Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Samuel Beckett - Asteptandu-l Pe Godot

Samuel Beckett - Asteptandu-l Pe Godot

Ratings: (0)|Views: 11 |Likes:
Published by Cristina Topciov

More info:

Published by: Cristina Topciov on Jan 22, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/22/2011

pdf

text

original

 
Coperta colecţiei de
 
\Micu Veniamin
 
\SAMUEL BECKETT 
EN ATTENDANT GODOT
Les Editions de Minuit, 1952
Toate drepturileasupra acestei versiuni sînt rezervate
Editurii UNIVERS
 
SAMUEL BECKETT
AŞTEPTÎNDU-L
PE
 
GODOT
TRADUCERE DE GELLU NAUM 
EDITURA
UNIVERS
şi
TEATRUL NAŢIONAL
I. L. CARAGIALE
BUCUREŞTI — 1970
PersonajeleEstragonVladimirPozzoLuckyBăiatul
ACTUL 1
 Drum de ţară, cu copac.Seara.
ESTRAGON,
aşezat pe jos, încearcă să-şi scoată gheata. Seopinteşte îndârjit, cu amlndouă mâinile, icnind. Seopreşte, istovit, se odihneşte gîfîind, reîncepe. Acelaşi joc Intră VLADIMIR. ' 
ESTRAGON
(renunţlnd din nou):
 Nimic de făcut.VLADIMIR 
(apropiindu-se cu paşi mărunţi şi ţepeni, cu picioarele depărtate):
Şi eu încep să cred la fel.
(Ră-mîne nemişcat.)
M-am împotrivit multă vreme gîndu-lui ăstuia spunîndu-mi: Vladimir, nu te prosti, încăn-ai încercat tot. Şi reluam lupta.
(Se reculege, cu gîn-dul la luptă. Către Estragon.)
Aşadar, iată-ne din nou.ESTRAGON: Crezi?VLADIMIR: Sînt mulţumit că te revăd. Te credeam ple-cat pentru totdeauna.ESTRAGON: Şi eu la fel.VLADIMIR: Ce facem ca să sărbătorim întîlnirea?
(Se
 
 gândeşte.)
Ridică-te să te pup.
îi întinde mîna.
ESTRAGON
(nervos):
Imediat, imediat.
Tăcere.
VLADIMIR 
(jignit, rece):
Pot să ştiu unde şi-a petrecutdomnul noaptea?ESTRAGON: Într-un şanţ.VLADIMIR 
(uimit):
Un şanţ! Unde asta?ESTRAGON
(fără gest):
Pe 'colo.VLADIMIR: Si nu te-au bătut?
(7)
ESTRAGON: Ba da... Nu prea tare.VLADIMIR: Aceiaşi?ESTRAGON: Aceiaşi? Nu ştiu.
Tăcere.
VLADIMIR: Cînd mă gîndesc... de pe-atunci... mă întreb...ce-ai fi devenit tu... fără mine...
(Cu glas hotărit.)
Laora asta n-ai fi fost decît o grămăjoară de oase, fărădoar şi poate.ESTRAGON
(înţepat):
Ei şi?VLADIMIR 
(copleşit):
E prea mult pentru un singur om.
(Pauză. Apoi, cu vioiciune.)
Pe de altă parte, la ce bun să te descurajezi acum, iată ce-mi zic. Trebuia sămă gîndesc la asta acum o veşnicie, pe la 1900...ESTRAGON: Destul. Ajută-mă să-mi scot scîrba asta.VLADIMIR: Mînă în mînă, ne-am fi aruncat amîndoi dinvîrful Turnului Eiffel, printre primii. Arătam bine pe-atunci. Acum e prea tîrziu. Nu ne-ar mai lăsa nicisă ne Urcăm măcar.
(Estragon se căzneşte cu gheata.)
Ce faci acolo?ESTRAGON: Mă descalţ. Ţie nu ţi s-a întîmplat niciodată?VLADIMIR: De cînd îţi tot spun că trebuie să le scoţi înfiecare zi? Ai face mai bine să mă asculţi.ESTRAGON
(slab):
Ajută-mă.VLADIMIR: Te doare?ESTRAGON: Dacă mă doare! Mă întreabă dacă mă doare!VLADIMIR 
(cu mlnie):
 Numai tu suferi, totdeauna! Eunu contez. Tare aş vrea să te văd în locul meu. Atuncisă te-aud.ESTRAGON: Te-a durut?VLADIMIR: Dacă m-a durut! Mă întreabă dacă m-a durut!ESTRAGON
(arătînd cu degetul): Asta
nu-i un motiv sănu te închei.VLADIMIR 
(aplecindu-se):
Adevărat.
(îşi încheie nastu-rele.)
Să nu fim neglijenţi în lucrurile mărunte.ESTRAGON: Ce să-ţi spun, tu aştepţi totdeauna ultimumoment.VLADIMIR 
(visător):
Ultimul moment...
(Meditează.)
E lung, dar o să fie bun. Cine spunea asta?ESTRAGON: Nu vrei să mă ajuţi?VLADIMIR: Cîteodată îmi spun că vine, totuşi. Atuncimă simt tare ciudat.
(îşi scoate pălăria, se uită la ea,îşi plimbă mina pe dinăuntru, o scutură, şi o pune pecap.)
Cum să spun? Uşurat şi în acelaşi timp...
(Caută)...
inspăimîntat.
(Cu emfază.)
ÎN-SPĂI-MÎN-
TAT.
(îşi scoate din nou pălăria şi se uită la ea.)
 Ne-maipomenit!
(Bate uşurel deasupra pălăriei, ca şi cumar vrea să cadă ceva din ea, se uită din nou înăuntru, şi-o pune pe cap.)
în fine...
 Estragon, cu preţul unui efort suprem, reuşeşte
 
