Thomas Mann

MUNTELE VR?JIT

Expunere premerg?toare
Povestea lui Hans Castorp, pe care avem inten?ia s-o istorisim, nu de dragul lui
(c?ci lectorul va înv??a a-l cunoa?te ca pe un tînâr modest ?i deopotriv? de simpatic
), ci de acela al întîmpl?rii îns??i care ni se pare demn? în cel mai înalt grad de a fi r
elatat? (?i, în leg?tur? cu aceasta, este totu?i potrivit s? reamintim c? e poveste
a sa ?i c? un eveniment oarecare nu se întîmplâ nu import? cui): a?adar, povestea acea
sta s-a petrecut cu mult? vreme în urm?, ?i este, ca s? spunem a?a, acoperit? de p
atina istorica, astfel c? e absolut necesar s? fie prezentat? sub înf??i?area trecu
tului celui mai îndep?rtat.
S-ar putea ca, pentru o poveste, faptul acesta s? nu fie un neajuns, ci, mai curîn
d, un avantaj; se cuvine doar ca povestirile s? apar?in? trecutului întrucît, se poat
e spune, cu cît s-au petrecut într-o vreme mai îndep?rtat?, cu atît r?spund mai precis e
xigen?elor povestirii, ?i acest fapt este cu atît mai favorabil pentru povestitor,
adic? pentru evocatorul în ?oapt? al timpului trecut. Dar se întîmpl? cu ea ca ?i cu
oamenii de ast?zi ?i la urma urmelor ?i cu povestitorii: e cu mult mai batrînâ decît vîr
sta lor, vechimea-i nu se poate m?sura în zile, iar timpul care o apas? nu se m?so
ar? cu revolu?ii în jurul soarelui; pe scurt, treapta sa de vechime de fapt nu tim
pului ?i-o datore?te ?i, prin aceast? observa?ie, în?elegem s? facem aluzie la dub
la esen??, îndoielnic? ?i ciudat?, a acestui tainic element.
Dar ca s? nu întunec?m cu me?te?ugire o stare limpede a faptelor, iatâ despre ce est
e vorba: nem?rginita vechime a povestirii noastre izvor??te din aceea c? se desf
??oar? înaintea unei anumite r?sturn?ri ?i a unui anumit hotar care a tulburat adînc
Via?a ?i Con?tiin?a... Ea se desf??oar? sau pentru a evita cu bun? ?tiin?a oric
e urma de prezent se desf??ura, adic? s-a desf??urat odinioar?, cîndva, în acele apu
se zile
6
THOMAS MANN
ale lumii dinaintea Marelui R?zboi, cu al c?rui început atîtea întîmpl?ri au început, ?i c
are de atunci fâra îndoiala abia au încetat s? înceap?. Prin urmare, povestea aceasta s-
a desf??urat mai înainte, daca nu cumva cu foarte mult înainte. Dar caracterul trecu
t al unei povestiri nu este cu atît mai profund, mai împlinit ?i mai legendar cu cît s
e desf??oar? mai apropiat de odinioar?"? Pe deasupra s-ar putea ca aceast? povest
ire a noastr? s? apar?in? în alte privin?e, ?i chiar prin natura ei intim?, mai mu
lt sau mai pu?in legendei.
Vom relata-o în am?nun?ime, cu îngrijire ?i cu cea mai mare b?gare de seama, dar oar
e, în adev?r, pl?cerea sau plictiseala ce ne-o provoac? au atîrnat vreodat? de spa?i
ul ?i de timpul pe care le-au cerut cu st?ruin?a? F?r? a ne teme c? ne expunem înv
inuirii de-a fi exagerat de meticulo?i, înclinam dimpotriv? s? credem c? pl?cut cu
adev?rat este numai ceea ce-i lucrat cu îngrijire.
Prin urmare, povestitorul nu va sfîr?i cît ai bate din palme istoria lui Hans. Nu-i
vor fi suficiente nici cele ?apte zile ale sâptâmînii, ?i nici ?apte luni. Cel mai pot
rivit este s? nu se întrebe dinainte cît timp se va scurge pe pâmînt, în vreme ce povestir
ea aceasta îl va ?ine în mrejele sale. ?i, Doamne Dumnezeule, nu vor fi chiar ?apte
ani!
?i cu aceasta, începem.
Sosire
Un tîn?r modest pleca în toiul verii de la Hamburg, ora?ul sau natal, spre Davos-Pla
tz, în Graubiinden. Se ducea în vizita pentru trei s?ptâmîni.
Dar de la Hamburg ?i pîn? acolo jos c?l?toria este lunga; de fapt, prea lung? pent
ru scurtimea ?ederii proiectate. Treci de pe platoul înalt al Germaniei meridional
e mai întîi prin diferite ?inuturi, urcind ?i coborînd, ?i în cele din urm? ajungi pîn? la
??rmul lacului Constan?a, iar de aici plute?ti cu vaporul peste valurile s?lt?r
e?e, dincolo de pr?p?stii socotite odinioar? ca fiind genuni f?r? fund.
Apoi, c?l?toria începe s? se f?rîmi?eze, dup? ce atîta vreme se desfâ-?urase în linie drea
pt?, ca dintr-un salt. Intervin întîrzieri ?i greut??i. Pe teritoriul elve?ian, în loc
alitatea Rorschach, trebuie s? folose?ti din nou drumul de fier, îns? nu ajungi de
cît pîn? la Landquart, o mic? sta?iune alpin?, unde e?ti silit s? schimbi trenul. E
o linie îngust? de cale ferat?, unde urci în vagon dup? ce ai stat mult? vreme în b?ta
ia vîntului, într-un ?inut lipsit de orice farmec, ?i chiar din clipa cînd se urne?te
locomotiva -mic?, dar cu o putere de trac?iune excep?ional? dup? cît se pare începe
partea cu adev?rat aventuroas? a c?l?toriei, un sui? abrupt ?i greu, care parc?
nu mai ia sfîr?it. Deoarece gara Landquart se afl? înc? la o altitudine relativ sc?zu
ta; dar acum o apuci serios c?tre inima mun?ilor, pe un drum stîncos, s?lbatic ?i
anevoios.
Hans Castorp c?ci acesta este numele tîn?rului st?tea singur într-un compartiment ca
pitonat în cenu?iu, cu valiza din piele de crocodil, un dar din partea unchiului ?
i tutorelui s?u, consulul Tienappel - ca sâ-l prezent?m de pe acum pe numele lui -
, cu paltonul ce se leg?na ag??at de un cîrlig ?i cu p?tura f?cut? sul; st?tea la
fereastra cu geamul l?sat ?i, cum r?coarea dup?-amiezii se sim?ea din ce în ce ma
i tare, î?i ridic?,
J
8
THOMAS MANN
asemenea unui copil r?sf??at ?i pl?pînd ce era, gulerul pardesiului de o croiala l
arg? ?i modern?, c?ptu?it cu m?tase. Lîng? el. pe banc?, se afla o carte bro?ata,
intitulat? Ocean Steamships pe Care î?i aruncase ochii din cînd în cînd la începutul c?l?t
oriei; dar acum cartea z?cea acolo, uitata, iar r?suflarea gîfîitoare â locomotivei pr
es?ra pulbere de c?rbune pe copert?.
Dou? zile de c?l?torie îndep?rteaz? omul - ?i cu atît mai mult pe un tînar care înc? nu
?i-a înfipt destul de puternic r?d?cinile în via?a - îl îndep?rteaz? de universul sau co
tidian, de tot ceea ce el numea datorii, interese, griji, speran?e, îl îndep?rteaz?
infinit mai mult decît ?i-ar fi putut închipui în timpul drumului cu tr?sura spre gar?
. Spa?iul care, rotindu-se ?i gonind, se interpune între el ?i locul s?u de ba?tin
?, desf??oar? for?e pe care, de obicei, le credem rezervate duratei timpului; di
n or? în or? el determin? prefaceri interioare, foarte asem?n?toare celor provocat
e de timp, dar pe care, într-un anumit chip, le întrece. Asemenea acestuia din urm?
el z?misle?te uitarea, dar o realizeaz? desprinzînd f?ptura omeneasc? din cercul c
ontingen?elor ei, pentru ? o transpune într-o stare de libertate ini?ial?; astfel,
cît ?i bate din palme, face un vagabond chiar dintr-un pedant ?i un filistin. Se
spune c? timpul este o Lete; îns? aerul dep?rt?rilor este ?i el un fel de elixir,
iar dac? efectul s?u este mai pu?in desâvîr?it, în schimb e cu atît mai rapid.
Hans Castorp avea s? simt? toate acestea chiar pe pielea lui. Nu era dispus s? i
a prea în serios c?l?toria aceasta ?i sa se angajeze suflete?te. Inten?ia sa fuses
e, mâi curînd, s? se achite cît mai iute de aceast? obliga?ie, pentru ca trebuia s? se
achite, apoi s? se întoarc? ?casa la fel cum plecase ?i s?-?i reia traiul exact de
acolo de unde, pentru scurt? vreme, fusese silit sa-l p?r?seasc?. Ieri înc? era a
bsorbit în întregime de lumea gîndurilor sale obi?nuite, cu alte cuvinte se ocupase atît
de trecutul cel mai apropiat, deci de examenul dat, cît ?i de viitorul imediat, a
dic? de debutul în practic?, la Tunder & Wilms" ( ?antier de construc?ii navale, fabr
ic? de ma?ini ?i cazangerie"), si aruncase o privire atît de ner?bd?toare pe cît îi îng?
uia temperamentul asupra urm?toarelor trei saptâmîni. Acum îns?, i se p?rea c? împrejur?
rile îi cer întreaga aten?ie ?i c? nu-i era îng?duit sa treac? peste ele cu u?urin?a. în
cepea sâ-l fr?mînte ?i s?-i stîrneasca o oarecare îngrijorare sim?âmîntul de a fi ajuns în
iuni înalte, al c?ror aer nu-l respirase înc? niciodat?, ?i unde, dup? cum ?tia, d
omneau condi?ii de via?? neobi?nuit de firave ?i
MUNTELE VR?JIT 9
neîndestul?toare. Patrie ?i orînduire social? erau no?iuni care nu numai c? r?m?sese
r? foarte departe în urma lui, dar, mai ales, r?m?seser? cu mul?i stînjeni sub el, i
ar ascensiunea continua mereu ?i mereu. Suspendat între aceste no?iuni ?i necunoscu
t, se întreba ce se va petrece cu el acolo sus. Oare nu era nechibzuit ?i nes?n?to
s pentru unul c? el, n?scut ?i obi?nuit s? respire la numai cî?iva metri deasupra
nivelului marii, sa se las* purtat dintr-o dat? c?tre aceste regiuni înalte, f?r?
s? fi petrecut cîteva zile în vreun loc intermediar? Dorea sa fi ajuns deja la desti
na?ie c?ci, î?i spunea el, odat? ajuns sus, va putea tr?i ca în orice alt loc, iar n
u ca în clipa de fa??, a urcu?ului, cînd tot ce-l înconjoar? îi aminte?te ca se afl? în re
giuni neobi?nuite. Se uit? afara: trenul ?erpuia prin defileul îngust; se vedeau p
rimele vagoane, se vedea locomotiva chinuindu-se ?i zvîrlind valuri de fum brun, v
erde ?i negru, ce se risipeau. La dreapta, murmurau ape în adîncuri; la stînga, dintre
blocuri de stîncâ, ?î?neau brazi întuneca?i spre un cer sur ca piatra. Ap?reau tunele s
cufundate în bezn?, ?i cînd se f?cea iar??i lumin?, se deschideau vaste pr?p?stii cu
mici a?ez?ri aflate pe fundul lor. Apoi toate se închideau ?i ap?reau alte defile
e, cu r?m??i?e de z?pad? printre cr?p?turi ?i surp?turi. Urmau opriri în fa?a unor
g?ri pr?p?dite, capete de linii, pe care trenul le p?r?sea pornind în sens opus,
fapt ce te z?p?cea complet, c?ci nu mai ?tiai în ce direc?ie c?l?tore?ti ?i nici n
u-?i puteai da seama unde se afl? punctele cardinale. Priveli?ti m?re?e asupra m
iraculoasei înf??i??ri ?i aglomer?ri a universului alpin, în care p?trundeai urcînd, s
e dezv?luiau ?i, apoi, disp?reau, la o cotitur?, din fa?? ochilor pierdu?i în admi
ra?ie. Hans Castorp î?i spuse c? f?r? îndoial? l?sase în urma zona copacilor înfrunzi?i
?i, de asemenea, dac? nu se în?el?, pe aceea a p?s?rilor cînt?toare, iar gîndul acesta
al încet?rii totale, al despuierii, îl f?cu s? fie cuprins de un fel de ame?eal? ?i
de o u?oar? grea?a, încît vreme de doua minute î?i acoperi ochii cu mîna. Dar îi trecu. C
onstat? c? urcu?ul luase sfîr?it ?i c? dep??ise punctul cel mai înalt ?l defileului.
Acum, trenul mergea mult m?i lin, pe fundul unei v?i.
Er? cam c?tre ora opt seara ?i lumin? zilei înc? mai d?inuia. In dep?rtare, la ext
remitatea peisajului, ap?ru un lac cu valuri cenu?ii, iar brazii se în?l?au negri
deasupra ??rmurilor ?i de-a lungul povîmi?urilor. se r?reau, se pierdeau, nel?sînd d
up? ei decît o îngr?m?dire stîncoasa, de-o goliciune trista, înv?luit? de cea??. Trenul
se opri lîng? o gara mic?; era Davos-Dorf, dup? cum auzi Hans Castorp strigîndu-se p
e peron, prin
10
THOMAS MANN
urmare în curînd avea s? ajung? la cap?tul c?l?toriei. ?i deodat?, lîng? el, r?sun? vo
cea lui Joachim Ziemssen. vocea potolit? ?i hamburghezâ â v?rului s?u care-i spunea:
Bun? ziua, b?iete, e timpul s? cobori.
?i cum privea pe fereastr?, îl z?ri pe peron chiar pe Joachim în persoan?, purtînd un r
aglan castaniu, f?r? p?l?rie ?i cu un aer de s?n?tate pe care nu i-l mai v?zuse
niciodat? pîn? atunci.
Joachim rîse ?i spuse iar??i:
Ei, hâi, b?iete, coboar? odat?; nu te mai codi!
Dar înc? n-am ajuns, zise H?ns Câstorp uluit ?i f?r? s? se urneasc? din loc.
Ba da, ai ajuns. Uite satul. De aici e mai aproape la sanatoriu. Am tocmit o tr?
sur?. H?i, da-mi bagajele.
?i rîzînd z?p?cit în tulburarea sosirii ?i a revederii, Hans Castorp îi întinse valiza ?i
paltonul, p?tura f?cut? sul în jurul bastonului ?i a umbrelei ?i, în sfîr?it, Ocean St
eamships. Apoi str?b?tu în goan? coridorul îngust ?i s?ri pe peron s?-?i salute v?rul
mai de aproape - de fapt, abia acum urm? s?-l salute propriu-zis - a?a cum se c
uvenea, adic? f?r? exuberan??, ca între oameni cu moravuri reci ?i aspre. Poate s?
par? oarecum ciudat, dar de cînd se ?tiau ?u ezitat s?-?i spun? pe nume, de teama
unei izbucniri prea afectuoase. Totu?i, cum nu puteau sâ-?i zic? nici pe numele d
e familie, se opriser? la b?iete". Asta devenise un fel de regul? stabilit? între c
ei doi veri.
Un b?rbat în livrea, cu ?apca împodobit? cu galoane, îi privi cum î?i strîng mîna tînârul
en stînd într-o pozi?ie militâreascâ iute ?i cu un aer de stinghereal?, apoi omul se apr
opie ca sâ-i cear? lui Hans Castorp recipisa de bagaje; era portarul sanatoriului
interna?ional Berghof', care le spuse câ vrea s? se duc? s? ridice cuf?rul vizitato
rului de la gara Davos-Platz, în vreme ce domnii pot plec? imediat cu tr?sur?, spr
e ? merge s? cineze. Omul ?chiop?ta vizibil, astfel câ prim? întrebare pe care Hans
Castorp i-o puse lui Joachim Ziemssen a fost:
E invalid de r?zboi? De ce ?chioâpâtâ în halul ?sta?
Ei, asta-i, ?i-ai g?sit! r?spunse Joachim cu o oarecare am?r?ciune. Invalid de r
?zboi! Asta o are la genunchi, sau a avut-o, câ i-âu scos rotula.
Hans Castorp realiz? într-o clip? ce voise s? spun? Joachim.
Ah! Asta-i! exclam? ?i-?i în?l?? capul din mers, întorcîndu-se pu?in. Doar nu vrei s?
mâ faci sa cred câ tu înc? mai ?i ceva? Ara?i ca un
MUNTELE VR?JIT 11
dragon, s-ar zice c? mai por?i centironul ?i c? vii direct de pe cîmpul de manevr?
.
?i Hans î?i privi v?rul pe furi?.
Joachim era mai înalt ?i mai lat în spate decît el, un model de for?a tinereasc?, croi
t parc? sa poarte uniform?. Apar?inea acelui tip foarte brun, pe care patria sa
blond? nu contene?te sâ-l creeze, iar pielea lui. oache?? din na?tere, c?p?tase, d
atorit? soarelui ?i vîntului, culoarea bronzului întunecat. Cu ochii mari ?i negri,
cu musta?? mic?, brunet?, deasupra unei guri c?rnoase ?i frumos conturate, ar fi
fost cu adev?rat frumos dac? n-ar fi avut urechile prea dep?rtate. Aceste urech
i fuseser? singura am?r?ciune ?i durere a vie?ii sale, pînâ la o anume vreme. Acum a
vea alte griji. Hans Castorp continu?:
Dar ai sâ te întorci curînd acas?, împreun? cu mine? Nu vad, în adev?r, s? existe vreo pi
dic?.
Cu tine, curînd? întreb? v?rul, întorcîndu-?i spre Castorp ochii mari, care fuseser? to
tdeauna blînzi, dar care, în ultimele cinci luni, c?p?taser? o expresie pu?in obosit
?, aproape trist?. Curînd, cînd?
P?i, peste trei s?ptâmîni.
Ah, prin urmare tu te ?i vezi, în gînd, reîntors acas?, îi r?spunse Joachim. Dar a?teapt
? pu?in, c?ci de abia ai sosit. F?r? îndoial?, trei s?pt?mîni nu înseamn? aproape nimi
c pentru noi, cei de aici, îns? pentru tine, care ai venit în vizit? ?i care nu treb
uie s? stai cu totul decît trei sâpt?mîni, pentru tine reprezint? totu?i o buna bucat?
de vreme. în primul rînd, aclimatizeaz?-te; o sâ vezi c? nu-i o treab? chiar atît de u?
oar?. ?i apoi, la noi clima nu e unica ciud??enie. O s? vezi aici o diversitate
de lucruri noi pentru tine, dar s? trecem peste asta. Cît despre ceea ce crezi rel
ativ la starea mea, lucrurile nu merg chiar a?a, ca pe roate, ?i tu ?tii c? a te în
toarce acas? în trei sâpt?mîni" este o idee de acolo, din vale. Ce-i drept, sînt bronzat
, dar bronzul se datore?te soarelui ?i z?pezii, iar în afara de asta, culoarea bron
zat? nu dovede?te prea mult, dup? cum spune mereu Behrens, care la ultimul consu
lt general mi-a comunicat c? mai am de stat cel pu?in înc? vreo jum?tate de an.
O jum?tate de an? B?iete, e?ti nebun? strig? Hans Castorp.
Se a?ezar? în tr?sura galben? care-i a?tepta în pia?a pietruit? din fa?a g?rii, a c?
rei cl?dire aducea mai mult cu un fel de ?opron, ?i în vreme ce murgii pornir? la
drum, Hans Castorp se frâmînta indignat pe perna tare a scaunului:
12
THOMAS MANN
O jum?tate de an? Dar e aproape jum?tate de an de cînd e?ti aici! Nu avem chiar atît
a timp...!
Da, timpul, zise Joachim ?i, f?r? s? dea aten?ie indign?rii sincere a varului sa
u, clatin? capul de mai multe ori, privind drept înainte. Nici nu-?i închipui cîta lib
ertate î?i iau ??tia de aici cu timpul oamenilor. Pentru ei, trei saptamîni sînt cît o z
i. De altfel, o s? vezi. O sa mai afli tu multe, continu? el ?i ad?ug?: Aici î?i s
chimbi concep?iile.
Hans Castorp se întorcea mereu sa-l priveasc? dintr-o parte.
Totu?i te-ai îndreptat minunat, spuse dînd din cap.
Da, crezi? r?spunse Joachim. ?i eu cred c? da, f?cu el ?i se ridic? pe perna; da
r imediat se a?eza într-o pozi?ie mai piezi??. Da, mâ simt mai bine, îl lamuri; totu?i
nu sînt înc? s?n?tos. în stînga, sus, unde alt?dat? se auzea un ral, acum se aude mai p
u?in, nu mai e foarte grozav, îns? jos hîrîie înc? foarte tare, ?i se mai aud zgomote ?i
în al doilea spa?iu intercostal. ^
Cît de savant ai devenit! zise Hans Castorp.
Da, numai Dumnezeu ?tie cît este de pl?cut savantlîcul ?sta. Mi-ar fi pl?cut sa-l ui
t cît mai repede ?i s?-mi fac stagiul, r?spunse Joachim. Din p?cate, mai expectore
z sputa, continu? el ridicînd din umeri, nep?s?tor ?i iritat în acela?i timp, ceea
ce nu-l prindea prea bine, ?i-i arata varului sau un obiect pe care-l scoase pe
jum?tate din buzunarul interior al raglanului, grâbindu-se apoi s?-l ascund?: era
un flacon turtit din sticla albastra, cu dop de metal. Aici, sus, cei mai mul?i
dintre noi au cîte unul asem?n?tor, spuse el. între noi are ?i un nume, o porecla d
estul de caraghioas?. Prive?ti peisajul?
Era exact ceea ce f?cea Hans Castorp, care-l asigura:
E grandios!
 G?se?ti? întreba Joachim.
O buna bucata de vreme, drumul ducea paralel cu calea ferat?, pe firul v?ii, m?r
ginit ici ?i colo de case; apoi, luînd-o la stînga peste linia îngust?, trecur? un rîu ?
i urcar? la trap pe un drumeag în panta u?oar? c?tre versantul împ?durit, acolo unde
, pe un mic podi?, cu fa?a îndreptat? spre sud-vest se înal?? o cl?dire lung?, cu un
turn cu cupol?, în care tocmai se aprindeau luminile ?i care, din cauza atîtor balco
na?e, p?rea, de departe, g?urit? ?i poroasa ca un burete. Seara se las? repede.
Palida ro?ea?a a amurgului, care însufle?ise vreme de o clipa cerul acoperit în întreg
ime, ?e ?i stinsese, ?i peste natur? domnea acea stare de trecere
MUNTELE VR?JIT
13
decolorat?, neînsufle?it? ?i trist?, ce precede c?derea definitiva a nop?ii. Jos s
e întindea valea locuita, îngust? ?i pu?in ?erpuitoare, ?i pretutindeni se aprindeau
lumini, atît pe fundul v?ii cît ?i pe cele doua povîrni?uri. dar mai ales pe cel din
dreapta ce ie?ea în afar? ?i pe care, în terase, se câ?ârau casele. Spre stînga urcau pote
ci printre livezi, pierzîndu-se în întunecimea obosit? a p?durilor de brad. In spatele
intr?rii în defileu, începînd de acolo de unde valea se îngusta, fundalul mun?ilor mai în
dep?rta?i avea o culoare rece, de ardezie. ?i cum se stîrni pu?in vîntul, începu s? se
simt? tot mai tare r?coarea serii.
- Nu, ca sa fiu sincer, nu g?sesc c? priveli?tea este chiar atît de formidabil?, zi
se Hans Castorp. Unde sînt oare ghe?arii ?i crestele înz?pezite ?i masivele uria?e? D
rept s?-?i spun, fleacurile astea nu mi se par chiar atît de înalte.
- Ba da, sînt înalte, r?spunse Joachim. Aproape pretutindeni dai de limita pîn? la car
e cresc copacii, ?i care este marcat? cu o precizie deosebit de izbitoare; brazi
i se opresc brusc, ?i o dat? cu ei se opre?te totul, nu mai este nimic, nimic al
tceva decît stîncile, dup? cum po?i s?-?i dai seama. Pe partea cealalt?, acolo, în dre
apta Vîrfului Negru, ai ?i un ghe?ar, piscul ?la de sus îi mai z?re?ti înc? albâstreala?
Nu mare, dar este un ghe?ar autentic, ghe?arul Scaletta. Piz Michel ?i Tinzenho
rn, pe care nu po?i sâ-i vezi de aici, sînt ?i ei acoperi?i de z?pad? tot anul.
- De z?pad? ve?nica, zise Hans Castorp.
- Da, ve?nica, daca vrei. Da, toate acestea sînt destul de sus, dar gînde?te-te câ ?i
noi sîntem la o în?l?ime înspaimîntatoare. O mie ?ase sute de metri deasupra nivelului
marii. A?a se face ca piscurile nu mai ies chiar atît de tare în eviden?a.
- Da, m-am c???rat pîna aici, nu glum?! Se cuib?rise spaima în mine, atît pot sa-?i sp
un. O mie ?ase sute de metri! Asta înseamn? aproape cinci mii de picioare, dac? fa
ci socoteala. în via?a mea nu am urcat atît de sus!
?i cu oarecare curiozitate, Hans Castorp aspir? prelung ?i adînc acest aer str?in,
ca s?-l încerce. Era rece nimic altceva. Lipsit de mireasma, de consisten?a, de u
miditate, p?trundea cu u?urin?a ?i nu spunea nimic sufletului.
- Minunat! remarca el cu polite?e.
- Da, este un aer renumit. De altfel, în seara aceasta regiunea nu se prezint? într-
o lumina avantajoasa. Citeodata, mai ales cînd ninge, arc o
14
THOMAS MANN
înf??i?are mai pl?cut?. Dar sfîr?e?ti prin a obosi. Po?i s? m? crezi c? noi ??tia de
-aici, de sus, sîntem sâtui pînâ-n gît, spuse Joachim ?i gura i se strîmba o clip? cu dezgu
t, într-un fel exagerat ?i nestâpînit ?i care nu-i st?tea, deloc bine.
Vorbe?ti foarte ciudat, observa Hans Castorp.
Eu vorbesc ciudat? întreb? Joachim cu o oarecare îngrijorare, întorcîndu-se c?tre v?rul
s?u...
Nu, nu, iartâ-m?, am avut aceast? impresie doar o clip?, se gr?bi s? spun? Hans Ca
storp.
Daca se exprimase îns? astfel, era din cauza expresiei noi ??tia de-aici, de sus",
pe care Joachim o întrebuin?ase de patru sau cinci ori pîn? atunci, ?i care i se p?r
use într-o anumit? m?sur? ap?s?toare ?i stranie.
Sanatoriul nostru este a?ezat înc? ?i mai sus decît satul, dup? cum vezi, continua J
oachim. Cu cincizeci de metri mai sus. în prospect se specific? o sut?, dar nu sînt
decît cincizeci. Sanatoriul Schatzalp" se afl? la altitudinea cea mai mare; e pe pa
rtea cealalt? ?i nu se poate vedea de aici. Iarna, aia sînt sili?i s?-?i transport
e cadavrele cu bobul, deoarece drumurile nu mai sînt practicabile.
 Cadavrele? Asta-i buna! Haida-de! exclam? Hans Castorp. ?i deodat? sim?i câ-l cupri
nde nevoia de a rîde, un rîs puternic ?i nestâpînit, ce-i zguduia pieptul, schimonosindu
-i fa?a uscat? de vîntul rece într-o grimasa pu?in cam dureroas?. Cu bobul! ?i asta
mi-o spui cu cel mai mare calm? Constat c? ai devenit teribil de cinic în aceste c
inci luni!
Cîtu?i de pu?in cinic, r?spunse Joachim ridicînd din umeri. Cum a?a? Cadavrelor nu l
e pas?... De altfel, ?tii, aici la noi este foarte posibil s? devii cinic. însu?i
Behrens este un cinic bâtrîn o celebritate, în treac?t fie spus, un vechi membru al un
ei asocia?ii studen?e?ti ?i chirurg remarcabil, dup? cîte se pare, ?i care o s?-?i
plac?, f?r? îndoial?. Mai este apoi ?i Krokowski, asistentul, un tip foarte intel
igent ?i priceput. în prospect se insist? mult pe activitatea lui. E specialist în d
isec?ia sufletelor pacien?ilor.
Ce face? Disec?ia sufletelor? Dar asta este dezgust?tor! exclam? Hans Castorp, ?
i abia acum veselia îl cuprinse definitiv.
Nu mai era deloc st?pîn pe sine ?i, dup? toate cele auzite, disec?ia sufletelor îl d
?duse gata, încît acum rîdea atît de tare, câ-i curgeau lacrimile de sub mîna cu care, aple
at înainte, î?i acoperise ochii. Joachim rîse ?i el din toat? inima - ceea ce p?rea câ-i
face bine - ?i astfel
MUNTELE VR?JIT
15
se întîmplâ câ dispozi?ia celor doi tineri era excelent? cînd se dadurâ jos din tr?sura car
îi condusese cîteva clipe la pas, de-a lungul unei rampe în zigzag, întins? pînâ la portal
l sanatoriului interna?ional Berghof'.
Num?rul 34
Imediat la dreapta, între poart? ?i ap?r?toarea de vînt, era camera portarului, ?i d
e acolo le ie?i în întîmpinare, îmbr?cat cu aceea?i livrea cenu?ie ca a omului ?chiop di
n gar?, un slujba? cu înf??i?are de francez, care st?tuse lîng? telefon, citind ziar
ele, ?i-i conduse prin holul bine luminat, în dreapta c?ruia se întindeau saloanele.
Din mers, Hans Castorp arunc? o privire ?i observ? câ sînt goale. Unde-or fi oare v
izitatorii, întreb? el, iar v?rul sâu îi r?spunse:
î?i fac cura pe ?ezlonguri. Eu am c?p?tat azi permisiunea s? ies, deoarece voiam s
a te întîmpin. Dar în mod obi?nuit, dup? cin? stau ?i eu întins pe balcon.
Pu?in a lipsit ca Hans Castorp sâ nu izbucneasc? din nou în rîs.
Cum, v? întinde?i pe balcon chiar ?i în timpul nop?ii? întreba el cu voce tremur?toare
.
Da, asta-i regula. De la opt la zece. Dar acum, hai s?-?i vezi camera ?i s? te s
peli pe mîini.
Intrar? în ascensor, al c?rui dispozitiv electric fu manevrat de slujba?ul francez.
în timp ce urcau, Hans Castorp î?i ?tergea ochii.
Sînt complet stors ?i sleit de mult ce-am rîs, zise el respirînd pe gur?. Mi-ai povest
it atîtea lucruri caraghioase... Chestia aia cu disec?ia sufletelor a fost prea ta
re, a întrecut orice m?sura. ?i apoi, poate sînt pu?in cam obosit, din cauza c?l?tor
iei. ?i picioarele tale sînt reci? Ceea ce-i enervant este c? în acela?i timp fa?a îmi
arde. Mergem imediat la mas?, nu-i a?a? Mi se pare c? mi-e foame. Cel pu?in se
m?nîncâ bine, la voi, aici sus?
P??eau, f?r? zgomot, pe covorul de iut? al coridorului îngust. Globuri de sticl? m
at? r?spîndeau o lumina palid?. Pere?ii luceau, albi ?i severi, acoperi?i cu un st
rat de vopsea de ulei ca lacul. De undeva ap?ru 0 infirmier? cu bonet? alb? ?i c
u un pince-nez al c?rui ?nur era trecut pe dup? ureche. Dup? toate aparen?ele, e
ra o sor? de confesiune protestant?, curioas?, frâmîntat?, chinuit? ?i f?r? chemare a
utentic? pentru naeserie. în dou? locuri ale coridorului, pe du?umea, se aflau ni?
te
16
THOMAS MANN
baloane, mari vase pîntecoase, cu gîtul scurt, despre al c?ror rost Hans Castorp uit
a s? mai întrebe.
Asta-i camera ta, spuse Joachim. Num?rul treizeci ?i patru. La dreapta stau eu,
iar la stînga e o pereche de ru?i cam dezordona?i ?i zgomoto?i, trebuie s-o recun
osc, dar n-am putut g?si ceva mai potrivit. Ei, ce zici?
U?a era dubla, iar în spa?iul interior avea cuier pentru haine. Joachim aprinsese
plafoniera ?i, în lumina ei tremur?toare, camera se ivi vesel? ?i lini?tita, cu mo
bilele albe, comode, cu tapetul de asemenea alb, gros ?i îavabil, cu linoleumul ne
ted ?i curat ?i cu perdelele de pînz? str?lucind de cur??enie, brodate simplu în cul
ori vii, dup? gustul la moda. U?a de la balcon era deschisa; se z?reau luminile
din vale ?i din dep?rtare r?zb?tea, abia auzita, o muzica de tîans. Pe scrin, bunu
f Joachim pusese într-un vas mic cîteva flori ce putuse g?si dup? primul cosit, cîteva
fire de coada-?oricelului ?i cî?iva clopo?ei de munte culese chiar de el de pe po
vîrni?.
- Dr?gu? din partea ta, spuse Hans Castorp. Ce camer? frumoasa! Aici se poate st
a comod ?i pl?cut cîteva saptamîni.
Alalt?ieri a murit aici o americanc?, zise Joachim. Behrens a ?tiut de la început
c? o s? dea ortul popii înainte de-a sosi tu ?i ca, astfel, camera va putea fi a t
a. Logodnicul ei, un ofi?er din marina engleza, a stat lînga ea, dar n-a prea fost
la în?l?ime. Ie?ea pe coridor în fiecare clipa sa plînga, ca un copila?. Dup? aceea î?i
freca obrajii cu crema, pentru ca era b?rbierit proasp?t ?i lacrimile îl usturau.
Alalt?ieri sear?, americanca a mai avut doua hemoptizii foarte puternice ?i cu
asta ?i-a dat sfîr?itul. Dar, de fapt, a fost evacuat? înc? de ieri diminea?? ?i, bi
neîn?eles, s-au f?cut fumiga?ii serioase cu formol care, în asemenea cazuri, ?tii, sîn
t minunate.
Hans Castorp primi aceasta relatare cu o v?dita indiferen??. Cu mînecile c?m??ii s
uflecate, stînd în picioare în fa?a chiuvetei mari ale c?rei robinete nichelate str?lu
ceau în lumina electric?, abia de arunca o privire scurta spre patul de metal alb,
înfa?at cu rufarie proasp?t?.
