraĠie, sentimente de încredere úi sentimente de mândrie naĠională.

Poema Română redă, sub formă muzicală mai caldă úi mai adânc atingătoare,
aceleaúi aspiraĠii de înfrăĠire naĠională pe care le-a dat literatura în epoca dinainte de războiul
mondial.

Din anul 1898 úi până astăzi, stimate coleg, desfăúurarea geniului D-tale artistic s-a
făcut într-o continuă úi triumfală ascendenĠă.

La ceea ce natura Ġi-a dat cu dărnicie, la ceea ce studiile cu maeútrii pricepuĠi de la

Viena úi de la Paris au reuúit să desăvârúească, se mai adăogau două elemente, care au fost
esenĠiale în dezvoltarea D-tale.

A fost în linia întâi, fireúte, dragostea nemărginită a părinĠilor faĠă de fiul excepĠional
care pornise bine pe drumul falnic al succeselor.

A fost pe aceeúi linie un sprijin înalt, o rază de lumină venită de sus, care Ġi-a arătat
calea dreaptă, sigură úi senină: a fost bunăvoinĠa părintească a Augustei Regine úi Poetă,
Carmen Sylva a cărei priveghere Ġi-a însoĠit, cu binefăcătoare stăruinĠă, paúii care din zi în zi
au devenit mai siguri úi mai stăpâni pe teren.

CântăreĠ din patru strune, cum zice colegul Octavian Goga, eúti astăzi cunoscut úi
recunoscut în toată lumea drept cel mai mare violonist. Vioara D-tale parcă e de cristal, iar
vibrarea fermecătoare pe care útii să o scoĠi din ea, oricare ar fi bucata pe care ai cânta-o, e
unică; ea poartă pecetea caracteristică a sufletului D-tale.

259
 Lucru rar. Eúti nu numai „virtuoz” cum se zice în lumea specială a artei muzicale,
adică interpret desăvârúit, pe vioara D-tale, a celor mai vestite úi grele bucăĠi, dar eúti în
acelaúi timp úi un minunat conducător de orchestră. Prin siguranĠa cu care stăpâneúti úi
partitiĠia úi orchestra, prin prestigiul úi autoritatea d-tale muzicală reuúeúti să obĠii cele mai
strălucite efecte cu orchestra pe care o conduci.

Lucru úi mai rar. De la început ai fost úi executant úi compozitor. În viaĠa de muncă

extraordinară pe care ai dus-o din copilărie úi până astăzi, cele două personalităĠi întrunite în
fiinĠa D-tale – cea de executare úi cea de creaĠie artistică – úi-au Ġinut cumpănă fericită una
alteia. Nu mă încumet să judec lucrările D-tale muzicale, numeroase úi felurite, care au
obĠinut pretutindeni úi succes faĠă de public úi aprobări din partea criticilor speciali. Ai atins
toate genurile de compoziĠie înaltă úi eúti socotit astăzi printre cei mai mari compozitori.

Pretutindeni în lumea civilizată numele D-tale, prezenĠa úi executarea operelor d-tale

inspiră respect, admiraĠie úi entuziasm, care, fireúte, se resfrâng asupra Ġării noastre, puĠin
cunoscută dar deseori bârfită.

D-ta faci, prin activitatea D-tale superioare, cea mai bună úi cea mai frumoasă
propagandă naĠională. D-ta eúti astfel în străinătate un strălucit reprezentant al neamului
românesc, iar acĠiunea D-tale de misionar pentru cunoaúterea úi înĠelegerea Ġării e sigură úi
durabilă.

De alfel, stimate coleg, Ġi-ai îndeplinit această înaltă misiune liniútit, stăruitor, fără
sgomot úi în Ġări străine úi aici la noi.

N-a fost an în care să nu străbaĠi Ġara în lung úi în lat, răscolind úi ridicând sufletele
sub farmecul vioarei D-tale, iar în timpul Marelui Război ai mers din spital în spital să alini
suferinĠele fraĠilor răniĠi.

Ai încurajat cu dragoste frăĠească talentele tinere, ca să se manifeste úi să se ridice úi

le-ai dat, prin viaĠa D-tale simplă úi cumpătată, plină de sforĠări úi de necontenită
perfecĠionare, úi o pildă de urmat úi o dovadă că un mare artist poate fi, în acelaúi timp, úi un
mare caracter. E cea mai bună lecĠie, stimate coleg, pentru cei care se îndoesc de calităĠile
rasei noastre.

Pentru toate aceste motive, iubite úi stimate coleg, suntem fericiĠi de intrarea D-tale în
Academia Română úi, în numele colegilor noútri, îĠi zic cu bucurie úi cu mândrie: Fii
binevenit în mijlocul nostru.

260
 ELOCINğA POLITICĂ

Nicolae TITULESCU, Îndemn la acĠiune creatoare,

Discurs Ġinut la alegerea ca preúedinte al celei de a XI-a sesiuni a Adunării SocietăĠii

NaĠiunilor, 10 septembrie 1930

DaĠi-mi voie să vă exprim profunda mea gratitudine pentru marea onoare pe care aĠi
făcut-o Ġării mele úi mie personal ridicându-mă la înalta demnitate de preúedinte al Adunării,
prin voturile dv.

ÎngăduiĠi-mi să văd în gestul spontan al unui atât de mare număr de delegaĠii de a

aduce persoana mea la preúedinĠie dovada că sforĠările statornice pe care România, fără
ajutorul nimănui, le-a făcut în scop de a organiza în pace úi muncă o viaĠă conformă marilor
principii ale Ligii NaĠiunilor, nu au trecut neobservate de dv.

DaĠi-mi voie, domnule preúedinte al Consiliului, să vă mulĠumesc pentru cuvintele prea

elogioase pe care le-aĠi avut la adresa mea úi care nu îúi găsesc justificarea decât în extrema dv.
bunăvoinĠă úi, poate, în faptul că am fost asociat de la început lucrărilor Ligii NaĠiunilor.

Sarcina pe care mi-aĠi încredinĠat-o implică mari răspunderi.

Nu înlătur niciuna, le accept pe toate. Dar veĠi binevoi, sunt sigur, ca úi dv. să mă
ajutaĠi în împlinirea acestor sarcini prin sprijinul dv. preĠios, pentru a realiza împreună o
muncă efectivă úi ferită de încetineală.

Adunarea a XI-a a Ligii este chemată să discute chestiuni care depăúesc în importanĠă
pe toate acelea pe care Societatea NaĠiunilor le-a abordat până astăzi.

Toate statele, fără excepĠie, se află în faĠa unor probleme grele mai ales economice,
aúa încât o lipsă de soluĠie poate aduce o retrogradare a vieĠii civilizate.

Nu mă îndoiesc că această cooperare internaĠională va reuúi să învingă toate relele

care ne pândesc, dacă fiecare dintre noi aduce în colaborarea lui aceste trei elemente fără de
care nimic nu se poate clădi: înĠelegere, voinĠă, generozitate.

Nu este astăzi momentul discuĠiilor, ci al acĠiunilor.

De aceea voi termina făcând cele mai calde urări ca hotărârile dv. să fie acĠiuni úi
anume acĠiunile pe care omenirea le aúteaptă de la dv.

261
 ELOCINğA MILITARĂ

Sorin ALEXANDRESCU, Un text al generalului, în

PARADOXUL ROMÂN, Ed. Univers, Bucureúti, 1998, p.176-184.

Un text al generalului

Ordinul către Armată, de pe 22 iunie 1941, prin care România porneúte războiul, sună
astfel:
„Ostaúi,
V-am făgăduit din prima zi a noii domnii úi a luptei mele naĠionale să vă duc la
biruinĠă. Să úterg pata de dezonoare din cartea Neamului úi umbra de umilire de pe fruntea
úi epoleĠii voútri. Azi a sosit ceasul celei mai sfânte lupte, lupta drepturilor strămoúeúti úi
bisericii, lupta pentru vetrele úi altarele româneúti de totdeauna.
Ostaúi,
Vă ordon: treceĠi Prutul! ZdrobiĠi vrăjmaúul din Răsărit úi Miază-Noapte. DezrobiĠi
din jugul roúu al bolúevismului pe fraĠii voútri cotropiĠi. ReîmpliniĠi în trupul Ġării glia
străbună a Basarabilor úi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele úi plaiurile voastre.
Ostaúi,
PlecaĠi azi pe drumul biruinĠei lui ùtefan cel Mare, ca să cuprindeĠi cu jertfa voastră
ceea ce au supus strămoúii noútri cu lupta lor.
Înainte!
FiĠi mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptăĠii úi zid de apărare creĠtină.
FiĠi vrednici de trecutul românesc.
General I. Antonescu.”

Acest „Ordin” a rămas în memoria colectivă ca un exemplu de concizie – „OstaĠi. Vă

ordon: treceĠi Prutul" -, uitându-se detestabilul jargon în care era conceput restul textului. Citit
în întregime, el apare ca fiind construit din mai multe tipuri de discurs. Cel pur militar conĠine
apelativele „ostaúi”, care úi decupează textul în patru unităĠi, comanda „Înainte !" úi verbul la
imperativ „treceĠi Prutul", subliniat prin numele actului de limbaj pe care acesta îl constituie:
„Vă ordon". Apelativul este global: Conducătorul (unic) se adresează întregii armate, fără
diferenĠiere pe grade, un mod de-a sublinia úi faptul că iniĠiativa începutului războiului îi

262
aparĠine generalului, úi numai lui. Într-adevăr, nici armata, nici vechii oameni politici úi nici
măcar regele Mihai nu au útiut mai înainte de această decizie, deúi „ea plutea în aer".
Pur militar, exprimarea acestui ordin era suficientă pentru îndeplinirea lui. Ordinul
este actul de limbaj cel mai pur: fiind posibil numai într-un grup de maximă disciplină, forĠa
lui ilocutivă – exprimarea sa ca un ordin, de către cel îndreptăĠit să-l emită úi înĠelegerea sa ca
atare de către cel obligat să-l execute – este egală cu forĠa sa perlocutivă: ostaúul execută ad
litteram ordinul. Caracteristica acestui act de limbaj este univocitatea, absenĠa spaĠiului
interpretativ úi deci a marginii de joc a ascultătorului.
Antonescu se simte însă dator să motiveze úi să explice acest ordin, fapt inutil úi
neuzitat în armată. Acest nou discurs, destinat formal tot ostaúului, îl depăúeúte ca atare, fiind
în fapt destinat cetăĠeanului român în genere, indiferent dacă este militar sau civil: un discurs
politic, deci. În prima unitate a textului, faĠă de militar úi / sau cetăĠean, acest discurs este
motivat prin referire la un act de limbaj fondator: promisiunea de redobândire a demnităĠii
armatei făcute de Antonescu „din prima zi a noii domnii" úi „a luptei mele naĠionale". Regele
Mihai nu este numit - autoritatea lui este doar formală -, în schimb apare pronumele personal
ca definire a acĠiunii celui care este sursa reală a puterii de decizie. A sosit ceasul îndeplinirii
promisiunii, anunĠă apoi generalul. Tot un gest caracteristic: guvernarea lui este bazată pe
promisiune úi pe îndeplinirea ei, ca relaĠie dintre un individ úi armată (naĠiune), nu pe un
contract social, ori pe procedura legală a unor instituĠii. În fine, onestitatea generalului este
afirmată răspicat: el a făcut o promisiune úi, iată, acum o îndeplineúte.
Al doilea pasaj traduce ordinul militar în discurs politic: ostaúului i se explică ce
înseamnă trecerea Prutului: zdrobirea inamicului sovietic, dezrobirea celorlalĠi români din
jugul lui úi reîntregirea Ġării; un scop militar, unul naĠional úi unul statal. ExplicaĠia nu este
dată întâmplător tot în formă imperativă: textul sugerează astfel exact dimensiunea lui
perlocutivă. Într-adevăr, numai dacă ostaúii trec Prutul, ei ating aceste trei scopuri, dar
imperativul folosit în loc de condiĠional afirmă ca de la sine înĠeleasă îndeplinirea ordinului.
Ostaúii sunt astfel instituiĠi în destinatari muĠi, fără drept de replică, simpli executanĠi: aúa
cum ei, în primul paragraf, au fost dezonoraĠi úi umiliĠi fără să fi putut reacĠiona, ei sunt acum
tot pasiv reintegraĠi în onoarea lor. O ciudată relaĠie subterană se stabileúte astfel textual,
(probabil) în afara intenĠiei autorului: vechiul úef rău, Carol, a privat armata de onoare, noul
úef bun, Antonescu, îi redă onoarea, dar procedura celor doi este fundamental aceeaúi, de tip
dictatorial: nici unul dintre ei nu găseúte necesar să consulte armata înainte de-a lua
respectivele decizii.
În fine, al treilea úi al patrulea pasaj exprimă un fel de discurs istoric prin referinĠă la

263
ùtefan cel Mare úi la misiunea românilor de-a fi „zid de apărare creútină". Zid pentru apărarea
cui? Probabil a aceleiaúi lumi pe care úi ùtefan credea că o apără în epistolele lui, adresate
principilor creútini occidentali. Anticrist era reprezentat atunci de turci, acum ar fi Uniunea
Sovietică, un stat ateu, chiar dacă cetăĠenii ei erau (în sufletul lor) creútini pravoslavnici.
Ordinul nu-i numeúte pe aliaĠii germani, de parcă România ar fi plecat singură la luptă contra
Anticristului. Războiul este prezentat deci ca un război naĠional, ca o „luptă sfântă", aceeaúi
pe care o duce Ġara „de veacuri". Discursul istoric este un discurs naĠional-religios, care
legitimează „jertfa voastră" printr-un scop sublim. Ciudat, relaĠia dintre „eu", locutor, úi
„voi", alocutori, plasează „jertfa" numai de partea „voastră" úi „lupta naĠională", de parte
„mea". Asemenea renghiuri le joacă textul autorului lui úi mai departe, inclusiv în implicaĠiile
sale. Este ùtefan un bun exemplu în acest context? Se útie că cererea lui de ajutor nu a prea
fost sprijinită de cei cărora el le stătea în faĠă ca un „zid de apărare", mai mult, că la sfârúitul
domniei lui, sau curând după aceea, Moldova se închina Anticristului din lipsă de asistenĠă
militară creútină. ùi apoi ce înseamnă exact un „zid"? Pe cine apără el de cine? Termenul
este, prin excelenĠă, ambiguu úi reversibil, sensul lui depinzând exclusiv de perspectiva din
care este rostit. Au apărat Moldova úi Muntenia puterile creútine de turci? Da, pentru un timp,
dar o dată intrate în sfera de influenĠă otomană, se poate afirma despre ele mai curând
inversul: ele au apărat Turcia de atacurile austriece, polone ori ruseúti. „Zidul" nu a fost decât
un „tampon" între marile puteri care úi-au purtat războaiele pe teritoriul carpato-dunărean, în
loc să le poartă pe propriile lor teritorii. Ciudatele repercusiuni ale acestui text merg úi mai
departe, ceea ce, este drept, autorul lui nu putea úti în 1941: România nu a fost un „zid" al
lumii creútine în al doilea război mondial, printre altele úi pentru că aliaĠii Anticristului
bolúevic erau bunii creútini anglo-americani. În schimb, ea a devenit, datorită nefastului
război început prin acest Ordin, pentru vreo patruzeci úi cinci de ani, un „zid" al Anticristului
împotriva creútinilor occidentali.
Dar să ne întoarcem la textul propriu-zis. El este constituit, tematic, din trei discursuri
- militar, politic úi istoric - repartizate pe patru paragrafe. Lexical însă, toate discursurile sunt
exprimate prin cuvinte úi imagini, metafore ori simboluri din recuzita unui alt discurs, cel
politico-ziaristic al dreptei de la sfârúitul anilor treizeci, agravat de o emfază (trei paragrafe
din patru sunt scrise numai la imperativ) úi un stil tradiĠionalist (azi) insuportabil: „cartea
Neamului", „vetre" úi „altare", „glie străbună", „codrii voievodali", „ogoare" úi „plaiuri",
„strajă" etc. Am putea astfel spune că în text apar patru discursuri. Deúi textul are o formă
clară - cele patru fragmente constituie argumente uúor recognoscibile ca atare -, discursurile
care le prezintă nu se intersectează. Textul este paratactic: fragmentele sunt doar alăturate

264
unul altuia, ele nu derivă logic unul din altul. Singura coerenĠă a textului provine din ordinul
militar - de aceea úi este utilizat în continuare numai imperativul nu dintr-o structură
argumentativă unificatoare. România fiind „de veacuri" „zid de apărare creútină", ne putem
întreba cum de a fost totuúi posibilă „pata de dezonoare din cartea Neamului". Se vede treaba
că transformarea dezonoarei în onoare úi îndeplinirea pe această cale a misiunii istorice mai
are nevoie úi de decizia unui geniu naĠional: generalul se compară implicit cu ùtefan cel
Mare. Textul se constituie printr-un ordin, aúa cum úi evenimentele, istoria - efectele textului
- se constituie prin intervenĠia unui factor providenĠial: autorul textului. Structura textului se
suprapune structurii acĠiunii celui care o scrie, autorul úi personajul său, ori, altfel spus,
subiectul enunĠării úi subiectul enunĠului tind să se contopească. Organizarea textului în patru
discursuri s-ar putea vizualiza astfel:

Militar
Eu: ordin (voi)
Politic Istoric

Jurnalism de dreapta

Textul este un ordin, constituie o imagine a autorului (eu, sursa ordinului) úi o alta a
destinatarului (voi, executanĠii lui) úi este motivat prin trei discursuri (tematice), toate aceste
elemente fiind paralel proiectate - am zice aplatizate - în acelaúi lexic al ziaristicii de dreapta
al epocii. Cele trei discursuri sunt rostite separat - ele nu interferează, ci doar urmează unul
altuia -, dar nu sunt însă rostite de voci proprii: nici discursul politic, nici cel istoric nu
utilizează tipul de argumente úi stilul lor de exprimare propriu úi apropriat; stilul apropriat
este rezervat discursului militar. Nu e vorba deci de o polifonie textuală, cum îi plăcea lui
Bahtin să descopere, ci de discontinuitate. Nu există operatori interdiscursivi, ci doar
contiguitatea discursurilor în spaĠiul textului. Acesta are o semantică úi un lexic, dar nu o
sintaxă. Textul nu e omogen, deúi fiecare discurs în sine este. Există însă o ierarhie în această
discontinuitate: superior este discursul militar, având în centru figura autopropusă a
locutorului, încadrat de discursul politic úi de cel istoric, toate trei expuse de scribul oficial, în
limbajul acestuia. Textul nu are o structură logică, dar are o organizare militară: corpurile de
armată (discursive) înaintează ordonat úi tăcut, dar precedate de fanfară.

