Matematici Economice

1
ԫ ALGEBRĂ LINIARĂ
1. SpaĠii úi subspaĠii liniare (vectoriale)
1.1
Să se arate că mulĠimea M m,n(ъ) a matricilor de ordinul (m,n)
cu elemente reale formează spaĠiul liniar peste ъ.
Rezolvare
Fie A ai j i 1,m , B bi j i 1,m

, ai j ъ, bi j ъ.
j 1,n j 1,n
Definim cele două operaĠii ale spaĠiului vectorial:

A B ai j bi j i 1,m úi DA D ai j i 1,m
.
j 1,n j 1,n
Verificăm întâi proprietăĠile de grup:
G1. Asociativitatea
Trebuie să arătăm că: (A + B) + C = A + (B + C) = A + B + C
A,B,C M m,n(ъ).
10 Matematici aplicate în economie
Avem: (A + B) + C = ai j bi j i 1,m ci j i 1,m ai j bi j ci j i 1,m

j 1,n j 1,n j 1,n
A (B C) ai j i 1,m

bi j c i j i 1,m
ai j bi j ci j i 1,m
.
j 1,n j 1,n j 1,n
G2. Elementul neutru este matricea nulă O 0 i 1,m

j 1,n
G3. Elementul simetric

A ai j i 1,m M m,n(ъ) A ai j i 1,m M m,n(ъ)
j 1,n j 1,n
a.î. A + (-A) = (-A) + A = O

G4. Comutativitatea
A, B M m,n(ъ) avem: A B ai j bi j i 1,m
j 1,n
BA bi j ai j i 1,m
j 1,n
deci: A + B = B + A A,B M m,n(ъ).
Verificăm acum proprietăĠile legii externe:
1) DE A i
D E ai j 1,m
DE ai j i 1,m
DE A A ai j i 1,m
j 1,n j 1,n j 1,n
M m,n(ъ) D, E ъ.
2) D E A DA E A A M m,n(ъ), D, E ъ
Algebră liniară 11
Avem: D E ai j i 1,m
D E ai j i 1,m Dai j Eai j i 1,m
j 1,n j 1,n j 1,n
D ai j i 1,m E ai j i 1,m
i
D ai j 1,m
i 1,m
E ai j DA EA .
j 1,n j 1,n j 1,n j 1,n
3) DA B D A D B , A, B M m,n (ъ), D ъ.
Avem:
DA B
D ai j bi j i 1,m
i
D ai j 1,m
i
D bi j 1,m
D A D B.
j 1,n j 1.n j 1,n
4) 1 A A A M m,n(ъ).
1 A i
1 ai j 1,m
ai j i 1,m
A.
j 1,n j 1,n
Notă
1 este scalarul cunoscut din ъ.
1.2
Să se arate că mulĠimea S a úirurilor de numere reale
convergente formează spaĠiu vectorial peste ъ.
Rezolvare
Fie ân `nN , ^bn`nN două úiruri din S. Avem:
ân`n ^bn`n ân bn`n S

Dân `n ^D an`n S , D ъ
deoarece úi úirurile ân bn `n úi ^D an `n sunt convergente.

Se verifică uúor proprietăĠile spaĠiului vectorial, elementul

neutru fiind {0}, iar simetricul lui ân `n este úirul ^ an `n .
1.3
Să se arate că mulĠimea S0 a úirurilor de numere reale
convergente către zero formează un subspaĠiu al lui S (vezi 1.2 ).
Rezolvare
Faptul că S0 S este evident.
Fie ^xn `n , ^yn `n două úiruri din S0 adică ^xn `n o 0 , ^yn `n o 0.
Rezultă: ^xn yn ` o 0 úi ^Dxn ` o 0 , deci ^xn yn ` S0 , ^Dxn `n S0 .
Cum S0 conĠine úi úirul {0}, rezultă că S0 este subspaĠiu vectorial al
lui S.
1.4
Fie C [a,b] mulĠimea funcĠiilor reale de variabilă reală definite
úi continue pe [a,b] ъ. Să se arate că C [a,b] formează spaĠiu
vectorial peste ъ.
Rezolvare
Definim cele două operaĠii astfel:
(f + g)(x) = f(x) + g(x) () f,g C [a,b] úi () x [a,b].
D f x Df x () f C [a,b], () x [a,b] úi () D ъ.
FuncĠiile f + g, D f C [a,b] fiind úi ele definite úi continue pe [a,b].

ProprietăĠile G1 - G4 se verifică uúor. Elementul neutru este funcĠia O
unde O(x) =0 () x [a,b], iar opusul lui f este – f, unde
(- f) (x) = - f(x) () x [a,b].
Vom verifica proprietăĠile legii externe:
1) D E f DE f () f C[a,b] úi D, E ъ.
Fie x [a,b]. Avem: >D Ef @ x >DE f @ x DE f x .
2) >Df g@ x D >f x gx @ Df x Dgx unde x >a, b@ .
Deci: D (f+g)=Df + Dg () f,g C [a,b] úi () x [a,b], () D ъ.
3). >D E f @ x D E f x Df x E f x () x [a,b].
Deci: (D E)f Df Ef () f C [a,b] úi D, E ъ.
4). 1 f f () f C [a,b].
1.5
Să se arate că X ^x1, x 2,..., xn1,0t / xi ъ, i `

1, n 1 este un
subspaĠiu liniar al lui (ъn,ъ).
Rezolvare
Este evident că X ъn. Avem:
xy x1, x 2,..., xn1, ot y1, y 2..., yn1,0t

x1 y1, x 2 y 2,..., xn1 yn1,0t
Dx Dx1, x 2,..., xn 1,0 t Dx1, Dx 2,..., Dxn1,0t

Deci: x + y X, Dx X () x,y X úi D ъ.
Elementul neutru O=(0,0,…0,0)X deci X este subspaĠiu al lui
(ъn,ъ).
2. Sisteme de vectori liniari dependenĠi, independenĠi.

Bază a unui spaĠiu vectorial. Metoda Gauss-Jordan
Metoda Gauss-Jordan sau regula dreptunghiului poate fi

prezentată schematic astfel:
. . x . . x
+ + + +
- - -
x
. , x . , . , .

unde am notat cu pivotul, adică elementul în locul căruia vrem să
obĠinem 1 (desigur el trebuie să fie z 0). Linia pivotului se împarte
la iar pe coloana pivotului punem zero (în locul pivotului
se obĠine 1).
Să se studieze natura sistemului de vectori:
2.1
§ 1· § 2· § 2·
v1 ¨¨ ¸¸ , v 2 ¨¨ ¸¸ , v 3 ¨¨ ¸¸ .
© 2¹ ©0¹ ©1 ¹
Rezolvare
§ 1 2 2·
Fie A ¨¨ ¸¸ . Deoarece rA =2< numărul vectorilor, re-
© 2 0 1¹
zultă că vectorii sunt liniar dependenĠi (am notat rA rangul matricii A).
§ 1· § 2· § 2· §0·
Fie : av1 + bv2 + cv3 = 0 a¨¨ ¸¸ b¨¨ ¸¸ c ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸
© 2¹ ©0¹ ©1 ¹ ©0¹
a 2b 2c 0 c 5c
® a , b , c ъ
¯2a c 0 2 4
c 5c
RelaĠia devine: v1 v 2 cv 3 0
2 4
Pentru c z 0 obĠinem dependenĠa liniară : 2v1 5v 2 4v 3 0
2.2
§ 3· § 3· § 1· § 2·
v1 ¨¨ ¸¸ , v 2 ¨¨ ¸¸ , v 3 ¨¨ ¸¸ , v 4 ¨¨ ¸¸
© 0¹ © 1¹ © 1¹ © 2¹
Rezolvare
Vectorii sunt liniar dependenĠi deoarece rA 2 4 numărul
vectorilor.
Fie relaĠia: av1 + bv2 + cv3 + dv4 = 0
3a 3b c 2d 0
®
¯ b c 2d 0
Varianta 1: Rezolvând sistemul în mod obiúnuit obĠinem:
2
a D 2E , b D 2E , c D ъ , d E ъ , adică:
3
2D 2E v1 3D 2E v 2 3Dv 3 3Ev 4 0
Varianta 2: Aplicăm metoda Gauss-Jordan. Sistemul se scrie:

3a 3b 2d c
®
¯ b c 2d
3 -3 2d c
0 1 2d c
2d c
1 -1
3
0 1 -2d+c
1 0 4d 2c
3
0 1 -2d+c
Considerând: c = Dъ , d = Eъ, obĠinem:

2D 4E
a , b D 2E, c D, d E
3
2.3
§1 1 · § 2 0· § 1 1· § 1 2·
v1 ¨¨ ¸¸ , v 2 ¨¨ ¸¸ , v 3 ¨¨ ¸¸ , v 4 ¨¨ ¸¸
© 3 0¹ © 2 1 ¹ © 0 1¹ © 1 1¹
Rezolvare
Avem patru vectori în M 2,2(ъ). Fie: av1 + bv2 + cv3 + dv4 = 0

a 2b c d 0
° a c 2d 0
°
Rezultă: ®
° 3a 2b d 0
°¯ b c d 0
Fie A matricea sistemului. Avem:
1 2 1 1 1 2 1 1
0 2 3
1 0 1 2 0 2 0 3
A 3 2 1 13 z 0
3 2 0 1 3 2 0 1
1 1 0
0 1 1 1 1 1 0 0
Rezultă că sistemul are doar soluĠia banală: a = b = c = d = 0, deci

vectorii sunt liniar independenĠi.
Deoarece dim M 2,2(ъ) = 4 vectorii daĠi formează o bază în M 2,2(ъ).
2.4
Fie în ъn vectorii a,b,c liniar independenĠi. Să se stabilească

natura sistemului de vectori {3a-2b+c, 2a+b, a+2b}.
Rezolvare
Fie scalarii D, E, J din ъ astfel încât:
D3a 2b c E2a b J a 2b 0
Rezultă: 3D 2E J a 2D E 2J b Dc 0.
Vectorii a,b,c fiind liniar independenĠi, trebuie să avem:
3D 2E J 0
°
® 2D E 2J 0 D E J 0 vectorii daĠi sunt liniar
° D 0
¯
independenĠi.
2.5
§ 1· § 0· §1 ·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
Fie vectorii: v1 ¨ 2¸ , v2 ¨ 1 ¸ , v3 ¨1 ¸
¨ 2¸ ¨ 1¸ ¨0¸
© ¹ © ¹ © ¹
Putem determina scalarii D,Eъ astfel încât: v1 = Dv2 + Ev3 ?
Rezolvare
Varianta 1:
§ 1 0 1·
¨ ¸
Fie A ¨ 2 1 1¸ . Avem: A 1 z 0. rA 3 numărul
¨ 2 1 0¸
© ¹
vectorilor.
Rezultă că vectorii sunt liniar independenĠi deci Ӌ D,Eъ astfel încât
să aibă loc relaĠia dată.
Varianta 2:
§ 1· § 0· §1 · E 1
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ °
v1 Dv 2 E v 3 ¨ 2¸ D¨ 1¸ E¨1 ¸ ® D E 2
¨ 2 ¸¹ ¨ 1¸ ¨0¸ ° D 2
© © ¹ © ¹ ¯
sistem incompatibil Ӌ D,Eъ a.î. să aibă relaĠia dată.
2.6
§ 1 · § 1 · § 1 · § 1 ·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ a ¸ ¨ b ¸ ¨ c ¸ ¨ d ¸
Fie vectorii : v1 , v2 , v3 , v4 ,
¨ a2 ¸ ¨ b2 ¸ ¨ c2 ¸ ¨ d2 ¸
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨
© a3 ¸¹ ¨
© b3 ¸¹ ¨
© c 3 ¸¹ ¨
© d3 ¸¹
a,b,c,dъ.
Ce condiĠii trebuie să îndeplinească a,b,c,d astfel încât vectorii să fie

liniar dependenĠi?
Rezolvare
Fie A matricea vectorilor.
1 1 1 1
a b c d
Avem: A
a2 b2 c2 d2
a3 b3 c3 d3
(b a)(c a)(d a)(c b)(d b)(d c )
Pentru ca vectorii să fie liniar dependenĠi trebuie ca rA < 4 adică
A 0 . Aceasta are loc dacă: a b sau a c sau a d sau
b c sau b d sau d c.
2.7
§ 1· § 2· § 2· § 6·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
Fie vectorii: v1 ¨ 2 ¸ , v2 ¨ 4 ¸ , v3 ¨ 1¸ , v 4 ¨ 3¸
¨ 3¸ ¨ 6¸ ¨ 2¸ ¨ 6¸
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹
FormaĠi toate bazele posibile în ъ3 cu aceúti vectori.
Rezolvare
Putem forma cel mult C34 4 baze în ъ3 cu vectorii daĠi.
1 2 2
Pentru ^v1, v 2, v 3 ` avem: 2 4 1 0 vectorii sunt liniar
3 6 2
dependenĠi nu formează bază în ъ3.

1 2 6
Pentru ^v1, v 2, v 4 ` avem: 2 4 3 0 nu formează
3 6 6
bază în ъ3.
1 2 6
Pentru ^v1, v 3 , v 4 ` avem: 2 1 3 0 nu formează
3 2 6
bază în ъ3.
2 2 6
Pentru ^v 2, v 3 , v 4 ` avem: 4 1 3 0 nu formează
6 2 6
bază în ъ3.
Rezultă că nici un triplet din cei 4 vectori nu poate forma bază în ъ3.
2.8
Să se studieze natura sistemului de vectori:
§ 1· §m· § 1·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
v1 ¨m¸ , v2 ¨ 1 ¸ , v3 ¨ 1 ¸ , mъ.
¨ 1¸ ¨ 1¸ ¨m¸
© ¹ © ¹ © ¹
Rezolvare
§ 1 m 1·
¨ ¸
Dacă A ¨ m 1 1 ¸ , avem A m 1 2m 2 .
¨ 1 1 m¸
© ¹
DiscuĠie
I) Dacă mъ\{-2,1} atunci A z 0 deci vectorii sunt liniar
independenĠi úi formează bază în ъ3.
§1 1 1·
¨ ¸
II) m 1 A ¨1 1 1¸ rA 1 3 vectori liniar dependenĠi.
¨1 1 1¸
© ¹
Avem: v1 = v2 = v3
§ 1 2 1·
¨ ¸
III) m 2 A ¨ 2 1 1 ¸ rA 2 vectori liniar
¨ 1 1 2 ¸¹
©
dependenĠi.
Fie combinaĠia liniară:
a 2b c 0
°
av1 bv 2 cv 3 0 ® 2a b c 0 a=b=c=Dъ
° a b 2c 0
¯
dependenĠa vectorilor este v1 v 2 v 3 0.
2.9
§ 2 0 1 1·
¨ ¸
Fie A ¨ 1 1 2 0 ¸ úi fie ai, i 1,4 vectorii coloană din A.
¨ 3 1 2 2¸
© ¹
Care afirmaĠie este adevărată?
a) â1, a2, a3 , a 4 ` formează bază în ъ3.
b) â2, a3 , a 4 ` nu formează bază în ъ3.
c) â1, a3 , a4 ` formează bază în ъ3.

d) â1, a2, a3 ` formează bază în ъ3.
e) Vectorul a2 se poate scrie ca combinaĠie liniară de a1, a3, a4.
f) Cu vectorii â1, a2, a3 , a 4 ` putem forma cel puĠin c 34 baze în ъ3.
Rezolvare
a) O bază în ъ3 nu poate fi formată din 4 vectori, deci afirmaĠia e

falsă.
§ 0 1 1·
¨ ¸
b) Fie B ¨ 1 2 0 ¸. Avem: B 2 z 0 , rB 3 numărul
¨ 1 2 2¸
© ¹
vectorilor vectorii sunt liniar independenĠi formează bază
în ъ3 afirmaĠie falsă.
§ 2 1 1·
¨ ¸
c) Fie B ¨ 1 2 0¸ cu B 2 z 0 vectori liniar
¨ 3 2 2 ¸¹
©
independenĠi afirmaĠie adevărată.
§ 2 0 1·
¨ ¸
d) Fie B ¨ 1 1 2¸ B 4 z 0 afirmaĠie adevărată.
¨ 3 1 2¸
© ¹
e) Fie A matricea vectorilor â1, a2, a3 , a 4 `.
Avem: rA = 3 < numărul vectorilor â1, a2, a3, a4 ` liniar
dependenĠi există scalarii D, E, J, G astfel încât:

Da1 Ea2 Ja3 Ga4 0
2D J G 0 2D J G
° °
® D E 2 J 0 ® D E 2 J 0
° 3D E 2J 2G 0 ° 3D E 2 J 2G
¯ ¯
G
D E , J = 0, G ъ.
2
ObĠinem relaĠia: a2 = 2a4 – a1 afirmaĠie adevărată.
f) Cu vectorii â1, a2, a3 , a 4 `se pot forma cel mult C34 baze în ъ3 deci
afirmaĠia dată este falsă.
2.10
§ 1· § 1· § 0· § 1·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ a¸ ¨ 2¸ ¨ 1¸ ¨ 1¸
Fie vectorii: v1 ¨ 1¸ , v 2 ¨ 1¸ , v 3 ¨ 0¸ , v4 ¨ 2 ¸ , aъ.
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 0¸ ¨ 0¸ ¨ a¸ ¨ 1¸
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹
Pentru ce valori ale lui a vectorii nu formează bază în ъ4.
Rezolvare
1 1 0 1 0 0 0 1
a 2 1 1 a1 1 1 1
Fie A
1 1 0 2 3 3 0 2
0 0 a 1 1 1 a 1
a1 1 1
3 3 0 3aa 2.
1 1 a
Pentru ca vectorii să nu formeze bază în ъ4 trebuie să fie liniar
dependenĠi deci A 0 adică a ^ 2, 0`.

2.11
§ 1·
¨ ¸
¨ 2¸
Să se exprime vectorul v ¨ 1¸ în baza unitară úi apoi în
¨ ¸
¨ 0¸
© ¹
baza B = {v1, v2, v3, v4} unde:
§ 0· § 1· § 1· § 1·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 1¸ ¨ 3¸ ¨ 2¸ ¨ 1¸
v1 ¨ 0¸ , v2 ¨ 1¸ , v 3 ¨ 1¸ , v 4 ¨ 2¸ .
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 3¸ ¨ 0¸ ¨ 0¸ ¨ 1¸
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹
Rezolvare
§ 1· § 1· §0· § 0· §0·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 2¸ ¨0¸ ¨ 1¸ ¨ 0¸ ¨0¸
Avem: ¨ ¸ 1 ¨ ¸ 2 ¨ ¸ 1 ¨ ¸ 0 ¨ ¸
1 0 0 1 0
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 0¸ ¨0¸ ¨0¸ ¨ 0¸ ¨ 1¸
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹ © ¹
deci coordonatele lui v în baza unitară {e1, e2, e3, e4} sunt 1, 2, -1, 0.
Observăm că vectorul v face parte din baza B úi se poate scrie:
v 0 v1 0 v 2 1 v 3 0 v 4 deci are coordonatele 0, 0, 1, 0 în
baza B.
2.12
§1 · §3·
Fie B = {v1, v2} bază în ъ2 unde: v1 ¨¨ ¸¸ , v 2 ¨¨ ¸¸ .
© 2¹ © 4¹
§ 3· § 1·
Să se exprime vectorii a ¨¨ ¸¸ , b ¨¨ ¸¸ în această bază.
©1 ¹ © 1¹
Rezolvare
Dacă notăm cu A matricea bazei avem: aB A 1a , b B A 1b .

