DAN, JUSTER & YAKOVLEV

RESEARCH, CONSULTING AND EDUCATION

GLOBALIZAREA
Efecte pentru România

Lect. univ. drd. Marian COVLEA

MA, MS, MSL

21 ianuarie 2011
1. Introducere: ce este
globalizarea………………………………………………………………………………pagina
1
2. Beneficii pentru România rezultate din
globalizare……………………………………………………pagina 4
3. Costuri pentru România generate de
globalizare……………………………………………………...pagina 5
4. Concluzii……………………………………………………………………………………………
……………………….pagina 8
5. Bibliografie…………………………………………………………………………………………
………………………pagina 8

2
 1. INTRODUCERE: CE ESTE GLOBALIZAREA

Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată şi,

probabil, nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o
multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă dar inexorabile, atingând
domenii diverse ale unei societăţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie,
sau toate la un loc.

Globalizarea este termenul întrebuinţat pentru a descrie un proces

multicauzal ireversibil care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc
într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra
persoanelor, societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului.

Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în

societăţi şi în economia mondială, care rezultă din comerţul internaţional extrem de
crescut şi din schimburi culturale. Descrie creşterea comerţului şi a investiţiilor
datorită căderii barierelor şi creşterii interdependenţei dintre state. În context
economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerţului şi, în
particular, la liberalizarea comerţului sau la liberul schimb.

În limbajul curent de specialitate există în uz doi termeni cu sensuri foarte

apropiate: globalizare şi mondializare. Totuşi, o diferenţiere semantică este
necesar a fi operată. În opinia noastră, în consens cu profesorul Mircea Coşea1,
globalizarea (termen de origine anglo-saxonă) a primit în special sensul de proces de
internaţionalizare şi interdependenţă a proceselor economice, iar mondializarea
(termen de origine franceză) are sensul preponderent de internaţionalizare şi
interdependenţă a proceselor politice.

1
Mircea COŞEA, Economia Uniunii Europene, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2007, p. 10.

3
 La nivelul principiilor, normelor şi standardelor în diferite domenii (tehnic,
comercial, contabil, al calităţii mărfurilor, monetar-valutar, politic, etc.),
globalizarea trebuie să asigure atât o cuprindere generale a problematicii mondiale
(având în vedere că totuşi oamenii cu problemele lor sunt asemănători peste tot în
lume), cât şi o aplicare specifică la probleme particulare locale, în timp şi spaţiu,
după principiul “Gândeşte global, dar acţionează local!”.

Să nu uităm că și scopul marxismului, al socialismului și comunismului, era

internaționalismul proletar, revoluția mondială a proletariatului, internaționalizarea
solidarității transfrontaliere a proletariatului în lupta contra burgheziei exploatatoare
mondiale, etc., integrarea comunistă ideologică, politică, economică și națională,
desființarea granițelor, conducerea de la un centru unic (Kominternul, cu sediul la
Moscova), etc. De altfel, scriitorul rus Vladimir BUKOVSKY, dizident al regimului
comunist sovietic, într-un recent articol,2 ne atrăgea atenția că există prea multe
similitudini între organismele mondialiste (chiar de nivel intermediar, de exemplu,
Uniunea Europeană) și URSS & sistemul (“lagărul”) comunist:

 Cetățenii au fost consultați (prin referendumuri, dar nici aceasta peste tot)

pentru intrarea în UE întotdeauna post-factum, pentru validarea unor decizii

deja luate de guvernele sau parlamentele naționale, exact ca în anii
comunismului;
 Conducerea supremă este efectuată de oameni numiți, nu aleși, care nu dau

nimănui socoteală, dar care au salarii, bonusuri, privilegii, pensii uriașe și

imunitate pe viață (chiar dacă lucrează pentru UE doar câteva luni!);
 Se extinde continuu pentru a escamota problemele reale și a le arunca la alt

nivel, tot mai invizibil, mai de neînțeles și mai intangibil pentru popoare;

2
Uniunea Europeană, noua Uniune Sovietică, în http://saccsiv.wordpress.com/2009/03/26/documentare-celebre-
%E2%80%9Evladimir-bukovsky-uniunea-europeana-noua-uniune-sovietica%E2%80%9D-subtitrare-in-limba-
romana-si-o-analiza-a-sa/

