You are on page 1of 33
Capitolul al XI-lea ANALIZATORII Notiuni generale despre analizatori si organele de simt, Marele savant rus I. M. Secenov a introdus in fiziologie notiunea de anali- zatori, Mai tarziu ea a fost dezvoltata si fundamentata in mod experimental de IP. Pavlov. Analizatorul consta din: 1) receptor, care receptioneaza schimbarile ce au loc in mediul extern si mediul intern; 2) segmentul conductor, format din neuroni senzitivi si tofi neuronii intercalari ascendenti gi 3) segmentul central, care se afl in scoar{a emisferelor mari. Conform acestei conceptii, organele de simf gi receptorii lor sunt o portiune periferica a diferitelor analizatori ai orga- nismului. Excitatiile, receptionate de ei ajung la creier, unde sunt supuse unei analize yi sinteze foaite fie i complexe in scoarta emisferelor mari. Accast& scoarta are cea mai superioara organizatie la om, datorita cdrui fapt organismul lui posed cea mai perfect legatura cu mediul extern. Analizatorul cuprinde numai o parte a arcului reflex. De la el excitatia se transmite prin neuronii intercalari spre neuronul motor. Analizatorul vizual Analizatorul vizual este format din organul véizului (receptorul segmentului periferic), reprezentat de globul ocular cu toate anexele sale, calea de conducere cau segmentul intermediar gi segmentul cortical de proiectie (segmentul central). ‘Ontogeneza ochiului. Aparatul receptor al ochiului retina si nervul optic - se deavolta sub forma de excrescen(a a tubului cerebral. In stadiul timpurlu al embriogeneze, din pereti lateral fai creferului intermediar se formeaza dowa vezicule oculare. Ele se intind spre ectodermul capului, Jocul lor de unire cu vezicula cerebrala se ingusteaza, transformandu-se mai tarziu in nervul optic, Jar dupa aceia - in tractul optic. Peretele anterior ingrogat al veziculei oculare ce invagineazd treptat Induntru, datorita carui fapt apare calcele ocular cu peretii dubli. Din calicele ocular se dezvelti retina, cu stratul ei optic intern si pigmentar extern. in locul de contact al veziculel oculare cu ec: Todermul, acesta formeazd o ingrogare, care, diferentiindu-se, se transforma in cristal, Dinapoia, cristalinul, mai ales din elemente glial (de sprijin) ale foitel interne a calicelui ocular, se dezvolti corpul vitros. Din mezenchimul care inconjoara calicele ocular se dezvolta inveligurile vascular gi fibros ale globului ocular. Ochiul sau organul vazului (oculus, gr. ophthalmos) Organul vederii se afld in regiunea orbitara, constituita din cele dowd ca- vitati orbitare (cavum orbitae). Ochiul este un organ pereche, format din: globul sau bulbul ocular gi organele anexe ale globului ocular (fig. 285, 286). v7 ANATOMIA OMULUL Fig. 285. Sectione mediosagitola pin orbita, cu evidenfierea globului ‘ocular $!@ organelor anexe. T= sins frontal: 2- m, able sup, 3-m.tidic&tor ol pleoapel uperiogre; 4m. crept superior 5 corpul adipes a orbit 6 nervul optic: 7- m. rect medial: 8-m. rectlaterar: ?-m,rectiint: 10-n. Infraorbiter 11 sinus manson; 12m, oblic int; 13 capsula bbulbulul(Tenon): 14- corpul vitos: 15- scierotica: 16- erétalinut 17 insu 18- comes: 19- umoarea apoass: 20 - membrana tarsus superior 21 -fomixul conjunctival sup: 22. spranceneie: 29~m. frontol 24-Hralul subecent al piel 25- pieles. 2 1 8 Bulbul ocular (bulbus oculi) Are forma wnei sfere “legate” cu nervul optic. Este alcatuit din trei tunici concentrice, cu o parte anterioard mai proeminenta si confine mediile trans- parente ale ochiului, tensiunea acestora este necesard vederii si da bulbului o fermitate care poate fi apreciata si masurata clinic. In unele cazuri globul ocular poate fi mai alungit, fapt ce determin starea de miopie; daca axul anteroposte- rior al globului ocular este, dimpotriva, mai scurt, se produce hipermetropia. Bulbul ocular ocupé partea anterioara a orbitei gi este putin mai apropiat dle peretele ¢i lateral. Axele celor doi ochi sunt aproape paralele, in timp ce ale orbitelor diverg in mod net; axul globului ocular nu coincide cu cel al orbitei. Peretele bulbului ocular este format din afara-induntru, din cele trei tu- nici: > 0 tunica fibroasa, formata din sclerotic si cornee; > 0 tunicé vasculara, aledtuita din coroida, corp ciliar gi iris gi > 0 tunica nervoasa, constituita din retina optica (pars optica retinae) st cea oarbii (pars eaeca retinae). Confinutul lui este reprezentat prin mediile transparente: comneea, umoa- rea apoasa, cristalinul si corpul vitros. Tunica fibroasa (sclerotica) (tunica fibrosa bulbi) Sclerotica (sclera) este membrana conjunctiva externa, fibroasa, rezis- tent, groasa, inextensibila, a bulbului ocular. Ea este omoloaga durei mater, deoarece globul ocular, cum sa mentionat mai sus este considerat, din punct de vedere al genezei sale, un diverticul specializat al diencetalului. Schematic, scle- torica reprezinta cele 5/6 posterioare ale unei sfere. Este alba la exterior gi bru- n& la interior datorita unui strat pigmentar (lamina fusca sclerae), care o uneste de tunica vascularé. La suprafaté este in raport cu mugchii motori ai globului ocular gi cu capsula lui Tenon (vagina bulbi). Ea prezinta numeroase orificii. 578 CAPITOWL XI Anotizator NM RMB 224s 67 Fig. 286. Globul ocular (tunic) - schema, 1. polul anterior al crstainulu 2- fala antetioard a come! (lama elastica ant): 3- tata post. come! ama elasticé pect; 4. stneterul pupiiei 5 nauk G- unghil idocomwul 7 yuna scloe 8 sinusul venos al sclerel: 9m. cla, bre citculare; 10- conjunctiva bulbUlu 11 - mela, bre metidionale: 12 -sclerotica: 13 -pariea clara a teline: 14-stratu pigmentar al corpuli cliar, 15.18, 24~ spatul perivascular (pericoroicion); 16m, crept lateral: 17 - coroide: 19 foveoia ‘centrala: 20-2, centtald a retin’; 2) - vagina n, optic: 2- lame ciurvité a sclerel: 23 - sclera: 24- partes optic® a retinet 25 - strat pigment ai retine: 26-m. drept medial, 28 fibre zonulore {zonuleicliare: 29 -epiteiu| conjunetiv cl bubuli: 30-rima comeai: 31 - Ig, pectinat ol isu ‘32 camera posterioara a globulul ocular 33- comea: 34- fata posterioard alirsulu, 35 - ota onterioaré al svi 36 - camera anteriogré al globului ccuer: 37 -epitell comes 38- orbicull! Cilor: 39 - corpul cllar; 40 polu posterior al crstalinulu: 41 - marginee dental: 42 porfiunen: pigmentora: 43 - partea opticé a reline! a) La polul posterior se gasesc orificiile nervului optic, o lama ciuruita, strabatuta de axonii celulelor ganglionare, care formeaz& nervul optic. Orificiile se gisesc la 3 mm medial de polul posterior al ochfului. Prin aceasta agezare este evitata superpozitia emergentei nervului optic (papila opticd) cu zona cea mai sensibila a retinei (macula lutea), care se gaseste la capatul posterior al axului vizual. In jurul acestui orificiu principal se gasesc orificile arterelor gi nervilor ciliari posteriori. ») Putin posterior de planul frontal mijlociu, numit ecuator, patra orificii dau trecere venelor vorticoase {vene ale coroidei). ¢} La polul anterior al bulbului ocular se gaseste deschiderea corneand, orificiul mare unde este agezata cornea; in jur sunt dispuse micile orificii ale arterelor gi venelor ciliare anterioare. Corneea. Este o porjiune transparent incadrata in scleroticd intregind sesimea ei anterioara. Corneea proemina anterior, raza curburii sale fiind mai 579 ANATOMIA OMULUI mica (8 mm) decat a scleroticei (ale crei raze sunt de circa 12 mm); neregulari- tatile ei de curbura contribuie la producerea astigmatismului, Fata posterioara a corneei delimiteazé camera anterioara a globului ocular, care contine umoarea apoasa. Comeca nu este vascularizala, dar este bogal inervala de catre nervi cilia ri; in cursul anesteziei generale sensibilitatea sa dispare ultima. Limbul cornean (limbus corneae) este zona de unire a corneei cu sclerotica; tunica vasculara adera aici de partea profunda. Fibre conjunctivo-elastice se organizeazd intr-un ligament pectinat al unghiului irido-corneean, care se pre- lungeste posterior prin mugchiul ciliar gi prin periferia irisului. Un canal inelar fara perete propriti este sapat in jurul limbului; este sinu- sul venos al scleroticei (sinus venosus sclerae) sau canalul Schlemm. Corneea este structurata din 5 straturi: epiteliul pavimentos stratificat, care continua epiteliul conjunctivei bulbare, lama limitanta interioaré, substan ta propie, lama limitanta posterioara si endoteliul camerei anterioare oculare. ‘Tunica vasculara (tunica vasculosa bulbi) © membrana musculo-vasculara dubleaza in interior membrana fibroasa. Ea adera de fata profunda a scleroticei, dar réméne la distanta de cornee. Cu- prinde dinapoi-inainte: coroida, corpul ciliar si irisul numite, uneori, toate la un loc, tractul uveal Coroida (choroidea). Interpusa intre sclerotica si retind, ea ocupa cele doud treimi posterioare ale globului ocular. Omoloaga a pici mater, are in mod esenti- al structura vasculara. Vasele (arterele ciliare scurte posterioare) strabat lamina fusca pentru a ajunge la ea, Suprafata interna, neteda, pigmentata, corespunde retinei ffira sd adere la ea. Posterior, coroida este strabatuta de nervul optic. An- terior se continua cu portiunea ciliara; 0 linie circulara neregulata, numita ora serrata, delimiteaza aceste doua portiuni ale tunicii vasculare, Corpul ciliar (corpus ciliare). Seaména cu un inel turtit care, pe sectiunea transversala, are forma triunghiulara si este situat inaintea ecuatorului globului ocular, intre ora serrata si iris. Fata externa cuprinde doud segmente: unul ante- rior, format de procesele ciliare (processus ciliares), altul posteriar, constitiit de orbiculus ciliaris, Procesele ciliare sunt ghemuri vasculare dependente de arte- rele ciliare lungi, continute in fesut conjunetiv lax gi se dispune sub forma unei coroane ciliare. Orbiculus ciliaris este 0 zona plisata, concentric, ce urmeazi coroanei ciliare. Muschiul ciliar (m.citiaris) ocupa partea externa a corpului ciliar si se insera pe capatul anterior al scleroticii; cuprinde fibre circulare gi fibre me- Tidionale, antero-posterioare, care se continua cu fibre radiare. Mugchiul ciliar este bogat inervat si, prin actiunea sa, este mugchiul acomodarii la apropiere gi distanga, actionand asupra zonulei lui Zinn si, prin ea, asupra cristalimului Irisul (iris). Se prezinta ca o diafragma verticala, circulara, care regleaza cantitatea de lumina ce patrunde in bulbul ocular. Este ugor concav posterior gi prezinta, in centru, un orificiu numit pupila (pupilla). Circumferinja mare a irisului se continua, la nivelul limbului corneean si al ligamentului pectinat (lig. pectinatum anguli irido-cornealis), cu corpul ciliar. Fafa sa posterioara este neagra si priveste fata anterioara a cristalinului. Fata anterioard a irisului prezinté proeminente radiare; culoarea sa variaza individual 580 CAPTOWLX! Analizatori dupa cantitatea de pigment continuta in celulele sale. Irisul se scalda in umoa- rea apoasa gi imparte spatiul care confine acest lichid intr-o camera anterioara gi una posterioara. El contine fibre musculare care alc&tuiesc un mugchi circular, sfincter al pupilei (m. sphincter pupillae) si un mugchi radiar, dilatator al pupilei (m. dilatator pupillae). Este vascularizat de arterele ciliare Hungi 91 ciliare ante- rioare, care formeaza la periferia irisului un mare cere arterial (cireulus arteriosus iridis major). Irisul este inervat de nervii ciliari scurti, ramuri din ganglionul ciliar (sau oftalmie) si de nervii ciliari lungi, ramuri ale nervului nazal. Natura infiuxului luminos sau distanta de obiectul privit provoaca, pe cale reflex, contractia sau relaxarea mugchilor irisului, reflex cdutat frecvent