265
 Parataxa textului implică o parataxă a enunĠării. Semnatarul textului, generalul
Antonescu, este enunĠătorul lui - pornesc de la ipoteza că Antonescu 1-a redactat singur, cum
a făcut-o cu multe alte declaraĠii oficiale, inclusiv scrisori către Hitler, Maniu úi Brătianu -,
dar enunĠătorul enunĠă discursuri diferite, aparĠinând unor subiecĠi diferiĠi. Există, mai întâi,
un subiect de decizie úi unul de acĠiune, ambii prezentaĠi în primul pasaj: primul este cel al
făgăduinĠei împlinite, al doilea al „luptei naĠionale" care intră „azi" într-o nouă fază. Primul
subiect este mai mult moral, de reflecĠie în timp, al doilea mai mult de acĠiune, punctual, dar
ei sunt legaĠi printr-o relaĠie de consecinĠă tipică omului de caracter: acesta face ceea ce útie
că este moral just. NuanĠa aceasta ne reaminteúte explicaĠia lui Antonescu însuúi a faptului că
vorbeúte despre sine la persoana a treia: „voinĠa" (la mine subiectul acĠiunii) îndeplineúte ceea
ce a hotărât „gândirea" (subiectul deciziei). Aceúti doi subiecĠi sunt nominalizaĠi în primul
pasaj pentru că acesta este scris la indicativ. Subiectul discursului militar este de asemeni
nominalizat în al doilea pasaj, pentru că actul de limbaj respectiv este auto-referenĠial: „(eu)
vă ordon". În schimb, subiectul discursului politic úi al celui istoric din celelalte pasaje nu pot
fi nominalizaĠi, acestea fiind scrise la imperativ, dar ei sunt presupuúi ca autori ai selecĠiei
argumentelor úi ai desemnării scopurilor. În fine, subiectul discursului jurnalistic este
subiectul enunĠării celorlalte discursuri, el lexicalizează temele celorlalĠi subiecĠi, le dă formă,
redactează textul. Dacă subiectul de decizie úi cel de acĠiune sunt prezentaĠi textual în primul
paragraf, iar cel militar în al doilea, subiecĠii politic úi istoric sunt doar presupuúi în
adâncimea textului, în timp ce subiectul enunĠării este subiectul manifest, „vocea" celorlalĠi.
Or, tocmai aici textul dezvoltă un frapant paradox. A cui este această voce? În formă,
a enunĠătorului individual Antonescu, în fapt a unui enunĠător colectiv, căruia primul îi preia
termenii úi stilul. Antonescu vorbeúte, dar vorbele nu sunt ale lui, ci ale nenumăraĠilor autori
de discurs naĠionalist de dreapta din epocă. Nu e vorba aici de paradoxul verbal al oricărui
locutor - noi toĠi spunem cu vocea noastră cuvintele celorlalĠi, ale limbii în care vorbim -, ci
de un paradox discursiv specific, angajând structura multiplă a autorului de texte Ion
Antonescu. Generalul Ġine propriul său discurs doar atunci când rosteúte ordinul: „Ostaúi, Vă
ordon: treceĠi Prutul." Doar aici subiectul redactării coincide cu subiectul unui discurs, în
toate celelalte cazuri, redactorul enunĠă alte discursuri: militar - când îúi prezintă făgăduinĠa
împlinită politic úi istoric, în termeni care acestora le sunt improprii, dar sunt proprii
discursului ziaristic de dreapta. Regăsim astfel ideea de mai sus, a aplatizării textuale prin
comprimarea temelor discursurilor militar, politic úi istoric în lexicul discursului ziaristic.
Redactorul nu coincide deci nici cu omul politic, nici cu istoricul, nici chiar cu militarul,
pentru că îl depăúeúte: el este „Scribul epocii", cel care transcrie „pe limba lui" ceea ce

266
aceútia îi dictează. El preia ad litteram doar termenii militari, ordinul, esenĠa textului; restul
este scris în „jargon". Subiectul militar, pe de altă parte, îi include, prin autoprezentare, pe cel
de decizie úi pe cel de acĠiune, pentru că „Ordinul" este prezentat ca o consecinĠă a
„făgăduinĠei" mai vechi. Am putea apoi spune ca subiecĠii politic úi istoric, deúi presupuúi
tematic de text, sunt ocultaĠi lexical úi stilistic de subiectul ziaristic. Textul manifestă astfel
doar doi dintre cei cinci subiecĠi ai discursurilor din adâncimea lui, ceilalĠi trei netrecând în
suprafaĠa lui:

EnunĠător:
Subiect militar: (face apel la):
Scribul epocii
TEXT ......(auto-prezentare)........(ocultare)........(parataxă, transcriere).......
subiect de decizie subiect politic discurs militar,
úi de acĠiune subiect istoric politic úi istoric

OperaĠiile de bază ale textului sunt deci auto-prezentarea enunĠătorului, ocultarea

subiectului discursurilor politic úi istoric, organizarea paratactică úi transcrierea discursurilor
militar (cu excepĠia ordinului), politic úi istoric în limbajul Scribului. Vom spune deci că
autorul Ordinului, generalul Antonescu, se constituie din două roluri enunĠiative: primul,
individual úi intenĠionat, este Subiectul militar, al doilea, (probabil) neintenĠionat, este Scribul
colectiv al epocii, la care militarul face apel în calitate de (co-)enunĠător al textului. (Această
intervenĠie a „Scribului" ar explica atunci impresia de „hibrid”, menĠionată mai sus, la
personajul public Antonescu. „Scribul" apare însă úi în texte „private" ale generalului.)
Subiectul militar se auto-prezintă ca factor de decizie úi acĠiune care-úi Ġine cuvântul dat úi
care, totodată, constituie vis-à-vis de el pe destinatar, ostaúii. EnunĠătorul Antonescu
realizează însă faptul că în momentul istoric dat adresarea numai către Armată, cum ar face-o
în mod obiúnuit un general printr-un Ordin, nu este suficientă, ea trebuie să cuprindă în
destinatar úi pe civili, inclusiv pe civilii din militari. El face astfel apel la Scrib, ca un rol
enunĠiator secund, care să-i redacteze textul în continuare. Scribul preia temele discursului
militar (cu excepĠia ordinului propriu-zis), politic úi istoric - ca argumente necesare „marelui
public" -, dar ocultează subiecĠii legitimi ai discursurilor respective úi transcrie temele în
limbajul său propriu, cuplând paratactic fragmentele în cauză.
Subiectul militar stăpâneúte discursul său propriu-zis, format din acte de limbaje
specifice. Când doreúte să-l motiveze, úi mai ales să-l completeze cu cel politic úi istoric, el

267
apelează la un enunĠător „specializat”, numai că-l „alege” nu pe cel „autorizat", ci pe Scrib.
OpĠiunea se explică fără îndoială prin afinitatea dintre general úi Scrib, ultimul văzut ca
purtător de cuvânt al cliúeelor de dreapta, comune epocii. Generalul nu are deci un limbaj „al
lui", atunci când îúi motivează politico-istoric ordinele pur militare, ci apelează la un discurs
„străin", localizabil úi recogniscibil, dar „străin", în care enunĠătorul militar se exprimă doar
ca un amator. DisjuncĠia aceasta dintre militar úi scrib mi se pare fundamentală pentru
înĠelegerea lui Antonescu atât în ceea ce face úi spune, cât úi în ceea ce nu face sau nu spune.
Importantă este astfel nu numai apelarea la cliúeele Scribului, cât úi ocultarea omului politic
úi a istoricului real. Antonescu vorbeúte în locul lor, dar nu în termenii lor. El nu le interzice
doar vocea, ci le ignoră úi modul de gândire úi de acĠiune, preluându-le temele prin
deformare.
Am spus că militarul apelează la scrib. Dar dacă scribul, în ultimă instanĠă, úi-a
apropriat militarul, inversând ierarhia iniĠială? El pare a realiza această performanĠă chiar în
textul de faĠă, redactat de el aproape în întregime, cu excepĠia doar a ordinului propriu-zis.
Încheind aici analiza ,,Ordinului" prin „dubla structură" a enunĠătorului lui, a autorului de
texte generalul Ion Antonescu, ne putem întreba dacă aceeaúi dublă structură nu l-a
caracterizat úi pe omul de stat mareúalul Antonescu. Eu cred că da, mai mult, eu cred că
Scribul „a preluat puterea" de la Militar úi în acĠiunile lui, aúa cum a făcut-o în textele lui. Nu
mă refer deci aici la o dualitate militaro-politică a mareúalului, despre care s-a mai vorbit. El
a fost de altfel, în mod formal, în acelaúi timp úef al Statului úi comandant-úef al Armatei. S-a
úi observat faptul că ar fi fost mai bine să se mulĠumească doar cu una din funcĠii, lăsând, de
exemplu, politica politicienilor. Ar fi fost, istoric vorbind, mai bine, dar ar fi fost imposibil,
pentru că Antonescu era, structural, un antipoliticianist, negând cu bună útiinĠă diferenĠa
dintre politică úi politicianism. Interpretarea mea este însă alta. Eu nu văd în Antonescu,
alături de militarul de carieră, un om politic, sau un om de stat, fie el chiar úi improvizat, ci pe
acest personaj mixt, Scribul, amestec de cliúee ale epocii, un rol fără identitate, nici
individuală, nici socială, un pur loc geometric al vorbelor spuse de alĠii, neasimilate,
necoagulate într-un discurs coerent, fără argumentare de nici un fel, deúi plin de pretenĠii, o
punere alături (paratactică!) a unor idei, teme úi simboluri incongruente, care nici nu se adună
militar - precum trupele în formaĠie -, nici nu se completează organic precum un program
politic, ori un proiect istoric. Generalul Antonescu nu a avut nici o cultură politică, nici un
program úi nici un proiect politic propriu, preluate de la un partid sau de la un grup
recognoscibil ca atare. Singura încercare în acest sens - de colaborare cu legionari - eúuând,
el a acĠionat într-un vid politic real, nu numai la nivelul acĠiunilor, ci úi al gândirii, al

268
redactării textelor úi al planificării acĠiunilor, ori al înĠelegerii vorbelor úi faptelor celorlalĠi.
Cultura, programul úi ideile lui n-au fost decât cele ale Scribului, acest non-individ, acest
non-lieu politic úi cultural. Scribul respectiv i-a scris declaraĠiile către Hitler, scrisorile către
Maniu, acĠiunile incoerente contra evreilor, mirările în faĠa revoltei legionarilor, ca úi
protestele de la proces. Militarul Antonescu a dispărut, probabil, undeva pe frontul din Est,
poate la acel dezastru de la Stalingrad, pe care l-a prevăzut - conform declaraĠiilor către Hitler
- dar nu l-a putut nici împiedica, nici redresa. Îmi place să cred că acest bun militar, deúi sigur
nu „cel mai mare oútean român al secolului”1 - a murit de durere în faĠa tragediei tuturor
acelora care au pierit la Stalingrad. În locul lui a rămas Scribul, această fantoúă imorfă,
indecisă úi detestabilă. Regele Mihai, fără să útie, pe Scrib l-a arestat, acea fantoúă care nu
mai útia ce să facă úi ce să decidă, úi tot pe acest Scrib l-au împuúcat comuniútii, chiar dacă în
faĠa lor, un moment, Generalul a resuscitat, cerând oútenilor – vechii destinatari ai ordinului,
acum executorii enunĠătorului lui - să tragă bine. Ucigând acest loc comun al dreptei
interbelice, comuniútii, cum útim acum, n-au distrus ideologia dreptei, ci doar un biet Scrib
care o mânuia cu oarecare greutate. Ei, comuniútii, tocmai de aceea au putut prelua această
ideologie de dreapta, când, le-a venit bine: ea trăia. ùi tot de aceea Scribul comunist care a
fost Adrian Păunescu a putut aúa de uúor să scrie acel ridicol „bocet pentru Ion cel fără de
mormânt" pentru un alt Scrib. Sau alĠii. Scribii nasc alĠi scribi.

1
Vezi coperta IV a volumului Adevărul despre mareúalul Antonescu, Bucureúti, Ed. Păunescu, 1991.

269
 ELOCINğA PARLAMENTARĂ

Barbu ùTEFĂNESCU-DELAVRANCEA, Discurs rostit în Cameră, 4 decembrie 1900

D-lor deputaĠi, mă întreb, răspuns serios nu găsesc, pentru ce această cestiune

personală pe care onor d. Dobrescu a dezvoltat-o contra mea? Eu bucuros aú fi evitat o
cestiune personală cu d. Dobrescu, útiindu-l cât e de subĠire, dar mărturisesc că nu mi-a trecut
prin minte că-l pot ofensa rugându-l ca să binevoiască de a nu mai da lecĠiuni de politică d-lui
Carp úi lecĠiuni de filosofie d-lui Maiorescu (ilaritate). Dacă unui boiangiu i-aú fi zis: „Mă
rog, nu da lecĠiuni de pictură ilustrului pictor Grigorescu”, e aci o ofensă? (ilaritate). Dacă
unui potcovar i-aú fi zis: „De ce încerci să faci o locomotivă?”, ar fi fost o ofensă? (ilaritate).
Sau dacă unui canĠonist de cafenea i-aú fi zis: „Nu Ġi se pare ciudat să înveĠi pe Caragiale
dramaturgia?”, nu e aúa că ar fi fost ridicol dacă m-ar fi provocat la o cestiune personală?
(ilaritate, aplauze). D. Dobrescu interzice d-lui prim-ministru de a vorbi despre petroleu... de
ce? L-aĠi auzit: fiindcă d. prim-ministru n-are o sondă măcar. Ei, úi? Ciudată teorie! N-ai
sondă? N-ai dreptul de a vorbi despre o cestiune economică aúa de importantă. D. Dobrescu
ar putea să vă ia pe rând, pe fiecare în parte úi să vă turtească astfel: „Dl. Hiotu, ai sondă? N-
ai. La o parte. N-ai dreptul de a vorbi despre petroleu. Dl. Săveanu, ai sondă? N-ai. La o
parte.” ùi aúa, împărĠind Camera în deputaĠi cu sonda úi fără sondă, să rămână d-sa cu sonda,
stăpân pe o problemă de o importanĠă cu mult mai serioasă decât sonda d-sale. (mare
ilaritate, aplauze) Cu teoria d-lui Dobrescu am ajunge de la d-sa la păcurarul d-sale, care
sapă puĠurile, de la despotismul d-sale la acela al lucrătorului d-sale, care, ieúind plin de ĠiĠei
de sus până jos din întunecimile pământului, v-ar interzice mai la toĠi dreptul de a vorbi în
cestiunea petrolului. Dacă d. Dobrescu s-ar fi întrebat serios: cine e, cum e úi ce trebuie să fie
úi cine sunt, ce sunt d-nii Carp úi Maiorescu, s-ar fi convins că nu úade bine să dai lecĠiuni
atât de serioase de politică elementară d-lui Carp úi de filosofie puerilă d-lui Maiorescu.
(râsete, aplauze) Dlor, nu mă pot opri, úi înĠelegeĠi de ce, la atacurile pe care d. Dobrescu a
binevoit să mi le adreseze în stilul d-sale elegant parlamentar. Da, eu eram un tânăr
necunoscut, pe când d-sa mă alegea la Ploieúti cu „modestul d-sale talent”...modest...de
modestie, zice d-sa că dispune de un modest talent...altfel...útiĠi...e vorba de un real úi mare
talent. (râsete, aplauze) Mi se pare că n-a zis cuvântul, dar l-a gândit: sunt un ingrat faĠă de
d-sa. Aúa e. Sunt un ingrat, dar nu aúa de mare ca talentul d-sale. De, d-lor, eu m-am îngrijit

270
de interesele d-sale când l-am sfătuit să nu zdrobească în filosofie pe d. Maiorescu úi în
politică pe d. Carp. Aúa mi se pare. (râsete) D. Dobrescu úi-a adus aminte că astăzi este ziua
onomastică a mea. A Ġinut să mă firitisească úi a izbutit, terminând cu o latinească cât pe aci
clasică, dacă n-ar fi fost ... vă rog să-i găsiĠi rima. (râsete) A Ġinut d-sa să repete un cuvânt
trivial, cuvântul de măscărici...e o cestiune de ... de inteligenĠă úi omul nu poate fi decât cum
l-a lăsat Dumnezeu să fie.(aplauze) Dar când ne vorbea de cine cânta la mesele boiereúti, am
văzut pe vechiul d. Dobrescu, care vorbeúte cu un curaj admirabil de istoria noastră, de
vechile noastre moravuri, fără să fi citit o pagină sau un rând serios despre trecutul nostru.
Dv., d-lor deputaĠi, úi astăzi aĠi avut ocazia de a simĠi cine e úi cine nu e măscărici, cine e úi
cine nu e inconútient, cine-úi dă úi cine nu-úi dă seama de valoarea cuvintelor úi de locul în
care meritul, norocul sau glumeĠele împrejurări l-au adus ca să vorbească. (aplauze) Constat,
încheind, că Dumnezeu mai întâi a dat omului două feluri de adversari: de talent sau de spirit.
ùi, în marea lui bunătate, foarte rar a întrunit în om úi talentul real, úi spiritul deplin, de teama
de-a nu fi prea rău, în combativitatea lui. Dumnezeu, însă, a úi glumit la zidirea lumei aceútia:
a făcut o a treia categorie de adversari. Aceútia nu sunt nici de talent, nici de spirit. (aplauze
prelungite)

271
Nicolae MANOLESCU, Discurs rostit în úedinĠa Camerelor reunite cu ocazia votului de
cenzură, 18 martie 1993

Doamnelor úi domnilor senatori úi deputaĠi,

Domnilor miniútri,

Doresc să precizez din capul locului că parlamentarii PAC vor vota moĠiunea de
cenzură. Considerăm acest vot obligatoriu în virtutea următoarelor considerente morale úi
politice.

Guvernul Văcăroiu a primit, acum 3 luni, investitura Parlamentului României, pe baza

prezentării unei liste de intenĠii úi promisiuni că va supune dezbaterii, în cel mai scurt timp,
un adevărat program de guvernare. După 100 de zile, domnul prim-ministru se face a uita
cele spuse cu acea ocazie úi nu prezintă programul promis úi aúteptat, ci un raport úi o
strategie.

În bună logică, un raport înseamnă o dare de seamă pentru ceea ce Guvernul a făcut în
trecutul apropiat, iar o strategie ceea ce Guvernul are de gând să facă în viitorul îndepărtat.
Lipseúte, deci, tocmai programul, acela care ar trebui să se refere la prezent úi la viitorul
imediat úi să indice nu pur úi simplu scopuri úi principii, ci soluĠii, mijloace úi surse de
execuĠie. În fine, Guvernul nu doreúte să-úi angajeze răspunderea, conform ConstituĠiei, úi să
solicite votul Parlamentului. Aceste considerente nu puteau decât să conducă Parlamentul la
iniĠierea moĠiunii de cenzură, făcând în acest fel, printr-o parte a membrilor săi, un gest care
se cuvenea a fi făcut de Guvernul însuúi úi anume verificarea încrederii de care se bucură. Mi
se pare inacceptabil felul în care domnul prim-ministru vine astăzi în faĠa noastră úi încearcă
să facă din sentimentul naĠional un capital politic pentru guvernul său.

Aceasta cu atât mai mult cu cât domnul prim-ministru a primit ieri sprijinul
necondiĠionat al domnului preúedinte Iliescu în cadrul programului de ActualităĠi al TVR.
Domnul Iliescu a uitat încă o dată că un preúedinte este mai presus de guverne úi a criticat
moĠiunea de cenzură, încălcând, în fapt, spiritul ConstituĠiei. Mi se pare, de asemenea,
inacceptabil modul în care TVR a răpit din programul economic de ieri seară 15 minute
destinate PAC úi UDMR, acordându-i încă o dată domnului Văcăroiu posibilitatea să mai
spună ceea ce a mai spus úi va mai spune.

272
 Cu atâta sprijin din toate părĠile: TVR, preúedinĠie, sentiment naĠional, Guvernul n-ar
trebui să se teamă că va fi „răsturnat”, „dărâmat” printr-un „joc periculos”. Am citat din
domnul MarĠian Dan. Foarte constituĠionale sintagme! Domnul Dan MarĠian, nevindecat de
nostalgiile unor anumite congrese ale căror „revindecări”, pardon, revendicări... (întrerupt de
sală prin aplauze furtunoase). La 100 de zile de la instalarea guvernului domnului Văcăroiu,
ar fi normal să útim răspunsuri precise la cel puĠin două întrebări. Mai întâi, al cui este
guvernul Văcăroiu? Al unei formaĠiuni? (din sală, de la FDSN: al Ġării!). Nu vă faceĠi că nu
vă pricepeĠi la politică, domnilor senatori úi deputaĠi fedeseniúti. SunteĠi mai buni politicieni
decât vă imaginaĠi.

Aúadar, al cui este guvernul Văcăroiu? Al unei formaĠiuni sau al mai multora? ùi care
anume? Raportul úi strategia au fost criticate de la dreapta la stânga pentru motive uneori
opuse. Paradoxală situaĠie! Guvernul pare a conta – vezi chiar declaraĠiile foarte sigure pe
care domnul prim-ministru le-a făcut – pe o majoritate pe cât de covârúitoare, pe atât de
insensizabilă. A doua întrebare: cum înĠeleg domnii miniútri să facă faĠă delicatei situaĠii în
care, dacă ar dori cu adevărat să urmeze cursul reformei, ar avea împotrivă jumătatea ei
dreaptă.

Cum ar obĠine domniile lor votarea legilor necesare într-un caz ca úi în celălalt,
amândouă posibile. Raportul celor 100 de zile este redactat în termeni destul de vagi, precum:
„s-au luat anumite măsuri”, „au fost întreprinse unele acĠiuni”, din care nu rezultă mai nimic
precis cu privire la stoparea declinului economic. Similitudinea de limbaj cu acela al
detestatei puteri de pe vremea odiosului este atât de izbitoare încât, mă iertaĠi, vă scutesc de
comentarii.

Dacă raportul nu ne face nici o idee despre ceea ce guvernul a realizat, contactul cu
realitatea cotidiană este cu mult mai instructiv în această privinĠă.

InflaĠia ne-a adus deja în America Latină de odinioară úi ea face ca salariile să se Ġină
cu greu úi gâfâind în urma preĠurilor, parcă ar fi ca echipa actuală de handbal a României
gonind după gloria celei de acum două decenii. ùomajul ne-a adus în rândul Ġărilor
dezvoltate, infirmând o lege economică care spune că creúterea úomajului merge mână în
mână cu scăderea inflaĠiei úi invers. Ca la noi la nimenea! Guvernul gestionează în continuare
criza, dar nu găseúte, pentru că nu caută, soluĠii. Aceeaúi mentalitate etatatistă face ca un
kilowatt plătit de un întreprinzător particular să coste mai mult decât kilowattul pe care îl
plăteúte la el acasă, ca pământul să rămână mai degrabă nelucrat decât să fie dat în

273
proprietatea celor care îl lucrează, ca o întreprindere nerentabilă să fie mai degrabă Ġinută în
viaĠă cu subvenĠii artificiale decât privatizată ori desfiinĠată.

Guvernul, atât de fragil în concepĠia lui economică úi socială, îúi arată din plin
talentele politice, numind peste tot în Ġară prefecĠi, inspectori pentru cultură, úefi ai direcĠiilor
sanitare, destrămând structurile tehnice ale ministerelor pentru a-úi satisface clienĠii politici.
Călăuzit de o politică de restauraĠie, nu a comunismului, doamnelor úi domnilor, pentru că
din păcate pentru nostalgici, comunismul nu mai poate fi restaurat, dar a
comuniútilor...(întrerupt de aplauze) care úi-au regăsit aroganĠa úi cinismul. S-a uitat de
cultură, s-a uitat de patrimoniu, s-a uitat de valori spirituale. Guvernul nu suflă un cuvinĠel,
nici o silabă întreagă, vorba lui Arghezi, despre cultură úi învăĠământ în acest raport, unde
despre sănătate se vorbeúte în patru rânduri, când, mai degrabă, ar trebui să se vorbească
despre boală.