- Fumiga?ii, asta e grozav, spuse spalîndu-se ?i ?tergîndu-?i mîinile, sim?ind îndemnul
s? vorbeasc? nu importa ce, chiar ?i fara noima. Da, metilaldehidei nu-i rezista
nici cei mai viguro?i microbi - H2CO; dar în?eap? la nas, nu-i a?a? Bineîn?eles ca
o cur??enie riguroas? este o condi?ie de cea mai mare importan?a. Rosti cuvîntul bi
neîn?eles" cu oarecare afectare, izolînd ?i prelungind silabele, ca pe timpul cînd v?r
ul
MUNTELE VR?JIT
17
s?u era student ?i f?cea propaganda pentru acest fel de pronun?are, apoi continu
a cu muita volubilitate: Ce voiam sa mai spun... Presupun ca ofi?erul de marina
se râdea cu o ma?ina de b?rbierit normala, iar cu fleacurile astea te zgîrii mult ma
i u?or decît cu un brici bine ascu?it, e-un lucru pe care-l ?tiu din experien??, c
?ci folosesc ?i una ?i alta... De asemenea este normal ca pe o piele iritat? apa
s?rata sa dea o senza?ie de usturime, iar el, ca marinar, obi?nuie?te sa întrebui
n?eze crema, datorita serviciului, a?a încît lucrul acesta n-are de ce sa ne surprin
d?... Continuînd sa sporov?iasc?, mai adaug? ca avea în cuf?r doua sute de buc??i de
M?ria Mancini ?igara sa preferata , ca la vama controlorul a fost foarte în?eleg?
tor, ?i-i transmise lui Joachim salutari de la diferite cuno?tin?e din ora?ul na
tal. Dar aici nu se face deloc foc? striga el deodat? ?i se repezi la radiatoare
ca sa-si lipeasc? palmele.
- Nu, aici ne ?in mai curînd în frig, r?spunse Joachim. Ar trebui sa fie un frig mai
mare decît asta, ca sa se dea drumul la calorifer în august.
- August! August! exclama Hans Castorp. Dar am înghe?at! în special trupul mi-e cumpl
it de înghe?at, de?i fa?a îmi este groaznic de înfierbîntata uite, pune mîna sa vezi cum
rd!
Posibilitatea ca cineva sâ-i ating? fa?a nu se potrivea nicidecum cu firea lui Han
s Castorp, ceea ce, de altfel, îl ?oca chiar ?i pe el. De altminteri, Joachim nu o
f?cu, ci se mul?umi sa zic?:
- Fierbin?eala se datore?te aerului ?i nu înseamn? nimic. însu?i Behrens are obraji
i înro?i?i din zori ?i pîna-n noapte. Unii nu ?e obi?nuiesc niciodat?. Dar, go on, al
tfel nu mai g?sim nimic de mîncare.
Pe coridor, infirmiera ap?ru din nou, privindu-i cu un aer curios ?i miop. La pr
imul etaj îns?, Hans Castorp se opri deodat? pironit de un zgomot înfior?tor, care s
e auzea destul de aproape, de dup? un coli a! coridorului, un zgomot nu prea tar
e, dar într-un fel atît de evident oribil, încît Hans Castorp f?cu o strîmbatura ?i î?i hol
a ochii în direc?ia lui Joachim. Era fara îndoiala o tuse - tu?ea unui om; îns? o tuse
care nu sem?na cu nici o alta auzita de Hans Castorp vreodat?, da. o tuse în comp
ara?ie cu care orice alta tuse auzita cîndva fusese m?rturia viguroasa a unei minun
ate s?n?t??i, - de altfel o tuse fara chef ?i via?a, ce nu se manifesta prin zvîcm
turi regulate, ci suna asemenea unui mestecat mfiorator de slab în terciul unei de
scompuneri organice.
- Da, asta de aici este un caz grav. E un aristocrat austriac, ?tii. un b?rbat e
legant, n?scut parca pentru c?l?rie. ?i iat? unde a ajuns. Totu?i, mai poate fac
e înc? plimb?ri.
18
THOMAS MANN
în timp ce-?i continuau drumul, Hans Castorp vorbi îndelung despre tu?ea celui n?scu
t pentru c?l?rie.
- Trebuie sa te gînde?ti, spuse el, ca n-am mai auzit pîn? acum nimic asem?n?tor, c
a este ceva cu totul nou pentru mine ?i ca e firesc sa ma impresioneze. Exista a
tîlea soiuri de tuse, fie uscate, fie cu expectora?ie, iar cea cu expectora?ie se s
pune în general c? este preferabila ?i mai buna decît atunci cînd te-apuci sa latri în f
elul acesta. în tinere?ea mea, adaug? el, cînd aveam anghina, urlam ca un lup ?i-mi
aduc aminte ca to?i erau ferici?i cînd începeam sa expectorez. Dar, cel pu?in pentru
mine, o asemenea tuse înc? n-a existat; nici m?car nu mai este o tuse vie. Nu-i u
scata, dar nici nu po?i sa spui ca e cu expectora?ie, iar cuvîntul tuse nu i se ma
i potrive?te nici pe departe. Este întocmai ca ?i cum ai privi în trupul omului sa c
onsta?i cum arata a?a ceva: numai mocirla ?i noroi...
Destul, zise Joachirn; o aud în fiecare zi ?i nu simt nevoia sa mi-o descrii.
Insa Hans Castorp nu era în stare sa treac? peste impresia ce i-o f?cuse tu?ea auz
ita; îl asigura de mai multe ori ca literalmente vedea în interiorul celui n?scut pe
ntru c?l?rie, iar cînd intrar? în restaurant, ochii lui obosi?i de c?l?torie aveau o
sclipire cam febrila.
La restaurant
Restaurantul era luminat, elegant ?i pl?cut. A?ezat imediat în dreapta holului, în fa
?a saloanelor, era, dup? cum îi explica Joachim, frecventat mai ales de oaspe?ii no
u-sosi?i, care luau masa în afara programului, sau de aceia care primeau vizite. D
ar mai erau anivers?rile zilelor de na?tere ?i, de asemenea, s?rb?torirea plec?r
ilor apropiate, ca ?i rezultatele favorabile ale consulturilor generale. în restaur
ant se f?ceau, cîteodata, chefuri, îi mai spuse Joachim; se servea chiar ?i ?ampanie
. Dar acum, nu se afla aici decit o singura vizitatoare, o femeie tînara, de vreo
treizeci de ani, care citea o carte, fredonînd în acela?i timp, ?i care cioc?nea mer
eu cu degetul mijlociu de la mîna dreapta în fa?a de masa. Cînd tinerii se a?ezar?, fe
meia î?i schimba locul, întorcîndu-le spatele.
E foarte retrasa, îl explica Joachim în ?oapta; cînd ia masa are întotdeauna la ea o car
te. Se spune ca a colindat sanatoriile de tubercu-lo?i înc? de pe cînd era copila ?i
de atunci n-a mai tr?it în lume.
MUNTELE VR?JIT
19
- în cazul acesta, pe lînga ea, tu nu e?ti decît un biet debutant, cu cele cinci luni
ale tale ?i înc? vei mai fi cînd vei împlini anul, îi spuse Hans Castrop varului sau, la
care Joachim se mul?umi sa ia lista de bucate ridicînd din umeri într-un fel pe car
e nimeni nu i-l cunoscuse alt?dat?.
Ocupaser? o masa pe locul cel mai bine plasat ?i mai pl?cut, aproape de fereastr
a. St?teau lînga storul galben-deschis, fa?a-n fa??, cu chipurile luminate de abaj
urul ro?u al l?mpii de pe masa. Hans Castorp î?i împreuna mîinile proasp?t sp?late ?i l
e freca una de alta cu o senza?ie de a?teptare pl?cut?, a?a cum proceda de fieca
re data cînd se a?eza Ia masa poate pentru c? str?mo?ii lui î?i f?cuser? rug?ciunea în
ainte de-a mînca supa. îi servi o fata dr?g?la??, cu voce de alto, chipul bucalat, r
ochie neagr?, sor? alb ?i cu o culoare extraordinar de s?n?toasa în obraji ?i, spr
e marea lui veselie, Hans Castorp afla ca aici chelneri?ele se numeau fete de sal
on". Comandar? o sticla de Gruaud-Larose, pe care Hans Castorp o d?du înapoi spre
a fi înc?lzita. Mîncarea era excelenta. Mîncar? supa de sparanghel, ro?ii umplute, fri
ptura cu diferite garnituri, o pr?jitura deosebit de gustoasa, diferite brînzeturi
?i fructe. Hans Castorp mînca mult, de?i pofta de mîncare era mai mica decît ar fi cr
ezut. Dar avea obiceiul sa manînce mult chiar ?i atunci cînd nu-i era foame din resp
ect pentru el însu?i.
Joachim nu cinsti prea mult mîncarurile. îi spuse ca era satul de buc?t?ria asta, fa
pt care se petrecea cu to?i, aici, sus, ?i-?i f?cuser? obiceiul sa înjure mîncarea; c
?ci atunci cînd te-ai instalat aici pentru ve?nicie ?i înc? ceva pe deasupra... în sch
imb b?u vin cu pl?cere, ba chiar cu o oarecare voluptate ?i, ocolind cu grij? ex
presii prea sentimentale, manifesta de mai multe ori încîntarea de a avea pe cineva c
u care s? schimbe cîteva cuvinte spirituale.
- Da, este minunat c? ai venit, zise el, iar în vocea lui domoala se sim?ea emo?ia
. Po? s?-?i spun ca, pentru mine, este aproape un eveniment. In sfîr?it altceva, o
schimbare, o sp?rtura în aceasta monotonie ve?nica ?i nem?rginita...
- Dar pentru voi timpul trebuie sa treac? relativ repede, spuse Hans Castorp.
- Repede ?i încet, cum vrei s-o iei, r?spunse Joachim. Vreau sa spun ca> în genere,
nu trece, ca aici nu exista nici timp, nici via?a nu. nu exista nimic, spuse el
cl?tinînd din cap ?i apuca din nou paharul. Hans Castorp b?u de asemenea, cu toate
c?, acum, fa?a îi ardea ca focul. Dar
20
THOMAS MANN
trupul ?i-l sim?ea înc? înfrigurat ?i în toate membrele avea un fel de nelini?te deose
bit de pl?cut?, care însâ, în acela?i timp, îl ?i îngrijora pu?in. Vorbele se precipitau,
limba i se împleticea destul de des. dar trecea peste toate astea cu un gest neglij
ent al mîinii. De altfel ?i Joachim era foarte însufle?it, ?i convorbirea lor contin
ua liber? ?i în cea mai bun? dispozi?ie mai ales dupâ ce tîn?ra femeie care fredonase
?i cioc?nise în mas? se ridic? deodat? ?i disp?ru. în timp ce mîncau, gesticulau cu fu
rculi?ele, luau aere impun?toare ?i, avînd înc? gurile pline, rîdeau, d?deau din cap, r
idicau din umeri, ?i nu apucau s? înghit? bine, c? iar??i începeau s? vorbeasc?. Joa
chim voia sa afle nout??i de la Hamburg ?i aduse vorba despre proiectul de regul
arizare a Elbei.
Formidabil! spuse Hans Castorp. Formidabil pentru dezvoltarea naviga?iei noastr
e, de o valoare ce nici nu poate fi calculat?. Vom investi cincizeci de milioan
e, suma ce reprezint? doar cheltuielile ini?iale, înscrise în buget, ?i po?i fi încre
din?at c? ?tim cu precizie ce facem.
De altfel, cu toata importan?a ce-o acorda regulariz?rii cursului rîu-lui Elba, Ha
ns Castorp p?r?si imediat acest subiect de discu?ie ?i-l ruga pe Joachim s?-i vo
rbeasc? despre via?a care se ducea aici, sus", cît ?i despre cei interna?i în sanator
iu, la care Joachim se gr?bi sa r?spund?, c?ci er? bucuros sâ-?i u?ureze sufletul,
s? se dest?inuiasc?. Pentru început, varul sau îl sili s? repete povestea cu cadavre
le coborîte pe pîrtia de bob, ceea ce f?cu, încredin?îndu-l înc? o data în mod formal c? er
adev?rul adev?rat. Dar cum Hans Castorp se porni iar??i pe rîs, rîse ?i el, pârînd c? s
e bucur? din toat? inima, ?i istorisi tot felul de întîmplâri caraghioase ca s? între?in
? aceast? buna dispozi?ie. O doamna, care se numea doamna Stohr ?i st?tea la ace
ea?i mas? cu el, o persoan? de altminteri destul de bolnava, so?ia unui muzicant
din Cannstatt, era de o incultura nemaiîntîlnita. Spunea dezinfixare", cu un aer cît se
poate de serios. Asistentului Krokowski îi spunea fomulus". ?i trebuia s? i le înghi
?i pe toate, fâra m?car s? clipe?ti. Ba, pe deasupra, mai era ?i clevetitoare, cum
sînt de altfel mai to?i aici, sus, iar despre o alt? doamna, doamna Iltis, zicea
ca poarta un sterilet".
- Sterilet, a?a spune, recunoa?te ca expresia e de nepre?uit.
?i r?sturna?i pe jum?tate pe spate, sprijini?i în sp?tarele scaunelor, rîdeau atît de
tare, încît trupurile le erau cuprinse de tremur ?i pe amîndoi, aproape în aceea?i clipa
, îi apuca sughi?ul.
Dup? aceea, Joachim se întrista, gîndindu-se la soarta lui.
MUNTELE VR?JIT 2i
Ei, noi st?m acum ?i rîdem, zise cu o figur? îndurerat?, tres?rind din cînd în cînd din p
icina sughi?ului; ?i cu toate acestea, nu se poate prevedea nici m?car cu aproxi
ma?ie cînd voi putea pleca de aici, c?ci atunci cînd Behrens vorbe?te de înc? o jum?ta
te de ?n, î?i face calculele cu zgîrcenie, ?i trebuie sâ te a?tep?i la mai mult. Totu?
i, e cumplit, spune ?i tu dac? nu-i trist pentru mine. în mod normal, ar fi trebui
t de mult sâ fiu înrolat ?i luna viitoare sâ m? prezint la examenul de ofi?er. Iar eu,
uite, tînjesc aici, cu termometrul în gur?, înregistrez gre?elile acestei inculte doa
mne Stohr ?i-mi pierd timpul. La vîrsta noastr?, un an, acolo, jos, joac? un rol a
tît de mare, aduce atîtea schimb?ri ?i progrese in via?a. Pe cînd eu sînt silit sâ încremen
sc aici ca într-o b?ltoac? cu apa murdar? dâ, ca-ntr-o mla?tin? clocit?, ?i compara?i
a nu-i deloc exagerata...
Dar ca r?spuns la toate acestea, Hans Castorp nu g?si altceva decît s? întrebe dac?
aici nu era posibil s? comande o sticla de bere porter; v?rul s?u îl privi cu un a
er pu?in cam mirat ?i observ? c? era gata sa adoarm?, adic? la drept vorbind apr
oape c? adormise.
Dar tu chiar dormi! spuse Joachim. Hai, e timpul pentru amîndoi s? mergem la culca
re.
Dar nu-i deloc timpul, zise Hans Castorp cu limba împleticit?. Totu?i, porni dup?
v?rul s?u, pu?in aplecat înainte ?i cu picioarele
?epene, ca un om care, într-adev?r, cade de oboseal?, apoi f?cu un efort cînd, în holu
l înc? u?or luminat, îl auzi pe Joachim spunînd:
Uite-l pe Krokowski. Cred totu?i c? trebuie sâ te prezint. Doctorul Krokowski st?t
ea a?ezat în plina lumin?, în fa?a c?minului
unuia dintre saloane, lîngâ u?a glisant?, ?i citea ziarul. Se ridic? în picioare cînd ce
i doi tineri se apropiar? ?i Joachim, luînd o pozi?ie militâreascâ, îi spuse:
îng?dui?i-mi, v? rog, domnule doctor, s? vi-l prezint pe varul meu Castorp de la H
amburg. Abia a sosit.
Doctorul Krokowski îl salut? pe noul oaspete cu bucurie sincer?, într-un fel viguros
?i îmbârbâtâtor, ca ?i cum ar fi vrut sâ-i dea de în?eles c? orice stinghereal? era de pri
os ?i c? intre ei trebuia sâ d?inuiasc? o deplin? încredere. Avea aproximativ treize
ci ?i cinci de ani, era lat în umeri, gras, mult mai scund decît cei doi tineri ce s
t?teau în picioare în fa?a lui, astfel c? pentru a-i privi se vedea nevoit sâ-?i lase
pu?in capul sPre spate, dezvelindu-?i chipul de o extraordinar? paloare, str?vez
ie, aproape fosforescenta, ?i mai accentuat? de str?lucirea întunecat? a ochilor,
de negrea?? sprîncenelor ?i a unei b?rbi destul de pline, termi-
22
THOMAS MANN
n?t? prin doua vîrfuri unde ap?ruser? cîteva fire albe. Purta un costum negru cam ve
chi, la dou? rînduri, pantofi negri, ca ni?te sandale, ciorapi scur?i, gro?i, de lîn
? cenu?ie, ?i c?ma?? cu guler moale, râsfrînt cum Hans Castorp nu mai v?zuse pîn? atun
ci decît la un fotograf din Danzig - care împrumuta înf??i??rii doctorului Krokowski u
n aer de artist. Rîzînd din toat? inima, astfel c? din?ii galbeni i se ivir? în mijloc
ul b?rbii, scutur? mîna tînârului ?i spuse cu vocea sa de bariton, cu un oarecare acce
nt str?in, u?or cîntat:
Fi?i bine venit, domnule Castorp! Doresc s? v? obi?nui?i repede aici ?i sa v? si
m?i?i bine în mijlocul nostru. Veni?i la noi ca pacient, dac? îmi îng?dui?i s? v? pun
aceasta întrebare?
Era de-a dreptul emo?ionant s? po?i urm?ri eforturile ce le f?cea Hans Castorp c
a s? se arate politicos ?i s? înving? somnolen?a. Er? nec?jit ca se întîmplase s? fie în
tr-o stare atît de proast? ?i, cu firea b?nuitoare a tinerilor, credea c? simte în rîs
ul ?i atitudinea jovial? a asistentului semnele unei zeflemeli îng?duitoare. R?spun
se, vorbind despre cele trei s?pt?mîni ale lui, f?cu aluzie, de asemenea, la exame
nul s?u ?i ad?uga c?, slav? Domnului, era perfect s?n?tos.
Adev?rat? întreb? doctorul Krokowski repezind piezi? capul înainte, ca ?i cum l-?r
fi luat peste picior, ?i zîmbetul i se accentua. Dar, în cazul acesta, sînte?i un feno
men vrednic întru totul de a fi studiat! ad?ug? el. C?ci n-am întîlnit niciodat? un om
complet s?n?tos. ?i ce examen a?i dât, dac? îmi îng?dui?i s? v? întreb?
Sînt inginer, domnule doctor, r?spunse Hans Castorp cu o demnitate sfioas?.
Ah. inginer! f?cu doctorul Krokowski ?i o clip? zîmbetul îi disp?ru, pierzînd, într-o Oa
ecare m?sur?, din vigoare ?i bun?voin??. Ast?-i stra?nic. ?i prin urmare, aici n
-o s? ave?i nevoie de nici un fel de tratament medical, nici de ordin fizic, nici
de ordin sufletesc?
Nu, ?i va mul?umesc de mii de ori, spuse Hans Castorp care era gata sa fac? un p
?s înd?r?t.
In aceasta clip?, rîsul doctorului Krokowski izbucni iar??i biruitor ?i în vreme ce
scutura mîna tînârului, spuse cu voce tare:
Ei bine, domnule Castorp, dormi?i f?r? grij?, cu deplina con?tiin?? a s?n?t??ii
dumneavoastr? perfecte! Somn u?or ?i la revedere!
Cu aceasta consider? câ-?i luase r?mas bun de la cei doi tineri ?i se rea?ez? sâ-?i
citeasc? ziarul.
MUNTELE VR?JIT
23
La ascensor nu mai era nimeni de serviciu, astfel ca urcar? pe jos t?cu?i ?i u?o
r tulbura?i de întîlnirea cu doctorul Krokowski. Joachim îl înso?i pe Hans Castorp pînâ la
um?rul treizeci ?i patru, unde ?chiopul nu uitase sâ lase bagajele noului sosit, ?
i mai sporov?ir? încâ vreun sfert de ora, în vreme ce Hans Castorp î?i despacheta lenjer
ia de noapte ?i obiectele de toaleta, fumînd o ?igara groasa, de buna calitate. Da
r de data aceasta observ? ca nu mai simte gustul ?ig?rii, ceea ce i se pâru ciudat
?i destul de neobi?nuit.
- Se vede c? e cineva, zise el, iar în timp ce vorbea d?dea afara fumul pe care-l
inspirase. E de o paloare de cear?. Dar înc?l??mintea lui, recunoa?te, e o oroare.
?osete de lîn? gri ?i apoi sandalele alea. Dar spune. în definitiv, crezi c? pînâ la urm
? s-a sim?it jignit?
- E destul de susceptibil, recunoscu Joachim. N-ar fi trebuit sa refuzi atît de b
rusc tratamentele medicale sau, m?car, pe cele suflete?ti. Nu prea îi place sâ te su
stragi de la asta. Nici eu nu mâ prea bucur de o favoare deosebit? din partea lui,
deoarece nu i-am f?cut destule m?rturisiri. Totu?i, din cînd în cînd, îi povestesc cîte u
vis, ca s? aib? ceva de disecat.
- Prin urmare, l-am cam jignit, zise Hans Castorp cu un aer plictisit, c?ci era
nemul?umit de sine pentru ca putuse jigni pe cineva ?i, în acela?i timp, oboseala
pusese stâpînire pe el cu o ?i mai mare putere.
- Noapte bun?, spuse. Pic de somn.
- O s? vin la opt s? te iau pentru micul dejun, zise Joachim ?i pleca. Hans Cast
orp nu-?i f?cu decît o sumar? toaleta de noapte. Somnul îl
cople?i de cum stinsese mica lampa de pe noptiera, dar mai tres?ri o dat?, amint
indu-?i ca alalt?ieri murise cineva în patul lui. Nu se întîmpl?, f?r? îndoial?, pentru p
rima oara", î?i zise în gînd, ca ?i cum putea g?si în asta ceva ca sa-l lini?teasc?. în de
initiv, e un pat de moarte, un pat de moarte cu totul obi?nuit", ?i adormi.
Dar abia adormi c? ?i începu sâ viseze, ?i visa aproape f?r? întrerupere pîn? a doua zi d
iminea?a. îl v?zu mai ales pe Joachim Ziemssen, într-o pozi?ie ciudat de strîmb?, cobo
rînd într-un bob pe un drum piezi?. Era de o paloare tot atît de fosforescent? ca ?i d
octorul Krokowski, iar în fa?? st?tea ?i conducea cel n?scut pentru câlarie, avînd o înf
??i?are nespus de tulbure, ca unul pe care nu-l v?zuse ci doar îl auzise tu?ind. "
Ne las? complet nep?s?tori pe noi, aici, sus", zicea Joachim din pozi?ia lui strîm
ba, apoi ramase numai el, c?ci calâre?ul care tu?ea într-un tel atît de înspâimîntator de f
e?c?it disp?ruse. Atunci, Hans Castorp
24 THOMAS MANN
începu sa plînga în hohote ?i pricepu c? trebuie s? alerge la farmacie sa cumpere crem
a de b?rbierit. Dar doamna Iltis cu botul ascu?it i se pusese în cale ?i ?inea în mîna
ceva care, fara îndoiala, trebuie ca era ster-iletul" ei, dar care nu era altceva d
ecît o ma?ina de b?rbierit. Atunci Hans Castorp începu iar??i sa rida ?i, în felul ace
sta, fu zvîrlit dintr-o stare sufleteasca în alta, pîna cînd zorile se ivir? înd?r?tul u?i
i întredeschise de la balcon, ?i-l trezir?.
II
Despre cristelni?a ?i cele dou? înf??i??ri ale bunicului
Hans Castorp nu p?strase decît amintiri palide despre casa p?rinteasc? propriu-zis?
; abia daca avea dreptul sa spun? ca-?i cunoscuse tat?l ?i mama. Muriser? la scu
rt interval unul dup? altul, între al cincilea ?i al ?aptelea an al vie?ii sale, mâi
întîi mama, într-un chip cu totul nea?teptat, în ajunul unei na?teri, de o obturare a v
aselor, ca urmare a inflama?iei venelor, adic? de o embolie, cum spunea doctorul
Heidekind, ?i care-i paralizase inima într-o clip? în vreme ce rîdea, stînd în pat, încî
r fi putut spune c?, de atîta rîs, c?zuse pe spate, pe cînd în realitate ea murise. Lui H
ans Hermann Castorp, tat?l, nu i-a venit deloc u?or s? priceap? aceast? întîmpl?re,
?i sa treac? peste ea, c?ci nutrea în adîn-cul sufletului o mare afec?iune pentru so
?ie ?i, de altfel, nici el nu era prea viguros. De atunci, mintea i se tulburase
?i devenise cam s?rac cu duhul; din pricina toropelii, comise gre?eli în afaceri,
ce facura ca firma Castorp & fiul" s? sufere pagube sim?itoare; iar în a doua prim
?vara dup? moartea so?iei, se îmboln?vi de o pneumonie, în timpul unei inspec?ii la
antrepozitele bîntuite de vînturile portului, ?i cum inima îi era zdruncinat?, nu putu
 sa suporte febra prea mare, astfel ca muri, dup? cinci zile, cu toate îngrijirile
ce i le d?duse doctorul Heidekind, ?i porni sa-?i întîlneasc? so?ia, condus de un i
mpozant alai de concet??eni pîna Ia cavoul familiei Castorp, ce avea, în cimitirul S
fînta Ecaterina, o pozi?ie foarte frumoasa, cu vedere spre Gr?dina Botanic?.
Tat?l s?u, senatorul, îi supravie?ui, ce-i drept, dar pu?ina vreme, iar acest scur
t r?stimp, pînâ la moartea bunicului - de al!fel acesta se stinse [ot de o pneumonie
, îns? dup? lupte mari ?i chinuri, c?ci Hans Lorenz Lastorp, spre deosebire de fiu
l sau, era o fire greu de doborît ?i puternic
26
THOMAS MANN
înr?d?cinata în via?a deci, acest scurt r?stimp, adic? numai un an ?i jum?tate, Hans
Castorp îl petrecu în casa bunicului, construita în stilul clasic din nord, pe un loc
strimt, la începutul secolului trecut, o cas? pe esplanada vopsita într-o culoare s
p?l?cita, cu intrarea încadrata de jum?t??i de coloane ?i a?ezate chiar la mijlocu
l parterului în?l?at pe cinci trepte, cu doua etaje, în afara de mezanin, ale c?rui
ferestre coborau pîna la du?umele ?i erau prev?zute cu gratii de fier.
Aici nu se aflau decît od?ile de primire, inclusiv sufrageria luminoas?, ornamenta
t? cu stuc, avînd trei ferestre acoperite cu perdele de culoarea vinului ro?u, ce
d?deau spre gr?dini?a din spate, ?i unde, în acele optsprezece luni, bunicul ?i nep
otul luaser? masa împreuna, în fiecare zi c?tre orele patru, servi?i de batrînul Fiete
care purta cercei, nasturi de argint la frac ?i aceea?i lavaliera de batist ca
?i stapînul casei, vadindu-se foarte asem?n?tor cu acesta, ascunzîndu-?i ca ?i el b?
rbia rasa în lavaliera de batist, ?i pe care bunicul îl tutuia, vorbindu-i în dialect;
dar nu în gluma c?ci n-avea nici o înclina?ie c?tre umor ci foarte firesc, întrucît a?a
obi?nuia sa vorbeasc? el cu oamenii din popor, cu lucr?torii de la antrepozite,
factorii po?tali, birjarii ?i servitorii. Hans Castorp îl asculta cu pl?cere, dar
?i pe Fiete îl asculta, cu mult? pl?cere, cum r?spundea în dialect în timp ce servea,
aplecîndu-se spre stapînul sau sâ-i vorbeasc? la urechea dreapta, cu care senatorul au
zea mult mai bine decît cu stînga. Batrînul în?elegea, d?dea din cap ?i continua sa manînc
e, stînd foarte drept între sp?tarul înalt al scaunului de mahon ?i masa, aplecat pu?i
n spre farfurie, în timp ce nepotul, în fa?a lui, urmarea cu aten?ie, fara sa-?i dea
Insa seama, gesturile scurte ?i c?utate cu care frumoasele mîini albe, slabe ?i ba
trîne ale bunicului, cu unghiile lungi ?i bombate, ?i cu inelul cu sigiliu verde l
a ar?t?torul drept, aranjau pe vîrful furculi?ei o buc??ica de carne, pu?ine legum
e ?i cartofi, ca apoi s-o duca la gura. Hans Castorp se uita la propriile sale mîi
ni, nemdemîna-tice, ?i sim?ea prefigurat? posibilitatea de-a mînui într-o zi cu?itul ?
i furculi?a tot a?a ca ?i bunicul sau.
O alta întrebare era aceea de-a ?ti daca va reu?i vreodat? sa-?i înf??oare b?rbia cu
o lavalier? asem?n?toare aceleia care umplea deschiz?tura larga a ciudatului gule
r, ale c?rui vîrfuri ascu?ite atingeau obrajii bunicului. C?ci, pentru a ajunge ai
ci, trebuia sa fii tot atît de batrîn ca ?i el, întrucît ast?zi nimeni în afara de bunic ?
i de batrînul sau Fiete nu mai purta asemenea gulere ?i lavaliere. ?i era p?cat, c
?ci micului Hans Castorp îi pl?cea nespus de mult sa priveasc? b?rbia bunicului sp
rijinita pe nodul
MUNTELE VR?JIT
27
frumos, de un alb imaculat; chiar mai tîrziu, cînd crescuse, îi f?cea pl?cere sa-?i ad
uc? aminte de ea; d?inuia în aceasta ceva cu care era de acord din adîncul sufletulu
i.
Dup? ce ispr?veau de mîncat ?i-?i r?suceau ?ervetele, trecîndu-le prin inelele de ar
gint, o obliga?ie pe care, pe vremea aceea, Hans Castorp o îndeplinea cu oarecare
greutate, deoarece ?ervetele erau mari ca ni?te fe?e de masa, senatorul se ridic
a de pe scaunul pe care Fiete i-l tr?gea înd?r?t ?i, cu pa?i abia auzi?i, se ducea
în cabinet" sa-?i ia o ?igar? de foi; cîteodata, îl întov?r??ea ?i nepotul.
Acest cabinet" î?i datora existen?a faptului c? sufrageria ocupa întreaga l??ime a ca
sei ?i avea trei ferestre, astfel încît nu mai r?m?sese destul loc pentru trei saloa
ne, cum este obiceiul la casele construite în acest stil, ci numai pentru doua, di
ntre care unul, perpendicular pe sufragerie, cu o singur? fereastr? spre strada,
ar fi fost de o lungime dispropor?ionata. De aceea se t?iase cam un sfert din l
ungime, adic? tocmai cabinetul", un spa?iu îngust, pe jum?tate întunecos, primind lumin
a printr-un oberliht ?i mobilat doar cu cîteva lucruri: o etajera pe care se afla
cutia cu ?ig?ri de foi ale senatorului, o masa pentru joc, al c?rei sertar con?i
nea obiecte ispititoare: c?r?i de whist, fise, un mic abac pentru însemnat punctele
, o t?bli?a cu buc??i de cret?, port?igarete din carton ?i multe altele; în sfîr?it, în
tr-un col?, o vitrina în stil rococo din lemn de palisandru, cu geamuri înd?r?tul c?
rora erau întinse perdele de m?tase galben?.
Bunicule, spunea micul Hans Castorp, odat? ajuns în cabinet în timp ce se în?l?a în vîrfu
picioarelor ca sa se apropie de urechea batrî-nului, arata-mi, te rog, cristelni?
a.
Iar bunicul î?i ridica pulpanele redingotei lungi ?i moi, scotea leg?tura de chei d
in buzunar, dup? care deschidea vitrina din interiorul c?reia ie?ea în întîmpinarea b?
iatului o mireasma pl?cuta ?i ciudata. Se p?strau acolo tot felul de lucruri nef
olositoare ?i cu atît mai atr?g?toare: o pereche de sfe?nice r?sucite din argint,
un barometru spart, cu figurinele sculptate în lemn, un album cu dagherotipuri, o l
adi?a de cedru pentru lichior, un turc mititel, aspru la pip?it sub costumul de
m?tase multicolora, cu o ma?in?rie de ceasornic în trup, datorita c?reia, alt?dat?
, mergea pe masa, dar care nu mai func?iona de multa vreme, un prototip ^e corab
ie ?i, în fund de tot, chiar o cursa pentru ?oareci. Batrînul lua msa de pe raftul d
in mijloc o cupa rotunda de argint, foarte patinat?, a?ezatâ pe o farfurie tot de
argint ?i, rînd pe rînd, le arata b?iatului,
28
THOMAS MANN
învîrtindu-le mereu ?i înso?indu-le cu explica?ii pe care le mai d?duse adesea.
La început, cupa ?i farfuria nu f?cuser? parte din acela?i serviciu, fapt de care î?
i puteai da seama, de?i bunicul ?inea s? i-o spun? tot mereu micu?ului; dar, ad?
uga bunicul, au fost reunite prin întrebuin?are de aproape o suta de ani, adic? du
p? ce fusese cump?rata cupa. Era frumoasa, de form? simpl? ?i nobila, purtînd pecet
ea gustului sever de la începutul secolului trecut. Neted? ?i masiva, se sprijinea
pe un picior rotund, fiind aurit? pe din?untru; dar vremea nu l?sase din aur de
cît o palid? lic?rire. Avea, ca singur? podoaba, o cununa de trandafiri ?i de frun
ze zim?ate care f?cea înconjurul buzei superioare. Cit prive?te farfuria, pe ea se
putea citi vîrsta-i mult mai mare. 1650" indicau cifrele, ?i tot felul de gravuri c
iudate încadrau acest num?r, lucrat în maniera moderna" de odinioar?, voit sau arbitr
ar bombastica cu pajure ?i arabescuri, jum?tate stele ?i jum?tate flori. îns? pe d
osul farfuriei erau gravate cu litere ascu?ite numele capilor de familie care, d
e-a lungul timpului, fuseser? posesorii obiectului; erau, înc? de pe atunci, în num?
r de ?apte, fiecare cu anul în care transmisese mo?tenirea, iar bâtrînul i le ar?ta ne
potului, unul dup? altul, cu vîrful ar?t?torului împodobit cu inel. Numele tat?lui s
au era printre ei, ca ?i numele bunicului ?i al str?bunicului. Dup? care, prefix
ul stra" se dubla, se tripla, se cvadrupla în gura povestitorului, iar b?iatul ascu
lta cu capul plecat într-o parte, cu ochii gînditori; sau distrat-visâtori ?i fic?i, ?
i cu gura concentrat-som-noroasa, pomelnicul de stra-str?-stra-str? acest glas înt
unecat venit parca din mormînt, glas al vremurilor de mult apuse, care m?rturisea
cu toate acestea leg?tura între?inut? cucernic între prezent, propria sa via?a, ?i a
ceste lucruri adînc îngropate, ?i care avea un efect cu totul deosebit asupra lui; a
dic?, întocmai ceea ce i se oglindea pe fa??. Auzind acest glas i se p?rea c? resp
ir? un aer muced-rece, aerul bisericii Sfînta Ecaterina sau al criptei Arhanghelul
ui Mihail; avea impresia c? simte adierea locurilor ce te îndeamn? la o anumit? ?i
nuta respectuoas? ?i pl?cut?, cu p?l?ria în mîna, în vîrful picioarelor; mai credea, de
asemenea, c? aude t?cerea îndep?rtat? ?i ocrotita a acelor locuri pline de ecouri s
onore; sentimente cucernice se îmbinau cu sunetul vorbelor în?bu?ite, cu gîndurile des
pre moarte ?i povestirea ascultata, ?i cu toate acestea, i se p?reau b?iatului înt
rucîtva binef?c?toare, ba, era chiar posibil c? dorea s? vad? cristelni?a mai ales
din dragoste pentru aceste prefixe, spre a le mai putea auzi ?i repeta.
