Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
25Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
cognitia sociala

cognitia sociala

Ratings: (0)|Views: 1,923|Likes:
Published by popkarmen

More info:

Published by: popkarmen on Jan 19, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/24/2013

pdf

text

original

 
Capitolul 2. COGNIŢIA SOCIALĂ
Prin
cogniţie socială 
se înţelege studierea felului în care oamenii, pe baza informaţiilor  pe care le deţin, fac inferenţe, judecăţi sociale despre indivizi, grupuri, fenomene şi procese sociale şi despre propria lor condiţie ca fiinţe sociale, despre experienţa lor încontexte sociale. Câteva precizări pe marginea definiţiei şi conceptului de cogniţie socialămi se par necesare:
Cogniţia sau cunoaşterea socială este conceptul cel mai cuprinzător, dacă nereferim la relaţia epistemică dintre om şi societate, şi nu are nici un sens să-lopunem celui de reprezentări sociale sau chiar, mai grav, să-l minimalizăm înraport cu acesta, aşa cum procedează unii autori. Fiindcă oricât am dilata înţelesul„reprezentării”, păstrând în limite decente proprietatea termenului, apare clar căaceasta este o componentă a procesului complex de cunoaştere socială.
Ca şi în cazul „psihologiei sociale”, expresia „cogniţie socială” desemnează atâtreferentul ontic ca atare – gândirea socială a oamenilor – cât şi subdomeniulştiinţific care-l vizează – studiul gândirii sociale.
Cogniţia socială se referă şi la cunoaşterea celorlalţi indivizi, dar calitatea lor deactori sociali, de membri ai unor grupuri şi mai puţin în calitate de persoane fiziceconcrete. În manualele americane de psihologie socială, studierii modalităţilor princare, pornind de la înfăţişarea fizică, de la expresia facială a emoţiilor, de lacomunicare nonverbală în general, dar şi de la comportamente verbale, noi percepem şi evaluăm celelalte persoane îi este alocat un capitol special, numit deregulă „Percepţia persoanei”. Un loc central este ocupat aici de mecanismulformării impresiilor despre altul, în care joacă un rol semnificativ contrastul dintreceea ce este proeminent, ceea ce „sare în ochi” şi fundalul percepţiei. Bineînţeles,cogniţia socială nu poate fi exclusă din percepţia persoanelor, deoarece schemele,categoriile, prototipurile prin care îi percepem şi evaluăm pe ceilalţi sunt oconstrucţie socioculturală.
În definiţie se afirmă că oamenii fac judecăţi pe baza informaţiilor pe care le deţin.Desigur, pentru o judecată anume aşa este, numai oamenii caumereuinformaţii care să fie cât mai operante şi de mare acurateţe. Cu deosebire atuncicând se întâlnesc cu persoane, grupuri, situaţii şi fenomene noi sau mai puţincunoscute, agentul cognitiv cotidian se interesează, adudate, le judecă şiselectează, se informează de la alţii şi îşi compară judecăţile lui cu ale acestora.
Primele cercetări de cogniţie socială au fost dominate de ideea
modelului raţional 
de
inferenţă 
la nivelul cunoaşterii comune, ceea ce s-a şi materializat în expresiide genul „micul om de ştiinţă” (
little science man
), „savant cotidian” sau „savantingenuu”. În modelul raţional era implicată prezumţia că oamenii tind şi suntcapabili, în remarcabilă măsură, să folosească datele cele mai relevante, să leorganizeze şi să desfăşoare raţionamente logice, astfel încât să ajungă la concluziişi decizii corecte. Ei prelucrează cu grijă informaţia, încercând să evite erorilelogice şi deturnările (
bias
) subiective. Dezvoltarea ulterioară a studiilor de cogniţiesocială a demonstrat că, în dezacord cu predicţiile modelului raţional, metodeleoamenilor obişnuiţi de a culege, selecta şi opera cu informaţiile sociale sunt defoarte multe ori ilogice. Asupra componentelor mentale, strategiilor şidistorsiunilor ce intervin în complicatul proces de cunotere la nivelulcotidianului, a realităţii sociale, precum şi asupra produselor acestui proces, nevom opri în capitolul de faţă, nu înainte de a face o mică incursiune pe teritoriuldiscuţiilor contemporane ce privesc problema subiectului cunoscător în general.
 