În aceste condiĠii, fraza finală din raport sună ca un corolar al unei activităĠi
extraordinar de dense úi bogate. Citez: „în această perioadă, un loc important în activitatea
noastră l-a constituit elaborarea strategiei de reformă economică úi a programului de
guvernare”. Ca să vezi că literatura a fost preocuparea de căpătâi a domnului Văcăroiu.
Strategia are la bază o premisă foarte clară pe care o vedem fără nici o plăcere. Această
premisă sună în felul următor: „Mersul reformelor úi presiunea problemelor concrete au forĠat
autorităĠile guvernamentale să-úi asume responsabilitatea utilizării efective a pârghiilor de
intervenĠie în economie”. Iată, doamnelor úi domnilor, silogismul pe care domnul Văcăroiu
l-a negat categoric chiar azi, în faĠa parlamentarilor! Controlul procesului de reformă conduce
la neîncrederea în liberalismul economic, clasic, cum este numit în raport, probabil cu referire
la clasicii în viaĠă ai liberalismului economic, Roman úi Stolojan. Controlul, dirijismul fac ca
principiile enunĠate în continuare, unele corecte în esenĠă, să nu fie decât principii. De
exemplu, faptul că reforma economică nu e scop în sine, că ea presupune relansarea
economică, úi invers. ObiecĠiile la această concepĠie dirijistă sunt două: dirijismul este
absolut ineficace, tocmai în condiĠiile unei recesiuni economice grave ca aceea de la noi úi nu
permite însănătoúirea cu adevărat a organismului economic úi recreerea motivării ieúirii din
criză úi dirijismul poate fi acceptat parĠial într-o economie de piaĠă normală, dar nu după 40
de ani de economie hipercentralizată. Aúadar, dirijismul după dirijism este la fel de ineficace
ca úi dirijismul în recesiune úi duce la o economie care trăieúte practic sub perfuzie.
Cronicizează criza. Tot ce urmează este consecinĠa premisei evocate úi poate fi formulat pe
scurt aúa: o politică economică menită a stabiliza economia în vederea începerii relansării ei.

274
Aici este o eroare fundamentală. A crede că stabilizarea macroeconomică asigură, citez:
„continuitatea procesului de reformă”, este aproape o contradicĠie în termeni. Nu e nimic de
consolidat úi de stabilizat într-o economie ale cărei structuri principale au rămas în mare parte
socialiste. Fraza de la pagina 6 despre interdependenĠa dintre reformă úi relansarea economică
îúi pierde de fapt orice conĠinut în clipa în care prin reformă se înĠelege stabilizarea unei
economii structural neconcurenĠiale úi încă prin politici monetare, fiscale úi valutare dirijiste.
Nu se înĠelege de ce Guvernul nu acceptă în mod clar că prima úi fundamentala lui misiune
este să salveze de la înec sistemul economic trecut. La orizont, o brumă de relansare
economică în interiorul aceluiaúi sistem cosmetizat, acceptarea unor subĠiri elemente ale
economiei de piaĠă, dar bine Ġinute sub control, úi o privatizare atât cât să nu se rupă în
defavoarea statului echilibru de proprietate. În faĠa acestei strategii úi a acestui raport, îmi
vine să spun ca un cunoscut personaj: „Din două, una: daĠi-mi voie, ori să se revizuiască,
primesc! Dar să nu se schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se
schimbe pe ici pe colo, úi anume în punctele esenĠiale. Din această dilemă nu puteĠi ieúi!”.

275
 ELOCINğA LAUDATIVĂ

Nicolae TITULESCU, Discurs rostit la dejunul oferit în cinstea lui Alvin Manfield
Owsley, Ministrul Statelor Unite ale Americii la Bucureúti, 15 iunie 1935.

ExcelenĠă,

Cu cel mai mare regret am aflat că misiunea domniei voastre în România a ajuns la
sfârúit. AĠi útiut, în timpul úederii dv. aici, nu numai să reprezentaĠi Ġara dv. cu autoritate úi
pricepere, dar aĠi reprezentat în acelaúi timp úi acel complex de însuúiri sufleteúti care
caracterizează poporul american úi care fac din el o naĠiune mare úi iubită. Din aceste însuúiri
daĠi-mi voie să desprind trei, care pentru mine, fac farmecul caracterului anglo-saxon úi a
celui american îndeosebi: francheĠea, simplicitatea úi surâsul. Dv. aĠi útiut, domnule ministru,
că nu există metodă diplomatică superioară aceleia care consistă în a spune adevărul pe faĠă.
ùi aceasta nu din motive utilitare care făceau pe un faimos diplomat să afirme: „Eu spun
mereu adevărul pentru că sunt sigur că nimeni nu mă crede” úi care prin urmare îl dispensa de
a Ġine obositoarea contabilitatea a minciunii. Dv., domnule ministru, aĠi întrebuinĠat metoda
adevărului din instinct, ca urmare a unei porniri superioare a rasei dv. ùi vă rog să credeĠi că
ministrul de Afaceri Străine al României, la rândul lui a practicat úi el această metodă, cum o
útiĠi foarte bine, din consideraĠiuni analoge. ùi de aceea ne-am înĠeles amândoi aúa de bine úi
aúa de repede, ori de câte ori nevoia a cerut-o. Dar dv., domnule ministru, aĠi mai útiut că
puterea adevărului este cu atât mai mare cu cât expresiunea lui este mai dezbrăcată de
formele pompoase úi solemne. A fi cum eúti úi a te lăsa văzut direct aúa cum eúti, constituie,
pentru mine, secretul realei seducĠii. Dv. o posedaĠi în înalt grad, domnule ministru. ùi nu e
nevoie să roúiĠi dacă v-o spun în public, căci e vorba de o seducĠiune în interesul Patriei. În
fine, domnule ministru, dv. mai útiĠi că pentru a fi serios nu este nevoie să fii trist. Surâsul
permanent, surâsul care nu se depărtează de pe faĠa americanilor, chiar când tratează despre
subiectele cele mai grave, m-a făcut să spun acum 10 ani, când mi-a fost dat să cunosc inima
úi comunicativitatea americanilor cu prilejul negociaĠiunii unei materii ingrate, datoriile de
război, un lucru pe care-l cred pe zi ce trece mai mult – americanii sunt latinii anglo-saxoni.
Domnule ministru, la sfârúitul misiunii dv. în România, puteĠi spune cu mândrie
compatrioĠilor dv.: „Am venit într-o Ġară care iubea patria mea, dar părăsesc o Ġară care o
iubeúte úi mai mult”. Dreptul de a Ġine un asemenea limbagiu e cel mai frumos titlu pentru un

276
diplomat. Pentru toate serviciile aduse, pentru felul graĠios în care aĠi fost ajutat de soĠia dv.
în împlinirea datoriei, vă exprim la amândoi călduroasele noastre mulĠumiri. Ridic paharul úi
beau: pentru preúedintele Roosvelt, pentru excelenĠa voastră úi doamna Owsley, pentru
prosperitatea Statelor Unite ale Americii.

277
 ELOCINğA FUNEBRĂ

Nicolae IORGA, Discurs la înmormântarea lui Constantin Erbiceanu, 1913

În lacrimi se desparte o familie de soĠul cel bun, de părintele duios, de ruda binevoitoare
care nu uită pe ai săi. Cu ochii plini de durere privesc prietenii la acela care nu se va mai înfăĠiúa
decât în nelămurirea, tot mai útearsă, a amintirilor, când învie trecător ceasurile bune úi ceasurile
rele din viaĠa fiecăruia. Din ceasul despărĠirii de pământ a celui ce nu va mai vorbi nimănui úi
nu-i va mai fi nimănui tovarăú de cale pe drumurile lungi úi grele ale muncii, pe asprul drum
necontenit al datoriei, pe scurtele cărări de flori ale mulĠămirii, viaĠa uriaúă, fără de margini úi
fără de sfârúit a omenirii úi naturii care o trezeúte, o înconjură úi o contopeúte iarăúi cu sine,
urmează úi mai departe, ca úi cum o parte din conútiinĠa, din puterea, din înaintarea úi din biruinĠa
ei nu s-ar fi întrupat, gândind, simĠind, luptând, în acela căruia i s-a luat sarcina de pe umeri.

ùi e în această jertfire a noastră, unul după altul, ca úi cum n-am fi fost, o înaltă
învăĠătură. Căci cu adevărat noi nici nu am fost. Ci numai faptele noastre au fost úi ele rămân de
acum înainte necontenit amestecate, mai ales, dar tot mai slab, dar pentru vecie, în viaĠa celor ce
vin după noi.

O faptă pentru oameni poate săvârúi oricine a útiut, a îndrăznit să iasă din temniĠa
ruúinoasă a egoismului său. Dar printre îndeplinătorii de fapte cei mai fericiĠi sunt aceia care
cresc prin gândul lor prins în scrisoarea fără de moarte, conútiinĠa despre sine a poporului lor úi
prin urmare a omenirii care în afară de popoare nu poate să existe; aceia care prin truda lor l-au
făcut să se simtă mai mult în rândul seminĠiilor omeneúti luptătoare pentru lumină úi fericire.

Printre aceia a fost învăĠatul pe care prin mine îl laudă astăzi, la ceasul când morĠii,
înainte de a se da pământului, se înconjură de cele mai bune gânduri ale prieteniei úi
recunoútinĠii, Academia Română, care timp de 14 ani l-a avut în mijlocul ei úi care cu greu îl va
putea înlocui prin cineva mai modest, mai îndatoritor, mai îngăduitor pentru părerile altora, chiar
atunci când el păstra cu mai multă energie credinĠe care au fost în domeniul religiei creútine úi al
bisericii naĠionale româneúti, temelia nezguduită a vieĠii sale harnice.

Fiu de preot, din rândurile acelor răzeúi în care doarme ceva din socotita vitejie, din
smerita demnitate, din superioara cuviinĠă a străbunilor, ostaúi din vremuri eroice, Constantin
Erbiceanu, crescut la Socola, ctitoria domniĠei Sultana a Lăpuúnenilor, úcoala de învăĠătură
bisericească a fericitului părinte Venianim, mitropolitul învierii noastre culturale, a primit din cei
dintâi ani ca îndreptare pentru însuúirile moútenite de la cinstiĠi, răbdători úi neobosiĠi înaintaúi

278
înrâurirea hotărâtoare care se desfăcea din acele ziduri vechi de trei sute de ani, din acele
rămăúiĠe ale unui lăcaú de învăĠătură românească pentru Hristos mântuitorul úi pentru acei care
cred în clădirea bunătăĠii úi frăĠiei întemeiate de Dânsul. În anii lui de úcoală, la Iaúi, în acei ani
în cari scaunul domnilor Moldovei se odihnea miúcat, cu gândurile în urmă, după jertfa
definitivă, ireparabilă a Unirii, în timpul cât a căutat la Atena teologică, pe care o cercetau
clericii noútri tineri fără a-i închina nimic din iubirea pentru Ġară úi pentru neam, el a urmat
porunca pe care o primise de la chiar locurile lui de naútere.

Întors în Ġară acum o jumătate de veac, el n-a despărĠit nici o dată în viaĠa sa simplă,
zidită pe muncă úi tot prin muncă mângâiată, aceste două lucruri din care úi-a făcut o singură úi
îndestulătoare Ġintă: iubirea devotată, intolerantă ca orice credinĠă exclusivă, care nu poate zbura
până acolo de unde pământul întreg, cu toate ale lui, se vede înconjurat de acelaúi zâmbet al
păcii, pentru biserică, în serviciul căreia a purtat, cu toată blândeĠea firii sale, úi arma
polemistului úi nesfârúita curiozitate iubitoare pentru orice urmă a trecutului naĠional. N-a fost,
dacă vreau specialiútii, un elenist acest începător, mult timp privit cu indiferenĠă, dacă nu chiar úi
cu oarecare bănuială, al cercetării izvoarelor greceúti privitoare la o vreme când, de voie ori de
silă, au trăit laolaltă cele două naĠii care pot invoca în Orientul european străbuni înaintea cărora
se închină úi se va închina lumea.

ErudiĠia metodică, bogată în rezultate sigure, precise, n-a fost îndeletnicirea úi nici
chemarea lui. A trebuit să-úi găsească singur un drum, úi el a fost, natural, mai îngust decât al
celor care merg pe drumul mare cu credinĠa că ei l-au făcut pentru că sub paúii lor s-au miúcat
câteva pietre ceva mai departe.

Dar, în schimb, el n-a fost expus să se admire pe el însuúi, procedările sale fără greú în
rezultatele la care, nu fără multă osteneală, ajunsese. A ghicit greutăĠile prea mult ca să fie un
diletant pretenĠios úi nu le-a biruit îndestul ca să ajungă un erudit arogant. A rămas scotocitorul
pasionat, care-úi Ġinea până la aceste adânci bătrâneĠe sufletul viu prin hrana zilnică a unor
succese útiinĠifice modeste, dar reale.

Am stat însumi lângă prietenul respectat de toată tinereĠea mea, de la venirea în

Bucureúti, din aceleaúi părĠi ale dragii noastre Moldove, pribegi amândoi într-un mare oraú pe
care nu-l înĠelegeam totdeauna úi căruia nu-i puteam cere să ne înĠeleagă cu totul, aúa cum
suntem noi casnici, gospodari în casa úi în útiinĠa noastră, fricoúi de zgomot mare úi de gesturi
largi, stângaci úi sfioúi până la capăt. De aceea úi stăm noi, moldovenii, mai aproape unul de altul
úi cu atât mai mult când viaĠa ne strânge prin alte legături, ale tovărăúiei útiinĠifice, ale
comunităĠii de ocupaĠie, ale bisericii. ùi te-am văzut astfel, cucoane Costachi, între ai tăi úi între

279
ai mei, mi-ai Ġinut în braĠe copila la sfântul botez, Ġi-am fost vecin de casă, tovarăú de bibliotecă
úi, la durerile mele cele mai mari, am văzut, recunoscător, lacrimi în ochii tăi bătrâni.

ùi de aceea la ultima salutare colegială a instituĠiei noastre să-mi fie îngăduit a-Ġi spune
cât de mult rău îmi face această despărĠire, care lipseúte útiinĠa românească de unul din bătrânii ei
deschizători de cale.

280
Iuliu MANIU, Discurs la înmormântarea lui Virgil Madgearu, 30 noiembrie 1940

Întristată Adunare,

Groaznicul sfârúit al lui Virgil Madgearu a zguduit întreaga noastră fiinĠă. Ceea ce pentru
scumpa mamă, pentru iubita soĠie úi pentru noi, prietenii, este o imensă durere, pentru naĠiune
este o adevărată nenorocire, iar pentru partidul nostru o catastrofă. Însăúi comunitatea
intelectuală a părĠii de lume în care trăim suferă o pierdere nespusă. Puternicul arbore care a fost
Virgil Madgearu, înfipt adând cu rădăcinile în solul Patriei noastre, a dat fructe nu numai pentru
familia sa úi Ġara noastră, ci pentru toate popoarele continentului nostru. Puterea lui de muncă úi
sârguinĠa fabuloasă au fecundat creierul lui strălucit úi cultura lui vastă, nu numai în serviciul
Ġării, ci úi al marilor probleme de propăúire úi convieĠuire culturală úi economică a întregii
Europe. Savant înzestrat cu o cultură universală, útia că roadele învăĠăturilor civilizaĠiei generale
trebuie potrivite solului úi atmosferei Ġării proprii. Fanatic al democraĠiei úi al libertăĠii, simĠea că
acele comori ale umanităĠii trebuie concepute úi aplicate în sens naĠional úi, în primul rând, în
folosul naĠiunii. De aceea s-a găsit el între primii întemeietori ai partidului nostru naĠional
Ġărănesc, de aceea a devenit el marele nostru secretar general, cel mai stăruitor ministru, cu o
prodigioasă activitate în toate guvernele pe care le-am prezidat, lăsând înfăptuiri ce vor rămâne úi
de aceea a fost el neîntrerupt curajosul conducător al unei lupte înverúunate pentru drepturile
cetăĠeneúti úi morala creútină, cele mai preĠioase bunuri pentru propăúirea unei naĠiuni.
Caracterul lui ferm, devotamentul nezdruncinat către credinĠele lui úi către prieteni au făcut din
el martirul cauzei noastre care a fost úi este întregul românism. El n-a fost un sectar. Preziua
decedării lui a folosit-o pentru două lucruri cerute de guvernul de azi, al cărui sprijinitor era, căci
munca úi cunoútinĠele sale erau la dispoziĠia tuturor, a discipolilor care-l iubeau, a prietenilor
care-l admirau úi a adversarilor care-l respectau. Un glonte blestemat a pus capăt unui om întreg
úi unui îndrumător care nu poate fi înlocuit. Sălbăticia faptei întrece orice putinĠă de
caracterizare. Pedeapsa făptuitorilor o va dărui Atotputernicul Dumnezeu, căruia să ne rugăm să
nu pedepsească întreaga naĠiune. Urmele muncii lui vor fi nepieritoare. Durerea noastră va fi
nestinsă. Gratitudinea mea pentru colaboratorul meu de toate zilele este întreagă úi va fi fără
sfârúit. Îi vom prăznui în veci amintirea aúa cum merită. Sufletul lui să odihnească cu drepĠii.

281
 B. ELOCINğA POLEMICĂ

REGULILE POLEMICII CIVILIZATE (Universitatea Oxford, 1890)

1. În orice polemică útiinĠifică, socială sau politică, discuĠia trebuie să se rezume la

schimbul de idei úi numai la acele idei care au contingenĠă cu problema respectivă.
2. PărĠile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii útiinĠifice, fie fapte concrete
din realitate care sunt relevante în ceea ce priveúte problema discutată.
3. PărĠile nu au dreptul să aducă în discuĠie caracterul, temperamentul sau trecutul
adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care
le susĠine.
4. PărĠile nu au dreptul să pună în discuĠie motivele care determină atitudinea ideatică a
adversarului, deoarece aceasta abate discuĠia de la problema în sine.
5. Etichetarea adversarului, prin menĠionarea úcolii de gândire, clasei sociale, organizaĠiei
profesionale sau partidului din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor
polemicii úi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. Într-o polemică civilizată contează
numai argumentele invocate de adversar ca individ úi nu ca membru al unei úcoli sau
organizaĠii. Nu ai dreptate pentru că eúti gânditor materialist, patron sau laburist, ci dacă
argumentele tale sunt convingătoare sau nu.

282
Vincenzo LO CASCIO, Zece reguli pentru o argumentaĠie ideală, în
GRAMATICA ARGUMENTĂRII. STRATEGII ùI STRUCTURI, Ed. Meteora Press,
Bucureúti, 2002, p. 276-278

Zece reguli pentru o argumentaĠie ideală

Van Eemeren úi Grootendorst1 dau o listă a argumentelor “nelegitime” împărĠite în tipuri
úi clase, prezentându-le drept infracĠiuni la cele zece reguli sau “porunci” care stau la baza unui
comportament corect în cadrul actului argumentativ ideal. Este util să avem un inventar al
acestor prescripĠii privind comportamentul argumentativ corect pentru a dispune de un parametru
în vederea unei evaluări adecvate a structurii, onestităĠii úi validităĠii argumentative. Desigur,
acestea sunt doar niúte clarificări comode care ar putea fi extinse sau organizate în mod diferit.
După autorii olandezi2, cele 10 reguli ale argumentaĠiei sunt:
1. părĠile implicate în dispută nu trebuie să-úi creeze reciproc impedimente în
posibilitatea de a-úi exprima dubiile sau de a avansa rezerve
2. cel care exprimă o opinie trebuie să fie dispus, la nevoie, să o apere
3. contracararea unei argumentaĠii trebuie să se axeze pe teza realmente enunĠată de
către antagonist, fără a devia discuĠia, fără a prezenta deformat úi fără a proceda astfel
încât antagonistului să îi fie atribuită o teză diferită de cea susĠinută de el
4. o teză trebuie să fie apărată numai cu argumente pertinente, care să nu aibă legătură
cu altceva.
5. oricine trebuie să accepte existenĠa úi consecinĠele premiselor implicite, úi prin
urmare trebuie să accepte să fie atacat pe acest teren.
6. putem considera că o teză este susĠinută în mod adecvat dacă se bazează pe
argumente ce decurg dintr-un punct de plecare comun.
7. putem considera că o teză este susĠinută în mod adecvat dacă apărarea foloseúte
argumente care reflectă úi respectă practici úi scheme argumentative general
acceptate.
8. argumentele folosite într-o discuĠie trebuie să fie valide sau validate, explicitând una
sau mai multe din premisele lăsate implicite.
9. drept consecinĠă a unei apărări perdante, subiectul argumentant trebuie să accepte să
îúi revizuiască poziĠia, tot astfel cum consecinĠa unei apărări învingătoare este că

1
Van Eerem, F., Grootendorst, R., Speech Acts în Argumentative Discussions, Dordrecht, Floris Publications,
1984, p. 284 passim.
2
Regulile care sunt în mod clar inspirate din regulile corectei producĠii verbale cunoscute în teoria actelor
lingvistice.

