Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
O MIE ŞI UNA DE NOPŢI
 povestiri a avut toată dreptatea înfăţişându-l pe Şahriar, împins decuriozitatea de a asculta mai departe, amânând dimineaţă după di-mineaţă împlinirea sângerosului obicei al uciderii soţiepânfăţişând  soarta unor oameni din cele mai diverse categorii socialeŢde la calif  şi rege până la cerşetor şi bandit, cu mijloace artistice tot atât demultiple: de la rafinamentul fastidios al poeziei de curte şi de salon până la limbajul reavăn al povestitorului popular care le spune înmod firesc tuturor lucrurilor pe nume, fără a se sinchisi că l-ar puteaacuza cineva de indecenţă, de la umorul păstos al snoavei folclorice până la sentimentalismul patetic al romanelor cavalereşti de iubire,nu e de mirare că ele şi-au cucerit publicul imens pe care l-au avut  şi-l au în toate timpurile, în cele mai felurite straturi de oameniOVIDIU PAPADIMA
FIE VOIA LUI ALLAH!ÎN NUMELE LUI ALLAH, preaîndurătorul, iertătorul!
Mărire luiAllah, stăpânul lumii! Şi rugăciunea şi pa-cea peste prinţul celor trimişi, stăpânul nostru şi domnul Mohammed! Şi peste toţi ai săi, rugăciune şi pace pe veciîntru fiinţă unite până în ziua răsplatei!Şi pe urmă! Facă-se ca legendele celor din vechime să fie învăţătură pentru cei de astăzi, ca omul să vadă întâmplările prin care trecură alţii decât el: şi atunci el vaasculta supus şi va privi cu luare-aminte la cuvintele no-roadelor trecute şi la ceea ce ele au petrecut, şi se va mus-tra pe sine. De asemenea slavă celui ce păstră istorisirile întâilor drept învăţătură spre folosul acelora din urmă!Ci, din acele învăţături au fost scoase poveştile numite
O mie şi una de nopţi,
 şi toate cele ce sunt într-însele fapte nemaipomenite şi înţelepciuni
POVESTEA REGELUI ŞAHRIARŞI A FRATELUI SĂU,
REGELE ŞAHZAMAN
Zice-se - dar Allah aste mai ştiutor şi mai înţelept şi mai puternic şi maibinefăcător - că era odată - în ceea ce s-a depănat şi s-a arătat în vechimea vremilorfi In trecutul evului şi al clipei - un rege dintre regii din Sassan, în insulele Indieiv Chinei*. Era stăpân peste oştiri, peste ajutoare, peste slujitori şi peste o nume-roasă curte. Şi avea doi copii, unul dintre ei mare şi celălalt mic. Amândoi erauviteji cavaleri; dar cel mare era mai bun cavaler decât cel mic. Cel mare domnipeste ţări şi îi cârmui cu dreptate pe supuşii lui; şi aşa îl iubiră locuitorii {arii şi ai împărăţiei. Numele lui era regele Şahriar* *. Cât despre fratele lui cel mic, numelelui era Şahzaman*" şi era rege în Samerkand Al-Ajam.Starea asta de lucruri nu mai conteni şi ei domniră în ţările lor; şi fiecare dintreci fu, în împărăţia lui, cârmuitor drept al supuşilor săi timp de douăzeci de ani împliniţi. Şi ajunseră amândoi la hotarul creşterii şi înfloririi lor.Şi nu mai conteniră să fie aşa, până când regele cel mare simţi dorinţa arzătoare
i&
 îl vadă pe fratele său cel mic. Atunci îi porunci vizirului său să plece şi să se întoarcă înapoi cu el. Vizirul îi răspunse: — 
 
Ascult şi mă supun!Apoi plecă şi ajunse în deplină ocrotire prin îndurarea lui Allah: intră la fratelecel mic şi îi aduse salutul de pace**** şi îl înştiinţa că regele Şahriar dorea arzătorsă îl vadă şi că ţelul acestei călătorii era ca să îl poftească să meargă să îl vadă pefratele său cel mare. Regele Şahzaman îi răspunse: — 
 
Ascult şi mă supun!
1
 
Apoi îşi rândui toate de plecare şi îşi scoase corturile, cămilele, catârii, slugile*
 
Voalul numelor proprii şi al geografiei, în
O mie fi una de nopţi,
este cevaminunat. Este, deci, de prisos să mai aprofundam.*
 
* Şahriar: Stăpânul Oraşului. Cuvânt persan.*** Şahzaman: Stăpânul Veacului şi al Timpului. Cuvânt persan.**** „Pacea şi mântuirea să fie cu tine!". Este salutul întrebuinţat de musul-mani.
 j
 
/
r'K 
O MIE ŞI UNA DE NOPŢI
24
Când regele Şahriar văzu acea stare de lucruri, judecata i se irosi din cap: şi îi zise fratelui său Şahzaman: — 
 