in cadrul examenului clinic. Tunica nervoasa (retina) (tunica interna bulbi) Este formata din retina, care este partea principala, din punct de vedere functional, a globului ocula: si este totodatA cea mai profunda. Se intinde de la nervul optic pana la pupila si este impartita in trei segmente: > partea optica a retinei (pars optica), pana la ora serrata; > partea ciliard (pars ciliaris), pana la iris; > parten ian (pars dic) pind la pupils, >» Pars cveca retinas Retina optica este aparatul de receptie a excitatiilor vizuale. Este situata posterior, in raport cu coroida si fara sa adere de ea. Retina vizuala se intinde de la punctul de intrare a nervului optic in globul ocular, pn’ aproape de corpul ciliar, unde se termina printr-o margine bine delimitata, vizibila cu ochiul liber, numitd ora serrata (margine dintata). Retina vizuala prezinté o regiune mica, numita pata galbena (macula lutea), adaptata pentru vederea precisa a obiectelor. Retina vizuala este o mebrand a cirei grosime se micsoreaz& dinapoi-inainte; de la 350 microni (p), cat are in vecindtatea pupilei, grosimea scade la 100 microni {u) in apropierea de ora serrata si este constituitd din 10 straturi suprapuse care sunt, dinafard, induntru, adicd de la coroida spre corpul vitros, urmaitoarele: > stratul pigmentar, situat imediat sub coroida si alcatuit din celule pig- mentare; > stratul conurilor gi al bastonaselor, numit gi strat striat gros de 50-60 microni (3); > limitanta externa, care este 0 membrana foarte subtire formata din prelungirile externe ale celulelor nevrogliice (Miller) situate in stratul neuronilor bipolari; > stratul granular extern, gros de 60 microni (j), format din 5-6 randuri de nuclei care apartin celulelor vizuale - conuri si bastonase; > stratul plexiform extern, format din conexiunile sinaptice dintre celulele vizuale si dendritele neuronilor bipolari, > stratut granular intern, mai putin gros decat cel granular extern, alcatuit din nucleii celulelor nervoase bipolare, nucleii celulelor de asociatie (ce ule orizontale gi celule amacrine) gi nucleii celulelor nevrogliice Maller; > stratul plexiform intern, rezultat, ca gi cel plexiform extern, din conexit- nile sinaptice ale celulelor bipolare si multipolare; > stratul neuronilor multipolari; 581 ANATOMIA OMULUL > stratul fibrelor optice, format din fibre amielinice dispuse paralel cu suprafata retinei; > limitanta interna, membrana subjire care limiteaza retina de corpul vi- tros, format din fuziunea prelungirilor interne ale celulelor lui Miller. Picand o sintezi, mentionam, c& celulele vizuale, senzoriale, cu conuri (7 min) sau cu bastonase (130 min) (stratum neuroepitheliale) sunt in legatura (sinapsa) cu neuronii bipolari ai cali optice; ei se “anastomozeaza” cu neuronii multipolari (stratum granulare nervi optici) ai céror axoni formeaza nervul optic, aceasta paraseste bulbul ocular trecénd in orbit si apoi, prin gaura optica, pa- trunde in cutia craniana. Papila nervului optic (discus n. optici) este o pata clara, circulara, de 1,5 cm diametru, functional oarba gi situat medial de polul posterior al bulbului ocu- lar, raspunde locului de formare a nervului optic si arterei oftalmice, deci hilului vasculo-nervos. ‘Macula (macula lutea) sau pata galbend este o regiune eliptica de 1,5-3 mm, situata exact in polul posterior al globului ocular. Ea prezinta o depresiune central fovea centralis). Structura retinei este modificata la nivelul maculei: nu 8€ gasesc decat celule cu conuri specializate pentru vederea cea mai precisa si colorata. Impresiile vizuale aici nu sufera difuziune si se fac cele mai precise si clare imagini (se vede cu toat retina, dar se priveste cu macula’). Doua axe perpendiculare una pe alta, ce trec prin macula, impart retina optica in patru cadrane: supero-medial, infero-medial, ambele formand campul nazal (care priveste lateral) si supero-lateral gi infero-lateral, constituind im- preuna campul temporal ( care priveste de partea mediala sau nazala); razele juminoase se incrucigeaza. Retina eilio-riand (pars citiare et pars iridica retinae) e mult mai subtire; ea in- cepe la nivelul orei serrata si cAptugeste fata interna a corpului ciliar si fata poste- rioard a irisului; nu confine celule vizuale; este retina oarba (pars caeca retinae) > Portiunea ciliara a retinei se intinde de la ora serrata pana la margi- nea ciliara a irisului; este format din doua straturi de celule epiteliale; stratul extern, pigmentat, ce continua in aceasta regiune stratul pigmental al retinei viguale, cel mai intern este alcatuit din celule de sustinere modificate si este acopetit pe fala interud de © cuticula, prelungire # Tiitantel interne a retinei Celulele stratului intern formeazi un sistem de fibre inextensibile si transparente, care se insera pe cristalin, in regiunea sa ecuatoriala, constituind Abrele zonulei ciliare a lui Zinn (ligamentul de suspensie a cristalinului). In zona proceselor ciliare aceste celule, avand proprietati secretoare, elaboreaza umoa- rea apoasi, Retina iriand este o prelungire a retinei ciliare si tapeteaza fata posterioara a irisului, flind formata din doua straturi: anterior, constituit din celule mio- epiteliale (mugchiu! dilatator al pupilei) si altul posterior, pigmentat, format din celule cubice (epiteliul posterior al irisului) pigmentare. Vascularizatia. Vasele retinei provin dintr-o ramura a arterei oftalmice, numiti artera central a retinei, care urmeazé nervul optic; plecdnd din central papilei se divide intr-o ramu scendent ‘una infe- 1 una descendent, terminandu-se intr-o rejea capilara. Trei arteriole, una superioara, hoard gi alta mediald, vascularizeazh regiunea maculei ‘O vena centraia a retinei dreneaza ventulele mai mult sau mai putin satelite arteriolelor si se vvarsa in vena oftalmica. Vasele retinel tec in interiorul necvulul optic. 582 CAPMTOWL XI Analizator Mediile transparente continute in globul ocular Umoarea apoasi (humor aquosus). Este un lichid incolor, limpede, ocu- pand camera anterioara a bulbului ocular, intre cornee gi cristalin. Irisul im- parte acest spatiu in doua subcamere: anterioara (camera anterior bulbi) gi posterioara (camera posterior bulbi), ambele comunicand prin orificiul pupilar. Umoarea apoasa este secretata de procesele ciliare si drenata prin sinusul venos irido-cornean al scleroticii (Schlemm). Cristalinul (lens). El are forma unei lentile biconvexe si este situat inapoia irisului si inaintea corpului vitros, in dreptul proceselor ciliare si a muschiului ciliar. Fata lui posterioara este mai bombata decat cea anterioarai. Este invelit de © capsula (capsula lentis), din care poate fi extras operator in caz de opacifiere sau cataract, Este mentinut in pozitie de un ligament suspensor (zonula Zinn), constituit din fihre transparente, care merg de la fata interna a corpului ciliar la periferia cristalinului pe cristaloida (capsula cristalinului). In repaus, zonula este intinsa si cristalinul reglat pentru vederea la distanta. Cand mugchiul ciliar se contracta zonula se relaxeaza, convexitatea cristalinului creste si ¢ posibilé vederea de aproape; acesta este mecanismul acomodétrii Ia distanta. La adultii in varsta pierderea elasticitatii cristalinului determina presbitia, iar pierderea transparentei produce cataracta, Cristalinul nu are nici vase sangvine, nici ner- vi, Nutritia cristalinului se realizeaza prin difuziune de la nivelul vaselor proce- selor ciliare. Corpul vitros (corpus vitreum). E situat indaratul cristalimului gi al zomulei siapare ca un lichid vascos 1 transparent, inconyurat de membrana vitrea. Este deprimat anterior, unde, in foseta hialoida (fossa hyaloidea), primeste fata pos- terioard a cristalinului. Este strabatut uneori, dinapoi-inainte, de un canal hia- loidian (canalis hyaloideus), urma a unei artere hialoide in viata embrionard. Corpul vitros, pe langé faptul ca reprezinta un mediu refringent, contribuie la mentinerea cristalinului in pozitia sa si impiedica dezlipirea retinei, avand rol sin nutriia acestei tunici nervoase a globului ocular. Regiunea palpebralé Este o regiune superticiala, care cuprinde pleoapele (superioara, interioara) si aparatul lacrimal anexat lor. Pleoapele (palpebrae). Sunt pliuri musculo-tegumentare care limiteaza, prin marginile lor libere, deschizdtura palpebrala (rima palpebrarum). Ble apara bulbul ocular gi, prin migcarile lor, ii umezesc suprafata, imprastiind secretia glandei lacrimale. Deschiderea gi inchiderea pleoapelor nu este 0 simpla mis- care de ridicare si coborare, ci o migcare de stergere, orientatA medial si mai puternica la pleoapa inferioara; aceasta migcare este posibila datorita structurii pleoapelor. Fiecare pleoapa prezinté o parte oculara sau tarsald, convex mer- sand pand la marginea libera si o parte orbitara, care raspunde corpului grisos al orbitei; cele doua parti sunt despartite prin ganturile palpebrale superior si inferior. Extremitatile pleoapelor formeaza, reunindu-se, comisurile: comisura palpebral mediala gi comisura palpebrala laterald. Marginea libera prezinta 0 buza anterioara (limbus palpebralis anterior), pe care se afid cilii $i o buz& pos- terioara (limbus palpebralis posterior), care delimiteaza, cu cornea, santul lacri- 583 ANATOMIA OMULUL mal (rivus lacrimatis). Buza anterioara este in continuarea pielii. Buza posterioa- 14 prezint& 20-30 de orificii ale glandelor lui Meibornius. In patrimea interna a marginii libere a pleoapelor se gaseste 0 mic& proeminenta, papila lacrimala, in varful creia se deschide un orificiu, punctul lacrimal. Medial de papila se afla o portiune lipsita de cli, care delimiteaza, cu portiunea opusa a celeilalte pleoape, lacul lacrimal, a cArui portiune fundica este ocupat de o proeminenta, carun- cula lacrimala, si de plica semilunara a conjunctivei (a 3-a pleoapa, omoloaga membranei nictitante a animalelor) Pleoapelor li se descriu urmatoarele planuri stratigrafice: piele, tesut celu- lar subcutanat, strat muscular, tarsul, strat glandular si conjunctiva. > Pielea este subtire si mobila pe stratul subiacent. > Tesutul subcutanat este constituit de un strat subtire de fibre conjune- tive, ugor infiltrabil cu sange, puroi, edem; comunica cu stratul sub- cutanat al fetei si subaponevrotic al calvariei. > Stratul muscular este format din muschiul orbicular al pleoapelor si muschii tarsal 1. Muschiul orbicular al pleoapelor (m. orbicwlaris oculi) este un mugchi pielos, concentric la despicatura palpebrala, si cuprinde: 1) © portiune palpebrala (de la un ligament la altul) formata din 4 segmen- te: marginal preciliara, marginala retrociliaré, muschiul lui Riolan sau portiunea pretarsal si portiunea preseptala sau muschiul tensor al domului lacrimal; 2) 0 portiune orbitara, periferica, care acopera marginile superioara si inferioara ale orbitei, fixata pe marginile superioara gi inferioara a liga- mentului palpebral medial (tendonul direct); 3) © portiune lacrimala intre tendonul frént al ligamentului palpebral me- dial si septul orbitar posterior (muschiul lui Horner); se insera posterior ligamentului palpebral medial gi inconjoara canaliculul lacrimal. Il, Muschi tarsali sau mugchii palpebrali superior si inferior sunt mugchi netezi si orientati vertical. Ei unesc marginile periferice ale portiunilor tarsale cu tendoanele muschilor ridicator al pleoapei superioare si drept inferior. Mugchiul tarsal superior, anexat mugchiului ridicator al pleoapei superioare, se fixeazd pe marginea superioara a tarsului prin portiunile central si medial; el inconjoara regiunea palpebral a glandei lacrimale prin portiunea sa laterala. Muschiul tarsal