4
  Membrii Parlamentului aduc la îndeplinire ordinele familiei politice europene

din care fac parte, nu a popoarelor din care provin și care i-au ales, exact ca
membrii “parlamentelor” comuniste!
 Limitarea cuvântului la câteva minute în Parlamentul European, ceea ce arată

că ședințele și dezbaterile sunt formale, părerea membrilor nu contează,

hotărârile sunt deja luate “în altă parte”;

 Achitarea unui bir imens de către membri (numai România plătește 1,1

miliarde de euro pe an!);3

 Birocrație sufocantă (mii și mii de demnitari, experți, consilieri, funcționari,

etc.);
 Corupție generalizată și risipă uriașă (multe cazuri dovedite de fraudare a

fondurilor europene la Bruxelles și în țările membre);

 Separațiunea puterilor (legislativă, executivă și judecătorească) la nivelul UE

este o vorbă goală, birocrația UE constituind de fapt un monolit de tip

totalitar;4

 Irerelevanța politicilor, strategiilor, investițiilor și cheltuielilor pentru viața

omului obișnuit;
 Cei care semnalează neajunsurile sunt ridiculizați, reduși la tăcere,

marginalizați; acesta este începutul pierderii libertății, al unui nou tip de

gulag;
 Gulagul sovietic a căpătat doar față umană și se numește acum Political

Correctness, dar esența este aceeași, fiind la fel de dur, absurd și

concentraționar;
3
În 5 ani de când este în UE, România a plătit peste 5,5 miliarde euro, dar a primit din fondurile UE prin finanțări
nerambursabile doar 0,8 miliarde euro (decembrie 2010).
4
Lucru demonstrat (și) de mine într-un recent studiu (Principiul separațiunii puterilor în stat și funcționalitatea lui în
România, www.scribd.com/Marian_Covlea, 2010).

5
  Fiind multinațională, ca și URSS, UE are același scop, practici și produce

aceleași efecte: distrugerea statelor-națiune, a tradițiilor naționale, anularea

naționalității și etniei prin crearea omului sovietic, a omului nou, respectiv a
cetățeanului european, dar, ca și în sistemul comunist, aceasta nu face decât
să ascută contradicțiile și conflictele inter-etnice;5

 Nu este un sistem flexibil, nu se poate adapta și restructura rapid;

 UE a promis, ca și URSS & comunismul: moralitate, dreptate, justiție,

securitate, prosperitate pentru toți, dar a realizat mult prea puțin;6

 Solidaritatea în cadrul UE este o vorbă goală de îndată ce în fața actualei crize

se încearcă soluții egoiste și individuale; exact ca în fostul lagăr socialist!;

 Destrămarea se va produce (pentru că sigur se va produce) cu scandal,

pierderi, dezastru, suportate din plin (tot) de cei mici, săraci și marginali,
eventual membrii mai recenți….;
 S-au schimbat doar komisarii cu comisarii…

Să nu uităm însă că Uniunea Sovietică și lagărul comunist s-au prăbușit….

2. BENEFICII PENTRU ROMÂNIA REZULTATE DIN GLOBALIZARE

Beneficiile (avantajele) decurgând pentru România din procesul de

globalizare se referă la:

5
De exemplu, suspiciunile și tensiunile franco-germane (și chiar intra-franceze ori intra-germane, după reunificare)
sau româno-ungare nu s-au redus cu nimic!
6
În toate domeniile: economic, comercial, financiar, bancar, valutar, de asigurare a resurselor (în special energetice),
de securitate, sociale, etc. Și nici nu are șanse să realizeze pe termen scurt și mediu, în condițiile în care politica
socială a eșuat, iar actuala criză economico-financiară a lovit-o năpraznic!