Aplicăm metoda Gauss-Jordan:
A a b
1 3 3 -1
2 4 1 1
1 3 3 -1
0 -2 -5 3
1 0 -9/2 7/2
0 1 5/2 -3/2
§ 9 / 2· § 7 / 2·
Deci: a B ¨¨ ¸¸ , bB ¨¨ ¸¸ .
© 5 / 2¹ © 3 / 2¹
9 § 1· 5 § 3 · §3·
Verificare : ¨ ¸ ¨ ¸ ¨¨ ¸¸ a.
2 ¨© 2 ¸¹ 2 ¨© 4 ¸¹ ©1 ¹
7 §1 · 3 § 3 · § 1·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨¨ ¸¸ b.
2 ¨© 2 ¸¹ 2 ¨© 4 ¸¹ © 1¹
2.13
Fie în ъ3 baza B = {v1, v2, v3} unde:
§ 2· § 0· §3·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
v1 ¨ 1¸, v2 ¨ 1¸, v3 ¨ 5 ¸.
¨ 1¸ ¨ 3¸ ¨ 1¸
© ¹ © ¹ © ¹
DeterminaĠi vectorul v ъ3 care are în baza dată coordonatele
§6·
¨ ¸
vB = ¨1 ¸ .
¨ 4¸
© ¹
Rezolvare
Din vB A 1v rezultă v = AvB unde A este matricea bazei.
§ 2 0 3· § 6 · § 24 ·
¨ ¸¨ ¸ ¨ ¸
Rezultă: v ¨ 1 1 5 ¸ ¨1 ¸ ¨15 ¸.
¨ 1 3 1¸ ¨ 4 ¸ ¨13 ¸
© ¹© ¹ © ¹
§ 2· § 0· §3· § 24 ·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
Verificare : 6 ¨ 1¸ 1 ¨1 ¸ 4 ¨ 5 ¸ ¨15 ¸ v.
¨ 1¸ ¨ 3¸ ¨1 ¸ ¨13 ¸
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹
2.14
Fie în ъ3 bazele: B â1, a2, a3 `, B1 ^b1, b2, b3 ` unde:

§2· § 1· § 2· § 1· § 1· §3·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
a1 ¨ 4 ¸ , a2 ¨ 1¸ , a3 ¨ 0 ¸ , b1 ¨ 4 ¸ , b2 ¨ 2 ¸ , b3 ¨1 ¸ .
¨5¸ ¨ 0¸ ¨ 2¸ ¨ 2¸ ¨ 0¸ ¨5¸
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹ © ¹ © ¹
a) Să se verifice că B, B1 sunt baze în ъ3.
§ 2·
¨ ¸
b) Să se afle coordonatele lui v ¨1 ¸ în fiecare din aceste baze.
¨3¸
© ¹
c) Să se determine matricea de trecere C de la baza B1
la baza B.
d) Să se afle coordonatele vectorilor a1, a2, a3 în baza B1.
Rezolvare
a) Fie A, respectiv B matricile bazelor B respectiv B1.
2 1 2 1 1 3
Avem: A 4 1 0 22 z 0 , B 4 2 1 16 z 0
5 0 2 2 0 5
Rezultă că ambele sisteme de vectori formează baze în ъ3.
b) vB A 1v , vB B1v. aplicăm metoda Gauss-Jordan:

1
A v B v
1 -1 3 2
2 -1 -2 2
4 2 1 1
4 1 0 1
2 0 5 3
5 0 2 3
1 -1 3 2
1 -1/2 -1 1
0 6
6 -11 -7
0 3 4 -3
0 2 -1 -1
0 5/2 7 -2
1 0 7/6 5/6
1 0 -1/3 1/2
0 1 -11/6 -7/6
0 1 4/3 -1
0 0 8/3 4/3
0 0 11/3 1/2
1 0 0 1/4
1 0 0 6/11
0 1 0 -1/4
0 1 0 -13/11
0 0 1 1/2
0 0 1 3/22
§ 6· § 1·
Deci: vB 1 ¨ ¸ 1 ¨ ¸.
¨ 13 ¸ , vB1 ¨ 1¸
11 ¨ ¸ 4¨ ¸
© 3 / 2¹ © 2¹
Propunem cititorului să verifice că:

6 13 3 ½
°11 a1 11 a2 a3
22 °¾ .
v ® 1 1 1
° b1 b2 b3 °
¯ 4 4 2 ¿
vB A 1v
c) Din: 1 vB A 1BvB1
vB B v
1
ùtim pe de altă parte că vB = C-1vB1 unde C este matricea de trecere
de la B1 la B. Trebuie să avem: C-1 = A-1B, deci: C = B-1A. Avem:

B A
1 -1 3 2 -1 -2
4 2 1 4 1 0
2 0 5 5 0 2
1 -1 3 2 -1 -2
0 6 -11 -4 5 8
0 2 -1 1 2 6
1 0 7/6 4/3 -1/6 -2/3
0 1 -11/6 -2/3 5/6 4/3
0 0 8/3 7/3 1/3 10/3
1 0 0 5/16 -5/16 -17/8
0 1 0 15/16 17/16 29/8
0 0 1 7/8 1/8 5/4

§ 5 5 34 ·
1 ¨ ¸
Deci: C ¨15 17 58 ¸
16 ¨
©14 2 20 ¸¹
d) Matricea de trecere C de la baza B1 la B are prin definiĠie drept

coloane, coordonatele vectorilor a1, a2, a3 din B în baza B1.
Avem deci:
§ 5· § 5· § 34 · § 17 ·
1 ¨ ¸ 1 ¨ ¸ 1 ¨ ¸ 1¨ ¸
a1B1 ¨15 ¸ , a ¨ 17 ¸ , a3B1 ¨ 58 ¸ ¨ 29 ¸
16 ¨ ¸ 2B1 16 ¨ ¸ 16 ¨ ¸ 8¨ ¸
©14 ¹ © 2¹ © 20 ¹ © 10 ¹
5 15 14
Propunem cititorului să verifice că: a1 b1 b2 b3 ,
16 16 16
5 17 2 17 29 10
a2 b1 b2 b3 , a3 b1 b2 b3 .
16 16 16 18 8 8
2.15
Fie în ъ4 baza B = {v1, v2, v3, v4} unde:
§ 1· § 0· § 2· § 1· § 3·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 1¸ ¨ 2¸ ¨ 1¸ ¨ 0¸ ¨ 4¸
v1 ¨ 1¸ , v 2 ¨ 1¸ , v 3 ¨ 1¸ , v 4 ¨ 0 ¸ úi fie vB ¨ .
2¸
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 1¸ ¨ 1¸ ¨ 0¸ ¨ 1¸ ¨ 4 ¸¹
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹ ©
DeterminaĠi vectorul v ъ4 ale cărui coordonate în baza B sunt vB.
Rezolvare
Din formula vB A 1 v unde A este matricea bazei,
rezultă v A vB .
§ 1 0 2 1· § 3· § 3 4 4· § 11·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 1 2 1 0¸ ¨ 4¸ ¨ 3 8 2¸ ¨ 13 ¸
Avem: v ¨ .
¨ 1 1 1 0¸ ¨ 2¸ ¨ 3 4 2¸ 1¸
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 1 1 0 1¸ ¨ 4 ¸¹ ¨ 3 4 4 ¸¹ ¨ 11¸
© ¹ © © © ¹
2.16
Fie în ъ2 baza B = {a,b}.
a) Dacă: c = 3a – b, d = 4a + b, să se arate că vectorii c,d formează

de asemenea o bază B1 = {c,d} în ъ2.
§5·
b) Fie x ъ2 astfel încât xB ¨¨ ¸¸ . Să se afle coordonatele
©3¹
vectorului x în baza B1.
Rezolvare
a) Trebuie să arătăm că vectorii c,d ъ2 sunt liniar independenĠi.
Fie Dc Ed 0 , D, E ъ. Avem:
D 3a b E 4a b 0 3D 4E a D Eb 0.
Deoarece vectorii a,b formează bază în ъ2 rezultă că sunt liniar
3D 4E 0
independenĠi, deci: ® de unde D = E = 0
¯ D E 0
b) Varianta 1
Fie C matricea de trecere de la B la B1, adică matricea care
are pe coloane coordonatele vectorilor c,d în baza B. Rezultă că:
§ 3 4·
C ¨¨ ¸¸ . ùtim că xB1 C1xB .
© 1 1¹
Aplicând metoda Gauss-Jordan obĠinem:
C xB
6 4 5
-1 1 3
1 4/3 5/3
0 7/3 14/3
1 0 -1
0 1 2
§ 1·
Deci: xB1 ¨¨ ¸¸ .
© 2¹
Varianta 2:
Fie D,E coordonatele vectorului x în baza B1.
Avem: x Dc E d D3a b E4a b 3D 4E a D E b
§5· 3D 4E 5
Dar: xB ¨¨ ¸¸ . Rezultă sistemul: ® D 1, E 2.
©3¹ ¯ D E 3
2.17
Fie Pn x spaĠiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n,
cu coeficienĠi reali. Fie vectorul Px a0 a1x ... an xn Pn x .
a) DeterminaĠi coordonatele lui P(x) în baza B = {1,x,…,xn}.

b) DeterminaĠi coordonatele lui P(x) în baza B1 = {1,x-a,…,(x-a)n}
a ъ.
Rezolvare
a) Coordonatele lui P(x) în baza B sunt chiar coeficienĠii
polinomului: a0 , a1,..., an .
b) Fie b0 , b1,..., bn coordonatele lui P(x) în baza B1. Avem:
P( x ) b0 b1( x a) ... bn ( x a)n
Pc( x ) b1 2b2 ( x a) ... nbn ( x a)n 1
Pcc( x ) 2b2 3 2 b3 ( x a) ... n(n 1)bn ( x a)n 2
Pccc( x ) 3 2 b3 4 3 2 b4 ( x a) ...
n (n 1)(n 2)bn ( x a)n 3

P(n) ( x ) n(n 1)(n 2)...2 1 bn .

Făcând în relaĠiile de mai sus x = a, obĠinem:
Pcc(a) Pccc(a)
b0 P(a), b1 Pc(a), b2 , b3 ,,
2! 3!
P(k ) (a) P(n) (a)
bk ,..., bn
k! n!
Rezultă că avem:
Pcc(a) P(n) (a)
P( x ) P(a) Pc(a)( x a) ( x a)2 ... ( x a)n .
2! n!
3. Sisteme de ecuaĠii úi inecuaĠii liniare.

SoluĠii de bază ale unui sistem de ecuaĠii liniare
Facem întâi o scurtă prezentare teoretică.
Fie sistemul de ecuaĠii liniare AX = b unde:

§ · § ·
¨ b ¸ ¨x ¸
¨ 1¸ ¨ 1¸
A ai j i 1,m
,b ¨ b2 ¸ , X ¨ x2 ¸ matricea necunoscutelor.
j 1,n ¨ ¸ ¨ ¸
¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸
© bm ¹ © xn ¹
Presupunem rA m úi m n . Putem detaúa deci din A o matrice B
cu B z 0 . Fie S matricea rămasă. Partajăm úi matricea X în XB úi
XS unde XB conĠine necunoscutele principale, iar XS pe cele
secundare.
§ XB ·
Avem: AX = b B / S ¨¨ ¸¸ b BXB SXS b
© XS ¹
XB B 1b B 1SXs .
Această formulă dă necunoscutele principale în funcĠie de cele

secundare.
Pentru XS 0 obĠinem XB B 1b (formula care dă soluĠia de
bază XB ).
Notă
Sistemul are cel mult Cm

n soluĠii de bază.
3.1
a) Să se determine 3 soluĠii de bază ale sistemului:

§ 2 1·§ x1 · § 3 1·§ x 3 · §0·
¨¨ ¸¨ ¸ ¨ ¸¨ ¸ ¨¨ ¸¸ .
©3 0 ¸¹¨© x 2 ¸¹ ¨© 1 2 ¸¹¨© x 4 ¸¹ ©1 ¹
b) AflaĠi coordonatele vectorilor ai, i 1,4 în baza B {a3 , a4 } unde
ai reprezintă coloanele necunoscutelor xi din sistem.
Rezolvare
a) Sistemul de ecuaĠii liniare este:
2x1 x 2 3x3 x4 0
®
¯ 3 x1 x3 2x 4 1
§ 2 1· § 3 1·
Fie B ¨¨ ¸ cu B 3 z 0 úi S ¨¨ ¸¸ .
©3 0 ¸¹ © 1 2¹
Sistemul are cel mult C24 6 soluĠii de bază.
nec. pr. Baza a1 a2 a3 a4 b
x1 a 2
1 -1 3 1 0
x a2 3 0 -1 2 1
2
1 -1/2 3/2 1/2 0
0 3/2 -11/2 1/2 1
1 0 -1/3 2/3 1/3
0 1 -11/3 1/3 2/3
x3 a3 -3 0 1 -2 -1
x2 a2 -11 1 0 -7 -3
x3 a3 1/7 -2/7 1 0 -1/7
x4 a4 11/7 -1/7 0 1 3/7

Avem:
§1/ 3 · § 0· § 0 ·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 2 / 3¸ ¨ 3¸ ¨ 0 ¸
X1 ¨ 0 ¸, X2 ¨ 1¸, X3 ¨ 1 / 7¸
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 0 ¸ ¨ 0¸ ¨ 3 / 7¸
© ¹ © ¹ © ¹
Propunem cititorului să afle soluĠiile corespunzătoare bazelor:
â1, a4 `, â2, a4 `, â1, a3 `
b) Coordonatele vectorilor ai în baza B â3, a4 ` sunt date de
coloanele din ultima iteraĠie, adică:

§ 1 / 7· § 2 / 7· §1 · §0·
a1B ¨¨ ¸¸ , a2B ¨¨ ¸¸ , a3B ¨¨ ¸¸ , a4B ¨¨ ¸¸ .
©11 / 7 ¹ © 1/ 7 ¹ ©0¹ ©1 ¹
Verificăm doar pentru vectorii a1 úi a2 :
1 11 1 § 3 · 11 §1 · § 2·
a3 a4 ¨ ¸ ¨ ¸ ¨¨ ¸¸ a1
7 7 7 ¨© 1¸¹ 7 ¨© 2 ¸¹ ©3¹
2 1 2 § 3 · 1 §1 · § 1·
a3 a 4 ¨ ¸ ¨ ¸ ¨¨ ¸¸ a2 .
7 7 7 ¨© 1¸¹ 7 ¨© 2 ¸¹ © 0¹
3.2
Fie sistemul de inecuaĠii:
2x1 x 2 x3 d 2
°
® x1 x 2 x3 t 3.
° x 2x 2x 3 t 1
¯ 1 2
a) ScrieĠi sistemul de ecuaĠii ataúat, aflaĠi trei soluĠii de bază ale lui
úi soluĠiile corespunzătoare sistemului de inecuaĠii.
b) Fie: f : ъ3 o ъ, f x1, x 2, x 3 5 x1 3 x 2 4 x 3 .
Pentru ce soluĠie de bază de la a) f îúi atinge minimul?
Rezolvare
a) ÎnmulĠim relaĠia a doua úi a treia cu (-1) úi adăugăm variabilele
de compensare y1 t 0, y 2 t 0, y 3 t 0. ObĠinem:
2x1 x 2 x3 y1 2
°
® x1 x 2 x3 y2 3 yi t 0 i 1, 2, 3.
° x 2x 2x 3 y3 1
¯ 1 2
nec.
Baza a1 a2 a3 a4 a5 a6 b
pr.
y1 a4 2 -1 1 1 0 0 2 §0·
¨ ¸
¨0¸
¨0¸ §0·
y2 a5 1 -1 +1 0 1 0 3 ¨ ¸
X1 ¨ ¸ , X1 ¨0¸
¨ 2¸ ¨0¸
¨3¸ © ¹
y3 a6 -1 -2 -2 0 0 1 1 ¨ ¸
¨1 ¸
© ¹
y a 0 1 -1 1 -2 0 -4 § 3·
1 4 ¨ ¸
0
¨ ¸ §3·
¨ 0¸ ¨ ¸
1 -1 1 0 1 0 3 X2 ,X ¨0¸
x
1
a
1
¨ 4¸ 2
¨ ¸ ¨0¸
0 © ¹
¨ ¸
y a 0 -3 -1 0 1 1 4 © 4¹
3 6
y a 0 0 -4/3 1 -5/3 1/3 -8/3 § 5 / 3·

1 4
¨ ¸
¨ 4 / 3¸ § 5 / 3·
¨ 0¸ ¨ ¸
X3
x
1
a
1
1 0 4/3 0 2/3 -1/3 5/3 ¨ 8 / 3 ¸ , X3 ¨¨ 4 / 3 ¸¸
¨ ¸ © 0¹
0
¨ ¸
© 0¹
x a 0 1 1/3 0 -1/3 -1/3 -4/3
2 2
SoluĠiile de bază X2, X3 nu corespund deoarece au y1 0 .

b) Avem de calculat doar valoarea lui f pentru soluĠia X1.
Avem: f X1 f 0,0,0 0.
3.2
x1 2x 2 d 3
® .
¯2x1 x2 t 1
a) Să se scrie sistemul de ecuaĠii ataúat, să se afle toate soluĠiile de

bază ale sistemului de ecuaĠii úi soluĠiile corespunzătoare
sistemului de inecuaĠii.
b) Fie f:ъ2ѻъ, f x1, x 2 5 x1 x 2 . Să se afle pentru ce soluĠie de
bază f îúi atinge maximul.
Rezolvare
a) Sistemul de ecuaĠii ataúat este:
x1 2x 2 y1 3
® , y1 t 0, y 2 t 0 .
¯2x1 x2 y2 1
nec.
Baza a1 a2 a3 a4 b
pr.
y a3 1 2 1 0 3
1
y2 a4 2 -1 0 -1 1
§ 0·
-1 2 1 0 3 ¨ ¸
¨ 0¸ ; X §0·
X1 ¨¨ ¸¸
¨ 3¸ 1 ©0¹
-2 1 0 1 -1 ¨ 1¸
© ¹
nu corespunde pentru că are
y2 = -1 < 0
x a1 1 2 1 0 3 §3·
1
¨ ¸ §3·
X2 ¨0¸ ; X ¨¨ ¸¸
2
¨0¸ ©0¹
y2 a4 0 5 2 1 5 ¨5¸
© ¹
x a1 1 -1/2 0 -1/2 1/2 §1/ 2·
1 ¨ ¸
X3 ¨ 0 ¸; X §1 / 2 ·
¨ ¸
3
y a3 0 5/2 1 1/2 5/2 ¨ 5 / 2¸ © 0 ¹
1 ¨ 0 ¸
© ¹
x a2 -2 1 0 1 -1 § 0·
2
¨ ¸ § 0·
X4 ¨ 1¸ ; X ¨ ¸
y
1
a3 5 0 1 -2 5 ¨ 5 ¸ 4 ¨© 1 ¸¹
¨ 0¸
© ¹
x a2 1/2 1 1/2 0 3/2 § 0 ·
2
¨ ¸
X5 ¨ 3 / 2 ¸; X § 0 ·
¨ ¸
y2 a4 -5/2 0 -1/2 1 -5/2 ¨ 0 ¸ 5
© 3 / 2¹
¨ 5 / 2¸
© ¹
nu corespunde: y2 = -5/2 < 0
x
2
a2 0 1 2/5 1/5 1 § 1·
¨ ¸
X6 ¨ 1¸ ; X § 1·
¨¨ ¸¸
x
1
a1 1 0 1/5 -2/5 1 ¨ 0¸ 6 © 1¹
¨ 0¸
© ¹
b) Avem: f x 2 15 , f x 3 5 / 2 , f x 4 1, f x 6 6.
§3·
Pentru X2 ¨¨ ¸¸ funcĠia f îúi atinge maximul. SoluĠia X2 este
©0¹
degenerată deoarece are o componentă nulă.
4. Operatori liniari. Vectori proprii
4.1
Care dintre următorii operatori sunt liniari?
§ 2x1 x2 ·
¨ ¸
¨ x1 ¸ § x1 ·
a) U: ъ2 ѻъ4, U(x) ¨ 3x , unde x ¨¨ ¸¸ ъ2
1 x2 ¸ © x2 ¹
¨ ¸
¨ x 4x ¸
© 1 2¹
§ x12 2x 2 · § x1 ·
b) U: ъ2 ѻъ2, U(x) ¨ ¸ , unde x ¨¨ ¸¸ ъ2
¨x ¸
© 1 x 2¹ © x2 ¹
§ x1 x 2 4x3 · § x1 ·
3
¨ ¸ ¨ ¸ 3
c) U: ъ ѻъ3, U(x) ¨ 2x1 x 3 ¸ , unde x ¨ x2 ¸ ъ
¨ 3x2 ¸ ¨x ¸
© ¹ © 3¹
§ x1 ·
3 2 § x1 3 x 2 2x 3 4· ¨ ¸ 3
d) U: ъ ѻъ , U(x) ¨¨ ¸¸ , unde x ¨ x2 ¸ ъ
© x2 x3 ¹ ¨x ¸
© 3¹
Rezolvare
Reamintim că dacă X,Y sunt două spaĠii vectoriale definite pe
acelaúi corp de scalari K, aplicaĠia U:XѻY este operator liniar dacă:

U x y U( x ) U( y ) x, y X
U ( Dx ) D U( x ) x X, D K
sau:
U Dx E y D U( x ) E U( y ), x, y X, D, E K .
§ x1 · § y1 ·
a) Fie: x ¨¨ ¸¸ ъ2, y ¨¨ ¸¸ ъ2.
© x2 ¹ © y2 ¹
Avem:
§ 2Dx1 2Ey1 Dx 2 Ey 2 ·
¨ ¸
§ Dx E y1 · ¨ Dx1 Ey1 ¸
UDx Ey U¨¨ 1 ¸¸ ¨ 3Dx
© Dx 2 E y 2 ¹ 1 3Ey1 Dx 2 Ey 2 ¸
¨ ¸
¨ Dx Ey1 4Dx 2 4Ey 2 ¸¹
© 1
§ 2x1 x2 · § 2y1 y2 ·
¨ ¸ ¨ ¸
¨ x1 ¸ ¨ y1 ¸
D¨ ¸ E¨ DU( x ) EU( y ) ,
3x x2 3y y2 ¸
¨ 1 ¸ ¨ 1 ¸
¨ x 4x ¸ ¨ y 4y ¸
© 1 2¹ © 1 2¹
x, y ъ2 D, E ъ.
Rezultă că U este operator liniar.
b)
§ Dx E y1 ·
UDx E y U¨¨ 1 ¸¸
© Dx 2 E y 2 ¹
§ D 2 x12 E2 y12 2DE x1y1 2Dx 2 2E y 2 ·

¨ ¸
¨ Dx E y D x E y ¸
© 1 1 2 2 ¹
2
§ x 2x 2 · § 2 ·
D U( x ) E U( y ) D¨ 1 ¸ E¨ y1 2y 2 ¸
¨x ¸ ¨ ¸
© 1 x2 ¹ © y1 y 2 ¹
§ Dx12 2Dx 2 E y12 2E y 2 ·¸
¨
¨ Dx E y1 E y 2 ¸¹
© 1 Dx 2
Deoarece: U Dx E y z DU( x ) E U( y ) U nu este operator liniar.
c)
§ Dx1 E y1 ·
¨ ¸
U Dx E y U¨ Dx 2 Ey 2 ¸
¨ Dx E y ¸
© 3 3¹
§ Dx1 Ey1 Dx 2 E y 2 4Dx 3 4E y 3 ·

¨ ¸
¨ 2Dx1 2Ey1 Dx 3 Ey3 ¸
¨ 3Dx 2 3E y 2 ¸
© ¹
§ x1 x 2 4x3 · § y1 y 2 4y3 ·
¨ ¸ ¨ ¸
D¨ 2x1 x 3 ¸ E¨ 2y1 y3 ¸ DU( x ) E U( y ) ,
¨ 3x 2 ¸ ¨ 3y2 ¸
© ¹ © ¹
x, y ъ3, D, E ъ.
U este operator liniar.
d)
§ Dx1 Ey1 ·
¨ ¸
UDx Ey U¨ Dx 2 Ey 2 ¸
¨ Dx E y ¸
© 3 3¹
§ Dx1 Ey1 3Dx 2 3E y 2 2Dx 3 2E y 3 4·

¨¨ ¸¸
© Dx 2 Ey 2 Dx 3 Ey3 ¹
§ x 3 x 2 2x 3 4·
DU( x ) E U( y ) D¨¨ 1 ¸¸
© x 2 x3 ¹
§y 3 y 2 2y 3 4 ·
E¨¨ 1 ¸¸
© y2 y3 ¹
§ Dx1 3Dx 2 2Dx 3 4D E y1 3E y 2 2E y 3 4E ·
¨¨ ¸¸
© Dx 2 D x 3 Ey 2 Ey3 ¹
Deoarece UDx E y z DU( x ) E U( y ) U nu este operator liniar.
4.2
Fie operatorul liniar:

§ x1 ·
3 2 § 3 x1 x 2 4x3 · ¨ ¸ 3
U:ъ ѻъ , U( x ) ¨¨ ¸, x ¨ x2 ¸ ъ .
© x1 x 2 2x 3 ¸¹ ¨x ¸
© 3¹
a) ScrieĠi matricea operatorului corespunzătoare bazelor canonice.
§ 5·
¨ ¸
b) CalculaĠi U(x) pentru x ¨ 2¸ .
¨ 6¸
© ¹
§ 4·
c) CalculaĠi U(x) pentru x ¨¨ ¸¸ .
© 2¹
Rezolvare
3
a) Fie B {e1, e2,e3 } , B1 {e1c , ec2 } bazele canonice (unitare) din ъ
respectiv ъ2.
Varianta1:
§1 ·
¨ ¸ § 3·
U(e1) U¨ 0 ¸ ¨¨ ¸¸ U(e1) 3e1c ec2
¨0¸ © 1¹
© ¹
§0· § 3 1·
¨ ¸ §1· ¨ ¸
U e2 U ¨1 ¸ ¨¨ ¸¸ U(e2 ) e1c ec2 A ¨ 1 1¸
¨0¸ ©1¹ ¨ 4 2 ¸¹
© ¹ ©
§0·
¨ ¸ § 4·
U(e3 ) U¨ 0 ¸ ¨¨ ¸ U(e3 ) 4e1c 2ec2
¨1 ¸ © 2 ¸¹
© ¹
Varianta 2:
§ x1 ·
§ 3 1 4·¨ ¸
U(x) se mai poate scrie v sub forma: U( x ) ¨¨ ¸ ¨ x2 ¸ .
© 1 1 2 ¸¹ ¨ ¸
© x3 ¹
ùtim că dacă A este matricea corespunzătoare bazelor canonice
avem: U( x ) Atx .
§ 3 1·
t § 3 1 4· ¨ ¸
Rezultă că: A ¨¨ ¸ deci A ¨ 1 1¸
© 1 1 2 ¸¹ ¨ 4
© 2 ¸¹
§ 5·
¨ ¸ § 15 2 24 · § 37 ·
b) Avem: U ¨ 2 ¸ ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ .
¨ 6¸ © 5 2 12 ¹ © 19 ¹
© ¹
§ 4·
c) U(x) nu are sens deoarece: x ¨¨ ¸¸ ъ3.
© 2¹
4.3
Operatorul U:ъ2ѻъ3 are matricea corespunzătoare bazelor
§ 2 1 6· § 5·
unitare A ¨¨ ¸¸ . Să se calculeze U(v) unde v ¨¨ ¸.
© 0 3 1¹ © 4 ¸¹
Rezolvare
§ 2 0· § 10 ·
t ¨ ¸§ 5· ¨ ¸
U( v ) A v U( v ) ¨ 1 3 ¸ ¨¨ ¸ ¨ 17 ¸ .
4 ¸¹
¨ 6
© 1¸¹ © ¨ 26 ¸
© ¹
4.4
Fie operatorii liniari U, V:ъ3ѻъ2,
§ x1 x 2 x3 · § 2x1 x 2 4x3 ·
U( x ) ¨¨ ¸¸ , V( x ) ¨¨ ¸
© 2x1 x 2 ¹ © x1 3 x 3 ¸¹
a) Care este operatorul U + V ?

b) Dacă A,B,C sunt matricile corespunzătoare bazelor unitare din
ъ3 respectiv ъ2, stabiliĠi legătura dintre A,B,C.