inferior formeaza 0 expansiune, care pleaca de pe mugchiul drept inferior pe tars, pana in vecinatatea marginii inferioare a orbitei >” Stratul fibroelastic este format de tars si septul orbitar. I. Tarsul pleoapelor este reprezentat de doua lame fibroase, conjunctive, dense, rezistente, convexe, care ocupa partea oculara a pleoapelor. Extremitatile lor se unesc cu ligamentul palpebral lateral fixat sub sutura fronto-zigomatica si cu ligamentul palpebral medial, care se atageaza celor doua buze ale gantului lacrimal (tendon direct interior, tendon reflectat posterior). Tl Septul arhitar este tin ligament larg, o lama fihro-conjimetivs, care uneste buza posterioard a marginii orbitare cu marginea perifericd a tarsului (in afara muschiului ridicator al pleoapei, pe care septul il insoteste pana la margine). > Glandele palpebrale (stratul glandular) sunt urmatoarele: 1) glandele tarsale ale lui Meibomius sunt dezvoltate in regiunea tarsului si se deschid pe marginile libere ale pleoapelor; 584 CAPTOWLX! Analizator 2) glandele ciliare al lui Mall sunt glande sudoripare modificate, situate intre cili; 3) glandele sebacee ale lui Zeiss sunt glande sebacee anexate cililor. > Conjunctiva (tunica conjunctiva) este 0 membrana subtire, lucioasa, transparentd, care porneste de la marginea libera a pleoapelor, inapoia orificiilor glandelor tarsale, ader& pe fata posterioara a pleoapelor (tunica conjunctiva pal- pebrarum), de unde se reflect si trece pe fata anterioara a globului ocular (tunica conjunctiva bulbi). La locul de rasfrangere formeaza fornixurile conjunctivale supe- rior si inferior. Conjunctiva acopera partea anterioara a scleroticei, frd sa adere de ea gi pe cea a corneei, de care este nedisociabila. In unghiul medial al ochiului conjunctiva da nastere unui pliu vertical, falciform, cu marginea laterala libera si concava; este plica semilunara conjunctival, care acoperd caruncula lacrimala. Aparatul lacrimal (apparatus lacrimalis) (fig. 287) Este format de glanda lacrimala gi caile lacrimale. Glanda lacrimal este situat& in unghiul lateral si superior al orbitei. Ea secret lacrimile care umezesc polul anterior al globului ocular. In unghiul me- dial al ochiului lacrimile se aduna in sacul lacrimal gi sunt conduse in meatul inferior al foselor nazale prin intermediul cailor lacrimale. Glanda lacrimala (glandula lacrimatis) cuprinde o parte principala, orbitara (pars orbitatis) gi o pate accesorie, palpebral (pars palpebralis), separate prin tendonul mugchiului ridicator al pleoapei superioare. Canalele excretoare (15-20) au un traiect usor oblic anteroinferior gi se deschid in fornixul conjunctival superior. Caile lacrimale. Lacrimile sunt culese de canaliculele lacrimale. Acestea incep la nivelul punctelor lacrimale, situate medial, pe marginea libera a pleoa- pelor, punctul inferior fiind putin mai medial decat cel superior. De aici ele pre- “8 123 46 Fig, 287. Aporatul lacrimal. 1 iosa cramiana antenoora: 2. partea orbitals a slande! 3-septulintergiandular o Gglendei locrimale: 4-partea palpebsold al glance! lactimate: 5+ ductul laccimat superior, 6-lig. palpebral laterai plica semiiunarés 8-n.infoorbitr 9 sontul lacrimal: 10 “conalutiacrimo-nazot 11 -coruncuia lacrimal: 12-m.oblic mare: 13 -m ridicdter al pleoape! superioore: 14-0... frontal superior 15 -sinusu frontal 585. ANATOMIA OMULUI zint& un traiect curb, aproape in unghi drept. Cele dowd canale lacrimale sunt cuprinse in partea lacrimala a mugchiului orbicular al pleoapelor si se pot varsa independent intr-un diverticul al sacului lacrimal sau se pot reuni intr-un canal ‘comun care se deschide in sac. Sacul lacrimal (saccus lacrimalis) este un rezervor membranos cilindric, oFi- entat oblic inferior si ugor postero-lateral. El este situat in gantul lacrimal, fiind cuprins intre tendonul direct si cel reflectat ale mugchiului orbicular. Extremi- tatea superioara a sacului (fornixul) este la 1 cm de scripetele mugchiului oblic superior. Din punct de vedere clinic, este important raportul sacuhui lacrimal cu celulele etmoido-lacrimale, asezate medial. Canalul nazo-lacrimal (ductus nasolacrimalis) continua inferior sacul lacri- mal cu care realizeaz& un intreg morfofunctional. El este continut in canalul 0308 descris mai sus. Orificiul su inferior se deschide la 1 cm inapoia extremi- t&ti anterioare a meatului inferior. Regiunea retrobulbara Este spatiul dintre peretii orbitei posterior de capsula peribulbara. Contine grisimea retrobulbara (corpul adipos al orbitei) invelitd de 0 fascie conjunctiva (capsula lui Tenon), dependenta a capsulei peribulbare. Corpul adipos formeazii 0 cAptugeala moale gi elastica pentru globul ocular, ferindu-I de socuri. Pe aceasta fascie se inser& mugchiul orbitar, a cdrui origine se afla in fun- dul orbitei, in portiuinea laterala a fisurii orbitare superioare. Actiunea sa const in comprimarea grisimii retrobulbare si producerea, in consecinta, a exoftalmi- éi, find inervat de ortosimpaticul cervical. Fascia separa corpul adipos de globul ocular. Ea nu este unita prea strans cu globul ocular; intre ele ramane un spatiu ingust. Datorita acestui spatiu mobilitatea globului ocular nu este limitata. In regiunea retrobulbara se gasesc, de asemenea, muschii si formatiunile neurovasculare ale globului ocular. Muschii globului ocular Sunt in numar de 6: patru drepti: superior (m. rectus superior), lateral (m. rectus lateralis), medial (m. rectus medialis), inferior (m. rectus inferior) si 2 oblici: superior (m. obliquus superior), si inferior (m. obliquus inferior), la care se adauga muschiul ridicator al pleoapei superioare (m. levator palpebrae superior) intalnit in regiunea palpebrala. ‘Acesti muschi prezint& o fascie, prehungire a capsulei palpebrale, aderenta de corpul muschilor dar, la nivelul tendoanelor ce se inser pe sclerotica, sepa- rata de acestea printr-un tesut conjunctiv lax. Astfel fascia devine asemanatoare unei sinoviale, permitand alunecarea tendoanelor, fapt de mare importanta in operatiile de strabism. Actiunea lor poate fi sistematizata astfel: > mugchii drepti trag bulbul ocular fiecare de partea lui, fiind antagonisti; in plus, dreptul superior gi cel inferior executa, agonist, migcari de adductie; oblicii produc impreuna abductia bulbului ocular, dar, individual, sunt antago- nigti in migcarea de rotatie a lui. CAPMOWLX! Analizator ‘Sectorul conductor gi cel central al analizatorului vizual (fig. 288) Impresiile vizuale culese de retina, sunt la inceput, receptionate de celulele cu conuri gi cu bastonase, care nu apartin propriu-zis cil nervoase, ci sunt ce- ule senzoriale neuroepiteliale. Calea nervoasa confine, de fapt, trei neuroni, pe care-i prezentdm de la in- ceput pentru a inlesni intelegerii caii optice: > primul neuron pune in raport celulele vizuale (eu conuri sau cu basto- nage cu al doilea neuron. El este neuronul bipolar situat in intregime intrareti- nian. Ansamblul pericarionilor retinieni bipolari este echivalentul unui ganglion spinal sau cranian senzitiv; > al doilea neuron (celulele nervoase multipolare) igi are corpul si dendri- tele tot intraretinian gi este echivalentul cornmii posterior al maduvei. Axonul neuronultui al doilea iese din bulbul ocular in dreptul papilei optice si formea- 24 nervul optic (care nu este un nerv propriu-zis, ci un fascicul, deoarece este format de axonii centrali), chiasma si tractul optic. Chiasma optica este 0 in- crucigare a fibrelor nervului optic. La vertebratele inferioare (amfibii, reptile) in compozitia chiasmei intré toate fibrele nervilor optici gi de aceea ochiul sting se mis- c& independent de cel drept, campurile lor vizuale find separate - vederea monocu- lara. La maimute si la om se incrucigeaz aproape jumata- te din fibrele nervilor optici, adic numai cele care pornesc Fig. 288. Calea conductoare a ‘analizatorului optic. bipolore: 3 celvle ganglionare 4- n.opfic: §-chiasme optic 6- tractu optie; 7 - gangfonul citar; 8 pulvinar thaiam 9 - corpul gehicviat laterat 10. coticulul Superiog 11 -nucieul Petia 12- nucieuliakuboviciEcingher Wesifal 13- rodiotia opiica [facsiculul Gratclet: 14 - portiune din regiunea cecipiial a scaaray, anga fur ccolearing: 15 - ractul lectobubar: Te actu ectospinal: 17 -avelei motor ai nerviir cranieni: 18 inima: 19 -nucteli materi ai nerilorspinat 2)-mujchischeleticl:21 - cenrum ilespinae (C812) 22- ganglionul cervical superior: 23- plesul carotid. ANATOMIA OMULU! de la partile orientate spre nas ale ambelor retine. In felul acesta, tractul optic, care urmeaza chiasma este compus de fibrele nervoase emergente de la neuronii multipolari din partea laterala (temporala) a retinei ipsilaterale (de la globul ocu- lar din partea sa) si din partea mediala (nazala) a retinei contriaterale ( de la glo- bul ocular din partea opusd). Aceasta asiguré migearea coordonaté a globurilor oculari gi vederea binocular. Dupa incrucigare fiecare nerv, numit acum tractul optic, inconjoara pedunculii cerebrali gi se Imparte in dou radacini (fascicule) Unul din aceste fascicule se termina in tuberculii cvadrigemeni superiori unde face sinapsa cu al treilea neuron, ale caror fibre nervoase pornesc spre nucleii trunchiului cerebral situati mai jos, datoritd carui fapt se efectueaz raspun- surile reflexe la excitatiile optice (de exemplu, migcarrile involuntare ale capului si ochilor), precum si spre pulvinarul talamului (centri subcorticali ai vazului) Celalalt fascicul porneste spre corpul geniculat lateral (al treilea neuron). Din ta- Jamul optic si corpul geniculat lateral axonii neuronilor trec prin portiunea sub- Ienticulara a capsulei interne, formeaza radiatia optica (radiatio optica), si ajung in aria vizuala a lobului occipital, la nivelul gantului calcarin (centrul cortical), unde se realizeazi analiza superioara a perceptiilor vizuale. Zona nucleard a analizatorului optic este cémpia 17; fibrele tractului optic central se raspandesc gi pe alte arii ale scoartei, situate in portiunea anterioara - cdmpiile 18, 19 9.a. pentru analiza si sinteza complecta a obiectului (marimea lui, distanta de la ochi etc), la senzatiile cauzate de excitarea retinei se adauga senzatiile cauzate de excitarea proprioceptorilor mugchilor de acomodare si muschilor dilatatori ai pupilei. Analizatorul cohleovestibular Topografia, foarte intricatd la nivelul segmentului receptor, si partial, la ni- velul caii de conducere, ne obliga, din motive didactice, s& prezentam impreuna analizatorul acustic gi cel al echilibrului, sau static (vestibular) ‘Sub raport topografic, receptorul acestui analizator prezinté regiunea auri- culara constituita de urechea externa (auris externa), regiunea cavitatii timpani- ce, respectiv urechea medie (auris media) si regiunea labirintica, respectiv, ure- chea interna (auris interna), care, la randul sau, contine, pe de 0 parte, organul lui Corti, specializat in receptia undelor sonore, iar pe de alta parte, structuri receptoare specializate in captarea excitatiilor proprioceptive, servind realizarea echilibrului organismului (postura) (fig. 289). Vom face o descriere topografica a acestor structuri pentru unitatea expu- nerii, Regiunea auriculard - urechea externa (auris externa) Este formata din pavilionul urechii (auricula), conductul auditiv extern (meatus acusticus externus) 31 membrana timpanica (membrana tympani), ce desparte conductul auditiv extern de urechea medie. Pavilionul (auricula) Pavilionul urechii (auricula) este o cut tegumentara de forma si dimen- 588 CAPITOWUL XI Analizatoi name Fig. 289. Urechea (vedere fopograficd de ansamblu). | -scapho: 2- hefx: 3 fos0 tunghiviard 4 - clandele ceruminoate: 5 -solul temporal: 6 portec Poticlolemporais a m. epiciunion (rn cuticular supetio) 7 canal semicxeviors laterole post sup::8- vestibului #- meicut 10m. tensor al timpanului: 11 - stinca temporolulu: 12- vértul pire ei: 13-0. carotida int 14 orci foringian al frompei Eustachio: 15- cavitatea fimpanie® 16--tubo-pharyngo-tympanic® (Eustachio|; 17 - meatul acustic exter (partea oso) 18- meotul acusiic extem (portea cartlaginoasd); 19 -lobulul urechi 20 - antitrogusul 21 - Cavitatea povilonuli: 22 -anthelieul siuni variabile, alc&tuit din piele si cartilajul auricular (cartilago auriculae}, ce-i formeaza scheletul gi din lobul auricular lobulus auriculae). Pavilionul prezinté doua proeminente arcuate, helix si antihelix si doua tuberculare, tragus si anti- tragus, cu trei depresiuni, scapha, fossa triangularis si concha. Cartilajul urechii este legat de osul temporal prin formatiuni conjunctive, ce unesc pericondrul sau de periostul temporalului, In jurul pavilionului se gasesc mugchii auricular anterior (m. auricularis anterior), posterior (m. auricularis posterior) gi auricular superior (m. auricularis superior), care confera urechii migcari foarte reduse. Exist gi mugchii rudi- mentari (m. helicis major, m. tragicus, m. helicis minor et m. antitragicus, pe fata externa, iar m, obliquus auriculae et m. transversus auriculae, pe fata sa interna), dezvoltati la mamiferele patrupede, dar la om foarte redusi, lipsiti de importanta practic’ majora. 