283
 antagonistul trebuie să îúi modifice propria poziĠie úi să renunĠe la dubiile avute în
legătură cu teza apărată de subiectul argumentant.
10. formularea tezelor, a poziĠiilor reciproce úi a argumentelor trebuie să fie cât mai clară
posibil úi uúor de interpretat.

După cum spuneam mai sus, acest “cod rutier” argumentativ, după cum ne putem
închipui cu uúurinĠă, este constant încălcat. Pe de altă parte, el ar putea fi extins cu alte “porunci”
mai mult sau mai puĠin acceptabile. S-ar putea insista de exemplu pe acele prescripĠii care
trebuie să fie respectate de interlocutor, adică de către cel care are sarcina de a estima, de a
contracara etc. PrescripĠiile prezentate mai sus, aúa cum sunt expuse de Van Eemeren úi
Grootendorst, urmăresc úi privesc cele patru faze ale confruntării, care caracterizează mai ales
disputa. Ar fi util să se extindă aceste reguli úi la alte sectoare, de exemplu la situaĠiile
argumentative care nu presupun o dispută úi care pornesc de la scenarii, de la locuri
argumentative, de la tipul interlocutorilor, de la finalităĠile care ne dertermină să argumentăm
etc. În acest caz ar putea să apară probleme de veridicitate úi credibilitate a argumentelor, de
claritate úi eleganĠă a enunĠului sau legate de gradul de manipulare úi ornare lingvistică, de
modul de prezentare orală sau vizuală, de gradul de ambiguitate al expresiei (chiar dacă reguli de
acest gen sunt cuprinse în regula 10), de pasajele deductive, forĠate sau eronate, rezultate din
neexplicitarea premiselor sau obĠinute prin entimeme nepermise. Pot fi formulate reguli úi
infracĠiuni la acestea din punctul de vedere al receptorului úi al actului perlocutor, din
perspectiva producătorului mesajului sau a judecătorului care trebuie să conducă úi să evalueze
obiectiv cele două părĠi.
Ar decurge atunci de aici un “ghid argumentativ” pentru o bună, onestă úi eficientă
argumentare, úi e evident că pentru a realiza un ghid complet úi exhaustiv ar trebui supus
analizei, atât textuale cât úi pragmatice, un material mai amplu.

284
 C. ESEURI APROAPE POLITICE

Paul VALÉRY, Discurs despre istorie rostit la decernarea solemnă a premiilor liceului
Janson-de-Sailly (13 iulie 1932), în
ESEURI APROAPE POLITICE, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1999, pp. 255-268

Dragi tineri,
Vă voi spune mai întâi amintirea unei amintiri: DISCURSUL remarcabil úi împlinit pe
care l-am ascultat, mi-a reamintit o scenă relatată cândva de marele pictor Degas.
Mi-a spus că pe vremea când era copil, mama acestuia l-a dus într-o zi pe strada
Torernon, pentru a-i face o vizită Doamnei Le Bas, văduva faimosului membru al ConvenĠiei
care, la 9 termidor, s-a sinucis cu un revolver.
Vizita odată încheiată, ei s-au retras cu paúi mici, conduúi până la uúă de o doamnă în
vârstă; doamna Degas s-a oprit dintr-o dată, deosebit de emoĠionată. Dând drumul mâinii fiului
său, ea a arătat spre portretele lui Robespierre, Couthon, Saint-Just, pe care tocmai le văzuse pe
pereĠii anticamerei úi nu s-a putut abĠine să strige cu oroare: „Cum!..., Mai păstraĠi aici figurile
acestor monútri?” – „Taci, Célestine! răspunse cu ardoare Doamna Le Bas, Taci... au fost niúte
sfinĠi!”
Iată, dragi tineri, un alt exemplu referitor la ceea ce ne spunea Dl Lanson. Profesorul
vostru, în puĠine cuvinte, v-a făcut din nou prezent úi evident contrastul dintre sentimentele
câtorva istorici de prim rang faĠă de oamenii úi evenimentele RevoluĠiei franceze. V-a arătat cum
aceúti cunoscători ai terorii se înĠelegeau între ei tot aúa cum Danton se înĠelegea cu Robespierre
- deúi cu consecinĠe mai puĠin riguroase. Nu spun că miúcările sufletului nu sunt absolute, în
cazul scriitorilor, precum acelea ale oamenilor de acĠiune; asta înseamnă însă că, în vremuri
normale, ghilotina, din fericire, nu este la dispoziĠia istoricilor.
Totuúi, nu o să vă ascund deloc faptul că, dacă sensul adânc al disputelor speculative úi al
polemicilor chiar literare ar fi căutat úi urmărit în inimi printr-o analiză asiduă, fără îndoială că s-
ar descoperi, la temelia părerilor úi a tezelor noastre favorite, nu útiu ce principiu al deciziilor
implacabile, nu útiu ce tainică úi oarbă voinĠă de a avea dreptate prin exterminarea adversarului.
Convingerile sunt naiv úi tainic ucigătoare.
AĠi văzut deci, prin alăturarea citatelor úi a formulelor precise, cum spirite diferite,
pornind de la aceleaúi date, exercitându-úi asupra aceloraúi documente virtuĠile critice úi talentul

285
lor de organizare imaginativă - úi de altfel animaĠi (sper) de o aceeaúi dorinĠă de a ajunge la
adevăr -, se despart totuúi, se opun, se resping, aproape tot aúa de violent ca acĠiunile politice.
Istorici sau partizani, oameni de studiu sau oameni de acĠiune, devin, pe jumătate
conútient, pe jumătate inconútient, nesfârúit de sensibili la unele fapte sau la anumite trăsături -
perfect insensibili la Eseuri aproape politice, altele, care le stânjenesc sau le ruinează tezele; úi
nici gradul de cultură al acestor spirite, nici temeinicia sau plenitudinea útiinĠei lor, nici măcar
loialitatea, sau profunzimea nu par să aibă vreo influenĠă asupra a ceea ce putem numi puterea
lor de conflict istoric.
Că o ascultam pe Doamna Degas sau pe Doamna Le Bas, ori pe nobilul, purul úi oarecum
severul Joseph de Maistre; sau pe marele úi arzătorul Michelet; sau pe Taine, sau pe Tocqueville,
sau pe domnul Aulard sau pe domnul Mathiez -, tot atâtea persoane, tot atâtea certitudini; tot
atâtea priviri, tot atâtea lecturi ale textelor. Fiecare istoric al epocii tragice ne oferă un alt cap
tăiat care este obiectul preferinĠelor sale.
Ce altceva mai remarcabil decât faptul că astfel de dezacorduri persistă, în ciuda cantităĠii
úi a calităĠii muncii depuse în slujba aceloraúi vestigii ale trecutului; úi că se acuză chiar, úi că
spiritele se îndârjesc din ce în ce mai mult úi se despart reciproc, prin chiar munca aceasta care
trebuia să le conducă la o judecată identică?
În zadar s-a vrut amplificarea efortului, în zadar s-au schimbat modelele, s-a lărgit sau s-a
restrâns câmpul studiului, s-au analizat lucrurile din perspectivă îndepărtată ori s-a pătruns în
structura fină a unei epocii, s-au scormonit arhivele, actele de familie, hârtiile personale, ziarele
timpului, deciziile municipale; aceste diverse dezvoltări nu converg úi din ele nu rezultă
niciodată decât o evidenĠă, úi anume imposibilitatea de a despărĠi observatorul de lucrul observat
úi istoria de istoric.
Există totuúi puncte asupra cărora toată lumea este de acord. Există în fiecare carte de
istorie anumite propoziĠii asupra cărora actorii, martorii, istoricii úi partidele sunt de acord. Sunt
întâmplări fericite adevărate accidente; úi tocmai ansamblul acestor accidente, al acestor excepĠii
remarcabile constituie partea de necontestat a cunoaúterii trecutului. Aceste acorduri accidentale,
aceste coincidenĠe de consimĠământ definesc „faptele istorice”, însă nu în întregime.
Toată lumea consimte că Ludovic al XIV-lea a murit în 1715. Însă în 1715 s-au întâmplat
o infinitate de alte lucruri observabile, pentru care ar trebui o infinitate de cuvinte, de cărĠi úi
chiar de biblioteci pentru a le păstra în stadiu scris. Trebuie deci să alegi, adică să convii nu
numai în privinĠa existenĠei, ci úi a importanĠei faptului; úi această convenĠie este capitală.
ConvenĠia asupra existenĠei însemna: oamenii nu pot crede decât ceea ce li se pare mai puĠin
afectat de umanitate úi consideră acordul lor ca destul de improbabil pentru a elimina
personalităĠile lor, instinctele, interesele, viziunea lor singulară - surse de erori úi forĠe de

286
falsificare. Însă, pentru că nu putem reĠine totul, úi trebuie să ieúim din infinitul faptelor printr-o
judecată asupra utilităĠii lor ulterioare relative, această hotărâre asupra importanĠei introduce din
nou, úi inevitabil, în opera istorică, tocmai ceea ce căutăm să eliminăm. Cum ar spune colegii de
Filosofie, importanĠa este cu totul subiectivă. ImportanĠa este la discreĠia noastră, ca úi valoarea
mărturiilor. Putem gândi că descoperirea proprietăĠilor arborelui de chinină este mai importantă
decât cutare tratat încheiat în aceeaúi epocă; úi, într-adevăr, în 1932, consecinĠele acelui -
instrument diplomatic pot fi total pierdute úi parcă risipite în haosul evenimentelor, în vreme ce
febra este întotdeauna recognoscibilă, regiunile mlăútinoase ale globului sunt din ce în ce mai
vizitate sau mai exploatate, iar chinina a fost poate indispensabilă pentru prospectarea úi
cucerirea întregului pământ, ceea ce constituie, în opinia mea, faptul dominant al secolului
nostru.
ObservaĠi că îmi plăsmuiesc úi eu convenĠii privitoare la importanĠă.
Istoria, de altfel, cere úi implicaĠii multe alte partis pris-uri. De exemplu, printre regulile
jocului său, există una despre care se crede cu atâta uúurinĠă că este semnificativă prin ea însăúi
úi utilizabilă fără nici o precauĠiune, încât s-a întâmplat să se iúte scandal pentru că am vrut, cu
câtva timp în urmă, să-i caut exprimarea exactă.
Să îndrăznesc oare să vă vorbesc despre Cronologie, odinioară regina crudă a
examenelor? Să îndrăznesc oare să vă tulbur tânăra noĠiune de cauzalitate, să vă reamintesc
vechiul sofism: Post hoc, ergo propter hoc, care joacă un frumos rol în istorie? Să vă spun că
înlănĠuirea anilor are marea úi restrânsa valoare a ordinii alfabetice úi că de altfel succesiunea
evenimentelor sau simultaneitatea nu au sens decât pentru fiecare caz particular úi în spaĠiile în
care aceste evenimente pot, în opinia cuiva, să acĠioneze sau să aibă ecou unele asupra altora?
Mi-ar fi teamă să nu uimesc úi să nu úochez dacă aú insinua în faĠa dumneavoastră că un
Micromegas, care ar vagabonda la întâmplare în timp úi care, din antica Alexandrie, considerată
în momentul marii ei înfloriri, ar da peste un sat african sau peste cutare cătun din FranĠa actuală,
ar trebui în mod necesar să presupună că strălucitoarea capitală a Ptolemeilor este cu trei sau
patru mii de ani posterioară aglomerării cocioabelor sau magherniĠelor ai căror locuitori sunt
contemporanii noútri.
Toate aceste convenĠii sunt inevitabile. Nu critic decât neglijenĠa care nu le face explicite,
conútiente, sensibile pentru spirit. Regret că nu s-a făcut pentru istorie ceea ce útiinĠele exacte au
făcut pentru ele însele, când úi-au revăzut fundamentele, úi-au cercetat cu cea mai mare grijă
axiomele, úi-au numerotat postulatele.
Asta poate pentru că Istoria este mai ales Muză úi pentru că se doreúte ca ea să fie astfel.
Ce aú mai putea spune...? Onoare muzelor! ùi de asemenea, pentru că Trecutul este un lucru în
întregime mental. El nu este alcătuit decât din imagini úi credinĠă. RemarcaĠi faptul că noi

287
folosim un fel de procedeu contradictoriu pentru a plăsmui diferitele figuri ale diferitelor epoci:
pe de o parte, avem nevoie de libertatea facultăĠii de a simula, de a trăi alte vieĠi decât propria
noastră viaĠă; pe de altă parte, trebuie să punem obstacole acestei libertăĠi, pentru a Ġine seama de
documente. ùi să ne limităm să ordonăm, să organizăm ceea ce a fost prin intermediul forĠelor úi
al formelor noastre de gândire úi de atenĠie, care sunt amănunte esenĠial actuale. AnalizaĠi acest
fapt prin prisma propriei experienĠe: de fiecare dată când istoria pune stăpânire pe voi, când
gândiĠi istoric, când vă lăsaĠi seduúi de ideea de a trăi aventura umană a vreunei epoci revolute,
interesul pe care-1 acordaĠi acestui fapt este în întregime susĠinut de sentimentul că lucrurile ar fi
putut fi cu totul altele, ar fi putut lua o cu totul altă turnură. În fiecare clipă, presupuneĠi o clipă-
următoare, alta decât cea care urmează; în fiecare prezent imaginar în care vă plasaĠi, concepeĠi
alt viitor decât cel care s-a realizat.
„DACĂ Robespierre ar fi fost învins? DACĂ Grouchy ar fi sosit la timp pe câmpul de
luptă de la Waterloo? DACĂ Napoleon ar fi avut flota maritimă a lui Ludovic al XVI-lea úi
vreun Suffren...” DACĂ... Mereu DACĂ. Această conjuncĠie mică, DACĂ, este plină de sens. În
ea rezidă poate secretul celei mai intime legături a vieĠii noastre cu istoria. Ea transmite studiului
vieĠii anxietatea úi resorturile de aúteptare care ne definesc prezentul. Dă istoriei puterea
romanelor úi povestirilor. Ne face să participăm la acel suspans în faĠa incertului úi în aceasta
rezidă senzaĠia marilor vieĠi, cea a naĠiunilor în timpul bătăliei - când destinul lor este în joc -,
cea a ambiĠioúilor, la ceasul în care văd că ora următoare va fi a coroanei sau a eúafodului, cea a
artistului care îúi va dezveli marmura sau va da ordin să fie scoase bolĠile úi grinzile ce susĠin
încă statuia.
Dacă extragem din istorie elementul timp viu, observăm că substanĠa sa însăúi, istoria...
pură - aceea care nu ar fi compusă decât din fapte, din acele fapte de necontestat despre care am
vorbit - ar fi cu totul nesemnificativă, căci faptele, prin ele însele, nu au semnificaĠie. Vi se
spune, uneori: Acesta este un fapt. PlecaĠi-vă în faĠa faptului. Asta însemnă: CredeĠi. CredeĠi,
pentru că omul nu a intervenit aici úi lucrurile însele vorbesc. Este un fapt. Da. Însă ce să faci cu
un fapt? Un fapt seamănă cel mai bine cu oracolele Pythiei sau cu visurile regale pe care acei
Joseph sau Daniel, în Biblie, le explică monarhilor înspăimântaĠi. În istorie, ca în orice domeniu,
ceea ce este pozitiv e ambiguu. Ceea ce este real se pretează la o infinitate de interpretări.
De aceea un De Maistre úi un Michelet sunt deopotrivă posibili; úi de aceea, poate, când
speculează în legătură cu trecutul, ei devin niúte oracole, niúte prooroci, niúte profeĠi, dobândesc
anvergura acestora úi le împrumută sublimul limbajului; în vreme ce conferă lui ceea ce a fost
întreaga profunzime vie care nu aparĠine cu adevărat decât viitorului.

288
 Voi, cei pe care vă văd în faĠa mea, dragi tineri, úi voi mă duceĠi cu gândul la vremuri pe
care nu le voi vedea, la vremuri pe care nu le voi mai vedea. Vă văd úi mă revăd pe mine, la
vârsta voastră, úi sunt tentat să fac previziuni.
V-am Ġinut discursuri mult prea lungi despre istorie úi uitam să vă spun esenĠialul, iată-l:
cea mai bună metodă de a-Ġi face o idee despre valoarea úi folosul istoriei - cea mai bună
modalitate de a învăĠa să o citeúti úi să te slujeúti de ea - constă în a lua ca tip al cunoaúterii
evenimentelor săvârúite propria noastră experienĠă úi în a ne inspira din prezent pentru modelul
curiozităĠii noastre privitoare la trecut. Ceea ce am văzut cu ochii noútri, ceea ce am încercat prin
propria noastră persoană, ceea ce am fost noi înúine, ceea ce am făcut - iată sursa care trebuie să
ne furnizeze întrebările, deduse din propria noastră viaĠă, pe care le vom propune apoi istoriei úi
la care ea va trebui să se străduiască să le găsească un răspuns, atunci când o vom întreba despre
timpurile pe care nu le-am trăit. Cum se putea trăi în cutare epocă? Iată, în fond, întreaga
întrebare. Toate abstracĠiile úi noĠiunile pe care le găsiĠi în cărĠi sunt zadarnice, dacă nu vi se
oferă posibilitatea de a le regăsi pornind de la individ.
Însă, examinându-ne pe noi înúine, din punct de vedere istoric - sub specie Historiae -
suntem conduúi spre o anumită problemă, de soluĠionarea căreia va depinde nemijlocit judecata
de valoare asupra Istoriei. Dacă Istoria nu se reduce la un divertisment al spiritului este pentru că
sperăm să tragem din ea învăĠături. Gândim că putem deduce din cunoaúterea trecutului o
anumită preútiinĠă a viitorului.
Să raportăm deci această pretenĠie la Istoria noastră, iar, dacă am trăit câteva zeci de ani,
să încercăm să comparăm ceea ce s-a petrecut cu ceea ce puteam să aúteptăm, evenimentul cu
previziunea.
În 1887 studiam retorica. (De atunci, retorica a devenit de primă importanĠă: mare
schimbare asupra căreia am putea să reflectăm la nesfârúit.)
Ei bine, mă întreb acum, ce puteam prevedea în '87 - acum patruzeci úi cinci de ani - în
legătură cu ceea ce s-a întâmplat ulterior?
RemarcaĠi faptul că noi suntem în cele mai bune condiĠii ale experienĠei istorice.
Posedăm o cantitate poate excesivă de date: cărĠi, ziare, fotografii, amintiri personale, martori
foarte numeroúi. Istoria, în general, nu se construieúte cu un astfel de lux de materiale.
Atunci, ce puteam prevedea? Mă mărginesc la a pune problema. Vă voi indica doar
câteva trăsături ale epocii în care îmi plăsmuiam retorica. În acea vreme, pe stradă erau numerose
animale, care nu se mai văd acum decât pe terenurile de curse, úi nici o maúină. (Să observăm
aici că, după anumiĠi erudiĠi, folosirea calului la tracĠiune nu intră în practică decât către secolul
al XIII-lea úi eliberează Europa de hamalâc, sistem care presupune sclavi. Această paralelă vă
permite să priviĠi automobilul ca pe un „fapt istoric”.)