 să-şi scoată gheata. Se uită la ea, îşi plimbă mina înă-untru, o întoarce, o scutură, caută pe jos dacă n-a căzut ceva, nu găseşte nimic, îşi trece din nou mina prin gheată,cu ochii în gol.
VLADIMIR: Ei?ESTRAGON: Nimic.VLADIMIR: Dă să văd.ESTRAGON: Nu-i nimic de văzut.VLADIMIR: încearcă s-o pui din nou.ESTRAGON
(care şi-a examinat piciorul):
Am să-l las sămai respire un pic.VLADIMIR: Iată omul, în întregime, supărat pe gheatăcînd e de vină piciorul lui.
(îşi scoate, încă o dată, pălăria, se uită în ea, îşi trece mina înăuntru, o scutură,bate uşurel în ea, suflă înăuntru şi o pune pe cap.)
începe să mă îngrijoreze.
(Tăcere. Estragon îşi mişcă  piciorul, jucînd din degete ca să circule aerul mai bine.)
Unul din tâlhari a fost salvat.
(Pauză.)
E un procentcinstit.
(Pauză.)
Gogo...ESTRAGON: Ce?VLADIMIR: Dacă ne-am căi?ESTRAGON: Pentru ce?VLADIMIR: Păi...
(Caută.)
 N-ar fi nevoie să intrăm înamănunte.ESTRAGON: Că ne-am născut?
Vladimir se porneşte pe rîs, dar îşi înăbuşă hohotele imediat, ducîndu-şi mîna la pubis, cu faţacrispată.
(8)
(9)VLADIMIR: Nici nu mai îndrăznim să rîdem.ESTRAGON: Grozavă oprelişte.VLADIMIR: Numai să zîmbim.
(Faţa i se despică într-un zîmbet maxim care încremeneşte, durează un timp,apoi se şterge brusc.)
 Nu-i totuna. în fine...
(Pauză.)
Gogo...ESTRAGON
(agasat):
Ce mai vrei?VLADIMIR: Ai citit Biblia?ESTRAGON: Biblia...
(Se gîndeşte.)
Probabil că mi-amaruncat ochii prin ea.VLADIMIR 
(mirat):
La şcoala fără Dumnezeu?ESTRAGON: Habar n-am dacă era cu sau fără.VLADIMIR: Pesemne că o confunzi cu Ocna.ESTRAGON: Se poate. îmi amintesc hărţile Ţării Sfinte-în culori. Foarte frumoase. Marea Moartă era bleu- pal. Mi se făcea sete numai cînd mă uitam la ea. Şi-mispuneam: acolo o să mergem să ne petrecem luna demiere. O să înotăm. O să fim fericiţi.VLADIMIR: Ar fi trebuit să te faci poet.ESTRAGON: Am fost.
(Gest spre zdrenţele lui.)
 Nu se vede?
Tăcere.
VLADIMIR: Ce spuneam... Cum îţi merge cu piciorul?ESTRAGON: Se umflă.VLADIMIR: A, da, ştiu, povestea cu tîlharii. Ţi-aduciaminte?ESTRAGON: Nu.VLADIMIR: Vrei să ţi-o povestesc?ESTRAGON: Nu.VLADIMIR: Ca să ne treacă timpul.
(Pauză.)
Erau doihoţi, răstigniţi o dată cu Mîntuitorul. Şi...ESTRAGON: Cu cine?VLADIMIR: Cu Mîntuitorul. Doi hoţi. Se zice că unul afost mîntuit, iar celălalt...
(Caută contrariul lui mîn-tuit.)...afurisit.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->