589 BE ANATOMIA OMULUI Conductul auditiv extern (meatus acusticus externus) Este sinuos, oblic, antero-medial, cu o inclinare terminala in jos. La unirea ce- lor 3/4 externe cu 1/4 interna prezinta o strangulatie (istm). In cursul examenului atoseapic se corectearA aceste inflexinini tragand de pavilion in suis gi inapoi Are o lungime de 22-26 mm, ugor turtit antero-posterior. El este consti- tuit, medial, de partea timpanica a osului temporal (scobitura osului temporal), aplicat pe solzul temporalului, iar lateral de un canal fibrocartilaginos (meatul acustic extern cartilaginos), care se continua cu cartilajul pavilionului. Meatul acustic extern este céiptugit de un tegument subtire care cuprinde glande seba- cee, glande ceruminoase gi fire de par numite tragusi, Raporturile sunt urmatoarele: > posterior, cu procesul mastoidian si portiunea a 3-a a nervului facial; > superior cu fosa craniana medie, cu celulele precentrale ce comunica cu recesul epitimpanic gi cu celulele mastoidiene retroauriculare; > inferior, cu baza glandei parotide; > anterior, cu articulatia temporo-mandibulara. Membrana timpanica (membrana tympani) (fig. 290) Meatul acustic extern este despartit de urechea mijlocie printr-un perete membranos, timpanul (gros de 1/10 mm), constituit din doua lamele epiteliale intre care se gaseste fesutul propriu fibroconjunctiv gi manubrium maliei (ma- nerul ciocanului). Timpanul este subtire dar rezistent, fibros dar elastic, concav si aproape circular (1 cm diametral si o suprafata de 64 mm’), inclinat cu 45° fata de orizontald. El se insera in jos, pe gantul timpanic (sulcus tympanicus) Fig. 290, Peretele lateral al vital timpanice, 1g, neues superior 2-corpulricovalet 3 opofaa superioacé scurtd a nicovalei; 4"antrum tympanicum: 5g. incudks postervs 6- processus mallears laters 7 -opofizc lung’ a nicovale' 8 -recessus membranae lymponi post: 9- apotiza lenticular a nicovalet 10- ménerul ciocanulu 11 -portiunes intinsé o membrane! timpanice 12-limbus membranae tympani 13-apotea mombranei limpanice ont; 1d fae env 15- membrana timpanicés 16- pico matieolors ant 17 -recesul epitimpanic: 18-copul ciocanui 19-ig. sup. al ciocanul: 20- syndesmosisincudo malleolas CAPITOWL XI Analzatot situat la extremitatea interna a meatului acustic extern si este fixat printr-un inel fibro-cartilaginos (anulus fibrocartilagineus Gerlach). Inelul fibrocartilaginos formeazé o zond perifericé groasa alcatuita din fibre radiare si circulare, care fixeaza inferior si posterior membrana timpanului in santul timpanului. Partea ‘sa superioara este mai subtire si mai putin intinsd (pars flaccida); aceasta se fixeazd pe solzul temporalului; in rest membrana timpanicd este mai groasa gi sub tensiune (pars tensa). Jumatatea superioara a timpanului este impartité in doua prin proemi- nenta ménerului ciocanului (prominentia mallearis), inclus in membrana timpa- nului, Extremitatea inferioara a acestei proeminente este in centrul timpanului, ombilicul (umbo membranae tympanicae). De aici pleaca un reflex huminos triun- ghiular, vizibil la otoscopie, numit conul tuminos al lui Wilde sau triunghiul Tuminos al tui Politzer. Timpanul prezint& wei straturi: un jesut propriu fibres lamina propria), acoperit, pe fata sa externa, de tegument (stratum cutaneum), iar pe fata intern& de mucoasa timpanica (stratum mucosum), Stratul fibros la randul sau, este for- mat de alte doua straturi de fibre. In stratul extern, fibrele sunt orientate radiar (stratum radiatum), cu punc- tul de inserfie central pe manerul ciocanului, iar in stratul intern sunt dispuse circular (stratum circutare) si concentric, La nivelul partii flacide acest sistem fibrilar lipseste, timpanul fiind format aici doar prin aderarea stratului cutanat la cel mucos. Regiunea cavititii timpanice Urechea medie (auris media) Situata in portiunea pietro-mastoidiand a osului temporal, ea se compune din trei portiuni: cavitatea timpanului (cavitas tympani), trompa lui Eustachio (tuba auditiva), antrul mastoidian gi cavitatile mastoide (antrum mastoideum et celullae mastoideae). Ele sunt dispuse in lungul unui ax aproape paralel cu axul mare al stancii temporale, fiind cavitati pline cu aer, ventilarea lor faicandu-se prin tuba auditiva care se deschide anterior in rinofaringe (pars nasalis pharyn- sis). Pe aceasta cale se pot propaga 51 infecril ale faringelut spre urechea medie, care este cdptusit cu mucoasa - continuata, cu modificari din mucoasa farin- gelui, pind in celulele mastoide. Cavitatea timpanica (cavum tympani) (fig. 290) Are forma unei despicdturi neregulate, careia i se descriu din necesitai didactice, 6 pereti, a caror grosime este de 6 mm in dreptul cadranului posterior al timpanului si 3 mm in dreptul celui anterior. Are aceiasi oblicitate ca gi tim- panul gi este formata din trei etaje suprapuse: > recessus epitympanicus este loja oscloarelor, alci gasindu-se cea mat mare parte a lantului osos care leaga timpanul de fereastra ovala a melcului > recessus hipotympanicus, care este situat sub timpan; > atrium, situat la nivelul timpanului. Cei 6 pereti ai cavitatii timpanice au caracteristici individuale, in functie de alcatuire sau raporturi: 591 ANATOMIA OMULUI > Peretele membranos sau lateral (paries membranaceus) este constituit mai ales de timpan, care este fixat intr-un cadru osos format: inainte, in jos si posterior de osul timpanal (pars tympanica ossis temporalis), in sus cadrul este alcdtuit de acea parte oblic a temporalului, care constituie acoperigul segmentului medial al conductului auditiv extern. Timpanul este prins in gantul timpanic printr-un inel fibrocartilaginos al lui Gerlach. Pe fata interna, timpanul este acoperit de mucoasa, care trece aici peste manerul ciocanului (manubrium mallei) gi este in raport cu nervul coarda timpanului (n. chorda tympani). > Peretele labirintic sau medial (paries labyrinthicus) corespunde urechii interne si prezinta formatiunile descrise in continuare. Promontorium, situat in centry, ridicat de catre spira bazalé a melcuhai 080s; el prezinta gantul in care trec ramurile nervului timpanic i al arterei tim- panice. Inapoia promontoriului se gasesc o serie de formatiuni: > fereastra ovala (fenestra vestibuli) este situata posterior si deasupra pro- montoriului; ea réspunde vestibulului urechii interne, fiind inchis& de o mem- brana, de ligamentul inelar al bazei scaritei (lig. anulare stapediale) si de baza scaritei (basis stapedis); cand membrana scaritei se migc& baza scéritei apasa perilimfa in labirintul membranei transmitand vibratiile sonore, rezultate con- secutiv migcarii timpanului, oscioarelor auditive: > fereastra rotunda (fenestra cochleae) este situata posterior si sub pro- montoriu, corespunzand rampei timpanice (scala tympani) a melcului si este inchisa de timpanul secundar (membrana tympani secundaria). Intre fereastra rotunda i ovald se gasegte o foseta adanca, sinusul timpanic (sinus (ympari). > processus cochleariformis, un canal osos terminat printr-o lama recurba- ta in afara, este situat inaintea si deasupra promontoriului; in hingul lui trece ‘mugchiul ciocanului (m. tensor tympani; > proeminenta canalului facial este a doua portiune a apeductului lui Fallopio, situat deasupra si inapoia ferestrei ovale. Peretcle sau este subfire gi adesea dehiscent, iar nervul facial, descoperit, poate fi lezat in cazul unei otite sau in timpul unei interventii chirurgicale. > Peretele superior (tegmen tympani sau paries tegmentalis). Aceasta lamela osoasa interpusa intre urechea medie gi etajul mijlociu al craniului formeaz’ ta- vanul cavitatii timpanului. El prezinta sutura pietro-scuamoasa interna, pe unde trec vase fine, tributare meningelui si sinusului pietros superior. Aceasta lama subtire explic& posibilitatea complicatillor meningeale gi encefalice in otite. > Peretele inferior (paries jugularis) este un sant anfractuos situat sub timpan (recessus hipotympanicus) si sub promontoriu. Pe el se gaseste orificiul nervului timpanic. Podeaua cavitatii timpanice este separata de fosa jugulara printr-o mica lama osoasa ceea ce explica posibilitatea aparitiei unei trombofie~ bite jugulare intr-o otit& medie. Peretele posterior (paries mastoideus) prezinta, in partea sa superioara, orificiul antrului mastoidian (aditus ad antrum). In partea sa mijlocie se gaseste piramida (eminentia pyramidatis), relief conic din care iese tendonul mugchiului scéritei (m. stapedius). Mai lateral se gaseste orificiul de intrare al nervului coar- da timpanului (apertura tympanica canaliculi chordae tympani). Tot pe acest pe- rete se gaseste proeminenta canalului semicircular lateral si a canalului facial. 