289
 În acelaúi an '87, aerul era riguros rezervat păsărilor adevărate. Electricitatea încă mai
întrebuinĠa firele. Corpurile solide erau încă destul de solide. Corpurile opace erau încă în
întregime opace. Newton úi Galilei domneau în pace; fizica era fericită, iar reperele ei absolute.
Timpul lăsa zilele să treacă în liniúte: toate orele erau egale în faĠa Universului. SpaĠiul se bucura
de infinitate, omogen úi perfect indiferent la tot ce se întâmplă în augusta lui incintă. Materia
beneficia de legi drepte úi bune úi nu bănuia pentru nimic în lume că le poate preschimba în ceva
minor - până la a pierde, în acest abis al diviziunii, însăúi noĠiunea de lege...
Toate acestea nu mai sunt decât vis úi fum. Toate s-au transformat precum harta Europei,
precum suprafaĠa politică a planetei, precum aspectul străzilor noastre, precum colegii de liceu -
cei care mai trăiesc úi pe care, lăsându-i mai mult sau mai puĠini candidaĠi la bacalaureat, îi
regăsesc senatori, generali, decani sau preúedinĠi ori membri ai Institutului.
Am fi putut prevedea aceste transformări; dar pe celelalte? Cel mai mare savant, cel mai
profund filosof, politicianul cel mai prevăzător din 1887 ar fi putut măcar visa ceea ce vedem noi
acum, după patruzeci úi cinci de ani mizerabili? Nici nu concepem măcar ce operaĠii ale
spiritului, tratând întreaga materie istorică acumulată în '87, ar fi putut deduce din cunoaúterea,
chiar cea mai savantă, a trecutului, o idee chiar grosolan de aproximativă, a ceea ce este în 1932.
De aceea mă voi feri să profetizez. Simt prea intens, úi am spus-o mai de vreme, că noi
intrăm în viitor de-a-ndărătelea. Aceasta este, pentru mine, cea mai sigură úi cea mai importantă
lecĠie a Istoriei, căci Istoria este útiinĠa lucrurilor care nu se repetă. Lucrurile care se repetă,
experienĠele pe care le putem reface, observaĠiile care se suprapun, aparĠin Fizicii úi, într-o
oarecare măsură, Biologiei.
Dar să nu credeĠi că nu are rost să medităm asupra trecutului, în ceea ce are el revolut. Ne
arată, în special, eúecul frecvent al previziunilor prea precise; úi, dimpotrivă, marile avantaje ale
unei pregătiri generale úi constante, care, fără a pretinde că ar crea ori ar desfide evenimentele -
care sunt invariabil surprize sau dezvoltă consecinĠe surprinzătoare -, permite omului să
acĠioneze cât mai repede asupra neprevăzutului.
Tineri, intraĠi în viaĠă úi sunteĠi angajaĠi într-o epocă foarte interesantă. O epocă
interesantă este întotdeauna o epocă enigmatică, ea nu promite deloc răgaz, prosperitate,
continuitate, siguranĠă. Trăim într-o epocă critică, adică o epocă în care coexistă numeroase
lucruri incompatibile, dintre care unele sau altele nu pot nici să dispară, nici să iasă învingătoare.
Această stare de lucruri este atât de complexă úi atât de nouă încât nimeni, astăzi, nu poate
pretinde că înĠelege ceva; ceea ce nu înseamnă că nimeni nu pretinde asta. Toate noĠiunile pe
care le credeam solide, toate valorile vieĠii civilizate, tot ceea ce dădea stabilitate relaĠiilor
internaĠionale, tot ceea ce făcea regularitatea regimului economic; într-un cuvânt, tot ceea ce
limita destul de fericit nesiguranĠa zilei de mâine, tot ceea ce dădea naĠiunilor úi indivizilor o

290
anume încredere în ziua de mâine, toate acestea par întru totul compromise. Am studiat în toate
chipurile previziunile pe care le-am putut întâlni. Nu am auzit decât vorbe foarte vagi, profeĠii
contradictorii, asigurări curios de firave. Niciodată nu a strâns umanitatea atâta putere úi atâta
confuzie, atâta neliniúte úi atâtea jucării, atâtea cunoútinĠe úi atâtea incertitudini. Neliniútea úi
frivolitatea îúi împart zilele pe care le trăim.
Este rândul vostru acum, dragi tineri, să abordaĠi existenĠa úi curând problemele acesteia.
Este multă treabă de făcut. În arte, în litere, în útiinĠe, în lucrurile practice, în politică, în fine,
puteĠi, trebuie să socotiĠi că totul este de regândit úi de reluat. Va trebui să contaĠi pe voi înúivă
mai mult decât am făcut-o noi. Trebuie deci să vă înarmaĠi spiritele; ceea ce nu înseamnă că este
de ajuns să te instruieúti. Nu însemnă altceva decât să posezi ceea ce nici măcar nu te gândeúti să
utilizezi, să anexezi gândirii tale. Este valabil pentru cunoútinĠe, ca úi pentru cuvinte. Un
vocabular restrâns, dar cu care útim să formăm numeroase combinaĠii, este mai de preĠ decât
treizeci de mii de vocabule care nu fac decât să stânjenească actele minĠii. Nu vreau să vă dau
sfaturi. Sfaturile trebuie date numai persoanelor foarte în vârstă, iar tineretul se interesează
adesea de acest fapt. O să vă rog, totuúi, să mai ascultaĠi încă una sau două remarci.
ViaĠa modernă tinde să cruĠe efortul intelectual, solicitând, în schimb, efortul fizic. Ea
înlocuieúte, de exemplu, imaginaĠia prin imagini, raĠionamentul prin simboluri úi scriituri, sau
prin lucruri mecanice; úi deseori prin nimic. Ne oferă toate facilităĠile, toate mijloacele scurte de
a ajunge la Ġintă fără să urmăm calea. Iar acest fapt este excelent: însă e destul de periculos.
Toate acestea se îmbină cu alte cauze, pe care nu am să le înúir, pentru a produce – cum să spun
– o anumită diminuare generală a valorilor úi eforturilor în ordinea spiritului. Aú vrea să mă
înúel; însă observaĠia mea este întărită, din nefericire, de observaĠiile făcute de alte persoane.
Necesitatea efortului fizic fiind diminuată de maúini, atletismul a venit în mod foarte fericit să
salveze úi chiar să exalte fiinĠa musculoasă. Ar trebui poate să ne gândim la utilitatea de a face
pentru spirit ceea ce s-a făcut pentru trup. Nu îndrăznesc să vă spun că tot ceea ce nu cere nici un
efort nu este decât timp pierdut. Însă există câĠiva atomi de adevăr în această formulă cumplită.
Iată, în sfârúit, ultimul meu cuvânt: istoria, mă tem, nu ne permite deloc să prevedem:
însă, asociată independenĠei spiritului, ne poate ajuta să vedem mai bine. PriviĠi bine lumea de
azi úi priviĠi FranĠa. SituaĠia ei este singulară: e destul de puternică úi e tratată fără mare
prietenie. Important este să nu conteze decât pe ea însăúi. Aici intervine istoria pentru a ne învăĠa
că certurile noastre interioare ne-au fost întotdeauna fatale. Când FranĠa se simte unită, nu se
poate întreprinde nimic împotriva ei.

291
Mircea ELIADE, Mai multe feluri de a pierde timpul (29 septembrie 1935), în
50 DE CONFERINğE RADIOFONICE, 1932-1938, Ed. Humanitas, Bucureúti, 2001, p. 161-167

Mai multe feluri de a pierde timpul

Oricât de lung úi de ciudat ar părea fi titlul conferinĠei de astă seară, el nu este în nici un
caz o glumă. Dacă m-aú încumeta vreodată să scriu un manual de Savoir vivre, nu aú uita să
dedic un întreg capitol artei de a-Ġi pierde timpul. Mi se pare că această fericire – care este în
acelaúi timp úi un admirabil instrument de cunoaútere – a fost de mult uitată. ùi a fost, cred, uitată
– tocmai pentru că modernii, adică oamenii civilizaĠi, nu útiu cum să-úi preĠuiască timpul, úi nu
atât de mult timp liber, încât îúi reglementează până úi distracĠiile. Niciodată nu a fost în lume
mai mult „timp liber” decât în veacul acesta. De aceea, niciodată n-au fost mai multe distracĠii
automate – cum sunt sportul, cinematograful, flirtul sau lectura uúoară – care încearcă să umple
acest timp liber, să-l integreze într-o pseudoactivitate; cu alte cuvinte, să-l prefacă din „timp
pierdut” în „timp plăcut consumat”, de „petrecere” – adică de uitare nebăgată în seamă – în toate
manifestările vieĠii moderne. Aúa îmi explic eu incomprehensibilitatea epocii noastre faĠă de
anumite adevăruri simple; adevăruri care nu pot fi pătrunse decât de unul care útie să-úi
întrebuinĠeze timpul, dar útie tot atât de bine să-l úi piardă.
Dar să ne înĠelegem. Sunt nenumărate feluri de a pierde timpul într-un mod stupid sau
automat – úi asta nu înseamnă a pierde timpul, ci a-l consuma. Lenea intelectuală, eternul
vagabondaj sau acea disponibilitate determinată de incapacitatea de a acĠiona – toate acestea
conduc la acea vană risipire de timp a omului modern. Insul nici nu trăieúte propriu-zis în această
inutilă risipire de timp. El se abandonează distracĠiilor din lene sau din plictiseală. GândiĠi-vă la
viaĠa pe care o duce majoritatea contemporanilor noútri. Când îúi pierd ei, cu adevărat, timpul?
Au întotdeauna o distracĠie la îndemână, iar când aceasta le lipseúte, au somnul. Niciodată nu
rămân singuri. Au întotdeauna narcotice – după cum în timpul lor liber au ceasornice.
Întotdeauna m-a mirat aderenĠa aceasta ciudată a omului modern la ceasornic. Pe dumneavoastră
nu vă înspăimântă continua verificare a timpului prin săgeĠile ceasornicului? De mult doresc să
mă informez undeva despre felul cum îúi dădeau întâlniri oamenii altor secole. Aú vrea să útiu, de
pildă, dacă úi ei cunoúteau aceste cruzimi – pe care eu le cred cu desăvârúire moderne, ale
aúteptărilor, ale amânărilor, ale întârzierilor. Oare de ce suferim noi după indicaĠia limbilor de
oĠel ale ceasornicului? De ce bătăile ornicului ajung úi bătăile inimii noastre? Nu este ceva cu
desăvârúire nefiresc această exteriorizare a timpului nostru, această transformare a unui
sentiment într-un indicator automat?
Poate că s-ar putea caracteriza întreg stilul epocii noastre prin ceea ce se înĠelege acum
prin aúteptare; este o aúteptare statică, dependentă de un eveniment precis anunĠat úi verificat de

292
ceasornic. În timp ce altădată, când se creau legende cu sfinĠi úi eroi, aúteptarea era exaltare,
neliniúte; era creúterea până la paroxism a unor stări sufleteúti nutrite de o viaĠă colectivă
puternică; era toată setea de viaĠă úi voinĠa de mântuire a unei rase sau a unui neam concentrată
în aúteptarea unui singur om, sfânt sau erou…
Cât ar părea de paradoxal într-o epocă atât de bogată în distracĠii cum e epoca noastră,
oamenii moderni nu cunosc nici arta, nici fericirea de a pierde timpul. Numai cineva care este cu
adevărat ocupat úi responsabil de munca lui poate úi útie să-úi piardă timpul. Dar modernii, în
general, nu sunt niciodată „ocupaĠi”, sunt mai întotdeauna disponibili unor eventualităĠi efemere.
Munca loc nu izbucneúte din însăúi voinĠa de manifestare a vieĠii pe care o poartă în ei;
dimpotrivă, majoritatea modernilor prestează un serviciu, ca să poată trăi. Sau se narcotizează
urmărind o idee, sau lucrează automat, de teamă să nu rămână singuri. În asemenea condiĠii, nu
se poate naúte setea de pierde timpul; cel mult, dorinĠa de recreaĠie, de „petrecere”. Pierderea
timpului implică un prea-plin, o suspendare provizorie a certitudinilor prezente –, dar păstrează
úi atenĠia úi luciditatea. Dimpotrivă, distracĠiile contemporane îĠi creează úi îĠi impun o atenĠie
exterioară Ġie. Acesta e, bunăoară, cazul cinematografului, unde atenĠia sentimentală úi
luciditatea critică îĠi este regizată úi dominată de subiectul úi arta filmului; sau cazul meciurilor
sportive, unde iarăúi atenĠia îĠi este impusă de un bine precizat eveniment, exterior Ġie, de care ai
aflat cu mult înainte úi la care poĠi asista întrucât ai făcut uz de ceasornic.
Toate aceste distracĠii nu-Ġi dau timpul –, ci Ġi-l fură. În sensul că toate sunt la fel de
automatizate, tipizate, încât útii precis că ai să fii prizonierul unei regii pentru două sau trei
ceasuri. Lucrul acesta este admirabil uneori, nimic de zis, dar asta nu înseamnă „a pierde
timpul”, ci a-l omorî, a-l uita. Este o dureroasă tendinĠă a spiritului modern de a uniformiza totul,
de a automatiza până úi manifestările cele mai spontane. Această uniformizare nu are nimic de a
face cu armonia, cu ritmizarea, care constituie Ġelul cel mai valid al oricărei vieĠi omeneúti.
Rareori trăieúti mai surprinzător, mai fertil ca atunci când îĠi pierzi timpul. De fapt, numai
atunci poĠi asculta cu adevărat; altă dată, asculĠi numai ca să dai replica, sau ca să completezi o
informaĠie. Spuneam că dacă anumite adevăruri simple nu circulă úi nu nutresc viaĠa
contemporană, aceasta se datoreúte în bună parte faptului că nimeni nu te ascultă, nimeni nu îúi
pierde timpul, ci toĠi vin pregătiĠi pentru răspuns, toĠi îĠi interpretează spusele cum vor ei, toĠi útiu
mai dinainte ce se află în tine úi cum gândeúti tu. Oamenii nu útiu să se asculte unii pe alĠii, de
aceea se cunosc atât de puĠin. Ar trebui să avem, cel puĠin câteva clipe, o mare îndoială în faĠa
oricărui om; poate acel om ascunde o tragedie sau poate trăieúte un miracol, cine útie? Dar cel
care nu útie să-úi piardă timpul activează întotdeauna automat; îi stimulezi cutare sentiment,
capeĠi o formulă; îi redeútepĠi cutare asociaĠie de idei, capeĠi altă formulă. Dar miracolul tău,
viaĠa ta – unde este? Oamenilor acestora grăbiĠi, care útiu întotdeauna mai înainte úi mai mult

293
decât tine, le scapă tocmai esenĠialul; trăirea ta autonomă, creaĠia ta. Ei nu útiu să-úi piardă
timpul, nu pot lăsa viaĠa să curgă prin ei, cu toate revelaĠiile úi miracolele sale.
După cum măsoară timpul cu ceasornicul úi încearcă să úi-l piardă printr-o
pseudoactivitate distractivă –, tot aúa cunosc oamenii printr-un sistem exterior, de cadrane úi
cifre. Vei înĠelege aceasta când îi vei asculta vorbindu-Ġi despre tine însuĠi; îĠi vor spune atâtea
lucruri logice, atâtea teorii justificate – úi le va scăpa tocmai ceea ce e mai semnificativ, mai
personal úi mai preĠios. Probabil că niciodată n-au útiut să te asculte cu adevărat.
Pierderea de timp – iar nu consumarea sterilă a timpului – are această mare virtute că îĠi
deschide larg porĠile înĠelegerii vii, ale înĠelegerii concrete. Când îĠi pierzi cu adevărat timpul,
când te abandonezi întâmplărilor sau oamenilor, nefăcând nimic altceva decât să asculĠi úi să
priveúti realitatea în faĠă – atunci Ġi se descoperă lucruri pe care în nici un chip nu le puteai afla
altminteri. Trebuie să ne învăĠăm să nu ne mai fie spaimă de timp; să nu mai trăim sub obsesia
lui. Trebuie să ne învăĠăm să scoatem cât mai mult din timpul nostru dedicat muncii – dar de
asemenea trebuie să desprindem úi arta de a ne pierde bine timpul pe care îl avem liber. Noi ne
repezim îndată la distracĠii, la amuzamente, la acele pseudoactivităĠi care ne ajută să omorâm
timpul. În afară de odihna mentală – úi aceea aproximativă – nu profităm cu nimic de pe urma
acestei complicate consumări de timp.
Am văzut odată într-o mare bibliotecă un om care stătea la masă, cu o foaie de hârtie úi
un creion dinainte, fără să facă nimic. În jurul lui se aflau zeci de oameni ocupaĠi, cu maldăre de
cărĠi pe masă, cu fiúe, notiĠe, caiete úi coli scrise. ToĠi lucrau, toĠi erau antrenaĠi în acea lectură
pătimaúă care consumă vertiginos timpul. Numai omul meu nu făcea nimic. Nu făcea nimic – dar
nici nu visa. Se juca uúor cu creionul pe hârtie, desena din când în când un cerc, un pătrat –, apoi
îúi lăsa privirile să plutească deasupra sălii. A făcut lucrul acesta câteva ceasuri la rând. Nu era
nici obosit, nici plictisit. Îúi pierdea pur úi simplu timpul, atent totuúi la oamenii din jurul lui,
atent la viaĠa care curgea lângă el. Am avut atunci impresia că omul acela era un mare înĠelept.
L-am cunoscut cu câteva zile în urmă, úi mi-am dat seama că nu mă înúelasem. Era într-adevăr
un înĠelept, unul care înĠelegea adânc oamenii. În acele ceasuri pe care el le pierdea jucându-se
cu creionul pe hârtie sau privind studenĠii úi erudiĠii din jurul lui, în acele ceasuri pe care le
pierdea cu o atât de mare artă, el nu urmărea nici un gând úi nici nu se lăsa dus de un film mintal,
de un úir automat de imagini. Omul lăsa ca toate acele figuri, ticuri, gesturi úi cuvinte din jurul
lui să se apropie, să intre firesc în sfera conútiinĠei lui. Primea totul fără să încerce vreo
clasificare, vreo vămuire. Probabil că renunĠase – pentru acele ceasuri de timp pierdut – la toate
certitudinile lui, la toate rigorile lui mentale. De aceea, nu respingea nimic. De aceea lua în
consideraĠie – simplu, firesc – tot ce se întâmpla în jurul lui. Îúi alesese o bibliotecă celebră
pentru acest exerciĠiu spiritual pentru că, după cum mi-a mărturisit, numai într-o bibliotecă

294
oamenii erau pierduĠi în munca lor úi totuúi tăcuĠi – numai într-o sală de lectură putea deci să
observe atâĠia oameni, fără să fie stingherit úi fără să-i stingherească. Oamenii care lucrau erau
atât de mult cufundaĠi în lectură, încât nu-úi mai ascundeau firea, nu-úi mai controlau gesturile.
ÎnĠeleptul meu prieten nu-i observa; observaĠia ar fi cerut prea multă atenĠie, prea multă rigoare.
El se mulĠumea să-i lase să se apropie de conútiinĠa lui. Îúi pierdea timpul – nu observa. De aceea
ajunsese să cunoască atât de uimitor oamenii. De aceea ajunsese atât de înĠelept.
Cunosc în România un singur bărbat care útie să-úi piardă timpul cu mare artă – deúi útie
să lucreze destoinic o bună parte din zi úi din noapte. Cred că acest bărbat are o imensă útiinĠă a
oamenilor. ÎnĠelege mai mult úi ghiceúte mai precis decât toate tratatele de psihologie úi de etică
din lume. ÎnĠelepciunea lui úi-a clădit-o lăsând pe oameni să vorbească, să lucreze, să sufere, în
jurul lui – fără ca el să emită vreo judecată asupra lor. Cred că taina aceasta simplă stă la temelia
înĠelepciunii. Dacă e adevărat că cei mai mulĠi úi mai autentici înĠelepĠi i-a dat Asia, apoi lucrul
acesta se explică úi prin extraordinara artă pe care o au, bunăoară, chinezii, de a-úi pierde timpul.
Pierzându-úi timpul, nu omorându-l în distracĠii, ei transcend úi legile timpului, úi se apropie de
eternitate. ÎnĠelepĠii chinezi, după câte útim din scripturile lor, acordau o mare atenĠie acestei arte
de a transcende timpul. Numai astfel credeau ei că omul se poate apropia de o viziune clară a
eternităĠii. Dar astăzi, pentru moderni, eternitatea este o problemă fără înĠeles úi fără interes. Asta
explică multe ciudăĠenii ale omului modern. Explică, printre altele, úi neútiinĠa lui în tot ceea ce
priveúte timpul. Explică, mai ales, drama omului modern – care nu poate ieúi din timp decât prin
distracĠii, prin somn sau prin narcotice artificiale.

295
Gabriel LIICEANU, Apel către lichele, în
APEL CĂTRE LICHELE, Ed. Humanitas, Bucureúti, 1992, p. 5-6

Apel către lichele

SunteĠi puĠini în mijlocul acestui popor, de vreme ce el s-a putut regăsi peste noapte cu o
asemenea forĠă úi graĠie; úi totuúi mulĠi, dacă aĠi putut face cu putinĠă, hrăni úi cauĠiona oroarea
vreme de 40 de ani. Vouă, acestor mulĠi – puĠini vă adresez următoarea chemare:
LăsaĠi o respiraĠie mai lungă între ultimul omagiu pe care l-aĠi scris, între ultima úedinĠă
în care v-aĠi exprimat entuziasmul pentru realegerea la cel de-al XIV-lea Congres úi adeziunea
grăbită pe care aĠi venit să v-o daĠi în zilele în care timiúorenii nu terminaseră să-úi îngroape
morĠii úi în care sângele de pe Bd. Magheru úi din PiaĠa Palatului nu se zvântase încă.
Nu mai strângeĠi, bărbăteúte, mâna colegilor voútri úi nu-i mai priviĠi senini în ochi.
LăsaĠi să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. FiĠi o vreme stingheri.
Nu mai apăreĠi la televiziune.
Nu mai scrieĠi în ziare.
Nu vă mai ridicaĠi glasul decât pentru o scurtă căinĠă, căci astfel îl ridicaĠi din nou în
minciună.
LăsaĠi cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiĠi o vreme cuvintele „demnitate”,
„libertate”, „conútiinĠă”, „dreptate”, „popor”. Nu asasinaĠi aceste cuvinte.
RenunĠaĠi la alibiurile morale, spunându-vă că aĠi făcut neîncetat răul ca să puteĠi face din
când în când binele.
Să nu vă mai fie frică, ci doar, din când în când, o lungă úi insuportabilă ruúine. CăutaĠi
atunci un părinte care úi-a pierdut în zilele acestea copilul úi cereĠi-i iertare.
IntraĠi în noul an meditativi. ùi aprindeĠi o lumânare pentru cei morĠi úi pentru voi.
Iar dacă veĠi da curs acestei chemări, veĠi înceta să mai fiĠi lichele úi veĠi primi
recunoútinĠa noastră. Vă vom iubi.