Rezolvare
a) Prin definiĠie: (U + V)(x) = U(x) + V(x) () x ъ3.

Deci:
§ x1 x 2 x 3 · § 2x1 x 2 4x3 ·
(U V )( x ) ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸
© 2x1 x 2 ¹ © x1 3 x 3 ¸¹
§ 3 x1 2x 2 3 x 3 ·
¨¨ ¸
© 3 x1 x 2 3 x 3 ¸¹
A t x
° § 1 2·
° § x1 · ¨ ¸
b) U(X) ®§ 1 1 1·¨ ¸ A ¨ 1 1¸
°¨¨ ¸¸¨ x 2 ¸ ¨ 1 0¸
°© 2 1 0 ¹¨ x ¸ © ¹
¯ © 3¹
Bt x
° § 2 1·
° § x1 · ¨ ¸
V( x ) ®§ 2 1 4 ·¨ ¸ B ¨ 1 0¸
°¨¨ ¸¸¨ x 2 ¸ ¨ 4 3¸
° © 1 0 3 ¹¨ ¸ © ¹
¯ © x3 ¹
Ct x
° §3 3·
° § x1 · ¨ ¸
(U V )( x ) ®§ 3 2 3 ·¨ ¸ C ¨ 2 1¸
°¨¨ ¸¸¨ x 2 ¸ ¨3 3 ¸¹
°© 3 1 3 ¹¨ x ¸ ©
¯ © 3¹
Observăm că: C = A + B.
4.5
Fie operatorii liniari U,V: ъ2ѻъ2,
§ 3 x1 5 x 2 · § x1 3 x 2 ·
U( x ) ¨¨ ¸¸, V( x ) ¨¨ ¸¸
© x1 2x 2 ¹ © 2x1 4 x 2 ¹
a) CalculaĠi operatorul W = UϭV.

b) Fie A,B,C matricele lui U,V,W corespunzătoare bazelor canonice.
Ce relaĠie există între A,B,C?
c) Există U-1, V-1? Dacă da, care sunt?
d) Dacă A1, B1, C1 sunt matricele lui U-1, V-1, W-1 corespunzătoare
bazelor canonice, ce relaĠie există între A1, B1, C1?
Rezolvare
§ x 3x 2 ·
a) W(x) U V( x ) U>V x @ U¨¨ 1 ¸¸
© 2x1 4 x 2 ¹
§ 3 x1 9 x 2 10 x1 20 x 2 · § 7 x1 11x 2 ·
¨¨ ¸ ¨¨ ¸¸
© x1 3 x 2 4 x1 8 x 2 ¸¹ © 3 x1 5 x 2 ¹
A t x
° § 3 1·
b) U( x ) ®§ 3 5 · § x1 · A ¨¨ ¸
°¨¨ ¸¨ ¸ © 5 2 ¸¹
¯© 1 2 ¸¹ ¨© x 2 ¸¹
Bt x
° § 1 2·
V( x ) ®§ 1 3 · § x1 · B ¨¨ ¸
°¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ © 3 4 ¸¹
¯© 2 4 ¹ © x 2 ¹
Ct x
° § 7 3·
W ( x) ®§ 7 11· § x1 · C ¨¨ ¸¸
°¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ © 11 5 ¹
¯© 3 5 ¹ © x 2 ¹
Avem: W ( x ) U>V( x )@ U[B t x ] A t Bt x .
Rezultă: Ct A t Bt C B A.
§ 1 2 ·§ 3 1· § 7 3·
Verificare : B A ¨¨ ¸¨ ¸ ¨¨ ¸¸ C.
© 3 4 ¸¹¨© 5 2 ¸¹ © 11 5 ¹
c) Un operator liniar U se poate inversa dacă úi numai dacă nucleul
său:
Ker U ^ x ъ / U(x) 0 `
n
conĠine doar vectorul 0.

Pentru U avem: Ker U = {xъ2/ 3 x1 5 x 2 0, x1 2x 2 0.
3x 5x 2 0
Deoarece sistemul omogen: ® 1 are determinantul
¯ x1 2x 2 0
z 0 are doar soluĠia banală, deci Ker U {0} U1 .
§ y1 ·
Fie U-1(y) = x unde y ¨¨ ¸¸ ъ2.
© y2 ¹
Rezultă: U(x) = y adică:

3 x1 5 x 2 y1
® At x y x A
t 1
y , unde A este
¯ x1 2x 2 y2
matricea operatorului U corespunzătoare bazelor canonice.

§ 2 5·

Avem: A t 1
¨¨ ¸¸
© 1 3¹
§ 2 5 ·§ x1 · § 2x1 5 x 2 ·
Deci U1( x ) ¨¨ ¸¸¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸
© 1 3 ¹© x 2 ¹ © x1 3 x 2 ¹
Notă
Dacă A este matricea lui U atunci A-1 este matricea lui U-1
(considerând bazele canonice).
Pentru operatorul V avem:

x 3x2 0
Ker V = {x ъ2/ V(x) = 0} ® 1 x1 x2 0
¯2x1 4 x 2 0
Ker V = {0} V 1 .
Fie V-1(y) = x.
Atunci:
x 3x 2 y1
V( x ) y ® 1
Bt x y x B
t 1
y.
¯2x1 4 x 2 y2
§ 1 2· 1 § 4 3·
Dar: B ¨¨ ¸¸ Bt 1
¨ ¸
2 ¨© 2 1¸¹
© 3 4¹
1 § 4 3 · § x1 · 1 § 4 x1 3 x 2 ·
Rezultă: V 1( x ) B
t 1
(x) ¨ ¸¨ ¸
2 ¨© 2 1¸¹ ¨© x 2 ¸¹
¨
2 ¨© 2x1 x 2 ¸¹
¸.
§ 3 1· § 2 1·
d) Dacă A ¨¨ ¸ matricea lui U, atunci A1 A 1 ¨¨ ¸¸ =
© 5 2 ¸¹ ©5 3¹
= matricea lui U-1.
§ 1 2·
Dacă B ¨¨ ¸¸ matricea lui V, atunci
© 3 4¹
§ 2 1·
B1 B 1 ¨¨ ¸¸ matricea lui V-1.
© 3 / 2 1 / 2¹
Avem:
§ 2x 5 x 2 ·
W 1( x ) U V 1( x ) V 1¨¨ 1 ¸¸
© x1 3 x 2 ¹
1 § 8 x1 20 x 2 3 x1 9 x 2 · 1 § 5 x1 11x 2 ·
¨ ¸ ¨ ¸
2 ¨© 4 x1 10 x 2 x1 3 x 2 ¸¹ 2 ¨© 3 x1 7 x 2 ¸¹
1 § 5 3·
úi are matricea C1 ¨ ¸.
2 ¨© 11 7 ¸¹
Dacă operatorul W = UϭV are matricea C = BϭA atunci W-1 are
matricea C1 C1 A 1 B 1.

Propunem cititorului să verifice această relaĠie
4.6
§ 5 x1 x 2 2x 3 ·
Fie operatorul U:ъ3ѻъ2, U( x ) ¨¨ ¸¸ . Są se
© 2x1 x 2 ¹
afle matricea operatorului U corespunzątoare bazelor B ={a1, a2, a3}

§ 1· §2· § 1·
3
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
din ъ úi B1 ={e1, e2}, unde: a1 ¨ 1¸, a2 ¨ 0 ¸, a3 ¨ 1¸,
¨ 1¸ ¨ 1¸ ¨ 0¸
© ¹ © ¹ © ¹
§1 · § 0·
e1 ¨¨ ¸¸, e2 ¨¨ ¸¸ .
©0¹ ©1 ¹
Rezolvare
§ 1·
¨ ¸ § 5 1 2· §8·
Avem: U(a1) U ¨ 1¸ ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ 8 e1 e2 .
¨ 1¸ ©2 1 ¹ ©1 ¹
© ¹
§ 2·
¨ ¸ §10 2 · §12 ·
U(a2 ) U ¨0¸ ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ 12 e1 4 e2 .
¨1 ¸ © 4 ¹ © 4¹
© ¹
§ 1·
¨ ¸ § 5 1· § 6·
U (a 3 ) U ¨ 1¸ ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ 6 e1 e2 .
¨ 0¸ © 2 1¹ ©1 ¹
© ¹
§ 8 1·
¨ ¸
Rezultă: A ¨12 4 ¸ matricea lui U corespunzătoare celor două
¨ 6 1¸
© ¹
baze.
4.7
Fie U:ъ2ѻъ2 un operator liniar care are matricea
§ 2 1·
corespunzątoare bazelor canonice A ¨¨ ¸ . Są se determine
©0 3 ¸¹
spectrul úi vectorii proprii ai lui U. Există o bază în ъ2 în care

matricea operatorului U să fie diagonală?
Rezolvare
Prin spectrul unui operator U înĠelegem mulĠimea valorilor
proprii ale lui U. Valorile proprii sunt rădăcinile ecuaĠiei:
A O, 0 unde , este matricea unitate. Avem:
2O 1
A O, 0 0 O2 5O 6 0
0 3O
O1 2, O 2 3.
Vectorii proprii se găsesc rezolvând ecuaĠia U( x ) Ox .
Cazul I: O 2 U( x ) 2x .
ùtiind că U( x ) A t x rezultă:
§ 2 0 ·§ x1 · § 2x1 · 2x 2x1
¨¨ ¸¸¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ ® 1
© 1 3 ¹© x 2 ¹ © 2x 2 ¹ ¯ x1 3 x 2 2x 2
§ a · ½
Dacă x1 = a ъ atunci vectorii proprii sunt ®¨¨ ¸¸, a ъ \ {0} ¾ .
¯© a ¹ ¿
§ 2 0 ·§ x1 · § 3 x1 · x 0
Cazul II: O 3 U( x ) 3 x ¨¨ ¸¸¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ 1 ъ.
© 1 3 ¹© x 2 ¹ © 3x2 ¹ x2 a
§ 0 ·
Vectorii proprii sunt ®¨¨ ¸¸, a ъ, a z 0} .
¯© a ¹
Deoarece spectrul lui U este format din două valori distincte
O1 2, O 2 3 , rezultă că vectorii proprii sunt liniar independenĠi úi
formează o bază în ъ2.
§1· § 0·
De exemplu pentru a = 1, vectorii: ¨¨ ¸¸, ¨¨ ¸¸ formează bază în ъ2.
©1¹ ©1 ¹
§ 2 0·
Matricea diagonală a lui U este: ¨¨ ¸¸ .
©0 3¹
4.8
§ 2x1 x 2 x3 ·
3 3
¨ ¸
Fie operatorul liniar U: ъ ѻ ъ , U( x ) ¨ x1 2x 2 x3 ¸ .
¨ x ¸
© 1 x2 ¹
a) Să se determine valorile úi vectorii proprii ai lui U.
b) Să se găsească o bază în ъ3 în care matricea operatorului să fie

diagonală.
Rezolvare
§ 2 1 1·
¨ ¸
a) Avem: A ¨ 1 2 1¸, A O, 0
¨ 1 1 0 ¸¹
©
2O 1 1
1 2 O 1 0 O2 O 2 O 0
1 1 O
OO 13 O 0 O1 0, O 2 1, O 3 3
valorile proprii.
2x1 x 2 x3 0
°
Cazul I: O 0 U( x ) 0 ® x1 2x 2 x3 0
° x
¯ 1 x2 0
x1 x2 a
,aӇъ
x3 a
Deci vectorii proprii corespunzători lui O1 0 sunt
§ a · ½
°¨ ¸ °
®¨ a ¸, a ъ \ {0} ¾ .
°¨ a ¸ °
¯© ¹ ¿
2x1 x 2 x3 x1
°
Cazul II: O 1 U( x ) x ® x1 2x 2 x3 x2
° x
¯ 1 x2 x3
x1 x 2 x3 0
° x x2 a ъ
® x1 x 2 x3 0 1
° x x x3 0
¯ 1 2 x3 0
§ a · ½
°¨ ¸ °
mulĠimea vectorilor proprii este ®¨ a ¸, a ъ \ {0} ¾ .
°¨ 0 ¸ °
¯© ¹ ¿
2x1 x 2 x 3 3 x1
°
Cazul III: O 3 U( x ) 3 x ® x1 2x 2 x 3 3x 2
° x
¯ 1 x2 3x3
x1 x 2 x3 0 x1 a
°
® x1 x 2 x3 0 x2 2a, a ъ.
° x x 3x3 0 x3 a
¯ 1 2
§ a · ½
°¨ ¸ °
MulĠimea vectorilor proprii este: ®¨ 2a ¸, a ъ \ {0} ¾
°¨ a ¸ °
¯© ¹ ¿
Având O1 z O 2 z O3 , vectorii proprii sunt liniar independenĠi úi
§ 1· § 1· § 1·
3
¨ ¸¨ ¸¨ ¸
formează bază în ъ . Rezultă că vectorii: ¨ 1¸, ¨ 1¸, ¨ 2 ¸ formează
¨ 1¸ ¨ 0 ¸ ¨ 1¸
© ¹© ¹© ¹
bază în ъ3 úi matricea lui U corespunzătoare acestei baze e matricea
§0 0 0·
¨ ¸
diagonală: ¨ 0 1 0 ¸ .
¨0 0 3¸
© ¹
4.9
Să se determine o bază în care operatorul U: ъ4ѻ ъ4,
§ x1 ·
¨ ¸
¨0 ¸
U( x ) ¨ x ¸ are matricea diagonală.
¨ 1¸
¨x ¸
© 4¹
Rezolvare
Vom căuta să găsim o bază formată din vectorii proprii.
EcuaĠia caracteristică este:
1 O 0 1 0
0 O 0 0
0 O2 1 O 2 0 O1 O2 0,
0 0 O 0
0 0 0 1 O
O3 O4 1.
Pentru O 0 din U(x) = 0 obĠinem: x1 = x4 = 0, x2 = aъ, x3 = bъ.
§ 0 · ½
°¨ ¸ °
°¨ a ¸ °
Vectorii proprii sunt: ®¨ ¸, a, b ъ , a2 b2 z 0¾ .
°¨ b ¸ °
°¯¨© 0 ¸¹ °¿
§ x1 · § x1 ·
¨ ¸ ¨ ¸ x2 0
¨0 ¸ ¨ x2 ¸
Pentru O 1 ¨ ¸ ¨ x ¸ x1 x 3 a ъ.
x
¨ 1¸ ¨ 3¸ x4 b ъ
¨x ¸ ¨x ¸
© 4¹ © 4¹
§ a · ½
°¨ ¸ °
°¨ 0 ¸ 2 2 °
Vectorii proprii sunt ®¨ ¸, a, b ъ , a b z 0¾ .
°¨ a ¸ °
°¯¨© b ¸¹ °¿
§ 0· §0· §1 · §0·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨1 ¸ ¨0¸ ¨0¸ ¨0¸
Vectorii: e1 ¨ 0 ¸, e2 ¨1 ¸, e3 ¨1 ¸, e 4 ¨ 0 ¸ formează o bază în
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 0¸ ¨0¸ ¨0¸ ¨1 ¸
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹
ъ4 úi U(e1) = U(e2) = 0, U(e3) = e3, U(e4) = e4 úi matricea

§0 0 0 0·
¨ ¸
¨0 0 0 0¸
corespunzătoare acestei baze este: ¨ .
0 0 1 0¸
¨ ¸
¨0 0 0 1¸¹
©
5. FuncĠionale liniare, biliniare, pătratice
5.1
Să se cerceteze dacă următoarele funcĠionale sunt liniare:
a) f: ъ4ѻъ, f(x) 5 x1 x 2 4 x 3 x 4
b) f: ъ3ѻ ъ, f(x) 2x1 x 22 4 x 3
c) f: ъ2ѻ ъ, f(x) 6 x1 x 2 7 .
Rezolvare
a) Verificăm dacă: f (Dx E y ) Df ( x ) E f ( y ), x, y ъ 4, D, E ъ.
§ Dx1 Ey1 ·
¨ ¸
¨ Dx 2 E y 2 ¸
Avem: f Dx Ey f¨
Dx Ey3 ¸
¨ 3 ¸
¨ Dx ¸
© 4 Ey 4 ¹
5Dx1 5E y1 Dx 2 E y 2 4Dx 3 4E y 3 Dx 4 E y 4
D 5 x1 x 2 4 x 3 x 4 E 5 y1 y 2 4 y 3 y 4
D f (x) E f (y)
Rezultă că f este funcĠională liniară.
§ Dx1 E y1 ·
¨ ¸
b) f Dx Ey f ¨ Dx 2 E y 2 ¸ 2Dx1 2E y1 D 2 x 22 2DE x 2 y 2
¨ Dx ¸
© 3 Ey 3 ¹
E2 y 22 4Dx 3 4E y 3
Df ( x ) E f ( y )
D 2x1 x 22 4 x 3 E 2y1 y 22 4 y 3
2Dx1 Dx 22 4Dx 3 2Ey1 Ey 22 4Ey 3
Cum f Dx E y z Df ( x ) E f ( y ) f nu e funcĠională liniară.
§ Dx Ey1 ·
c) f Dx Ey f ¨¨ 1 ¸¸ 6Dx1 6Ey1 Dx 2 E y 2 7 .
© Dx 2 E y 2 ¹
D f ( x) E f ( y) D 6 x1 x 2 7 E 6 y1 y 2 7
6Dx1 Dx 2 7D 6Ey1 E y 2 7E f nu e funcĠională liniară.
5.2
§ x1 ·
¨ ¸
¨ x2 ¸
Fie f:ъ4ѻ ъ, f ( x ) 2x1 5 x 2 x 3 3 x 4 , x 4
¨ x ¸ ъ .
¨ 3¸
¨x ¸
© 4¹
a) Să se arate că f este funcĠională liniară.
b) Să se determine matricea A corespunzătoare bazei canonice.
Rezolvare
a) f ( Dx E y ) 2(Dx1 Ey1) 5(Dx 2 Ey 2 ) (Dx 3 Ey 3 )
3(Dx 4 Ey 4 ) D(2x1 5 x 2 x 3 3 x 4 ) E(2y1 5 y 2 y 3 3 y 4 )

Df ( x ) E f ( y )
b) Varianta 1:
Fie B = {e1,e2,e3,e4} baza canonică în ъ4.
Avem:
§1 · §0· §0·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨0¸ ¨1 ¸ ¨0¸
f (e1) f¨ ¸ 2, a2 f (e2 ) f¨ ¸ 5 a3 f ( e3 ) f¨ ¸ 1
0 0 1
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨0¸ ¨0¸ ¨0¸
© ¹ © ¹ © ¹
§0·
¨ ¸
¨0¸
a4 f (e4 ) f¨ ¸ 3.
0
¨ ¸
¨1 ¸
© ¹
§ 2·
¨ ¸
¨ 5¸
Rezultă că: A ¨ 1¸ .
¨ ¸
¨ 3¸
© ¹
Varianta 2:
A t x
° § 2·
° § x1 · ¨ ¸
° ¨ ¸ t ¨ 5¸
f ( x) ® ¨ x2 ¸ A 2 5 1 3 A ¨ 1¸ .
° ( 2 5 1 3 )¨x ¸ ¨ ¸
° ¨ 3¸ ¨ 3¸
¨x ¸ © ¹
°¯ © 4¹
5.3
§ x1 ·
3
¨ ¸
Fie ъ ѻ ъ, f ( x ) 4 x1 x 2 2x 3 , x ¨ x 2 ¸ ъ.
¨x ¸
© 3¹
a) Să se arate că f este funcĠională liniară.
b) Să se afle matricea A corespunzătoare bazei canonice

