Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
16714555-sociologia-educatiei

16714555-sociologia-educatiei

Ratings: (0)|Views: 43|Likes:
Published by antonetaantohi

More info:

Published by: antonetaantohi on Jan 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/21/2011

pdf

text

original

 
CAPITOLUL ISOCIOLOGIA CA ŞTIINŢĂ A UNIVERSULUI SOCIALI.1. Conceptul de "sociologie"
Noţiunea de
sociologie
a fost introdusă de Auguste Comte în anul 1832, în locul noţiunii de"fizică socială". Termenul provine din franţuzescul "societé" şi grecescul "logos", dar deşi rădăcinilesunt străvechi, ştiinţa sociologiei este tânără în raport cu matematica, sau logica, sau fizica, atât deriguroase şi luate ca modele de referinţă.Cu mai bine de 2300 de ani înainte, Aristotel scria că "omul este prin natura sa un animalsocial", fără ca această reflecţie să întemeieze propriu-zis o ştiinţă.
Majoritatea autorilor au
definit sociologia
ca
studiul ştiinţific sau pozitiv al faptelor sociale
.Ca variante de definiţii menţionăm câteva exprimate succint:E.Durkheim -
ştiinţa faptelor sociale
;G.Gurvitch -
ştiinţa fenomenelor sociale totale
;D.Gusti -
ştiinţa realităţii sociale
;Tr.Herseni -
ştiinţa societăţilor omeneşti
.
Specificul sociologieia.
Spre deosebire de alte ştiinţe sociale,
sociologia
nu se limitează la o latură sau un domeniual realităţii sociale (prin aceasta se deosebeşte de economie politică, demografie, istorie). Eastudiează societatea integrativ şi unitar.
b.
Sociologia
ne dotează cu o formă specială de conştiinţă. Această conştiinţă ne ajută spreinţelegerea mai bua forţelor sociale. Berger afirma în 1963
sociologia
este "o ştiinţăliberatoare".
c.
Sociologia
poate deveni un instrument pentru dobândirea informaţiei despre noi înşine şipentru a interveni în viaţa socială, spre a ne atinge anumite scopuri.
d.
 
Sociologia
are în principal caracter obiectiv, dar răzbat în ea şi elemente având caracter partinic, exprimând interesele, ideile unei grupări sociale. Sociologia ca ştiinţă a întregului socialvizează aşadar realitatea socială atât pe dimensiunea ei obiectivă, structurală, cât şi pe cea asubiectivităţii, a ideologicului.Socotind-o ca momentul de ruptură cu aprecierile simţului comun asupra fenomenelor cotidiene, Achim Mihu
1
precizează
sociologia
este "în mod esenţial studiul explicativ şicomprehensiv al realităţii sociale în totalitatea ei, adică a unei realităţi sui-generis, precum şi a unor părţi, fenomene şi procese ale acestor realităţi în legăturile lor multiple, variate şi complexe cuîntregul". adar, ca ştiinţă a vieţii sociale,
sociologia
este o construcţie teoretică relativcoerentă, care descifrează legităţile acesteia.
1
Mihu Achim - Sociologia dreptului, p.4.
 
I.2. Problematica şi funcţiile sociologiei
Sociologia
, ca orice disciplină ştiinţifică îşi propune nu doar acumularea de date desprerealitatea socială şi analizarea lor, dar şi înţelegerea semnificaţiei problemelor sociale.
Sociologia
nupoate fi gândită doar ca o descripţie  ca sociografie  şi nici ca o viziune speculativă. Ea nu sereduce la înţelegerea empirică a problemelor sociale de către gândirea comună, ci este o tratareştiinţifică a acestora. Problema socială în ştiinţă ia forma unor întrebări la care putem da răspunsuriprin cercetări metodice, riguroase. Problema socială devine o problemă a ştiinţei numai în măsura încare reuşim să o exprimăm în forma unei teze verificabile prin cercetări, experimentări. Formaţiaştiinţifică, teoretică şi metodologică în
sociologie
este echivalentă cu dezvoltarea aptitudinii de apune întrebări corecte realităţii sociale.Devenită ştiinţă de sine stătătoare de la jumătatea secolului al XIX-lea,
sociologia
are
caobiect de studiu
realitatea socială în procesul devenirii ei, privită ca întreg, legităţile şi ordineasocială.Tot obiect al acestei discipline îl constituie colectivităţile umane, relaţiile şi comportamenteleumane din cadrul acestora.Din această perspectivă, prima
funcţie
care defineşte esenţial statutul
sociologiei 
este aceeade a formula problemele sociale, funcţia teoretică. Este o modalitate de concepere ştiinţifică asocialului sau, altfel spus, are o funcţie explicativă şi interpretativă. Rolul ei este de a analiza critic şireflexiv realitatea socială.O a doua funcţie majoră o constituie aceea de diagnoză şi prognoză socială, de elaborare aunor predicţii ştiinfice asupra desfăşurării în perspectivă a proceselor. Desigur că aceste anticipări sepot formula numai pe baza cunoaşterii legităţilor care stau la baza unor procese şi fenomene sociale.Unii sociologi, precum D. Gusti, formulează o a treia funcţie a sociologiei, aceea de asoluţiona problemele sociale – funcţia praxiologică.
I.3. Sociologia
 