2.1. Schemele mentale şi tipurile lor
Indiferent cât suport înnăscut sau dobândit au ele, structurile mentale ne ajută să facemfaţă unui flux continuu de stimuli, să ordonăm informaţiile şi, astfel, să putem comunica şiacţiona. În literatura din domeniu, conceptul cu cel mai mare grad de generalitate şi celmai des utilizat este cel de „schemă mentală”. El subordonează pe cele de „categorie”, prototip” şi „stereotip”, deşi la unii autori „categoria” şi/sau „prototipul” sunt văzute castructuri distincte. Am optat în expunerea de faţă pentru soluţia de supraordonare a„schemei”, urmând să tratăm totuşi separat „categoria” , „prototipul” şi „stereotipul” încalitatea lor de scheme cu mare relevanţă epistemică. Această soluţie are valabilitate dacă pornim de la accepţiunea termenului „schemă” ca fiind un set organizat şi structurat decogniţii despre un anume concept sau stimul, care include cunoştinţe despre acel conceptsau stimul, relaţiile dintre aceste cunoştinţe şi anumite exemple specifice (Fiske şi Taylor,1991). Schemele se referă la propria persoană, la alte persoane particulare, la roluri şiinstituţii sociale, la grupuri sociale şi naţiuni, la situaţii, evenimente şi fenomene sociale.Ele au funcţia de a simplifica şi de a face mai rapidă filtrarea şi organizarea informaţiei,stocarea în memorie şi reamintirea prin urmare, de a lua decizii şi a acţiona cât mai prompt şi eficient.Un important aspect al schemelor este că multe dintre ele au o
organizare ierarhică 
, învârful ierarhiei situându-se elemente abstracte şi generale, care cu cât coborâm înspre bază, se specifică în categorii distincte, capătă concreteţe tot mai substanţială, până lacazuri specifice. Să exemplificăm cu schema mentală „nuntă”. Ştim că la o nuntă sunt ceidoi miri, naşi, socri, rude, prieteni şi alţi invitaţi. Se va bea, se va mânca, se va dansa şi sevor da cadouri. Există în mintea noastră şi un scenariu general după care un asemeneaeveniment are loc. Elementele de mai sus caracterizează orice nuntă. Mai departe, ne putem gândi la diferite categorii sau tipuri de nunţi: o nuntă într-un sat tradiţional ştim căînseamnă ritualuri de cerere a miresei, de rămas bun de la părinţi, muzica va fi de unanumit fel, mâncarea nu va fi servită de chelneri etc. La un nivel de o şi mai marespecificitate, schema nunţii presupune exemple de nunţi a căror experienţe am trăit-o şi nis-a întipărit în minte.Asocierea între componentele schemelor ia, adesea, mai degrabă forma unui „ghemîncâlcit”, de marcante
inferenţe
, decât a unei ierarhii cristaline. S. Taylor 
et al 
. (1994)ilustrează aceasta astfel: un politician, un înţător şi un clovn sunt exemple deextrovertiţi. A avea abilităţi de comunicare socială se asociază cu a fi politician, învăţător sau clovn, dar a avea încredere în sine – cu a fi politician sau învăţător, mai puţin însă cu afi clovn. Atributele mai specifice (abilităţi sociale, autoîncredere) pot sau nu să coincidăcu cel mai general concept extrovertit. Schemele cuprind elemente care nu se ordonează pe verticală, ci se intersectează în configuraţii particulare pe orizontală.Exemplul oferit de Taylor 
et al 
., precum şi, într-o oarecare măsură, cel cu nunta se potrivesc mai bine la un gen anume de schemă, acela de categorie. Trebuie reiterat faptulcă schema este un concept cu o sferă mai cuprinzătoare. În exemplul discutat de noi,nunta, a avea o schemă despre ea implică şi cum trebuie să te comporţi acolo, la ce te poţiaştepta de la ceilalţi şi, după cum spuneam, o anumită desfăşurare a evenimentelor întimp. Presupune deci ceva suplimentar faţă de simpla încadrare într-o categorie.Unii autori însă (Doise
et al 
., 1996; Corneille şi Leyens, 1997; Radu, 1994) apreciazăcă în judecăţile sociale, cu atât mai mult când este vorba de grupuri, cel mai de relief concept lămuritor este cel de
categorie
(şi categorizare) sau, oricum, că el este prealabil înexplicaţia cogniţiei celui de schemă (Augoustinos şi Walker, 1995). Simplu spus,categoria reprezintă o clasă de obiecte ce reprezintă trăsături comune, grad mare desimilaritate. Este într-un fel ceea ce în logica clasică se numeşte sfera noţiunii. Diferenţa
 