30 decembrie 1989

296
Ion CARAMITRU, Discurs Ġinut în camera Comunelor din parlamentul Britanic, în
“Litere, arte, idei”, 24 februarie 1992, p. 4-5

Înainte de a intra în detaliile acestui discurs, aú vrea să vă atrag atenĠia că prezenĠa unui
actor român în faĠa Camerei Comunelor este, cel puĠin pentru teatrul românesc, o premieră
absolută. Ca úi pentru dumneavoastră. Ca úi pentru el însuúi. Actorul a jucat multe roluri, multe
shakespeariene, dar acesta pare cel mai dificil. Nu neapărat pentru faptul că n-ar putea să se
exprime coerent, ci pentru că îi este teamă că ceea ce are de spus nu va putea fi înĠeles pe deplin,
iar asta nu pentru că auditoriul nu ar fi inteligent úi pregătit, ci pentru că aparĠinem la două lumi
îndepărtate cosmic una de alta, cu traiectorii ale istoriei care nu se interferează aproape deloc, cu
temperamente diferite, cu origini diferite…
ùi totuúi ceva nedefinit îi apropie pe oamenii cei mai diferiĠi din lumile cele mai
îndepărtate. Acest nedefinit care Ġine întotdeauna de stropul de divinitate ce sălăúluieúte în
fiecare om, indiferent unde se află úi unde s-a născut, poate fi luat astăzi în discuĠie chiar dacă ne
aflăm în Camera Comunelor, într-o úedinĠă organizată de Partidul Laburist. V-aú propune, ca să
pot ajunge la ceea ce mi s-a sugerat în scrisoarea de invitaĠie pe care am primit-o, úi anume de a
fi cât se poate de provocator, un cod, o parolă. O convenĠie ca-n teatru, úi anume: “să ne
închipuim…”
Fac o paranteză în a vă aduce la cunoútinĠă că am semnat un contract cu editura Faber &
Faber pentru o carte despre viaĠa úi experienĠele mele, căreia, deocamdată, i-am găsit doar titlul:
Born guilty (Născut vinovat). Sunt născut în 1942, iar sfârúitul războiului al doilea mondial m-a
surprins având trei ani, o vârstă la care totul pare posibil. Deci, să ne imaginăm, pentru început,
că americanii úi englezii nu i-ar fi cedat lui Stalin jumătatea lumii care a devenit blocul comunist.
Că zidul Berlinului nu s-ar fi ridicat, că războiul rece n-ar fi existat, că nici o cortină de fier nu s-
ar fi lăsat. Că n-ar fi existat acel úerveĠel pe care Churchill i-a scris lui Stalin despre România:
“90% tu – 10 % noi”. Câtă fericire s-ar fi răspândit pe pământ! Cu cât entuziasm s-ar fi muncit,
ce lume nouă, tonică úi sănătoasă s-ar fi construit! Utopia lui Morus s-ar fi realizat, iar femeile ar
fi născut fără dureri. Mărturisesc că în cele mai disperate momente ale existenĠei mele – úi nu au
fost puĠine – sprijinul sufletesc cel mai puternic a fost convingerea că suferinĠa însoĠeúte în mod
obligatoriu creaĠia. Că durerile facerii apropie pe om de Dumnezeu, iar chinurile lui Iisus sunt la
originea celei mai profunde convingeri că spiritul este nemuritor. Încerc aceste paranteze
succesive, deoarece încă nu am curajul să intru direct în subiect. Lucrând în teatru de atâta
vreme, am învăĠat că tehnica “efectului apropierii prin îndepărtare” este foarte eficace când vrei
să te sprijini în mod obiectiv pe adevăr. Deci:
- Sfârúitul războiului úi tratatul de la Yalta cedează România Uniunii Sovietice.

297
- În decembrie 1947, tânărul rege Mihai I a României este silit să abdice úi să părăsească Ġara.
- Guvernul comunist impus de Moscova úi susĠinut de tancurile sovietice interzice partidele
politice, decide teroarea dominaĠiei unui singur partid úi extermină floarea intelectualităĠii úi
a tineretului României.
- Ideologia comunistă, socialismul útiinĠific úi materialismul dialectic nasc în cultură principiul
realismului socialist.
- Biserica ortodoxă devine un instrument al puterii.
- Unele culte sunt interzise, preoĠii lor devin deĠinuĠi politici. Aproape că nu există o familie
fără cineva în închisoare.
- Întrebarea fundamentală înainte de a fi luat în considerare ca om era: “ce-a fost mama, ce-a
fost tata?”
- JustiĠia pretinde ca tu să dovedeúti că eúti nevinovat úi că nu ea trebuie să aducă probele
vinovăĠiei tale.
- Stalin, marele nostru vecin prieten de la Răsărit úi Republica comunistă devin teroarea unui
popor de 20 de milioane, dintr-o Ġară rotundă, frumoasă úi bogată, cu ieúire la mare úi cu o
milenară tradiĠie de voievozi úi domnitori, apărători prin secole ai creútinătăĠii úi susĠinători
prin sacrificiu ai Renaúterii occidentale.
Lipsită de detalii, aceasta este conjunctura în care un copil intra în primul an de úcoală,
înfricoúat de propria lui prezenĠă într-o lume care-i privea suspicios părinĠii. Dar tot atunci, în
oameni stăruia speranĠa că lumea civilizată de dincolo nu va permite această degradare a lumii
de-aici úi aútepta cu încredere eliberarea. Unii s-au retras în munĠi, ca pe vremea turcilor,
ascultând semnalele radio din eter care le anunĠau mântuirea, dar au murit până la unul în
aúteptarea americanilor. ùi a englezilor. ùi a francezilor. ùi a italienilor, úi a olandezilor, úi a
belgienilor, úi a suedezilor, úi a australienilor, úi a neozeelandezilor…úi a extratereútrilor. La Ġară
se producea colectivizarea agriculturii, Ġăranilor li se luau cu forĠa pământul úi animalele, erau
siliĠi să muncească în gospodării colective úi să meargă la cursuri politice unde învăĠau de ce
trebuie să suporte dictatura proletariatului. Ca un făcut, peste treizeci de ani erau daĠi afară úi din
case, satele devenind teritoriul experienĠelor malefice ale unui spirit demolator obsedat de timp
în marúul său triumfal spre realizarea unei societăĠi comuniste ideale.
În umbra acestei ideologii se ridica ameninĠător simbolul absolut al puterii, piramida
faraonului, monumentul veúniciei puterii comuniste. “Casa Poporului” din Bucureúti, uriaúa
locuinĠă a doi pitici care au îngrozit lumea. Cum a fost posibil? Sau, mai bine spus, cum e
posibil?, se întrebau indignaĠi campionii democraĠiei din Ġările aúa-zis libere. Dacă nu fac nimic,
dacă nu se revoltă, înseamnă că aúa le place – au destinul pe care-l merită – un popor de laúi,
insensibil la teroare. De ce oare însă îmi aduc aminte, scriind aceste rânduri, de Gogol, de

298
Dostoievschi, de Swift? De ce mi s-a părut esenĠial ca-n epoca minciunii úi a compromisului să
mă retrag în teatru? De ce acolo parcă totul e posibil? Să fi fost Shakespeare atât de puĠin englez,
încât să simtă nevoia să-úi plaseze Hamlet în altă lume, numai în Anglia nu? Ce teroare a resimĠit
acest geniu al omenirii, la el acasă?
Mi-aduc aminte cum, acum câĠiva ani, am răspuns, într-un interviu, la întrebarea: “Ce
reprezintă pentru dvs. teatrul?” cu: “O úansă de a supravieĠui!”. Aveam dreptate úi ani în úir m-
am dus la teatru cu convingerea că am ceva foarte important de spus. Astăzi ne dăm seama că
teatrul devenise un fel de biserică unde oamenii veneau pentru a se regăsi pe ei înúiúi. Raportul
clasic dintre scenă úi public se modificase, apropiindu-úi un limbaj aparte, scena reprezentând un
spaĠiu magic unde adevărul îúi găsise locul.
Ani în úir, teatrul a funcĠionat în mizerie, în frig, în spaimă, urmărit úi controlat de
cenzura politică úi de securitate, reuúind să se exprime în ceea ce descoperise mai preĠios în atâĠia
ani de teroare: în tăcere! Cine cunoaúte profund úi cine iubeúte poezia útie că expresia cea mai
rafinată, cea mai intimă a versurilor este spaĠiul gol dintre cuvinte, semnificaĠia majoră a
metaforei care nu poate fi rostită -, dar care…se subînĠelege. Locuitori ai acestui spaĠiu
miraculos, artiúti úi spectatori au convieĠuit ani în úir în aúteptarea unor vremuri mai bune. ùi iată
acum de ce nu mai este un secret pentru nimeni că în primele rânduri ale revoluĠiilor contra
comunismului în Europa au fost úi artiúti, úi în special oameni de teatru. În România, revoluĠia a
fost sângeroasă. Au murit împuúcaĠi sau striviĠi de maúini úi tancuri grele mii de oameni. După
venirea armatei alături de revoluĠie úi până la execuĠia lui Ceauúescu, au murit cei mai mulĠi
dintre cei amintiĠi. Nici astăzi nu útim cine i-a omorât. S-a vorbit despre terorism úi teroriúti, dar
nu avem nici unul judecat. Marii vinovaĠi ai cultului personalităĠii lui Ceauúescu, susĠinătorii
comunismului, securitatea úi activiútii sunt implicaĠi în procese care judecă numai ce au făcut în
acele zile ale revoluĠiei. Procesul comunismului nu s-a deschis încă úi un sistem politic care 45
de ani a distrus fizic úi psihic un popor întreg rămâne neatins. Partidul Comunist Român a
reapărut în arena politică úi va participa la alegeri sub numele de Partidul Socialist al Muncii. S-
au reactivat nenumăraĠi servitori ai dictaturii, de toate categoriile, de la poeĠii de curte la
plutonierii lipsiĠi de orice milă ú.a.m.d.
Mă opresc puĠin pentru a mă prezenta. Sunt de 25 de ani actor al celui mai prestigios
teatru românesc, Teatrul “Bulandra” din Bucureúti. Sunt câteodată úi regizor úi câĠiva ani am fost
profesor la Academia de Teatru. Unul dintre principiile mele pedagogice a fost úi rămâne ideea
că actorul e responsabil de destinul lui artistic, pe care este obligat să úi-l conceapă ca pe un mod
propriu de a fi. Nu poate afla despre sine decât fiind implicat profund în realitate. Ultima
“realitate” a fost pentru noi revoluĠia, care a declanúat în fiecare dintre noi energii nebănuite úi
care a dat un sens nou existenĠei. Am jucat un rol importat în cele câteva luni care au despărĠit

299
revoluĠia de data de 20 mai 1990, ziua primelor alegeri libere din Ġara mea. Am răspuns de
problemele de cultură ale României timp de aproape cinci luni úi am fost unul din cei cinci
vicepreúedinĠi ai Parlamentului provizoriu. Nu fusesem membru al PCR úi am fost destul de
înghesuit din această cauză de ceilalĠi zece membri ai biroului executiv al CFSN, instaurat
imediat după revoluĠie.
Când FSN-ul a decis să participe la alegeri ca partid, mi s-a oferit preúedinĠia noului
organism politic. A fost pentru mine momentul adevărului. Promisesem cu toĠii că Frontul nu se
va transforma în partid, această definiĠie romantică de “Front al Salvării NaĠionale” reprezentând
o denumire conjuncturală a unei revolte spontane ce aparĠinea poporului român. Nimeni nu poate
pretinde a se bucura de privilegii oferite de faptul că s-a regăsit, accidental, în poziĠiile cheie ale
revoluĠiei. ùi cu atât mai mult dispunând până la alegeri de avantajul colaborării structurilor
puterii, rămase intacte din timpul dictaturii. ùi totuúi…
PuĠin mai târziu, refuzul meu a fost urmat de o demisie din funcĠia de vicepreúedinte al
României, răspunzător de problemele culturii, cu patru zile înainte de alegerile din 20 mai. Am
revenit la teatru cu sentimentul fiului risipitor.
Sunt din nou tentat să deschid o paranteză. Am admirat venind aici statuia lui Churchill
străjuind Parlamentul. Mare om de stat úi mare neúansă pentru România. Admiram venind
încoace impresia de stabilitate, de siguranĠă pe care Ġi-o dă tot ce se vede în jur. Mă uit úi
recunosc în arhitectură sentimentul de permanenĠă care domină în jur. Descopăr încă o dată cât
de importantă a fost epoca Renaúterii în existenĠa Marii Britanii. Când Anglia cucerea lumea,
Shakespeare scria piesa Hamlet. La 1601, anul premierei ei absolute, la celălalt capăt al lumii,
Mihai Viteazul unifica prima oară Principatele Române. Imperiul britanic se desăvârúea,
imperiul turcesc se clătina, Ġările române creútine úi latine Ġineau piept expansiunii musulmane.
Iar în Europa occidentală, Renaúterea purta semnul crucii ca simbol.
Dacă însă Mihai Viteazul a fost decapitat úi nu are mormânt, iar Shakespeare a murit de
moarte bună úi a fost glorificat, nu mai are astăzi nici o importanĠă, atâta vreme cât la 1601
sărbătoreau o victorie asemănătoare asupra lor înúiúi.
Nu cred că vorbirea mea în faĠa dumneavoastră ar avea un efect pozitiv imediat (în
favoarea cui?) lucrând cu idei generale. Ceea ce interesează lumea noastră de azi este eficacitatea
deciziilor luate în cel mai scurt timp. ùi totuúi, ce mă impresionează úi rămâne remarcabil în
existenĠa poporului britanic este necesitatea timpului de gândire! Give me time!
Or, give me some time, să vă povestesc o scurtă întâmplare.
În timpul puciului de la Moscova, eram la Londra. Am văzut la televizor tot ceea ce aĠi
văzut úi dvs. După prima zi am simĠit că ceva nu e-n regulă, am simĠit parcă un miros de teatru,
fiind de data asta ceva mai obiectiv decât am fost în timpul evenimentelor revoluĠionare din

300
România. MulĠi m-au sfătuit să nu mă mai întorc acasă, fiind logic că puciul reuúit la Moscova se
va repercuta úi în România. Am spus atunci prietenului meu, Richard Eyre, că ce am văzut la
televizor e ca o piesă proastă: trei zile, trei acte úi un happy end úi că nu este încă nici un pericol.
Nimeni nu m-a crezut atunci. După o lună, am primit un fax de la prietenul meu, în care spunea:
“Cred că ai avut oarecare dreptate, ceva n-a fost în regulă, dar comunismul a murit definitiv!”
Nu, Richard, comunismul nu moare niciodată. El este spectrul timpurilor noastre,
cancerul care macină organismul unei societăĠi sănătoase, este capabil de orice, de schimbări la
faĠă, de schimbări în profunzime, de dispariĠie temporară, dar e reversibil ca un fenomen chimic
în care rolul catalizatorului îl joacă un acid ucigaú. Noi, prietenii noútri din vest, trebuie să
luptăm pentru a împiedica renaúterea monstrului comunist.
Aici e locul de a povesti o întâmplare reală petrecută la Bucureúti. Anul trecut a sosit la
Bucureúti preúedintele FranĠei, François Mitterand, într-o vizită oficială. Era prima (úi până acum
ultima!) vizită a unui úef de stat occidental, a cărei prezenĠă în România dădea legitimitate puterii
neocomuniste instalate la Bucureúti. Au fost demonstraĠii ale studenĠilor la Universitate, în faĠa
Ambasadei FranĠei, pe traseul vizitei preúedintelui FranĠei la Bucureúti úi în provincie. La
Ambasada FranĠei, o recepĠie de 300 de oameni aduna toată floarea intelectualităĠii române, de
diferite orientări politice, iar timp de 45 de minute o discuĠie intimă ne-a apropiat pe câĠiva de
preúedintele FranĠei. Două întrebări au fost importante:
- De ce aĠi ales acest moment al vizitei dvs. în România?
(Răspuns):
- Pentru că m-am convins că România s-a înscris definitiv pe drumul democraĠiei.
(Întrebare):
- Dar cum rămâne cu minerii?
(Răspuns foarte nervos):
- Asta e o poveste de anul trecut! Nu aveĠi minerii în fiecare zi la Bucureúti!
Doar la câteva luni, în septembrie 1991, minerii au terorizat din nou Bucureútiul úi au
destituit guvernul devenit politic incomod pentru preúedintele României.
De ce vă povestesc asta? Pentru că nu mai vreau să văd poza în care Regina Angliei
plimbă cu caleaúca regală pe fitecine, ci, cu ajutorul dvs., să se aprecieze cine are dreptul
inalienabil de a-úi reprezenta Ġara acum, când, cel puĠin teoretic, adevărul asupra istoriei a fost
reabilitat. Acesta ar fi, după părerea mea, numai Regele Mihai I al României.
ùi mai vreau, tot cu ajutorul dvs., să vă reamintesc că Ribbentrop úi Molotov au semnat în
1940 un pact prin care din România a fost ruptă o bucată care a fost anexată la Uniunea
Sovietică, în care se afla o parte din sufletul ei, úcoala unde s-a desăvârúit cel mai mare spirit al
românilor, Mihai Eminescu, poetul fiinĠei noastre. Ce sentiment aĠi trăi dacă Stratford-on-Avon

301
ar aparĠine altei Ġări, dacă locurile sfinte ale devenirii lui Shakespeare ar aparĠine altui popor? La
1860, un tânăr poet vizionar studia la CernăuĠi limba română úi frumuseĠea ei.
Odată cu războiul din Golf, Occidentul a demonstrat o supremaĠie militară de necontestat.
Sovieticii úi-au dat seama că nu mai pot Ġine pasul úi, practic, au capitulat. Blocul comunist s-a
dezmembrat, tratatele militare au fost denunĠate. Uniunea Sovietică pare că a dispărut. Din
cenuúa imperiului s-a ridicat mândră úi vioaie o Rusie, care a anunĠat că nu mai este comunistă úi
s-a instalat în fruntea unei structuri în care domină din nou puteri care se vor absolute.
Totul seamănă cu o victorie à la Pyrus a Occidentului, care se vede silit să întreĠină pe
învins. Iar învinsului îi e, în primul rând, foame. Foamea modifică caracterul, setea agravează
fenomenul, iar frigul deteriorează organismul. Am viziuni apocaliptice în care îmi imaginez cât
de crunt se poate răzbuna un comunism reactivat în care nu mai poĠi regăsi nici măcar iluzia
democraĠiei. Ce rămâne de făcut?
Popoarele trebuie să-úi recapete identitatea, să revină la o normalitate a existenĠei lor între
graniĠele fireúti ale Ġărilor lor úi în respectul lui Dumnezeu. Am impresia că, deocamdată cel
puĠin, Ġările din fostul lagăr socialist, eliberate de coúmarul comunismului, încearcă să revină
într-o Europă care, fie-mi iertată subiectivitatea, s-a orientat în principal spre reunificarea
Germaniei. În rest, odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, efortul Occidentului este de a
scoate din iarnă ursul sovietic trezit din hibernare. ùi cu noi ce se întâmplă? Am impresia (de ce-
mi amintesc tocmai acum o replică dintr-o piesă englezească contemporană?) că singurii
europeni suntem noi, cei trăiĠi în fostul lagăr socialist. De ce? simplu: pentru că am păstrat intact,
în suflet, sentimentul umilinĠei faĠă de Dumnezeu, care spune că trecerea omului pe acest pământ
nu este un privilegiu, ci semnul unei mari încercări. Noi, o parte, am supravieĠuit acestei
încercări. Sau, mai bine spus, am fost norocoúii supravieĠuitori ai unor încercări care au durat
aproape un secol întreg. Cum am supravieĠuit? Cu ce? Prin ce mijloace? Cu ce energie? Astăzi
nu mai este nici un secret de cum au decurs lucrurile în tot acest răstimp: unde s-au petrecut
crimele, în ce scop, de ce proporĠii, cât de discret ú.a.m.d. Ce nu útiĠi dvs. este că din tot corul
acesta de suferinĠe s-au născut o respiraĠie nouă, o energie nebănuită, mai multe generaĠii de
kamikadze a căror obsesie a fost să transmită mai departe tot ce aveau mai de preĠ: credinĠa în
Dumnezeu úi obsesia culturii.
ùi iată că am ajuns la ceea ce de fapt trebuia să spun în numai câteva cuvinte úi anume ce
soluĠii trebuie găsite în a colabora cât mai eficient. Este clar că, fiind câútigătorii celui de-al
treilea război mondial, aliaĠii occidentali îúi asumă, vrând-nevrând, rolul de jandarm al omenirii
(vezi Iugoslavia úi riscul pentru Europa), dar úi acela al mecenatului universal. În ceea ce
priveúte relaĠia Est-Vest, lucrurile sunt simple. La dvs., arta úi cultura s-au îndepărtat de
principiul educaĠional, devenind un lux costisitor, un mod plăcut sau excitant de a-Ġi petrece