MUNTELE VR?JIT
29
Apoi, bunicul a?eza cupa pe farfurie ?i îi arata copilului cavitatea neted? ?i pal
id-aurit? care scînteia în lumina venita prin oberliht.
- în curînd se vor împlini opt ani, spunea el, de cînd te-am ?inut deasupra-i ?i de cînd a
pa cu care-ai fost botezat, a curs aici, în?untru... Lassen, epitropul de la Sfîntul
 Iacob, este acela care a turnat-o în c?u?ul rnîinii bunului pastor Bugenhagen ?i, d
e acolo, s-a rev?rsat pe cre?tetul t?u, prelingîndu-se în aceast? farfurie. Am avut în
s? grij? s? înc?lzesc apa ca sa nu te sperii ?i ?? nu plîngi, ceea ce, în adev?r, nu s
-a întîmplat, c?ci ?ipase?i înainte atît de tare, încît lui Bugenhagen i-a fost foarte greu
s?-?i ?in? predica, dar ai t?cut cînd te-a atins apa ?i trag n?dejde ca s-a întîmplat
astfel din respect pentru sfîntul botez. ?i s-ar fi împlinit, zilele acestea, patruz
eci de ani de cînd r?posatul tau tata a primit botezul, ?i de cînd apa a curs de pe
capul Iui tot aici, înlauntru. Aici a avut loc evenimentul, în aceast? casa, casa lui
p?rinteasc?. în salonul de al?turi, în fa?a ferestrei de la mijloc, ?i b?trînul pasto
r Hesekiel a fost acela care a oficiat botezul, acela?i pe care, tîn?r pe atunci,
francezii au fost cît pe ce sa-] împu?te fiindc? a predicat împotriva tîlhanilor lor ?i
a contribu?iilor de r?zboi îns? ?i el se afl? acum la Dumnezeu, de mult?, mult? vr
eme. Iar în urma cu ?aptezeci ?i cinci de ani chiar ?i pe mine însumi m-au botezat t
ot în acela?i salon ?i mi-au ?inut capul deasupra aceluia?i vas, întocmai cum st? ai
ci, a?ezat în farfurie, iar pastorul a rostit acelea?i cuvinte ca pentru tine ?i t
at?l t?u, ?i apa limpede ?i c?ldu?? s-a prelins în acela?i fel de pe p?rul meu (ni
ci atunci nu aveam pe cap mai mult decît ast?zi) în aceast? cup? aurit?.
Copilul ridica privirea spre fa?a îngusta a bunicului, aplecata deasupra cristelni?
ei, a?a cum se întîmplase ?i în acel ceas disp?rut de mult, despre care-i povestea în cl
ipa aceea, ?i mereu punea stapînire pe el un sim?âmînt ciudat, ce-l mai încercase, care
?inea pe jum?tate de vis ?i pe jum?tate de o senza?ie înfrico??toare, de o nemi?ca
re mi?c?toare, de o încremenire-schimbare, de o primenire ?i monotonie ce-?i dau a
me?eala un sim?âmînt ce-l mai avusese ?i în alte împrejur?ri ?i a c?rui reîntoarcere o a
pta ?i-o dorea: ?inea, în parte, ?i pentru acest sim?âmînt, sa i se arate obiectul de
familie, mi?c?tor ?i nemi?c?tor în acela?i timp.
Cînd, mai tîrziu, tîn?rul se examina pe sine, g?si c? imaginea bunicului se întip?rise în
l cu o adîncime mai luminoas? ?i mai semnificativ? decît aceea a p?rin?ilor s?i; fapt
care ?inea, poate, de o simpatie ?i de o afinitate sufleteasca cu totul deosebi
t?, c?ci nepotul sem?na cu bunicul 1 cît este în stare s? semene un ?îng?u trandafiriu
cu un septuagenar
II
30
THOMAS MANN
palid ?i ?eap?n. Faptul acesta îns? avea importan?? pentru batrînul care fusese, în fa
milie, o figura caracteristica, o personalitate pitoreasca.
La drept vorbind, felul de-a fi ?i de a gîndi al lui Hans Lorenz Castorp fusese de
p??it de timp cu mult înainte de moartea sa. î?i petrecuse via?a într-o credin?? profun
d cre?tina, ca membru al bisericii reformate, cu vederi stra?nic de tradi?ionale,
preocupat s? restrîng? cercul societ??ii aristocratice destoinica s? conduc?, de
parc? ar fi tr?it în secolul al XlV-lea, atunci cînd me?te?ugarii, trecînd peste rezist
en?a înc?p??înata a patricienilor îndr?gosti?i de vechile lor libert??i, începuser? s? cu
cereasc? locuri ?i voturi în consiliul or??enesc, ?i era greu de cî?tigat pentru tot
ce era noutate. Activitatea sa a coincis cu decenii de avînturi violente ?i felur
ite r?sturn?ri, decenii de progrese în mar?uri silite, care ceruser? sacrificii ?i
riscuri în via?a public?. Dar numai Dumnezeu ?tie ca nu datorit? bâtrînului C?storp s
piritul timpurilor noi a cunoscut uria?ele ?i str?lucitoarele sale biruin?e. Fii
ndc? batrînul f?cuse mai mult caz de datinele p?rinte?ti ?i de vechile institu?ii
decît de îndr?zne?ele lucr?ri de l?rgire a portului ?i alte fanfaronade ?i nelegiuir
i legate de un ora? mare, frînase ?i potolise pretutindeni unde putuse ?i daca ar
fi fost ascultat, administra?ia ar fi fost ?i în zilele noastre o idil? de mod? ve
che, la fel cum se petreceau lucrurile ?i în propriul sau birou.
Astfel se înf??i?ase batrînul în ochii concet??enilor sai cît a tr?it, ?i înc? multa vreme
dup? aceea, iar micul Hans Castorp, cu toate c? nu pricepea nimic din treburile
ob?te?ti, f?cea, cu ochii s?i de copil cu privirea lini?tit?, aproape acelea?i
observa?ii observa?ii f?r? cuvinte ?i prin urmare necritice, dar pline de via?a,
care înc? mult timp dup? aceea î?i p?strar?, ca o imagine a amintirii con?tiente, c
aracterul lor afirmativ, ostil vorbelor ?i disec?iilor. Dup? cum am mai spus, er
a în joc simpatia, acea afec?iune ?i afinitate intima ce sare, adesea, cîte o genera
?ie. Copiii ?i nepo?ii privesc ca sa admire, ?i admir? ca s? înve?e ?i s? des?vîr?ea
sca ceea ce se afla prefigurat în ei datorit? eredit??ii.
Senatorul Castorp era usc??iv ?i de?irat. Anii îi încovoiaser? spinarea ?i gîtul, dar
el se silea sa-?i îndrepte înghebo?area, caznindu-se s? se ?in? drept, iar din aceas
t? cauz?, gura, ale c?rei buze nu se mai sprijineau pe din?i, ci numai pe gingii
(c?ci nu-?i punea proteza decît la mas?), se contracta în jos, la col?uri, cu o dem
nitate sus?inut? cu greutate, ?i poate tocmai de aici provenea, o data cu grija d
e-a înfrînge un început de tremurare a capului, atitudinea ?eap?n? ?i aspr?, cît ?i înfun-
MUNTELE VR?JIT
31
darea b?rbiei în guler, care îl încîntau atît de mult pe micu?ul Hans
Castorp.
îi era draga tabachera se folosea de o tabachera lunguia??, de baga încrustat? cu au
r ?i întrebuin?a batiste ro?ii ale c?ror col?uri atîrnau cîteodata din buzunarul de la
spate al redingotei. Cu toate ca era o sl?biciune oarecum vrednica sa stîrneasc?
rîsul, ea ap?rea mai ales ca îng?duin?a f?cuta bâtrîne?ii, ca o neglijen?a pe care vîrsta î
aintata ?i-o poate îng?dui, fie cu buna ?tiin?a ?i într-un fel vesel, fie cu o incon?
tien?a ce impunea respect; ?i oricum ar fi fost, era singura sl?biciune ce-o obs
ervase vreodat? perspicacitatea copil?reasca a privirii lui Hans Castorp în ?inuta
bunicului sau. Dar atît pentru copilul de ?apte ani, cît ?i mai tîrziu, în amintirea ad
ultului, înf??i?area de toate zilele a septuagenarului nu era cea adev?rata ?i real
a. în adev?rata sa realitate, daca se poate spune a?a, era mai diferit, mult mai f
rumos ?i mai demn decît de obicei - adic? a?a cum ap?rea într-un tablou, un portret
de m?rime naturala, ce st?tuse atîrnat multa vreme în camera de locuit a p?rin?ilor c
opilului ?i care plecase dup? aceea, împreuna cu micu?ul Hans Castorp, s? se stato
rniceasc? definitiv în casa de pe esplanada, fiind a?ezat în salon, deasupra canapel
ei mari de m?tase ro?ie.
îl înf??i?a pe Hans Lorenz Castorp purtînd costumul oficial de senator al ora?ului - în a
cea sever?, dar ?i cuvioasa haina burgheza a unui secol disp?rut, care asigurase
de-a lungul vremii o comuniune solemn? ?i cutez?toare totodat?, ?i pe care o p?
strase pentru ocaziile oficiale, pentru a contopi, în acest mod ceremonios, trecut
ul cu prezentul ?i prezentul cu trecutul ?i a adeveri astfel tr?inicia venerabil
ei sale semnaturi comerciale. în tablou, senatorul Castorp ap?rea în întregime, postat
pe o podina ro?ietica, în perspectiva unor coloane ?i ogive. St?tea cu b?rbia apl
ecata, cu col?urile gurii u?or l?sate în jos, cu ochii alba?tri ?i pungile de sub
ochi m?rite ?i, din aceasta cauza, cu privirea pe gînduri, pierduta în dep?rtare, pu
rtînd o tunica neagra, mai lunga de genunchi, ?i care, deschisa în fa?a, las? sa se
vad? pe margini ?i tivuri o band? lata de blana. Din mînecile scurte pîna la coate,
bufante ?i tivite la fel, ie?eau ni?te mîneci mai înguste ?i lungi, dintr-o stof? ob
i?nuita, iar man?etele de dantela acopereau mîinile pîna la încheietura degetelor. "ul
pele sub?iri aveau ciorapi de m?tase neagra, iar în picioare purta Pantofi cu cata
rame de argint. Dar în jurul gîtului avea colereta scrobita S1 plisatâ, aplecata în fa?a
?i ridicata în p?r?i, de sub care mai cobora ?i
A
32
THOMAS MANN
un jabou de batist, de asemenea plisat. Sub bra? ?inea str?vechea p?l?rie cu bor
urile largi, a c?rei calota se îngusta spre partea de sus.
Era un portret excelent, pl?smuit de un artist celebru, f?cut cu gust, în stilul v
echilor mae?tri, spre care înclina subiectul, iar în spectator trezea tot felul de i
magini hispano-olandezo-medievale. Micul Hans Castorp îl contemplase adesea, f?r? în
doiala c? nu cu pricepere artistica, totu?i cu o oarecare în?elegere p?trunz?toare
, de un ordin mai general; ?i cu toate ca pe bunic nu-l v?zuse a?a cum îl înf??i?a t
abloul decît o singur? data ?i pentru foarte pu?in timp, cu prilejul sosirii sale înt
r-o procesiune la prim?rie, nu se putea opri, dup? cum am mai spus, de a considera
portretul ca o înf??i?are adev?rat? ?i fidel? ? b?trînului, în vreme ce, în bunicul de
toate zilele, nu vedea decît un bunic interimar, o împletire stîngace de însu?iri nedesâvî
te. Fiindc? ceea ce în aspectul s?u obi?nuit era ciudat ?i b?t?tor la ochi ?i ?ine
a poate de aceasta împletire nedesavîr?ita ?i oarecum stîngace, erau de fapt urme ?i i
ndicii ale f?pturii sale pure ?i adev?rate. De pilda, gulerul mare ?i lavaliera în
alta ?i alba erau demodate, dar era imposibil sa aplici acest epitet minunatului
guler spaniol din tablou, la care ele f?ceau doar aluzie. ?i era la fel ?i cu jo
benul cu borul îndoit într-un fel neobi?nuit, pe care bunicul îl purta pe strada ?i c?
ruia îi corespundea, într-o realitate superioara, p?l?ria mare de fetru din portret;
tot astfel ?i cu poalele lungi ?le redingotei cu pliuri, a c?rei imagine origin
ara ?i esen?iala râmîne?, în ochii micului Hans C?storp, tunic? brodat? ?i tivit? cu b
lan?.
De aceea încuviin?? din toata inima ca bunicul sa se înf??i?eze în autenticitatea ?i p
erfec?iunea sa somptuoas? în ziua cînd trebui sa-?i ia r?mas bun de la el. Scena se
petrecea în salon, în acela?i salon în care au luat masa atît de des, unul în fa?a celuila
lt; acum îns?, Hans Lorenz Castorp era întins în co?ciug, pe catafalc, în mijlocul coroa
nelor rezemate ?i raspîndite de jur-împrejur. Luptase contr? pneumoniei, luptase mult
? vreme ?i cu înver?unare, de?i d?duse impresia ca în sinea lui nu se acomodase decît
destul de greu cu via?a vremurilor actuale, ?i iat?-l ca st?tea întins pe catafalc
, fara sa po?i ?ti bine dac? era un înving?tor sau un învins, dar, în orice caz, cu o în
f??i?are cît se poate de lini?tit? ?i foarte schimbat?, cu nasul mai ascu?it fiind
c? avusese de luptat cu boala atîta vreme, cu partea inferioara a trupului acoperi
t? de un covor pe care erau cîteva frunze de palmier, ?i cu capul sprijinit pe per
ne de m?tase, astfel încît b?rbia i se odihnea frumos în r?scroiala din fa?a a coleret
ei ce f?cea parte din straiele festive; iar între mîinile pe jum?tate acoperite de
MUNTELE VRÂJIT
33
dantela, a?ezate în a?a fel încît imitau o atitudine fireasca ?i nu îng?duiau ca pozi?ia
s? dea impresie de r?ceala ?i neînsufle?ire, i se pusese un crucifix de filde? pe
care privirea de sub pleoapele l?sate în jos p?rea câ-l cerceteaz? neîncetat.
La începutul bolii, Hans Castorp îl v?zuse pe bunicul sau de mai multe ori, dup? ace
ea îns?, nu-l mai v?zu deloc. Fusese cu totul cru?at de priveli?tea luptei care, d
e altfel, se desf??urase în cea mai mare parte noaptea, ?i o sim?ise cel mult prin
mijlocirea atmosferei de îngrijorare ce domnea în cas?, prin ochii înro?i?i ai batrînul
ui Fiete, cît ?i prin plec?rile ?i sosirile doctorului; rezultatul îns?, cu care se
confrunta acum în salon, putea s? se rezume Ia faptul c? bunicul fusese în mod solem
n eliberat de îndeplinirea interimatului ?i se întorsese definitiv la forma lui aute
ntic?, atît de armonizat? cu el un rezultat pe care trebuia sâ-l aprobi, cu toate c?
bâtrînul Fiete plîngea ?i-?i leg?na capul fara încetare ?i cu toate c? însu?i H?ns C?stor
p plîngea, a?a cum o f?cuse ?i la vederea mamei sale, moart? subit, ca ?i Ia aceea
a tat?lui, pe care, pu?ina vreme dup? mam?, l-a v?zut de asemenea întins acolo, t
?cut ?i str?in.
A?adar, era pentru a treia oara cînd, într-un r?stimp atît de scurt ?i la o vîrstâ atît de
raged?, moartea înrîurea spiritul ?i firea mai ales firea micu?ului Hans Castorp; ac
east? priveli?te ?i înrîurire nu mai erau noi pentru el, ci dimpotriv?, chiar foarte
familiare ?i, la fel ca în celelalte dou? ocazii precedente, se ar?tase extrem de
serios ?i deopotriv? de st?pîn pe sine, nicidecum la bunul plac al nervilor; ?i c
u toate c? sim?ea o mîhnire fireasc?, dovedi c? are, tocmai cu acest prilej, un ca
lm mai mare decît de obicei. Nesocotind în?elesul practic a întîmplarilor pentru via?a s
a sau dovedind o copil?reasca nep?sare în privin?a lor, cu convingerea c? lumea, or
icum, va avea grij? de el, manifestase în fa?a acestor sicrie o anumit? indiferen?
? copil?reasca ?i mai degrab? aten?ie pentru lucrurile din afar?, care, în cea de-
a treia împrejurare, fura nuan?ate de anumite st?ri suflete?ti ?i un aer de cunosc
?tor experimentat c?ci nu ?inem seama de lacrimile repetate, datorate emo?iei sa
u molipsirii de la plînsul altuia, socotindu-le ca pe o reac?ie normala. în cele tre
i sau patru luni dup? decesul tat?lui, uitase moartea; acum îns? î?i amintea de ea,
?i toate impresiile de atunci se restabileau întocmai, simultane ?i P?trunz?toare în
ciud??enia lor farâ asem?nare.
Topite ?i turnate în cuvinte, ele ar fi ar?tat, în sine, aproximativ în u' urm?tor. Mo
artea era de o esen?a pioasa, semnificativ?, ?i de o frumuse?e trist?, provenind,
a?adar, din spirit; în acela?i timp îns? era ?i de
I
34
THOMAS MANN
cu totul alt? natur?, aproape contrar?, foarte trupeasca, foarte material?, pe c
are n-o puteai socoti nici frumoas?, nici semnificativ?, nici pioas? ?i nici m?c
ar trista. înf??i?area solemn-spirituala se realiza prin somptuoasa a?ezare în sicriu
 a defunctului, prin bog??ia florilor, prin mânun-chiurile de frunze de palmier ca
re, cum se ?tie, simbolizeaz? pacea cereasca; dup? aceea, ?i înc? mult m?i limpede
, prin crucifixul dintre degetele bunicului de odinioar?, prin Mîntuitorul Iui Tho
rwaldsen, binecuvîntînd în picioare la capatîiul co?ciugului, ?i prin cele doua sfe?nice
puse de o parte ?i de alta, care c?p?taser? ?i ele în aceast? împrejurare un caract
er religios. Toate aceste preg?tiri î?i g?seau, în aparen?a, sensul exact ?i binef?c
?tor, la gîndul c? bunicul î?i luase pentru totdeauna chipul sau definitiv ?i adev?ra
t. Dar, pe deasupra - a?a cum micul Hans Castorp nu încetase sa observe, m?car c?
nu ?i-o m?rturisea cu glas tare , toate împreun? ?i, mai ales, cantitatea de flori
, în special tuberozele râspîndite pretutindeni, aveau drept scop s? ascund? cealalt?
fa?? a mor?ii, care nu era nici frumoas?, nici cu adev?rat trista, ci mai degrab
? pu?in c?m necuviincioas?, de o esen?? de calitate inferioar?, trupeasc?, spre
a te face s-o ui?i sau s? te împiedice de a deveni con?tient de ea.
Acestei alte naturi a mor?ii i se datora faptul c?, decedat, bunicul p?rea atît de
str?in ?i ca, la drept vorbind, nu mai ar?ta la înf??i?are ca bunicul, ci ca o p?
pu?? de cear? în m?rime natural?, pe care moartea o substituise f?pturii sale ?i c
?reia i se aduceau toate aceste pioase ?i somptuoase onoruri. Cel care z?cea aco
lo sau mai precis, ceea ce z?cea acolo nu mai era, prin urmare, bunicul însu?i, ci
un înveli? care, Hans C?storp o ?tia bine, nu era de cear?, ci alc?tuit din propr
ia sa materie; numai din materie, or tocmai în asta consta ceea ce era necuviincios
?i, de asemenea, destul de pu?in trist atît de pu?in trist cît sînt lucrurile ce priv
esc trupul ?i numai pe el. Micul Hans Castorp iscodea atent aceasta substan?? de
ceara galben?, lucioasa ?i asem?n?toare cu o brînz? uscata, din care era f?cut tr
upul mortului, în m?rimea naturala a unui om viu, iscodea chipul ?i mîinile buniculu
i de alt?dat?. O musca tocmai se a?eza pe fruntea încremenit? ?i începu sâ-?i plimbe t
romp? în sus ?i în jos. B?trînul Fiete, cu o posomorîre stingherita pe chip. ferindu-se
s? ating? fruntea, o goni cu b?gare de seama, ca ?i cum nu trebuia ?i nici nu vo
ia sa ?tie ce c?uta ea acolo - iar atitudinea asta sfioasa provenea, dup? cît se p
?rea, din faptul ca bunicul nu mai era decît un trup ?i nimic altceva; îns? musc?, d
up? un zbor leg?nat, î?i
MUNTELE VR?JIT
35
relu? brusc locul pe degetele bunicului, în apropierea crucifixului de filde?. în vr
eme ce se petrecea aceast? scen?, Hans Castorp avu credin?a câ respir?, mai limped
e decît pînâ acum, emana?ia u?oar? îns? atît de ciudat de st?ruitoare, ce-o cunoscuse cu a
lt prilej care, spre ru?inea lui, îi reamintea de un coleg de ?coala lovit de o bo
al? sup?r?toare ?i, din aceast? cauz?, ocolit de to?i, ?i ca parfumul tuberozelo
r a?ezate pe mîini avea ca scop, printre altele, s-o în?bu?e, f?r? s? reu?easc? de a
ltfel, în ciuda risipei ?i persisten?ei lor.
în fa?a cadavrului st?tu de mai multe ori: o dat? singur, numai cu b?trînul Fiete, a
doua oar? cu unchiu-mare Tienappel, negustorul de vinuri, ?i cu ceilal?i doi un
chi, James ?i Peter, ?i pentru a treia oar? atunci cînd un grup de lucr?tori din po
rt, îmbr?ca?i de s?rb?toare, ramase cîteva clipe în fa?a sicriului deschis, ca sa-?i i
a r?mas bun de Ia ?eful de alt?dat? al casei Castorp & fiul". Dup? aceea, veni înmo
rmîntarea, salonul se umplu de lume, iar pastorul Bugenhagen, de la biserica Arhan
ghelul Mihail, acela?i care-l botezase pe Hans Castorp, rosti predica de pomenire
, purtînd la gît gulera?ul spaniol, ?i apoi, în tr?sura ce mergea prima dintr-un lung,
lung ?ir de tr?suri, în urma dricului, vorbi foarte prietene?te cu micul Hans Cas
torp ?i atunci lua sfîr?it ?i aceast? parte a existen?ei sale, iar Hans Castorp sc
himb? imediat dup? aceea ?i casa ?i pe cei din preajm? pentru a doua oar? în scurt
a sa via?a.
La familia Tienappel. ?i despre starea moral? a lui Hans Castorp
N-a fost spre nenorocul sau, c?ci locui de acum înainte la consulul Tienappel, ce
fusese împuternicit ca tutore, ?i nu-i lipsi nimic: nici în ceea ce prive?te persoan
a, nici sub raportul ap?r?rii celorlalte interese ale sale, despre care nu ?tia în
c? nimic. Deoarece consulul Tienappel, un unchi din partea r?posatei mame a lui
Hans, administra mo?tenirea lamiliei Castorp, scoase imobilele la vînzare, se îns?rc
ina cu lichidarea succesiunii casei Castorp & fiul - impori ?i export", ?i realiz
a vreo Patru sute de mii de m?rci în bani lichizi, mo?tenirea lui Hans Castorp, Pe
care consulul Tienappel le plasa în valori sigure, re?inînd, în ciuda sentimentelor d
e rudenie, un comision de doi la sut?, la fiecare trimestru, în contul sau.
36
THOMAS MANN
Casa Tienappel era a?ezat? în fundul unei gr?dini pe drumul Harvestehud, cu fa?a s
pre o paji?te unde nu era îng?duit? nici cea mai mica buruiana ?i c?tre aleile de
trandafiri ce m?rgineau fluviul. Consulul, cu toate ca avea o tr?sura frumoasa,
pleca în fiecare diminea?? pe jos la biiou, c?ci suferea, adesea, de u?oare dureri
de cap, ?i se întorcea tot pe jos c?tre ora cinci seara, dup? care în casa Tienappe
l se lua prînzul cu tot fastul. Era un b?rbat impozant, îmbr?cat cu cele mai bune po
stavuri engleze?ti, cu ochii bulbuca?i, de un albastru sp?l?cit, înd?r?tul ochelari
lor cu rame de aur, cu un nas borcanat, o barba c?runta, de marinar, ?i purta la
degetul mic un diamant cu focuri scînteietoare. So?ia îi murise de mult. Avea doi f
ii, Peter ?i James, dintre care primul era marinar ?i venea rar pe acas?, iar al
doilea lucra în comer?ul p?rintesc de vinuri, fiind socotit ca mo?tenitor al firm
ei. De multa vreme casa era condusa de Schalleen, fiica unui giuvaiergiu din Alt
ona, care purta la încheieturile rotunde ale mîinilor volane de dantela scrobita. Ave
a grija ca dejunul ?i cina sa fie înzestrate din bel?ug cu preparate reci, crabi ?
i somoni, ?ipari, piept de gîsca ?i tomato catsup la rosbif; era foarte atenta la
chelnerii angaja?i ocazional, cînd consulul Tienappel oferea dineuri ?i tot ea a f
ost aceea care, cît se pricepu mai bine, ?inu loc de mama micu?ului Hans Castorp.
Hans Castorp crescu pe o vreme urîta, pe vînt ?i cea?a, crescu în mantaua galbena de c
auciuc, daca se poate spune astfel, ?i se sim?i, în general, foarte bine dispus. înc
epu, ce-i drept, prin a suferi de o u?oara anemie, iar doctorul Heidekind prescr
ise ca la dejun, cînd se întorcea de la ?coala, sa i se dea un pahar mare de bere po
rter, care, dup? cum se ?tie, este o b?utura înt?ritoare ?i c?reia sus-numitul doc
tor îi atribuia o influen?a binef?c?toare asupra sîngelui, b?utur? care potoli, în ade
v?r, în mod v?dit, firea neastîmparata a lui Hans Castorp ?i d?du rezultate satisf?c?
toare, combatînd înclina?ia sa spre vis?torie", cum se exprima unchiul Tienappel, adi
c? acel obicei de a râmîne cu gura c?scata ?i fara nici un gînd serios. Altfel îns?, era
s?n?tos ?i normal, un destoinic juc?tor de tenis ?i bun vîsla?, cu toate c?, în loc
sa mînuiasc? vîsla. prefera sa stea, în nop?ile de vara, în fa?a unui pahar cu b?utura
aleasa, pe terasa barcagiului de pe Uhlenhorst, sa asculte muzica ?i sa priveasc
? b?rcile luminate, printre care pluteau lebede, pe apa sclipitoare ?i multicolor
a; iar cînd îl auzeai vorbind, blînd, cuminte, cu o voce monoton? ?i un u?or accent no
rdic ?i nu numai cînd vorbea, dar era suficient sa arunci o singura privire asupra
blondei sale corectitudini, cu capul mode-
MUNTELE VR?JIT
37
lat fin, dup? tipar str?vechi, prin care se exprima o îngîmfare mo?tenit? incon?tien
t? sub forma unei oarecare ncpasari seci, era deci suficient sa arunci doar o pr
ivire pentru ca nimeni sa nu poat? pune la îndoiala ca tînarul Hans Castorp era prod
usul nefalsificat ?i onest al acestui painînt b??tina?, c?-?i ocupa locul într-un mo
d str?lucit ?i, în privin?a asta. daca l-ai fi întrebat chiar pe el însu?i, n-ar fi st
al nici o clipa la îndoiala. Respira cu o adinca mul?umire, încuviin?înd ?i savurînd atm
osfera umed? a marelui ora? maritim, aceasta atmosfera de comer? mondial ?i de p
rosperitate, care fusese aerul datator de via?a al p?rin?ilor sai. Cu n?rile p?t
runse de aromele tari ale m?rfurilor din colonii, îngr?m?dite în depozite, printre m
irosurile r?spîndite de apa, c?rbune ?i catran, vedea pe cheiurile portului macara
le enorme, ce imitau calinul, inteligen?a ?i for?a giganticilor elefan?i domesti
ci?i descarcînd din pîntecele vapoarelor ancorate tone de saci, baloturi, l?zi, butoa
ie, butelii pîntecoase de sticl? în vagoane de cale ferata ?i în antrepozite. Vedea ne
gustori cu mantale galbene de cauciuc, la fel cu aceea pe care o purta ?i el, re
var-sîndu-se, la amiaza, c?tre bursa unde, dup? cîte afla, se juca stra?nic, ?i se întîm
pla adesea ca unul sau altul sa fac? la repezeala o invita?ie la un mare dineu p
entru a-?i salva creditul. Vedea furnicarul ?antierelor (?i acesta era domeniul
ce avea sa-l intereseze mai tîrziu în mod deosebit), vedea trupurile de mamu?i ale t
ransatlanticelor purtate prin Asia ?i Africa, înalte cît ni?te turnuri, intrate la r
eparat, f?r? caren? ?i elice, proptite cu bîrne de grosimea unor copaci, golite ?i
încremenite în greutatea lor monstruoasa ?i n?p?dite de o droaie de pitici muncind s
a r?zuiasc?, s? cioc?neasc? ?i sa vopseasc?; ?i mai vedea, de asemenea, sub acop
eri?urile unor hale uria?e, într-o cea?a fumurie, înal?îndu-se schelete de vapoare în co
nstruc?ie, vedea inginerii cu planurile ?i carnetele în mîn?, dînd instruc?iuni lucr?to
rilor, siluete familiare lui Hans Castorp de pe cînd era mic copil ?i care nu-i tr
ezeau decît impresii pl?cute ?i intime, impresii ce se transformau oarecum într-o ma
rc bucurie cînd i se întîmpla s? ia o gustare, duminica, la pavilionul lui Alster, cu
James Tienappel sau cu varul sau Ziemssen - Joachim lemssen , consumînd o bucata b
una de biftec cu sl?nina, un pahar de orto vechi ?i, apoi, s? se lase pe spate în
je?, tragînd cu pofta un fum a'n ?igara de foi. C?ci în asemenea împrejur?ri era auten
tic, mai cu seama c?-i pl?cea sa tr?iasc? bine, da, c?ci în ciuda înf??i??rii sale a
ne- ce ?i firave, era întocmai ca un sugaci ce se ias? în voie la sînuî Matern, avînd încli
ie spre bucuriile stra?nice ale vie?ii.
38
THOMAS MANN
Purta u?or pe umeri ?i nu f?r? demnitate înalta civiliza?ie pe care clasa conduc?t
oare a acestei democra?ii or??ene?ti de negustori o transmitea copiilor ei. Era t
otdeauna îmb?iat ca un prunc ?i se îmbr?ca la croitorul care se bucura de încrederea t
inerilor din cercul lui. Rufâria, cu monograme lucrate cu migala, rînduitâ în sertarele
dulapului s?u, era îngrijit? cu credin?? de Schalleen; cînd Hans Castorp plec? la st
udii în alte p?r?i, continua cu regularitate s?-?i trimit? acas? rufele la sp?lat
?i c?lcat (c?ci p?rerea lui era ca, în afar? de H?mburg, nic?ieri în Germania nu se
c?lca bine) ?i o cut? cît de mica la vreuna din man?etele frumoaselor sale c?m??i
colorate l-ar fi indispus foarte tare. Mîinile, f?r? sa-i fie de o forma deosebit
de aristocratica, aveau pielea fraged? ?i îngrijit?, purtau un inel format dintr-u
n lan? gros presat, de platin? ?i inelul cu sigilii mo?tenit de la bunicul s?u,
iar din?ii, cam slabi, de care suferise deseori, erau plomba?i cu aur.
Avea obiceiul, cînd st?tea sau mergea, s?-?i scoat? burta înainte, ceea ce nu d?dea
impresia de vigoare; însâ la mas? ?inuta îi era f?r? cusur. Cu bustul drept, se întorcea
spre vecinul cu care vorbea (în?eleg?tor ?i cam anost), iar coatele îi atingeau u?o
r ?oldurile în timp ce diseca vreo bucat? de pui sau scotea cu îndemînare, servindu-se
de tacîmurile speciale, carnea trandafirie din picioarele unui homar. Primul lucr
u de care avea nevoie la sfîr?itul mesei era lighena?ul cu ap? parfumat? pentru sp?
lat degetele, iar al doilea ?igareta ruseasca, nev?muit?, pe care ?i-o procura c
u pl?cere pe sub mînâ, prin mijloace nu prea legale. O fuma înaintea trabucului, o mar
c? savuroas? din Bremen, numit? M?ria Mancini, despre care va fi vorba ?i mai tîrz
iu, ?i a c?rei otrav? aromat? se unea într-un chip atît de pl?cut cu cea a cafelei.
Hans Castorp î?i ?inea provizia de tutun la ad?post de influen?a v?t?m?toare a cal
oriferului, în pivni?a, unde cobora în fiecare diminea?? ca s?-?i umple port?igaretu
l cu por?ia zilnic?. ?i ar fi mîncat în sil? untul dâcâ i s-?r fi prezentat într-o singura
bucat?, nu aranjat în form? de melci.
Dup? cum se vede, ne d?m silin?a sa relatam tot ce ne poate folosi în leg?tur? cu
el, dar îl judec?m fara exagerare ?i nu-l facem nici mai bun, nici mai r?u deeît era
în realitate. Hans Castorp nu era un geniu, nici un imbecil, ?i daca, pentru a-l
caracteriza, am ocolit cuvîntul mediocru", am facut-o numai din motive ce nu au nic
i o leg?tur? cu inteligen?a sau cu modesta sa persoan?, deci numai din respect p
entru destinul s?u, c?ruia sîntem sili?i s?-i acordam o oarecare importan??, dinco
lo de persoana lui. Mintea lui r?spundea la cerin?ele gimnaziului real, f?r? sa
MUNTELE VR?JIT
39
f avut nevoie de un efort nem?surat de mare, efort pe care, cu sigu-ant? n-ar fi
fost dispus sâ-l fac? nicicînd ?i pentru nimic în lume: mai pu?in de team? sa nu-?i c
??uneze vreun r?u, cît din lipsa unui motiv care sâ-l hot?rasc? sau, mai bine spus.
a unui motiv presant; si tocmai de aceea nu-l socotim mediocru, c?ci ?i el sim?e
a, oarecum, absen?a unui atare motiv.