de principiu dintre psihologia socială şi logică este că prima se interesează de mecanismereale prin care oamenii categorizează obiectele, fac distincţii intercategoriale, şi nu deapartenenţa după criterii logico-formale la o clasă sau alta. Dar, cu certitudine că celedouă laturi sunt legate, iar astăzi logicile pragmatice, venind dinspre formal, se întâlnesccu psihologia cognitivă sau cu psiho-logica, cum ar mai putea fi ea denumită (Bem, 1970).Să punctăm în continuare câteva note definitorii şi caracteristici ale categoriilor:
Categoriile, cu atât mai pregnant cele sociale, nu se referă la o proprietate aindivizilor dintr-o clasă, ci există mai degraîn configuraţii de „ciorchine”(
cluster 
)
adică legate polimorf unele de altele
. Când ne gândim la categoria„bişniţari” nu avem în vedere doar faptul că fac bişniţă, ci şi că au un anumitlimbaj, anumite atitudini faţă de lume şi viaţă. Sau, şi mai proeminent, pe escroci îicaracterizăm nu doar ca mincinoşi, gata oricând să înşele, ci şi ca versaţi înrelaţiile sociale, ştiind să inspire încredere.
După cum anticipam discutând despre scheme, categoriile sunt structurate
 peverticală 
, în sensul că există niveluri diferite de abstractizare pe care le oferă ele.E. Rosch (1978) arată că trei asemenea niveluri sunt semnificative:
nivelul supra-ordonat, nivelul de rang mijlociu
şi
nivelul sub-ordonat 
. Nivelul de mijloc estenumit şi cel de bază, pentru că el este optim în cogniţie; cel supra-ordonat, fiindgeneral, înglobeamulţi indivizi cu caracteristici multiple şi deci este slabindicativ, pe când cel sub-ordonat, incluzând multă concreteţe şi multe detalii, pretinde un considerabil efort cognitiv. Nivelul de bază este cel mai eficient,maximind diferenţele şi asenările intercategoriale. Dacă luăm de pil,noţiunea de preot, în calitate de categorie bazală ea apare mult mai uşor de definitdecât cea supra-ordonată, de intelectual, şi decât cele sub-ordonate, particulare, de preot ortodox, preot catolic, greco-catolic, reformat.
Există şi o structură
 pe orizontală 
a categoriilor, în sensul, semnalat deja, alconstelaţiilor de atribute, dar şi în sensul că sunt detectabile – şi oamenii obişnuiţile percep ca atare – 
categorii cu graniţe bine conturate
, în timp ce altele suntansambluri sau mulţimi
vagi
(
 fuzzy
), numite astfel de la L. Zadeh (1965) încoace.Filosoful şi economistul american de origine română Georgescu-Röegen (1979)face, pe această linie, distincţia dintre noţiunile discrete, aritmomorfice – cum ar fi,spunem, muimea numerelor impare şi noţiunile dialectice, care au proprietatea de a fi „înconjurate de o regiune de penumbră”. Noţiunile dialectice, proprii domeniului sociouman, sunt distincte, dar nu discret (aritmomorf) distincte,iar spiritul de fineţe poate, prin limbajul natural să surprindă şi să comuniceinformaţii bazate pe ele. Georgescu-Röegen afirmă cu privire la aceasta: „…Ionuţşi cu mine ştim perfect ce vreau eu când îi spun să fie cuminte, deşi la uninterogatoriu nici unul din noi nu ar putea explica exact ce înţelege prin asta” (p.140). Probabil că „ştim perfect” comportă rectificări, dar observaţia are acoperireşi a fost, de altfel, explorată în viziunea etnometodologiei, mai ales prin „luatul cade la sine înţeles” (
taked for granted 
).
Rothbort şi Taylor (1992,
apud 
Corneille şi Leyens, 1997), reluând distincţiadintre
categorii naturale, categorii artificiale
(artefactuale) şi
categorii sociale
,arată că acestea din urmă sunt considerate de oamenii obişnuiţi drept categoriinaturale. Ei spun că aceasta s-ar datora faptului că atât în cazul categoriilor naturale – care se referă la o realitate ce ar exista şi fără activitate umană (unmunte, un lup, un măr etc.) -, cât şi în cazul celor sociale (etnii, profesii, trăsăturide personalitate etc.), oamenii prezumă în mod obişnuit existenţa unei esenţe cecaracterizează categoria respectivă, spre deosebire de categoriile ce se referă la

Activity (25)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Adelina Maria liked this
Anca Ursache liked this
Adina Bustea liked this
Catargiu Daniela liked this
Raluca Șorcaru liked this
Eylenthari Rna liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->