Haidem să vedem starea sorţii noastre pe drumul lui Allah, căci noi nu maiputem avea nimic, nici în clin nici în mânecă, cu împărăţia, şi asta până când vomputea găsi pe vreunul care să fi avut parte de o întâmplare asemănătoare cu aceastaa noastră; iar de nu, moartea să fie pentru noi, într-adevăr, mai de ales faţă de aşaviaţă!La asta, fratele său îi răspunse încuviinţând. Apoi, amândoi ieşiră din palat peo uşă tainică. Şi nu conteniră din drum zi şi noapte până când ajunseră în cele dinurmă la un copac, în mijlocul unei pajişti singuratice, aproape de marea sărată. înacea pajişte, clipocea un ochi de apă dulce: ei băură din acest ochi de apă şi sepuseră la odihnă.Abia se scurse un ceas din zi, când marea începu să se învolbureze, şi deodatăieşi din adâncul ei o coloană de fum negru care urcă spre cer şi se îndreptă sprepajiştea aceea. în faţa acestei privelişti, ei fură cuprinşi de spaimă şi urcară pânăchiar în vârful copacului, care era. înalt, şi se puseră să pândească ce putea oare săfie asta. Ci, iată că această coloană se preschimbă într-un genni* înalt de statură,voinic şi spătos, şi care ducea pe capul lui o ladă. El puse piciorul pe pământ şiveni spre copacul în care se aflau şi stătu sub el. Ridică apoi capacul lăzii şi scoasedin aceasta o raclă mare de cristal pe care o deschise, şi îndată se ivi ţâşnind ofecioară fermecătoare, sclipitoare de frumuseţe, luminoasă aidoma soarelui cândsurâde. Şi neîndoielnic că tocmai despre ea a grăit poetul:
 „Flacără în beznă, ea se iveşte, si este ziuă! Ea se iveşte si de lumina ei se lumi-nează zorile. Sori împrăştie raze din lumina ei si lunile, din surâsul ochilor ei!Fie ca vălurile tainei sale să se destrame, si numaidecât făpturile la picioarele ei se vor închina fermecate. Şi dinaintea fulgerelor blânde ale ochilor ei, rouă lacrimilor aprinse umezeştecolţurile oricărei pleoape!"
După ce genni-ul o privi îndelung pe frumoasa fecioară, îi zise: — 
 
O, crăiasa mătăsurilor! o, tu, pe care te-am răpit chiar în ziua nunţii tale!tare aş dori să dorm oleacă într-un loc ferit unde nu pot să te vadă ochii fiilor luiAdam. Şi după ce mă voi fi odihnit aşa după călătoria pe mare şi pe meleagurilepământului, atunci voi face cu tine fapta cea de toată ziua!Ea îi zise cu vocea ei cântec de pasăre: — 
 
Dormi, o, părinte al genni-lor şi coroana lor! Şi facă-se ca aceasta să-ţi fiespre întărire şi desfătare!Şi genni-ul, rezemându-şi capul pe genunchii fecioarei, adormi pe dată. Şi iată în ce-1 priveşte.Atunci fata îşi înălţă capul spre vârful copacului şi îi văzu pe cei doi regi ascunşi în copac. Numaidecât ridică ea capul genni-ului de pe genunchii ei, îl culcă pepământ şi stând în picioare sub copac le grăi prin semne:* Genni: de aici cuvântul geniu.
.'5
O MIE ŞI UNA DE NOPŢI — Coborâji-vă şi să n-aveţi frică de acest efrit'.Ei îi răspunseră prin semne: — Ah! pe Allah asupra ta! scuteşte-ne de această primejdioasă încercare!Ea le zise: — Pe Allah asupra voastră amândorura, coborâţi cât mai repede, că de nu, îivoi da de veste efritului şi vă va ucide cu cea mai cruntă moarte!Atunci ei se înfricoşară şi coborâră lângă ea; şi ea se sculă să-i întâmpine şiIc zise de îndată: — Haideji! Străpungeţi-mă cu lancea, cu o străpungere năprasnică şi tare! Căde nu, îi voi da de ştire efritului!Spaima îl făcu pe Şahriar să-i zică lui Şahzaman: — O, frate al meu, fă tu întâiul cu ea ceea ce ea ne porunceşte!El îi răspunse: — Ah! eu nu voi face nimic din aceasta înainte ca tu să îmi dai pildă, ca frate
""■ii mare!
2
 