302
timpul liber. La noi, aceste lucruri au devenit o componentă a firii, o necesitate organică, un mod
de exprimare a fiinĠei celei mai intime. Este de presupus că ne putem interinfluenĠa, putem găsi
un limbaj comun. MulĠi autori britanici scriu cu înfrigurare despre ce s-a întâmplat în Europa
revoluĠionară, căutând să dea autenticitate unor evenimente privite din afară. Noi tânjim după
cultura occidentală, cenzurată în România timp de jumătate de secol úi privită duúmănos.
Secretul convieĠuirii stă în cunoaúterea reciprocă. Noi vorbim limba engleză, franceză, italiană,
voi nu vorbiĠi limba română, dar e limpede că ne putem înĠelege nu numai prin gesturi!
Recent, la Paris, în ziua de 25 ianuarie, pe scena teatrului Odéon – Teatrul Europei, a
avut loc premiera absolută a teatrului franco-român, un teatru în care actori români vorbitori de
franceză au jucat, în faĠa unei săli arhipline, un spectacol montat de un regizor francez. CredeĠi
că accentul românesc în franceză a fost elementul atractiv? Nu, nici pe departe. Ce era interesant
úi cuceritor era faptul că oamenii aveau ceva de spus úi o făceau în altă limbă decât cea maternă.
V-aú invita úi pe dvs. s-o faceĠi în limba română, măcar pentru faptul că cea mai frumoasă
traducere, a celui mai frumos vers shakespearian, “to be or no to be”, este “a fi sau a nu fi”. Ceea
ce apare limpede, după ultimii ani, în Est úi în fosta Uniune Sovietică, este importanĠa pe care o
dau oamenii salvării identităĠii naĠionale. Atâta timp cât se speră că dezarmarea generală va
începe cât de curând, trebuie pornit de urgenĠă spre construirea unei alte supraputeri, în care
armele să fie spiritul, cultura, talentul úi intuiĠia.
În România, anul trecut, guvernul a oferit culturii 0,33 % din bugetul său anual. Anul
acesta a fost mărit la 0,35%. Noi am glumit destul de amar cu aceste cifre spunând că am obĠinut
“nimic virgulă ceva”. În situaĠia în care reforma úi tranziĠia spre economia de piaĠă se fac cu paúi
nesiguri, cu legi care păstrează structuri úi principii comuniste, în care, de exemplu,
împroprietărirea Ġăranilor se face fără a li se da titluri de proprietate, în care legea privatizării
decide ca statul să păstreze 70 % din interesele întreprinderilor, în care încă nu s-a decis o lege a
eventualelor reduceri de taxe pentru a stimula eventuali sponsori, în care inflaĠia are o rată
extrem de înaltă, în care preĠurile cresc aberant etc., nu putem lua încă în discuĠie un echilibru
real între viaĠa materială úi cea spirituală. La începutul anului 1991, lemnul costa 800 lei metrul
cub, la sfârúitul anului ajunsese la 22.000 lei metrul cub. La fel fierul, textilele, pielea, energia
electrică, combustibilul, transportul aerian úi feroviar.
În această situaĠie, dacă am mări preĠul biletelor de teatru, n-ar mai veni nimeni. Costul
vieĠii a crescut uriaú. Cel mai scump bilet de teatru în Bucureúti este de 100 de lei, iar la bufetul
teatrului, un pahar cu bere costă 140 de lei. Turneele în Ġară, practic, s-au suspendat. Costul
hotelului úi al transportului este infinit mai mare decât se poate realiza din box-office. Un bilet de
avion Bucureúti-Londra-Bucureúti cu jumătate de preĠ este de 90.000 lei. Salariul mediu este în
jur de 9.000 lei, iar unul bun nu depăúeúte 20.000 lei pe lună. Am putea spune, referitor la

303
valoarea în dolari a câútigurilor noastre, că celebra cortină de fier care ne despărĠea a fost
schimbată cu cortina de dolari. Înainte de revoluĠie aveam bani pentru călătorii, dar nu obĠineam
paúapoarte, acum toĠi avem paúapoarte, dar nu avem bani să cumpărăm bilete.
Un program de schimburi úi proiecte comune este ceea ce este imperios necesar pentru a
crea o circulaĠie permanentă de valori culturale între Ġările noastre. FundaĠii, centre culturale,
schimburi de tineri artiúti úi tehnicieni din instituĠii de cultură, un teatru englez-român,
organizarea unui real turism cultural, în ambele sensuri, coproducĠii în toate domeniile culturale,
scutiri de impozite pentru mecenatul cultural internaĠional, preluarea prin sponsorizare a câte
unei instituĠii culturale de excepĠie, organizarea de turnee, înfrăĠiri de oraúe care să-úi propună
schimburi culturale úi sportive permanente, investiĠii în producĠii artistice ar fi o parte din
soluĠiile care ar putea apropia definitiv culturile noastre.
Există un mare interes în România faĠă de cultura britanică, de limbă engleză, în special
în generaĠia tânără. În acelaúi timp, însă, viaĠa spirituală a Marii Britanii nu se poate îmbogăĠi
fără influenĠa culturilor Ġărilor din afara ei. Este o serioasă motivaĠie ca să poĠi investi ce ai mai
bun în minte úi mai preĠios în buzunar.

Discursul a fost prezentat în Camera Comunelor marĠi, 18 februarie 1992, la invitaĠia

Partidului Laburist úi a d-lui Mark Fisher, ministrul Artelor úi InformaĠiilor. Ion Caramitru a fost
invitat împreună cu Umberto Eco úi Günter Grass.

304
Vaclav HAVEL, Godot nu va veni, pentru că el nu există, în
Revista “22”, an III, nr. 49 (1992, p. 12, traducere de Vasile Damian),
Discurs de recepĠie Ġinut la Academia de ùtiinĠe Morale úi Politice, Institut de France, cu prilejul
primirii ca membru asociat străin, la 27 octombrie 1992

Vin dintr-o Ġară ce a trăit mulĠi ani în aúteptarea libertăĠii sale. Să-mi fie permis aúadar să
profit de această ocazie pentru a prezenta o scurtă reflexie despre fenomenul aúteptării.
Există mai multe feluri de a aútepta.
„Aúteptându-l pe Godot”, ca întruchipare a descărcării sau a salutului universal, se
situează la una dintre extremităĠile paletei foarte largi ce acoperă diversele forme de aúteptare.
Pentru mulĠi dintre noi, cei ce trăiam în spaĠiul comunist, aúteptarea era des resimĠită dacă nu ca
o stare permanentă, în orice caz, destul de aproape de această poziĠie-limită. ÎncercuiĠi, cuprinúi
úi colonizaĠi din interior de sistemul totalitar, indivizii îúi pierduseră orice speranĠă în găsirea
vreunei ieúiri, îúi pierduseră voinĠa de a acĠiona úi chiar sentimentul că ar putea acĠiona. Pe scurt,
îúi pierduseră speranĠa.
ùi totuúi, ei nu pierduseră nevoia speranĠei. De altfel, nici nu o puteau pierde, deoarece,
fără speranĠa, viaĠa se goleúte de sensul ei. De aceea, ei îl aúteptau pe Godot. Dar Godot – cel
aúteptat – nu vine niciodată, pentru simplul motiv că el nu există. El nu este decât un substitut al
speranĠei. Produs al neputinĠei noastre, el nu este o speranĠă, ci o iluzie. O bucată de cârpă, ea
însăúi plină de găuri, servind la peticirea unui suflet sfâúiat. SperanĠa indivizilor fără speranĠă.
La cealaltă extremitate era un alt fel de aúteptare: aúteptarea sub forma răbdării. O
aúteptare animată de credinĠa că a rezista spunând adevărul este o chestiune de principiu, că aúa
trebuie făcut, fără a calcula dacă mâine sau vreodată acest angajament va da roade sau va fi în
zadar. O aúteptare întărită de convingerea că a repeta adevărul are un sens în sine, fie úi numai
cel al unei breúe în regnul minciunii generalizate. Apoi, dar numai în al doilea rând, o aúteptare
inspirată de convingerea că sămânĠa va încolĠi într-o bună zi. Neútiind nimeni când. Poate pentru
alte generaĠii. Această atitudine, pe care, simplificând, o vom numi dizidenĠă, presupunea úi
cultiva răbdarea. Ea ne-a învăĠat să aúteptăm. Aúteptarea sub forma răbdării. Aúteptarea ca formă
a speranĠei úi nu ca o expresie a disperării. Am putea spune că aúteptându-l pe Godot este lipsit
de sens, este a te minĠi pe tine însuĠi, deci o pierdere de timp. Pe când acest al doilea mod de
aúteptare are un sens: el nu mai e o dulce minciună, ci o viaĠă amară împlinită în adevăr.
A-l aútepta pe Godot reprezintă aúteptarea înfloririi unui crin pe care, în fapt, nu l-am
sădit niciodată.
Să evităm orice fel de neînĠelegere: cetăĠenii care trăiau în spaĠiul comunist nu se
împărĠeau în cei ce-l aúteptau pe Godot úi disidenĠi. Eram toĠi, într-o oarecare măsură, când

305
printre cei care-l aúteptau pe Godot, când disidenĠi, unii optând cu precădere pentru prima
soluĠie, iar ceilalĠi pentru a doua. Această experienĠă, aúa cum a fost ea, s-ar putea reduce la
constatarea că un tip de aúteptare nu valorează mai mult decât celălalt. Reflexia mea nu derivă
dintr-o nevoie apăsătoare de a evoca nostalgic trecutul. Ea trebuie să mă conducă la descoperirea
a ceea ce această experienĠă reprezintă pentru prezent úi pentru viitor.
PermiteĠi-mi să vă vorbesc la persoana întâi. Exersat fiind cu această capacitate stoică de
a aútepta, capacitate specifică desidenĠilor úi convins de sensul ei profund în aceúti ultimi trei ani
care s-au scurs de la paúnica revoluĠie antitotalitară, mă scufundasem într-o nerăbdare disperată.
Mă tortura gândul că transformările înaintau prea încet, că Ġara nu avea încă o nouă constituĠie
democratică, că cehii úi slovacii tot nu ajunseseră să se înĠeleagă asupra coexistenĠei lor într-un
acelaúi stat, că nu ne apropriem destul de repede de lumea democratică occidentală, că nu eram
capabili să ne asumăm cu înĠelepciune trecutul, că eliminăm prea încet resturile vechiului regim
úi toată dezolarea lui morală.
Îmi doream cu disperare ca cel puĠin unul dintre aceste obiective să fie realizat, pentru ca
munca ce o îndeplineam în fruntea unei Ġări să ajungă la un rezultat vizibil, incontestabil,
tangibil. Îmi era greu să mă resemnez cu ideea că politica este un proces fără sfârúit (ca úi
Istoria), proces care nu ne permite niciodată să spunem că ceva este terminat, îndeplinit.
Ca úi când aú fi uitat de tot să aútept: să aútept în singurul fel ce avea vreun sens.
Astăzi, de la distanĠa, am tot timpul să mă regândesc la toate acestea. ùi încep să înĠeleg
cum căzusem sub povara acestei forme de nerăbdare, oh, cât de nimicitoare, a civilizaĠiei
tehnocratice moderne, pătrunse de raĠionalitatea ei, convinse pe nedrept că lumea este un careu
de rebus în care nu există decât o unică soluĠie corectă, aúa-zis obiectivă, la problemă. O soluĠie
căreia îi sunt singurul în măsură a-i decide termenul final.
Fără să-mi dau seama, cădeam, de facto, sub povara certitudinii perverse că aú fi stăpânul
absolut al realităĠii, stăpân ce ar avea o unică vocaĠie: aceea a desăvârúirii acestei realităĠi după o
formulă dinainte făcută. ùi cum mie singur îmi revenea alegerea momentului, nu era nici un motiv care
să mă împiedice s-o fac îndată. În fine, credeam că timpul îmi aparĠine. A fost o imensă eroare.
Dacă Lumea, FiinĠa úi Istoria îúi au propriile surprize úi secrete ce surprind raĠiunea modernă, în
fapt raĠionalistă, este pentru că ele urmează de asemenea úi o traiectorie sinuoasă úi subterană ce le este
proprie. A dori suprimarea acestei “sinuozităĠi” impenetrabile, printr-un baraj infernal, comportă multe
riscuri, de la pierderea pânzei freatice úi până la schimbările tragice ale biosferei.
Gândindu-mă la nerăbdarea mea politică, sunt nevoit să constat că omul politic de azi úi
de mâine, permiteĠi-mi folosirea conceptului de “om politic postmodern”, trebuie să înveĠe să
aútepte în adevăratul úi profundul sens al cuvântului. Nu mai e vorba de a-l aútepta pe Godot.
Această aúteptare trebuie să traducă un anume respect pentru miúcarea úi derularea intrinsecă a

306
FiinĠei, un respect pentru natura lucrurilor existente úi pentru dinamica lor autonomă ce rezistă la
toate manipulările violente. Această aúteptare trebuie să se sprijine pe dorinĠa de a da oricărui
fenomen libertatea de a-úi dezvălui propriul fundament, adevărata sa substanĠă. Comportamentul
omului politic post-modern nu mai trebuie să se manifeste printr-o analiză impersonală, ci printr-
o viziune personală. În loc să se sprijine pe orgoliu, ar trebui să se hrănească din umilinĠă.
Deosebindu-se astfel de o maúinărie, lumea refuză controlul absolut. Cum, de asemenea, nici
nu poate fi reconstituită de la cap la coadă, bazându-ne pe vreun concept tehnic. Utopiútii care cred
astfel termină prin a provoca suferinĠe oribile. Desprinsă de sufletul uman (unic prin esenĠă), raĠiunea,
când se instituie ca motor principal al tuturor acĠiunilor politice, nu poate duce decât la violenĠă.
Lumea se revoltă împotriva ordinii impuse de creier, creier ce pare a fi uitat că nu
reprezintă decât o modestă parte din această arhitectură infinit mai bogată ce se numeúte lume.
Cu cât lumea este, cu rigoare úi nerăbdare, mai constrânsă categoriilor raĠionale, cu atât mai mari
sunt exploziile iraĠionalităĠii cu care ne surprinde.
Da, eu însumi critic sarcastic al tuturor exegeĠilor orgolioúi ai acestei lumi ce este a
noastră, a trebuit să-mi amintesc că nu ajunge să explici lumea, ci trebuie să o úi înĠelegi. Nu
ajunge să-i impui propriile tale cuvinte, trebuie să întinzi úi urechea, dând ascultare “polifoniei”
mesajelor adesea contradictorii. Nu-i de ajuns să descrii în termeni útiinĠifici mecanismul
lucrurilor úi fenomenelor. Trebuie să le úi simĠi úi să le verifici în adâncul sufletului.
Nu trebuie să socotim doar pe calendarul pe care ni l-am fixat pentru a acĠiona asupra
lumii. Trebuie onorat úi un calendar infinit mai complex, cel pe care lumea ni-l impune úi care
este parte integrantă a miilor de calendare autonome ce guvernează o multitudine infinită de
fenomene naturale, istorice úi umane.
Godot nu va veni pentru că el nu există. De altfel, Godot este imposibil de inventat.
Exemplul tip al unui Godot imaginar, cel ce a úi sosit (deci, unul fals) úi care pretindea că ne va
salva, dar care n-a făcut decât să distrugă úi să decimeze. El a fost comunismul.
Am constatat cu groază că nerăbdarea mea cu privire la restabilirea democraĠiei avea
ceva comunist în ea. Sau, mai general, ceva raĠionalist. Am dorit să fac Istoria să avanseze la fel
cum un copil trage de o plantă pentru a o face să crească mai repede. O plantă nu poate fi
păcălită, cum, de altfel, nici Istoria nu poate fi păcălită. Dar planta poate fi udată. Cu răbdare. Zi
de zi. Cu umilinĠă, dar úi cu dragoste.
Dacă oamenii politici úi cetăĠenii ar învăĠa să aútepte în adevăratul sens al cuvântului,
manifestându-úi astfel respectul pentru ordinea intrinsecă a lucrurilor úi a insondabilelor lor profunzimi,
dacă ar înĠelege că orice lucru pe lumea asta dispune de timpul său, că cel mai de preĠ este timpul, mai
presus decât ceea ce aúteptau ei de la Lume úi de la Istorie, că útiu ce aúteaptă Lumea úi Istoria la rândul
lor de la ei, atunci umanitatea nu poate sfârúi chiar aúa de rău cum ne imaginam câteodată.

307
 Vin dintr-o Ġară plină de nerăbdători. Ei sunt atât de nerăbdători poate pentru că l-au
aúteptat atât pe Godot úi că, în sfârúit, au senzaĠia că a sosit. Este o eroare la fel de monumentală
ca aceea a aúteptării. Godot n-a sosit. ùi e foarte bine aúa, deoarece dacă un Godot ar fi sosit, el
n-ar fi putut să fie decât cel imaginar, Godot-ul comunist. Numai că ceea ce trebuia să se coacă
s-a copt. Poate că acest fruct s-ar fi copt mai repede dacă am fi útiut să-l udăm mai bine. Nu
avem acum decât o singură misiune: transformarea fructelor acestei recolte în seminĠe noi, iar pe
acestea din urmă să le semănăm úi să le udăm cu răbdare.
Nu există nici un motiv de îngrijorare atât timp cât semănatul úi udatul sunt bine făcute.
Ajunge să înĠelegem că aúteptarea noastră nu este lipsită de sens, pentru că ea este generată de
speranĠă úi nu de disperare, de credinĠă úi nu de deznădejde, de umilinĠă în faĠa timpului acestei
lumi úi nu de teamă. O aúteptare nu plictisită, ci tensionată. O astfel de aúteptare este mai mult
decât o simplă aúteptare. Este viaĠă, viaĠă ca participare în bucurie la miracolul FiinĠei.

308
Vaclav HAVEL, Discurs la Parlamentul Europei (16 februarie 2000), în
OPERA CALICILOR (CARUSELUL), Ed. Unitext, Bucureúti, 2000, p. 81-90

Problema de a úti dacă sufletul europenilor este pătruns, în afară de conútiinĠa sau
sentimentul apartenenĠei naĠionale, úi de un simĠ al europenismului revine azi foarte des în
discuĠie. Altfel spus, europenii se simt ei în mod real europeni sau este vorba, mai degrabă,
despre o idee abstractă, despre o construcĠie teoretică menită să exalte un element geografic
pentru a construi o stare de spirit? Această întrebare este suscitată, între altele, de dezbaterea în
legătură cu partea de suveranitate pe care statele naĠionale pot să o transfere organismelor
comune ale Uniunii Europene. Unii susĠin că dacă apartenenĠa naĠională clar recunoscută ar fi
prea repede respinsă de o apartenenĠă europeană slab resimĠită, percepută chiar ca o himeră, asta
ar putea lua o turnură nedorită.
Aúadar, ce ar fi acest europenism?
Dacă mă întreb pe mine însumi cât de european mă simt, ce oare mă leagă de Europa,
sunt de la început marcat de o uúoară surpriză: abia acum îmi pun această problemă, sub
presiunea unor subiecte úi datorii politice de actualitate. De ce nu mi-am pus-o de mai mult timp,
de pe vremea când începusem să percep lumea úi să reflectez asupra ei úi asupra mea însumi?
Consideram apartenenĠa mea la Europa ca pe un element pur extrinsec, puĠin important, element
care nu trebuia să fie obiect de frământări, de preocupări în plus? Sau poate, din contră,
consideram europenismul meu ca pe un lucru venind de la sine, care nu necesita nici o întrebare,
nici un studiu, nici o aprofundare?
Mai probabilă este a doua eventualitate: toate de care mă simĠeam legat erau atât de firesc
europene, încât nu mi-a trecut vreodată prin minte să le consider altfel. Pur úi simplu, nu mi se
părea util să le clarific în vreun fel úi, în general, să-mi asociez gândirea cu numele unui
continent oarecare. Mai precis: am sentimentul că în tinereĠea mea mă simĠeam chiar puĠin
ridicol să declar sau să scriu că sunt european, că simt úi gândesc în mod european, că mă simt
chemat în vreun fel anume de Europa. Mi s-ar fi părut extrem de patetic úi de înfumurat; ar fi
fost o versiune, chiar mai orgolioasă, a acelui patriotism care m-a jenat totdeauna la patrioĠii
naĠionali.
Altfel spus: eram european într-un mod atât de evident úi de firesc, încât nu mă gândeam
la aceasta. ùi, fără îndoială, aúa se întâmplă cu majoritatea europenilor: ei sunt profund europeni,
dar nu-úi dau seama de asta, nu se caracterizează astfel, iar în sondajele de opinie publică ei sunt
puĠin miraĠi că trebuie să-úi reclame cu glas tare europenismul lor.
Europenismul reflexiv nu pare să aibă mare tradiĠie în Europa.