592 CAPITOLUL XI Analizatont > Peretele anterior (paries caroticus). Partea inferioara este neregulata, un-ori dehiscenta; raspunde canalului carotidian (canalis caroticus) (cea ce ex- plicd posibilitatea unor hemoragii catedesmice in otitele medii) gi este perforata de canalele carotico-timpanice (canaliculi caroticotympanici) si de mici venule. Paitea mijlocie « peretelui este ucupata de orificiul timpanic al tubei auditive (ostium tympanicum tubae auditivae). Faptul ca tuba faringo-timpanica nu se deschide la punctul dectiv in cavitatea timpanica explicd dece, in otitele medi supurate, puroiul stagneaz in recesul hipotimpanic, De ascmenea, deasupra orificiului tubar se gaseste semicanalul mugchiului tensor al timpamului si ori- ficiul de iegire al nervului coarda timpanului, prin scizura lui Glaser. Oscioarele urechii Cele trei oscioare, ciocanul, nicovala gi scarita, sunt cuprinse in recesul epitimpanic, Ele se articuleaza intre ele, legand Umpanul cu fereasira ovala, Migcdirile acestui lant de oscioare sunt influentate de doi muschi: mugchiul cio- canului (m. tensor tympani) si muschiul scaritei (m. stapedius). Ciocanul (matieus) este format din cap, gat turtit si maner inclus in mem- brana timpanica, un proces scurt lateral si altul lung, anterior. ‘Nicovala (incus) prezinta un corp articulat cu ciocanul, 0 radacina supe- rioara scurta in foseta unghiului inferior al aditusului ad antrum gio radacina jung, inferioara, articulata cu scarita. Scarita (stapes) este formata dintr-un cap articulat cu nicovala, 0 baz plata, aplicata pe fereastra ovala prin ligamentul inelar al scaritei si doua brate. unul anterior mai scurt si altul posterior, care unesc capul cu baza scaritei. Conexiunile dintre oscioare sunt doua articulatii complete, cu capsula si sinoviali, una intre ciocan si nicovald stransi, aproape imobild, ce duce la de- plasarea acestor oase in bloc la vibratiile timpanului, in care migcdrile au carac- ter de balans si imprima modificari ale intensitatii. A doua articulatie este intre nicovala si scarita. Conexiunile cu peretii urechii medi > ciocanul este mentinut in pozitie prin trei ligamente: superior, lateral si anterior; > nicovala dispune si ea de doua ligamente: supeiror si posterior; > scdrita prezinta doud ligamente: ligamentul inelar al bazei scaritei si membrana obturatoare a scaritei. Muschi oscioarelor: > mugchiul ciocanului (m. tensor tympani) se insera pe spina sfenoidului si pe peretii canalului osos care-1 contine (canalul musculo-tubar). ‘Tendonul sau se reflect lateral la nivelul procesului cobleariform si se fixeazd pe manerul ciocanului. Contractia sa intinde timpanul, care deplaseaza oscioarele medial (acomodare la sunetele puternice); » mugchinl scaritei (m_stapedius) este continnt in canahul sApat in pere- tele posterior al urechii medii, Tendonul sau iese prin orificiul piramidei gi se fixeaza pe capul scarifei. E antagonist mugchiului tensor al timpa- nului si relaxeaz timpanul (acomodare la sunete de mica intensitate) Mucoasa timpanicd se comporta fat de continutul urechei medii ca si peritoneul fata de organele abdominale. Ea imbraca oscioarele, tendoanele si 593 ANATOMIA OMULUI ligamentele gi le formeaz mezouri care compartimenteaza cavitatea casei tim- panului, Repliurile mucoasei delimiteazd urmatoarcle cavitat > ‘recesul superior al timpanului, cuprins intre pars flaccida a timpanu- tui, ligamentul lateral al ciocanului si gatul acestui oscior; » recesele anterior si posterior ale timpanului, situate intre timpan gi pliurile maleare; ele sunt despartite prin manerul ciocanului, > recesul supeiror situat intre peretele lojei oscioarelor, corpul scaritei, capul ciocanului gi ligamentul lateral al ciocanului. Existenfa acestor cavitati in urechea medie explica trecerea spre cronicita- te a unei otite, in caz de drenaj insuficient. ‘Tuba auditivi (tuba auditiva) ‘Tuba auditiva sau trompa lui Bustachio este un conduct osteo-cartilaginos care leaga cavitatea timpanic’ de faringe, asigurand ventilatia urechii mijlocii, Este oblica anterior, medial si inferior, in medie cu 40°. Are o lungime de 4 cm. > Portiunea osoasa a tubei auditive este un canal lung de 12-14 mm, si- tuat intre stanca si osul temporal, in canalul musculo-tubar. El se deschide in unghiul dintre sténca si solzul temporaluhui, deci sub baza craniului. > Portiunea cartilaginoasa a tubei auditive este constituita de un fibrocar- tilaj in forma de jgheab, cu concavitatea in jos. Acest jgheab este transformat in canal printr-o lama fibroasa care-i uneste buzele. Canalul se uneste cu deschi derea portiunii osoase, in acest loc tuba auditiva avand calibrul cel mai redus. Orificiul faringian (ostium pharyngeum tubae auditivae) se deschide in peretele extern al nazofaringelui. Mucoasa tubard este subtire in portiunea osoasa, iar in portiunea carti- laginoas& este ingrosata. Ea este tapetatA cu epiteliu cilindric-ciliat, in partea cartilaginoasa se contin glande mucoase si foliculi limfatici. Aparatul motor. Cartilajul tubar este subdivizat de incizuri gi mobilizat prin muschii tensori si ridicatori ai valului palatin (mm. tensor et levator veli pa- latini) (peristafilini externi si interni). Acesti doi mugchi merg in hungul tubei, de Ja baza craniului spre valul palatin. Ambii sunt dilatatori ai tubei auditive; cand valul palatin este in repaus, portiunea cartilaginoasa este inchisa si in flecare migcare de deglutitie, cand tuba se deschide, casa timpanului este aerata. Regiunea labirinticd. Urechea interna Urechea interna (auris interna) e aledtuita din o serie de cavitati sépate in grosimea stancii temporalului, ce constituie labirintul osos si labirintul mem- branos, in care se gésesc receptorii auditiv si vestibular. Labirintul membranos este despairtit de labirintul osos printr-un mic spatiu care contine lichidul numit perilimfa, In interiorul labirintului membranos se gaseste un lichid asemanator, numit endolimfa. Labirintul cuprinde doua parti care, anatomic gi functional, sunt total di- ferite: > vestibulul si canalele semicirculare, care contin receptorii pentru echi- libru si orientarea corpului in spafiu; cu acestea face sinapsa nervul vestibular; 594 ‘CAPITOLULX! Analizaton > melcul sau cohlea, din receptorii cdruia nervul cohlear culege, prin refele fine neurofibrilare, excitatiile, conducandu-le, sub forma influxu- rilor nervoase, spre centrii cortical Labirintul osos (labyrinthus osseus) (fig. 291) Cavitatile labirintului osos sunt delimitate de un fesut osos special, pro- venit din capsula auditiva embrionara, El este format de vestibul gi mele (sau cohlee}, situat inaintea Iu. Inapoia Iui se gisesc canalele semicirculare. Tot din labirintul osos face parte si meatul acustic intern. El prezinta un orificiu in peretele posterior al piramidei osului temporal, patrunzand astfel lateral in pira- mida. Fundul sau este aidoma unui ciur prin orificiile caruia trec firele nervoase care vin de la mele gi vestibul. Prin creasta transversal este subimpartit intr-o aric superioara si una inferioard. Vestibulul (vestibulum) este partea centrald a labirintului, si constituie spatiul de acces la mele, situat anterior, si la canalele semicirculare, aflate pos- terior. El prezinta perefi delimitati, care sunt: > peretele lateral, corespunzand urechii medi, cu care comunicd prin fe- reastra ovala, superior (acoperita de baza scaritei) si cu fereastra rotunda, inferior. In 1/2 superioara a lui se deschide canalul semicircular lateral; > peretele superior si cel posterior prezinta orificiile canalelor semicircu- are superior gi posterior; > peretele inferior asa sa se desprinda de pe el o lama osoasa, de pe care pleaca lama osoasa spirala a melcului; Fig. 291. Labirintul os0s, sectiune la nivelul cochleel. 1 - canal semickculor superio: 2 - vestioui 3 -recesul elptc: 4 -creasta vestioululul 8 plromia ‘vestbululi: 6 - recos seri: 7 - lama osoast spiral: 8 scyphus Vieussens: 9- cérigullamei spirale; 10- melcut 11 -rampa timpanica: 12 -rampa vestibuiaré: 13 - apeductu melculu: 14 - ofifciul coc hleor: 15 - aqueduct. vest; 14 ~conalul semicircular lateral 17 - canlul semicircular posterior, 595 ANATOMIA OMULUL > peretele anterior corespunde, in sus, primei porfiuni a canalutui nervu- ui facial gi in jos, melcului; > peretele medial raspunde, in partea sa anterioar a canalului acustic intern. El prezinta 3 fosete: » foseta semiovala (recessus ellipticus), situati antero-superior, in care se aflé utricula. Ea este acoperité de o lama osoasd ciuruita prin care trece 1, utriculoampullaris; > foseta hemisferica (recessus sphericus}, situata antero-inferior gi aco- perité de o lama ciuruita, pe unde trec fibrele n. saccularis; in ea se adaposteste sacula. Inaintea acestor fosete se gaseste piramida vesti- bulului (eyramis vestibuli, iar intre ele se gaseste creasta vestibulara. > foseta cohleara (recessus cohlearis) situatd posterior; deasupra acestei fosete se gaseste orificiul apeductului vestibulului, care contine canahul endolimfatic. Canalele semicirculare (canales semicirculares ossei) sunt trei canale cilindrice (anterior sau superior, posterior, lateral) curbe, care se deschid in vestibul prin extremitatile lor. Ele sunt dispuse in 3 planuri ale spatiului, apro- ximativ sagital, frontal gi orizontal. Meleul (cochlea) se compune dintr-un canal spiral, rasucit (facand doua ture i jumatate) in jurul unui ax conic (columela seu modiolus). El este situat inaintea vestibulului, intre cavitatea timpanica si conductul auditiv intern. Columela este un con cavitar osos, a cdrui baz formeaza foseta cohleara. In foseta se gasesc orificii dispuse dupa o linic spiral; acestea conduc in canalul spiral, in care se gaseste ganglionul spiral a lui Corti Canalul spiral (canalis spiralis cochleae) incepe la nivelul vestibulului, printr-o parte nerdsucit si se termina in fund de sac, la nivelul cupolei melcu- ui. Din canalul spiral pleaca numeroase canalicule, care patrund in grosimea lamei spirale. Lama spiral imparte canalul spiral al meicului in dowd parti, una superioara, rampa vestibulara (scala vestibuli), pentru ca se deschide in vestibul gi cealalta inferioard, rampa timpanica (scala tympani), care se termina in casa timpanului. Partea superioara cu ajutorul unui orificiu mic-helicotrema = comunica in regiunea varfului melcului cu partea inferioara. Rampa timpanica comunic eu urechea medie prin fereastra rotunda gi cu cavitatea craniana prin apeductul melcului (canaliculus cochleae), care se deschide in foseta pietroasé (fessula petrosa), pe marginea posterioard a stancii. , jumatatii posterioare Labirintul membranos (labyrinthus membranaceus) (fig. 292) In vestibulul osos se gasesc dou vericule membranoase, una superioara, alungita antero-posterior, utricula (utriculus), care corespunde fosetei semiovale sia doua inferioara, rotunjita gi mai mica, sacula (sacculus), in foseta hemisferi- cA. Cele doua vezicule aderd la fosetele corespunzatoare de pe peretele medial al vestibulului osos (recesurile cliptic 9i sferic), Atat utricula cat 9i sacula prezinta cate un cmp epitelial senzorial, maculele utriculei si ale saculei, de 3/2 mm; la nivelul maculelor senzoriale vin dendritele neuronilor hii Scarpa, ai cAror axoni formeaza nervul vestibular. De pe peretele medial al saculei si utriculei pornesc doud canale fine care se indreapta posterior si in sus si se unese pentru a forma canalul endolimfatic (ductus endolymphaticus). Acesta trece prin apeductul ves- 596 CAPITOWUL XI Analizatort Trae so tTeonHnes 6 Te sA HRA Do wT 6 Fig. 292. Labirintul membranos - aledtuirea nervulul acustico-vestibulor. 1 -ductul cohlear;2- nervul ulicule! 