B = {e1, e2, e3}.
c) Să se afle matricea B corespunzătoare bazei B1 = {v1, v2, v3}
§1 · §1 · §0·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
unde: v1 ¨ 0 ¸, v 2 ¨1 ¸, v 3 ¨1 ¸ .
¨1 ¸ ¨0¸ ¨1 ¸
© ¹ © ¹ © ¹
Rezolvare
a) f (Dx Ey ) 4(Dx1 E y1) (Dx 2 E y 2 ) 2(Dx 3 Ey 3 )
D( 4 x1 x 2 2x 3 ) E( 4 y1 y 2 2y 3 ) Df ( x ) Ef ( y ), ()x, y ъ.
b) Varianta 1:
A t x
° § 4·
° § x1 · ¨ ¸
f (x) ® ¨ ¸ At 4 1 2 A ¨ 1¸
°( 4 1 2 ) ¨ x2 ¸ ¨ 2¸
° ¨x ¸ © ¹
¯ © 3¹
Varianta 2:
§1 · §0·
¨ ¸ ¨ ¸
a1 f (e1) f¨0¸ 4, a2 f (e2 ) f ¨1 ¸ 1,
¨0¸ ¨0¸
© ¹ © ¹
§ 0· § a1 · § 4·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
a3 f (e3 ) f¨ 0¸ 2 A ¨ a2 ¸ ¨ 1¸
¨1 ¸ ä ¸ ¨ 2¸
© ¹ © 3¹ © ¹
c) Varianta 1:
§ 1 1 0·
¨ ¸
Fie C matricea de trecere de la B la B1 adică: C ¨ 0 1 1¸
¨ 1 0 1¸
© ¹
Matricea C are pe coloane coordonatele vectorilor din B1 în baza B.
Atunci: B Ct A adică:
§ 1 0 1· § 4 · § 6·
¨ ¸¨ ¸ ¨ ¸
B ¨ 1 1 0 ¸ ¨ 1¸ ¨3¸ .
¨ 0 1 1¸ ¨ 2 ¸ ¨1 ¸
© ¹© ¹ © ¹
Varianta 2:
Avem:
§ 1·
¨ ¸
b1 f ( v1) f¨0¸ 6
¨ 1¸
© ¹
§ 1· § b1 · § 6·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
b2 f (v 2 ) f ¨ 1¸ 3 B ¨ b2 ¸ ¨3¸
¨0¸ ¨b ¸ ¨1 ¸
© ¹ © 3¹ © ¹
§0·
¨ ¸
b3 f (v 3 ) f ¨ 1¸ 1
¨ 1¸
© ¹
5.4
Să se stabilească natura sistemului de funcĠionale liniare:
f1( x ) 3 x1 x 2 2x 3
f2 ( x ) x1 2x 2 x 3 , f:ъ3ѻъ.
f3 ( x ) x1 2x 2 x 3
Rezolvare
3a b c 0
°
Fie: af1( x ) bf2 ( x ) cf3 ( x ) 0 ® a 2b 2c 0
° 2a b c 0
¯
Determinantul sistemului fiind z 0 sistemul are doar soluĠia banală

a = b = c = 0 funcĠionalele sunt liniar independente.
5.5
Fie: f: ъ2 x ъ2ѻ ъ, f ( x, y ) 5 x1y 2 2x 2 y1 6 x 2 y 2 ,
§ x1 · § y1 ·
x ¨¨ ¸¸ ъ2, y ¨¨ ¸¸ ъ2
© x2 ¹ © y2 ¹
a) ArătaĠi că f este o funĠională biliniară.

b) ScrieĠi matricea A a lui f în baza canonică B = {e1, e2}
c) ScrieĠi matricea B a lui f în baza B1 = {a, b} unde:
§ 3· § 1·
a ¨¨ ¸¸, b ¨¨ ¸¸ .
© 1¹ © 2¹
Rezolvare
a) Arătăm întâi liniaritatea în raport cu primul argument:
f ( Dx E y , z ) Df ( x, z ) E f ( y, z ). () x, y, z ъ2, D, E ъ.
§ Dx E y1 z1 ·
Avem: f (Dx E y, z ) f ¨¨ 1 , ¸¸ 5Dx1z2 5E y1z2
© Dx 2 E y 2 z 2 ¹
2Dx 2z1 2E y 2z1 6Dx 2z 2 6E y 2 z2 D(5 x1z 2 2x 2z1 6 x 2z2 )
E(5 y1z 2 2y 2 z1 6 y 2 z2 ) Df ( x, z ) Ef ( y, z ) .
Liniaritatea în raport cu al doilea argument:
f ( x, Dy E z ) Df ( x, y ) Ef ( x, z ) , () x, y, z ъ2, D, E ъ.
§x Dy1 E z1 ·
Avem: f ( x, Dy E z ) f ¨¨ 1 , ¸¸ 5Dx1y 2 5E x1z 2
© x 2 Dy 2 E z 2 ¹
2Dx 2 y1 2Ex 2z1 6Dx 2 y 2 6E x 2z2 D(5 x1y 2 2x 2 y1 6 x 2 y 2 )
E(5 x1z2 2x 2z1 6 x 2z2 ) Df ( x, y ) E f ( x, z ).
b) Varianta 1:
Dacă A este matricea corespunzătoare bazei unitare, atunci:
f ( x, y ) xt A y .
Pe de altă parte putem scrie:
§ 0 5 · § y1 · § 0 5·
f ( x, y ) ( x1, x 2 ) ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸. Rezultă: A ¨¨ ¸¸ .
© 2 6 ¹ © y2 ¹ © 2 6¹
Varianta 2:
§ 1 1·
a11 f (e1, e1) f ¨¨ , ¸¸ 5 1 0 2 0 1 6 0 0 0
©0 0¹
§ 1 0·
a12 f (e1, e2 ) f ¨¨ , ¸¸ 5 1 1 2 0 0 6 0 1 5
© 0 1¹
§ 0 1·
a21 f (e2, e1) f ¨¨ , ¸¸ 5 0 0 2 1 1 6 1 0 2
© 1 0¹
§0 0·
a22 f (e2, e2 ) f ¨¨ , ¸¸ 5 0 1 2 1 0 6 1 1 6
© 1 1¹
§ 0 5·
A ¨¨ ¸¸
© 2 6¹
c) Varianta 1:
§ b11 b12 ·
Fie B ¨¨ ¸¸ matricea lui f corespunzătoare bazei B1.
© b21 b22 ¹
Avem:
§ 3 3·
b11 f (a, a) f ¨¨ , ¸ 5 3 ( 1) 2 ( 1) 3 6 ( 1)( 1) 3
© 1 1¸¹
§ 3 1 ·
b12 f (a, b) f ¨¨ , ¸¸ 5 3 2 2 ( 1) 1 6 ( 1) 2 20
© 1 2 ¹
§1 3·
b21 f (b, a)
f ¨¨ , ¸¸ 5 1 ( 1) 2 2 3 6 2 ( 1) 29
© 2 1¹
§ 1 1·
b22 f (b, b) f ¨¨ , ¸¸ 5 1 2 2 2 1 6 2 2 30
© 2 2¹
§ 3 20 ·
Rezultă: B ¨¨ ¸¸ .
© 29 30 ¹
Varianta 2:
Dacă C este matricea de trecere de la B la B1, atunci: B Ct AC .
Rezultă:
§ 3 1· § 0 5 · § 3 1· § 2 9 · § 3 1· § 3 20 ·
B ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸
© 1 2¹ © 2 6¹ © 1 2¹ © 4 17 ¹ © 1 2 ¹ © 29 30 ¹
5.6
Fie funcĠionala biliniară:
f: ъ3 x ъ3 ѻъ, f ( x, y ) 5 x1y 3 2x1y 2 6 x 2 y 3 4 x 3 y 3
a) DeterminaĠi matricea A corespunzătoare bazei canonice

B = {e1, e2, e3}.
b) DeterminaĠi matricea B corespunzătoare bazei B1 = {v1, v2, v3}
§ 3· §0· § 1·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
unde: v1 ¨ 1¸ , v2 ¨ 1¸ , v3 ¨ 2¸
¨ 2¸ ¨ 1¸ ¨0¸
© ¹ © ¹ © ¹
Rezolvare
a) Avem:
x t A y
° §0 2 5·
° § 0 2 5 · § y1 · ¨ ¸
f ( x, y ) ® ¨ ¸¨ ¸ A ¨0 0 6¸ .
°( x1, x 2, x 3 ) ¨ 0 0 6 ¸ ¨ y2 ¸ ¨0 0 4 ¸¹
¨0 ©
°
¯ © 0 4 ¸¹ ¨© y 3 ¸¹
b) Fie C matricea de trecere de la B la B1 adică matricea care are

pe coloane coordonatele vectorilor v1, v2, v3 în baza unitară B.
§ 3 0 1·
¨ ¸
Avem: C ¨ 1 1 2¸ .
¨ 2 1 0¸
© ¹
Din relaĠia: B Ct A C rezultă:
§ 3 1 2· § 0 2 5 · § 3 0 1· § 0 6 17 · § 3 0 1·
¨ ¸¨ ¸¨ ¸ ¨ ¸¨ ¸
B ¨0 1 1¸ ¨ 0 0 6 ¸ ¨ 1 1 2¸ ¨0 0 10 ¸ ¨ 1 1 2 ¸
¨ 1 2 0¸ ¨0 0 4 ¸¹ ¨© 2 1 0 ¸¹ ¨ 0 2 17 ¸ ¨ 2 1 0 ¸
© ¹© © ¹© ¹
§ 40 11 6·
¨ ¸
B ¨ 20 10 0¸
¨ 36 15 4 ¸¹
©
Verificăm de exemplu elementele bii, i = 1, 2, 3 lăsând cititorului
celelalte elemente:
§ 3 3 ·
¨ ¸
b11 f ( v1, v1) f ¨ 1, 1¸ 5 3 2 2 3( 1) 6 ( 1) 2 4 2 2 40
¨ 2 2¸
© ¹
§0 0·
¨ ¸
b22 f (v 2, v 2 ) f¨ 1 , 1¸ 5 0 1 2 0 1 6 1 1 4 1 1 10
¨1 1¸¹
©
§1 1·
¨ ¸
b33 f (v 3v 3 ) f¨2 , 2¸ 5 1 0 2 1 2 6 2 0 4 0 0 4
¨0 0 ¸¹
©
Să se aducă la forma canonică următoarele funcĠionale pătratice úi
să se stabilească natura lor.
5.7
§ x1 ·
¨ ¸
f ( x, x ) x12 2x1x 2 3 x 22 6x 2 x3 x 32 , x 3
¨ x2 ¸ ъ .
¨x ¸
© 3¹
Rezolvare
Metoda Jacobi
Matricea funcĠionalei pătratice este:
§ 1 1 0·
¨ ¸
A ¨ 1 3 3¸ .
¨ 0 3 1¸
© ¹
Minorii principali sunt:
1 1
'0 1 z 0, '1 1 z 0, ' 2 2 z 0, ' 3 A 11 z 0 .
1 3
ùtiind că dacă toĠi 'i z 0, i 1, 2, 3 avem:

'0 2 '1 2 ' 2 2 1 2 2 2
f ( x, x ) y1 y2 y3 rezultă: f ( x, x ) y12 y2 y3
'1 '2 '3 2 11
FuncĠionala este nedefinită.
Metoda Gauss
f ( x, x ) ( x1 x 2 )2 2x 22 6 x 2 x 3 x 32 .
y1 x1 x 2
°
Făcând transformarea : ®y 2 x2 care este nedegenerată
°y x3
¯ 3
(are determinantul 1 z 0 ), obĠinem:
f ( x, x ) y12 2y 22 6 y 2 y 3 y 32 y12 2( y 22 3 y 2 y 3 ) y 32
2 2
ª§ 3 · 9 º § 3 · 11 2 .
y12 2«¨ y 2 y 3 ¸ y 32 » y 32 y12 2¨ y 2 y 3 ¸ y3
2 ¹ 4 » 2 ¹ 2
¬«© ¼ ©
z1 y1
3
Facem transformarea nedegenerată: z2 y2 y3
2
z3 y3
11 2
úi obĠinem: f ( x, x ) z12 2 z 2z z3 .
2
Notă
Observăm că indiferent de calea pe care s-a ajuns la forma
canonică, numărul coeficienĠilor pozitivi (respectiv negativi) este
constant (teorema inerĠiei).
5.7
§ x1 ·
¨ ¸ 3
f ( x, x ) 3 x1x 2 x 2 x 3 4 x1x 3 , x ¨ x2 ¸ ъ .
¨x ¸
© 3¹
Rezolvare
Metoda Jacobi nu poate fi explicată deoarece:
§ 0 3/2 2·
¨ ¸
A ¨3 / 2 0 1 / 2 ¸ are minorul principal '1 0.
¨ 2 1/ 2 0 ¸¹
©
Metoda Gauss
x1 y1 y 2
°
Fie transformarea: ®x 2 y1 y 2
°x y3
¯ 3
Rezultă: f ( y, y ) 3 y12 3 y 22 y1y 3 y 2 y 3 4 y1y 3 4 y 2 y 3
3 y12 3 y 22 3 y1y 3 5 y 2 y 3 3( y12 y1y 3 ) 3 y 22 5 y 2 y 3
ª§ 2
1 · 1 º
3 «¨ y1 y 3 ¸ y 32 » 3 y 22 5 y 2 y 3
«¬© 2 ¹ 4 »
¼
1
° z1 y1
2
y3
°
Făcând transformarea: ®z2 y2 rezultă:
°z y3
° 3
¯
3 2 § 5 · 3
f ( z, z ) 3z12 3z22 5z 2z3 z3 3z12 3¨ z22 z 2z3 ¸ z32
4 © 3 ¹ 4
ª§ 2
5 · 25 2 º 3 2
3z12 3 «¨ z2 z3 ¸ z3 » z3 .
«¬© 6 ¹ 36 » 4
¼
Fie:
u1 z1
5
u2 z2 z3
6
u3 z3
4 2
Rezultă: f (u, u) 3u12 3u22 u3 .
3
§ ·
¨3 0 0¸
Matricea formei canonice este matricea diagonală: A ¨0 3 0¸
¨ 4¸
¨0 0 ¸
© 3¹
úi are minorii principali: '1 3 ! 0, ' 2 9 0, ' 3 12 0 .
Rezultă că f este nedefinită.
Notă
Am văzut că f ( y, y ) 3 y12 3 y 22 3 y1y 3 5 y 2 y 3 .
§ 3 0 3 / 2·
¨ ¸
Matricea acestei funcĠionale este: B ¨ 0 3 5 / 2 ¸ cu:
¨3 / 2 5 / 2 0 ¸¹
©
'0 1 , '1 3 z 0 , '2 9 z 0 , ' 3 12 z 0 .
Aplicând metoda Jacobi obĠinem forma canonică:

1 2 1 2 3 2
f ( z, z ) z1 z2 z3 .
3 3 4
5.9
Fie funcĠionala pătratică:
f: ъ3 ѻ ъ, f ( x, x ) ax12 4 x1x 2 x 22 2x1x 3 3 x 32 .
Să se determine valorile lui a ъ astfel încât funcĠionala să fie

pozitiv definită.
Rezolvare
§ a 2 1·
¨ ¸
Matricea formei pătratice este: A ¨ 2 1 0¸ .
¨ 1 0 3¸
© ¹
Punem condiĠia:
a 2
'1 a ! 0, ' 2 a 4 ! 0, ' 3 A ! 0.
2 1
13
Rezultă: a ! .
3
6. Probleme propuse
StabiliĠi natura următoarelor sisteme de vectori úi în caz de

dependenĠă să se determine relaĠia respectivă:
6.1
§ 2· § 3·
¨ ¸ ¨ ¸
v1 ¨ 1¸ , v 2 ¨ 0 ¸ în ъ3.
¨ 4¸ ¨ 5¸
© ¹ © ¹
6.2
§ 4· § 3· §0·
v1 ¨¨ ¸ , v2 ¨¨ ¸¸ , v 3 ¨¨ ¸¸ în ъ2.
© 1¸¹ © 2¹ © 4¹
6.3
§ 0· §3· § 1·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ 3.
v1 ¨ 2¸ , v2 ¨ 1¸ , v 3 ¨ 1¸ în ъ
¨ 1¸ ¨ 2¸ ¨ 1¸
© ¹ © ¹ © ¹
6.4
§ 4· § 8·
v1 ¨¨ ¸¸ , v 2 ¨¨ ¸¸ în ъ2.
© 3¹ © 6 ¹
6.5
§ 1· § 2· § m·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ 3
v1 ¨ m¸ , v2 ¨ 0 ¸ , v3 ¨ 3 ¸ în ъ , mъ
¨ 1¸ ¨ 1¸ ¨ 1¸
© ¹ © ¹ © ¹
6.6
§ 1· § 2· § 0· §0·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 1¸ ¨ 0¸ ¨ 0¸ ¨ 1¸ 4
v1 ¨ 1¸ , v 2 ¨ 1¸ , v 3 ¨ 1¸ , v 4 ¨ 0 ¸ în ъ .
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 1¸ ¨ 2¸ ¨ 1¸ ¨ 2¸
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹
6.7
§ 3· § 2· § 7·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
Fie vectorii: v1 ¨ 2¸ , v2 ¨ 1¸ , v 3 ¨ 0¸ .
¨ 1¸ ¨ 2 ¸¹ ¨ 5¸
© ¹ © © ¹
DeterminaĠi scalarii D, E ъ astfel încât: v 2 Dv1 E v 3 .
6.8
Fie vectorii a, b, c, d liniar independenĠi . Care este natura
sistemului de vectori {3a 2c, a 4d, a b c d, 2b d} ?
6.9
§1 · §1 · §1 ·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
Fie vectorii v1 ä ¸ , v2 ¨ b ¸ , v3 ¨ c ¸ , a, b,c ъ.
¨ a2 ¸ ¨ b2 ¸ ¨c2 ¸
© ¹ © ¹ © ¹
Ce condiĠii trebuie să îndeplinească a, b, c pentru ca vectorii să
fomeze o bază în ъ3?
6.10
§ 1 3 4 2·
¨ ¸
Fie matricea: A ¨ 2 1 0 2 ¸ úi fie ai, i 1,4 vectorii
¨ 0 2 1 3 ¸¹
©
coloană.
Care afirmaĠie este adevărată?:
a) Vectorii a1, a2, a3, a4 formează o bază în ъ4.
b) Vectorii a1, a3, a4 nu formează o bază în ъ3.

c) Vectorii a1, a2, a3, a4 sunt liniar dependenĠi.
d) Vectorii a1, a2, a3 sunt liniar independenĠi.
e) Vectorii a2, a3, a4 formează o bază în ъ3.
6.11
Fie bi, i = 1, ,2, 3 vectorii linie din A în exerciĠiul 6.10 .
Care afirmaĠie este adevărată?:

a) {b1, b3 } sunt liniar dependenĠi.
b) {b1, b2, b3 } sunt liniar independenĠi.
c) { b2, b3 } sunt liniar independenĠi.
6.12
§ 2· §3· § 1· § 1·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 0¸ ä¸ ¨ 1¸ ¨ 2¸
Fie vectorii: v1 ¨ 1¸ , v 2 ¨ 2¸ , v3 ¨ 0¸ , v4 ¨ 3 ¸ , aъ
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 1¸ ¨ 1¸ ¨ 2¸ ¨ 4¸
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹
DeterminaĠi parametrul real a astfel încât v3 să fie dependent de v1,
v2, v4.
6.13
Pentru ce valori ale lui a ъ, vectorii din 6.12 formează bază
în ъ4?
6.14
Fie B {v1, v 2, v 3 } bază în ъ3.

3
Este úi B1 {v1 v 3 , v 2 v 3 , v1 v 2 } bază în ъ ?
6.15
Fie în M2,2 (ъ) vectorii:
§ 1 2· § 2 1· § 3 0· § 1 2·
v1 ¨¨ ¸¸ , v 2 ¨¨ ¸¸ , v 3 ¨¨ ¸¸ , v 4 ¨¨ ¸¸
© 0 3¹ © 1 1¹ © 1 2¹ © 1 5¹
§ 1 2·
v ¨¨ ¸¸
©3 4¹
Formează {v1, v 2 , v 3 , v 4 } bază în M2,2 (ъ)? Dacă da, aflaĠi coordo-
natele lui v în această bază.
6.16
§3· §0·
Fie B {v1, v 2 , } bază în ъ2 unde: v1 ¨¨ ¸¸ , v 2 ¨¨ ¸¸ .
©5¹ © 2¹
§10 ·
AflaĠi coordonatele lui v ¨¨ ¸¸ în această bază.
©11 ¹
6.17
§ 1· § 0· § 1· §2·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
Fie vectorii: v1 ¨ 2¸ , v2 ¨ 2¸ , v3 ¨0¸ , v ¨1 ¸ .
¨ 5¸ ¨ 1¸ ¨ 1¸ ¨ 4¸
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹
AflaĠi coordonatele lui v în baza B = {v1, v 2, v 3 } .
6.18
§a· § 2· § 1· § 3·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
Fie vectorii: v ¨ b ¸ , v1 ¨ 0¸ , v2 ¨ 1¸ , v 3 ¨ 1¸
¨ç ¨ 1¸ ¨ 1¸ ¨ 0¸
© ¹ © ¹ © ¹ © ¹
DeterminaĠi a, b, c ъ astfel încât coordonatele lui v în baza
B = {v1, v 2, v 3 } să fie chiar a, b, c.