Omul, ca individ, tr?ie?te nu numai via?a sa personala, ci particip? de asemenea
, con?tient sau incon?tient, la aceea a timpului ?i a contemporanilor, ?i chiar d
ac? ar privi bazele generale ?i impersonale aie existen?ei sale ca pe ceva dat, f
iresc, pentru ca astfel sa ramîna departe de gîndul de-a formula vreo critic? asupra
lor a?a cum f?cea, în adev?r, bunul Hans Castorp este totu?i posibil s?-?i simt?
starea sufleteasca influen?at? nedeslu?it de cusururile acestor baze. Omul izola
t poate s?-?i imagineze tot soiul de n?zuin?e personale, scopuri, n?dejdi, persp
ective, din care î?i trage impulsul pentru eforturi mai mari ?i pentru activitatea
sa; dar cînd, în ciuda zbaterilor sale, impersonalul din juru-i, timpul însu?i se dov
ede?te a fi lipsit de speran?e ?i de ?eluri, dezorientat din temelii ?i f?r? ie?
ire, ?i cînd la întrebarea pus? con?tient sau incon?tient, dar pîn? la sfîr?it formulata
tr-un chip oarecare - asupra sensului suprem mai mult decît personal ?i necondi?ion
at al oric?rui efort ?i al oric?rei activit??i, el opune o t?cere g?unoas?, atun
ci aceasta situa?ie va paraliza, pe bun? dreptate, ostenelile unui om înzestrat cu
caracter, iar influen?a aceasta se va întinde dincolo chiar de partea sufletesc-m
orala, cuprinzînd-o ?i pe cea fizica ?i organic? a individului. Ca s? fii preg?tit
pentru a face un efort care le întrece pe toate ?i dep??e?te m?sura a ceea ce se în
f?ptuie?te în mod obi?nuit, f?r? ca timpul sa fie în stare sa dea r?spunsul la întreba
rea: pentru ce?, este necesar? o singur?tate morala ?i o fire directa atît de rar?
?i de o esen?? de-a dreptul eroic?, sau de o vitalitate foarte robust?. Hans Ca
storp n-avea nici una, nici alta, nu era, a?adar, orice s-ar zice, decît un om med
iocru, de?i într-un în?eles dintre cele mai vrednice de cinste.
Avem în vedere aici nu numai ?inuta interioar? a tînârului din timpul ?colii, ci chiar
?i din anii ce au urmat, cînd î?i alesese burgheza profesiune ce avea s-o practice.
Cît prive?te activitatea de ?colar, semnalam c? fusese silit s? repete uneori cîte o
clas?. Dar, în definitiv, originea sa, urbanitatea purt?rilor ?i, în sfîr?it, un oare
care talent lipsit de pasiune pentru matematici, îl ajutar? s? treac? aceste etape
, iar cînd î?i termina agiul militar se decise sâ-?i continue studiile - mai aies ca.
la drept
Â
40
THOMAS MANN
vorbind, Hans Castorp dorea s? prelungeasc? o stare de lucruri provizorie ?i neho
tarîta, cu care se obi?nuise, socotind c? în felul acesta va cî?tiga timp ca sa gîndeasc
a la ceea ce ar dori s? devin?, c?ci era departe de a ?ti, ba nici chiar în ultima
clasa de liceu habar n-avea, ?i cînd, în sfîr?it, acest lucru fu hotarît (c?ci ar fi pr
ea mult daca am afirma ca el însu?i ar fi decis), î?i d?du seama ca ar fi putut tot
atît de bine s-o apuce pe alta cale.
Dar, oricum, de ceva era sigur, anume ca prinsese un gust nebun pentru vapoare.
Chiar de pe cînd era un b?ie?a?, umpluse paginile caietelor de noti?e cu desene rep
rezentînd cutere pesc?re?ti, cor?bii cu pînze ?i cinci catarge, vase pentru transpor
tat legume, iar cînd, la cincisprezece ani, avu dreptul sa asiste, dintr-un Ioc rez
ervat, la lansarea noului vapor po?tal cu elice dubla Hansa", construit de ?antie
rele navale Blohm & Voss", f?cu o acuarela reu?ita ?i exacta pîna în am?nun?ime, a va
porului zvelt, tablou pe care consulul Tienappel îl atîrna în biroul sau personal, deo
arece verdele sticlos ?i transparent al marii furtunoase era realizat cu atîta dra
goste ?i îndemînare, încît cineva îi spuse consulului Tienappel ca lucrarea dovedea talent
?i ca Hans Castorp ar putea deveni un bun pictor de peisaje marine apreciere pe
care consulul putu cu toat? lini?tea s-o repete pupilului s?u, c?ci Hans Castor
p se margini sa rîda din toata inima ?i nici o clipa nu d?du urmare unor asemenea
extravagan?e ?i idei bune pentru un coate-goale.
- N-ai o avere prea mare, îi spunea cîteodata unchiul Tienappel. Cea mai mare parte
a averii mele va reveni într-o zi lui James ?i Peter, adic? va ramîne firmei, iar Pe
ter va primi o renta. Ceea ce-?i apar?ine este bine plasat ?i-?i va aduce un ven
it sigur. Numai ca azi nu e prea pl?cut sa tr?ie?ti din venituri, afara doar dac
a ar fi vorba de o suma de cel pu?in de o suta de ori mai mare decît ai tu, iar da
ca rîvne?ti sa fii cineva în ora? ?i sa tr?ie?ti cum e?ti obi?nuit, atunci trebuie s
a cau?i sa cî?tigi bini?or, lucrul asta sa-?i intre bine în cap, b?ie?a?.
Hans Castorp nu a?tepta sa i se spun? a doua oar? ?i se interesa de o profesiune
menita a-i îng?dui sa însemne ceva în fa?a lui însu?i ?i în fa?a oamenilor. ?i cînd se hot
rî sa aleag? asta a fost la îndemnul bâtrînului Wilms, de la firma ,,Tunder & Wilms", ca
re, într-o sîmbata seara, îi spuse consulului Tienappel, la whist, c? Hans Castorp ar
trebui sa studieze construc?iile navale, ca, desigur, ar fi o idee minunata, ?i d
ac? ar intra Ia el I-ar avea în vedere, I-ar îndruma ei bine, cînd se hot?rî sa aleag?,
f?cu m?re caz de profesiunea s?, î?i d?du seama ca va fi o
MUNTELE VR?JIT
41
munca teribil de complicata ?i obositoare, dar ?i deosebit de importanta si m?re
a?a ?i, în orice caz, pentru lini?tea lui personala, mult mai preferabil? decît aceea
a varului sau Joachim Ziemssen, nepotul vitreg al r?posatei sale mame, care ?in
ea cu tot dinadinsul sa se fac? ofi?er. De altfel Joachim Ziemssen, gîndea Hans Ca
storp cu un pic de disprei, nu avea pieptul prea zdrav?n, ?i tocmai din cauza as
ta i s-ar potrivi mai bine o profesiune în aer liber care nu-i cerea nici o încordar
e ?i nici un efort intelectual. C?ci avea cel mai mare respect pentru munca, de?
i pe el munca îl cam obosea.
Ne reîntoarcem în acest moment la unele considera?ii la care am f?cut aluzie mai sus
, anume la presupunerea ca alterarea vie?ii personale, datorat? timpului, este fn
tr-adevar capabila sa influen?eze organismul omului. Deci, cum putea Hans Castorp
sa nu respecte munco? Atitudinea aceasta ar fi fost împotriva firii. Chiar împrejur
?rile trebuiau s?-i înf??i?eze munca drept un fapt vrednic de respect în cel mai înalt
grad, c?ci în afara de munca, nimic nu se dovedea a fi mai demn de respect, ea fi
ind porunca timpului ?i tot ea se afirma ca principiul prin care te puteai impun
e sau prin care te v?deai nedestoinic. Respectul sau pentru munc? era oarecum re
ligios ?i, dup? cît î?i d?dea seama, de o natur? indiscutabila. Dar exista o alta într
ebare, anume aceea de-a ?ti daca-i pl?cea; numai c?, despre a?a ceva nu putea fi
vorba, întrucît nu i se potrivea. O munca încordata îi a?î?a nervii, îl obosea repede ?i r
cuno?tea f??i? ca, în definitiv, îi pl?cea mai mult timpul liber, timpul asupra c?ru
ia nu ap?sa nici una din greut??ile de plumb ale unei munci trudnice, timpul ce
s-ar fi întins liber în fa?a lui, nu jalonat de piedici pe care trebuia s? le înving?
scrî?nind din din?i. Aceasta contrazicere în atitudinea sa cu privire la munca se cer
ea, Ia urma urmei, rezolvata. Trebuie oare sa presupunem ca atît trupul cît ?i spiri
tul sau - mai întîi spiritul ?i apoi, prin el, ?i trupul - ar fi fost mai înclinate c?
tre munca ?i mai rezistente la munca, daca în adîncul sufletului, unde nici el însu?i
nu vedea limpede, ar fi putut sa cread? în munca, a?a cum crezi într-o valoare absol
uta, într-un principiu ce r?spunde de sine însu?i ?i ca. avînd aceasta convingere, s-a
r fi lini?tit? Deci se ive?te din nou întrebarea daca era mediocru sau mai mult decît
mediocru, ?i la care nu vrem s? r?spundem pe scurt. C?ci nu ne socotim deloc a
fi ap?r?torii Iui Hans Castorp ?i m?rturisim chiar b?nuiala ca munca îi stingherea
via?a ?i pa?nica pl?cere ce i-o d?deau ?ig?rile de foi M?ria Mancini.
42
THOMAS MANN
J
Cît prive?te serviciul militar, n-a fost g?sit apt. Adîncului fiin?ei sale îi repugna
militana ?i reu?i s-o îndep?rteze. De asemenea este posibil ca medicul de stat-maj
or, doctorul Eberding, care venea des în vila de pe strada Harvestehud, sa-l fi au
zit pe consulul Tienappel spunînd în treac?t ca tînarul Castorp ar resim?i obliga?ia d
e-a purta arma ca pe-o greutate ce l-ar stînjeni în continuarea studiilor universita
re începute in alt ora?.
Mintea lui, care lucra încet ?i potolit mai ales ca Hans Castorp p?stra, chiar ?i în
afara de Hamburg, obiceiul tihnit al dejunului cu bere neagra se popula cu geom
etrie analitica ?i calcule diferen?iale, mecanica, grafostatica ?i proiectoare, c
alcula deplas?rile înc?rcate ?i neîncar-cate, stabilitatea, capacitatea magaziilor d
e provizii ?i metacentrul navelor, de?i, adesea, întîmpina dificult??i. Desenele sal
e tehnice, planurile reprezentînd suprastructurile vapoarelor, liniile de plutire
?i sec?iunile longitudinale nu erau chiar atît de bune ca tabloul pitoresc cu Hansa"
în plina mare, îns? Hans Castorp îi întrecea pe cei mai mul?i dintre colegii sai de îndat
? ce era vorba de-a fixa o imagine abstracta într-o reprezentare mai accesibila si
m?urilor, de a face umbrele cu tu? ?i de a reprezenta sec?iunile longitudinale c
u ajutorul unor linii colorate care sa indice materialul.
Cînd venea acas? în vacan?a, foarte elegant, foarte bine îmbr?cat, cu o musta?a mica d
e un blond-ro?cat, încadrata de chipul somnoros de tînar patrician, ?i, dup? cîte se p
?rea, cu perspectiva unor posturi de r?spundere foarte însemnate, oamenii care se o
cupau de treburile publice ?i ace?tia constituie majoritatea într-un ora? care se
conduce singur a?adar, concet??enii îl priveau iscoditori ?i curio?i, întrebîndu-se ce
rol oficial va juca într-o zi tînarul Castorp. Avea în urma sa o tradi?ie, numele îi er
a vechi ?i fara pata, a?a ca avea sa vina ?i vremea cînd urmau sa ?in? seama de pe
rsoana lui ca de un factor politic. Va fi atunci alegator sau ales, va legifera
?i va lua parte în exerci?iul func?iunii sale onorifice la grijile stapînirii, va fa
ce parte dintr-un consiliu de administra?ie, dintr-o comisie financiara sau poate
de arhitectur?, glasul sau va fi ascultat ?i luat în seama al?turi de al altora.
Erai îndrept??it s? te întrebi la ce partid politic va adera tînarul Castorp într-o buna
zi. Aparen?ele puteau fi în?el?toare, dar era v?dit c? avea în cea mai mare m?sura
aerul pe care n-ar fi trebuit sa-I aib? pentru ca democra?ii sa se simt? îndrept??
i?i sa se bizuie pe el, iar asem?narea cu bunicul sau î?i sarea în ochi. Era posibil
oare sa-i semene atît, încît sa ajung? o frîn?, un ele-
MUNTELE VR?JIT
43
ment conservator? Era cu putin?a, dar ?i contrariul putea fi adev?rat. C?ci, la
urma urmelor, era inginer, un viitor constructor de vapoare, un om al comer?ului
mondial ?i al tehnicii. Era, a?adar, posibil ca Hans Castorp sa se al?ture radi
calilor, sa se afirme ca un om care merge drept la ?int?, un distrug?tor al vech
ilor edificii ?i al frumoaselor priveli?ti, nelegat de nimic, ca un evreu, ?i fa
ra nimic sacru, ca un american, placîndu-i sa rup?, fara nici o considera?ie, cu t
iadi?iile vechi transmise cu demnitate ?i sa arunce statul în viitoarea unor exper
ien?e în care sa-?i frînga gîtul - dar tot atît de bine î?i puteai închipui ca va fi preoeu
nt de dezvoltarea prev?z?toare a condi?iilor de via?a date ?i fire?ti. Purta, oa
re, în sînge harul de-a judeca, asemenea preaîn?elep?ilor p?rin?i ai ora?ului în fa?a c?
rora garda dubla de la prim?rie d?dea onorul cu arma, credea c? ?tie totul mai b
ine decît al?ii sau era gata sa se sprijine pe cei dm opozi?ie? în ochii s?i alba?tr
i, sub sprînccnele de un blond-ro?cat, nu puteai citi nici un r?spuns la toate ace
ste întreb?ri puse de concet??enii curio?i ?i fara îndoiala ca nici el însu?i n-ar fi
?tiut sa explice, el, Hans Castorp, aceasta pagina înc? nescrisa.
Era în pragul vîrstei de dou?zeci ?i trei de ani cînd întreprinse c?l?toria în cursul c?re
ia l-am întîlnit. Pe atunci, avea în urma sa patru semestre de studii la ?coala polite
hnica din Danzig, ?i alte patru semestre pe care le trecuse la ?colile tehnice s
uperioare de la Braunschweig ?i Karlsruhe, luase de curînd, fara distinc?ii deoseb
ite ?i fara surle ?i trimbi?e, dar destul de onorabil, primul examen de absolvir
e, ?i se preg?tea s? intre la Tunder & Wilms", ca inginer voluntar, ca sa-?i fac?
pe ?antier stagiul de practica. Dar, ajuns în acest punct, drumul sau lua pentru înce
put urm?toarea întors?tura:
In vederea examenului de absolvire, trebuise sa înve?e din greu ?i cu perseveren?a
, încît întorcîndu-se acas? î?i d?du seama ca e mult mai obosit ca de obicei. Doctorul Hei
dekind îl mustra de fiecare data cînd î! intîlnea ?i-i cerea st?ruitor sa schimbe în mod f
undamental aerul. De data aceasta, îi spusese el, nu mai este suficient cel de la
Norderney sau Wykout Pohr ?i, daca binevoie?te sa-l consulte, atunci îi da sfatul
ca înainte de-a începe lucrul pe ?antierele de construc?ii, sa petreac? vreo citeva
saptamîni în creierul mun?ilor.
Foarte bine, spusese consulul Tienappel nepotului ?i pupilului sau,
msa dac? a?a stau lucrurile, atunci pe timpul acestei veri drumurile lor
se despart, c?ci nici cu patru cai n-ar putea cineva sa-l smulg? pentru a-
uce la munte. De altfel, o asemenea regiune nici nu î-ar conveni
J
44
THOMAS MANN
consulului, întrucît avea nevoie de o presiune atmosferica mai potrivita, altfel î?i r
isca s?n?tatea. Dac? vrea, Hans Castorp n-are decît s? plece singur în creierul mun?
ilor, sa-i fac? o vizita lui Joachim Ziemssen.
Era o propunere foarte fireasca. într-adevar, Joachim Ziemssen era bolnav, nu boln
av ca Hans Castorp, ci într-un fel cu totul sup?r?tor, ?i aceasta stare fusese pri
lej de mare spaima în familie. Suferise dintot-deauna de un u?or guturai, mereu av
ea febra ?i iat? ca, într-o buna zi, scuipase sînge, încît se v?zuse silit sa plece foar
te iute la Davos, spre marea lui durere ?i dezn?dejde, c?ci tocmai ajunsese apro
ape de înf?ptuirea n?zuin?elor. Studiase dreptul, cîteva semestre, dup? dorin?a alor
sai, dar cedînd unui impuls de neînvins î?i schimbase brusc direc?ia, se prezentase l
a ?coala militar? ?i tocmai fusese primit. lata îns? ca se g?sea de cinci luni la
sanatoriul interna?ional ,.Berghof" (medic-?ef: doctorul Behrens, consilier auli
c) ?i se plictisea de moarte, dup? cum scria în c?r?ile sale po?tale. Deci, daca îna
inte de-a intra la Tunder & Wilms", Hans Castorp voia sa întreprind? cît de cît ceva pe
ntru propriul sau bine, nimic nu era mai indicat decît sa se duca sa-i ?in? tov?r?
?ie scumpului sau var, treaba ce avea sa fie pe placul amîndurora.
Cînd se hot?rî sa plece, era chiar în toiul verii. Ultimele zile ale lui iulie.
Pleca pentru trei saptamîni.
III
Posomorîre cast?
Hans Castorp se temuse ca avea sa doarm? peste ora obi?nuita, deoarece fusese pe
ste m?sura de obosit, dar se scula mai devreme decît ar fi fost necesar, încît avu tim
p berechet sa-?i vad? cu metic jiozitate de tabieturile sale matinale, tabieturi
foarte civilizate intre caic un rol principal îl jucau vana de cauciuc precum <i
hghenasul de lemn cu s?pun verde de lavanda, împreuna cu pamatuful , ?i sa împleteas
c? îngrijirea trupeasca ?i cur??enia cu cealalt? preocupare, constînd din despacheta
tul ?i aranjatul lucrurilor. Pe cînd î?i trecea briciul cu mîner argintat de-a lungul
obrajilor acoperi?i cu spuma parfumata, î?i aduse aminte de visele încîlcite avute în cu
rsul nop?ii; ?i clatin? din cap surîzînd cu îng?duin?a fa?a de atîtea stupidit??i, cu su
perioritatea lini?tita a omului care se b?rbiere?te la lumina clara a ra?iunii.
Nu se sim?ea chiar perfect odihnit, dar oricum destul de proasp?t pentru o zi no
ua.
Tot ?tergîndu-se pe mîini, cu obrajii pudra?i, în indispensabili din fii d'ecosse ?i c
u papuci de marochin ro?u, ie?i pe balconul ce se întindea de-a lungul fa?adei, de
sp?r?it doar prin pere?i de sticla mata în compartimente separate, corespunzînd fiec?
rei camere. Diminea?a era rece ?i înnorata. Dîre de cea?a se înlindeau nemi?cate pe în?l
?imile lituralnice. in timp ce nori mari, albi ?i cenu?ii se îngr?m?deau peste mun
?ii mai dep?rta?i. Ici ?i colo se vedeau crîmpeie sau dungi de cer albastru, iar c
ind r?zbea vreo raza de soare, satul alb scînteia în fundul van, in contrast cu p?dur
ile întunecate de brazi care acopereau povîmi?urile. De undeva r?zb?tea o muzica mat
inala, fara îndoiala tot din acela?i hotel de unde asear? se auzise ?i concertul.
Ajungeau pîna la el acorduri în?bu?ite muzica religioasa, ?i dup? o pauza urma un ma
r?, iar Hans Castorp care iubea muzica din tot sufletul, deoarece îi producea acel
a?i efect ca ?i un pahar de porter b?ut pe stomacul gol, adic? îl lini?tea profund
, îl
46
THOMAS MANN
1
ame?ea ?i-l predispunea la somnolen?? ascult? mul?umit, cu capul plecat într-o par
te, cu gura deschis? ?i ochii u?or înro?i?i.
Dedesubt ?erpuia drumul lucios urcînd pînâ la sanatoriu, drumul pe care venise în ajun.
Gen?iane mici ?i înstelate cre?teau în iarba umed? de pe coasta dealului. O parte di
n platform?, împrejmuit?, alc?tuia gr?dina; acolo erau poteci cu pietri?, straturi
cu flori ?i o pe?ter? artificial?, la r?d?cina unui brad falnic. O teras? acope
rit? cu tabl?, pe care erau a?ezate ?ezlonguri, se deschidea spre miaz?zi, iar lîngâ
ea se în?l?? un stîlp vopsit în brun-ro?cat, în vîrful c?ruia flutura cîteodat? un drapel f
ntezist, verde ?i alb, avînd la mijloc emblema medicinii, ?arpele încol?cit pe caduce
u.
în gradin? se plimba o femeie, o doamn? mai în vîrst?, cu înf??i?area îndurerata, aproape
tragic?. îmbr?cata complet în negru, purtînd un voal negru r?sucit în jurul parului c?ru
nt ?i r?v??it, se sucea ?i se întorcea f?r? încetare de-a lungul c?r?rilor, cu un pa
s monoton ?i gr?bit, cu genunchii îndoi?i, cu bra?ele ?epene atîrnîndu-i înainte, cu pri
virea pierdut?, cu ochii negri ce se mi?cau în sus ?i în jos, sub care spînzurau ni?te
pungi moi, ?i cu fruntea br?zdata de zbîrcituri. Chipul ei ofilit de o paloare mer
idional?, cu o gur? mare, marcat? de suferin?? ?i atîrnînd u?or într-o parte. îi aminti
lui Hans Castorp de portretul unei tragediene celebre, pe care-l v?zuse odat?, ?
i era un spectacol straniu sa consta?i c? femeia aceea palid? ?i îmbr?cat? în negru,
f?r? s? par? ca-?i da seama, î?i potrivea pa?ii mari, cople?i?i, dup? tactul muzi
cii de mar?, ce r?zb?tea pîna aici venind de departe.
Hans Castorp se uit? la ea din înaltul balconului, cu o meditativa comp?timire, ?i
i se p?ru c? aceast? vedenie trist? îi întuneca soarele dimine?ii. Dar aproape în ace
la?i timp mai înregistra ?i altceva, ceva abia perceptibil auzului, anume ni?te zg
omote ce veneau din camera vecinilor din stînga - perechea rus?, dup? cum îi explica
se Joachim -zgomote care nu se potriveau deloc cu aceast? diminea?? proasp?ta ?i
limpede, ci p?reau mai curînd c? o murd?resc cu o materie vîscoasâ. Hans Castorp î?i ad
use aminte c? abia ieri sear? auzise ceva asem?n?tor, îns? oboseala îl împiedicase sâ-i
dea vreo aten?ie. Era o lupta înso?it? de chicoteli ?i gîfîieli, a c?rei însu?ire neru?i
nat? nu putea sâ-i scape multa vreme tînarului, cu toate c?, ia început, din bun?voin?
? se sili sâ-?i dea sie?i o explica?ie nevinovata. Se puteau da ?i alte nume acest
ei bun?voin?e a firii, de exemplu acela mai pu?in searb?d de cur??enie sufleteas
c?, sau gravul ?i frumosul nume de pudoare, ori umilitoarele denumiri de frica
MUNTELE VR?JIT
47
, a(jevar sau pref?c?torie, sau înc? ?i acela de sfiala mistica ori cucer-njcje _
?i era pu?in din toate astea în atitudinea ce-o luase Hans Castorp fa?? de zgomote
le venite din camera vecina, iar fizionomia sa o exprima nrintr-o posomorîre cast?
a chipului, ca ?i cum n-ar fi trebui' ?i nici n-ar fi voit s? ?tie nimic din ce
ea ce auzea: o expresie de pudoare care nu era deloc original?, dar pe care, în an
umite împrejur?ri, avea obiceiul s? ?i-o însu?easc?.
Cu expresia aceasta se retrase, a?adar, de pe balcon în camer?, ca s? nu aud? mai
multa vreme sunetele unor fapte ?i gesturi ce i se p?reau serioase, ba chiar cut
remur?toare, m?car ca se manifestau numai prin chicoteli. Dar din camer? se auze
a înc? ?i mai bine ceea ce se petrecea de cealalt? parte a peretelui. Era o goan? în
jurul mobilelor, sau a?a i se p?rea, un scaun fu r?sturnat, se prindeau unul pe
altul, se palmuiau, se s?rutau ?i, la toate astea, se mai ad?ugau acum ?i acord
urile unui vals, frazele uzate ?i melodioase ale unui cîntec la moda, ce acompania
u de departe scena nev?zut?. Hans Castorp râmase în picioare, cu prosopul în mînâ ?i ascul
t? f?r? s? vrea, ?i deodat? ro?i sub pudr?, fiindc? ceea ce prev?zuse limpede c?
va urma, tocmai se petrecu, ?i jocul fara nici o îndoial? ?inea de domeniul insti
nctelor animalice. Trasni-v-ar bunul Dumnezeu! gîndi el, întoreîndu-se s?-?i ispr?veasc
? toaleta cu mi?c?ri inten?ionat zgomotoase. La urma urmelor, pentru numele lui
Dumnezeu, sînt c?s?tori?i, a?a c? totul e în ordine. Dar diminea?a, pe lumina, e pre
a de tot. ?i sînt sigur ca nici asear? nu s-au potolit prea curînd. ?i sînt totu?i bol
navi, din moment ce se g?sesc aici sau m?car unul din ei este bolnav, a?a c? pu?
in mai mult? cump?tare n-ar strica. îns?, fire?te, faptul cel mai scandalos este c
? pere?ii sînt atît de sub?iri, î?i mai spuse el enervat; evident, e o stare de lucruri
greu de suportat! Construc?ie ieftina, desigur, dar de o ieftinatate dezgust?to
are! Oare dup? toate astea voi avea prilejul s?-i ?i vad pe ace?ti oameni, sau p
oale chiar le voi fi prezentat? Ar fi nespus de penibil." ?i atunci Hans Castorp
observa cu mirare c? îmbujorarea care-i cuprinsese adineauri obrajii nu voia s? d
ispar? cu nici un chip, ?i nici m?car senza?ia de fierbin?eal? care o înso?ea. Cont
inua s? d?inuie ?i nu era altceva decît acea ar?i?a uscata de pe fata de care sufe
rise ?i ieri, pe care somnul o atenuase, dar care, cu acest Pnlej, ap?ruse din n
ou. Faptul acesta nu-l dispuse în chip favorabil în Privin?a vecinilor c?s?tori?i ?i
, strîngînd buzele, îngîna o vorb? de ocara estul de tare la adresa lor ?i f?cu gre?eala
sa-?i r?coreasc? înc? o data a?a cu ap?, ceea ce-i înte?i usturimea. A?a se face ca
glasul îi tremura de
48
THOMAS MANN
necaz cînd r?spunse varului s?u care, strigîndu-l, b?tuse în perete, iar atunci cînd Joa
chim intr? în camera, nu-i f?cu impresia c? ar fi un om perfect odihnit ?i bucuros
s? întîmpine diminea?a.
Micul dejun
Bun? ziui, spuse Joachim. Prin urmare, iat? c? ai petrecut prima noapte aici sus
. E?ti mul?umit?
Era gata de plecare, îmbr?cat într-un costum sport, înc?l?at cu cizme solid lucrate, p
e bra? cu raglanul în al c?rui buzunar lateral se vedea flaconul turtit. Ca ?i ieri
, nu avea nici azi p?l?rie.
Mul?umesc, r?spunse Hans Castorp, merge. Nu vreau s?-mi dau prea repede p?rerea.
Am avut ni?te vise cam f?r? noim?, ?i apoi cl?direa are neajunsul c? pere?ii au
urechi, ceea ce-i destul de nepl?cut. Oare cine-i femeia în negru din gr?din??
Joachim î?i d?du imediat seama despre cine vorbea v?rul sau.
A, e Tous-les-deux, spuse el. Aici, la noi, toat? lumea îi zice a?a, c?ci sînt singu
rele vorbe pe care le repeta mereu. E mexican? ?i, vezi tu, nu vorbe?te o boab?
nem?e?te, ?i fran?uze?te abia de îngîn? cîteva frînturi. A venit aici de vreo cinci sâpt?mî
i, s? stea lîngâ fiul ei mai mare, care se afl? într-o situa?ie absolut disperat?, încît s
e poate afirma foarte bine c? se va sfîr?i destul de repede - s-a generalizat, e o
tr?vit din cap pînâ-n picioare, iar Behrens declar? ca totul se va termina aproape c
a un tifos ceea ce este groaznic pentru cei viza?i. Iat? îns?, c? acum cincisprezec
e zile i-â sosit cel de-al doilea fiu, care voia sâ-?i vad? fratele pentru ultima oar
? de altfel un b?iat foarte frumos, ca ?i cel?lalt amîndoi sînt ni?te fl?c?i splendi
zi, cu ochi ca de j?ratic, iar femeile erau absolut înnebunite dup? ei. Toate bune
, numai c? cel mic tu?ise înainte de-a urca aici, de?i, f?cînd abstiac?ie de asta, p
?rea perfect s?n?tos. Dar închipuie?te-?i c? abia sosit se ?i constat? c? are temp
eratur?, 39,5 dintr-o data, o temperatura destui de mare, în?elegi, ?i atunci îl vîrâ în p
at, ?i Behrens afirm? ca dac? se va mai scula înseamn? c? are mai mult noroc decît m
inte. A venit în cel de al doisprezecelea ceas, spune el, aici. sus... Da, ?i de a
lunei mama se plimb? cum ai vazut-o, cînd nu st? la c?p?tîiul lor, iar dac? cineva i
se adreseaz? nu spune decît: Tous Ies deuxl c?ci nu ?tie s? spun? altceva ?i, deo
camdat?, aici nu e nimeni care s? priceap? spaniola.
MUNTELE VR?JIT
49
-Prin urmare, a?a stau lucrurile cu ea, t?cu Hans Castorp. Ma întreb, are-mi va sp
une ?i mie la fel cînd îi voi fi prezentat? Adic? ar fi ciudat, Teau s? spun c? ar f
i comic ?i lugubru în acela?i timp. adaug? el, iar ochii îi erau ca ?i ieri: i se p?
rea ca sînt fierbin?i ?i grei. de parca ar fi nlîns mai multa vreme ?i aveau iar??i
acea scînteiere pe care i-o provocase tu?ea b?rbatului pasionat de c?l?rie.
Avu impresia c? abia atunci reu?ise sa stabileasc? leg?tura cu ziua de ieri ?i, în
tr-o m?sur? oarecare, s? se reacomodeze, ceea ce nu se petrecuse imediat dup? de
?teptare. ?i stropindu-?i cu un pic de lavand? batista cu care-?i atinse fruntea
, trecîndu-?i-o de jur-împrejurul ochilor, declar? c?, în ceea ce îl prive?te, este gata
.
Daca e?ti de acord, putem tous Ies deux sa mergem la masa, glumi el cu o senza?i
e de bun? dispozi?ie exagerat?, Ia care Joachim îl privi cu blînde?e ?i zîmbi ciudat,
cu o melancolie u?or batjocoritoare, pe cît se p?rea - de ce, asta-l privea pe el.
Dup? ce se încredin?a ca are asupra lui provizia de ?ig?ri, Hans Castorp î?i lu? bas
tonul, pardesiul ?i p?l?ria, aceasta din urm? ca pe un fel de sfidare, c?ci er?
prea sigur de propriul s?u mod de via?a si de obiceiurile sale de om civilizat, c
a sa se supun? chiar atît de u?or ?i numai pentru trei biete sâpt?mîni unor obiceiuri
noi ?i str?ine apoi ie?ir? ?i coborîrâ sc?rile, în timp ce Joachim îi ar?ta pe coridoare
cînd o u?a. cînd alta, men?ionîndu-i pe cei ce locuiau acolo, rostind nume germane ?i
altele ce aveau toate soiurile de rezonan?e str?ine, ?i ad?ugind mici observa?i
i asupra caracterului sau gravita?ii cazurilor respective.
Intîlnir?, de asemenea, persoane care se înapoiau deja de la micul dejun, iar cînd Joa
chim d?dea buna ziua cuiva, Hans Castorp î?i ridica politicos p?l?ria. Era ner?bd?
tor ?i nervos ca un tînar pe cale de a fi prezentat unor oameni necunoscu?i ?i, în a
cela?i timp, sup?rat de senza?ia limpede c? are ochii tulburi ?i fa?a îmbujorat?,
ceea ce, de fapt, nu corespundea decît în parte adev?rului, c?ci era mai curînd palid.
- Ca s? nu uit, vreau s?-?i spun ceva! f?cu el deodat? ?i în voce i se distingea o
oarecare u?urin?? necugetat?. Po?i foarte bine sa ma recomanzi doamnei din gradi
n?, daci se va ivi prilejul, nu vad nici un inconvenient. Pu?in îmi pas? dac? o s?
-mi spun? tous-les-deux. voi ?li ce semnifica?ie are asta ?i ce mutr? s? fac. Da
r nu vreau cu nici un pre? sa intru în rela?ii cu perechea rus?, în?elegi? ?i-o cer
foarte insistent.
Sînt
oameni lipsi?i complet de bun? cre?tere ?i chiar d?câ sînt sili! s?
cuiesc trei s?ptâmîni în vecin?tatea lor ?i-mi este imposibil s?-i oco-
50
THOMAS MANN
lese, în schimb nu doresc cu nici un pre? s?-i cunosc ?i sînt absolut în dreptul meu d
aca refuz în mod categoric s?...
- Bine, îl întrerupse Joachim, sa în?eleg c? te-au stingherit? E adev?rat c? într-un fel
sînt ni?te s?lbatici, cu alte cuvinte ni?te neciviliza?i, ?i-am spus-o din capul
locului. El vine întotdeauna la masa cu un vindiac de piele, ?i fara sa intru în am?
nunte î?i spun doar ca arata în asemenea hal, îneît ma mir ca Behrens înc? n-a intervenit.
?i nici ea nu e dintre cele mai îngrijite, în ciuda p?l?riei cu pene... De altfel,
po?i fi perfect lini?tit, c?ci sînt a?eza?i foarte departe de noi, la masa ru?ilor
de rînd, fiindc? trebuie sa ?tii ca exista ?i o masa a ru?ilor bine, Ia care se a
?aza numai ru?ii mai deosebi?i, a?a ca sînt pu?ine ?anse sa-i întîlne?ti, afar? doar d
e cazul daca o vei dori chiar tu. în general, aici nu este chiar atît de u?or sa ieg
i cuno?tin?e, tocmai datorita faptului c? sînt atî?ia str?ini printre pacien?i, ?i c
hiar eu, m?car ca stau aici de atîta vreme, nu cunosc personal decît pe foarte pu?ini
dintre ei.
- Dar dintre cei doi care-i bolnav? întreb? Hans Castorp. El sau ea?