3 -no, ampulat later s'sup.: 4 sacuia § -uticula: 6 - vestibu- 1b 7 -ompula membranoass ant: 8 - ductul semicirculer ant. 9 - canal semicreulor ant 10- ductul endalimfatie; 11 - ductul emicreular la: 12- canaiul semicicviar lat: 13 - duct semi Cerculor post: 14~-sacul endolimfatic: 15 - pahimeningele encefolului 16 - canal semicircular post. 17 ampuia membrana lat 18 pecuncul oz0s eomun’ 19 ampula mombransa%6 port 20- ductul uiiculosacuiar, 21 - membrana timpanica secundores; 22 - canaiiculul cohlear, 23-ramps timpanicé: 24 ductul reunions; 25- rampa vesiioularé; 26. sacuel: 27 -n. ampular ‘port, 28-0. vestibular 29 -n, cohlear. tibulului (aquaeductus vestibuli) si se termina sub dura mater craniana printr-o extremitate mai dilatata, numita saccus endolymphaticus, situata intre doud fife ale durei, pe fata posterioara a piramidei temporalului. Canalele semicirculare membranoase, cuprinse in canalele semicircu- lare osoase au accieasi forma, dar un calibru redus la o patrime fata de cel al canalelor osonse. Fle stint seildate de perilimfA gi se deschid in nitricnlé prin 5 orificii, fecare canal avand o extremitate dilatata, ampulara. De pe peretele medial al ampulelor canalelor membranoase, unde se gasesc zonele senzoriale, pornese fibre nervoase (dendrite), care ajung la conductul acustic intern (mea- tus acusticus internus) prin orifciile recesului eliptic, in afara de fibrele ampulei canalului posterior, care trec prin foramen singulare. Receptorii vestibulari. In uiricul si sacula se gasesc maculele care inre- gistreaza pozitia static’ a capului. Ele sunt alcatuite dintr-un epiteliu senzorial format din celule de sustinere si celule senzoriale, ciliate la polul apical, iar la potul bazal in contact cu dendritele neuronilor din ganglionii lui Scarpa. Deasu- pra acestui epiteliu senzorial exista 0 masa gelatinoasa, membrana statolitica, in care sunt cuprinse concretiuni calcare numite otolite (statolite). In utricula se receptioneaza migcarile orizontale, iar in saculA cele verticale. Zonele receptoare din canalele semicirculare se numesc creste ampulare. Ele sunt dispuse in regiunea ampulara a canalelor. Sunt in numar de trei. Sunt sensibile la migcdirile giratorii, constituind punctul de plecare pentra aprecierea 997 ANATOMIA OMULUL directiei de migcare, find formate dintr-un epiteliu senzorial continand celule de sustinere 5i celule senzoriale ciliate la polul apical; cilii sunt inglobati intr-o masa gelatinoasa inalta, sub forma de cupulA (cupula ampularis), care se dispu- ne perpendicular pe cilii din crestele senzoriale. Migcarile endolimfei mobilizeaz cupolele sau crestele gelatinoase care, la randul lor, trag de cilii celulelor senzo- riale, excitand aceste celule. Dendritele, care infasoara polul bazal al cclulclor senzoriale, receptioneazA migcarile cililor gi le codifica in influx nervos. Aceste dendrite vin de la neuronii ganglionului lui Scarpa. Axonii acestor neuroni for- meaza ramura vestibulara a nervului VII (vestibulo-cohlear). Receptorii cochleari (acustici). Melcul membranos (ductus cochlearis) are forma unui mic tub prismatic triunghiular, agezat de la lama spirala osoasa pe care o prelungeste, pana la peretele lateral al melcului osos. El urca pana la varful columelei, unde se termina orb, in caecum cupulare, si desparte rampa vestibulara. Prezinta 3 pereti. > Peretele timpanic inferior (lamina basilaris). Acest perete are o structu- ra complexa, fiind format dintr-o portiune osoasa si dintr-una membra- noasa - membrana bazilara (sau spirala) - care se inscrie la nivelul unei proeminente (creasta bazilara) a ligamentului spiral lateral. Portiunea osoas& const din lama spiralé osoasa, din ingrogarea sa periostala, care constituie ligamentul spiral intern (creasta spirala) si din epiteliul ce le c&ptuseste. Lama spiralé osoasa, de forma triunghiulara, cu baza fixaté pe columelii, este formata din doua lamele osoase, intre care se afla gangtionul lui Corti. Memebrana bazilara este formata dintr-un mare numar de fibre (peste 24 000, dupa Garven) inglobate intr-o substanté fundamentala omogena, numite corzi auditive, structurate diferit in zonele interna si externa ale membranei. Acest perete sustine organul spiral al lui Corti, cu celule de sustinere gi celule senzoriale la care vin dendritele neuronilor din ganglionul lui Corti, ai cror axo- ni formeaz4 ramura cohleara a nervului VIII (vestibulo-cohlear) > Peretele lateral (periferic}, care formeaz& baza melcului membranos, aderd la periostul meicului osos formand ligamentul spiral extern. La acest nivel se afia un epiteliu pigmentat si vascular care formeaza stria vaedulari ce participa la producerea endolimfei gi reglarea continutului ei in ioni, cat gi la rezorbfia endolimtei. > Peretele vestibular, situat superior si anterior este in raport cu rampa vestibular. Membrana vestibulard ce formeaza acest perete are rol in transferul activ de substante din perilimfa vestibulara in endolimfa ductului cohlear. Canalul cochlear se continua posterior, lateral de lama spirala, pe plangeul vestibulului, unde se termina in fund de sac (caecum vestibulare). El este unit cu scala printr-un canal ingust (ductus reuniens). In felul acesta, toate cavitatile labirintului membranos comunica intre ele. Organul lui Corti sau receptorul auditiv este format dintr-un epiteliu senzorial, cu caractere particulare, agezat pe membrana bazilard a melcului membranos. Epiteliul senzorial este format din doua feluri de celule: de sustinere si senzoriale. Sunt doud randuri de celule de sustinere, mai inalte, departate prin 598 CAPITOWLXI Analizatort bazele lor si apropiate prin varfuri: acestea formeazd tunelul lui Corti. Restul celulelor de sustinere se dispune intre celulele senzoriale. Medial de tunelul lui Corti exist un rand de celule senzoriale gi celulele epiteliului sulcului spiral, in timp ce lateral de tunel exista dou, trei si chiar patru siruri de celule senzoriale. Acestea sunt cu atat mai numeroase cu cat membrana bazilara se apropie de varful melcului, Celulele senzoriale sunt ciliate la polul apical, iar la baza lor se gasesc prelungiri dendritice care le imbraca gi care provin din neuronif ganglio- nului lui Corti, aflat in cavitatea modiolului. Celulele senzoriale sunt sprijinite de celulele lui Deiters, care se continua, spre lateral cu celulele lui Hensen iar deasupra ligamentului spiral cu celulele epiteliale cubice ale ductului cohlear Deasupra organului lui Corti se gaseste membrana tectoria, care realizeaz& variatii de contact cu cilii celulelor senzoriale, pe care ii excitd in raport cu migca- rile endolimfei. Migcarea endolimfei este sincrona cu migcarea perilimfei din mele si aceasta cu migcarea oscioarelor din urechea medie si cu migcarea timpanului. La baza melcului sunt percepute sunete inalte, iar spre varf sunete joase. Caile de conducere Caile senzoriale vestibulare (fig. 293) Excitatiile vestibulare provin de la macule, privind pozitia capului si corpu- lui in repaus gi de la crestele ampulare, privind echilibrarea corpului in timpul mersului, Ele sunt conduse de primul neuron (protoneuronul receptor aflat la nivelul ganglionului fui Scarpa) la ni- velul trunchiului cerebral unde se afl cel de al doilea neuron, in nucleii ves- tibulari bulbopontini (nucleul superior Bechterew, nucleul medial Schwalbe, nucleul spinal Roler si nucleul vestibu- lar a lui Deiters), de unde axonii acestor neuroni patrund in pedunculul cereb os inferior formand fasciculul vest bulocerebelos si conducand influxul nervos la nivelul scoarjei cerebeloase a zonei floculo-nodulare arheocerebe- loase. In afara de acesti patru nuclei se mai gaseste si nucleus vestibularis in {ferior, care patrunde pana la portiunea superioara a maduvei Mentiondm, totodata, ca de la nucleii_vestibulari (Deiters) mai por- nese fibre descendente spre maduva Fig. 293. Conexiunile nuclellor vestibular, T nucle vestioular sup. 2 nucleul vestioutor la- teroi: 3-99. vestibular 4” tractul vestibulospinat 5-fosciculul longitudinal medial 6 n, vesidulax 7 -nucieu vestibular medic 599 ANATOMIA OMULUI spinal, constituind fasciculul vestibulo-spinal gi fibre ascendente, dintre care unele la nucleii nervilor oculomotori, realizénd reflexele oculocefalogire de origi- ne labirintica, la nucleul centro-median, din talamus, care, conectat cu nucleul lenticular, realizeaza refiexe posturale oculogire si la scoarta cerebrala tempora- 1a s{ frontala, asigurandu-se constientizarea asupra pozitiel corpului in spapiu (aceste fibre de proiectie cortical merg prin lemniscul medial si fac sinapsa cu nuicleul talamic lateral). Gaile senzoriale acustice (fig. 294) Primul neuron al caii acustice se afla la nivelul ganglionului lui Coi Axonii celulelor din ganglionul lui Corti alcatuiesc ramura cohleara a nervului acusticovestibular (descrisa anterior). Cel de al doilea neuron se afla in nucleii bulbari cohleari anterior gi pos- terior. Axonii deutoneuronului (cel de al doilea neuron) constituie un fascicul anterior, corpul trapezoid, al cérui fibre se incrucigeaza pe linea mediana, for- mand, de fiecare parte, lemniscul lateral. Lemniscul lateral ajunge, trecand prin punte gi mezencefal, la cel de al treilea neuron talamo-cortical, reprezentat de corpul geniculat medial (metatalamus), de unde axonii acestor celule, pe calea radiatiilor auditive, ajung in scoarta cerebral temporal unde se gaseste scg- mentul cortical al analizatorului auditiv (aria 41, 42). Exista fibre de legatura intre corpii geniculati mediali gi tuberculii cvadrigemeni inferiori. De asemenea, mentiondm cA un contigent de fibre provenite de la nucleul coblear anterior nu se incrucigeaza, ramanand homolateral, astfel incat cele dowd lemniscuri, drept si stang, contin atat fibre homo- cat i hetero-laterale, existand gi fibre de asociatie intre lemniscuri in zona superioara a puntii Totodata, exista fibre din nu- cleul cohlear anterior care merg la oliva pontina, iar de aici la nucleul nervului facial gi oculomotor. In acelasi timp, de la nucleul cohlear anterior pleaca o serie de fi- bre la nucleul cohlear posterior unde fac sinapsa, formand apoi fasciculul superficial situat pe planseul ventri- culului IV (striile acustice) care, dupa Fig. 294. Céile acustice. T= ckcumvolufile femporale ansverse (Heschil: 2- corpul geniculat medici: 3- coicullin; 4 - actul tectospinat 55 lemniscut taierol 6 nucieulrosu: 7 -substanta neagra: 8 -lemniscul lateral 9- nucleul olvar superior: 10- nucl. cohlecr dorsal 11 - peduncull cerebelar in. 12- nUcl, Cohlear ventral: 13 -organut lui Cort: 14- gang. pirat 15. cohlecr 16- Corpul trapezoid. CAPMTOLUL XI Analiztosi ce se incrucigeaza pe linia median, merge la nucleii reticulari centrali (fascicul cohleo-reticular). Din cele descrise rezulta complexitatea cAilor de asociatie reprezentate de conexini eu nnelenl nerviini facial ce, inervind mngehinl schritei, realizea- 2 refiexe de acomodare auditiva, cu nervul oculomotor gi cu abducens, prin fasciculul longitudinal medial, pentru reflexele auditivo-oculo-gire, cu nucleii formatiei reticulare, ce are numeroase functii de reglare, cu nuclei mezence- falici, respectiv tuberculii cvadrigemeni inferiori, cu rol in reglarea tonicitatii musculaturii, Analizatorul gustativ Receptorii gustativi. Sunt reprezentati de structuri corpusculare numite muguri gustativi (caliculi gustatori), raspanditi la nivelul mucoasei linguale gi pe epiglota. Mugurele gustativ este inconjurat de o bogati retea de fibre nervoase senzori- ale (care apartin perechilor VII, IX gi X de nervi cranieni) formand un plex nervos. Caile de conducere (fig. 295). Primul neuron (protoneuronul) este reprezen- tat de celulele nervoase de la nivelul ganglionului lui Andersch, pentru teritoriul nervului glosofaringian, ale ganglionului geniculat, pentru teritoriul inervat de sistemul ramurilor nervului facial (nervii lingual, coarda timpanului si interme- diar a lui Wrisberg, ale ganglionului plexiform pentru teritoriul inervat de nervul vag, Fibrele celulifuge ale protoneuronului ajung in bulb si se termina la nive- ul treimii mijlocii a nucleului si tractului solitar (nucleus solitarius). Exista unii autori care descriu, ca releu al cai gustative, in locul nucleului solitar, nucleul senzitiv al nervului trigemen, considerand cd fibrele gustative merg pe calea ramului mandibular al ner- vului trigemen. Deutoneuronul de la nivelul nu- cleului gustativ igi trimite fibrele pe calea panglicii lui Reil, unde are loc 0 incrucisare a lor (chiasma gustativa) ajungénd 1a nivelul talamusului, fac sinapsé in nucleul arcuat, unde se gaseste neuronul terminal diencefa- locortical. Segmentul cortical. Aria corti- cala se gaseste la nivelul parti ante- rioare a celui de al V-lea gir temporal Fig. 295. Calle gustative. | totornusul:2- nucle ractuli solr, 3-n. facial; 4=n. pietros superticial mare: 5-n.pelios superficial mic; &-n. al canaiului plerigeid (n. vicion): 7-99. pterigopotatin; 8-99. otc: 9-n. coarda fmpanic’: 10-n. vag: 11 =n. glosoferingian 601 ANATOMIA OMULUI corespunzand ariei 38 Brodmann. Unii autori mai considera