6.19
§ 1· § 1· § 3· § 0· § 1·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 1¸ ¨ 2¸ ¨ 0¸ ¨ 1¸ ¨ 1¸
Fie: v1 ¨ 1¸ , v 2 ¨ , v3 , v4 ¨ 2¸ , v
0¸ ¨ 2¸ ¨ 2¸
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 2¸ ¨ 1¸¹ ¨ 2 ¸¹ ¨ 1¸ ¨ 2¸
© ¹ © © © ¹ © ¹
a) ArătaĠi că {v1, v 2, v 3 , v 4 } formează bază în ъ4.
b) DeterminaĠi coordonatele lui v în baza canonică.

c) DeterminaĠi coordonatele lui v în baza B = {v1, v 2, v 3 , v 4 } .
d) Care este matricea de trecere de la baza canonică la baza B?
6.20
§3· § 1· § 2· §0·
Fie vectorii: a ¨¨ ¸¸ , b ¨¨ ¸¸ , c ¨¨ ¸, d ¨¨ ¸¸ .
© 2¹ © 1¹ © 1¸¹ © 4¹
a) ArătaĠi că B = {a, b}, B1 ={c, d} sunt baze în ъ2.
§ 4·
b) AflaĠi coordonatele vectorului v ¨¨ ¸¸ în bazele B, B1.
© 1 ¹
c) AflaĠi legătura dintre vB, vB1 .
d) Care este matricea de trecere de la B la B1?
e) Care este matricea de trecere de la B1 la B?
6.21
Care este baza unitară în M2,3(ъ)? Dar în M3,2(ъ)?

6.22
§ 2 0 1 2·
¨ ¸
¨ 1 3 m 1¸
Fie A ¨ 1 1 2 , m ъ.
0¸
¨ ¸
¨ 0 1 2 3 ¸¹
©
a) DeterminaĠi parametrul m astfel încât vectorii coloană din A să
formeze bază în ъ4.

b) AflaĠi valorile lui m pentru care vectorii linie din A formează bază
în ъ4.
c) Pentru valorile lui m de la a), b) matricea A este inversabilă?
6.23
AflaĠi soluĠiile de bază ale sistemului:
2x1 x 2 x3 x4 1
®
¯ x1 3 x 2 x3 2x 4 0
6.24
Fie ai vectorii necunoscutelor xi din sistemul:
x1 2x 2 x3 x4 2
°
® x1 x 2 3x3 x4 0
° 3x2 x3 2x 4 1
¯
a) ArătaĠi că B = {a1, a2, a3 } formează bază în ъ3.
b) GăsiĠi soluĠia de bază corespunzătoare lui B.

6.25
Fie sistemul de ecuaĠii:
3 x1 x 2 2x 3 x4 x5 2
®
¯ x1 x 2 x3 4x 4 x5 1
GăsiĠi soluĠia de bază care are x1 = x2 = x3 = 0 .
6.26
x1 2x 2 x3 t 0
®
¯ 2x1 x 2 2x 3 d 2
ScrieĠi sistemul de ecuaĠii ataúat. AflaĠi soluĠiile de bază ale acestuia

úi soluĠiile corespunzătoare sistemului de inecuaĠii.
6.27
Care dintre următorii operatori este liniar:
§ 5 x1 3 x 2 ·
2 3
¨ ¸
a) U: ъ ѻ ъ , U( x ) ¨ 2x1 9 ¸ , x ъ2
¨ x 4x 3 ¸¹
© 1 2
§ 2x1 6 x 2 ·
b) U: ъ2 ѻ ъ2, U( x ) ¨¨ ¸¸ , x ъ2
© 3 x1 x 2¹
§ x1 2x 22 x 3 ·¸
c) U: ъ3 ѻ ъ2, U( x ) ¨ , x ъ3
¨ 4x x3 ¹ ¸
© 1
§ ·
¨ 4x 5x ¸
¨ 1 2¸
d) U: ъ2 ѻ ъ4, U( x ) ¨ x1 ¸ , x ъ2
¨ x2 ¸
¨¨ ¸¸
© 2x1 x 2 ¹
6.28
Fie operatorii liniari U, V: ъ3 ѻ ъ3,
§ x1 x 2 2x 3 · § 2x1 x 2 7x3 ·
¨ ¸ ¨ ¸
U( x ) ¨ 2x1 x 3 ¸ , V( x ) ¨ x2 x3 ¸
¨ x2 x 3 ¸¹ ¨ x1 4 x 2 ¸
© © ¹
a) DeterminaĠi matricile A, B ale lui U respectiv V în bazele
canonice.
b) CalculaĠi UϭV úi matricea lui C în bazele canonice.
c) CalculaĠi VϭU úi matricea lui D în bazele canonice.

d) Ce legătură există între A, B, C, D?
6.29
Fie operatorii liniari U, V de la 6.28 cu matricile A, B în bazele
canonice. Să se afle operatorul U-V. Dacă C este matricea lui U-V
corespunzătoare bazelor canonice, să se afle legătura dintre A, B, C.
6.30
§ 2x1 6 x 2 ·
Fie operatorul U: ъ2 ѻ ъ2, U( x ) ¨¨ ¸¸
© x1 4 x 2 ¹
a) Este U operator liniar?

b) Există U-1(x). Dacă da, calculaĠi-l.
c) Dacă A, B sunt matricile lui U respectiv U-1, ce legătură există
între A úi B?
6.31
a) Să se afle valorile úi vectorii proprii ai operatorului U de
la 6.30.
b) Există o bază în ъ2 în care matricea lui U să fie diagonalizată?
6.32
§ 2x1 x 2 x3 ·
3 3
¨ ¸
Fie operatorul liniar U: ъ ѻ ъ , U( x ) ¨ x1 3x3 ¸
¨ x x ¸
© 1 2 ¹
a) ScrieĠi ecuaĠia caracteristică a operatorului U.

b) Ce reprezintă soluĠiile ei?
6.33
Care dintre următoarele funcĠionale sunt liniare:
a) f: ъ3 ѻ ъ, f ( x ) 2x12 6 x 2 2x3 5 , x ъ3.
b) f: ъ4 ѻ ъ, f ( x ) 12x1 9 x 2 x3 2x 4 , x ъ4.
c) f: ъ2 ѻ ъ, f ( x ) 6 x1 x 32 , x ъ2.
d) f: ъ3 ѻ ъ, f ( x ) 5 x1 x 2 9 x 3 , x ъ3.
6.34
Fie f: ъ5 ѻ ъ, f ( x ) 2x1 3 x 2 6 x 3 x 4 12x5 , x ъ5.
a) ArătaĠi că f este funcĠională liniară.

b) ScrieĠi matricea lui f în baza unitară.
6.35
Fie f: ъ3 ѻ ъ, f ( x ) 6 x1 x 2 9 x 3 .
a) ArătaĠi că f este funcĠională liniară.

b) ScrieĠi matricea lui f în baza canonică.
c) ScrieĠi matricea lui f în baza B = {v1, v 2, v 3 } unde:
§ 2· § 1· § 1·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
v1 ¨ 1¸ , v 2 ¨ 0 ¸ , v3 ¨ 1¸ .
¨ 1¸ ¨ 1¸ ¨ 1¸
© ¹ © ¹ © ¹
6.36
DeterminaĠi natura sistemului de funcĠionale liniare:
f1( x ) 3 x1 2x 2 6x3
f2 ( x ) x1 x 2 x 3 , fi: ъ3 ѻ ъ, i = 1, 2, 3.
f3 ( x ) 2x1 x 2 x3
6.37
Care este legătura dintre următoarele funcĠionale liniare:
f1( x ) 3 x1 x 2
f2 ( x ) 6 x1 x 2 2
, fi: ъ ѻ ъ, i 1,4 .
f3 ( x ) 2x1 9 x 2
f4 ( x ) x1 x 2
6.38
Care dintre următoarele funcĠionale sunt biliniare:
a) f: ъ3 x ъ2 ѻ ъ, f ( x, y ) 2x1y 2 x 3 y1 6 x 2
2 2
b) f: ъ x ъ ѻ ъ, f ( x, y ) 3 x1y1 9 x 2 y1 14 x 2 y 2 .
c) f: ъ2 x ъ3 ѻ ъ, f ( x, y ) x12 y 2 x 2 y 3 4 x 2 y1
6.39
f: ъ3 x ъ3 ѻ ъ, f ( x, y ) 3 x1y 3 x 2 y1 4 x 2 y 2 2x 3 y 2 .
a) AflaĠi matricea ei A în baza canonică.

b) AflaĠi matricea ei B în baza B = {a, b, c } unde:
§ 1· § 1· § 0·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
a ¨ 0¸ , b ¨ 1¸ , c ¨ 1¸ .
¨ 1¸ ¨ 0¸ ¨ 1¸
© ¹ © ¹ © ¹
c) Care este legătura între A úi B?
6.40
f: ъ2 x ъ3ѻъ, f ( x, y ) 3 x1y 3 5 x 2 y1 6 x1y 2 2x1y1 , xъ2, yъ3
a) Să se afle matricea A corespunzătoare bazelor canonice din ъ2
respectiv ъ3.
b) Să se afle matricea B corespunzătoare bazelor B = {a1, a2 }
din ъ2 úi B1 = {b1, b2, b3 } din ъ3 unde:

§ 1· § 1· §0·
§ 2· § 3· ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
a1 ¨¨ ¸ , a2 ¨¨ ¸¸ , b1 ¨ 1¸ , b2 ¨ 0 ¸ , b3 ¨1 ¸
© 1¸¹ © 2¹ ¨0¸ ¨ 1¸ ¨1 ¸
© ¹ © ¹ © ¹
c) Care este legătura între A úi B?
IndicaĠie
b) B bi j i 1,2 unde bi j f (ai, b j ), , i=1,2; j=1,2,3.
j 1,2,3
§ 13 7 18 ·
Se obĠine: B ¨¨ ¸.
© 22 13 27 ¸¹
c) Dacă C este matricea de trecere de la baza canonică din ъ2 la
baza B iar C1 este matricea de trecere de la baza canonică din

ъ3 la B1, atunci: B = Ct A C1.
6.41
ScrieĠi matricea funcĠionalei pătratice:
f: ъ4 ѻ ъ,
f ( x, x ) 4 x12 6 x1x 3 9 x 2 x 4 12x 22 8 x 2 x 3 x 32 x 24 5 x 3 x 4 ,
xъ4.
6.42
f: ъ3 ѻ ъ, f ( x, x ) 2x1x3 x12 x 22 6 x 2 x3 .
StabiliĠi natura ei aducând-o la forma canonică.
6.43
StabiliĠi natura funcĠionalei pătratice:
f: ъ3 ѻ ъ, f ( x, x ) 6 x1x 3 2x1x 2 x 2 x 3 .
6.44
AduceĠi la forma canonică úi stabiliĠi natura următoarei
funcĠionale pătratice:
f: ъ2 ѻ ъ, f ( x, x ) 4 x1x 2
6.45
f: ъ3 ѻ ъ, f ( x, x ) ax12 4 x1x3 6 x1x 2 3 x 22 x32 2x 2 x 3 , aъ.
Pentru ce valori ale lui a funcĠionala este pozitiv definită? Dar negativ
definită?
m n
2 ¦ ¦ Cijxij
i 1j 1
opt f x OPTIMIZĂRI LINIARE
1. MulĠimi convexe
1.1
Să se demonstreze că intersecĠia unei familii de mulĠimi
convexe este o mulĠime convexă.
Rezolvare
ùtim că mulĠimea C ъ n se numeúte convexă dacă pentru

orice două puncte X1, X2 C , segmentul care le uneúte este inclus
în C. Altfel spus: dacă X1,X2 C atunci X O X1 (1 O )X2 C
unde O [0,1] .
Fie { A i }iI o familie de mulĠimi convexe úi fie A Ai .
iI
Fie X1,X2 A. Rezultă că X1 Ai, X2 Ai () iI.

Cum Ai este mulĠime convexă, rezultă că X1, X2 A i () i I am
notat cu X1, X2 segmentul ce uneúte pe X1 cu X2). Rezultă că
X1X2 A i A deci A e o mulĠime convexă.

iI
1.2
Care din mulĠimile de mai jos sunt convexe?
a) X {( x, y ) ъ2/ 1 d x 2 y 2 d 4}
b) X {( x, y ) ъ2/ x2 y2 9}
c) X {( x, y ) ъ2/ 9 x 2 4 y 2 d 36 , y t 0}
d) X {( x, y ) ъ2/ y t x 2 , x t 0}
e) X {( x, y ) ъ2/ xy d 1, x d 0 , y d 0}
Rezolvare
a) X este coroana circulară haúurată în graficul de mai jos:
y
2 Se vede că dacă am alege
B
A 1/2 punctele A,B X, segmentul
0 1 x
AB X deci mulĠimea X nu este
convexă.
b) MulĠimea X este formată din punctele de pe circumferinĠa
cercului cu centrul în origine úi rază 3.
y
Unind punctele A, B de pe
3 B
A
circumferinĠă, AB nu aparĠine lui X
0 3 x deci mulĠimea nu este convexă.
Optimizări liniare 83
c) X este mulĠimea haúurată de mai jos:

y X este dată de intersecĠia a două
3
mulĠimi convexe: interiorul elipsei
A B
0 2 x
x2 y2
1 úi semiplanul y 0 deci este o mulĠime convexă.
4 9
Se vede de asemenea că () A,BX AB X .
d) y
y=x2
0 x
X este convexă deoarece este intersecĠia a două mulĠimi convexe:

interiorul parabolei y = x2 úi semiplanul x 0.
e) y X nu este mulĠime convexă după
cum reiese din unirea punctelor
0 x A úi B.
A
1.3
Să se arate că mulĠimea:
X {( x, y ) ъ2 / 3 x 2y d 6, x y d 3, x t 0, y t 0} este convexă
úi să i se determine vârfurile.
Rezolvare
X apare ca intersecĠia a 4 semiplane deci este o mulĠime
convexă.
B
0 A x
(d2)
(d1)
Vârful A apare ca intersecĠia dreptei (d1): 3x – 2y = 6 cu axa ox de

ecuaĠie y = 0. Avem deci A (2,0).
3 x 2y 6
Coordonatele lui B sunt date de soluĠia sistemului: ®
¯ x y 3
§ 12 3 ·
Avem deci: B¨ , ¸ .
© 5 5¹
x 0
(oy ) (d2 ) ® C (0,3) .
¯x y 3
Mai avem evident: O (0,0).
1.4
Să se arate că mulĠimea soluĠiilor unui sistem de inecuaĠii
liniare este convexă.
Rezolvare
Fie sistemul de inecuaĠii liniare scris sub formă algebrică
§ b1 · § x1 ·
¨ ¸ ¨ ¸
¨ b2 ¸ ¨ x2 ¸
AX d b, A ai j i 1,m
, b ¨ ¸, X ¨ ¸.
j 1,n ¨ ¸ ¨ ¸
¨b ¸ ¨x ¸
© m¹ © n¹
Notă
O relaĠie cu se transformă în prin înmulĠire cu (-1) iar o

egalitate se transformă în două inegalităĠi de sens contrar. MulĠimea
T { X ъn / AX d b} se mai numeúte tronson.
Fie X1, X2 T. Avem: AX1 b, AX2 b.

Fie X OX1 (1 O )X2 , O [0,1] .
Avem: A X O A X1 (1 O ) A X2 d O b (1 O ) b b deci XT.

Rezultă că tronsonul (mulĠimea soluĠiilor sistemului de inecuaĠii
liniare) este o mulĠime convexă.
2. Rezolvarea pe cale grafică a unei P.P.L.

(problemă de programare liniară)
Să se rezolve următoarele P.P.L prin metoda grafică:
2.1
(max) f(x) = 4x1 + 7x2
x1 x2 t 3
°
®2x1 3 x 2 d 12 x1,2 t 0
° x 4x d 4
¯ 1 2
Rezolvare
Reprezentăm întâi grafic dreptele:
(d1) x1 – x2 = -3, (d2) 2x1 + 3x2 = 12, (d3) x1 – 4x2 = 4.
Poligonul convex al mulĠimii soluĠiilor posibile este mulĠimea haúurată
de mai jos:
X2
C (d3)
D
B
0 A X1
(d1)
(d2)
§ 60 4 ·
(d3 ) (ox1) A ( 4,0); (d2 ) (d3 ) B¨ , ¸;
© 11 11¹
§ 3 18 ·
(d1) (d2 ) C¨ , ¸; (d1) (0 x 2 ) D (0,3) .
¨ ¸
©5 5 ¹
Maximul funcĠiei de eficienĠă f se află într-unul din vârfurile
§ 60 4 · 268
poligonului. Avem: f ( A ) f ( 4,0) 16 , f (B) f¨ , ¸ ,
© 11 11¹ 11
§ 3 18 · 138
f (C) f¨ , ¸ , f (D) f (0,3) 21, f (0) 0
©5 5 ¹ 5
138
rezultă că (max) f
5
2.2
(min) f = 3x1 + 5x2
2x1 x 2 d 4
°
® x1 3 x 2 d 6
° x2 t 2
¯
x1 t 0
Rezolvare
MulĠimea soluĠiilor posibile este haúurată în graficul de mai jos
obĠinut după reprezentarea dreptelor: (d1): -2x1 + x2 = 4,
(d2): x1 - 3x2 = 6, (d3): x2 = 2.
X2
C (d2)
(d3)
A B
0 X1
(d1)
(d3 ) (0 x1) A (0, 2); (d2 ) (d3 ) B (12, 2); (d1) (0 x 2 ) C(0,4)
Avem: f(A) = 10, f(B) = 46, f(C) = 20, deci: (min)f = 10.
2.3
(max) f = 4x1 + 10x2
x1 x 2 d 3
°
® 2x1 5 x 2 d 20
° x 3x d 6
¯ 1 2
x1,2 t 0
Rezolvare
Fie (d1): -x1 + x2 = 3, (d2): 2x1 + 5x2 = 20, (d3): x1 – 3x2 = 6.
y
(d3)
C
D
B
0 A x
(d1)
(d2)
MulĠimea soluĠiilor posibile este poligonul convex haúurat de vârfuri:

§ 90 8 · § 5 26 ·
o (0,0), A (6,0), B ¨ , ¸, C ¨ , ¸, D 0,3 .
© 11 11¹ © 7 7 ¹
Avem: f(0) = 0, f(A) = 24, f(B) = 40, f(C) = 40, f(D) = 30
Rezultă: (max) f = 40 úi este atins atât în vârful B cât úi în C.
Problema are optim multiplu úi orice punct de pe segmentul BC este
o soluĠie optimă.
2.4
(min) f = -2x1 + 3x2
x1 2x 2 d 4
®
¯3 x1 4 x 2 t 24
x1,2 t 0
Rezolvare
X2
(d1)
0 X1
(d2)
(d1): x1 + 2x2 = 4, (d2): 3x1 + 4x2 = 24.

Observăm că mulĠimea soluĠiilor posibile este vidă deci problema nu

are soluĠie (intersecĠia mulĠimilor haúurate de mai sus este mulĠimea
vidă).
3. Algoritmul simplex. Metoda penalizării.

Problema duală. Algoritmul dual-simplex.
3.1
Să se rezolve următoarea P.P.L.:
(max) f = 4x1 + 7x2
x1 x2 t 3
°
®2x1 3 x 2 d 12
° x 4x d 4
¯ 1 2
x1,2 t 0
Rezolvare
După ce înmulĠim prima relaĠie cu (-1), aducem P.P.L. la
forma standard prin adăugarea variabilelor de compensare y1, y2, y3.
(max)f 4 x1 7 x 2 0 y1 0 y 2 0 y 3 .
x1 x 2 y1 3
°
® 2x1 3 x 2 y2 12
° x 4x y3 4
¯ 1 2
x1,2 t 0 , y1,2,3 t 0 .
Observăm că matricea sistemului conĠine matricea unitate de ordinul

trei, deci putem aplica algoritmul simplex (spunem că avem P.P.L.
sub formă standard de lucru).
4 7Ļ 0 0 0
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4 a5
ĸ a3 0 3 -1 1 1 0 0 3:1=3
a4 0 12 2 3 0 1 0 12 : 3 = 4
a5 0 4 1 -4 0 0 1 -
fj 0 0 0 0 0 0
'j = Cj -fj * 4 7 0 0 0
Ļ
a2 7 3 -1 1 1 0 0 -
ĸ a4 0 3 5 0 -3 1 0 3/5
a5 0 16 -3 0 4 0 1 -
fj 21 -7 7 7 0 0
'j * 11 0 -7 0 0
a2 7 18/5 0 1 2/5 1/5 0

a1 4 3/5 1 0 -3/5 1/5 0
a5 0 89/5 0 0 11/5 3/5 1
fj 138/5 4 7 2/5 11/5 0

'j * 0 0 -2/5 -11/5 0
Întrucât toĠi ' j d 0, j 1, 5 , am obĠinut soluĠia optimă:
89 138
x1 3 / 5, x 2 18 / 5, y1 y2 0, y 3 , (max)f
5 5
(vezi 2.1 )
Deoarece y1 y2 0, y 3 z 0 rezultă că primele două relaĠii sunt
egalităĠi iar a treia este inegalitate strictă.
3.2
(max) f = 4x1 + 10x2
x1 x 2 d 3
°
® 2x1 5 x 2 d 20
° x 3x d 6
¯ 1 2
x1, 2 t 0
Rezolvare
Forma standard este: (max) f = 4x1 + 10x2
x1 x 2 y1 3
°
® 2x1 5 x 2 y2 20
° x 3x y3 6
¯ 1 2
x1, 2 t 0 y1,2,3 t 0 .
Notă
Variabilele de compensare yi t 0 , i 1, 2, 3 , capătă în funcĠia
de eficienĠă f coeficienĠii zero.
4 Ļ 10 0 0 0
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4 a5
ĸ a3 0 3 -1 1 1 0 0 3
a4 0 20 2 5 0 1 0 24
a5 0 6 1 -3 0 0 1 -
fj 0 0 0 0 0 0
'j = Cj -fj * Ļ4 10 0 0 0
a2 10 3 -1 1 1 0 0 -
ĸ a4 0 5 7 0 -5 1 0 5/7
a5 0 15 -2 0 3 0 1 -
fj 30 -10 10 10 0 0
'j = Cj -fj * 14 0 Ļ-10 0 0
a2 10 26/7 0 1 2/7 1/7 0 13

a1 4 5/7 1 0 -5/7 1/7 0 -
ĸa5 0 115/7 0 0 11/7 2/7 1 115/11
fj 40 4 10 0 2 0
'j * 0 0 0 -2 0
a2 10 8/11 0 1 0 1/11 -2/11