309
 Nu consider asta un element pozitiv úi constat cu satisfacĠie că europenismul nostru
începe azi să se ivească din marea imensă a conceptelor „de la sine înĠelese”. Punându-ne
întrebări despre acest subiect, reflectând la el úi încercând să-i denumim natura, noi contribuim
esenĠial la a ne înĠelege pe noi înúine. E foarte important într-o lume multicoloră úi multipolară
ca aceasta în care trăim, în care putinĠa de a ne înĠelege identitatea este prima condiĠie a unei
bune convieĠuiri cu alte identităĠi. De altfel, dacă Europa a fost până acum atât de puĠin
preocupată de propria identitate, este fără îndoială mai ales pentru că ea se considera pe nedrept
lumea întreagă sau cel puĠin ceva superior faĠă de restul lumii, pentru că ea nu simĠea nevoia să
se definească raportându-se la ceilalĠi. Cu consecinĠe neplăcute, desigur, la nivelul
comportamentului practic.
A reflecta asupra europenismului înseamnă a te întreba ce ansamblu de valori, de idealuri
sau de principii evocă noĠiunea de Europa, ba chiar ce este caracteristic pentru Europa. ùi încă
mai mult. Ar mai însemna, plecând de la esenĠa însăúi a noĠiunii, să se examineze în mod critic
acest ansamblu. ùi, astfel, s-ar constata imediat cât de numeroase tradiĠii, valori sau principii
europene sunt caracterizate de o mare ambiguitate úi cât de multe dintre ele pot să ne ducă în
infern dacă sunt exagerate, exploatate sau abuzate.
Dacă Europa intră într-o eră de auto-reflecĠie, înseamnă că ea doreúte să se definească
faĠă de ceilalĠi, dar úi că încearcă să găsească în ea însăúi ceea ce este bun, ceea ce-i dovedeúte
aptitudinile, ceea ce este de viitor.
Când, acum úase ani, am avut onoarea să mă adresez pentru prima oară acestei adunări
parlamentare, am evocat nevoia de a se întări dimensiunea spirituală, importanĠa valorilor
integrării europene úi mi-am exprimat temerile în faĠa faptului că sensul spiritual, istoric, politic
úi de civilizaĠie al construcĠiei europene ar putea să fie periculos ocultate de probleme de ordin
tehnic, economic, financiar sau administrativ, riscând prin urmare să tulbure complet publicul.
Atunci, propunerea mea suna puĠin provocator úi ar fi fost posibil să mă fac de râs în Parlamentul
european. Nu s-a întâmplat aúa ceva, dar azi constat cu satisfacĠie că acele cuvinte nu mai au
deloc caracterul provocator de atunci.
Or, evoluĠia dramatică pe care Europa a cunoscut-o în zece ani, după căderea cortinei de
fier, necesitatea mereu mai evidentă de a lărgi Uniunea Europeană, integrarea economică din ce
în ce mai rapidă în funcĠie de panoplia noilor ameninĠări născute de perioada actuală, sunt tot
atâtea elemente care au obligat Uniunea Europeană să se deschidă, în vederea unei noi reflecĠii,
mai intense, asupra sa, spre a se defini úi a căuta noi valori care să o unifice úi să confere sens
existenĠei sale.

310
 Se emite uneori ideea că această căutare se întâmplă prea târziu, că integrarea culturală úi
politică, reflecĠia despre sine, ar fi trebuit să fie precedate de integrarea economică, altfel spus, că
s-a început cu sfârúitul.
Nu cred că asta-i o judecată corectă. După al doilea război mondial, Europa occidentală
democrată se confruntă cu urmările ororilor a două războaie mondiale úi cu pericolul expansiunii
totalitar comuniste. La acea vreme, era aproape superfluu să vorbeúti despre protejarea valorilor.
Ele săreau în ochi. Trebuia, dimpotrivă, unirea, ca să zic aúa, tehnică a Occidentului, úi asta cât
mai rapid, pentru a împiedica o eventuală apariĠie, ba chiar proliferarea unei dictaturi, dar úi
redeschiderea vechilor conflicte naĠionale.
Fără îndoială, cam aúa e úi cu propriul meu sentiment europenist: cum, de-a lungul anilor,
chiar al deceniilor, el îmi părea atât de firesc, nu mi-a trecut prin gând să mi-l reclam în mod
explicit. Pentru Europa occidentală, tot ceea ce trebuia să protejeze era atât de evident, încât nu
simĠea nevoia urgentă de a-l defini, a-l analiza, a-l aprofunda sau a-l traduce în diverse fapte
politice úi instituĠionale. ùi astfel, la fel ca úi mine, care abia de curând am fost curios să mă
întreb dacă mă simt european úi să reflectez la ce înseamnă aceasta, úi Europa democratică în
construcĠie a fost, desigur, forĠată de evenimentele istorice ale ultimului deceniu să provoace o
reflecĠie aprofundată chiar asupra fundamentului unificării úi a obiectivelor sale.
Marile valori europene – aúa cum le-a format istoria evenimentelor spirituale úi politice
ale Europei úi pe care celelalte părĠi ale lumii le-au preluat, măcar pe unele dintre ele sunt, aú
zice, clare: respectul faĠă de unicitatea sufletului omenesc, faĠă de libertăĠile sale, de drepturile úi
de demnitatea sa, principiul solidarităĠii, egalitatea în faĠa legii úi a statului de drept, protecĠia
tuturor minorităĠilor etnice, instituĠiile democratice, separarea puterilor legislativă, executivă,
judecătorească, pluralismul politic, respectarea proprietăĠii private úi a liberei iniĠiative,
dezvoltarea societăĠii civile. Forma actuală a acestor valori reflectă, bineînĠeles, úi numeroase
experienĠe moderne europene, între care faptul că acest continent devine o intersecĠie
multiculturală de prim ordin.
PermiteĠi-mi să mă opresc, din raĠiuni pe care le voi explica, asupra uneia dintre aceste
valori fundamentale. Este vorba despre societatea civilă.
În lumea occidentală, adică euro-americană, de azi, o societate civilă bogat structurată,
deschisă úi descentralizată, bazată pe încrederea în independenĠa suverană a cetăĠenilor ei úi a
multelor lor asociaĠii, constituie baza statului democratic úi garanĠia stabilităĠii sale politice.
Dacă, peste puĠin timp, Uniunea Europeană trebuie să-úi deschidă porĠile noilor
democraĠii, ceea ce pentru ea asta este, după mine, de un interes vital, este foarte important, dacă
nu capital, ca ea să ajute la reconstruirea úi la dezvoltarea societăĠii civile în aceste Ġări. Nu este
întâmplător că dictatura comunistă, imediat după ce a preluat puterea, s-a grăbit să distrugă

311
violent fina reĠea a societăĠii civile, sfârúind prin a o lichida. Ea útia foarte bine că nu ar putea
niciodată controla în mod real populaĠia atâta timp cât diferitele structuri ale societăĠii civile ar fi
continuat să funcĠioneze. Ceea ce a mai rămas din societatea civilă autentică a trăit úi s-a
dezvoltat în rezistenĠa directă sau indirectă. În aceste locuri, valorile europene au supravieĠuit,
deci, nu datorită sistemului politic, ci împotriva acestuia.
Autostructurarea societăĠii nu poate fi, desigur, ordonată de sus. Dar se pot crea
circumstanĠe, condiĠii favorabile dezvoltării ei.

În acest sens, ajutorarea noilor democraĠii ar trebui să se înscrie într-un cadru mai larg:
aprofundarea úi ranforsarea durabilă a societăĠii civile la nivel paneuropean.

Cu cât mai variate, mai diferenĠiate úi mai legate vor fi diferitele structuri civile europene,
cu atât mai bine vor fi pregătite noile democraĠii să adere la Europa, impunându-se mai rapid úi
pentru ele principiul încrederii în cetăĠean úi cel al subsidiarităĠii, permiĠând întărirea stabilităĠii
lor. Dar asta nu e tot: fundamentul Uniunii Europene în calitatea sa de comunitate suprastatală va
fi úi mai mult întărit.
Concret, asta impune, între altele úi înainte de orice, ca anumite sarcini ale solidarităĠii
sociale să fie transferate consiliilor locale úi organizaĠiilor cu scop nelucrativ sau de drept public.
Cu cât mai jos va fi nivelul redistribuirii resurselor, cu cât va fi această repartizare justă mai
transparentă, mai economică, cu atât mai bine vor fi acoperite nevoile cele mai variate ale
societăĠii, greu de conturat de la centru, cu atât mai autentică va fi solidaritatea socială pentru că
va fi mai distinct legată de persoane concrete sau de asociaĠiile lor. Această autentică solidaritate
a cetăĠenilor, a grupurilor sociale, constituie, deci, cea mai bună graniĠă pentru acea solidaritate
ce poate fi distribuită altfel decât de o entitate unică, anume Statul. Iar într-o entitate suprastatală
atât de mare ca Uniunea Europeană, ce trebuie să funcĠioneze ca un instrument al solidarităĠii,
fundamentul civic trebuie să fie realmente úi mai solid, úi mai variat. Viabilitatea Uniunii
Europene depinde, deci, între altele, úi poate mai ales, de felul în care cetăĠenii săi vor adopta
spiritul apartenenĠei civice europene.
O sensibilitate accentuată faĠă de simptomele sau manifestările de egoism naĠional, faĠă
de xenofobie úi intoleranĠă rasială ar trebui, evident, să facă parte din acest nou sentiment al
apartenenĠei europene. Politica de aplanare care a permis, la München, o capitulare în faĠa răului
constituie unul dintre cele mai amare capitole ale istoriei europene moderne. ExperienĠa asta
îndeamnă la vigilenĠă. Răul trebuie combătut chiar din germene úi pentru asta nu e nevoie de
guverne. Atitudinea guvernelor trebuie să rezulte din aceea a cetăĠenilor.
Grija faĠă de securitate este o altă expresie a solidarităĠii sociale. Ea revine Statului sau
unui grup supranaĠional. Uniunea Europeană a început să lucreze intens pentru noua sa politică

312
de securitate. O politică ce va trebui să se impună prin capacitatea de a lua rapid decizii úi a le
transforma, la fel de rapid, în fapte. Asta mi se pare extrem de important. E clipa cea mare. Cred
că experienĠa recentă din Iugoslavia spune mult despre acest subiect. După părerea mea,
intervenĠia NATO a fost o demonstraĠie clară pentru mai multe lucruri.
Mai întâi: respectul pentru viaĠă, pentru demnitatea umană, ca úi preocuparea pentru
securitatea europeană pot să impună, dacă e cazul, necesitatea unei intervenĠii în afara graniĠelor
Ununii Europene. Cu cât mai viguros este mandatul unei astfel de intervenĠii, cu cât mai bună va
fi ea, evident. Dar, din nefericire, poate exista úi o situaĠie în care ar lipsi mandatul ONU, deúi
intervenĠia ar fi în interesul mai multor persoane, al întregii Europe úi al civilizaĠiei umane în
ansamblul ei. Nu sunt sigur că Europa a fost pregătită, cum s-a úi întâmplat de curând, să facă
front în faĠa unei eventualităĠi atât de funeste. Acum, fără îndoială, ea este, cu mult mai mult, cel
puĠin pe plan psihologic. ùi poate ar trebui să profite rapid de asta úi să-úi facă o miză din punct
de vedere material sau tehnic.
În al doilea rând: trebuie depuse eforturi mai mari în domeniul prevenĠiei securitare. În
Kosovo úi în Serbia, ca úi în Bosnia-HerĠegovina úi în alte regiuni ale fostei Iugoslavii, zeci de
mii de vieĠi omeneúti úi incomensurabile valori materiale ar fi putut fi cruĠate dacă comunitatea
internaĠională ar fi fost capabilă să intervină, într-un mod adecvat, mai devreme, mai la începutul
conflictului. În ciuda tuturor apelurilor, din păcate, nu s-au luat măsuri de prevenire a ororilor
posibile úi iminente. Printre motivele posibile úi imaginabile, să cităm considerentele faĠă de
interesele particulare úi materiale din cele mai diverse úi lipsa de capacitate a echipelor
guvernamentale de a-úi asuma riscuri faĠă de o cauză dreaptă úi de interes general.
În al treilea rând: în această împrejurare, Statele Unite au jucat rolul decisiv úi este foarte
probabil ca, fără energia lor, comunitatea internaĠională, neútiind ce să facă, să fi asistat chiar úi
astăzi la ororile care au dus la intervenĠia din Kosovo. Dar Europa nu ar trebui să se predea
oricum Statelor Unite, mai ales când este vorba despre o problemă europeană. Ea trebuie să fie
capabilă să ajungă singură la o soluĠie úi să rezolve ea însăúi situaĠia. În lumea de azi, când mici
entităĠi se unesc legitim în comunităĠi internaĠionale sau supranaĠionale, este imposibil ca
Uniunea Europeană să se poată impune ca parte respectabilă a ordinii mondiale fără apărarea
drepturilor omului, atât pe propriul ei teritoriu, dar úi în acela din raza sa de acĠiune. Adică, în
acel spaĠiu care, într-o zi, îi va aparĠine.
Tocmai am spus că eu consider lărgirea Uniunii Europene un interes vital pentru ea.
PermiteĠi-mi să reiau úi să relev această convingere.
E vorba, poate, de experienĠa unui om care a cunoscut timp de patruzeci de ani asuprirea
comunistă, precedată de o dominaĠie nazistă, sau, poate, de experienĠa specifică unui locuitor
dintr-o Ġară situată chiar în centrul Europei devenit, de-a lungul secolelor, răscrucea diverselor

313
curente spirituale úi interese geopolitice europene, adică locul de naútere al oricărei confruntări
europene. De aici îmi vine ferma convingere că Europa este singura entitate politică a cărei
securitate este indivizibilă. Ideea existenĠei a două Europe trăind una lângă alta, adică a unei
Europe democratice, stabile, prospere úi pe calea integrării, úi a unei alte Europe mai puĠin
democratică, mai puĠin stabilă úi mai puĠin prosperă, este, după părerea mea complet falsă. Ea
seamănă cu ideea posibilei existenĠe a unei camere în care o jumătate este inundată, iar cealaltă
nu. Oricât de diferenĠiată ar fi ea, Europa este indivizibilă úi tot ceea ce i se întâmplă grav va
avea consecinĠe úi slăbiciuni asupra întregului ei teritoriu.
În calitatea ei de entitate politică unică, Europa are azi o úansă pe care n-a avut-o
niciodată în istoria ei zbuciumată: aceea de a se organiza într-un mod echitabil, pacific, după
principiul egalităĠii úi cooperării cu toĠi. Nu atât actele de violenĠă comise cu premeditare de
către cei puternici faĠă de cei mai puĠin puternici, cât mai ales înĠelegerea úi consensul general,
oricât de anoste ar fi ele, ar trebui să constituie marele principiu al construcĠiei stabilităĠii în
Europa mileniului viitor. În acest context, noĠiunea de Europa înseamnă pentru mine continentul
în ansamblul său.
ùtim cu toĠii că procesul de lărgire al Uniunii Europene trebuie să fie însoĠit, pas cu pas,
de o reformă continuă, foarte perseverentă, a instituĠiilor sale. ConferinĠa interguvernarmentală
va aduce, sunt convins, propuneri realiste care vor face ca Uniunea Europeană să avanseze într-o
bună direcĠie. Totodată, nu cred că schimbările instituĠionale din interiorul UE se pot opri aici.
Dimpotrivă: după mine, acesta este doar începutul unui proces foarte lung care va dura, probabil,
decenii. El trebuie să fie marcat mai ales de grija de a accelera, de a simplifica luarea unei decizii
în cadrul UE úi de a o face cât mai transparentă.
PermiteĠi-mi să mai menĠionez încă două puncte concrete, evocate deja de mai multe ori,
care, zic eu, ar putea contribui într-un viitor nu prea îndepărtat, la realizarea obiectivelor despre
care am vorbit.
În primul rând cred că UE ar trebui să adopte, mai devreme sau mai târziu, o constituĠie
concisă, clară úi înĠeleasă de toĠi, constituĠie pe care toĠi copiii Europei ar putea s-o înveĠe la
úcoală fără nici o problemă. Această constituĠie ar cuprinde, cum se obiúnuieúte, două părĠi.
Prima ar formula drepturile úi datoriile fundamentale ale cetăĠenilor úi ale Statelor europene,
valorile fundamentale pe care se bazează Europa unită, sensul úi vocaĠia construcĠiei europene. A
doua ar descrie principalele instituĠii ale Uniunii Europene, competenĠele lor esenĠiale úi relaĠiile
lor mutuale. ExistenĠa unei astfel de legi fundamentale n-ar genera automat o transformare
radicală a actualei uniuni de State într-un mare super-Stat federal, care îi obsedează atâta pe
eurosceptici, ci ar însemna, mai ales, că locuitorii unei Europe în formare ar putea să-úi facă o

314
idee mai clară despre ce este Uniunea Europeană. Aúa ar putea s-o înĠeleagă mai bine úi să se
identifice cu ea.
Unul dintre subiectele importante, deseori úi pe drept evocat în legătură cu reformele
instituĠionale ale Uniunii, este problema de a úti cum să faci ca micile Ġări membre ale Uniunii să
aibă certitudinea că n-or să fie puse în minoritate de cele mari, dar úi că mărimea diferită a
statelor va fi corect luată în calcul. În acest sens, cred că una dintre posibilităĠi ar fi crearea unei a
doua camere a Parlamentului european. Votul n-ar fi, desigur, direct, ci diversele parlamente úi-
ar delega aici reprezentanĠi, să zicem câte trei pentru fiecare Ġară. Aúa încât, în timp ce prima
cameră, adică Adunarea parlamentară actuală, ar reflecta mărimea statelor membre, a doua ar
garanta egalitatea lor: toate statele membre ar avea aici acelaúi număr de reprezentanĠi. În situaĠia
aceasta, Comisia, de exemplu, n-ar mai fi compusă după apartenenĠa naĠională, iar parlamentele
naĠionale ar putea să fie implicate într-un mod mult mai operaĠional.
Oricare ar fi evoluĠia sau rezultatul reformei instituĠionale sau al reformei evocate, un
lucru cred că este clar: un dezacord sau lipsa unui consens în ceea ce priveúte treburile
instituĠionale nu trebuie sa frâneze lărgirea UE. Dacă ar fi altfel, o prea mare întârziere a
deschiderii europene ar risca să antreneze consecinĠe infinit mai periculoase decât eventuala
nefinalizare a reformei instituĠionale.

Doamnelor úi Domnilor,
Născută pe pământ european, civilizaĠia tehnică ce cuprinde azi întreaga noastră planetă
este considerabil influenĠată de elemente ale civilizaĠiei euroamericane.
Europa este, deci, responsabilă în mod special de stadiul acestei civilizaĠii. Totodată,
această responsabilitate nu trebuie să mai îngăduie vreodată exportarea violentă a propriilor
valori, idei sau bunuri spre restul lumii. Ba chiar, Europa ar trebui să înceapă cu ea însăúi, dând
exemplul pe care ceilalĠi pot, dar nu sunt obligaĠi să-l urmeze.
Întreaga concepĠie modernă despre viaĠa ca o creútere úi un progres material continuu,
bazate pe convingerea omului că este stăpânul universului, constituie faĠa ascunsă, regretabilă a
tradiĠiei spirituale europene. Această concepĠie despre viaĠă configurează úi caracterul
ameninĠător al civilizaĠiei actuale. Cine altcineva decât această parte a lumii care a pornit marea
miúcare în acest sens, adică prăbuúirea liberă a civilizaĠiei ei, ar trebui să se opună viguros
acestor ameninĠări?
Cred că la întâlnirea dintre veacuri Europa are datoria să genereze o reflecĠie hotărâtă
asupra ambiguităĠii contribuĠiei sale în lume, să înĠeleagă că noi nu numai că am învăĠat lumea
drepturile omului, dar că i-am arătat úi Holocaustul, nu numai că am influenĠat-o, spiritual, să-úi
realizeze revoluĠia industrială úi apoi pe aceea a informaĠiei, dar că am úi îndrăznit să-i

315
desfigurăm natura, în numele multiplicării bogăĠiilor materiale, să-i jefuim resursele úi să-i
poluăm atmosfera. Adică, să înĠeleagă că, desigur, noi am deschis calea spre marea dezvoltare a
útiinĠei úi tehnicii, dar că am făcut asta cu un preĠ mult prea mare: acela de a fi izgonit definitiv
un joc al experienĠelor umane atât de importante úi de complexe care s-au format de-a lungul a
multor milenii.
Europa trebuie să înceapă cu ea însăúi. Poate să facă economii, să impună privaĠiuni, să
respecte - în acord cu cele mai bune tradiĠii ale sale - ordinea superioară cosmică ca pe ceva ce
ne depăúeúte úi, de asemenea, să respecte ordinea morală ca o consecinĠă a acesteia. UmilinĠa,
bunăvoinĠa, gentileĠea, respectul faĠă de ceea ce nu înĠelegem, sentimentul profund al solidarităĠii
cu ceilalĠi, respectul oricărei alterităĠi, voinĠa de a face sacrificii sau fapte bune pe care doar
eternitatea le va putea recompensa, eternitate ce ne urmăreúte, tăcută, dincolo de conútiinĠa
noastră, - iată atâtea valori care ar putea úi ar trebui să fie programul construcĠiei europene.

Europa are pe conútiinĠă, parĠial sau total, evenimentele cele mai oribile ale secolului XX:
cele două războaie mondiale, fascismul úi sistemul totalitar comunist.
În cursul ultimului secol, Europa a cunoscut trei evenimente pozitive, chiar dacă ele nu
sunt exclusiv meritul său: sfârúitul dominaĠiei coloniale în lume, căderea cortinei de fier úi
începutul construcĠiei europene. A patra mare datorie care se aúteaptă a fi îndeplinită de Europa
este, după părerea mea, să încerce să arate prin propria sa existenĠă că este posibilă blocarea
(anihilarea) marelui pericol pe care l-a adus asupra acestei lumi civilizaĠia ei plină de
contradicĠii.
Aú fi fericit dacă Ġara din care vin ar putea să participe la toate astea ca un partener cu
drepturi egale.
Vă mulĠumesc pentru atenĠie.

316