- Cred c? el. Da, numai el, spuse Joachim v?dit distrat, în timp ce-?i l?sau haine
le Ia garderoba, Ia intrarea în sufragerie.
Apoi p?trunser? în sala luminoasa, cu plafonul u?or boltit, unde vocile zumzaiau,
tacîmurile zornaiau, iar fetele de serviciu se gr?beau purtînd câni din care ie?eau ab
uri.
în sufragerie erau aranjate ?apte mese, dintre care doua în l??ime ?i celelalte în lun
gime. Mesele erau destul de mari, fiecare pentru zece persoane, de?i nu toate lo
curile aveau în fa?a lor tacîmuri. Dup? cî?iva pa?i de-a curmezi?ul s?lii, Hans Castor
p se g?si instalat la locul s?u. Era a?ezat pe partea îngusta a unei mese din mijl
oc, între cele dou? mese puse de-a latul. în picioare, înd?r?tul scaunului, Hans Casto
rp se înclina politicos ?i cu oarecare rigiditate c?tre vecinii de masa, c?rora le
fu prezentat cu tot ceremonialul, dar pe care abia-i înregistra ca figuri. Doar n
umele ?i persoana doamnei Stohr îi re?inur? aten?ia, cît ?i faptul ca avea o fa?a ro
?ie ?i un par unsuros, de un blond cenu?iu. Privindu-i numai chipul, î?i puteai ex
plica foarte u?or gafele ei izvorîte din lipsa de cultura. Apoi lua loc ?i observa
cu un aer satisf?cut ca micul dejun era socotit aici o masa importanta.
Erau vase cu marmelada ?i miere, castroane cu orez cu lapte ?i terci din faina d
e ov?z, farfurii cu jumari de oua ?i friptura rece; unt se g?sea din abunden?a,
cineva ridica un clopot de sticla sub care se întindea o bucata groasa de ?vai?er,
ca sa-?i taie o felie ?i printre altele mai era ?i o fructiera cu fructe proasp
ete sau uscate, a?ezata în mijlocul mesei. O
MUNTELE VR?JIT
51
fat? de serviciu îmbr?cata în negru ?i alb îl întreba pe Hans Castorp ce dore?te s? bea:
cacao, cafea sau ceai? Era micu?a ca un copil, cu fata lunga ?i îmbatrînita, o pitic
a", se gîndi el. sim?ind un fel de spaima. Se uita la v?rul sau, dar cum acesta ri
dica umerii ?i sprintenele cu indiferen??, ca ?i cum ar fi vrut sa spun?: Ei, ?i-a
poi, ce-i cu asta?" se potoli ?i comand? ceai cu o polite?e deossbita tocmai fii
ndc? aceea care-l întreba era o pitic?, dup? care începu sa manînce orez cu lapte, cu s
cor?i?oar? ?i zah?r, în timp ce, uitîndu-se curios la celelalte mîncaruri din care ar f
i dorit sa se serveasc?, î?i l?sa privirile sa pluteasc? ?i peste comesenii de la c
elelalte mese, camarazii ?i tovar??ii de destin ai lui Joachim care, cu to?ii, a
veau trupurile m?cinate de boal?, dar mîncau ?i sporov?iau Sala era construita în ac
el stil modern care reu?ea sa imprime celei mai severe simplit??i o anumita tr?s
?tura de fantezie. Nu era prea lata în raport cu lungimea, avînd de jur-împrejur un fe
l de galerie ce aaapostea poli?e pentru farfurii ?i se deschidea prin arcade lar
gi spre interiorul aranjat cu mese. Stîlpii erau acoperi?i pîna la jum?tate cu un pl
acaj imitînd lemnul de santal, cu partea superioara v?ruit? în acela?i fel ca ?i per
e?ii ?i plafonul, ornamenta?i cu brîuri multicolore ?i cu motive simple ?i nostime
ce imitau ciucurii, motive care se întîlneau unele cu altele pe tavanul larg boltit
. Sala era prev?zut? cu mai multe candelabre electrice din metal alb, formate fi
ecare din cîte trei arcuri suprapuse unite printr-o împletitur? ginga??, avînd în partea
inferioar? clopote de sticla mat?, ce atîrnau ca ni?te mici sfere lunare. Sala av
ea patru u?i de sticla, doua pe partea lata, ce d?dea pe o veranda în fa?a lui Han
s Castorp, a treia la stînga r?spunzînd în holul de Ja intrare ?i apoi aceea pe care i
ntrase Hans Castorp c?ci Joachim îl condusese, de data aceasta, pe o alta scara ?i
un alt coridor decît ieri seara.
La dreapta lui era o f?ptura cu înf??i?are s?r?c?cioasa, în negru, cu
puf pe fa?a ?i cu obrajii u?or aprin?i, pe care o lua drept o croitoreasa
s?u o lenjereasa cu ziua, impresie creata, fara îndoiala, de laptul ca bea
numai cafea ?i mînca pîine cu unt, iar în mintea lui imaginea unei mici
crortorese se asociase întotdeauna cu cafeaua ?i jimbla cu unt. La stînga
'ui st?tea o domni?oara englezoaica, ?i ea destul de vîrstnica. foarte
unt?, cu degetele ?epene ?i degerate, care citea scrisori sosite de acas? in
irnp ce bea un ceai de culoarea sîngelui. Urma Joachim ?i apoi doamna
tonr cu bluza ei ecoseza de lîna. ?inea mîna dreapta strinsa pumn în
reptul obrazului ?i în vreme ce mînca se silea în mod ostentativ sa vor-
ascâ distins, dezvelindu-?i, sub buza de sus, din?u lungi ?i sub?iri ca
e iepure. Un b?rbat tînar cu must?cioara, a c?rui expresie p?rea sa arate
I
52
THOMAS MANN
ca ?ine în gura ceva cu un gust oribil, lua loc al?turi de ea ?i începu sa manînce pas
trînd t?cerea cea mai desâvîr?ita. Sosi imediat dup? ce Hans Castorp se a?ezase, salut
a cu b?rbia din mers ?i ocupa un scaun, f?r? sa priveasc? pe nimeni, refuzînd prin
atitudinea sa orice încercare de a i se prezenta noul oaspete. Poate ca era prea
bolnav ca sa-i mai pese de aceste maniere sau sa se mai intereseze de cei din ju
rul sau. Pentru cîteva clipe, în fa?a lui Castorp lua loc o fata tînara cu parul de un
blond luminos, extraordinar de slaba, care-?i r?sturna în farfurie un borcan cu i
aurt, îl mînca iute ?i pleca imediat.
La masa, conversa?ia nu era deloc însufle?it?. Joachim sporov?ia de forma cu doamn
a Stohr ?i, informîndu-se de starea ei, afla cu o corecta p?rere de rau ca las? de
dorii. Se tînguia ca se simte fara vlaga". Sînt atît de vl?guita", spuse ea lungind sil
abele cu o afectare de prost gust. ?i adaug? ca înc? de diminea??, cînd se sculase,
avusese 37,3 ?i cine ?tie ce o sa mai fie dupa-amiaz?! Croitoreasa cu ziua zise
ca a avut aceea?i temperatur?, îns? m?rturisi ca se sim?ea, dimpotriv?, agitata, înc
ordata, cuprinsa de o nelini?te tainica, de parca s-ar afla în ajunul unui evenimen
t deosebit de hotarîtor, ceea ce în realitate nu era deloc cazul, fiind vorba doar d
e-o agita?ie fizic?, ce nu ?inea întru nimic de suflet. Se vedea îns? ca nu era în nic
i un caz o croitoreasa cu ziua, c?ci vorbea foarte curat ?i aproape ca o femeie
culta. Oricum, Hans Castorp g?sea ca aceasta agita?ie sau m?car m?rturisirea uno
r asemenea senza?ii constituie într-un anume fel o atitudine destul de necuviincio
asa, ba chiar sup?r?toare din partea unei fiin?e atît de neînsemnate. Le întreba pe rînd,
atît pe croitoreasa cit ?i pe doamna Stohr, de cînd sînt aici, sus (prima era în sanato
riu de ?apte luni, cealalt? de cinci), apoi caut? sa-?i aminteasc? de cele cîteva
no?iuni de engleza pe care le înv??ase ca sa afle chiar din gura vecinei din dreap
ta ce fel de ceai bea (era ceai de m?ce?e) ?i daca era bun, ceea ce ea îi confirma
aproape cu impetuozitate, ?i abia dup? aceea î?i arunca privirile prin sala însufle
?it? de un du-te-vino continuu; micul dejun nu era o masa care se lua în mod oblig
atoriu în comun.
La început se temuse pu?in ca va avea sa suporte impresii cumplite ?i iat? ca se s
im?ea oarecum dezam?git, c?ci toata lumea din sala p?rea plina de via?a: nu avea
i deloc sentimentul ca te afli într-un a?ezamînt plin de suferin?e. Tineri bronza?i,
de ambele sexe, intrau fredonînd, vorbeau cu fetele ce serveau ?i se n?pusteau asu
pra micului dejun v?dind o s?n?toasa pofta de mîncare. Erau aici, de asemenea, oam
eni mai în vîrsta. perechi c?s?torite, o familie cu copii care vorbeau ruse?te. Apro
ape toate femeile purtau tricouri de lîna ori m?tase, lipite de trup, svetere cum
le
MUNTELE VR?JIT
53
' au aibe sau colorate, cu gulere r?sfrînte ?i buzunare în p?r?i, ?i era o lâcere sa l
e vezi oprindu-se ?i sporovaind, cu amîndoua mîinile vîrîte în buzunare. La mai multe mese
oamenii î?i ar?tau unii altora fotografii, f?cute de ei în?i?i, fara îndoial?; la une
le mese se f?ceau schimburi de m?rci po?tale. Se discuta despre vreme, despre fe
lul cum s-a dormit, despre temperatura pe care au avut-o în acea diminea?a. Cei ma
i mul?i erau bine dispu?i, fâra vreun motiv anume, doar fiindc? nu aveau griji mom
entane ?i se aflau mai mul?i laolalt?. Este adev?rat ca unii st?teau la mas? cu
capul în mîini ?i priveau ?inta diept înainte. Ace?tia erau l?sa?i s? priveasc? ?i nim
eni nu le acorda nici o aten?ie.
Deodat? Hans Castorp tresari, aprins de tnînie, jignit. Fusese trîntita o u??, chiar
aceea din stînga, ce d?dea direct în hol - cineva o l?sase sa se închid? singura sau
poate o închisese la repezeala, iar zgomotul acesta, pe care-l urîse dintotdeauna, îi f
?cea oroare lui Hans Castorp. Se prea poate c? aversiunea asta se datora educa?i
ei, poate era o idiosincrasie congenital?, în orice caz detesta zgomotul u?ilor trîn
tite ?i ar fi fost în stare s? p?lmuiasc? pe oricine î?i îng?duia s? izbeasc? o u?a în p
rezen?a lui. De data asta, ceea ce agrava pocnetul venea din faptul ca u?a era f
?cuta din p?tr??ele de sticla; astfel, totul se transforma într-un zdr?ng?nit ?i un
imens bufnet. Ru?ine", gîndi Hans Castorp furios, blestemat? neglijen??!" Cum, de al
tminteri, în aceea?i clip?, croitoreasa îi spuse ceva, nu avu r?gazul s? constate ci
ne era vinovatul. Dar între sprîncenele lui blonde ap?rur? ni?te cute, iar chipul i
se schimonosi în vreme ce-i r?spundea croitoresei.
Joachim întreba dac? doctorii trecuser? pe acolo. Da, î?i ?i f?cuser? primul tur, îi r
?spunse cineva, p?r?siser? sala chiar în clipa cînd sosiser? verii.
In cazul acesta, hai sa plecam, nu mai are rost sa a?tept?m, opina Joachim. Ca s
a te prezint, o sa g?sim, fara îndoiala, vreun alt prilej în cursul zilei.
Dar la u?? fur? cît pe ce sa se izbeasc? de doctorul Behrens care venea gr?bit, ur
mat de doctorul Krokowski.
-Ei, domol, mai multa aten?ie, domnilor! exclama Behrens. Asta ar ti putut sfîr?i
rau pentru b?t?turile noastre. Vorbea cu un pronun?at accent saxon din nord, des
chizînd larg gura ?i mîncînd cuvintele. A?adar, dumneata e?ti? îi zise lui Hans Casrorp p
e care Joachim i-l pie.'f nta, lipindu-?i c?lcîiele; ei bine. sînt îneîntat.
?i-i întinse tînarului o mîna mare cît o lopata. Era un om o^os, mai nalt decît doctorul K
rokowski cu mai bine de trei capete, cu parul com-
54
THOMAS MANN
plet alb, cu n ceafa ie?ita în afara, ni?te ochi mari, alba?tri, bulbuca?i, înotînd în l
acrimi ?i str?b?tu?i de vini?oare vine?ii, un nas cîrn ?i o musta?a t?iata scurt ?
i ridicata piezi?, din cauza ca buza superioara se r?sucea într-o parte. Ceea ce-i
spusese Joachim despre obrajii lui se adeverea, c?ci erau alba?trii; altfel încît ca
pul p?rea de-a dreptul colorat deasupra halatului alb de chirurg, lung pîna la gen
unchi, pe care îl purta strîns cu un cordon, lasînd sa i se vad? pantalonii reia?i ?i
o parte din picioarele imense, înc?l?ate în ghete galbene, destul de vechi ?i cu ?ir
eturi. Doctorul Krokowski era de asemenea în ?inut? profesionala, îns? halatul sau er
a negru, cu elastic ia man?ete, dintr-o ?e:;atura neagra ?i lucioasa, croita în fo
rma de c?ma?a, ceea ce f?cea ca paloarea sa-i ias? ?i mai mult în eviden??. Se p?s
tra la locul sau de asistent, neluînd parte la convorbire, îns? o oarecare încordare s
ilita a gurii dest?inuia cît i se p?rea de ciudata pozi?ia lui de subaltern.
Veri? întreba consilierul aulic aratînd cu mina de la unul la altul, ?i privindu-i d
e jos cu ochii sai alba?tri, str?b?tu?i de vini?oare vine?ii... Atunci va fi ?i
dumnealui un vajnic purt?tor de sabie? îl întreba pe Joachim, aratîndu-l cu capul pe H
ans Castorp... Ei, Doamne fere?te, nu se poate! Mi-am dat imediat seama ?i deoda
t? i se adresa direct lui Hans Castorp c? ave?i în dumneavoastr? ceva de civil, ce
va pl?cut, nu atît de r?zboinic ca acest ?ef de hoarda militar?. A?i fi un bolnav
mai bun decît el, fac prinsoare pe orice. De la prima arunc?tura de ochi vad pe ch
ipul fiec?ruia daca are stofa unui bun pacient, c?ci trebuie talent pentru asta,
da, talentul este necesar pretutindeni, iar acest mirmidon n-are nici o pic?tura
de talent. Nu ma pricep, poate ca ar fi bun pe cîmpul de instruc?ie, dar aici...
Va rog sa ma crede?i ca mereu vrea sa plece. Dore?te necontenit sa plece, ma pis
eaz?, ma freac? ?i e ner?bd?tor sa se speteasc? la manevre ?i exerci?ii, acolo,
jos. Atîta exces de zel! Nu vrea sa ne mai acorde nici m?car un fleac de jum?tate
de an. ?i cu toate acestea, e foarte frumos la noi, spune ?i dumneata, Ziemssen,
daca nu-i frumos la noi! Ei, domnule, varul dumitale ne va aprecia desigur mai mu
lt decît dumneata ?i va ?ti sa se distreze. Nu doamnele sînt acelea care ne lipsesc,
avem aici doamne absolut încîntatoare. Multe dintre ele sînt foarte seduc?toare v?zut
e din afara, cel pu?in. îns? dumneavoastr? ar trebui sa încerca?i sa prinde?i ceva m
ai multa culoare, altfel, în?elege?i ca doamnele n-o sa va acorde nici o aten?ie!
Verde este pomul de aur al vie?ii, dar ca nuan?a de piele, verdele nu prea e ar?
tos. Evident, complet anemic, zise el, apropiindu-se imediat de Hans Castorp ?i-
i întoarse pe dos una dintre pleoape, între degetul ar?t?tor ?i mijlociu. Fire?te, c
orn-
MUNTELE VR?JIT
55
let anemic, cum v? spuneam. ?ti?i ceva? N-ar fi chiar atît de rau daca
pentru
cîtva timp a?i las? în voia sor?ii dragul dumneavoastr? Hamburg.
De altfel, acest scump Hamburg este o înjghebare c?reia noi îi datoram mult; gra?ie
meteorologiei sale de o umeda voio?ie, ni se procura în fiecare an cîte un dr?g?la?
contingent. Jnsa cu acest prilej îmi ve?i îng?dui s? v? dau un sfat cu totul dezinte
resat complet sine pecunia, adic? sa în?elege?i ca, atîta timp cît mai sta?i aici, fac
e?i ceea ce face ?i v?rul dumneavoastr?. în cazul dumneavoastr?, nu pute?i face ni
mic mai bun decît s? tr?i?i cîtava vreme ca ?i cum a?i fi atins de o u?oara tubercu-
losis pulmonum, ?i sa pune?i pu?ina albumina. C?ci aici, la noi, se produce un cu
rios fenomen în leg?tura cu metabolismul albuminei... Chiar daca arderile generale
sînt mari, trupul depune totu?i albumina... Ei. ?i zici c? ai dormit bine, Ziemss
en? Atunci, e perfect. Po?i face plimbarea proiectata. Dar nu mai mult de o jum?
tate de or?! Dup? aceea, pune-?i în gur? trabucul cu argint viu! Totdeauna s?-?i îns
emni frumu?el temperatura, Ziemssen! Ca la serviciu! Cu con?tiinciozitate! Sîmbata
vreau sa v?d curba temperaturii! Iar domnul, varul dumitale, sa ?i-o ia ?i el. L
uarea temperaturii n-a f?cut înc? rau nim?nui. Buna ziua, domnilor! Petrecere buna
! Buna ziua... Buna ziua...
Iar doctorul Krokowski porni ?i el dup? ?eful sau, care parca plutea, legânîndu-?i b
ra?ele cu palmele în jos ?i întrebînd în dreapta ?i în stînga dac? s-a dormit bine, la care
toata lumea r?spundea afirmativ.
Tachin?rie. Sfînta împ?rt??anie. Veselie întrerupt?
- Foarte simpatic om, zise Hans Castorp în vreme ce, dup? un salut prietenesc adre
sat portarului ?chiop care punea în ordine scrisorile în loja de la intrare, ie?ir?
pe portal în aerul liber de afara.
Portalul era situat în partea de sud-est a cl?dirii spoite în alb ?i a c?rei parte c
entral? dep??ea cu un etaj cele doua aripi, avînd deasupra un orologiu instalat într
-o turla joasa, acoperua cu tabla de culoarea
eziei. Cînd ie?eai afara nu patrundeai în gradina împrejmuita, ci te
Pomeneai îndat? în plina natura, în fa?a paji?tilor alpine, pe al c?ror
Povîrni? erau raspîndi?i cî?iva molizi de în?l?ime mijlocie ?i ni?te pini
asuci?i ?i apleca?i pîna aproape de pamînt. Drumul pe care apucar?, de
56
THOMAS MANN
fapt singurul ce mai exista in afara celui ce ducea în vale, cobora în pant? dulce s
pre stînga, în spatele sanatoriului, în direc?ia buc?t?riilor ?i ? dependin?elor, unde
l?zile de fier pentru gunoaie st?teau a?ezate lînga grilajul sc?rilor de la pivni
?a, ?i se mai prelungea înc? pu?in înainte de-a face o cotitura brusca pentru a urca
piepti? c?tre dreapta, de-a lungul coastei împ?durite. Era o c?rare b?t?torit? ?i
înc? destul de umed?, de o culoare ro?ietica, de-a lungul c?reia d?dur? de cîteva o
ri peste ni?te sf?rîmaturi de stînca. Cei doi veri nu erau singurii care se plimbau.
Pacien?ii care ispr?viser? de mîncat imediat dup? ei, veneau în urma lor, iar grupu
rile ce se întorceau le ie?eau în întîmpinare c?lcînd ap?sat, ca oamenii care coboar? în pa
ta.
Foarte simpatic om! repet? Hans Castorp. Are un fel atît de liber de-a vorbi, îneît e
o pl?cere sa-l ascul?i. ?i mi-a pl?cut cum îi zice ter-mometrului, trabuc cu argint
viu", am în?eles imediat despre ce era vorba... Dar cît despre mine, daca-mi dai vo
ie, o s?-mi aprind unul adev?rat, spuse oprindu-se, c?ci nu m? mâi pot st?pîni. De i
eri de la prînz n-am mai fumat ceva ca lumea... Te rog sa m? scuzi o clip?! ?i-?i
scoase din tocul de piele fina împodobit cu o monogram? de argint un trabuc M?ria
Mancini, un exemplar frumos, turtit la un cap?t, a?a cum îi pl?ceau cu osebire, îi t
aie vîrful cu un cu?ita? ag??at de lan?ul ceasornicului, scap?r? bricheta ?i-?i apr
inse ?igara lung? ?i îndoit? în sus, tragînd cîteva fumuri pline, cu o poft? deosebit?.
A?a! adaug? el. Acum ne putem continua plimbarea. Evident, tu nu fumezi, zelul t
?u mi se pare cam exagerat.
Da, n-am fumat niciodat?, r?spunse Joachim. De ce m-a? apuca sa fumez tocmai aic
i?
 Pe asta n-o mai în?eleg, spuse Hans Castorp. Nu în?eleg cum poate cineva sa nu fumez
e, c?ci asta înseamn? s? te lipse?ti într-un fel de una dintre bucuriile vie?ii ?i în
orice caz de o foarte mare pl?cere! Cînd m? trezesc diminea?a ma ?i bucur la gîndul
c? voi putea fuma în timpul zilei, iar cînd iau masa m? gîndesc la acela?i lucru, da,
?i cred ca nu exagerez decît foarte pu?in .spunîndu-mi c?, în definitiv, mânînc numai ca s
a pot fuma dup? aceea. Dar o zi f?r? tutun ar fi pentru mine o zi searb?d?, anos
t?, co?nplet pustie, v?duvit? de orice farmec, ?i dac? a? fi nevoit ca într-o dimi
nea?? s?-mi spun: ast?zi n-o s? am nimic de fumat, cred c? n-a? mai avea curajul
sa ma scol ?i a? r?mîne s? zac în pat. Vezi tu: cînd ai o ?igar? care arde bine c?ci
este de la sine în?eles c? nu trebuie sa fie rupt? sau s? trag? prost, asta este to
t ce poate fi mai nepl?cut -
MUNTELE VR?JIT
57
adar cînd ai o ?igara buna, socot ca e?ti la ad?post de toate ?i ca nu ?i poate întîmp
la literalmente nimic. Este aceea?i senza?ie ca atunci cînd tai întins pe malul mari
i, fiindc?, zic eu, cînd stai culcat pe malul marii, j a?a c? nu mai ai nevoie de
nimic, nici de munca, nici de distrac?ie, nu-i a?a?... Slav? Domnului, în toat? lu
mea se fumeaz?, iar dup? cîte ?tiu eu, aceasta pl?cere nu-i necunoscut? nic?ieri u
nde te-ar putea arunca întîmplarile vie?ii. însu?i exploratorii care pornesc spre Polul
Nord se aprovizioneaz? temeinic cu mari cantit??i de tutun pentru obositoarea l
or expedi?ie, ?i de cîte ori am citit despre asta am fost pl?cut impresionat. C?ci
i se poate oricui întîmpla s?-i mearg? prost sa presupunem ca la un moment dat a? fi
într-o stare nenorocit?; dar atîta timp cît o sa am o ?igar?, ?tiu precis c? a? supor
ta totul, c? m-ar ajuta sa trec peste orice.
Oricum, aceast? aservire este o dovad? de sl?biciune, zise Joachim. Behrens are
perfect? dreptate: e?ti un civil da, ?tiu, o spunea ca s? te laude, îns? fapt este
ca tu e?ti un civil iremediabil. în definitiv e?ti s?n?tos, a?a c? po?i face tot
ce-?i place, ad?ug? el, iar ochii i se stinser? brusc.
Da, s?n?tos în afar? de anemie, replic? Hans Castorp. C?ci, judecind dup? înse?i spus
ele lui Behrens, sînt exact atît de anemic cît trebuie ca s? fiu livid. Fiindc? este e
vident, ?i asta m-a izbit ?i pe mine, ca în compara?ie cu tine am o piele aproape
verzuie, lucru de care acas? nu mi-am dat seama. ?i apoi e foarte dr?gu? din par
tea lui ca m-a consultat complet sine pecunia, cum s-a exprimat el. ?in foate mu
lt sa fac exact ce mi-a recomandat ?i sâ-mi organizez via?a întocmai dup? felul t?u
de trai - de altfel, ce-a? putea face altceva, aici sus, la voi iar faptul ca vo
i depune pu?in? albumina nu-mi poate provoca nici un neajuns, cu toate c?, pe ci
nstea mea, g?sesc expresia destul de resping?toare.
Joachim tu?i de vreo dou? ori din mers, ceea ce însemna c?, oricum, urcu?ul îl obose
a. Dar cînd accesul de tuse îl apuca a treia oar?, se opri cu sprîncenele încruntate.
Ia-o înainte, spuse el.
Hans Castorp se gr?bi sa-?i continue drumul, fara ca m?car sa întoarc? privirea înapo
i. Apoi încetini pasul ?i sfîr?i aproape prin a se opri, nindc? i se p?ru c? s-a dep
?rtat prea tare de Joachim. Dar tot nu se întoarse.
Un grup de pacien?i, b?rba?i ?i femei, le ie?i în fa?a, îi v?zuse de alf-înc? de pe cînd
se aflau pe drumul drept, la jum?tatea coastei, ?i coborau cu pa?i mari, drept
spre el, iar vocile lor se amestecau
58
THOMAS MANN
într-un vacarm nemaipomenit. Erau vreo ?ase sau ?apte persoane de diferite vîrste, u
nii foarte tineri, al?ii mai în etate. îi privi cercet?tor, cu capul pu?in aplecat,
gîndindu-se la Joachim. To?i erau fara p?l?rie ?i ar?i de soare, femeile purtau ja
chete colorate, iar majoritatea b?rba?ilor nu aveau pardesiuri sau bastoane, ca
ni?te oameni care, fara nici o ceremonie, cu mîinile în buzunare, au ie?it sa fac? o
scurta plimbare în fa?a casei. ?i fiindc? veneau la vale, fapt pentru care nu treb
uiau sa fac? nici un efort serios, ci doar cel mult sa ?in? picioarele încordate s
pre a nu fi ispiti?i s-o ia Ia fuga sau sa se împiedice, f?ceau impresia ca se l?s
au sa alunece u?or, astfel încît aveau în modul de a merge ceva înaripat ?i lin, care li
se rasfrîngea pe chipuri ?i în întreaga înf??i?are în a?a m?sura încît aproape c? sim?eai
in?a sa faci parte din grupul lor.
Acum, fiind aproape de ei, Hans Castorp le privi chipurile cu aten?ie. Nu erau to
?i ar?i de soare ?i doua tinere se remarcau tocmai prin paloarea fe?ei, una slab
a ca un ba? ?i cu un ten de filde?, alta mai mica ?i grasa, slu?ita de pistrui.
Dar to?i se uitau la el cu acela?i zîmbet obraznic. O fata înalta, într-un sveter verd
e, cu p?rul prost piept?nat ?i cu ochii neghiobi, pe jum?tate închi?i, trecu atît de
aproape de Hans Castorp încît mai-mai ca-l atinse cu bra?ul, ?i în acela?i timp fluie
ra... Nu, asta era sminteala curata! Fluiera în direc?ia lui, dar nu cu buzele, pe
care nici m?car nu le ?uguie. Fluiera din str?fundurile fiin?ei sale, privindu-
l proste?te, cu ochii pe jum?tate închi?i; îi scap? din piept, într-un fel cu totul neîn
?eles, o fluier?tura neobi?nuit de nepl?cuta, r?gu?it? ?i ascu?ita ?i, în acela?i
timp, g?unoasa, t?r?g?nata care, spre sfîr?it, sc?zu cu un ton, astfel ca-l sili p
e Hans Castorp s? se gîndeasca la muzica ce-o scot acele b??ici de prin bîlciuri, ca
re se dezumfla ?i se turtesc ?iuind apoi fata trecu împreuna cu tot grupul mai dep
arte.
Hans Castorp înlemni privind în zare. Dup? aceea se întoarse repede ?i în?elese imediat
ca acest lucru îngrozitor trebuie sa fi fost o gluma, o farsa pusa la cale, deoare
ce î?i d?du seama dup? mi?carea din umeri a tinerilor care se dep?rtau ca rîdeau, ia
r unul scund, cu buzele rasfrînte, un tînar care-?i ?inea mîinile în buzunar, ceea ce f?
cea ca vesta sa i se ridice într-un mod necuviincios, întoarse capul c?tre el ?i rîse.
Joachim tocmai se apropia. Saluta grupul, întoicîndu-se cu fa?a, cu o plec?ciune cu
rtenitoare, lipind calcîiele, apoi, uitîndu-se dup? ci cu o privire blinda, se aprop
ie de varu-sau.
De ce faci mutra asta? îl întreba el.
MUNTELE VR?JIT
59
_ A fluierat! r?spunse Hans Castorp. A fluierat din burt?, chiar în . p ce trece
a pe lînga mine; vrei sa ma l?mure?ti ce înseamn? asta?
- Ah, spuse Joachim ?i rise nep?s?tor. Nu, e stupid sa-?i închipui ca fluierat din
burta. Era domni?oara Kleefeld, Hermine Kleefeld, care
fluier? cu pneumotoraxul.
- Cu ce? întreb? Hans Castorp. Era extrem de agitat ?i nu prea ?tia de ce. ?i osci
lînd între rîs ?i plîns, adaug?: Totu?i, cred ca n-ai preten?ia sa în?eleg jargonul vostru
.
- Hai sa mergem mai departe! zise Joachim. Pot sa te l?muresc ?i din mers. Ai încr
emenit pe loc de parca ai fi prms r?d?cini. E ceva care ?ine de chirurgie, dup?
cum cred c?-?i închipui, o opera?ie ce se practica destul de des aici, sus. în domen
iul acesta, Behrens v?de?te o înde-mînare remarcabila... Cîrd un plamîn este atins, ma în?
elegi, dar celalalt e s?n?tos sau relativ s?n?tos atunci partea bolnava este scu
tita de orice activitate pentru cîtava vreme, ca sa se odihneasc?... Aceasta înseamn
?: te deschide printr-o t?ietura, aici, într-o parte - nu cunosc exact locul, însâ Beh
rens a ajuns un maestru în astfel de opera?ii. Apoi îti introduce un gaz, azot, în?ele
gi, astfel ca plamînul comprimat nu mai este în m?sura s? func?ioneze. Bineîn?eles ca
gazul nu persista prea mult, astfel c? trebuie mereu reînnoit, ?i cam la o jum?tat
e de luna, ca sa zic a?a, te umple iar??i. ?i dup? un an sau mai mult de tratame
nt, daca totul merge bine, datorita acestei odihne, plamînul poate sa se vindece.
Nu totdeauna, s? ne în?elegem, ba este chiar o chestie destul de riscanta. Dar se
pare ca s-au ob?inut rezultate minunate datorita pneumotoraxului. Tuturor celor
pe care i-ai v?zut adineauri li s-a f?cut aceasta opera?ie. între ei era ?i doamna
Iltis, cea cu pistrui, ?i domni?oara Levi, slabanoaga, ?i-o aduci aminte, cea c
are a z?cut atîta vreme la pat. S-au adunat cu to?ii, c?ci chestia asta cu pneumot
oraxul i-a apropiat pe ace?ti oameni în mod firesc; î?i spun Clubul jum?t??ilor de pl
amîni", ?i a?a sînt cunoscu?i. Dar mîndria clubului este Hermine Kleefeld, deoarece nu
mai ea singura are talentul special sa fluiere ca nimeni altul cu pneumotoraxul.
Cum reu?e?te, nu ?i-a? putea spune ?i nici chiar ea n-o ?tie exact. îns? nu e cap
abila s? fluiere decît dup? ce a mers ceva mai repede ?i bineîn?eles ca nu pierde pr
ilejul sa sperie oamenii, mai ales pe noii sosi?i. De altfel cred ca, procedînd as
tfel, risipe?te azotul ?i de aceea trebuie umpluta la fiecare opt zile.
Acum, Hans Castorp rîdea; auzmdu-l pe Joachim, tulbuiarea 1 se ransformase în buna d
ispozi?ie ?i în vreme ce mergea aplecat înainte.
J
60
THOMAS MANN
acoperindu-?i ochii cu mîna, umerii îi fura zgudui?i de un rîs înfundat ?i precipitat.
Asocia?ia lor este m?car înregistrata? întreba el, sim?ind ca-i vine greu sa vorbeas
c?; de atîta rîs stapînit, glasul îi gemea plîngator. Au statute? P?cat ca nu e?ti ?i tu m
embru, a?i fi putut sa ma primi?i ca oaspete de onoare sau ca... auditor. Ar tre
bui sa-l rogi pe Behrens sa te pun? ?i pe tine par?ial în neactivitate. Poate ca a
i reu?i sa fluieri ?i tu daca ?i-ai da osteneala, cred ca pîna la urma ?i treaba a
sta se poate înva??... E, într-adevar, cel mai caraghios lucru pe care l-am auzit în v
ia?a mea! spuse el ?i suspina adînc. Ei, dar iarta-ma ca vorbesc în felul acesta, se
pare îns? ca prietenii t?i pneumaticii sînt ei în?i?i într-o dispozi?ie excelenta! Cum m
ai coborau... ?i cînd ma gîndesc ca formeaz? .,Clubul jum?t??ilor de plamîni"! F?ptura
aia nebunatica mi-a fluierat un tiuuuu... Asta-i curata nebunie. Ai putea sa-mi
spui de ce sînt atît de zburdalnici?
Joachim caut? un r?spuns.
Doamne, zise el, sînt atît de liberi... Vreau sa spun ca sînt tineri, pentru ei timpul
n-are importan?a ?i atunci mor ?i ei cum pot. Nu vad de ce-ar trebui ca moartea
sa le sape asprime pe chip. Ma gîndesc cîteodata c? a fi bolnav ?i a muri nu sînt luc
ruri grave în sine, ci mai degrab? un fel de superficialitate, c?ci seriozitatea,
oricum ar fi, n-o întîlne?ti decît acolo, în via?a din vale. Cred ca vei în?elege toate as
tea abia dup? ce vei sta mai mult? vreme, aici, sus.