ştiinţă centrată pe studierea vieţii sociale a lumii moderne
Schimbările profunde în modul nostru de viaţă din ultimele două secole, dinamismul acestora,au impus intensificarea preocupărilor pentru înţelegerea lor, pentru cunoaşterea posibilelor traiectoriiale civilizaţiei umane.În prezent, ni se pare normal ca mare parte a populaţiei să vieţuiască în oraşe şi să nu fieocupată în agricultură. Şi totuşi, până în zorii epocii moderne un asemenea fenomen era neobişnuit;masa covârşitoarea a oamenilor era preocupată de asigurarea hranei prin cultivarea pământului. Pânăşi în civilizaţiile antice mai dezvoltate, precum Egiptul, Grecia, Roma, China, mai puţin de 10% dintotalul populaţiei locuia la oraşe fiind ocupată cu activităţi neagricole. Astăzi, în cele mai avansatestate, procentele aproape s-au inversat, iar acesta nu este doar un aspect statistic, exterior, căci el amarcat  şi continuă să marcheze  profund cele mai intime aspecte ale vieţii cotidiene, începândde la întemeierea familiei şi până la stratificarea socială.
Sociologia
îşi găseşte astfel începuturile în strădania gânditorilor de a pricepe impactul iniţialal transformărilor care au însoţit procesul industrializării, implicit al urbanizării, declanşat în VestulEuropei. Ea a rămas principala disciplină preocupată de natura acestor schimbări. Cum lumea deastăzi este totalmente diferită de civilizaţiile "Primului Val"  denumirea generică aparţinându-i luiAlvin Toffler  este menirea
sociologiei 
de a ne ajuta să înţelegem această lume a celui "de-alDoilea Val", în care unii continuăm să vieţuim şi pe aceea a "Valului al Treilea" spre a cărui creastăse avântă civilizaţiile care au depăşit industrialismul, devenind societăţi informatizate.Omul de azi foloseşte în loc de bani propriu-zişi cărţi de credit sau cecuri, realizeazăconvorbiri telefonice prin cartelă magnetică, operează tranzacţii la bursă cu bunuri pe care încă nu leposedă, astfel încât distincţia clasică între "a avea" şi "a fi" se pune în cu totul alţi termeni. Pe măsurăce este mai instruit, posedă mai multă informaţie şi reprezintă un "capital uman": Accesul la capitalulsimbolic devine tot mai anevoios fără
"a şti"
cum să opereze cu el, cum să intre în posesia lui; deci2
 
"a avea"
 