ca exista o arie senzorialA mixta, olfactiva gi gustativa, la nivelul uncusului, Analizatorul olfactiv Receptorul olfactiv. Este reprezentat prin mucoasa olfactiva localizata in regiunea superioara a foselor nazale cu o arie de cca 2,5 cm* pentru fiecare fosa in parte. Are culoare galbena, fiind formata dintr-un corion si un epiteliu bistra- tificat, separate printr-o membrana bazala. Corionul, format din fesut conjunc tiv gi fibre elastice, contine glande tubulare seroase, a caror secretie mentine umiditatea mucoasei Epiteliul olfactiv contine celule bazale, celule de sustinere gi celule olfactive senzoriale, mai putin numeroase decat cele de sustinere. Celulele olfactive sunt neuroni unipolari cu o prelungire apicala si una bazala, centrala, axonica. Prelungirea apicala se termina printr-o structura globuloasa, vezicula ol- factiva, prevazuta cu cili scurti gi subtiri, cilii olfactivi. Cilii se afla pe suprafata mucoasei olfactive fiind umectati de secretia aromicd a glandelor lui Bowman. Prelungirea bazala strabate lama ciuruita a etmoidului, terminandu-se la nive- lul cehulelor mitrale ale lobului olfactiv; ele fac sinapsa cu cel de al doilea neuron in bulbul olfactiv. Ciile de conducere (fig. 296) CAile senzoriale olfactive sunt corticopete. Protoneuronul, reprezentat de celulele senzoriale din mucoasa olfactiva, face sinapsa cu deutoneuronul re- prezentat de celulele mitrale din bulbii olfactivi de la care pornese trei cai spre centrii olfactivi secundari respectiv: > Prin stria olfactiva laterala la scoarta hipocampului > Prin stria olfactiva mediala pe calea girusului subcalos, striilor longitu- Fig. 2%6. Calea ‘conductoare @ ‘nalizctorului oltactv. T=celulele neurosenzorate (neuronull}: 2 tore offactive care aleatuiesc nervul offactiv; 3- celuiele rmirale jneuronut i): 4-tractul oct 5-tigonul ofctiv -lobul frontal 7-corpul ‘momar; 8 fasciculul talomo-mamilar 9 - gy cingul 10 = fibre ce intron componente forrinulul se increapia sore gyrus porchippocampalis: Ti -giul cintat: 12 - gyrus orchippocampals: 13-uncus: 14. fovele striae oifactivae laterals, 602 CAPTOWLX! Analizatot dinale mediala si lateral, girusului fasciolar, girusului dentat, uncu- sului hipocampului, tot la scoarta hipocampului; > Pe sub corpul calos, prin septum pellucidum la fornix, constituind trac- tus olfactorius septi, ajungand prin fimbrie tot la scoarta hipocampu- mu. Segmentul cortical Degi caile de conducere, in extenso gi proiectia cortical au fost prezentate la descrierea scoarfei reamintim cateva elemente. Partea din encefal afectata formatiunilor olfactive constituic rinencefalul. Rinencefalul Rinencefalul (rhinencephalon) sau sistemul limbic este situat la limita din tre telencefal si diencefal, fiind cel mai vechi constituent al emisferelor cerebrale (arhicortex). Restul scoartei gi cel mai intins este neocortexul Unele animale (cainii, animalele de prada i unele copitate) ati o capacitate olfactiva deosebit de mare, prezentand un rhinencephaton foarte dezvoltat. La om, in cursul dezvoltarii filogenetice s-a ajuns la o migcare de intensitate a sim- fului mirosului si odata cu aceasta lao diminuare a centrilor gi cailor olfactive. In comparatie cu uncle animale vertebrate, omul are capacitatea olfactiva mult redusa. Din rinencephaton fac parte: bulbul olfactiv, tractul olfactiv, trigonul olfac- tiv (alc&tuind impreuna lobul olfactiv), stria olfactoria medialis, stria olfactoria lateralis, substantia perforata anterior, gyrus paraterminalis si gyrus parahippo- campalis. Lobus olfactorius. Este 0 portiuine ingusta a creierului agezat la baza aces- tuia, cu directie rostral. El incepe cu o portiune umflata, numita bulb olfactiv (bulbus olfactorius), care reprezinta terminatia nervilor olfactivi si este situat deasupra lamei ciuruite a etmoidului (lamina cribrosa), Bulbul olfactiv se con- tinud cu tractul olfactiv (tractus olfactorius), subtire, care se gaseste in santul olfactiv (sulcus olfactorius) al lobului frontal. El se termina cu trigonul olfactiv (trigonum olfactorius). Trigonul olfactiv este o proeminenta triunghiulara, situaté lateral de chias- ma optica, De la el pleaca girul olfactiv intern, care este legat de girul corpului calos gi gir! ofactiv extern. Este limitat in lateral de cétre un manunchi de fibre albe numite striile olfactorii medial gi laterala (stria olfactoria medialis et late- ralis) Stria olfactorie medial merge la gyrus paraterminalis, care este situat de- desubtul rostrului corpului calos in lobul frontal, si mai departe la girul dinain- tea acestuia, care poarté numele de area subcallosa. Stria olfactorie lateral pleac& spre uncus si gyrus parahipocampalis al lobului temporal. Intre trigonul olfactiv, tractul optic si marginea medial a lo- bului temporal se gaseste substanta perforata anterioardi, aria olfactorie, a cérei suprafata este perforata de vase. Conexiunile sele aferente si eferente cu hipotalamusul, a cérui activitate este partial controleta gi de rinencefal si, de asemenea, cu mezencefalul, reali- 603 ANATOMIA OMULUI zeazi o parte din controlul activitatii viscerale, fapt pentru care a fost numit gi “creierul visceral”. Analizatorul cutanat Tegumentul Pielea (cutis) constituie un invelig neintrerupt care se continua la nivelul ‘marilor orificii (gura, nas etc.) cu o semimucoasa (partial keratinizata) si care, in interiorul cavitatilor respective, devine o mucoasé propriu-zisd. Pielea reprezin- ta 0 suprafata receptorie extrem de vasta, care asigura o sensibilitate diversa, protejeaz& corpul de leziuni mecanice si microorganisme, participa la secretarea unor produse finale ale metabolismului i indeplineste de asemenea un impor- tant rol de termoregulatie, executé functiile de respiratie, contine rezerve ener- getice, leaga mediul inconjurator cu tot organismul, ‘Suprafata pielii nu e uniforma, pe ea find prezente orificil, cute $1 proe- minente. Orificiile sunt de 2 tipuri: unele sunt mari, conducand in cavitatile natura- Ie (gurd, nas etc.) altele sunt mici, de-abia vizibile cu ochiul liber, dar bine vizi- bile cu lupa, Ultimele raspund fie foliculilor pilosi (din acestea rasar fire de par), fie glandelor sudoripare ecrine (porii). Toate orificiile, dar mai ales cele mari, precum gi cele foliculare, sunt intens populate de microbi, fenomen ce explica frecventa mare a foliculitelor. Orificille foliculare reprezinta totodata si locul unde absorbtia percutanaté a apei, electrolitilor, medicamentelor (unguente, creme ete.) si altor substante, este maximA Cutele pielii sunt de 2 feluri: congenitale (sau structurale) si functionale, ultimele aparaind odata cu imbatranirea si scaderea clasticitatii. Cutele structu- rale sunt fie cute mari (plica axilara, inghinala etc.), fie microcute. Cutele mari au unele particularitati fiziopatologice ca: umiditatea mai mare fafa de restul pielii, un pH alcalin sau neutru, pilozitate mai accentuata. Datorité acestor ca- ractere, ele pot prezenta uncle imbolnaviri specifice ca: micoze, fisuri, impetigo etc. Cutele mici sau microcutele sunt prezente pe toata suprafata pielii reunind orificiile porilor; ele determina astfel mici suprafete romboidale, care constituie expresia unei elasticitati normale. Aceste microcute dispar la nivelul cicatrice- Jor, in starile de atrotie epidermicé sau de sclerozé dermica (sclerodermie). La nivelul palmelor si plantelor microcutele sunt agezate in linii arcuate dispuse paralel, realizand amprentele, cu caractere transmisibile ereditar, importante pentru identificarea juridica a individului. Crestele dintre cute, dispuse de ase- menea in linii paralele, prezinta pe ele orificiile porilor sudoripari. Cutele functionale se constituie ca urmare a scaderii elasticitatii cutanate sia contractiilor musculare (riduri). Culoarea pielii depinde de : cantitatea de pigment melanic care confera nuante de la pielea alba (lipsa pigmentului), pana la cea neagra (excesul de me- Janina). Cantitatea de melanind este determinata genetic, dar variatiile culorii pieli, dupa latitudinea geografica (de la pol la ecuator), arata si o adaptare. Melanina variaza intre anumite limite gi in functie de expunerea la razele mltraviolete. Gradul de vascularizatie capilara determina nuanja roz-rosi~, Vasculariza- tia mai abundenta a fetii produce si anumite particularitati mor vide regionale: 604 CAPHTOWL XI Analizatori bolile congestive ale fefii sunt mai mumeroase. Culoarea pielii depinde si de cantitatea de hemoglobin (paloarea in anemii). Pielea copiilor mici este bogat vascularizata si mai subtire, motiv pentru care e roza. Grosimea pielii influenteaza culoarea ei: pielea copiilor mici e mai subtire si © 1024, pielea de pe palme gi plante are o culoare galbuic datorita stratului cor- nos (keratinei) mai ales in conditii de hiperkeratoza. Abundenta keratohialinei (strat granulos) confera pielii o culoare alba. Mucoasele sunt mai subtiri decét epidermul; keratina, keratohialina si melanina, in mod normal, la acest nivel, lipsesc, astfel cd ele sunt transparente, permifand sa se perceapa vascularizatia din profunzime, de unde culoarea lor rosie. In starile leucoplazice (leucos=alb) apare keratina gi keratohialina si supra- fetele morbide devin albe gi mai rugoase. Pigmentogeneza copiilor sub 1 an este deficitard si acomodarea lor la razele solare € dificil, la ei aparand mai usor arsurile actinice, dupa expuneri la soare ‘sau raze ultraviolete Suprafata pielii, la un om matur de talie mijlocie, ¢ de 1,5-1,8 m Greutatea ¢i totala corespunde la circa 20% (in medie 14-16 ke), din care circa 15% reprezinta hipodermul (cu variatii largi in raport cu corpolenta), circa, 5% de derm gi sub 1% de epiderm. Grosimea pielii variazd dupa regiuni: e subtire pe fata, frunte, genitale, este mai groasa pe toracele anterior,abdomen si marile pliuri. Grosimea creste la spate gi pe suprafefele extensorice ale membrelor, cea mai groasa ¢ la palme si tdlpi. Dintre straturile pielii epidermul e cel mai subfire (intre 0,03 si 1 mm), dermul este mai gros {are intre 0,5-0,8 mm la fata, 2 mm pe torace si 2,5 pe spate}, iar hipodermul are variatii mari regional. Elasticitatea pielii se datoreste, in primul rand sistemului fibrilar dermic si mai ales fibrelor elastice. Datorita lor pielea e depresibila. La clasticitatea ci contribuie si paniculul adipos, ai cérui lobuli grasosi, inveliti intr-un tesut con: junctivo-elastic, functioneaz& ca niste mingi minuscule de cauciuc ce se depri md la apasare, dupa care insé revin la forma anterioara, Elasticitatea scade cu varsta si dispare in starile edematoase sau de scle- rozd cutanata. Datoritd clasticitatii, plagile devin mai mari decat suprafata scc- fionata, iar excizatele de piele (grefele) mai mici decat suprafata prelevata. Mobilitatea pielii este variabila: fata de planurile profunde este usor mobi- lizabilé la fata, torace, membre, penis si putin mobilizabild la nivelul palmelor, talpilor, pe pavilioanele urechilor si pe aripile nazale. Ea scade in procesele de scleroza (cicatrici, scleroze secundare, sclerodermii esentiale). Structura microscopici (fig. 297). Piclea este constituita din 3 inveliguri: epidermul de origine ectodermica, dermul 5i hipodermul (stratul celular subcu- tanat} de origine mezodermica (mezenchimala). Epidermul. Epidermul este alcatuit dintr-un epiteliu stratificat si pavi- mentos, cornificat, celulele sale fiind in permanenta regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutritia celulelor are loc prin difuzarea limfei interstitiale din derm, prin intermediul membranei bazale gi prin spatiile inguste (de cca 10 mi- limicroni, care separa intre ele celulele vitale ale acestui