Fara îndoiala, spuse Hans Castorp. Sînt chiar ferm convins. De altfel, observa ca au
început sa ma intereseze multe lucruri de aici, de sus, de la voi, iar cînd te inte
reseaz? unele lucruri - nu-i a?a? - nu întîrzii niciodat? sa le ?i pricepi... Dar oa
re ce-i cu mine, ca n-am pofta s? fumez! zise el, privindu-?i ?igara. De cîtva tim
p ma tot întreb ce nu-i în regula ?i iat?, bag de seama c? M?ria nu-mi mai place. Te
încredin?ez ca are un gust de papier-mache, e ca ?i cum a? avea un deranjament de
stomac. Este, trebuie s-o recunosc, ceva inexplicabil. E adev?rat ca am mîncat pr
ea copios la micul dejun, dar asta nu poate fi un motiv, c?ci de obicei cînd manînci
mult, fumezi cu ?i mai mare pl?cere. Crezi ca poate proveni din faptul ca am do
rmit agitat? Poate c? asta m-a indispus. Nu, trebuie într-adevar s-o arunc, spuse
el dup? o noua încercare de a trage din ?igara. Fiecare fum este o speran?a în?elata
; n-are nici un rost sa ma silesc. ?i dup? ce mai ?ov?i înc? o clipa, arunca ?igar
a pe povîrni?. în p?durea umeda de brad. ?tii de unde mi se trage? întreba el. Sînt con-
MUNTELE VR?JIT
61
ins c? e în leg?tura cu afurisita de fierbin?eala din obraji, de care suf?r He cînd
m-am sculat. Dracu ?tie de ce, dar am impresia ca sint ro?u la fa?? ca focul. Cînd
ai sosit aici ai avut ?i tu aceea?i senza?ie?
_ Da, zise Joachim. La început mi s-au întîmplat ?i mie lucruri neobi?nuite. Dar nu da
importan?a. ?i-am spus doar ca nu-i chiar atît de u?or s? te aclimatizezi la noi.
O sa te obi?nuie?ti destul de repede. Vezi tu banca asta are o pozi?ie minunat?
. Daca vrei, st?m pu?in ?i dup? aceea ne întoarcem la sanatoriu, c?ci trebuie sa f
ac cura de odihna.
Drumul devenise neted ca-n palma. Acum se îndrepta c?tre Davos-Platz, a?ezat cam îa
o treime din în?l?imea coastei ?i oferind o priveli?te ce str?lucea alburiu într-o l
umina limpede, printie pinii înal?i, zvel?i, dar apleca?i în direc?ia vîntului. Banca
simpla de brad pe care se a?ezar? era rezemata de pereiele muntelui. Pe lînga ei s
e rostogolea în vale un pîrîu care bolborosea ;,i susura printr-un jgheab de lemn.
Joachim voi sa-i spun? varului sau numele piscurilor care p?reau ca închid valea s
pre sud, aratîndu-le cu vîrful de fier al bastonului de munte. Dar Hans Castorp le p
rivi doar în treac?t; st?tea aplecat înainte, preocupat de altele, în vreme ce, cu min
erul bastonului sau de tîrgove?, baston cu mîner de argint, desena figuri pe nisip:
- Oare ce voiam sa te întreb? începu el. Prin urmare, întîmplarea din camera unde stau s
-a petrecut cu pu?in înaintea sosirii mele. De cînd e?ti tu aici, sus, au fost multe
cazuri mortale?
- Destul de multe, sigur ca da, r?spunse Joachim. Dar se procedeaz? cu discre?ie
, pricepi tu, îneît nimeni nu ?tie nimic, sau cel mult afla mai tîrziu, din întîmplare: cîn
cineva decedeaz?, totul se petrece în cea mai mare tain?, din respect pentru paci
en?i ?i mai ales pentru doamnele caie ar putea avea crize din cauza aceasta. Cînd
al?turi de tine moare cineva, tu nu observi nimic. Sicriul este adus în zorii zile
i în timp ce tu înc? dormi, ?i nu vin sa-l ridice decît la anumite ore, de pilda în timp
ul mesei.
- Hm, rosti Hans Castorp continuînd sa fac? semne pe nisip. Prin urmare, lucruril
e astea se petrec în spatele culiselor.
- Da, se poate spune ?i a?a. îns? de curînd, sa tot fie... a?teapt? pu?in s? ma gîndes
c, cam vreo opt saptamîni...
~ In cazul acesta nu po?i zice de curînd, remarca Hans Castoip sec ?i cu aten?ia înc
ordata.
~ Cum? Atunci nu de curînd. Dar sa ?tii ca e?ti exagerat. Am spus ?i eu ??a, fâra ni
ci o inten?ie. Mi-aduc aminte de parca at fi azi ca. acum mi-am aruncat priviri
le din întîmplare înd?r?tul culiselor.
1 Va
62
THOMAS MANN
Asta s-a întîmplat atunci cînd micu?ei Hujus, o catolic?, Barbara Hujus, i s-a dat sfînt
a împ?rt??anie, pricepi tu, ?i i s-a f?cut maslul. Cînd am sosit eu aici, p?rea înc? z
drav?n? ?i era de o veselie nebun?, zburdalnic?, exact ca o feti?a de ?coala. Da
r curînd dup? aceea s-a pr?bu?it repede, nu s-a mai putut scula, z?cea doar la tre
i camere de mine, apoi au sosit p?rin?ii ?i în sfîr?it a venit ?i rîndul preotului. L-
au chemat într-o dupa-amiaza, cînd toata lumea se g?sea la ceai, iar pe coridoare nu
era ?ipenie de om. închipuie?te-?i îns? c? tocmai scapasem ora mesei, adormisem în ti
mpul curei de odihn?, n-am auzit gongul ?i întirziasem cu un sfert de ceas. Prin u
rmare, în acele clipe solemne nu eram cu ceilal?i, m? r?t?cisem înd?r?tul culiselor,
cum spui tu, ?i cum mergeam de-a lungul culoarului, vad preotul câ vine spre mine
purtînd o c?ma?? de dantel?, precedat de o cruce, o cruce de aur cu felinare pe c
are cineva o ducea în fa??, a?a cum merg talgerele de alam? înaintea muzicii militar
e.
Nu-i o compara?ie potrivita, îl întrerupse Hans Castorp nu fâra asprime.
A?a mi s-a p?rut mie. Mi-am amintit de talgere f?r? voia mea. Dar mai bine ascu
lt? continuarea. Prin urmare, îi v?d ca vin spre mine, lipa-lipa. în pas gimnastic,
erau trei, daca nu gre?esc, în frunte omul cu crucea, apoi preotul cu ochelari ?i
la urma un tîn?r cu c?delni?a. Duhovnicul ?inea strînsa la piept sfînta împ?rt??anie, pe
care o acoperise, ?i î?i plecase capul cu un aer foarte smerit, ca doar e sfînta lor
taina.
Tocmai din cauza asta, f?cu Hans Castorp. Tocmai din acest motiv, ma mir ca-?i îng
?dui sa vorbe?ti despre talgere.
Da, da. Dar a?teapt? pu?in, c?ci dac? ai fi fost de fa??, nici tu n-ai fi ?tiut
cum sa evoci asemenea amintiri. Lucrurile s-au petrecut în a?a fel încît eram îndrept??i
t s? cred c? visam...
Cum a?a?
lata cum. Ma întrebam ?i m? întreb ?i acum în ce chip trebuia sa ma port în aceasta împre
urare. Nu aveam p?l?rie, ca s? mi-o fi putut scoate.
Ei vezi! îl întrerupse iar??i Hans Castorp. Vezi ca trebuie sa por?i p?l?rie. Este t
ocmai ce m-a izbit aici, sus, la voi, c? nu purta?i p?l?rie. Dar trebuia s-o ai,
ca s-o po?i ridica în împrejur?rile în care se cere sa te descoperi. Ei, ?i ce s-a întîmp
lat dup? aceea?
M-am lipit de perete într-o atitudine cuviincioas?, relua Joachim, ?i m-am înclinat
pu?in cînd iu ajuns în dreptul meu, mai cu seama ca eram chiar în fa?a camerei dou?zec
i ?i opt, a micu?ei Hujus. Vazînd ca-l
MUNTELE VR?JIT
63
salut, se pare c? duhovnicul a fost încîntat, ?i-mi mul?umi foarte politicos, ridicîndu
-?i boneta. Tocmai se opriser? cu to?ii, iar paracliserul care purta c?delni?a b
?tu la u??, apoi o deschise ?i f?cu loc superiorului sau s? intre în camera. ?i ac
um, imagineazâ-?i întreaga scena, închipuie?te-?i spaima mea, sim??mintele atroce prin
care treceam. Fiindc? în clipa în care preotul trecu pragul, din?untru izbucnir? pe
nea?teptate trei sau patru r?cnete la rînd, urlete cum n-am auzit vreodat? urmate
de ni?te ?ipete prelungi, ce ie?eau fara nici o întrerupere dintr-o gura larg c?s
cat?, dup? care ?î?ni un sfî?ietor ?i nesfîr?it ahhhh!", care cuprindea în el o dezn?dejd
e de nedescris, iar printre ele se auzeau rug?min?i, implor?ri fierbin?i care ap
oi se pref?cur? în ceva g?unos ?i în?bu?it ce p?rea sa dispar? sub pamînt, ca ?i cum ?
ipetele întret?iate de horc?ituri ar fi r?zbit tocmai din fundul pivni?ei.
Hans Castorp se întoarse brusc spre vurul s?u.
- ?i era chiar ea, Hujus? întreba intrigat. ?i ce vrei sa spui prin expresia din fun
dul pivni?ei'"?
- Se ascunsese sub plapuma, zise Joachim. închipuie?te-?i prin ce treceam! Duhovnic
ul st?tea în picioare, lîngâ pat ?i rostea cuvinte de mîngîiere, parc? îl v?d ?i acum, iar
timp ce vorbea împingea mereu capul înainte ?i apoi îl tr?gea înd?r?t. Atît omul care ?ine
a crucea cît ?i paracliserul st?teau în pragul u?ii ?i nu îndr?zneau sa intre. Iar eu,
din spatele lor ?i printre ei, puteam sa v?d în cameTa. O camera ca a ta ?i a mea
, cu patul în stînga u?ii, iar lînga perete ?i la capatîiul patului st?teau ni?te oameni
, f?r? îndoial? p?rin?ii, care se aplecau ?i ei cu vorbe mîngîietoare deasupra patului
în care nu se vedea decît ceva inform care cer?ea ?i se împotrivea într-un mod înspaimînta
or, zvîrlind din picioare.
- Spui c? zvîrlea din picioare?
- Din toate puterile! Dar totul era în zadar, deoarece trebuia s? i se dea ultima îm
p?rt??anie. Preotul se îndrepta spre ea, iar ceilal?i doi intrar? «"pâ el ?i u?a se înch
ise. Dar într-o frîntura de clipa am mai apucat s? vad cum capul micu?ei Hujus ?î?ni o
secunda, cu parul ei blond-deschis mcîlcit, ?i-l privi fix pe preot cu ni?te ochi
larg deschi?i, cu ochii ei atît
e palizi, lipsi?i cu totul de vreo culoare, apoi cu un ah!" disp?ru din n°u în a?tern
ut.
- ?i scena aceasta mi-o relatezi abia acum? îl întreba Hans Castorp Pa o pauz?. Nu în?
eleg cum de nu mi-ai pomenit nimic înc? de asear?.
> Dumnezeule, cîtâ energie avea ca sa se mai poat? împotrivi în felul
64
THOMAS MANN
acesta! C?ci pentru a?a ceva se cere for??. Oricum, cred ca n-ar fi trebuit sa s
e trimit? dup? preot înainte ca ea s? fi fost complet epuizat?.
D?r era epuizata, r?spunse Joachim. Ah, ar fi atîtea de povesii nici nu ?tiu cu ce
sa încep... Era epuizata ?i numai spaima îi d?dea atîta putere. Era teribil de înspâimînta
?, fiindc? î?i d?dea seama ca va muri. Era o fat? foarte tînâra ?i de aceea se cuvine
s-o scuz?m. Dar sînt ?i b?rba?i care uneori se comport? la fel, ceea ce fire?te ca
este o dovada de la?itate. De altfel, în asemenea cazuri, Behrens ?tie s? le vorb
easc?, reu?e?te întotdeauna sa g?seasc? tonul potrivit.
Ce fel de ton? întreb? Hans Castorp încruntînd sprîncenele. Joachim r?spunse:
Unuia i-a spus: Nu mai fa atîtea mofturi!" Da, a?a i-a spus de curînd cuiva, iar noi
am aflat-o de la sora-?ef? care era de fa?? ?i-i d?dea o mîna de ajutor s?-I ?inâ pe
muribund. Era chiar unul dintre aceia care, în chip de bun r?mas, fac ni?te scene
îngrozitoare ?i nu vor s? moar? cu nici un pre?. Atunci Behrens s-a r?stit la el,
spunîndu-i: Ia nu mai f? atîtea mofturi!", iar bolnavul s-a potolit imediat ?i a mur
it în cea mai mare lini?te.
Hans Castorp se lovi cu mîn? peste coapsa ?i l?sîndu-se brusc peste sp?tarul b?ncii
privi cerul.
Nu z?u, chestia asta e totu?i pu?in cam tare! exclam? el. Strig? la bolnav ?i-i s
pune f?r? înconjur: Nu mai f? atîtea mofturi!" Unui muribund! Oricum, e prea tare! Un
muribund este, întrucîtva, demn de respect. Nu-i defel admisibil ca a?a, f?r? înconjur
... Un muribund are, daca nu m? în?el, ceva sfînt, am putea spune!
Nu vreau s? te contrazic, spuse Joachim. Dar cînd unul se poarta într-un mod ?tît de l
a?...
Nu, continu? Hans Castorp cu o violen?? care nu era deloc pe m?sura rezisten?ei
ce i se opunea. Nu, n-o s? admit s? mi se scoat? din c?p c? un muribund nu-i ma
i deosebit decît cine ?tie ce b?d?ran care se plimb?, rîde, cî?tiga bani ?i nu-?i refu
za nici o pl?cere! Nu, nu-i admisibil ?i vocea lui avu un tremur cu totul neobi?n
uit. Nu-i admisibil ca a?a, din senin ?i vorbele îi fura în?bu?ite de un rîs care-l cu
prinse cu încetul ?i puse st?pînire pe el, acela?i rîs de ieri, un rîs ?î?nit din ?dîncuri,
nem?rginit, c?re-i zguduia trupul ?i-l silea s? închid? ochii, facînd sâ-i curg? lacri
mi de sub pleoapele strînse.
Pst! f?cu deodat? Joachim. Potole?te-te! ?opti el, ghiontindu-?i varul în coasta,
dar într-un mod discret, ca s?-i potoleasc? rîsul înfundat.
MUNTELE VR?JIT
65
Hans Castorp privi printre lacrimi. Pe drum, dinspre stînga, venea
âtre ei un str?in, un domn elegant, brunet, cu o musta?a neagra, îngri-
"t? cu pantaloni cadrila?i de culoare deschisa; dup? ce se apropie,
schimba cu Joachim un salut îi ura buna diminea?a într-un fel politicos
? camunicativ ?i ramase în fa?a lor cu picioarele încruci?ate, rezemat
în baston, într-o atitudine gra?ioasa.
Satan
Era greu s?-?i dai seama ce vîrsta are, trebuie sa fi avut cam între treizeci ?i pat
ruzeci de ani, deoarece cu toate c? întreaga sa înf??i?are d?dea o impresie de tiner
e?e, p?rul de la tîmple începuse sâ fie pres?rat cu fire argintii, iar spre cre?tet se
r?rea în chip v?dit: doua scobituri ple?uve se arcuiau pe lîngâ c?rarea îngusta ?i s?r?
c?cioasa, marindu-i fruntea, îmbr?c?mintea, pantalonii cei largi, cadrila?i, de un
galben-deschis, ca ?i redingota prea lunga, de postav, la doua rînduri de nasturi
?i cu revere late, erau departe de a crea impresia de elegan??; mai mult, guler
ul scrobit, cu col?urile rotunjite, arata chiar o u?oara scamo?are pe Ia margini
din pricina folosirii îndelungate, cravata neagr? era uzat? ?i se vedea foarte bin
e c? nu purta deloc man?ete, fapt de care Hans Castorp î?i d?du seama cînd observ? c
? mînecile atîrnau moi peste încheieturile mîinilor. Cu toate acestea, în?elese ca avea în
a?? un domn; trasaturile spiritualizate ale figurii, alura degajata ?i aproape no
bila a str?inului nu l?sau nici.o îndoiala asupra acestui fapt. Amestecul de s?r?c
ie ?i distinc?ie, ochii negri ?i musta?a cu linia ei delicata, îl facura pe Hans C
astorp sa se gîndeascâ imediat la anumi?i muzican?i ce cîntau, în ajunul Cr?ciunului, pr
in cur?ile din ora?ul lui natal, muzican?i care, privind în sus cu ochii catifela?
i, întindeau p?l?ria moale sa li se arunce din înaltul ferestrelor cî?iva b?nu?i de cîte
zece pfenigi.
Un fla?netar!" î?i zise el.
?i nu fu cîtu?i de pu?in mirat de numele ce-l auzi cînd Joachim se scul? de pe banc?
?i, cu o u?oar? nota de stînjeneala, f?cu prezent?rile:
- V?rul meu Castorp - domnul Seftembrini.
Hans Castorp se ridica ?i el ca sâ salute, în timp ce pe fa?a îi st?ruiau 'nea urmele
accesului de veselie. Curtenitor, italianul îi ruga pe cei doi men s? nu se deranj
eze ?i sa-?i reia locurile, iar el ramase în fa?a lor în
66
THOMAS MANN
picioare, în pozi?ia sa preferata. Zîmbind, a?a cum st?tea, se uita la cei doi veri,
dar mai ales la Hans Castorp, iar acea cuta fina ?i batjocoritoare din col?ul bu
zelor u?or contractate sub musta?a stufoasa acolo unde frumoasa-i arcuire se rid
ica pu?in producea o impresie ciudata, care p?rea sa te îndemne la luciditate ?i a
ten?ie, încît îl trezi într-o clipita din voio?ia sa pe Hans Castorp, care dintr-o data
se sim?i ru?inat Settembrini spuse:
Domnii sînt bine dispu?i pe buna dreptate, pe buna dreptate. E o diminea?a minunat
a! V?zduhul e albastru, soarele rîde, adaug? el, ?i cu o mi?care u?oara ?i elegant
a ridica spre cer o mîna mica ?i g?lbuie, aruncînd într-acolo ?i o privire piezi?a sen
ina. Te sim?i într-adevar îndemnat sa ui?i unde te g?se?ti.
Vorbea f?r? accent str?in, ?i grija pe care o punea ca pronun?ia sa fie cît mai ex
acta ar fi putut da de b?nuit ca este din alta ?ara. Buzele rosteau cuvintele cu
o anume buna dispozi?ie. îl ascultai cu pl?cere.
Venind la noi, domnul a f?cut o c?l?torie agreabila? se adresa el lui Hans Casto
rp. Ati ?i intrat în posesiunea sentin?ei lor? Vreau sa spun: sinistra ceremonie a
primei consulta?ii a avut loc? Aici ar fi fost nimerit sa se opreasc? ?i sa a?t
epte, în cazul ca dorea într-adevar un r?spuns; asta, deoarece formulase o întrebare,
iar Hans Castorp se preg?tea sa r?spund?. Dar str?inul continua imediat cu iscod
irile: Rezultatul este mul?umitor? Din rîsul dumneavoastr? vesel ?i aici Settembri
ni t?cu o clipa, în timp ce crisparea buzelor se adînci s-ar putea trage concluzii c
ontradictorii. Scumpii no?tri Minos ?i Radamante, Ia cîte luni v-au condamnat oare
? în gura lui, cuvîntul condamnat" suna deosebit de caraghios. - îmi îng?dui?i sa ghices
? ?ase? Sau noua dintr-o data' La noi, în privin?a asta, nu sînt deloc zgîrci?i...
Mirat, Hans Castorp rîse, încercînd sa-?i aduc? aminte cine puteau fi Minos ?i Radaman
te. Apoi r?spunse:
Cum a?a? Nu, va în?ela?i, domnule Septem...
- Settembrini, îl corecta italianul cu spontaneitate ?i avînt, facînd o plec?ciune pli
na de haz.
- Ierta?i-ma, domnule Settembrini. Nu, va în?ela?i. Nu sînt deioc bolnav. Fac doar
o vizita de cîteva saptamîni varului meu Ziemssen ?> cu acest prilej ma ?i odihnesc
pu?in.
- Mu de draci, prin urmare nu face?i parte din cercul nostru? Sînte?i s?n?tos, sînte
?i ca un student ce audiaza cursul unui profesor, fara a fi
MUNTELE VR?JIT
67
cris, un fe] de Ulise în împ?r??ia umbrelor? Cita îndr?zneala sa cobori în str?fundurile
unde mor?ii haladuiesc în nimicnicia lor...
_ în str?funduri, domnule Se?tembrini? As?a-i buna!... A trebuit sa fac o ascensiu
ne de aproape cinci mii de picioare ca sa ajung pîna Ii dumneavoastr?...
_ O simpla închipuire de-a dumneavoastr?! Pe cuvîntul meu, n-a fost decît o iluzie, sp
use italianul facînd cu mîna un gest hotarît. Sîntem ni?te f?pturi care ne-am pr?bu?it în
adine, nu-i a?a, domnule locotenent? ad?ug? el întoreîndu-se c?tre Joachim care, buc
urîndu-se din toata inima de titlul ce i se d?dea, dar silindu-se sa n-o arate, r?
spunse îngîndurat:
Ave?i dreptate, via?a noastr? ne-a preschimbat oarecum în primitivi. Dar, la urma u
rmelor, poate mai exista mijlocul sa ne-o refacem.
Da, pe dumneavoastr? va cred în stare; sînte?i un om cum trebuie, spuse Set?embrini.
Apoi, întoreîndu-se iar??i c?tre Hans Castorp, spuse de trei ori: A?a, a?a, a?a!" fa
cînd sa ?uiere ?-ul. ?i ad?ugind iar??i de trei ori: Nu mai spune, nu mai spune, nu
mai spune" cu un s accentuat ?i sonor, îl a?inti pe noul venit cu o privire atît de
încremenit?, îneît ochii îi c?p?taser? o expresie fixa ?i parca oarba, pentru ca, dup?
aceea, reînsufle?indu-se, sa continue:
A?adar, a?i venit la noi de buna voie, la noi ??tia care am c?zut atît de jos îneît do
ri?i sa ne oferi?i pentru un timp oarecare pl?cerea înso?irii dumneavoastr?. Ei, e
ste un lucru frumos. ?i ce termen v-a?i propus? Nu este delicat sa va pun o astf
el de întrebare. Dar a? fi extraordinar de curios sa aflu cît timp î?i acorzi atunci cîn
d tu e?ti acela care hot?r??te, iar nu Radaman?e.
Trei saptamîni, zise Hans Castorp cu o degajare nu lipsita de o anumita înfumurare de
îndat? ce sim?i ca este invidiat.
-O Dio, trei saptamîni! A?i auzit, domnule locotenent"? Nu e oare
aproape o impertinen?a sa spui: stau aici trei saptamîni ?i pe urma plec?
domnul meu, aici nu cunoa?tem o unitate de m?surat timpul care se
nume?te saptamîna, daca-mi îng?dui?i sa va dau aceasta informa?ie.
Unitatea noastr? cea mai mica este luna. Calculam în stil mare - acesta
este Privilegiul umbrelor. Mai avem ?i alte asemenea unit??i, dar toate
nt în stil mare. îmi îng?dui?i sa va întreb ce profesie exercita?i acolo jos,
n via?a, sau mai precis pentru care profesie va preg?ti?i? Vede?i, curio-
\ atea mea nu-?i impune nici o limita. C?ci ?i curiozitatea face parte
dlntre Privilegiile noastre.
68
THOMAS MANN
Dar va rog chiar, spuse Hans Castorp. îi d?du l?muririle cerute.
Inginer, constructor de vapoare! Dar e grandios! exclama Settem-brini. Va rog sa
fi?i convins ca socotesc aceast? profesiune minunata, cu toate ca aptitudinile
mele tind într-un sens complet diferit.
Domnul Settembrini este literat, interveni Joachim pu?in cam stingherit. A scri
s necrologul lui Carducci pentru ni?te ziare germane -Carducci, în?elegi tu.
?i se sim?i ?i mai stînjenit atunci cînd varul sau îl privi mirat ca ?i cum l-ar fi într
ebat: Dar ce ?tii tu despre Carducci? Tot atît de pu?ine ca ?i mine, cred."
întocmai, confirma italianul dînd din cap. Am avut cinstea sa vorbesc compatrio?ilo
r dumneavoastr? despre viata acestui mare poet ?i liber-cugetator, atunci cînd a m
urit. L-am cunoscut ?i pot sa ma socotesc elevul lui. La Bologna eram printre ce
i care îi consacram un adev?rat cult. Lui îi datorez ceea ce posed sub raportul cult
urii ?i al voio?iei. Dar vorbeam despre dumneavoastr?. Inginer constructor de va
poare? ?ti?i oare cît de mult cre?te?i în ochii mei? lata ca am pe nea?teptate prile
jul sa ma adresez dumneavoasrra ca unui reprezentant al unei întregi lumi a muncii
?i a geniului practic.
Dar, domnule Settembrini, deocamdat? nu sînt decît student ?i înc? abia la început.
Desigur, ?i orice început este greu. în general, orice munca ce merita acest nume e
ste grea, nu-i a?a?
Da, a?a este, lua-o-ar dracu'! zise Hans Castorp ?i vorbele îi tî?nira din adincul i
nimii.
Settembrini ridica iute sprîncenele.
ÎI invoca?i chiar ?i pe diavol pentru a va sus?ine afirma?ia? spuse el. Pe Satan în
persoana? ?ti?i, cred, ca marele meu profesor i-a închinat un imn?
Ierta?i-ma, cui? Dracului? întreba Hans Castorp.
Chiar lui. în ?ara mea este cîntat cîteodata, cu anumite ocazii solemne. O salute, o
Satana, o ribellione, o forza vindice della ragione-Este un cîntec m?re?! Dar e pu
?in probabil ca v-a?i referit la dracul acesta, care tr?ie?te într-o desavîr?ita în?el
egere cu munca. Acela la care v-a?i gîndit se înspaimînta de munca, ?i are toate motiv
ele sa-i fie teama, da.
MUNTELE VR?JIT
69
obabil ca v-a?i referit la celalalt diavol, despre care se spune ca nu tre-huie
sa-i dai nici m?car degetul cel mic de la mîna...
Toate acestea îi p?reau absolut ciudate bunului Hans Castorp. Nu .?glggea italiana
?i restul nu prea îi era pe plac. Miroseau toate a predica duminicala, de?i fusese
r? rostite pe un ton de flec?reala ?i aproape de gluma. Se uita la varu-sau, car
e las? ochii în jos, apoi zise:
- Vai, domnule Settembrini, dumneavoastr? îmi interpreta?i cuvintele într-un sens pre
a precis. Va asigur ca ceea ce am spus despre diavol n-a fost decît un fel de-a vo
rbi!
- Cineva, undeva, trebuie sa aib? spirit, f?cu Settembrini ?i privi melancolic în
aer. Apoi, însufle?indu-se, înveselindu-se ?i reluînd cu elegan?? discu?ia, continua:
Oricum, din vorbele dumneavoastr? am tras concluzia ca v-a?i ales o profesiune p
e cît de exigenta, pe atît de l?udabil?. Doamne, eu sînt umanist, un homo humanus ?i nu
ma pricep absolut deloc Ja chestiile astea inginere?ti, oricît de sincer ar fi res
pectul ce vi-l port. Dar îmi închipui ca teoria specialit??ii dumneavoastr? trebuie
sa ceara un cap limpede ?i lucid, iar practica un om dintr-o bucata, nu-i a?a?
- Bineîn?eles ca-i a?a, într-adevar, nu pot decît sa va dau dreptate, r?spunse Hans Ca
storp, silindu-se fara sa vrea sa se exprime ceva mai elocvent. Azi, exigen?ele
sînt considerabile, este preferabil sa nici nu te gînde?ti cît sînt de mari, altfel ri?t
i sa-?i pierzi curajul. Nu, nu-i deloc o gluma. Mai cu seama în cazul cînd nu e?ti d
eosebit de rezistent... Este adev?rat ca am venit aici doar ca oaspete ?i, a\înd în
vedere ca nu sînt viguros, a? min?i daca a? pretinde ca munca îmi da satisfac?ii deo
sebite. Din contra, ma obose?te ?i nu ma simt perfect s?n?tos decît atunci cînd nu f
ac nimic...
- De exemplu, acum?
-Acum? O, am sosit prea de curînd aici, sus, deci va pute?i închipui ca ma simt un p
ic tulburat. -Ah, tulburat!
- Da, de altfel nici n-am dormit prea bine, apoi micul dejun a fost în adev?r cam
copios... Sînt obi?nuit, fara îndoiala, cu o masa abundenta, msa cea de azi a fost p
rea suculenta pentru mine, too rich cum spun englezii. Pe scurt, ma simt pu?in c
am ap?sat ?i închipui?i-va ca în diminea?a asta n-am reu?it sa dau de gustul ?ig?ri
i! A?a ceva, va m?rturisesc, nu mi s-a mai întîmplat niciodat?, afara doar cînd eram
enos bolnav iar acum are un gust ca de iasca. A trebuit s-o arunc,
70
THOMAS MANN
fiindc? nu avea nici un sens sa ma chinuiesc cu fumatul. Sînte?i fum?tor daca-mi îng
?dui?i aceasta întrebare? Nu? în cazul acesta nu va pute?i imagina cît necaz ?i cîta am?
r?ciune poate s? însemne un asemenea lucru pentru cineva c?ruia îi place mult sa fum
eze, înc? din tinere?e, ca mine...
N-am nici o experien?a în privin?a asta, r?spunse Settembrini, ?i nu sînt deloc mîhnit
ca-mi lipse?te o asemenea experien?a. Numeroase spirite de elita ?i lucide au d
ispre?uit tutunul. Nici lui Carducci nu-i pl?cea. Radamante insa are sa va în?elea
g? perfect. Este un drept-credin-cios al viciului dumneavoastr?.
Ei, viciu, domnule Settembrini...
De ce nu? Trebuie sa spui lucrurilor pe nume, în mod limpede ?i energic. Procedînd a
stfel î?i înt?re?ti ?i-?i înal?i via?a. ?i eu am vicii.
Prin urmare, ?i consilierul aulic Behrens este un cunosc?tor în materie de ?ig?ri
. E un om încîntator.
G?si?i? A, prin urmare a?i ?i f?cut cuno?tin?a?
Da, adineauri, înainte de-a ie?i. Lucrurile s-au petrecut aproape ca un fel de con
sulta?ie, dar, în?elege?i, absolut sine pecunia. Imediat ?i-a dat seama ca sînt pu?i
n cam anemic. Apoi m-a sf?tuit s? urmez neap?rat acela?i regim ca ?i varul meu,
adic? sa stau culcat pe balcon cît mai mult ?i în acela?i timp m-a sf?tuit sa-mi iau
?i temperatura.
în adev?r? întreba Settembrini. Excelent! mai exclama el cu fa?a întoarsa în sus ?i rîse
asturnînd capul pe spate. Cum se spune în opera maestrului dumneavoastr?? Eu sînt pasar
arul, cel ve?nic voios, hopa, hopa tot a?a", pe scurt, e foarte amuzant. ?i-o sa
-i urma?i sfatul? Fara îndoiala. De ce n-a?i face-o? Al dracului om, Radamante ast
a! ?i, în adev?r, e ve?nic voios", chiar daca uneori cam for?at. înclina spre melanco
lie. Viciul nu-i mai prie?te, întrucît daca i-ar prii n-am mai putea vorbi de viciu
c?ci tutunul îl face melancolic ?i de aceea respectabila noastr? sor?-?efa ?ine rez
ervele sub cheie ?i nu-i da zilnic decît o por?ie redusa. Se zice ca se întîmpla sa ca
da uneori în ispita de-a fuia ?i atunci devine melancolic. într-un cuvînt: un suflet c
onfuz. A?i cunoscut-o cumva ?i pe sora-?efâ? Nu? O, dar asta e o gre?eala! Sînte?i n
edrept daca nu solicita?i cinstea de a-i face cuno?tin?a. Se trage din neamul vo
n Mylendonk, domnul meu! Deosebirea între ea ?i Venus de Medicis este ca acolo und
e zei?a î?i arata sînii, dînsa obi?nuie?te sa poarte un crucifix-
Ha, ha, e buna! rîse Hans Castorp.
MUNTELE VR?JIT
71
-Prenumele ei este Adriatica.
_ Asta mai lipsea! striga Hans Castorp. Asculta?i-ina, iat? ceva foarte ciudat!
Von Mylendonk ?i pe deasupra Adriatica. Suna ca ?i cum ar fi moarta de multa vre
me. î?i evoca ceva aproape medieval.
_ Stimatul meu domn, r?spunse Settembrini, aici sînt multe lucruri aproape medieva
le", cum va place sa va exprima?i. în ce ma prive?ie. am convingerea ca Radamante
al nostru n-a pus-o pe aceasta fosila ca supraveghetoare a palatului sau de spai
me decît dintr-o necesitate artistica, din nevoia de a p?stra unitatea de stil. Ei în
su?i este pictor - n-a?i ?tiut? Picteaz? în ulei. Ce vre?i, nu-i interzis, nu-i a?
a, fiecare este perfect liber... Iar doamna Adriatica spune cui vrea s-o asculte,
dar o spune ?i celorlal?i, c? o Mylendonk a fost stare?a unei m?n?stiri din Bon
n, pe Rin, pe la mijlocul secolului al XHI-lea. Este posibil ca ea îns??i sa fi v?
zut lumina zilei la scurt? vreme dup? aceea...
Ha, ha, ha! G?sesc ca sînte?i pu?in cam zeflemitor, domnule Settembrini.
Zeflemitor? vre?i sa spune?i: mali?ios? Da, sînt un pic mali?ios, zise Settembrini
. Necazul meu e ca sînt nevoit sa-mi irosesc mali?iozitatea cu teme atît de nenorocit
e. Sper, domnule inginer, ca nu ave?i nimic împotriva mali?iozit??ii. Pentru mine
este cea mai seînteietoare arma a ra?iunii împotriva puterilor întunericului ?i urî?enie
i. Mali?iozitatea este spiritul criticii, iar critica - elementul de baza aflat l
a originea progresului ?i iluminismului.
Apoi Settembrini trecu pe nea?teptate la altceva, începînd sa vorbeasc? despre Petrar
ca, pe care-l numi p?rintele timpurilor noi".
Sa nu uitam ca trebuie s? ne facem cura de odihna, spuse Joachim îngrijorat.
Literatul î?i înso?ise cuvintele cu un gest elegant al mîinii. Acum, cu 0 mi?care circ
ulara a degetelor îndreptate spre Joachim, curma scurt acest gest ?i spuse:
Locotenentul nostru se gr?be?te la serviciu, prin urmare, sa mergem ?] noi. Avem
acela?i drum la dreapta, pe drumul ce duce c?tre zidurile Puternicei Dis". Ah! V
ergiliu, Vergiliu! E neîntrecut, domnilor. Cred. evident, în progres. Dar Vergiliu d
ispune de metafore pe care nu le Poate g?si nici un autor modern.
°e drumul de întoarcere, Settembrini se apuca sa recite versuri latine?ti, cu accent
italian, dar se întrerupse în clipa în care o feti?cana ce
72
THOMAS MANN
locuia desigur în sat le ie?i în cale ?i începu sa zîmbeasca ?i sa fredoneze ?treng?re?t
e.