presupune astăzi
 
"a fi"
instruit, adică în posesia unor abilităţi culturale de a manipulainformaţia.
Sociologia
nu putea fi o ştiinţă comparabilă ca vechime cu ştiinţe de renume, din mai multeconsiderente. În primul rând, îi lipsea un obiect propriu, metode specifice şi era incapabilă sădescopere regularităţile vieţii sociale care să-i permită formularea unor legi şi elaborarea unui corpteoretic sistematic, atâta timp cât existau societăţi de tip tradiţional, având preponderent caracter static, în care vieţuiau mici comunităţi umane cercetate de antropologie.
Sociologia
, spre deosebirede  antropologie,  îşi  focalizează  atenţia  asupra  aspectelor  vieţii  din  societăţile  moderne,industrializate, în care micile comunităţi evoluează spre societăţi. Ea este o încercare de abordaresistematia transformărilor care marchează societatea umade două sute de ani încoace:industrializarea, urbanizarea, dezvoltarea noilor sisteme politice.Totodată,
sociologia
nu putea fi turnată în aceleaşi tipare de precizie precum ştiinţele naturii,în ciuda substituirii denumirii de "fizică socială" pe care tocmai o înfăptuise. Faptele studiate de
sociologie
şi rezultatele ei nu pot fi înţelese adecvat în termenii comparaţiei cu ştiinţele menţionate :studierea fiinţelor umane în deplinătatea voinţei, libertăţii şi ţelurilor lor nu se poate face în aceeaşimanieră cu studierea unor obiecte impersonale, aspect ce constituie simultan un avantaj şi undezavantaj. Sociologii pot profita de pe urma faptului că adresează în mod direct întrebări celorlalţisemeni ai lor, deveniţi obiect de cercetare, că pot intercomunica. Pe de altă parte însă, persoanelesupuse investigaţiei devin conştiente de aceasta şi îşi modifică în mod vădit comportamentul natural.
I.4. Ce înseamnă a avea o perspectivă sociologică?
Studierea
sociologiei 
nu rămâne la nivelul unui proces de rutină, de dobândirea de informaţiidin domeniul socialului. Sociologul devine o persoană capabilă să se desprindă de circumstanţelepersonale imediate şi să posede ceea ce C.Wright Mills denumea "
imaginaţie sociologică 
".În primul rând, aşa ceva presupune să fim în stare să ne privim pe noi înşine departe defamiliara rutină a vieţii cotidiene, dintr-o altă perspectivă, să fim în stare să depăşim aspecteleparticulare spre a desprinde regularităţile pe care le înglobează. Detaşarea de fenomenele studiatepermite generalizări teoretice realizate cu bună-credinţă şi înlăturarea oricăror prejudecăţi. Ajungemastfel la abordarea
obiectivităţii 
în
sociologie
. Desigur, fiecare individ şi-a dezvoltat o experienţa deviaţă pornind de la cunoaşterea la nivelul simţului comun. Rezultatele
sociologiei 
în domeniul vieţiisociale pe de o parte  continuă, pe de alta contrazic cunoaşterea comună, nesistematică. Deci,important nu este a stabili o ruptură, deoarece în mod evident o serie de cunoştinţe empirice au fostvalidate de
sociologie
, ci a ne întreba şi a verifica de fiecare dată dacă ceea ce ştiam din experienţelenoastre de viaţă ori  din cele împărtăşite de alţii este într-adevăr aşa. Perspectiva ştiinţifică începedoar când devenim conştienţi că majoritatea semenilor noştri fac generalizări nepermise, cândsuntem în stare să ne controlăm propriile împresii şi ne străduim ca ele să nu ne afecteze munca decercetare. Obiectivitatea perspectivei sociologice mai este generată apoi şi de metodele utilizate şi deargumentele folosite. În măsura în care datele furnizate de noi devin publice, ele pot fi confirmate sauinfirmate de alţi sociologi. Obiectivitatea în
sociologie
se poate dobândi printr-o atitudine criticăconstructivă.A avea o perspectivă sociologică implică
relaţii de interferenţă
în sistemul ştiinţelor socio-umane îndeosebi cu antropologia, istoria şi psihologia-socială. Relaţiile cu antropologia culturalăsunt vitale, întrucât această ştiinţă studiind societăţile tradiţionale în adâncime, cu micile lor comunităţi umane, ne permite să observăm caleidoscopul diferitelor forme umane de existenţă şitransformarea unora în mari societăţi industrializate, moment din care studiul este preluat de
sociologie
prin cercetări transversale şi de amploare. Ea continuă studierea societăţii moderne şipostmoderne.Dimensiunea  istorică  este  egalmente  fundamentală,  facilitând  desprinderea  trăsăturilor distinctive ale lumii de astăzi prin comparaţie cu trecutul. Istoria oferă oglinda de care se foloseşte
sociologia
spre a înţelege prezentul, pe baza rădăcinilor din trecut.3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->