Şi amândoi începură să se poftească unul pe celălalt la adolescentă, făcându-şidin ochi semne de împreunare. Atunci ea le zise: — De ce vă văd trăgându-vă aşa cu ochii? Dacă nu vă apropiaţi numaidecât|i nu mi-o faceţi tare, uscat şi în răstimp îndelungat, îl vestesc de îndată pe efrit!Atunci, din pricina fricii lor de genni, ei făcură amândoi cu ea, ceea ce ea Ie poruncise.După ce se supuseră şi se goliră bine şi isprăviră treaba precum le poruncise,ei le zise: — Cât sânteţi voi de iscusiţi!Apoi ea scoase din buzunar un săculeţ şi trase din el un şirag alcătuit din cincitute şaptezeci de inele cu peceţi, şi le zise: — Ştiţi voi ce-i asta?Ei îi ziseră: — Nu ştim.Atunci ea le zise: — Stăpânii acestor inele cu peceţi s-au împreunat cu toţii cu mine pe coarnelenesimţitoare ale acestui efrit. Aşadar şi voi, amândoi fraţii, daţi-mi-le pe ale voastre.Atunci ei îi dădură, scoţându-le din degetele de la mâinile lor, cele două inelecu peceţi. Şi ea le zise: — Să ştiţi că acest efrit m-a răpit în noaptea nunţii mele, m-a pus într-astăraclă de cristal şi, aşezând racla în ladă, a ţintuit pe ladă şapte lacăte, şi m-a aşezatupoi în fundul mării muginde, care se izbeşte şi se învolbureazâ din valuri. Dar elnici pomeneală să ştie că atunci când o femeie dintre noi doreşte ceva, nimic nu ar li în stare să o stăvilească. Şi poetul zise de altminteri:
„Prietene! nu te încrede câtuşi de puţin la femei şi surâde la făgăduielile lor! Căciioanele lor bune sau rele atârnă de capriciul vulvei lor! Ele tsi risipesc dragostea lor mincinoasă, tn vreme ce perfidia le năpădeşte şi formează canura vesmintelor lor.*
Efrit:
viclean.
Sinonim cu
 genni.
O MIE ŞI UNA DE NOPŢI
26
 Adu-p aminte cu smerenie de cuvintele lui Yussuf. Şi nu uita tn veci că Eblis l-a gonit pe Adam din pricina Femeii  De asemenea conteneşte cu dojana, prietene. La nimica nu slujeşte asta! căci mâine la acela pe care tu ti dojeneşti, dragostei simple ti va urma patima nebună. Şi nu zice niciodată: *Dacă sunt îndrăgostit, voi ocoli nebuniile tndrăgostqilor».Căci «Ar fi o minune fără de pereche, într-adevăr, să veri un om răzbind teafăr dinvrăjile femeilor»".
La aceste cuvinte, cei doi fraţi se minunară, la hotarul uimirii, şi îşi ziseră unulceluilalt: — 
 
Dacă acesta-i un efrit, şi dacă, în ciuda marii lui puteri, i s-au întâmplatlucruri mult mai nebănuite decât nouă, asta-i o întâmplare ce trebuie să ne alinedurerea.Şi atunci, ei o părăsiră chiar în clipa aceea pe adolescentă, după salutările şicuvintele de datină, alinaţi în suflet, înseninaţi şi îmbogăţiţi cu noian de hotărâri şise întoarseră fiecare spre oraşul său.Când regele Şahriar intră în palatul său, porunci să i se taie gâtul soţiei lui, şitot aşa să li se taie gâtul sclavelor şi sclavilor. Appi îi porunci vizirului său să îiaducă în flecare noapte o fată fecioară. Şi aşa, în flecare noapte, el lua o fecioarăşi îi răpea fecioria. Iar la capătul nopţii, o ucidea. Şi nu conteni să facă tot aşa treiani în şir. Iar supuşii se zbătură în strigăte de durere şi în învălmăşeala groazei, şi îşi părăsiră vetrele cu fetele ce le mai rămăseseră. Şi nu rămase in oraş nici o fată în stare să îi slujească navalei călăreţului. într-acestea, regele îi dete poruncă vizirului să i se aducă o nouă fecioară cade obicei. Şi vizirul ieşi de la el şi căută, dar nu găsi nici o fată; şi plin de întristareşi mâhnire mare, se întoarse către lăcaşul său, cu sufletul răscolit de spaimă dinpricina regelui.Ci, acel vizir avea şi el două fete, pline de frumuseţe, de farmece şi de strălucire,desăvârşite şi nespus de dulci. Numele celei mari era Şahrazada*, iar numele celeimici Doniazada". Cea mare, Şahrazada, citise cărţile, cronicile, legendele regilordin vechime şi poveştile noroadelor apuse. Se mai zice că ea avea o mie de cărţi cupoveşti în legătură cu persoanele din vechime şi cu regii din vechime şi cu poeţii.Şi era tare iscusită in măiestria de a povesti şi nespus de plăcută la ascultare.La vederea tatălui său, ea zise: — 
 
De ce te văd aşa de schimbat, ducând povara grea a durerilor şi a mâhni-rilor? Căci află, o, tată, că poetul zice:
 „O, tu care te zbuciumi, afănează-te! Nimic nu [ine pe veci, orice bucurie sespulberă şi orice mâhnire se uită".
Când vizirul auzi aceste cuvinte, îi povesti fiicei sale tot ce i se întâmplase curegele, de la început până la sfârşit. Atunci Şahrazada îi zise:* Şahrazada: Fiica Cetăţii.'* Doniazada: Fiica Lumii.
3
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more