?, ?, ?, plescai el cu limba. Ei da, ei da, ei da! La, Ia, la! O, tu, dulce poru
mbi?a, vrei sa fii a mea? Uita?i-va numai cum ochii îi scînteiaza de o privire furi?a
t?", cita el doar Dumnezeu ?tie de unde luase citatul -apoi trimise ni?te bezele
spre fata care se îndep?rta stingherita.
E un adev?rat ?trengar", gîndi Hans Castorp, ?i ramase la aceasta p?rere cînd Settemb
rini, dup? ce se dovedi înclinat spre galanterie, se porni iar pe bîrfeala. Se lega
mai ales de consilierul aulic Behrens, î?i b?tea joc de picioarele lui foarte mari
?i socotea c? titlul l-ar fi primit de la un prin? bolnav de tuberculoza cerebr
ala. întreg ?inutul mai vorbea înc? despre via?a scandaloasa dusa de acest prin?, da
r Radamante închisese un ochi, apoi închisese amîndoi ochii, ?i astfel r?m?sese în contin
are consilier aulic", neclintit în titlul lui. De altfel, domnii ?tiau oare ca el f
usese cel care a inventat sezonul de var?? Da, el ?i nimeni altul. Meritul îi apar
?inea. Alt?dat? doar cei mai fideli dintre fideli ramîneau ?i vara aici. Atunci umo
ristul nostru", cu istea?a sa putere de p?trundere ce nu se las? influen?at?, de
monstra ca aceasta sup?r?toare stare de lucruri nu era decît rodul unei prejudec??
i. Drept urmare, stabili principiul câ, cel pu?in în ceea ce prive?te institutul sau,
cura din timpul verii trebuie considerat? nu numai ca recomandabila, ci mai ale
s ca deosebit de folositoare ?i aproape absolut necesara. ?i s-a priceput sa ras
pîn-deasca în rîndul celor interna?i aceste teorii, redactînd articole de popularizare pe
care le-a lansat prin presa. De atunci afacerile merg tot atît de bine vara ca ?i
iarna. Geniu!" preciza Settembrini. în-tu-i-?i-e!" mai adaug? el. Dup? care, trecînd
prin ascu?i?ul criticii toate sanatoriile din regiune, lauda, pe un ton destul d
e mu?c?tor, sim?ul comercial al proprietarilor. La cutare sanatoriu era profesoru
l Kafka... în fiecare an, de cum începea anotimpul critic al topirii z?pezilor, iar
bolnavii î?i exprimau dorin?a sa plece, profesorul Kafka se sim?ea obligat sa porn
easc? într-o c?l?torie de opt zile, f?g?duind sa dea autoriza?iile de plecare imed
iat dup? ce se va întoarce. Dar lipsea opt saptamîni, iar nenoroci?ii a?teptau ?i în t
reac?t fie spus vedeau cum cresc mereu notele de plata. Unii bolnavi afla?i tocm
ai la Fiume îl chemau la consulta?ie, el îns? nu pornea la drum înainte de a se fi dep
us în contul lui cel pu?in cinci mii de franci elve?ieni, opera?ie financiar? care
dur? întotdeauna cam vreo cincisprezece zile. Fire?te, a doua zi dup? s
osirea celebrissimului
MUNTELE VR?JIT 73
maestru, bolnavul se gr?bea sa moar?. Cît despre doctorul Salzmann. acesta îl învinuia
pe profesorul Kafka ca nu-?i p?streaz? cutate seringile pentru injec?ii ?i ca i
nfecteaz? bolnavii. ?i-a talpuit pantofii cu cauciucuri, spunea Salzmann, ca mor?
ii s? nu-l aud?; la care Kafka r?spundea c? la Salzmann, bolnavilor li se admini
stra o doza atît de considerabila din veselul dar al vi?ei-de-vie" fire?te, tot cu
scopul de-a rotunji facturile - încît oamenii mureau ca mu?tele, nu de ftizie, ci de
ciroza...
Continu? astfel, iar Hans Castorp rîse din toata inima ?i fara r?utate, auzind ace
st ?uvoi de invective debitate cu volubilitate. Locvacitatea italianului era deo
sebit de pl?cuta în puritatea >i preciziunea ei lipsita de orice accent str?in. De
pe buzele lui mobile cuvintele ?î?neau tari, limpezi, proaspete, folosea expresii
savante vii, mi?c?toare, utiliza pîna ?i flec?iunile gramaticale cu o satisfac?ie
atît de vizibila, atît de comunicativ? ?i plina de buna dispozi?ie, încît d?dea impresia
ca are spiritul prea limpede ?i prea prezent ca sa-l ia vreodat? gura pe dinain
te.
- Vorbi?i atît de nostim, domnule Settembrini, spuse Hans Castorp, cu atîta vioiciun
e, încît drept sa va spun nici nu ?tiu cum trebuie s-o calific.
- Plastic, nu? replica italianul faeîndu-?i vînt cu batista, de?i nu era cald, ci ma
i curînd r?coare. Acesta trebuie sa fie cuvîntul pe care-l c?uta?i. Vre?i sa spune?i
ca am un fel plastic de-a vorbi. Dar stai! exclama el. Ce vad? Acolo se plimba
judec?torii din infernul nostru! Ce spectacol!
In drumul lor, cei trei str?b?tuser? cam o jum?tate din calea de întoarcere. Sa fi
fost mul?umit? conversa?iei lui Settembrini, pantei domoale a drumului, sau într-
adevar se dep?rtaser? de sanatoriu; mai pu?in decît crezuse Hans Castorp - c?ci un
drum pe care-l facem pentru prima data este mult mai lung decît unul pe care-l cu
noa?tem - , dar oncum ar fi fost, drumul de înapoiere li se p?ru de o scurtime sur
prinz?toare. Settembrini avea dreptate, c?ci iata-i pe cei doi medici plim-bîndu-se
pe dîmbul din spatele sanatoriului, doctorul Behrens înainte, cu halatul alb ?i cea
fa rev?rsata, dînd din mîini ca din ni?te lope?i. iar în urrna lui doctorul Krokowski,
în halat negru, privind înjur cu un aer în care con?tiin?a ce-o avea despre valoarea
sa se manifesta cu atît mai evi-uent cu cît uzan?a profesionala îl silea sa mearg? în ur
ma ?efului sau.
- Ah, Krokowski! exclama Settembrini. Uite-l cum merge, el care unoa?te toate se
cretele doamnelor noastre. Observa?i, va rog, rafiiia-
entul simbolic al îmbracamin?ii lui. Umbla în negru pentru a arata ca
74
THOMAS MANN
domeniul special al studiilor sale este noaptea. Omul acesta n-are în minte decît un
singur gînd, iar acest gînd e mîr?av. Cum se face, dom-nule inginer, ca n-am vorbit înc
? despre el? A?i f?cut cuno?tin?a? Hans Castorp r?spunse afirmativ.
Ei, bine? Trebuie sa cred ca ?i el va este simpatic.
Nu ?tiu prea bine, domnule Settembrini. N-am stat de vorba decît foarte pu?in. ?i
apoi, nu-mi formez p?rerea prea repede. Ma uit mai îmi; la om ?i dup? aceea-mi spu
n: Prin urmare, a?a e?ti? Prea bine!...
Asta e o prostie! r?spunse italianul. Trebuie sa ave?i p?reri. Acesta este motiv
ul pentru care natura v-a înzestrat cu ochi ?i cu inteligen?a. Adineauri g?sea?i c
a vorbesc cu mali?iozitate; dar daca am facut-o, poate ca n-a fost fara o anume
inten?ie pedagogica. Noi, umani?tii, avem cu to?ii o vîna pedagogica... Domnii mei
, leg?tura istoric? dintre umanism ?i pedagogie explica leg?tura psihologica exi
stent? între ele. Nu trebuie sa li se r?peasc? umani?tilor func?ia de educatori nu
li se poate r?pi, deoarece ei sînt singurii depozitari ai tradi?iei demnit??ii ?i
frumuse?ii omului. Umani?tii au înlocuit odinioar? pe preo?ii care, în vremuri tulb
uri ?i inumane, puteau sa-?i aroge conducerea tinerelor genera?ii. De atunci, do
mnii mei, nu s-a mai ivit nici un tip nou de educator. Domnule inginer, pute?i sa
ma socoti?i retrograd, îns? în principiu, in abstracto, va rog sa ma în?elege?i cum t
rebuie, eu ramîn partizanul gimnaziului umanist...
Chiar ?i în ascensor mai continua sa le vorbeasc? cu lux de am?nunte ?i nu înceta decît
atunci cînd verii ajunser? la etajul al doilea. El însu?i urca pîna la al treilea, un
de ocupa o c?m?ru?a ce d?dea spre spatele sanatoriului, dup? cum spunea Joachim.
A?adar, n-are bani? întreba Hans Castorp în vreme ce îl înso?ea pe Joachim pîna în camera
re arata exact ca a lui.
într-adevar, zise Joachim, fara îndoiala ca n-are. Sau are tocmai atît cît sa-?i pl?tea
sc? între?inerea aici. Tat?l s?u a fost literat, ma în?elegi, ?i cred ca ?i bunicuL
Atunci, pricep, spuse Hans Castorp. Dar, în definitiv, e bolnav serios?
Dup? cîte sînt informat nu-i un caz grav, ci mai degrab? persistent, o forma care re
vine mereu. E bolnav de ani de zile, un timp a fost ?i plecat, îns? a fost repede s
ilit sa-?i reia locul aici.
MUNTELE VR?JIT
75
Bietul om! Tocmai el, care pare atît de entuziasmat de munca. De Itfel este extrem
de vorb?re? ?i trece cu mare u?urin?a de la o tema la lta Fa?a de feti?cana s-
a purtat pu?in cam obraznic, ceea ce, pe moment, m-a stingherit. Dar tot ce-a spu
s pe urma, despre demnitatea omeneasca, suna totu?i minunat, ca un discurs solemn
. Va vede?i des?
Sagacitate
Dar la aceasta întrebare Joachim nu mai putu s? r?spund? decît cu greutate ?i ininte
ligibil. Dintr-o cutie de piele ro?ie, capitonata cu catifea ?i a?ezata pe masa,
scosese un mic termometru ?i vîrîse în gura extremitatea unde se afla rezervorul cu me
rcur. îl ?inea pe stînga, sub limba, în a?a fel îneît instrumentul de sticla îi ie?ea piezi
dintre buze. î?i puse apoi o haina de casa, papucii ?i o bluza asem?n?toare cu o
tunica militar?, lu? de pe masa foaia liniat? pentru însemnarea temperaturii, un cr
eion ?i dup? aceea o carte, o gramatica ruseasca deoarece înva?? rusa, în speran?a c
a la serviciu, dup? cum spunea, asta i-ar putea crea anumite avantaje ?i astfel
echipat ie?i afara pe balcon ?i se întinse în ?ezlong, acoperindu-?i doar picioarele
cu o p?tura din par de c?mila.
Treab? care nu era chiar atît de necesara: în ultimul sfert de ora stratul de nori de
venise din ce în ce mai sub?ire, astfel ca soarele r?zb?tea cu o dogoare atît de est
ivala ?i de manifesta, îneît Joachim î?i ascunse capul sub un fel de acoperamînt de dril
alb care, cu ajutorul unui mic mecanism ingenios, se putea fixa pe sp?tarul sca
unului ?i apleca dup? pozi?ia soarelui. Hans Castorp î?i exprima admira?ia pentru
aceasta inven?ie. Voia sa a?tepte ca varul sau sa-?i ia temperatura, ?i-n r?stim
p pnvea cu aten?ie cum erau toate aranjate, cerceta sacul de dormit c?ptu?it cu
blana, aflat într-un col? al balconului (Joachim îl întrebuin?a m zilele friguroase) ?
i cu mîinile sprijinite pe balustrada se uita în gradina ?i spre terasa comuna, acum
plina de pacien?ii întin?i care citeau, scriau sau sporov?iau. De fapt, nu vedea
de aici decît o parte a terasei, vreo cinci ?ezlonguri.
- Cît timp trebuie sa ?ii chestia asta? întreba Hans Castorp întor-cîndu-se. Joachim rid
ica ?apte degete.
- Cu siguran?a ca au trecut cele ?apte minute ale tale.
Joachim f?cu semn din cap c? înc? nu. Pu?in mai tîrziu îsi scoase ermometrul din gura
?i îl privi spunînd totodat?:
76
THOMAS MANN
Da, timpul trece foarte încet cînd e?ti cu ochii pe el. îmi iau temperatura de patru or
i pe zi ?i o fac cu multa pl?cere, c?ci numai atunci j?, dai seama, de fapt, ce
reprezint? în realitate un minut ?au chiar ?apte minute cînd aici ne batem joc de ti
mp într-un mod îngrozitor.
Spui în realitate". Dar niciodat? nu po?i spune în realitate", obiecta Hans Castorp. S
t?tea cu un ?old lipit de balustrada, iar în albul ochilor avea vini?oare ro?ii. T
impul nu este deloc o realitate". Cînd ?i se pare lung e lung, cînd ?i se pare scurt
e scurt, dar cit de lung sau de scurt este în realitate, asta n-o ?tie nimeni.
Nu era obi?nuit sa filozofeze ?i totu?i sim?ea nevoia. Joachim replica:
Cum adic?? N-ai dreptate. Deoarece îl m?sur?m. Avem ceasornice ?i calendare ?i cînd
o luna a trecut, a trecut pentru tine, pentru mine ?i pentru noi to?i.
Asculta-ma cu aten?ie, spuse Hans Castorp ridicînd ar?t?torul în dreptul ochilor sai
tulburi. A?adar, un minut este tot atît de lung cît ?i se pare ?ie cînd î?i iei tempera
tura?
Un minut este atît de lung... dureaz? atîta cît îi trebuie secundarului sa parcurg? circ
mferin?a cadranului.
Dar afectivitatea noastr? înregistreaz? diferite timpuri. ?i de fapt... spun: de f
apt, repeta Hans Castorp apasîndu-?i ar?t?torul pe nas atît de tare ca-l îndoi, este v
orba de o mi?care, o mi?care în spa?iu, nu-i a?a7 Stai, a?teapt?! Deci, m?sur?m ti
mpul cu ajutorul spa?iului. Prin urmare, este aproape acela?i lucru ca ?i cum am
vrea ?a ma?uram spa?iul cu ajutorul timpului - ceea ce nu li se întîmpla decît oamenil
or lipsi?i cu desavîr?ire de spirit ?tiin?ific. De la Hamburg pîna la Davo?
sînt dou?zeci de ore da, cu trenul. Cu piciorul îns? cît timp este? Dar, în gînd? Nici
secunda!
Ia asculta, f?cu Joachim, ce te-a apucat? Am impresia ca ai ?i prins r?d?cini ai
ci, la noi.
Taci! Ast?zi sînt foarte lucid. A?adar, ce este timpul? întreba Hans Castorp ?i cu u
n deget î?i îndoi atît de brusc vîrful nasului încît acesta deveni palid ?i-i pieri tot sîn
e. Po?i sa-mi explici acest fenomen? Noi percepem spa?iul cu organele noastre de
sim?, cu ochii, cu pip?itul Perfect. Dar care este organul cu care percepem tim
pul? Po?i sa-nu precizezi? Vezi, iata-te încol?it. Cum îns? am putea m?sura ceva c?r
uia nu ?tim sa-i definim nici m?car o singura însu?ire? Noi spunem: timp11' trece.
Bine, n-are decît sa treac?. Cît despre posibilitatea de a-l m?sura.-
MUNTELE VR?JIT
77
Har a?teapt?! Adic?, pentru a fi posibil sa-l masori ar trebui sa se desf??oare în
mod uniform, ?i n-avem nici o dovada ca se întîmplâ într-adevar a?a. Pentru con?tiin?a
noastr? el se desf??oar? astfel, adic? noi presupunem acest lucru fiindc? este m
ai comod, dar da-mi voie sa-?i atrag aten?ia asupra faptului ca m?sur?torile noa
stre nu sînt decît ni?te conven?ii, ?i nu trebuie sa te superi pe mine...
_ Bine, spuse Joachim, ?i prin urmare nu-i decît o conven?ie ca termometrul m?soar?
la mine o temperatura cu patru linii mai mult decît e normal? Totu?i, din pricina
acestor linii sînt silit sa-mi fac veacul pe-aici ?i nu ma pot prezenta la servic
iul militar, ceea ce este în fapt dezgust?tor!
-Ai 37,5?
A început iar sa scad?. ?i Joachim însemna cifra pe foaia de temperatura. Asear? am a
vut aproape 38, din cauza sosirii tale. Tuturor celor ce primesc vizite li se ur
ca temperatura. ?i totu?i aceste vizite sînt o binefacere.
Acum plec, zise Hans Castorp. Mai am în cap o sumedenie de gînduri despre timp, pot
spune ca e un întreg complex de idei. îns? de data asta nu vreau sa te mai nec?jesc
cu asemenea chestiuni, pentru ca oricum ai prea multe linii. O sa mi le amintesc
pe toate ?i o sa revenim asupra lor mai tîrziu, poate dup? gustare. O sa ma chemi
la gustare, nu-i a?a? Acum ma duc ?i eu sa-mi fac cura de odihna, c?ci nim?nui
nu-i stric?, slava Domnului.
?i spunînd acestea trecu de cealalt? parte a peretelui de sticla, pe balconul unde
se g?seau a?ezate de asemenea un ?ezlong ?i o m?su?a, î?i lua din camera frumos a
ranjata volumul Ocean Steamships ?i p?tura moale de culoare ro?u-închis cu carouri
verzi, apoi se întinse.
Curînd se v?zu silit ?i el sa deschid? umbrela; de îndat? ce te culcai, ar?i?a soare
lui devenea insuportabila. Dar cel pu?in st?teai într-un chip deosebit de comod, f
apt pe care Hans Castorp îl constata imediat cu pl?cere - ba mai mult, nu-?i aduce
a aminte sa mai fi întîlnit un ?ezlong at't de comod. Scheletul f?cut dintr-un lemn
lustruit brun-ro?ietic, de o lorma pu?in demodata ceea ce nu era decît o fantezie
a gustului, c?ci duPâ toate aparen?ele scaunul era nou - avea o saltea ce se întinde
a de la P'cioare pîna la sp?tar, formata în realitate din trei perne ?i acoperita cu
0 Pînza groasa. Mai mult, în dreptul cefei era o perna prinsa cu un ?iret, nici pre
a moale, nici prea tare, învelita cu o pînza brodat?, care-?i înde-Phnea foarte bine r
olul. Hans Castorp î?i sprijini bra?ul de suprafa?a lata 'ucioasa a rezematorii, c
lipi ?i se odihni fara sa recurg? la Ocean
78
THOMAS MANN
Steamships ca sa se distreze. V?zut printre arcadele balconului, peisajul aspru
?i s?rac, îns? sc?ldat într-o lumina limpede, p?rea un tablou înr?mat. Hans Castorp îl p
rivi dus pe gînduri. Deodat? î?i aminti ceva ?i spuse cu glas tare în lini?tea din jur
:
Cred ca fata care ne-a servit micul dejun e pitica.
Pst! f?cu Joachim. Mai încet. Da, este pitica. Ei ?i?
Nimic. înc? n-am apucat sa vorbim despre asta.
Apoi continua sa viseze. Cînd se întinsese în ?ezlong era ora zece. Trecu o ora. Era o
ora obi?nuit?, nici lung?, nici scurta. Cînd ajunse la cap?tul ei, peste casa ?i
gradina r?suna un gong, întîi departe, apoi mai aproape ?i pe urma iar??i departe.
Gustarea, zise Joachim, ?i Hans Castorp îl auzi cum se scoal?. Hans Castorp socoti
ca ?i pentru el cura de odihna se sfîr?ise ?i intra
în camera sa se aranjeze pu?in. Cei doi veri se întîlnira pe coridor ?i coborîra împreuna.
Hans Castorp spuse:
Ei da, aici se sta admirabil culcat. Ce fel de ?ezlonguri sînt astea? Daca ar fi p
osibil, a? cump?ra ?i eu unul sâ-l iau cu mine la Hamburg, c?ci întins pe el te sim?
i ca-n paradis. Sau crezi cumva ca Behrens le-a comandat în mod special, construit
e dup? indica?iile sale?
Joachim nu ?tia. î?i scoaser? pardesiele ?i intrar? pentru a doua oara în sufragerie
, unde masa era în toi.
De atîta lapte proasp?t, întreaga sala era sc?ldata într-o lumina alburie: în fa?a fiec?
rui scaun se g?sea un pahar mare, de cel pu?in o jum?tate de litru.
Nu, declara Hans Castorp dup? ce î?i relua locul la cap?tul mesei, între croitoreasa
?i englezoaica, ?i-?i desf?cu resemnat ?ervetul, de?i mai sim?ea ap?sarea prime
i mese. Nu, continua el, de lapte sa ma fereasc? Dumnezeu, nu beau niciodat?, ia
r la ora asta mai pu?in ca oricînd. Nu cumva au din întîmplare bere porter? ?i cu o po
lite?e plina de menajamente puse piticei aceasta întrebare. Din nefericire, nu avea
u. Dar ea îl asigura ca-i va aduce bere Kulmbacher ?i, în adev?r, îi aduse. Era consist
enta, întunecata, cu o spuma bruna ?i înlocuia de minune porterul. Hans Castorp bau
cu l?comie un pahar cam de jum?tate de litru. Mînca apoi cîteva felii de carne rece
cu pîine pr?jit?. Dup? aceea se aduser? fulgi de ov?z ?i iar??i mult unt ?i fructe
. La urma î?i las? doar ochii sa i se odihneasc? pe felurile de mîncare, fiind incap
abil sa mai înghit? ceva. Privi de asemenea ?i la cei din jurul sau constata ca de
data aceasta
MUNTELE VR?JIT
79
rupul nu i se mai p?rea atît de uniform: individualit??ile ie?eau în eviden?a.
Toate locurile de la masa erau ocupate, afara de acela din fa?a lui, de la celal
alt cap?t, care, dup? cum afla, era rezervat doctorului. C?ci în m?sura în care ocup
a?iile le îng?duiau, medicii luau masa împreuna cu pacien?ii, schimbînd de fiecare dat
a locul, astfel ca se rezerva în capul fiec?rei mese un scaun pentru medici. Acum
nici unul nu era prezent; se spunea ca sînt cu to?ii într-o opera?ie. Tînarul cu musta
?a intra iar??i, î?i l?s? brusc b?rbia în piept, apoi se a?eza cu o înf??i?are îngrijora
ta ?i moroc?noasa. lata ca ?i tînara blonda ?i slaba ap?ru la locul ei. mîneîndu-?i ia
urtul cu lingura, ca ?i cum ar fi fost singurul lucru ce se putea mînca. De data a
sta, lînga ea ?edea o mica doamna batrîna ?i vioaie care tot tr?nc?nea în ruse?te c?tr
e tînarul cel t?cut, iar el o privea îngrijorat, r?spunzîndu-i doar prin mi?c?ri de ca
p, cu expresia unui om care are un gust amar în gura. In fa?a lui, al?turi de batrîn
a doamna, ceva mai departe, st?tea o alta tînara nostima, cu pieptul impozant, cu
parul ?aten ?i frumos ondulat, cu ochii rotunzi, c?prui, copilaro?i ?i cu un mic
rubin la mîna-i frumoasa. Rîdea mult ?i vorbea mereu ruse?te, numai ruse?te. Se num
ea Maiusia, dup? cît auzise Hans Castorp. în treac?t observa ca Joachim pleca ochii
cu o expresie severa atunci cînd ea rîdea ?i vorbea.
Settembrini intra pe u?a laterala ?i rasucindu-?i musta?a înainta c?tre locul sau,
la cap?tul mesei situate piezi? fa?a de aceea ocupata de Hans Castorp. Abia se
a?eza ca tovar??ii de masa izbucnir? în hohote de rîs. farâ îndoiala ca plasase vreuna d
in r?ut??ile sale. Hans Castorp îi recunoscu de asemenea ?i pe membrii Clubului jum
?t??ilor de plâmîni". Hermine Kleefeld pa?i c?tre masa ei pe partea cealalt?, aproap
e de u?a verandei, privind cu ochi fara expresie ?i-l saluta pe tînarul cu buzele
rasfrînte care î?i tr?sese jacheta într-un chip atît de pu?in cuviincios. Palida, doamna
Levi st?tea al?turi de grasa ?i pistruiata Iltis, printre necunoscu?i, la dreapt
a lui Hans Castorp, la o masa situata în diagonala.
- Uite-?i vecinii, spuse Joachim cu jum?tate de glas c?tre varul sai», apleeîndu-se în
ainte. Perechea trecu pe lînga Hans Castorp ndreptîndu-se c?tre ultima masa din dreap
ta, prin urmare la masa rusilor de rînd", la care o familie cu un b?iat urît începuse «a
manînce cu l?comie mari cantit??i de porridge. B?rbatul era de o construc?ie P apînd
a, cu obrajii cenu?ii ?i scofîlci?i. Purta o haina de piele bruna ?i
80
THOMAS MANN
era înc?l?at cu ghete de fetru, prinse cu catarame. Nevasta-sa, la fel de micu?a ?
i slaba, era coco?ata, sub o p?l?rie cu penaj care se clatin? la fiece pas, pe n
i?te cizmuli?e de iuft cu tocuri înalte, iar la gît avea o e?arfa cam murdara. Hans
Castorp îi privi pe amîndoi cu o lipsa de respect care de obicei îi era str?ina ?i a c
?rei brutalitate o resim?i chiar el; dar îns??i aceasta brutalitate îi f?cu o oareca
re pl?cere. Ochii îi erau în acela?i timp indiferen?i ?i indiscre?i. Cînd, în aceea?i cl
ipa, u?a de sticla din stînga lui fu izbita cu un vuiet zorn?itor la fel ca la mic
ul dejun, Hans Castorp nu mai tresari ca diminea?a, ci doar se strîmba cu oarecare
plictiseala; iar cînd voi sa-?i întoarc? privirea într-acolo, g?si ca toate acestea îi
cer un efort prea mare ?i nu merita atîta osteneala. A?a se f?cu ca nici de data a
ceasta nu reu?i sa stabileasc? cine anume maltrata u?a cu atîta nep?sare.
De fapt, acest aperitiv cu bere, care de obicei nu avea asupra lui decît un efect
destul de moderat, în sensul ca-l îngreuna, de data aceasta îl ame?ise ?i-l paralizase
iar el, îndurîndu-i consecin?ele, se sim?ea de parca ar fi primit un pumn în mijlocul
frun?ii. Pleoapele îi erau grele ca plumbul ?i-?i d?du seama ca limba nu mai ascu
lta nici de cel mai elementar imbold atunci cînd, din polite?e, încerca sa între?in? o
conversa?ie cu englezoaica; trebui chiar sa fac? un mare efort pentru a izbuti
sa schimbe direc?ia privirii, iar la toate acestea se mai adaug? nesuferita fier
bin?eala a fe?ei care atinsese aceea?i intensitate ca ?i în ajun: avea senza?ia ca
obrajii îi sîn? umfla?i de fierbin?eala, respira cu greutate, inima îi b?tea înfundat ca
 un ciocan înf??urat în cîrpe, ?i daca suferin?a nu se transforma în durere atroce, fapt
ul se datora impresiei ca î?i sim?ea capul ca ?i cum ar fi inhalat de doua sau de
trei ori cloroform. Ca prin vis observa ca doctorul Krokowski sosise, în sfîr?it, ?i
se a?ezase la masa, chiar în fa?a sa. dar era o impresie vaga, m?car ca doctorul îl
fixa de mai multe ori cu o privire deosebit de p?trunz?toare în timp ce discuta c
u doamnele din dreapta iui - nu fara ca tinerele, adic? înfloritoarea Marusia ?i s
frijita consumatoare de iaurt sa-?i plece ochii în fa?a sa cu un aer smerit ?i pud
ic. Dar facînd abstrac?ie de toate aceste senza?ii, Hans Castorp se ?inu bine, ba
chiar mînui cu?itul ?i furculi?a cu o deosebita îndemînare. Iar cînd varul sau îi f?cu sem
n cu capul ?i ?e ridica. s>e scula la rîndul lui, se înclina fara sa priveasc? spre
tovar??ii de masa ?i ie?i cu pas ferm în urma lui Joachim.
MUNTELE VR?JIT
81
_ Oare cînd mai facem o cura de odihna? întreba el, în timp ce ' eau djn cl?direa sana
toriului. Din cîte îmi pot da seama, e cel mai hun lucru de f?cut aici. A? vrea sa f
iu de pe acum culcat în minunatul meu ?ezlong. Mergem departe?
Un cuvînt în plus
_ Nu, zise Joachim, ?i, de altfel, nici n-a? putea merge prea departe. De obicei
, la ora asta, daca am posibilitatea, cobor sa dau o raita prin sat pîn? în pia??. M
ai vezi pr?v?liile ?i oamenii ?i faci cump?raturi cînd ai nevoie de ceva. înainte de
masa st?m culca?i înc? vreo ora ?i dup? aceea ne întindem iar??i pîna la patru.
Coborîra în plin soare pe drumul pe care sosiser?, trecui a cursul de apa ?i liniile
înguste, avînd în fa?a ochilor versantul drept al v?ii: Micul Schiahorn, Turnurile Ve
rzi ?i Dorfbergul, denumiri pe care Joachim i le în?ir? una dup? cealalt?. Dincolo
se afla, la o oarecare în?l?ime, cimitirul din Davos-Dorf înconjurat cu zid ?i pe ca
re Joachim i-l arata tot cu bastonul. Apoi ie?ir? la drumul mare care, pu?in s?l
tat deasupra fundului v?ii, ducea de-a lungul povîrni?ului ce cobora în terase.
De fapt, nu se mai putea vorbi despre un sat; adic? nu-i r?m?sese decît numele. St
a?iunea climaterica îl înghi?ise în întregime, întinzîndu-se din ce în ce mai departe c?tre
trarea v?ii, iar acea parte a a?ez?rii ce purta numele de Dorf' se unea fara vreo
schimbare vizibila cu partea zisa Davos-Platz". Pretutindeni erau hoteluri ?i pe
nsiuni, toate împodobite cu verande, balcoane ?i terase pentru odihna, dar se g?sea
u raspîndite pe amîndoua versantele ?i mici locuin?e particulare unde se puteau închir
ia camere; de o parte ?i de alta erau case noi; pe unele Por?iuni nu se afla nic
i o cl?dire, iar priveli?tea se deschidea c?tre Paji?tile verzi din fundul v?ii.
..
Cuprins de o arz?toare dorin?a pentru obi?nuita sa desf?tare, Hans Lastorp aprin
se iar??i o ?igara ?i datorita berii b?ute reu?i, cînd ?i cînd, sPre marea lui satis
fac?ie, sa simt? un pic din aroma rîvmta cu ardoare: Qestul de rar ?i de pu?in, fa
ra îndoiala ba mai trebui sa fac? ?i un oarecare efort pentru a avea o senza?ie ce
aducea de departe cu obi?nuita Pl?cere a fumatului, în vreme ce îngrozitorul gust de
iasca st?ruia. Inca-Pabil sa se acomodeze cu sl?biciunea, lupta un timp pentru
o desf?tare sau se ascundea sau nu ap?rea decît vag, de parca ?i-ar fi b?tut joc
82
THOMAS MANN
de el, iar pîna la sfîr?it, obosit ?i scîrbit, arunca ?igara. Cu toata toiO-peala de c
are era cuprins se sim?ea obligat din polite?e sa continue 0 conversa?ie ?i se c
hinuia sa-si aminteasc? lucrurile atît de deosebite pe care, chiar în diminea?a acee
a, ar fi vrut sa le spun? despre timp". Dar î?j d?du seama ca uitase ?i ca nu-i mai
r?m?sese nici o urma cît de mica din întregul complex", ca mintea lui nu mai re?inea
nici cea mai m?runta idee despre timp. In schimb începu sa vorbeasc? despre anumi
te chestiuni legate de organismul omenesc într-un fel cu totul neobi?nuit.
Cînd î?i mai iei temperatura? întreba. Dup? cina? Da, asta-i bine. Atunci organismul e
în plina activitate, astfel ca temperatura poate fi înregistrata precis. Sper ca Be
hrens a glumit cînd m-a sf?tuit sa-mi iau temperatura iar Settembrini, cînd a auzit
despre asta, a rîs în hohote, a?a ca n-are nici un rost sa mi-o iau. De altfel, nici
nu am termometru.
Ei, f?cu Joachim, acesta ar fi lucrul cel mai neînsemnat. N-ai decît sa-?i cumperi u
nul. Aici se g?sesc pretutindeni termometre, aproape în fiecare pr?v?lie.
Dar la ce bun? Nu, cura de odihn? o în?eleg, vreau s-o urmez cu regularitate, îns? p
entru mine, ca vizitator, ar fi prea mult sa-mi iau ?i temperatura, treab? pe ca
re prefer sa v-o las vou?, celor de aici, de sus. M?car daca a? putea sa-mi dau
seama, continua Hans Castorp ducîndu-?i ca un îndr?gostit amîndoua mîinile la inima, de
ce-mi bate inima în halul asta e atît de îngrozitor ?i de o bucata de vreme nu ma gîndes
c decît la asta. Vezi tu, ai batai de inima cînd e?ti în ajunul unei foarte mari bucur
ii sau, dimpotriv?, cînd ?i-e frica de ceva, pe scurt cînd e?ti nelini?tit, nu-i a?a
? Dar cînd inima se apuca sa bata de capul ei, f?r? motiv, ca sa zic a?a, g?sesc c
a e ciudat ?i alarmant, în?elegi ce vreau sa spun, e aproape ca ?i cum trupul ar t
rai de unul singur ?i n-ar mai avea nici o leg?tura cu sufletul, asemenea unui t
rup neînsufle?it daca se poate spune a?a, un trup care îns?, de fapt, n-ar fi tocmai
mort m?car ca a?a ceva nu exista - ?i care ?i-ar duce totu?i o existen?a absolu
t activa ?i independenta: i-ar cre?te parul, unghiile ?i toate i-ar func?iona pe
rfect, atît sub raportul fizic cît ?i chimic cum se spune - fiind dominat de fapt de
o activitate extrem de vioaie...
Ce sînt expresiile astea? întreba Joachim cu un accent de mustrare deliberata. O act
ivitate extrem de vioaie?
Poate ca punînd aceasta întrebare se r?zbuna oarecum pentru observa?ia ce i-o f?cuse
varul sau, în aceea?i diminea?a, în leg?tura cu talgerele.
MUNTELE VR?JIT 83
_ Dar a?a este! Exista o activitate plina de vioiciune! Prin urmare, de ce g?se?
ti expresia nepotrivita? întreba Hans Castorp. De altfel, am nomenit-o doar în treac
?t. Nu voiam sa spun decîl atît: ca este nelini?ti'01" ?i chinuitor sa consta?i ca t
rupul tr?ie?te ?i se pre?uie?te pe sine fara sa aib? nici o leg?tura cu sufletul
, a?a cum se întîmpla cu aceste b?t?i de inima fara motiv. E?ti ispitit sa le cau?i u
n sens, adic? vrei sa g?se?ti o stare de suflet în stare sa le corespunda, o bucur
ie sau o teama care le-ar justifica oarecum a?a cel pu?in mi se întîmpla mie ?i nu p
ot vorbi decît despre mine.