6
 1. Libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi

cunoştinţelor (inclusiv, sau mai ales ştiinţifico-tehnice), participarea

neîngrădită la circuitul mondial de valori. În special libera circulaţie a
persoanelor şi cunoştinţelor reprezintă pentru România o mare realizare,
având în vedere restricţiile din aceste domenii din perioada 1945-1989.
2. Posibilitatea rezolvării în condiţii mai bune a unor probleme care depăşesc

graniţele naţionale şi/sau pentru care reglementările naţionale sunt prea

restrictive şi ca atare nesatisfăcătoare, inclusiv la nivelul rezultatelor obţinute
(oprimarea popoarelor; insuficienţa resurselor, inclusiv a celor energetice;
comerţul internaţional; cooperarea economică şi asistenţa financiară
internaţională; poluarea; securitatea infrastructurilor critice; sărăcia,
subdezvoltarea; analfabetismul; asigurarea păcii, inclusiv prin apărarea
împotriva terorismului; migraţiile; catastrofele şi urgenţele naturale, medicale
şi umane; problemele climatice, etc.).
3. Reducerea costurilor datorită economiilor de scară realizate prin producţia de

serie mare destinată exportului pe arii mai extinse.

3. COSTURI PENTRU ROMÂNIA GENERATE DE GLOBALIZARE

Pentru România, costurile sunt în mod evident mai mari decât beneficiile.
În mod sintetic şi concentrat, costurile (dezavantajele) induse de procesul de
globalizare pentru România, în opinia mea, sunt:
1. Reducerea prerogativelor de suveranitate naţională (pe cele două componente:

independenţa faţă de exterior şi supremaţia pe plan intern) şi cedarea parţială

a acestora către diferite organisme suprastatale (în perioada 1945-1989 către
CAER, Tratatul de la Varşovia, în logica „lagărului” socialist în general, iar în
prezent către Uniunea Europeană, NATO, etc.).

7
 2. Polarizarea bogăţiei, de la ţările cu economie emergentă (în curs de

dezvoltare), aşa cum este şi România, către ţările cu economie dezvoltată, atât
prin structura economiei şi nivelul productivităţii sociale a muncii, cât şi prin
mecanismele de putere şi mecanismele preţurilor („foarfeca preţurilor” şi
preţurile de transfer):
• Ţările dezvoltate au o producţie mai diversificată şi de calitate mai
bună, fapt ce facilitează comercializarea (valorificarea) acestora la
preţuri mai ridicate;
• Ţările dezvoltate exportă produse înalt prelucrate, care încorporează
mai puţine resurse deficitare dar mai multă inteligenţă tehnică, la
preţuri ridicate, şi importă din ţările subdezvoltate produse puţin
prelucrate şi resurse naturale (materii prime, resurse energetice), la
preţuri scăzute;
• Ţările cu nivel mai ridicat al productivităţii sociale a muncii realizează
mărfurile la costuri mai reduse, ceea ce le creează un avantaj
competitiv suplimentar, ducând la realizarea de supraprofituri;
• Companiile multinaţionale importă în ţările unde au filiale materii
prime la preţuri supradimensionate dar exportă produse prelucrate în
ţările de origine sau pe terţe pieţe la preţuri scăzute artificial, realizând
alte supraprofituri, pe care le transferă altfel pe nesimţite în zone unde
gradul de fiscalitate este mai scăzut7 (ţările de origine, ţările în care au
sediul social, altele decât cele de origine, sau în paradisurile fiscale);
• Ţările şi grupările de ţări care au monedă convertibilă la nivel global
sau regional (SUA, Marea Britanie, Elveţia, Uniunea Europeană,
Japonia, etc.) primesc substanţă netă (produse, servicii, energie,
7
Atunci când între ţările lor de origine (sau unde îşi au declarat sediul social; de exmplu, firma Neckermann/Thomas
Cook, cu capital majoritar german, are sediul social în Elveţia, considerată paradis fiscal şi sanctuar bancar) şi ţările
gazdă nu este semnată o Convenţie de evitare a dublei impuneri şi garantare reciprocă a investiţiilor de tip
UNCTAD, care avantajează ţările-gazdă, adică prevede că profiturile se impozitează acolo unde s-au realizat, ci tip
OECD.