a1 4 90/11 1 0 0 3/11 5/11
a3 0 115/11 0 0 1 2/11 7/11
fj 40 4 10 0 2 0
'j * 0 0 0 -2 0
§ x1 5 / 7·
În iteraĠia a treia s-a obĠinut soluĠia optimă: X1 : ¨¨ ¸.
© x2 26 / 7 ¸¹
Deoarece am găsit ' 3 0 , vectorul a3 nefiind în bază, algoritmul s-a
§ 90 ·
¨x ¸
continuat úi am obĠinut încă o soluĠie optimă: X2 : ¨ 1 11 ¸ .
¨x 8 / 11¸¹
© 2
Problema are soluĠie multiplă dată de relaĠia:
X O X1 (1 O ) X2, O [0,1] .
úi (max) f = 40. (vezi 2.3 )
3.3
(min) f = -2x1 + 3x2
x1 2x 2 d 4
®
¯3 x1 4 x 2 t 24
x1,2 t 0
Rezolvare
Prin introducerea variabilelor de compensare yi t 0, i 1, 2 ,
restricĠiile devin:
x1 2x 2 y1 4
® .
¯3 x1 4 x 2 y2 24
Deoarece lipseúte al doilea vector unitar, la restricĠia a doua

adăugăm o variabilă artificială (de penalizare) z1 care în funcĠia f
capătă coeficientul O .
Avem: (min) f = 2x1 3 x 2 Oz1 .
x1 2x 2 y1 4
®
¯3 x1 4 x 2 y2 z1 24
x1, 2 t 0, y1,2 t 0, z1 t 0
-2 Ļ3 0 0 O
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4 a5
ĸ a3 0 4 1 2 1 0 0 2
a5 O 24 3 4 0 -1 1 6
fj 24 O 3O 4O 0 -O O
'j = fj - cj * Ļ 3 O +2 4 O -3 0 -O 0
ĸa2 3 2 1 1/2 0 0 4
a5 O 16 1/2
1 0 -2 -1 1 16
fj 3 3 3
16 O +6 O+ -2 O + -O O
2 2
7 3
'j * O+ 0 -2 O + -O 0
2 2
a1 -2 4 1 2 1 0 0
a5 O 12 0 -2 -3 -1 1
fj 12 O -8 -2 -2 O -4 -3 O -2 -O O
'j * 0 -2 O -7 -3 O -2 -O 0
Întrucât toĠi ' j d 0, j 1,5 am obĠinut iteraĠia optimă.
Deoarece în ultima bază a rămas vectorul de penalizare a5 cu

valoarea 12 z 0 pe coloana lui XB (adică z1 = 12), P.P.L. nu are
soluĠie (vezi 2.4 ).
3.4
O întreprindere urmăreúte minimizarea cheltuielilor totale de
producĠie la patru produse P1, P2, P3, P4 Ġinând cont de consumurile
specifice la două materii prime principale M1, M2.
Datele sunt furnizate de următorul tabel:
Produse P1 P2 P3 P4 Disponibil
Materii prime
M1 6 4 8 4 600
M2 0 2 4 6 160
Cheltuieli unitare de
10 8 4 8
producĠie
Planul la cele patru produse este de 100 unităĠi. Datorită necesităĠilor

interne ale întreprinderii, produsul P3 trebuie să fie de cel puĠin 20
unităĠi. Cum trebuie organizată producĠia întreprinderii astfel încât
planul să fie îndeplinit sau depăúit iar consumul total de materii prime
să fie conform disponibilului existent?
Rezolvare
Fie xi cantitatea care se produce din Pi, i 1,4 . Modelul

matematic al P.P.L. este:
(min) f = 10x1 + 8x2 + 4x3 + 8x4
6 x1 4 x 2 8x3 4x 4 d 600
° 2x 2 4x3 6x 4 d 160
°
®
° x1 x 2 x3 x4 t 100
°¯ x3 t 20
xi t 0 i 1, 4
Primele două restricĠii se referă la materiile prime iar ultimele două

sunt restricĠii de plan. Pentru a micúora numărul de restricĠii, putem
face translaĠia: t 3 x 3 20 adică x 3 t 3 20 .
Observăm de asemenea că putem simplifica cu 2 primele două

restricĠii. ObĠinem următoarea P.P.L.:
(min) f = 10x1 + 8x2 +4t3 +8x4 +80
3 x1 2x 2 4t 3 2x 4 d 220
°
® x2 2t 3 3x 4 d 40
° x
¯ 1 x2 t3 x4 t 80
x1 t 0, x 2 t 0, t 3 t 0, x 4 t 0
Introducând variabilele de compensare yi0, i = 1, 2, 3 úi variabila
de penalizare z10 obĠinem:

(min) f = 10x1 + 8x2 + 4t3 + 8x4 + Oz1
3 x1 2x 2 4t 3 2x 4 y1 220
°
® x2 2t 3 3x 4 y2 40
° x
¯ 1 x2 t3 x4 y3 z1 80
x1 t 0, x 2 t 0, x 4 t 0, t 3 t 0, yi t 0 i 1, 2, 3 , z1 t 0
10 Ļ8 4 8 0 0 0 O
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7 a8
2 0
a5 0 220 3 2 4 2 1 0 0 0 110
ĸa6 0 40 0 1 2 3 0 1 0 0 40
a8 O 80 1 1 1 1 0 0 -1 1 80
fj 80 O O O O O 0 0 -O O
' j = fj – cj Ļ O -10 O -8 O -4 O -8 0 0 -O 0
*
a5 0 140 3 0 0 -4 1 -2 0 0 140/3
a2 8 40 0 1 2 3 0 1 0 0 -
ĸa8 O 40 1 0 -1 -2 0 -1 -1 1 40
fj 40 O +320 O 8 16- O 24-2 O 0 8- O -O O

'j * O -10 0 12- O 16-2 O 0 8- O -O 0
ĸa5 0 20 0 0 3 2 1 1 3 -3 20/3
a2 8 40 0 1 2 3 0 1 0 0 20
a1 10 40 1 0 -1 -2 0 -1 -1 1 -
fj 720 10 8 6 4 0 -2 -10 10
'j * 0 0 2 -4 0 -2 -10 10- O
a3 4 20/3 0 0 1 2/3 1/3 1/3 1 -1

a2 8 80/3 0 1 0 5/3 -2/3 1/3 -2 2
a1 10 140/3 1 0 0 -4/3 1/3 -2/3 0 0
yj 2120/3 10 8 4 8/3 -2/3 -8/3 -12 12

'j * 0 0 0 -16/3 -2/3 -8/3 -12 12- O
SoluĠia optimă este:

140 80 20 80
x1 , x2 , x3 t 3 20 20 ,
3 3 3 3
2120 2360
x4 0, y1 y2 y3 z1 0 úi (min)f 80
3 3
3.5
Două întreprinderi A úi B trebuie să primească un minim de
investiĠii úi anume:
¾ 60 u.m. întreprinderea A
¾ 120 u.m. întreprinderea B.
Se útie că:
¾ fondul total de investiĠii este 220 u.m.
¾ producĠia globală la 1 u.m. investiĠii este 1,2 respectiv
1,4 u.m.
¾ cheltuielile materiale la 1 u.m. producĠie globală sunt
0,4 respectiv 0,5 u.m.
¾ cele două întreprinderi trebuie să obĠină o producĠie
globală de cel puĠin 265 u.m.
Cum trebuie repartizat fondul de investiĠii pe cele două întreprinderi
astfel încât cheltuielile materiale totale să fie minime?
Rezolvare
Fie xi fondul de investiĠii ce trebuie repartizat întreprinderii
i, i = 1,2. Modelul matematic al problemei este:
(min)f ( x ) 0,4 1,2 x1 0,5 1,4 x 2
x1 x 2 d 220
°1,2x 1,4 x t 265
° 1 2
®
° x1 t 60
°¯ x2 t 120
x1, 2 t 0
Putem face transformările: t 1 x 1 60 t 0, t 2 x 2 120 t 0 .

adică: x1 t1 60, x 2 t 2 120 .
P.P.L. devine:
(min) g 0,48t1 0,7t 2
t1 t 2 d 40 t t2 d 40
® ® 1
¯1,2t1 1,4t 2 t 25 ¯6t1 7t 2 t 125
t1, 2 t 0 t1, 2 t 0
Introducem variabilele de compensare úi de penalizare:

(min) g 0,48t1 0,7t 2 Oz1
t1 t 2 y1 40
®
¯6t1 7t 2 y2 z1 125
t1, 2 t 0, y1, 2 t 0, z1 t 0
0,48 0,7 0 0 O
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4 a5
a3 0 40 1 1 1 0 0 40
ĸa5 O 125 6 7 0 -1 1 125/7
fj 125 O 6O 7O 0 -O O
'j = fj- Cj * Ļ 6 O -0,48 7 O -0,7 0; -O 0
a3 0 155/7 1/7 0 1 1/7 -1/7 155

ĸa2 0,7 125/7 6/7 1 0 -1/7 1/7 125/6
fj 12,5 0,6 0,7 0 -0,1 0,1

'j * 0,12 0 0 -0,1 0,1- O
a3 0 115/6 0 -1/6 1 1/6 -1/6

a1 0,48 125/6 1 7/6 0 -1/6 1/6
fj 10 0,48 0,56 0 -0,08 0,08

'j * 0; -0,14 0 -0,08 0,08- O
125
SoluĠia optimă este: t1 125 / 6, t 2 0 adică: x1 60 # 80,8 u.m.
6
x2 = 120 u.m. úi (min)g = 10.
Fondul de investiĠii se repartizează astfel: întreprinderea A primeúte
80,8 u.m., iar B primeúte 120 u.m. Cheltuielile materiale minime
necesare realizării producĠiei globale de 265 u.m. se ridică la:
0,48 60 0,7 120 10 122,80 u.m.
3.6
a) Să se rezolve următoarea P.P.L.
(min) f = x1 + 3x2 -2x3
2x1 x2 x3 t 3
®
¯ x1 3 x 2 4x3 2
xi t 0, i 1, 2, 3
b) AflaĠi coordonatele vectorilor ai, i 1, 2,3 în baza optimă.
Rezolvare
a) (min)f x1 3 x 2 2x 2 Oz1 Oz 2
2x1 x 2 x3 y1 z1 3
®
¯ x1 3 x 2 4x3 z2 2
xi t 0, i 1, 2, 3 ; y1 t 0; z1, 2 t 0
1 3 Ļ-2 0 O O
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4 a5 a6
a5 O 3 2 1 1 -1 1 0 3
ĸa6 O 2 -1 3 4 0 0 1 1/2
fj 5O O 4O; 5O -O; O O
' j = fj - Cj * Ļ O -1; 4 O -3 5 O +2 -O 0 0
ĸa5 O 5/2 9/4 1/4 0 -1 1 -1/4 10/9

a3 -2 1/2 -1/4 3/4 1 0 0 1/4 -
fj 5O 2 9O 2 O 6 -2 -O O O 2
2 4 4 4
'j 9O 2 O 18 0 5O 2
* 0 -O
4 4 4
a1 1 10/9 1 1/9 0 -4/9 4/9 -1/9

a3 -2 7/9 0 7/9 1 -1/9 1/9 2/9
5
fj -4/9 1 -13/9 -2 -2/9 2/9
3
40 2 5
'j * 0; 0 -2/9 -O O
9 9 3
10 7
SoluĠia optimă: x1 , x2 0, x 3 ; y1 0; z1 z2 0
9 9
4
(min)f .
9
Deoarece y1 = 0 rezultă că pentru soluĠia optimă prima relaĠie este
satisfăcută cu egal.
b) Varianta 1:
Baza optimă este B = {a1, a3}. Coordonatele vectorilor ai, i = 1,2,3 în
B (reamintim că ai este vectorul coloană al necunoscutei xi din
sistemul de restricĠii) sunt coloanele lui ai din iteraĠia optimă, adică:

§1 · §1 / 9 · § 0·
a1B ¨¨ ¸¸ , a2B ¨¨ ¸¸, a3B ¨¨ ¸¸ .
© 0¹ ©7 / 9 ¹ ©1 ¹
Varianta2:
§ 2 1·
Fie B ¨¨ ¸¸ matricea bazei B = {a1, a3}.
© 1 4¹
ùtim că B-1 se află în iteraĠia optimă sub vectorii unitari din baza
iniĠială, adică sub a5, a6. Avem deci:
1 § 4 1·
B 1 ¨ ¸.
9 ¨© 1 2 ¸¹
1 § 4 1· § 2 · §1 ·
Avem: a1B B1a1 ¨ ¸¨ ¸ ¨¨ ¸¸ .
9 ¨© 1 2 ¸¹ ¨© 1¸¹ ©0¹
1 § 4 1· §1 · 1 §1 ·
a2 B B1a2 ¨ ¸¨ ¸ ¨ ¸.
9 ¨© 1 2 ¸¹ ¨© 3 ¸¹ 9 ¨© 7 ¸¹
1 § 4 1· §1 · §0·
a3B B1a3 ¨ ¸¨ ¸ ¨¨ ¸¸ .
9 ¨© 1 2 ¸¹ ¨© 4 ¸¹ ©1 ¹
3.7
Să se rezolve următoarea P.P.L.:
(max) f x1 2x 2 4 x 3
2x1 x 2 x3 t2
°
® x1 x 2 2x 3 3
° x 2 x x3 d1
¯ 1 2
xi t 0 i 1, 2, 3 .
Rezolvare
Transformăm inegalităĠile în egalităĠi:
2x1 x 2 x3 y1 2
°
® x1 x 2 2x 3 3
° x 2 x x3 y2 1
¯ 1 2
Deoarece lipsesc primul úi al doilea vectori unitari, adăugăm

variabilele de penalizare z1 respectiv z2; ele capătă în f coeficientul
O . Problema devine:
(max) f x1 2x 2 4 x 3 Oz1 Oz 2
2x1 x 2 x3 y1 z1 2
°
® x1 x 2 2x 3 z2 3
° x 2 x x3 y2 1
¯ 1 2
x1,2,3 t 0, y1,2 t 0, z1,2 t 0 .

Ļ1 -2 4 0 0 -O -O
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7
ĸa6 -O 2 2 1 -1 -1 0 1 0 1
3 -1 2 0 0 0 1 3
a7 -O 1
a5 0 1 2 1 0 1 0 0 -
-1
fj -5 O -3 O 0 -O O 0 -O -O
' j =Cj – fj 3 O +1 -2 Ļ O +4 -O 0 0 0
*
a1 1 1 1 1/2 -1/2 -1/2 0 1/2 0 -
ĸa7 -O 2 0 -3/2 5/2 1/2 0 -1/2 1 4/5
a5 0 2 0 5/2 1/2 -1/2 1 1/2 0 4
fj 1-2 O 1 1 3O 1 5O 1 O 1 O -O
0
2 2 2 2
5 3O 9 5O 1 O 3O 1
'j * 0 0
2 2 0
2 2
a1 1 7/5 1 1/5 0 -2/5 0 2/5 1/5 7

a3 4 4/5 0 -3/5 1 1/5 0 -1/5 2/5 -
ĸa5 0 8/5 0 14/5 0 -3/5 1 3/5 -1/5 4/7
fj 23/5 1 -11/5 4 2/5 0 -2/5 9/5
2 9
'j * 0 1/5 0 -2/5 0 O O
5 5
a1 1 9/7 1 0 0 -5/14 -1/14 5/14 3/14

a3 4 8/7 0 0 1 1/14 3/14 -1/14 5/14
a2 -2 4/7 0 1 0 -3/14 5/14 3/14 -1/14
fj 33/7 1 -2 4 5/14 1/14 -5/14 25/14
5 25
'j * 0 0 0 -5/14 -1/14 O O
14 14
SoluĠia optimă: x1 9 / 7, x 2 4 / 7, x 3 8 / 7; y1 y2 0;
33
z1 z2 0; (max)f .
7
Notă
Toate relaĠiile sunt satisfăcute cu egal pentru soluĠia optimă.
3.8
Se face un amestec din ingredientele I1, I2, I3, I4 cu scopul
obĠinerii unui produs finit în cantitate de cel puĠin 1000t. Ingredientele
conĠin substanĠele nutritive S1, S2, iar amestecul trebuie să conĠină
cel puĠin 20 000gr. din S1 úi 24 000gr. din S2.
Datele sunt prezentate în următorul tabel:
Ingrediente ConĠinutul în grame pe tonă

Necesar grame
SubstanĠe I1 I2 I3 I4
S1 30 20 10 20 20 000
S2 10 30 20 10 24 000
Cost unitar 6 4 5 3
Cum trebuie făcut amestecul pentru a avea un cost total minim?
Rezolvare
Notând cu xi cantitatea din ingredientul Ii, i 1, 4 care intră în

amestec, modelul matematic este:
(min) f = 6x1 + 4x2 + 5x3 +3x4
30 x1 20 x 2 10 x 3 20 x 4 t 20000
°
®10 x1 30 x 2 20 x 3 10 x 4 t 24000
° x x x3 x4 t 1000
¯ 1 2
xi t 0, i 1, 4
Rezolvare
ÎmpărĠind cu 10 primele două relaĠii, restricĠiile devin:
3 x1 2x 2 x3 2x 4 t 2000
°
® x1 3 x 2 2x 3 x4 t 2400
° x x x3 x4 t 1000
¯ 1 2
xi t 0, i 1, 4
Dacă am aplica algoritmul Dimplex primal, ar trebui să extindem

problema cu 3 variabile de compensare úi încă 3 de penalizare.
Vom rezolva problema duală:
(max) g = 2000u1 + 2400u2 + 1000u3
3u1 u2 u3 d 6
°2u 3u2 u3 d 4
° 1
®
° u1 2u2 u3 d 5
°¯2u1 u2 u3 d 3
ui t 0, i 1, 2, 3
3u1 u2 u3 y1 6
°2u 3u2 u3 y2 4
°
® 1
° u1 2u2 u3 y3 5
°¯2u1 u2 u3 y4 3
ui t 0, i 1, 3 ; y j t 0, j 1, 2, 3,4
2000 Ļ2400 1000 0 0 0 0

Baza CB UB T0
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7
2
a4 0 6 3 1 1 1 0 0 0 6
ĸa5 0 4 2 3 1 0 1 0 0 4/3
a6 0 5 1 2 1 0 0 1 0 5/2
a7 0 3 2 1 1 0 0 0 1 3
' j = Cj – gj 0 Ļ2000 2400 1000 0 0 0 0
a4 0 14/3 7/3 0 2/3 1 -1/3 0 0 2

a2 2400 4/3 2/3 1 1/3 0 1/3 0 0 2
a6 0 7/3 -1/3 0 1/3 0 -2/3 1 0 -
ĸa7 0 5/3 4/3 0 2/3 0 -1/3 0 1 5/4
gj 3200 1600 2400 800 0 800 0 0

'j * 400 0 Ļ200 0 -800 0 0
a4 0 7/4 0 0 -1/2 1 1/4 0 -7/4 -

a2 2400 1/2 0 1 0 0 1/2 0 -1/2 -
a6 0 11/4 0 0 1/2 0 -3/4 1 1/4 11/2
ĸa1 2000 5/4 1 0 1/2 0 -1/4 0 3/4 5/2
gj 3700 2000 2400 1000 0 700 0 300

'j * 0 0 0 0 -700 0 -300
a4 0 3 1 0 0 1 0 0 -1
a2 2400 1/2 0 1 0 0 1/2 0 -1/2
a6 0 3/2 -1 0 0 0 -1/2 1 -1/2
a3 1000 5/2 2 0 1 0 1/2 0 3/2
gj 3700 2000 2400 1000 0 700 0 300

'j * 0 0 0 0 -700 0 -300
Problema duală are soluĠie multiplă.