strat. Epidermul este un protector mecanic contra pierderilor de apa din straturile profunde ale pielii 605 ANATOMIA OMULUI Fig. 297. Sictura tegumentulu 1 sratul dijunct; 2- sratul comos;3- stratul lucidum: 4 straful gronvios 5 statulmucos matpighian: 6- straful bazal: 7 - corpuscul senailv (Meissner) int-0 paps dermico: 2 vase copiate ih skatul dermo-papllar 9- vase Imfatice: 10 -plexul vascular supericiol subpapilar 11 - glanduld sebacee; 12- radix pi 13 covionul sau dermul propdu-is: 14 bulbus pil; 15 fofculs pil: 16- papila pil 17 - plex vescular profund subdernic: 18 loli grisoase in hipoderm: 19- glonéui suderipara: 20- corpuscull senaivi Voter Pacin si impiedica patrunderea microbilor in ele. Cehilele epidermului se impart, dupa origine, aspect microscopic si functii, in doud linii distincte: kerati- nocitele, care constituie marea majo- ritate a masei celulare si melanocitele mult mai putin numeroase. Keratinocitele provin din celulele stratului bazal, care se divid perma- nent, celulele fice flind impinse spre suprafata. Se realizeaza astfel o migca- re celulara lenta-ascendenta, in cursul caireia ele se incarcd progresiv cu kera- tind. Melanocitele elaboreaz pigmen- tul melanic, care, eliberat din ele, este stocat atat in celulele epidermice (mai ales in stratul bazal) cat si in macrofagele dermice, care astfel devin melanofore. Embriologic, ele provin din creasta neura- 14 sub forma de metabolisti care in cursul primelor luni de viafa fetal migreaz spre unele regiuni din sistemul nervos central (tuber cinereum, locus niger etc.), in peritoneu 9i in picle. In piele se ageazd inte velulele buzale. Stratul bazal (sau generator) este cel mai profund, fiind in contact cu mem- brana bazala. Celulele sale au un nucleu mare situat apical. La polul apical sunt dispuse granule de melanina, care are un rol fotoprotector, ferind acizii nucleici (mai ales DNA) de razele ultraviolete, cu actiune inhibanta asupra acestora. Intre celulele bazale se gisesc melanocitele si corpusculii senzoriali Mer- kel-Ranvier. Stratul spinos este situat imediat deasupra celui bazal, din care provine. In mod normal, el este alcdtuit din 6-15 randuri de celule poliedrice, care pe masura ce ured spre snprafata devin tot mai turtite. Ele eunt mai acidofile de cat cele bazale, dar sunt intens vitale, acest strat fiind sediul unor transformari importante in eczema sau in metaplazii, gi in alte numeroase afectiuni. Celulele sunt separate prin spatii inguste de cca 10 milimicroni, prin care circula limfa interstitial nutritiva, rare celule limfocitare si se gasesc terminafii nervoase amielinice. Aceste spatii reunite constituie “sistemul lacunar epidermic” in care 608 CAPTOLULX! Analizatort coeziunea celulara e mentinut prin punti intercelulare. Citoplasma celulelor se caracterizeaz pe lénga formatiunile obignuite, prin filamente dispuse in manunchiuri, numite tonofibrile, Ele au un rol impor- tant in sinteza keratinei (precursori) Stratul granulos este situat deasupra celui precedent, fiind compus din 1-5 randuri de celule turtite. Caracteristica lor e abundenta granulatiilor cito- plasmatice de keratohialina. Stratul lucid numit si stratul cornos bazal e format din celule bogate in glicogen, eleidina si grasimi. Prezenta glicogenului atest existenta unor procese vitale necesare etapelor finale in sinteza keratinei, Acest strat este ultimul strat vital al epidermului, care impreund cu stratul cornos profund constituie asa- numita “bariera epidermica” (barier& fat de apa, substanyele chimice gi micro- organisme}. Stratul cornos cote cel mai superficial. El ete aledtuit din dowd otraturi: stratul cornos profund sau conjunct si cel superficial sau disjunct numit gi ex- foliator. In cel profund celulele cornoase sunt alipite, in cel superficial celulele au conexiuni laxe, desprinzandu-se la suprafata. Celulele cornoase normale au forma de solzi, nucleul este disparut ca si organitele celulare, iar celula apare ca un sac format dintr-un invelig de kera- tina gi un continut bogat in grasimi osmiofile (lipoide de colesterol). Deasupra stratului cornos gi amestecat cu celulele stratului disjunct, se gaseste un strat functional (fiziologic) rezultat din prelingerea secretiei sudoripare si sebacee, gi din debriurile celulelor cornoase gi a substantei intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua (pelicula) lipo-proteica acid’ a pielii (pH=4,5-5,5), confera 0 protectie fata de microorganisme si fata de substantele chimice. Pe suprafata pielii gi intre celulele stratului disjunct, se gasesc microorganisme din flora sa- profita. Numarul acestor germeni scade treptat spre profunzime, ei fiind opriti la nivelul stratului conjunct. Dermul. Dermul constituie scheletul rezistent conjunctivo-fibros al pieli El este separat (si totodata reunit) de epiderm prin membrana bazalé. Membrana bazalé este alcituitd dintr-o impletire de fibre epidermice si dermice. Ea indeplineste o functie de filtru selectiv, pentru substantele prove- nite din derm gi care servesc Ja nutritia epidermului, dar constituie si a doua “bariera” pentru substantele ce ar putea patrunde din epiderm. Straturile. Dermul este compus din doua straturi. Stratul superficial sub- epidermic cuprinde papilele dermice si o zona subtire situat sub ele. El este denumit strat subpapilar si se caracterizeaza prin elemente fibrilare gracile, elemente celulare mai numeroase, substanta fundamentala mai abundenta si o vascularizatie gi inervatie bogata (plexuri subpapilare). Stratul profund numit dermul propriu-zis sau corionul este mult mai gros, este mult mai rezistent sie compus preponderent din fibre colagenice, elastice gi reticulare. Celulele sunt prezentate de fibroblasti, fibrociti, histocite, mastocite, lim- focite si plasmocite cu specificul lor functional. Substanta fundamentala afar de mucopolizaharide acide © bogata in apa, contine saruri (mai ales sodiu si calciu), proteine, glicoproteine si lipopro- teine, ghicoza (care la acest nivel are o concentratie identica cu cea din plasm: in timp ce in epiderm este redusa la 1/3) 607 ANATOMIA OMULUL Hipodermul, Hipodermul este stratul care separa pielea de straturile sub- iacente. El este alcdtuit din lobuli de celule grase (lipocite) continand trigliceride, cu rol de rezerva nutritiva si de izolator termic si mecanic. Acesti lobuli sunt separati prin septe conjunctive, in care se gasesc vase gi nervi. O structur& tegumentari mai deosebit4 este linia apocrina. Ea se intinde de la axila, in regiunea mamelonara si coboara convergent lateral spre perineu. Este alcdtuita din aglomerari celulare clare ce, structural, se apropie de celulele glandulare mamare. In aceasta acceptiune glanda mamara poate fi privita ca 0 glanda apocrina enorma cu o structura corelata cu functia sa secretorie. Mentiondm ca intre modalitatea secretoric a glandei mamare si glandele apocrine sunt relapii apropiate, in sensul c&: > celulele secreta un continut bogat de proteine; > tipul celular secretor se caracterizeaza prin “decapitarea” polului secre- tor al celulelor glandulare. Anexele pielii Anexele cutanate sunt reprezenate de fanerele si glandele pieli Fanerele sunt organe anexe ale pielii diferentiate la suprafata ei, cu functie de aparare a organismului, fiind prezente la om sub forma unghiilor si a paru- hui. Unghia (unguis) este formata dintr-o lama cornoasa dura, distalé, numita corpul unghiei (corpus unguis), aleatuit din limbul si patul unghial si o rédacind (radix unguis), situata proximal, corcspunzand partii acoperite de un repliu cu tanat, numit plica supraunghiald, care se prelungeste pe laturile unghiei. Plica acopera lunula, portiunea roza, palida semilunard a corpului, care in profunzi- me, se continua cu rédécina. Lama unghiala e formata dintr-o portiune superficialé dura gi un strat profund moale, Stratul dur este regenerat de matricea unghiala (portiunea cea mai profunda a radacinii), in timp ce stratul moale ia nastere prin cornificarea celulelor patului unghial, pe care zace unghia. Sub marginea libera a unghiei se gaseste santul subunghial, la nivelul cdruia epidermul, cu stratul sau cornos, se cantina cu uinghia, formand hiponichium-ul. Limbul unghiei este unghia propriu-zisé si este format din celule solzoase, cheratinizate. Cele de la supra- fata limbului se continua la nivelul plicei supraunghiale cu stratul cornos al epidermului formand eponychium (perionyx). Pirul este alcatuit din doua parti: una externa, vizibilé, care este tija si cealalt ascunsa profund in derm, foliculul pilosebaceu sau radacina > Tija se dezvolta din epiderm gi este cornoasa, flexibila, elastic, groasé intre 0,006-0,6 mm, cu lungimea care variaz intre cativa milimetri, pané la peste un metru. Lungimea si desimea variaza regional si este legat& de sex. pilozitatea fiind mai accentuata in regiunea capului, pe fata la barbat, in axile, in regiunea pubiana, pe torace si abdomen (la barbat) > Foliculul pilosebaceu reprezinta o invaginatie in profunzime a pieli, care prin varful sau ajunge pana in hipoderm. El contine firal de par si are anexate glanda sebacee si un fir muscular neted piloerector. > Firul de par are o parte libera, numitd tulpind si o parte intrafoliculara, 608, CAPMOLUL XI Analizaton numita radacind (radix pill. Ultima se termina printr-o parte umflaté ca o maciuca, numita bulb al parului (bulbus pili); cresterea parului se produce in regiunea bulbului. Bulbul, in partea sa cea mai profunda, prezintd o scobitura in care patrunde papila dermica nutriciva a paru- lui, intens vascularizata. Culoarea firelor de par este diferita: blonda, rosie, castanie, neagra. Ea este determinata de un pigment brun- grauntos sau rosiatic, care se formeaza in bulb. Parul alb al senectutii se datoreste patrunderii aierului in tia. Glandele pielii Glanda sebacee este glanda acinoasa (in ciorchina). Ea holocrina, sebu- mul secretat luand nastere prin degenerescenta grasa a celulelor care captugesc peretii glandei. In regiunile numite seboreice (nas, frunte, menton, ureche, me- diosternal etc.) aceste glande sunt hipertrofiate, conferind regitmilor respective 0 onctuozitate si o reactivitate particulara. Functia acestor glande este endocrino- dependenta (sistemul hipofizo-steroidic cortico-suprarenal gi sexual). Ele secre- ‘ta grdisimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermisului si parul, ii apara de apa, microorganisme, inmoaie piclea. Canalele glandelor sebacee se deschid de obicei in saci pielosi. Glandele sudoripare sunt tubulare, fiind terminate cu un glomerul secre- tor. Ele sunt de dou tipuri: glandele ecrine mai mici, dispuse aproape pe toata suprafata corpului si care se deschid direct la suprafata epidermului prin pori si glandele apocrine, mult mai mari, dispuse numai la nivelul axilelor, in jurul mamelonului si la perineu, Glandele ecrine elimina produsul faré a modifica structura cetulelor, ce rémén intacte: sudoarea elaborata de ele e apoasa si bogat in sdruri, cu un pH acid, fra continut proteic sau parti din celulele secretante, Glandele apocrine sunt merocrine: secretia lor rezulta in parte din elimina- rea unei parti din celulele secretante. Ele intra in functie dupa pubertate, fapt ce arata endocrino-dependenta lor. Ele se varsa in infundibulul folicular, sudoarea lor este mai vascoasd, mai bogata in proteine si are un pH neutru, ceea ce expli- ca infectia lor frevventi Glandele sudoripare secret sudoarea, care contine mari cantitati de apa si, evaporand-o regleazA astfel temperatura corpului. In afara de apa sudoarea contine produsele metabolismului azotos (ureia) si diferite sruri. 409

You might also like