8
 resurse, informaţii, etc.) în schimbul hârtiilor colorate reprezentând
bancnote (monedele lor naţionale devenite valute convertibile, mijloace
de plată, de schimb, de tezaurizare şi bani universali);
• O altă formă a abuzului de putere a ţărilor dezvoltate, a marilor bănci şi
a organismelor financiare internaţionale este impunerea unor condiţii
înrobitoare în relaţiile economice cu celelate ţări (practicile unor
companii ca Bechtel şi ale altor „asasini economici” în diverse ţări sunt
notorii).
3. Pierderea identităţii culturale:

• anglo-americanizarea limbii prin cuvinte şi expresii din diverse

domenii, în special din domeniul „IT&C” (uneori barbarisme:
prescurtări, acronime – ca şi cel din faţa parantezei, combinaţii
perplexante din părţi de cuvinte, etc.), şi când este nevoie de ele, şi
când nu;
• importul şi indigenizarea unor tradiţii culturale în flagrantă dizarmonie
cu specificul cultural şi ethosul românesc: St. Valentine’s Day,
Halloween, Thanksgiving Day şi alte obiceiuri şi ritualuri păgâne;
• alte produse şi obiceiuri alimentare şi vestimentare nu numai inutile,
ridicole şi de prost-gust, ci şi periculoase pentru sănătate: Coca-Cola,
Pepsi, McDonald’s, Pizza Hut, KFC, chewing-gum, şepcile de base-
ball,8 etc.
4. Pierderea identităţii etnice, a specificului antropologic, prin metisare

(amestecul genetic cu alte populaţii). În plus, copiii proveniţi din familii mixte
şi în special inter-rasiale trăiesc drama confuziei identitare, lingvistice şi

8
Care dacă sunt purtate cu cozorocul în faţă, îngustează câmpul vizual şi deci mental, dar măcar apără privirea de
razele solare puternice; dacă sunt purtate cu cozorocul aşezat lateral sau pe ceafă, nu mai au nici măcar această
utilitate; în nici un caz nu trebuie purtate pe cap în clădiri sau şi mai grav la masă, decât dacă se doreşte mascarea unui
păr nespălat şi neîngrijit cronic. Cât despre alimentele şi obiceiurile alimentare gen Fast Food, ce să mai vorbim....

9
 culturale, şi a respingerii de către ambele grupuri etnice sau rasiale din cere
provin părinţii.
5. Dezrădăcinarea naţională, deposedarea de proprietăţi şi îndepărtarea de zona

care dă fiecăruia dintre noi încredere, putere, viaţă şi prosperitate: Patria. Un

om care pleacă pe meleaguri străine îşi părăseşte rudele şi prietenii şi lasă în
paragină totul în ţara natală, dar nu va fi niciodată adoptat deplin în ţara unde
se stabileşte, barierele etnice, religioase, lingvistice, culturale, relaţionale, etc.
fiind o realitate inexorabilă. Timp de generaţii vor fi marginalizați pentru că
vor fi percepuți şi tratați ca străini, cu suspiciune, antipatie şi ostilitate. Cei
care reuşesc pe meleaguri străine sunt excepţiile care confirmă regula.

4. CONCLUZII

Globalizarea este un fenomen urmărit cu interes, încăpățânare și consecvență,

transpus în practică de către cei care au de câștigat de pe urma lui: companiile
transnaționale, companiile mass-media și serviciile de informații ale marilor puteri,
companiile de producție culturală în limba engleză (filme, cărți, muzică), țările
dezvoltate în general.
Și aceasta pentru că globalizarea este un fenomen asimetric, dezechilibrat,
doar aparent haotic, dirijat de cei puternici în favoarea lor, în ciuda unei retorici
mincinoase care afirmă că toată lumea ar avea de câștigat.

5. BIBLIOGRAFIE

1. Zygmunt BAUMAN, Globalizarea şi efectele ei sociale, Editura ANTET,

Bucureşti, 2005.

10
2. Cristina CĂLĂRAŞU, Globalizare lingvistică şi anglicizare, în:
www.ebooks.unibuc.ro/filologie/dindelegan/25.pdf
3. Mircea COŞEA, Economia Uniunii Europene, Editura Tribuna Economică,

Bucureşti, 2007.
4. Iulian FOTA, Globalizare şi buna guvernare, suport de curs master UCDC,

slides PPT, 2010.

5. Iulian FOTA, Dosar documentar privind globalizarea, 2010.

6. www.ro.wikipedia.org/wiki/Globalizare.

7. http://saccsiv.wordpress.com/2009/03/26/documentare-celebre-
%E2%80%9Evladimir-bukovsky-uniunea-europeana-noua-uniune-sovietica
%E2%80%9D-subtitrare-in-limba-romana-si-o-analiza-a-sa/

11