Citirea soluĠiilor
Problema duală are soluĠiile optime:
§ u1 5 / 4· § u1 0·
¨ ¸ ¨ ¸
U1 : ¨ u2 1 / 2 ¸ , U2 : ¨ u2 1 / 2¸ .
ü 0 ¸¹ ü 5 / 2 ¸¹
© 3 © 3
SoluĠia optimă sub formă generală este:
U OU1 (1 O )U2, O >0,1@
SoluĠia optimă a problemei primale se află în iteraĠia optimă pe linia
§ x1 0·
¨ ¸
¨x 700 ¸
lui gj în dreptul vectorilor de compensare: X : ¨ 2
x 0¸
¨ 3 ¸
¨x 300 ¸¹
© 4
Avem desigur (max) g = (min) f = 3700.
3.9
Să se arate că următoarea P.P.L.: nu are soluĠii posibile
(min) f = x1 + 3x2 +5x3
2x1 x 2 x3 t 20
®
¯ x1 x 2 2x 3 d 10
xi t 0 i 1, 2, 3
Rezolvare
Varianta 1:
Din prima inecuaĠie a sistemului de restricĠii úi din condiĠia
xi t 0, i 1, 2, 3 ar rezulta 20 d 0 deci sistemul este incompatibil.
Varianta 2:
ÎnmulĠind prima relaĠie cu (-1) úi adăugând variabilele de compensare
yi, i 1, 2 , obĠinem P.P.L.:
(min) f = x1 + 3x2 + 5x3
2x1 x 2 x3 y1 20
®
¯ x1 x 2 2x 3 y2 10
x1, 2, 3 t 0, y1, 2 t 0
1 3 5 0 0
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4 a5
a4 0 -20 2 1 1 1 0
a5 0 10 1 1 2 0 1
fj 0 0 0 0 0 0
' j =fj - Cj * -1 -3 -5 0 0
Având toĠi ' j d 0, j 1,5 úi o componentă negativă pe coloana
soluĠiei XB, trebuie să aplicăm algoritmul dual-simplex. Trebuie să

scoatem din bază vectorul a4. Pentru a găsi vectorul care intră în
bază, urmărim pe linia vectorului a4 componentele negative, facem
rapoartele dintre ' j corespunzătoare úi aceste elemente úi alegem
raportul minim. Cum pe linia lui a4 nu există elemente negative,

rezultă că P.P.L. nu are soluĠie.
Varianta 3:
Aducem P.P.L. la forma standard de lucru:
(min) f x1 3 x 2 5 x 3 Oz1
2x1 x 2 x3 y1 z1 20
®
¯ x1 x 2 2x 3 y2 10
x1, 2, 3 t 0, y1, 2 t 0, z1 t 0
1 3 5 0 0 O
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4 a5 a6
a6 O 20 -2 -1 -1 -1 0 1
a5 0 10 1 1 2 0 1 0
fj 20 O -2 O -O -O -O 0 O
' j =fj - Cj * -2 O -1 - O -3 - O -5 -O 0 0
Întrucât toĠi ' j d 0, j 1, 6 , algoritmul simplex nu se poate continua.
Deoarece în baza optimă a rămas vectorul de penalizare a6 cu

z1 20 z 0 , P.P.L. nu are soluĠie.
3.10
Pentru întocmirea unei diete, se pot folosi alimentele A1,…,A5
care conĠin vitaminele V1, V2, V3. Să se alcătuiască dieta optimă (cu
cel mai mic preĠ de cost) care să conĠină 20 unităĠi din V1, cel puĠin
15 unităĠi din V2 úi cel puĠin 20 unităĠi din V3. Costul unitar al
alimentelor úi conĠinuturile lor specifice în unităĠi de vitamine sunt
date mai jos:
Alimente A1 A2 A3 A4 A5
Vitamine
V1 1 2 1 3 0
V2 0 1 0 3 1
V3 1 1 0 2 2
PreĠ unitar 2 8 4 70 10
Rezolvare
Fie xi cantitatea din alimentul A i , i 1, 5 care intră în

alcătuirea dietei. ObĠinem următorul model matematic:
(min) f = 2x1 + 8x2 +4x3 +70x4 + 10x5
x1 2x 2 x3 3x 4 20
°
® x2 3x 4 x5 t 15
°x x 2x 4 2x 5 t 20
¯ 1 2
xi t 0 , i 1,5
Putem transforma egalitatea în două relaĠii de sens contrar:
x1 2x 2 x3 3x 4 d 20
°x 2x x3 3x 4 t 20
° 1 2
®
° x 2 3x 4 x5 t 15
°¯x1 x 2 2x 4 2x 5 t 20
xi t 0 , i 1,5
ÎnmulĠim ultimele trei inecuaĠii cu (-1), introducem variabilele yi t 0 ,
i 1, 4 úi aplicăm algoritmul dual-simplex următoarei P.P.L.:

(min) f = 2x1 + 8x2 + 4x3 + 70x4 + 10x5
x1 2x 2 x3 3x 4 y1 20
° x 2 x x3 3x 4 y2 20
° 1 2
®
° x2 3x 4 x5 y3 15
°¯ x1 x 2 2x 4 2x 5 y4 20
xi t 0 , i 1,5 ; yj t 0 , j 1, 4 .
SoluĠia optimă:
x1 0, x 2 10, x 3 x4 0, x 5 5, yi 0, i 1, 4; (min) f 130
Rezultă că dacă se folosesc 10 unităĠi din alimentul A2 úi 5 unităĠi din

A5, dieta se realizează la un preĠ de cost minim în valoare de
130 u.m.
4. Reoptimizări
4.1
Fie P.P.L.:
(min) f = 10x1 + 5x2 + x3
x1 x 2 x3 t 5
°
®2x1 x 2 x3 t 1
° x 3x 2x3 t 4
¯ 1 2
xi t 0 , i 1,3
a) AflaĠi soluĠia optimă.
§1 ·
~ ¨ ¸
b) Cum se modifică soluĠia optimă pentru b ¨ 6¸ ?
¨3¸
© ¹
c) Cum se modifică soluĠia optimă pentru ~
c 3, 2, 1 ?
d) Cum se modifică soluĠia optimă pentru ~
c 1, 2, 4 ?
Rezolvare
a) Pentru a aplica algoritmul simplex ar trebui să introducem 3 varia-
bile de compensare úi 3 de penalizare deci problema s-ar extinde
cu 6 variabile. Este mai simplu să rezolvăm problema duală:

(max) g = 5u1 + u2 + 4u3
u1 2u2 u3 d 10
°
®u1 u2 3u3 d 5
°u u 2u3 d1
¯ 1 2
ui t 0, i 1, 2, 3
u1 2u2 u3 y1 10
°
®u1 u2 3u3 y2 5
°u u 2u3 y3 1
¯ 1 2
ui t 0, i 1, 2, 3 ; y j t 0, j 1, 2, 3
5 1 4 0 0 0
Baza CB UB T0
a1 a2 a3 a4 a5 a6
a4 0 10 1 2 1 1 0 0 10
a5 0 5 1 -1 3 0 1 0 5
ĸa6 0 1 1 -1 -2 0 0 1 1
' j =Cj-gj 0 5 1 4 0 0 0
a4 0 9 0 3 3 1 0 -1 3
ĸa5 0 4 0 0 5 0 1 -1 4/5
a1 5 1 1 -1 -2 0 0 1 -
gj 5 5 -5 -10 0 0 5
'j * 0 6 14 0 0 -5
ĸa4 0 33/5 0 3 0 1 -3/5 -2/5 11/

a3 4 4/5 0 0 1 0 1/5 -1/5 5
a1 5 13/5 1 -1 0 0 2/5 3/5 -
-
gj 81/5 5 -5 4 0 14/5 11/5
'j * 0 6 0 0 -14/5 -11/5
a2 1 11/5 0 1 0 1/3 -1/5 -2/15

a3 4 4/5 0 0 1 0 1/5 -1/5
a1 5 24/5 1 0 0 1/3 1/5 7/15
gj 147/5 5 1 4 2 8/5 7/5
'j * 0 0 0 -2 -8/5 -7/5
24 11 4
SoluĠia optimă a problemei duale: u1 , u2 , u3 ,
5 5 5
y1 y2 y3 0.
SoluĠia optimă a problemei primale se află în iteraĠia optimă pe linia

lui gj în dreptul vectorilor de compensare:
x1 = 2, x2 = 8/5, x3 =7/5. Desigur: (min) f = (max) g = 147/5.
b) Reoptimizarea lui b din problema primală, induce
reoptimizarea lui C în problema duală; vom copia iteraĠia optimă a
dualei unde modificăm: coeficienĠii de deasupra tabelului, coloana
CB, gj, ' j .
~ 1 6 3 0 0 0
Baza CB UB T0
a1 a2 a3 a4 a5 a6
a2 6 11/5 0 1 0 1/3 -1/5 -2/15 -
a2 3 4/5 0 0 1 0 1/5 -3/15 -
ĸa1 1 24/5 1 0 0 1/3 1/5 7/15 72/7
~
g 102/5 1 6 4 7/3 -2/5 -14/15
~ ~ -~ 0 0 0 -7/3 14/15
'j = C j g * 2/5
a2 6 25/7 2/7 1 0 3/7 -1/7 0 -

ĸa3 3 20/7 3/7 0 1 1/7 2/7 0 10
a6 0 72/7 15/7 0 0 5/7 3/7 1 24
~
g 30 3 6 3 3 0 0
~
'j * -2 0 0 -3 0 0
a2 6 5 1/2 1 1/2 1/2 0 0
a5 0 10 3/2 0 7/2 1/2 1 0
a6 0 6 3/2 0 -3/2 1/2 0 1
~
g 30 3 6 3 3 0 0
~ -2 0 0 -3 0 0
'j *
Problema duală are soluĠie optimă multiplă.

§ u1 0· § u1 0·
¨ ¸ ¨ ¸
Fie: U1 ¨ u2 25 / 7 ¸ , U2 ¨ u2 5 ¸ două soluĠii optime.
ü 20 / 7 ¸¹ ü 0 ¸¹
© 3 © 3
SoluĠia optimă sub formă generală este: U OU1 (1 O )U2 ,
O [0,1] úi (max) g = 30.
§ x1 3·
¨ ¸
SoluĠia optimă a problemei primale este X ¨ x2 0¸
¨x 0 ¸¹
© 3
úi (min) f = 30.
c) Modificarea vectorului C din problema primală este echivalentă
cu modificarea lui b din problema duală.
Fie B matricea bazei optime din problema duală. ùtim că B-1 se
află în iteraĠia optimă sub vectorii care au format prima bază unitară.
§ 5 3 2·
1 1 ¨ ¸
Deci: B ¨0 3 3¸ .
15 ¨
©5 3 7 ¸¹
§ 5 3 2· § 3· § 7·
~ 1 ~ ~ 1 ¨ ¸ ¨ ¸ 1 ¨ ¸
Din: UB B b rezultă: UB ¨0 3 3¸ ¨ 2¸ ¨ 3¸ .
15 ¨ 15 ¨ ¸
©5 3 7 ¸¹ ¨©1 ¸¹ © 28 ¹
Cum toate componentele lui UB sunt pozitive, rezultă că soluĠia

28 7 1
optimă a problemei duale este: u1 , u2 , u3 úi
15 15 5
28 7 1 53
(max) g 5 4 .
15 15 5 5
SoluĠia optimă a primalei rămâne:
8 7 53
x1 2, x 2 , x3 úi (min) f (max) g .
5 5 5
§1 ·
~ ¨ ¸
d) Avem în problema duală: b ¨ 2 ¸ deci
¨ 4¸
© ¹
§ 5 3 2 · §1 · § 3·
~ 1 ~ ~ 1 ¨ ¸¨ ¸ 1¨ ¸
UB B b UB ¨0 3 3¸ ¨ 2¸ ¨ 2¸ .
15 ¨ 5¨
©5 3 7 ¸¹ ¨© 4 ¸¹ ¸
© 13 ¹
Întrucât atunci când avem o reoptimizare pentru b se modifică doar
soluĠia de bază iar diferenĠele ' j rămân neschimbate, rezultă că în
acest caz avem soluĠie dual-realizabilă úi aplicăm algoritmul dual

simplex. Vom copia ultima iteraĠie a algoritmului din cazul a) în care
~
înlocuim coloana lui UB cu UB .
5 1 4 0 0 0
Baza CB UB T0
a1 a2 a3 a4 a5 a6
ĸa2 1 -3/5 0 1 0 1/3 -1/5 -2/15
a3 4 -2/5 0 0 1 0 1/5 -3/15
a1 5 13/5 1 0 0 1/3 1/5 7/15
54/5
8 / 5 7 / 5 ½
gj 5 1 4 2 8/5 7/5 min® , ¾
' j =Cj -gj * 0 0 0 -2 -8/5 -7/5 ¯ 1 / 5 2 / 15 ¿
8
a5 0 3 0 -5 0 -5/3 1 2/3
ĸa3 4 -1 0 1 1 1/3 0 -1/3
a1 5 2 1 1 0 2/3 0 1/3
gj 6 5 9 4 14/3 0 1/3
'j * 0 -8 0 -14/3 0 -1/3
a5 0 1 0 -3 2 -1 1 0
a6 0 3 0 -3 -3 -1 0 1
a1 5 1 1 2 1 1 0 0
gj 5 5 10 5 5 0 0
'j * 0 -9 -1 -5 0 0
SoluĠia optimă a problemei duale: u1 = 1, u2 = u3 = 0, (max) g = 5.

SoluĠia optimă a problemei primale: x1 = 5, x2 = x3 = 0, (min) f = 5.
4.2
O unitate economică fabrică produsele P1, P2, P3, utilizând
resursele: forĠa de muncă (F.M.), mijloace de muncă (M.M.) úi materii
prime (M.P.). În tabelul de mai jos se dau consumurile specifice,
cantităĠile disponibile úi preĠurile unitare de vânzare ale produselor:
Produse P1 P2 P3 Disponibil
Resurse (unităĠi fizice)
F.M. 1 3 4 15
M.M. 2 5 1 10
M.P. 4 1 2 25
PreĠ vânzare
3 2 6
(u. m.)
Se útie că forĠa de muncă trebuie utilizată în întregime úi că volumul

producĠiei planificate al produsului P2 trebuie să fie cel puĠin egal cu
o unitate fizică.
a) Să se scrie modelul matematic al P.P.L. úi să se aducă la forma
standard de lucru.
b) Să se determine soluĠia corespunzătoare bazei
B = {a3, a1, a5, a2} úi să se stabilească natura ei.
~
c) Care este soluĠia optimă pentru C (5, 1, 3) .
§ 20 ·
¨ ¸
~ ¨ 15 ¸
d) Care este soluĠia optimă pentru b ¨ 30 ¸
¨ ¸
¨ 2¸
© ¹
Rezolvare
a) (max) f = 3x1 + 2x2 + 6x3
x1 3 x 2 4x3 15
°2x 5 x x3 d 10
° 1 2
®
° 14 x x 2 2x 3 d 25
°¯ x2 t 1
xi t 0 , i 1,3
A aduce P.P.L. la forma standard de lucru, înseamnă să avem toate
restricĠiile cu „=” úi matricea unitate de ordinul 4.
Avem: (max) f 3 x1 2x 2 6 x 3 Oz1 Oz 2 .
x1 3 x 2 4x3 z1 15
°2x 5 x x3 y1 10
° 1 2
®
°4 x1 x 2 2x 3 y2 25
°¯ x2 y3 z2 1
xi t 0 , i 1, 2, 3 ; y j t 0, j 1, 2,3 ; z1 , z2 t 0
b) Fie B matricea bazei B. Avem:
§4 1 0 3· § 2 1 0 1·
¨ ¸ ¨ ¸
¨1 2 0 5¸ 1 ¨ 1 4 0 17 ¸
B ¨2 B 1
4 1 1¸ ¨
7 0 14 1 63 ¸
¨ ¸ ¨ ¸
¨0 0 0 1¸¹ ¨ 0 0 0 7 ¸¹
© ©
SoluĠia corespunzătoare acestei baze este:

§ 2 1 0 1· § 15 · §19 / 7 ·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
1 ¨ 1 4 0 17 ¸ ¨ 10 ¸ ¨ 8 / 7¸
XB B 1 b adică: XB ¨
7 0 14 7 63 ¸ ¨ 25 ¸ ¨ 14 ¸
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 0 0 0 7 ¸¹ ¨© 1¸¹ ¨ 1¸¹
© ©
SoluĠia XB având toate componentele 0 este o soluĠie realizabilă

de bază. Pentru a vedea dacă este soluĠie optimă trebuie să
întocmim tabelul simplex corespunzător. Pentru aceasta aflăm
coordonatele tuturor vectorilor ai în baza B folosind formula
aiB = B-1 ai, i 1, 8 .

ObĠinem tabelul simplex:
3 2 6 0 0 0 O O T0
Baza CB XB
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7 a8
a3 6 19/7 0 0 1 -1/7 0 1/7 2/7 -1/7
a1 3 8/7 1 0 0 4/7 0 17/7 -1/7 -17/7
a5 0 14 0 0 0 -2 1 -9 0 9
a2 2 1 0 1 0 0 0 -1 0 1
43
fj 152/7 3 2 6 6/7 0 43/7 9/7
7
9 O 43
' j =Cj -fj * 0 0 0 -6/7 0 -43/7 O
7
7
Întrucât toĠi ' j d 0, j 1, 8 , am obĠinut chiar soluĠia optimă:
x1 = 8/7, x2 = 1, x3 = 19/7, y1 = y3 = 0, y2 = 14, z1 = z2 = 0 úi

152
(max)f
7
c) Avem de făcut o reoptimizare în care vectorul C = (3, 2, 6) devine
~
C (5, 1, 3) . Vom copia iteraĠia optimă a problemei iniĠiale în
care modificăm coeficienĠii Cj de deasupra tabelului, vectorul CB,

cantităĠile fj úi ' j , j 1, 8 .
~ 5 1 3 0 0 0 O O T0
Baza CB XB
a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7 a8
a3 3 19/7 0 0 1 -1/7 0 1/7 2/7 -1/7
a1 5 8/7 1 0 0 4/7 0 17/7 -1/7 -17/7
a5 0 14 0 0 0 -2 1 -9 0 9
a2 1 1 0 1 0 0 0 -1 0 1
~ 81
fj 104/7 5 1 3 17/7 0 81/7 1/7
7
1 O 81
~ ~
' j=Cj - ~fj * 0 0 0 -17/7 0 -81/7 O
7 7
~
Întrucât toĠi ' j d 0, j 1, 8 , rezultă că soluĠia optimă a problemei
iniĠiale este optimă úi pentru noua problemă. Se modifică doar

104
optimul funcĠiei úi anume (max)f .
7
~ ~
d) Calculăm: XB B1 b úi obĠinem:
§ 2 01 1· § 20 · § 23 / 7 ·
¨ ¸¨ ¸ ¨ ¸
~ 1 ¨ 1 4
0 17 ¸ ¨ 15 ¸ ¨ 6 / 7¸
XB ¨
7 0 14
7 63 ¸ ¨ 30 ¸ ¨ 18 ¸
¨ ¸¨ ¸ ¨ ¸
¨ 0 0 0 7 ¸¹ ¨© 2 ¸¹ ¨ 2 ¸
© © ¹
~
Întrucât toate componentele lui XB sunt t 0 , am obĠinut soluĠia
6 23
optimă: x1 , x2 2 , x3 úi
7 7
6 23 184
(max)f 3 226 .
7 7 7
4.3
a) Să se arate că punctele A (12, 0), B (0, 4) sunt optimale pentru
cuplul de probleme duale:
(max) f = 4x1 + 3x2 (max) g = 6u1 + 12u2
3 x1 2x 2 d 6 3u1 u2 t 4
® ®
¯ x1 3 x 2 d 12 ¯ 2u1 3u2 t 3
x1, 2 t 0 u1, 2 t 0
b) Care sunt soluĠiile optime dacă în problema primală luăm

~ ~ § 2·
C 2,7 úi în duală b ¨¨ ¸¸ .
©7¹
~ ~ §3·
c) Să se afle soluĠia optimă a dualei dacă C ( 2, 4) úi b ¨¨ ¸¸ .
©1 ¹
~
d) Să se afle soluĠia optimă a dualei pentru C ( 4, 9) .
Rezolvare
a) Varianta 1: Propunem cititorului să rezolve cele două probleme
pe cale grafică.
Varianta 2:
Este suficient să rezolvăm problema primală:
(max) f = 4x1 +3x2
3 x1 2x 2 y1 6
®
¯ x1 3 x 2 y2 12
x1, 2 t 0 , y1, 2 t 0
4 3 0 0
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4
a3 0 6 -3 2 1 0 -
ĸa4 0 12 1 3 0 1 12
' j =Cj -fj 0 4 3 0 0
a3 0 42 0 11 1 3
a1 4 12 1 3 0 1
fj 48 4 12 0 4
'j * 0 -9 0 -4
SoluĠia optimă a problemei primale este: x1 = 12, x2 = 0 úi

(max) f = 48.
SoluĠia optimă a problemei duale: u1 = 0, u2 = 4, (min) g = 48.
b) Este suficient să facem reoptimizarea problemei primale pentru
~
C (2,7) .
~ 2 7 0 0
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4
ĸa3 0 42 0 11 1 3 42/11
a1 2 12 1 3 0 1 4
~ 24 2 6 0 2
fj
~ ~ ~
'j C j - fj * 0 1 0 -2
a2 7 42/11 0 1 1/11 3/11

a1 2 6/11 1 0 -3/11 2/11
~ 306
fj 2 7 1/11 25/11
11
~
'j * 0 0 -1/11 -25/11
6 42 306
SoluĠia optimă a problemei primale: x1 , x2 , (max)f
11 11 11
1 25 306
SoluĠia optimă a problemei duale: u1 , u2 , (min)g .
11 11 11
c) Deoarece se modifică simultan C úi b, vom relua problema

primală de la început:
(max) f = 3x1 + x2
3 x1 2x 2 d 2 3 x1 2x 2 y1 2
® ®
¯ x1 3 x 2 d 4 ¯ x1 3 x 2 y2 4
x1, 2 t 0 x1, 2 t 0, y1, 2 t 0
Notă
Am Ġinut seama că modificarea lui C respectiv b din problema
duală, implică modificarea lui b respectiv C în problema primală.
Avem:
3 1 0 0
Baza CB XB T0
a1 a2 a3 a4
a3 0 2 -3 2 1 0 -
ĸa4 0 4 1 3 0 1 4
' j =Cj -fj 0 3 1 0 0
a3 0 14 0 11 1 3
a1 3 4 1 3 0 1
fj 12 3 9 0 3
'j * 0 -8 0 -3
SoluĠia optimă a problemei primale: x1 = 4, x2 = 0, (max) f = 12.

SoluĠia optimă a problemei duale: u1 = 0, u2 = 3, (min) g = 12.
d) Considerăm că în problema primală termenul liber b devine
~ § 4·
b ¨¨ ¸¸ .
©9¹
Dacă B este matricea bazei optime B = {a3, a1}, atunci:
§ 1 3· ~ ~ ~ § 1 3·§ 4· § 31 · ~
B 1 ¨¨ ¸¸ úi XB B1 b XB ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ úi XB
© 0 1¹ © 0 1¹ © 9 ¹ © 9¹
reprezintă soluĠia optimă a problemei primale, adică: x1 = 9, x2 = 0.
Avem: (max)f = 4ϭ9 +3ϭ0 = 36.

Întrucât prin modificarea lui b în problema primală diferenĠele ' j nu
se schimbă, rezultă că soluĠia optimă a problemei duale este tot:

u1 = 0, u2 = 4, dar (min) g = 36.
5. Probleme de transport (P.T.)
5.1
Trei oraúe O1, O2, O3 se aprovizionează cu ulei vegetal din
localităĠile L1, L2, L3, L4. Costurile unitare de transport de la Li la Oj,
i 1, 4 , j 1, 3 , disponibilul localităĠilor úi necesarul oraúelor, sunt
date în tabelul de mai jos.
Oj O1 O2 O3 Disponibil (D)
Li
L1 2 1 3 200
L2 1 4 2 150
L3 5 2 1 250
L4 3 1 1 100
700
Necesar (N) 400 175 125 700
Cum trebuie organizat transportul astfel încât să fie acoperit tot

necesarul oraúelor úi distribuit tot disponibilul cu un cost total minim?
Rezolvare
Vom nota cu xi j cantitatea ce se transportă de la Li la Oj iar cu
Ci,j costul unitar de transport de la Li la Oj , i 1, 4 , j 1, 3 . Vom
aplica metoda potenĠialelor.
Etapa I
Observăm că P.T. este echilibrată (N = D = 700).
Căutăm o soluĠie iniĠială de bază folosind de exemplu metoda
costului minime pe linie.
Oj O1 O2 O3 (D)
Li
L1 2 1 3
200
25 175
L2 1 4 2
150
150
L3 5 2 1
250
125 125
L4 3 1 1
100
100
700
(N) 400 175 125
700
Pe prima linie, costul minim este 1; transportăm în căsuĠa respectivă

min {175, 200} = 175. Tot pe prima linie a rămas costul minim 2;
transportăm în căsuĠa respectivă min {200-175 = 25, 400} = 25.
Prima linie fiind saturată, se trece la linia a doua cu acelaúi procedeu
ú.a.m.d.
SoluĠia iniĠială de bază este: x11 = 25, x12 = 175, x21 = 150, x31 = 125,
x33 = 125, x41 = 100. ea este nedegenerată deoarece are m + n – 1 =
= 4 + 3 – 1 = 6 componente diferite de zero.
Costul iniĠial de transport este:

C0 2 25 1 175 1 150 5 125 1 125 3 100 1425 u.m.
Urmărim să găsim o altă repartiĠie a transportului, astfel încât costul
total să fie mai mic.
Etapa II
Introducem variabilele ui, v j, i 1, 4, j 1, 3 care au
proprietăĠile: ui + vj = Cij, unde Cij sunt costurile din căsuĠele bazice
(unde avem xi,j 0).

vj v1 = 0 v2 =-1 v3 =-4
ui
u1 = 2 2 1
u2 = 1 1
u3 = 5 5 1
u4 = 3 3
Alegem iniĠial un ui sau vj egal cu 0 ( vezi teoria!!). Am ales de

exemplu v1 = 0. Deoarece u1 + v1 = 2, rezultă u1 = 2. Din u2 + v1 = 1
rezultă u2 = 1, ú.a.m.d.
Pentru căsuĠele nebazice, vom determina cantităĠile Ci j (au rolul lui fj
de la P.PL.) care verifică de asemenea relaĠiile: Ci j ui v j .
Întocmim tabelul pentru Ci j ( Ci j coincid cu Ci j în căsuĠele bazice):

vj v1 = 0 v2 =-1 v3 =-4
ui
u1 = 2 2 1 -2
u2 = 1 1 0 -3
u3 = 5 5 4 1
u4 = 3 3 2 -1
Am haúurat Ci j din căsuĠele bazice.

Etapa III
Facem un nou tabel cu diferenĠele 'i j Ci j Ci j (la P.P.L.,
într-o problemă de minim, făceam diferenĠele ' j f j C j úi o
alegeam pe cea mai mare pozitivă pentru a găsi vectorul care intră în
bază).
0 0 -5
0 -4 -5
0 2 0
0 1 -2
'i j Ci j Ci j
Etapa IV
Alegem diferenĠa 'i j cea mai mare pozitivă (în cazul nostru
2). Întocmim un tabel cu soluĠia precedentă úi pe locul cu 'i j cea mai
mare pozitivă punem o valoare T care deocamdată este

nedeterminată. Anihilăm apoi pe T pe linii úi coloane obĠinând un
anumit ciclu:
25 + T 175 - T 150 50
150 150

125 - T T 125 125 125
100 100
Facem T min {125,175} 125 úi găsim o nouă soluĠie de bază.

Notând cu C1 costul transportului pentru noua soluĠie, avem:
C1 C0 T. max 'i j 1425 125 2 1175 u.m.
Etapa V
Încercăm să vedem dacă noua soluĠie de bază mai poate fi
îmbunătăĠită, calculând pentru ea ui, vj, Ci j etc.
Algoritmul se termină când toĠi 'i j Ci j Ci j d 0 (la P.P.L. toĠi
'j f j C j d 0 ).
Vom prezenta calculele mai departe considerând tabelele legate

între ele:
vj v1 = 0 v2 =-1 v3 =-2
ui
u1 = 2 2 1 0 0 0 -3 150+ T 50- T 200
u2 = 1 1 0 -1 0 -4 -3 150 150
u3 = 3 3 2 1 -2 0 0 125 125 125 125
u4 = 3 3 2 1 0 1 0 100- T T 50 50
Ci j ui v j 'i j Ci j Ci j T min{50,100} 50
Costul de transport pentru noua soluĠie este:

C2 C1 T max 'i j 1175 1 50 1125 u.m.
vj v1 = 0 v2 =-2 v3 =-3
ui
u1 = 2 2 0 -1 0 -1 -4
u2 = 1 1 -1 -2 0 -5 -4
u3 = 4 4 2 1 -1 0 0
u4 = 3 3 1 0 0 0 -1
Ci j ui v j 'i j Ci j Ci j d 0
Rezultă că ultima soluĠie de bază este soluĠia optimă:

x11 = 200, x21 = 150, x32 = 125, x33 = 125, x41 = 50, x42 = 50 úi costul
minim este C2 = 1125 u.m.
5.2
Trei magazine de mobilă M1, M2, M3 achiziĠionează mobila de
la două fabrici F1 úi F2. Costurile unitare de transport de la Fi, i =1,2
la Mj, j = 1,2,3, disponibilul fabricilor úi necesarul magazinelor sunt
date în tabelul următor. Cum trebuie organizat transportul pentru a
obĠine un cost total minim?
Mj M1 M2 M3 D
Fi
F1 3 5 2 20
F2 4 1 3 20
40
N 10 15 25 50
Rezolvare
Varianta 1:
Problema fiind neechilibrată (D < N) extindem tabelul cu o fabrică

fictivă F3 căreia îi afectăm costurile de transport O (la P.P.L.
variabilele de compensare capătă coeficienĠii 0 în f) úi disponibilul
egal cu N – D = 10.
Mj M1 M2 M3 D
Fi
3 5 2
F1 20
20
4 4 3
F2 20
15 5
0 0 0
F3 10
10
50
N 10 15 25 50
Am aflat soluĠia iniĠială de bază prin metoda costului minim pe linie.

Observăm că soluĠia este degenerată deoarece are
4 m n1 5 componente diferite de zero. Pentru a înlătura
degenerarea, adăugăm câte un H ! 0 la fiecare disponibil úi 3 H la
ultimul necesar. Căutăm apoi soluĠia iniĠială de bază prin metoda
costului minim pe linie. În final, după ce obĠinem soluĠia optimă,
facem H 0.
Mj M1 M2 M3 D
Fi
3 5 2
F1
20 H
20 H
4 1 3
F2
15 5 H
20 H
0 0 0
F3
10 H 10 H
N 10 15 25 3H 50 H
SoluĠia iniĠială este:
x13 20 H, x 22 15, x 23 5 H, x31 10, x 33 H úi are
5 componente nenule. Costul iniĠial de transport este:

C0 2(20 H) 1 15 3(5 H) 0 10 0 H 70 5H .
Aplicăm în continuare metoda potenĠialelor.
vj v1 = 0 v2 =-2 v3 =0
ui
u1 = 2 2 0 2 -1 -5 0
u2 = 1 3 1 3 -1 0 0
u3 = 4 0 -2 0 0 -2 0
SoluĠia optimă este: x13 = 20, x22 = 15, x23 = 5, x31 = 10 cu costul
C0 = 70 u.m.
Întrucât x 31 z 0 rezultă că magazinul M1 trebuie să se aprovizioneze
de la altă fabrică cu necesarul său de mobilă.
Varianta 2:
După ce echilibrăm problema, vom afla soluĠia iniĠială de bază
prin metoda colĠului N-V. Vom vedea că este necesar să parcurgem
mai multe iteraĠii, în schimb soluĠia iniĠială nu este degenerată.
Mj M1 M2 M3 D
Fi
3 5 2
F1 20
10 10
4 1 3
F2 20
5 15
0 0 0
F3 10
10
N 10 15 25 50
SoluĠia iniĠială: x11 = 10, x12 = 10, x22 = 5, x23 = 15, x33 = 10 care este
nedegenerată dă un cost iniĠial C0 = 30 + 50 + 5 + 45 = 130 u.m.
vj v1 = 3 v2 =5 v3 =7
ui
u1 = 0 3 5 7 0 0 5 10 10- T T 10 10
u2 = -4 -1 1 3 -5 0 0 5+ T 15- T 15 5
u3 = 7 -4 -2 0 -4 -2 0 10 10
Costul transportului pentru noua soluĠie este:

C1 C0 T max 'i, j 130 10 5 80 u.m.
vj v1 = 3 v2 =0 v3 =2
ui
u1 = 0 3 0 2 0 -5 0 10- T 10+ T 20
u2 = 1 4 1 3 0 0 0 15 5 15 5
u3 = -2 1 -2 0 1 -2 0 T 10- T 10 0
SoluĠia obĠinută fiind degenerată am pus un zero într-una din

căsuĠele (1,1)sau (3,3) unde au dispărut simultan componente.
Costul total de transport este:
C2 C1 T max 'i, j 80 10 1 70 u.m.
vj v1 = 3 v2 =1 v3 =3
ui
u1 = -1 2 0 2 -1 -5 0
u2 = 0 3 1 3 -1 0 0
u3 = -3 0 -2 0 0 -2 0
Ci j ui v j 'i j Ci j Ci j
S-a obĠinut aceeaúi soluĠie optimă cu acelaúi cost total minim de

transport.
5.3
Patru úantiere A j , j 1, 4 , se aprovizionează cu ciment de la
trei depozite Di, i 1,3 . Costurile unitare de transport, necesarul

úantierelor precum úi disponibilul depozitelor se dau în următorul

tabel.
Aj A1 A2 A3 A4 D
Di
D1 3 3 3 5 800
D2 2 3 4 5 200
D3 4 3 3 2 300
N 600 350 250 100 1300
Să se determine planul optim de aprovizionare al úantierelor.
Rezolvare
P.T: fiind echilibrată, determinăm o soluĠie iniĠială de bază.
Vom aplica metoda costului minim pe coloană.
Aj A1 A2 A3 A4 D
Di
3 3 3 5
D1 800
400 350 50
2 3 4 5
D2 200
200
4 3 3 2
D3 300
200 100
N 600 350 250 100 1300
SoluĠia iniĠială de bază este nedegenerată (are m + n -1 = 6
componente 0). Costul iniĠial de transport este:

C0 = 1200 + 1050 +150 +400 +600 +200 = 3600 u.m.
vj v1=3 v2=3 v3=3 v4=2

ui
u1=0 3 3 3 2 0 0 0 -3 400 350- T 50+ T 400 150 250
u2=-1 2 2 2 1 0 -1 -2 -4 200 200
u3=0 3 3 3 2 -1 0 0 0 T 200- T 100 200 100
Ci j ui v j 'i j Ci j Ci j d 0 T min{ 200,350} 200
Pentru noua soluĠie de bază avem costul

C1 C0 T max 'i j 3600 200 0 3600 u.m.
vj v1 = 3 v2 =3 v3=3 v4 =2
ui
u1 = 0 3 3 3 2 0 0 0 -3
u2 = -1 2 2 2 1 0 -1 -2 -4
u3 = 0 3 3 3 2 -1 0 0 0
Observăm că pentru soluĠia iniĠială de bază am obĠinut toĠi 'i j d 0
însă în căsuĠa nebazică (3,2) avem '32 0 . La fel ca la P.P.L.
conchidem că P.T. are soluĠie optimă multiplă. Se obĠine încă o

soluĠie optimă punând T în tabelul soluĠiei pe locul (3,2). Avem
soluĠiile optime:
X1 : x11 400, x12 350, x13 50, x 21 200, x 33 200, x 34 100
X2 : x11 400, x12 150, x13 250, x 21 200, x 32 200, x 34 100
Ambele dau costul minim 3600 u.m.
SoluĠia optimă sub formă generală este:

X O X1 (1 O ) X2 , O [0,1] úi este dată de matricea:
§ 400 350O (1 O )150 50O (1 O )250 0 ·

¨ ¸
X : ¨ 200 0 0 0 ¸.
¨ 0 (1 O )200 200O 100 ¸¹
©
Notă
Pentru O 1 obĠinem X1 úi pentru O 0 obĠinem X2.
5.4
Două fabrici de pâine F1, F2 se aprovizionează cu făină de la
trei depozite D1, D2, D3. Cunoscând disponibilul depozitelor,
necesarul fabricilor úi costurile unitare de transport, să se determine
planul optim de transport. Datele problemei sunt prezentate în tabelul
următor:
Fj F1 F2 D
Di
D1 5 3 50
D2 2 1 275
D3 4 2 125
450
N 100 200 300
Rezolvare
Avem N < D. Echilibrăm problema prin introducerea unei noi

coloane cu costurile de transport zero úi necesarul D – N = 150.
Fj F1 F2 F3 D
Di
5 3 0
D1 50
50
2 1 0
D2 275
175 100
4 2 0
D3 125
100 25
N 100 200 150 450
Am determinat soluĠia iniĠială de bază prin metoda costului minim pe

linie. SoluĠia este nedegenerată úi avem:
C0 = 175 + 400 +50 = 625 u.m. pentru soluĠia X0 : x13 = 50, x22 = 175,
x23 = 100, x31 = 100, x32 = 25.
vj v1 = 4 v2 =2 v3 =1
ui
u1 = -1 3 1 0 -2 -2 0 50 50
u2 = -1 3 1 0 1 0 0 T 175- T 100 100 75 100
u3 = 0 4 2 1 0 0 1 100- T 25+ T 125
Avem: C1 625 100 1 525 u.m. pentru soluĠia X1 : x13 = 50,

x21 = 100, x22 = 75, x23 =100, x32 = 125.
vj v1 = 2 v2 =1 v3 =0
ui
u1 = 0 2 1 0 -3 -2 0 50 50
u2 = 0 2 1 0 0 0 0 100 75+ T 100- T 100 175
u3 = 1 3 2 1 -1 0 1 125- T T 25 100

Pentru soluĠia de bază X2 : x13 = 50, x21 = 100, x22 = 175, x32 =25,
x33 = 100 avem costul C2 C1 T max'i j 525 100 1 425 u.m.
vj v1 = 2 v2 =1 v3 =-1
ui
u1 = 1 3 2 0 -2 -1 0
u2 = 0 2 1 -1 0 0 -1
u3 = 1 3 2 0 -1 0 0
SoluĠia optimă este X2 cu costul total de transport C2 = 425 u.m.
Deoarece x13 =50 0, x23 = 100 0 rezultă că depozitul D1 nu-úi

poate transporta făina nici la F1, nici la F2 iar depozitul D2 rămâne cu
o cantitate de 100 unităĠi fizice netransportate. Trebuie deci ca D1 úi
D2 să-úi mai caute o altă fabrică unde să-úi transporte făina.
5.5
Trei staĠii de benzină P1, P2, P3 se aprovizionează de la
rafinăriile R1, R2,R3. Costurile unitare de transport, disponibilul
rafinăriilor precum úi necesarul staĠiilor de benzină se află în tabelul:
Pj P1 P2 P3 D
Ri
R1 5 4 2 90
R2 2 6 3 70
R3 3 1 6 140
300
N 50 60 40 150

Matematici Economice

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Matematici Economice

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

1

1. SpaĠii úi subspaĠii liniare (vectoriale)

Să se arate că mulĠimea M m,n(ъ) a matricilor de ordinul (m,n)

cu elemente reale formează spaĠiul liniar peste ъ.

Fie A ai j i 1,m , B bi j i 1,m

Definim cele două operaĠii ale spaĠiului vectorial:

Verificăm întâi proprietăĠile de grup:

Avem: (A + B) + C = ai j  bi j i 1,m ci j i 1,m ai j  bi j  ci j i 1,m

G2. Elementul neutru este matricea nulă O 0 i 1,m

G3. Elementul simetric

a.î. A + (-A) = (-A) + A = O

deci: A + B = B + A  A,B  M m,n(ъ).

Verificăm acum proprietăĠile legii externe:

1 este scalarul cunoscut din ъ.

convergente formează spaĠiu vectorial peste ъ.

^an`n ^bn`n ^an  bn`n  S

deoarece úi úirurile ^an  bn `n úi ^D an `n sunt convergente.

Se verifică uúor proprietăĠile spaĠiului vectorial, elementul

convergente către zero formează un subspaĠiu al lui S (vezi 1.2 ).

Fie ^xn `n , ^yn `n două úiruri din S0 adică ^xn `n o 0 , ^yn `n o 0.

Rezultă: ^xn  yn ` o 0 úi ^Dxn ` o 0 , deci ^xn  yn `  S0 , ^Dxn `n  S0 .

Cum S0 conĠine úi úirul {0}, rezultă că S0 este subspaĠiu vectorial al

úi continue pe [a,b]  ъ. Să se arate că C [a,b] formează spaĠiu

FuncĠiile f + g, D f  C [a,b] fiind úi ele definite úi continue pe [a,b].

2) >D f  g @ x D  >f x  g x @ Df x  Dg x unde x  >a, b@ .

Deci: D (f+g)=Df + Dg () f,g  C [a,b] úi () x  [a,b], () D  ъ.

3). > D  E  f @ x D  E  f x Df x  E f x () x  [a,b].

Deci: (D  E)f Df  Ef () f  C [a,b] úi  D, E  ъ.

4). 1 f f () f  C [a,b].

Să se arate că X ^ x1, x 2,..., xn1,0 t / xi  ъ, i `

subspaĠiu liniar al lui (ъn,ъ).

Este evident că X  ъn. Avem:

xy x1, x 2,..., xn1, o t  y1, y 2..., yn1,0 t

Dx D x1, x 2,..., xn 1,0 t Dx1, Dx 2,..., Dxn1,0 t

2. Sisteme de vectori liniari dependenĠi, independenĠi.

Metoda Gauss-Jordan sau regula dreptunghiului poate fi

Varianta 2: Aplicăm metoda Gauss-Jordan. Sistemul se scrie:

Considerând: c = Dъ , d = Eъ, obĠinem:

Avem patru vectori în M 2,2(ъ). Fie: av1 + bv2 + cv3 + dv4 = 0

Rezultă că sistemul are doar soluĠia banală: a = b = c = d = 0, deci

Fie în ъn vectorii a,b,c liniar independenĠi. Să se stabilească

Fie scalarii D, E, J din ъ astfel încât:

Putem determina scalarii D,Eъ astfel încât: v1 = Dv2 + Ev3 ?

 sistem incompatibil  Ӌ D,Eъ a.î. să aibă relaĠia dată.

Ce condiĠii trebuie să îndeplinească a,b,c,d astfel încât vectorii să fie

FormaĠi toate bazele posibile în ъ3 cu aceúti vectori.

Putem forma cel mult C34 4 baze în ъ3 cu vectorii daĠi.

dependenĠi  nu formează bază în ъ3.

I) Dacă mъ\{-2,1} atunci A z 0 deci vectorii sunt liniar

independenĠi úi formează bază în ъ3.

 dependenĠa vectorilor este v1  v 2  v 3 0.

b) ^a2, a3 , a 4 ` nu formează bază în ъ3.

c) ^a1, a3 , a4 ` formează bază în ъ3.

d) ^a1, a2, a3 ` formează bază în ъ3.

e) Vectorul a2 se poate scrie ca combinaĠie liniară de a1, a3, a4.

f) Cu vectorii ^a1, a2, a3 , a 4 ` putem forma cel puĠin c 34 baze în ъ3.

a) O bază în ъ3 nu poate fi formată din 4 vectori, deci afirmaĠia e

Avem: rA = 3 < numărul vectorilor  ^a1, a2, a3, a4 ` liniar

dependenĠi  există scalarii D, E, J, G astfel încât:

afirmaĠia dată este falsă.

Pentru ce valori ale lui a vectorii nu formează bază în ъ4.

Pentru ca vectorii să nu formeze bază în ъ4 trebuie să fie liniar

dependenĠi deci A 0 adică a  ^ 2, 0`.

Avem: (A + B) + C = ai j bi j i 1,m ci j i 1,m ai j bi j ci j i 1,m

deci: A + B = B + A A,B M m,n(ъ).

^an`n ^bn`n ^an bn`n S

deoarece úi úirurile ^an bn `n úi ^D an `n sunt convergente.

Rezultă: ^xn yn ` o 0 úi ^Dxn ` o 0 , deci ^xn yn ` S0 , ^Dxn `n S0 .

úi continue pe [a,b] ъ. Să se arate că C [a,b] formează spaĠiu

FuncĠiile f + g, D f C [a,b] fiind úi ele definite úi continue pe [a,b].

2) >Df g@ x D >f x gx @ Df x Dgx unde x >a, b@ .

Deci: D (f+g)=Df + Dg () f,g C [a,b] úi () x [a,b], () D ъ.

3). >D E f @ x D E f x Df x E f x () x [a,b].

Deci: (D E)f Df Ef () f C [a,b] úi D, E ъ.

4). 1 f f () f C [a,b].

Să se arate că X ^x1, x 2,..., xn1,0t / xi ъ, i `

Este evident că X ъn. Avem:

xy x1, x 2,..., xn1, ot y1, y 2..., yn1,0t

Dx Dx1, x 2,..., xn 1,0 t Dx1, Dx 2,..., Dxn1,0t

Considerând: c = Dъ , d = Eъ, obĠinem:

Putem determina scalarii D,Eъ astfel încât: v1 = Dv2 + Ev3 ?

sistem incompatibil Ӌ D,Eъ a.î. să aibă relaĠia dată.

dependenĠi nu formează bază în ъ3.

I) Dacă mъ\{-2,1} atunci A z 0 deci vectorii sunt liniar

dependenĠa vectorilor este v1 v 2 v 3 0.

Avem: rA = 3 < numărul vectorilor ^a1, a2, a3, a4 ` liniar

dependenĠi există scalarii D, E, J, G astfel încât:

dependenĠi deci A 0 adică a ^ 2, 0`.

v 0 v1 0 v 2 1 v 3 0 v 4 deci are coordonatele 0, 0, 1, 0 în

Dacă notăm cu A matricea bazei avem: aB A 1a , b B A 1b .

DeterminaĠi vectorul v ъ3 care are în baza dată coordonatele

Din vB A 1v rezultă v = AvB unde A este matricea bazei.

b) vB A 1v , vB B1v. aplicăm metoda Gauss-Jordan:

Din formula vB A 1 v unde A este matricea bazei,

a) Trebuie să arătăm că vectorii c,d ъ2 sunt liniar independenĠi.

cu coeficienĠi reali. Fie vectorul Px a0 a1x ... an xn Pn x .

P( x ) b0 b1( x a) ... bn ( x a)n

Pc( x ) b1 2b2 ( x a) ... nbn ( x a)n 1

Pcc( x ) 2b2 3 2 b3 ( x a) ... n(n 1)bn ( x a)n 2

P(n) ( x ) n(n 1)(n 2)...2 1 bn .

Pentru XS 0 obĠinem XB B 1b (formula care dă soluĠia de

SoluĠiile de bază X2, X3 nu corespund deoarece au y1 0 .

§ D 2 x12 E2 y12 2DE x1y1 2Dx 2 2E y 2 ·

§ Dx1 Ey1 Dx 2 E y 2 4Dx 3 4E y 3 ·

§ Dx1 Ey1 3Dx 2 3E y 2 2Dx 3 2E y 3 4·