- Da, da, f?cu Joachim cu un oftat. Cînd ai febra lucrurile se petrec în felul acest
a. Atunci d?inuie?te în trup o activitate extrem de vioaie", ca sa ma folosesc de c
uvintele tale, ?i se prea poate ca, în aceasta situa?ie, sa începi sa cau?i, fara sa
vrei, o stare sufleteasca, cum spui Iu. prin care întreaga agita?ie ce te stapîne?t
e sa dobîndeasca oarecum un sens ra?ional... Numai ca toate lucrurile astea despre
care vorbim sînt extrem de triste, mai zise el cu o voce tremur?toare ?i t?cu; la
care Hans Castorp se margini sa ridice din umeri la fel cum îl v?zuse pe Joachim
facînd în ajun.
O bucata de vreme î?i continuara drumul în t?cere. Apoi Joachim întreb?:
- Ei, î?i plac oamenii de aici? Ma refer îndeosebi la cei de la masa noastr?...
Hans Castorp lua o expresie de totala indiferen?a.
- Doamne, zise el, nu mi se par prea interesan?i. La celelalte mese cred ca sînt m
ai interesan?i, dar poate ca nu-i decît o simpla impresie. Doamna Stohr ar trebui
sa-?i mai spele parul, prea e unsuros. Iar Mazurka asta, sau cum o cheam?, mi se
pare ca e pu?in cam toanta. Tot timpul î?i baga batista în gur? de atîta rîs.
Joachim rîse cu pofta cînd auzi cum varul lui deformase numele fetei.
- Mazurka este extraordinar, exclama el, insa daca nu te superi, se nume?te Mar
usia - este aproape acela?i lucru ca ?i M?ria. Da, este într-ade-var prea g?l?gioa
sa, adaug?. ?i totu?i ar avea toate motivele sa fie mai Potolita, c?ci e într-adev
ar destul de bolnava.
- N-ai spune, observa Hans Castorp. Pare atît de s?n?toasa! în orice caz, n-ai b?nui
ca e bolnava de piept.
?i încerca sa-i arunce varului sau o privire plina de iste?ime, îns?
dese
open ca fa?a bronzata a lui Joachim era plina de pete a?a cum sînt
84
THOMAS MANN
chipurile înnegrite de soare cînd sîngele se retrage din obraji ?i Ca gura i se strîmbas
e într-un mod jalnic, iar aceasta înf??i?are trezi în tînarul Hans Castorp o teama nel?m
urita, care-l hot?rî sa schimbe irne-diat subiectul discu?iei ?i sa se informeze d
espre alte persoane, încercind sa uite cit mai repede atît de Marusia cit ?i de expr
esia fe?ei lui Joachim, ceea ce de altfel îi reu?i de minune.
Englezoaica cu ceaiul de m?ce?e se numea Miss Robinson. Croitoreasa nu era croito
reasa, ci profesoara la liceul de fete din Konigsberg ?i de aceea se exprima atît
de corect. Se numea domni?oara Engelhart. Cît despre batrîna doamna vioaie, de?i Joa
chim se g?sea aici de multa vreme, nu ?tia nici m?car cum o cheam?. In orice caz
, era batrîna m?tu?a a tinerei fete care mînca iaurt, ?i îi ?inea tov?r??ie la sanator
iu chiar de la venire. Dar dintre cei ce mîncau la masa lor, cel mai grav atins er
a doctorul Blumenkohl, Leo Blumenkohl din Odesa tînarul acela cu musta?a ?i cu fa?
a atît de îngrijorata ?i întunecata. Tr?ia aici, sus, de foarte mul?i ani...
Mergeau acum pe un trotuar foarte urban strada principala a unei sta?iuni cu ren
ume interna?ional. întîlneau vizitatori ai sta?iunii care hoin?reau, în majoritate tin
eri, celibatari în haine de sport ?i cu capul descoperit, de asemenea ?i doamne fa
ra p?l?rie ?i cu fuste albe. Auzeai vorbindu-se ruse?te ?i engleze?te. Magazine
cu vitrine elegante ?e ?ineau lan? pe dreapta ?i pe stînga, iar Hans Castorp, a c?
rui curiozitate se lupta cu o oboseala febrila, trebui sâ-?i for?eze ochii ca sa v
ad?, ?i se opri multa vreme în fa?a unui magazin de galanterie b?rb?teasc? pîna sa s
e poat? convinge ca vitrina era bine amenajata.
Apoi dadura peste o rotonda cu o galerie acoperita, unde concerta o orchestra. A
ici era cazinoul balnear. Pe mai multe terenuri de tenis, partidele erau în plina d
esf??urare. Tineri zvel?i ?i b?rbieri?i, cu pantaloni de flanel proasp?t c?lca?i
si mînecile suflecate pîna la coate, jucau în pantofi cu t?lpi de cauciuc, avînd ca par
tenere tinere fete bronzate, îmbr?cate în alb ?i care, luîndu-?i avînt, se în?l?au deodat?
în soare pentru a lovi cît mai de sus mingea de culoarea cretei. Pe terenurile bine în
tre?inute p?rea ca plute?te o pulbere de faina. Cei doi veri se a?ezar? pe o ban
ca libera, sa priveasc? jocul ?i sa-l comenteze.
- Tu nu joci niciodat? aici? întreba Hans Castorp.
N-am voie, r?spunse Joachim. Trebuie sa st?m culca?i, mereu culca?i... Settembr
ini spune neîncetat ca tr?im la orizontala sintcm ni?te orizontali, afirma el, est
e una din glumele lui proaste. Cei care
MUNTELE VR?JIT
85
J°
acâ aici sînt s?n?to?i, s?u o fac de?i le este interzis. De altfel nici nu "joac? pr
ea serios o fac mai mult pentru costume... ?i fiindc? veni vorba de lucruri inte
rzise, mai sînt ?i alte jocuri oprite care totu?i se practic?, de pilda pocherul,
iar într-unui dintre hoteluri chiar ?i petits chevaux - împotriva c?rora, la noi, pe
deapsa prev?zuta este excluderea din sanatoriu, întrucît se pare c? e tot ce poate f
i mai daunatoi. Totu?i se mai g?sesc vreo cî?iva care, dup? controlul de noapte, c
oboar? si se duc s? mizeze. Prin?ul care i-a conferit lui Behrens titlul de cons
ilier aulic r> ?tergea în fiecare noapte.
Hans Castorp abia putea sa asculte. ?inea gura întredeschisa, c?ci nu putea respir
a pe nas decît cu mare greutate, de?i nu avea guturai. Inima îi b?tea în contratimp cu
muzica, fapt care-i d?dea o chinuitoare senza?ie de sufocare. ?i, prada acestei
impresii de dezordine ?i contrarietate, tocmai a?ipise cînd Joachim îi reaminti c?
era vremea sa se întoarc?.
F?cur? drumul înapoi aproape fara sa scoat? vreo vorba. Hans Castorp se împiedica ch
iar, o data sau de doua ori, în plina strada ?i zîmbi cu un aer melancolic, clatinînd
din cap. Portarul ?chiop îi conduse cu ascensorul pînâ la etajul lor. Se desp?r?ir? cu
un scurt la revedere", în fa?a num?rului treizeci ?i patru. Hans Castorp se îndrepta
de-a lungul camerei pînâ la balcon unde se pr?v?li, a?a cum era, pe ?ezlong ?i - fa
ra a se mai osteni sa-?i îndrepte pozi?ia c?zu într-o picoteala dureroasa, a?î?ata de
b?t?ile iu?i ale inimii.
Fire?te, o femeie!
Cît dura starea aceasta nu-?i d?du seama. îns? cînd sosi momentul,
gongul suna. Dar nu te chema la masa chiar imediat, ci î?i reamintea
doar ca trebuie s? te preg?te?ti, iar Hans Castorp o ?tia ?i de aceea
ramase culcat pîna ce vibra?ia metalica se amplifica a doua oara ?i apoi se
ndepart?. Cînd Joachim traversa camera ca sa vina sa-l ia, Hans Castorp
voi sa-?i schimbe hainele, îns? de data aceasta Joachim nu-i mai înga-
Ul- Ura ?i dispre?uia nepunctualitatea. Cum s? progresezi ?i sa te
'îsân?to?e?ti ca sa fii m stare sa-?i faci serviciul, zise el. daca e?ti prea
ene? ca s? respec?i orele de masa? Spunînd asta avea desigui dreptate,
Hans Castorp nu reu?i decît sa-l fac? sa observe ca el, daca nu era
°lnav, în schimb pica de somn. Prin urmare se spal? iute pe mîini. apoi
orîrâ m sufragerie pentru a treia oara.
86
THOMAS MANN
Pacien?ii se rev?rsau prin cele doua u?i. Mai intrau ?i pe u?ile de ]a veranda c
are erau deschise, ?i astfel în curînd erau a?eza?i cu to?ii la cele ?apte mese, ca
?i cum nu le-ar fi p?r?sit niciodat?. Cel pu?ini asta era impresia ce-o avea Han
s Castorp fire?te ca era o impresie absurda ivita ca dintr-un vis, dar de care m
intea sa înce?o?ata nu putu cîteva clipe sa se apere ?i în care g?si chiar o anumita p
l?cere; de altfel, de mai multe ori în timpul mesei încerca sa ?i-o readuc? ?i de fi
ecare data reu?i sa ob?in? o iluzie perfecta. Vioaia doamna batrîna îi vorbea din no
u, în graiul acela neîn?eles, doctorului Blumenkohl care st?tea piezi? în fa?a ei ?i a
sculta cu fa?a îngrijorata. Slabanoaga str?nepoata mînca în sfîr?it altceva decît iaurt, a
dic? o creme d'orge groasa pe care fetele de serviciu o aduseser? în farfurii; totu
?i nu înghi?i decît vreo cîteva linguri?e. Ca sa-?i în?bu?e rîsul, dr?g?la?a Marusia î?i vî
ura batista ce raspîndea parfum de mandarine. Miss Robinson citea acelea?i scrisor
i cu scrisul rotund, pe care le mai citise ?i de diminea?a. Era evident ca nu ?t
ia o boaba nem?e?te ?i nici nu voia sa ?tie. Dintr-o cavalereasca polite?e, Joach
im îi spuse în engleze?te cîteva cuvinte despre starea vremii, la care ea îi r?spunse mo
nosilabic, pentru ca apoi sa recada în mu?enie. Cît prive?te pe doamna Stohr cu bluz
a ei de lîna ecoseza, fusese supusa unui control medical, iar acum povestea totul în
am?nun?ime, cu o afectare vulgara, încre?indu-?i buza superioara peste din?ii de
iepure. în dreapta sus, se v?ic?rea ea, «e mai aud zgomote, ba mai mult, în spatele um
?rului stîng respira?ia este foarte redusa, a?a ca e silita sa mai stea cam vreo c
inci luni, adic? atît cît îi spusese batrînul". în vulgaritatea ei. consilierului aulic Be
rens îi zicea batrînul". De altfel se arata foarte indignata ca batrînul" nu st?tea azi
la masa lor. Dup? tournee" (voia sa spun?: potrivii ordinei), ast?zi la prînz era rîn
dul mesei lor, în vreme ce batrînul" st?tea la masa vecina din stînga (?i în adev?r, cons
ilierul aulic Behrens se g?sea acolo ?i-?i încruci?ase mîinile enorme în fa?a farfuriei
). Dar fire?te, acolo st?tea grasa doamna Salomon de la Amsterdam care, întotdeaun
a, venea decoltata la masa, iar batrînul" sim?ea, evident, o deosebita pl?cere, fapt
pe care ea, doamna Stohr, nu putea sa ?i-l explice, deoarece cu prilejul fiec?r
ei vizite medicale el putea sa vad? la doamna Salomon orice ?i cît poftea. Mai apo
i, povesti cu un fel de ?u?oteala provocatoare ca asear?, în sala de odihna comuna
care se g?sea pe acoperi? - se stinsese lumina, ?i asta cu un scop pe care doamn
a Stohr îl califica drept transparent". Batrînul" b?gase de seama >' f?cuse o g?l?gie
atît de mare, încît fusese auzit de întregul stabiliment-
MUNTELE VR?JIT
87
nar nici de data asta, fire?te, vinovatul n-a fost descoperit, cu toate ca u era
necesar sa fi f?cut studii universitare ca sa banuie?ti ca f?pta?ul era evident
, c?pitanul Miklosich, de la Bucure?ti, pentru care nu era niciodat? prea întuneri
c cînd se afla într-o societate de doamne un b?rbat care n-avea nici cea mai redusa
cultura, cu toate ca purta corset ?i care, din punct de vedere moral, era o fiar
a, un animal de prada da, o fiara, repeta doamna Stbhr cu glasul sugrumat în timp
ce sudoarea îi brobonea ?i fruntea ?i buza superioara. Tot Davosul, din sat ?i pîna-
n centru, a început sa-?i dea seama cam ce fel de raporturi între?inea el cu so?ia c
onsulului general Wurmbrandt din Viena, în privin?a aceasta, abia daca se mai poat
e vorbi despre ni?te legaturi ascunse. C?ci c?pitanul nu numai ca intra cîteodata
chiar de diminea?a în camera so?iei consulului, în vreme ce ea mai esie înc? în pat, dar
apoi asista pîna ?i la toaleta ei, ba, mar?ea trecuta n-a ie?it din odaie decît în zo
ri, cam pe la ora patru -de altfel, infirmiera tînarului Franz, de la num?rul nou?
sprezece, a c?rui opera?ie de pneumotorax, f?cuta de curînd. n-a reu?it, a dat pes
te el, ?i în marea ei încurc?tura a gre?it u?a astfel ca s-a pomenit deodat? în camera
procuiorului Paravant din Dortmund... în cele din urma, doamna Stohr se mai ocupa
o buna bucata de vreme ?i de un institut cosmic" ce se afla în sat ?i de unde î?i cum
p?ra apa de gura - iar Joachim continua sa se uite fix în farfurie.
Prînzul ea tot atît de minunat preg?tit pe cit de bogat. în afara de supa foarte hr?ni
toare, mai cuprindea înc? alte ?ase feluri. Dup? pe?te, venea o mîncare de carne con
sistenta, cu garnituri, apoi o mîncare de legume servita aparte, friptura de pasar
e, o pr?jitura care în ceea ce prive?te gustul nu era mai prejos decît cea din ajun
?i, în sfîr?it, brînza ?i fructele. Fiecare fel era oferit de doua ori ?i nu în zadar. F
arfuriile se umpleau ?i la cele ?apte mese se mînca, nu gluma - sub tavanul boltit
domnea o pofta de mîncare leonina, o foame de lup, la care ai fi asistat cu pl?ce
re daca n-ar fi f?cut în acela?i timp o impresie oarecum nelini?titoare, ba chiar d
ezgust?toare. Aceasta poft? de mîncare n-o aveau, în ziua aceea, numai oaspe?ii vese
li, care flecareau aruncîndu-?i cocoloa?e pîine, ci ?i cei t?cu?i, posomori?ii care
la un moment dat ramîncau cu capul în mîini ?i privirea în gol. Un tînar de la masa vecina
din stînga, Un licean judecind dup? vîrsta, cu mînecile prea scurte ?i cu lentile gro
ase ?i îotunde la ochelari, taîa în buc??ele mici tot ce îngr?m?dise în nurie, prefacîndu-l
într-o pasta informa înainte de-a le mînca; apoi se Pleca peste masa ?i începea sa înfule
ce, trecîndu-?i din cînd în cînd
88
THOMAS MANN
?ervetul pe sub ochelari ca sa-?i ?tearg? ochii nu se ?tie daca de lacrimj sau d
e sudoare.
în timpul prînzului doua incidente atrasera aten?ia lui Hans Casiorp atît cît îi îng?duia s
area în care se g?sea. Mai întîi - pe cînd mînca pe?te -cineva trînti iar u?a de sticla. Ha
s Castorp tresari îndîrjit ?i în supaiarea lui furioasa î?i spuse ca de data asta trebui
a neap?rat s? afle cine-i vinovatul. ?i nu numai ca o gîndi, ci chiar murmura din vîr
ful buzelor, atît de importanta i se p?rea aceasta chestiune. Trebuie sa ?tiu!" ?op
ti el cu o pornire p?tima?a, în a?a fel încît Miss Robinson ?i profesoara îl privir? mir
ate. Se întoarse deci spre stînga, câscînd larg ochii pu?in cam injecta?i.
O doamna traversa sufrageria, o femeie, mai degrab? o fat?, de statura mijlocie, îm
br?cata cu o jacheta alba ?i o fusta colorata, cu parul de un blond ro?cat pe ca
re-l purta în cozi simple, împletite în jurul capului. Mare lucru nu v?zu Hans Castorp
din profilul ei, de fapt nu v?zu mai nimic. Calea farâ zgomot, fapt care crea un
contrast ciudat cu zgomotoasa intrare, c?lca straniu de u?or, îndreptîndu-se cu capul
pu?in aplecat înainte c?tre ultima mas? din stînga, a?ezata perpendicular pe u?a ve
randei, prin urmare la masa ru?ilor bine", cu o mîna în buzunarul vestei de lîna ce i se
lipea de corp, iar cu cealalt? ridicat? la spate î?i aranja parul la ceafa. Hans
Castorp privi aceast? mîn? - dispunea de un sim? deosebit ?i de facultatea de a fac
e aprecieri critice în ceea ce prive?te mîinile, ?i cînd se afla în fa?a unor cuno?tin?e
noi avea obiceiul s?-?i pironeasc? ochii asupra mîinilor. Nu era chiar a unei doa
mne, aceasta mîna care ?inea p?rul, nefiind nici îngrijit?, nici fin?, cum erau de o
bicei mîinile femeilor din cercurile pe care le frecventa Hans Castorp. Destul de
lata ?i cu degetele scurte, avea ceva copil?resc ?i primitiv, ceva din mîna unei ?
col?ri?e; era limpede ci unghiile ei nu ?tiau ce-i manichiura, c?ci erau t?iate
ca vai de lume, întocmai ca la o ?col?ri?a, iar pe margini pieli?a era pu?in irita
ta, parînd a fi victima acelui viciu ce-l au unele persoane de a-?i roade unghiile.
De altfel, Hans Castorp î?i d?du seama de aceasta mai curînd prrntr-o vag? impresie
, decît cu propriii s?i ochi -întrucit se afla la o distan?a apreciabila. Dînd din cap
, întîrziata î?i saluta tovar??ii de masa ?i a?ezîndu-se cu spatele c?tre sala, lînga doct
orul Krokowski care prezida acolo, se întoarse ?i privi lumea, ?inîndu-?i mereu p?ru
l cu mîna trecuta peste um?r deasupra capului - fapt care-i îng?dui lui Hans Castorp
s? observe în treac?t ca avea pome?ii obrajil°r
MUNTELE VR?JIT
89
oeminen?i ?i ochii îngu?ti... Vâzînd-o. sim?i ca-I atinge foarte u?or o nedeslu?it? am
intire despre ceva ?i cineva...
Fire?te, o femeie!" se gîndi ?i iar??i murmura cuvintele atît de ,-jjjpgde încît profeso
ara, domni?oara Engelhart, în?elese cc-a spus. ?i biata fat? bâtrîna zîmbi cu duio?ie.
_ E doamna Chauchat, spuse ea. E atît de neglijcnla! Dar o femeie delicioasa.
?i ro?ea?a pufoas? a obrajilor domni?oarei Engelhart se accentua. lucru care se în
tîmpla ori de cîte ori deschidea gura.
- Fran?uzoaic?? întreba Hans Castorp cu asprime.
-Nu, e rusoaic?, r?spunse domni?oara Engelhart. Poate so?ul ei este francez sau
numai de origine franceza, nu ?tiu prea bine.
- O fi cel de-acolo, zise Hans Castorp înc? îndîrjit ?i arata spre un domn cu umerii c
?zu?i de la masa ru?ilor bine".
- O, nu, nu-i aici, replica profesoara. Ba chiar n-a fost niciodat? aici, ad?ug?
ea; aici nu-l cunoa?te nimeni.
- Ar trebui s? închid? u?a cum se cuvine, zise Hans Castorp. O trînte?te mereu. Est
e o lips? de polite?e.
Iar profesoara, primind lec?ia cu un zîmbet umil, de parca ea îns??i ar fi fost vino
vat?, nu mai pomeni nimic de doamna Chauchat.
Al doilea incident s-a produs cînd doctorul Blumenkohl a p?r?sit sufrageria pentru
cîteva minute atît ?i nimic mai mult. Deodat?, expresia de dezgust de pe fa?a i se a
ccentuase, privise un punct fix undeva în gol, apoi cu un gest discret împinsese sca
unul ?i ie?ise. în acel moment îns?, ap?ru în lumina ei cea mai cruda vulgaritatea far
a limite a doamnei Stohr care, satisf?cut? f?r? îndoiala de a se ?ti mai pu?in bol
nav? decît Blumenkohl, îi înso?i plecarea cu comentarii pe jum?tate comp?timitoare ?i p
e jum?tate dispre?uitoare.
-Nenorocitul! Iat? înc? unul care o sa dea în curînd ortul popii, zise ea. V?d c? iar?
?i se duce sa stea de vorba cu Heinrich cel Albastru'".
Farâ nici o re?inere, rostise cu încapâ?înarea caracteristica oamenilor M?rgini?i expres
ia caraghioas? de Heinrich cel Albastru", iar Hans Castorp, auzind cum o roste?te
, trecu printr-o senza?ie în care spaima se împletea cu pofta de îîs. De altfel, doctoru
l Blumenkohl se întoarse dup? cîteva minute, tot atît de discret cum ie?ise, î?i relua l
ocul ?i ncepu s? mânînce. Mînca ?i el mult, luînd de doua ori din fiecare fel. ârâ s? scoa
o vorb?, cu înf??i?area Iui îngrijorat? ?i rezervat?.
90 THOMAS MANN
Apoi prînzul se sfîr?i: mul?umit? unui serviciu îndemînatic pitica în special, era o fiin
a cu picioare sprintene nu durase decît o ora. Hans Castorp, respirînd greu ?i fara
sa-?i dea prea bine seama cum urcase, se g?si iar??i culcat pe minunatul sau ?ez
long, în firida balconului, c?ci dupa-amiaza, pîna la ora ceaiului, se desf??ura iar
o cura de odihna, cea mai însemnata din cursul zilei ?i care trebuia respectata c
u stricte?e. Picotind, cu inima zvîcnindu-i, st?tea culcat ?i respira pe gura, între
cei doi pere?i de sticla opaca ce-l separau de Joachim de o parte ?i de pereche
a rusa de cealalt?. Cînd se folosi de batista, o v?zu p?tata de sînge, îns? nu avu ene
rgia necesara sa se alarmeze, cu toate ca era destul de grijuliu în leg?tura cu s?
n?tatea sa, avînd o fire ce înclina pu?in spre o capricioasa ipohondrie. De data ace
asta, aprinzînd iar??i o M?ria Mancini, o fuma pîna la cap?t, f?r? s?-i pese daca-i
simte sau nu gustul. Ame?it, nelini?tit si vis?tor, medita la felul straniu în car
e se comporta aici. De doua sau de trei on pieptul îi fu zguduit de un fel de rîs in
terior, cînd se gîndi la odioasa expresie pe care o întrebuin?ase doamna Stohr în vulgar
itatea ei.
Domnul Albin
Jos. în gradin?, o adiere de vînt flutura din cînd în cînd drapelul fantezist pe care era
eprodus caduceul medicinei. Cerul se acoperise iar??i în întregime. Soarele se dep?r
tase ?i imediat se las? o r?coare aproape neverosimila. Terasa comuna de odihna
p?rea plina; r?zb?teau de acolo, de jos, doar rîsete înfundate si zvon de flec?reala
.
Domnule Albin, va implor, azvîrli?i cu?itul, vîrî?i-l în buzunar, o sa se întîmple o neno
ire! se v?ic?rea o tremur?toare voce de femeie.
?i:
Preabunule domn Albin, pentru numele lui Dumnezeu, cru?a?i-ne nervii ?i ascunde?
i din fa?a ochilor no?tri aceasta cumplita unealta uciga?a, interveni o alta, la
care un tînar blond, cu ?igara în gura. ?e/ind pe marginea primului ?ezlong, r?spun
se pe un ton impertinent:
Pentru nimic în lume! Doamnele vor binevoi sa-mi îng?duie sa ma joc pu?in cu cu?itul
meu! Da, fire?te, este un cu?it excep?ional de bine ascu?it. L-am cump?rat la C
alcuta, de la un vraci orb... ?i-l vîra pe gît, ?> imediat dup? aceea boy-ul sau se
ducea sa-l scoat? din pamînt, de la ° distan?a de cincizeci de metri... Dori?i sa-l
vede?i? Taie mult mai bine
MUNTELE VR?JIT
91
un brici. Este suficient sa-i atingi t?i?ul ca patrunde-n carne ca-n nt A?tepta
?i, o sa vi-l arat mai de aproape... ?i domnul Albin se ridica. Izbucni un ?ipat
 general. Ei, ?i-acum ma duc sa-mi caut revolverul!
spuse
domnul Albin. O sa va intereseze mai mult. E un lucru extraordi-
nar de afurisit. Are o pulere de percu?ie... Ma duc în camera sa-l aduc.
- Domnule Albin, domnule Albin, sa nu face?i una ca asta! r?sunar? mai multe gla
suri.
Dar domnul Albin &e preg?tea sa ias? din sala de odihna ca sa urce în camera sa, f
oarte tînar, leganîndu-se în mers, cu o fa?a trandafirie de copil ?i cu mici tuleie de
puf de-a lungul urechilor.
- Domnule Albin, striga o doamna în urma lui, mai bine v-a?i lua pardesiul, imbrac
a?i-l, asculta?i-ma pe mine, faceti-mi pl?cerea asta. Acum ?ase sapt?mîni z?cea?i în
pat cu o pneumonie, iar acum sta?i aici tara pardesiu, nici nu va gîndi?i m?car s
a va înveli?i ?i, pe deasupra, mai ?i fuma?i. Asta înseamn? sa face?i ceva p
este puterile omene?ti, pe cuvîntul meu de onoare, domnule Albin.
Dar el, plecînd, nu r?spunse decît printr-un rîs batjocoritor ?i peste cîteva minute se în
toarse cu revolverul. Atunci doamnele începur? sa ?ipe ?i mai proste?te decît adinea
uri ?i se auzi cum mai multe dintre ele încercau sa sar? de pe scaune, c?ci se împie
dicau în pleduri ?i c?deau.
- Privi?i-l cît este de mic ?i de str?lucitor, spuse domnul Albin, dar daca apa? a
ici, mu?ca... Izbucnir? alte ?ipete. E înc?rcat, fire?te, continua domnul Albin. ?
ase gloan?e sînt vîrîte în butoia?ul acesta, care se învîrte?te cu o gaura la fiecare trage
e... De altfel, nu l-am cump?rat ca sa glumesc, spuse el si, observînd ca efectul
vorbelor lui sc?dea, îl las? sa cada în buzunarul de la piept, apoi se rea?eza pe sc
aun picior peste picior ?i-?i aprinse o noua ?igara. Nicidecum ca sa glumesc, re
peta el ?i-?i strînse buzele.
- Atunci de ce? De ce? întrebar? cîteva voci înfiorate de presim?iri. fc îngrozitor! str
iga una dintre ele, la care domnul Albin d?du din cap.
- Vad ca începe?i sa în?elege?i, zise el. De fapt, cu acest scop îl P?strez, continua
el înceti?or dup? ce, cu toata pneumonia sa îecenta,
»ase în piept o mare cantitate de fum pe care o zvîrli brusc afara. îl ?in sa-l am la înde
mîna in ziua în care voi g?si ca circul asta de-aici devine
ln cale-afara de plictisitor ?i cînd xoi avea cinstea sa va salut. Chestiunea este
destul de simpla... Am studiat-o îndeaproape ?i sînt
Xat asupra celui mai bun mijloc de-a sfîr?i. (La cuvîntul sfîr?i" se auzi
n l'pat.) Sa l?sam inima deoparte... Nu rm-ar fi prea u?or sa nimeresc
92
THOMAS MANN
drept în ea... De aceea prefer sa distrug con?tiin?a chiar în miezul ei introducînd un
mic ?i dr?g?la? corp str?in în acest organ atît de intere, sânt... ?i domnul Albin î?i în
drepta degetul ar?t?tor c?tre craniul blond cu parul tuns scurt. Aici trebuie sa
-l pun ?i domnul Albin scoase iar??i din buzunar revolverul nichelat, iar cu ?ea
va î?i atinse tîmpla aici, deasupra arterei... Chiar ?i fara oglinda, este o treaba s
igura...
Atunci r?sunar? pe diferite tonuri proteste rug?toare, printre care se amesteca
chiar ?i un puternic hohot de plîns.
Domnule Albin. domnule Albin, lua?i revolverul de la tîmpla, nu suportam a?a ceva!
Domnule Albin, sînte?i tînar, o sa v? vindeca?i, o sa va întoarce?i în lume ?i o s? va
bucura?i de o mare popularitate, pe cuvîntul meu de cinste. Dar pune?i-va pardesiu
l, întinde?i-vâ, înveh?i-va ?i urma?i tratamentul. Nu mai goni?i masorul cînd vine sa va
fric?ioneze cu alcool. L?sa?i fumatul, domnule Albin, auzi?i, va rugam s-o face
?i de dragul vie?ii dumneavoastr?, al tinerei ?i pre?ioasei dumneavoastr? vie?i!
îns? domnul Albin ramase neînduplecat.
Nu, nu, zise el, lasa?i-ma, e mai bine a?a, va mul?umesc. N-am refuzat niciodat
? nimic unei femei, dar în?elege?i-ma ca zadarnic încerci sa opre?ti roata destinulu
i. Sînt aici de trei ani... m-am saturat ?i la mine nu se mai prinde a?adar, pute?
i sa mi-o lua?i în nume de rau? Nu am leac, doamnele mele privi?i-ma, a?a cum stau
aici, nu am leac - ?i chiar consilierul aulic nu ascunde eviden?a decît de forma
?i pentru prestigiu. Prin urmare îngadui?i-mi mica libertate ce decurge din acest
fapt. E ca la liceu, o dat? ce se hotarîse ca o sa ramîi repetent, nu te mai întreba n
imeni de lec?ii ?i nu mai aveai nimic de f?cut Sînt copt, în sfîr?it, pentru aceasta f
ericita stare. Nu mai trebuie s? mi?c nici un deget, nimic nu mai are importan?a
, îmi ba? joc de toate. Dori?i ciocolata? Servi?i-v?! Nu, nu ma s?r?ci?i, am gr?mez
i de ciocolata în camera. Am acolo, sus, opt bomboniere, cinci pachete marca Gala
Pe?er ?i patru jum?t??i de kilogram de ciocolata Lindt. Toate acestea mi le-au t
rimis in timpul pneumoniei doamnele din sanatoriu...
De undeva, o voce de bas ceru sa se fac? t?cere. Domnul Albin scoase un mic hoho
t de rîs - un rîs ?treng?resc ?i sacadat în acela?i timp. în sala de odihna se f?cu imed
iat lini?te, o lini?te atît de adînca de parc? s-ar fi destr?mat un vis, o vraja; ?i
într-un chip ciudat cuvintele rostite continuara sa r?sune în golul t?cerii. H?ns C
astorp ciuli urechea pîn? cînd totul se stinse ?i m?car c? domnul Albin îi ap?rea cam
nerod. nu se putu st?pîni sa nu resimt? oarecare invidie. îl impresionase puter-
MUNTELE VR?JIT
93
ic mai ales exemplul luat din via?a de ?coala, deoarece el însu?i r?m?sese repetent
într-a ?asea, ?i-?i amintea destul de bine de acea nepasaie pu?in cam umilitoare,
îns? caraghioasa ?i pl?cuta, de care aproape ca se bucurase cînd în ultimul trimestru
p?r?sise cursa, putînd sa rida de toat? t?r??enia". Dar acum gîndurile îi erau tulburi
?i risipite ?i-i era greu sa le precizeze. I se p?rea, mai ales, ca onoarea est
e o treaba care prezint? avantaje considerabile, dar ca nici îu?inea nu are mai pu
?ine, ba chiar c? avantajele acesteia din urma sînt aproape nelimitate. ?i în vreme
ce, cu titlu de experien?a, încerc? sa-?i închipuie starea sufleteasca a. domnului A
lbin ?i sa-?i imagineze ce putea s? semnifice a fi eliberat definitiv de jugul o
noarei ?i a te bucura ve?nic de foloasele de nep?truns ale ru?inii, un sentiment
de o voluptate s?lbatica îl înspaimînta ?i-i accelera b?t?ile inimii vreme de cîteva cli
pe.
Satan face propuneri dezonorante
Mai tîrziu î?i pierdu cuno?tin?a. Dup? ceasul sau era trei ?i jum?tate cînd îl trezi o c
onvorbire ce se desf??ura în spatele peretelui de sticla din stînga: doctorul Krokow
ski, care la ora aceasta f?cea vizita fara consilierul aulic, discuta în ruse?te cu
perechea prost crescut?; se interesa, pare-se, de starea s?n?t??ii so?ului ?i c
erea sa i se arate foaia de temperatura. Dup? aceea î?i continua drumul, îns? nu de-a
lungul balconului ci, ocolindu-l pe acela al lui Hans Castorp, se întoarse prin c
oridor ?i intra în camera lui Joachim. Fara un motiv aparent, Hans Castorp g?si pu
?in cam umilitor faptul ca putea fi evitat ?i neglijat în felul acesta, de?i n-ar
fi dorit sa ramîna între patru ochi cu doctorul Krokowski. Era, fara îndoiala, s?n?tos
?i nu i se acorda nici o aten?ie c?ci aici, la ace?ti oameni, e de la sine în?ele
s ca cine are cinstea sa fie s?n?tos nu prezint? nici un interes ?i deci nu e co
nsultat, dar acest lucru îl enerva pe tînarul Castorp.
Doctorul Krokowski z?bovi doua sau trei minute la Joachim, dup? care porni în cont
inuare de-a lungul balconului, iar Hans Castorp îl auzi Pe varul sau spunînd ca e vr
emea sa se scoale ?i sa se preg?teasc? pentru gustarea de dupa-amiaza.
~ E în regula, spuse el ?i se scul?.
94
THOMAS MANN
Avea îns? ame?eli din pricina ca st?tuse întins atîta timp, iar somnolen?a nepl?cuta îi în
ierbîntase din nou obrajii, cu toate ca pe de alta parte îi era cam frig poate din c
auza ca nu se învelise destul de bine.
Se spal? pe ochi ?i pe mîini, î?i aranja parul ?i hainele ?i se întîlni cu Joachim pe co
ridor.
L-ai auzit pe acest domn Albin? întreba el în vreme ce coborau împreuna scara.
Fire?te, r?spunse Joachim. Individul acesta ar trebui pus la punct. Ne tulbura t
oata odihna de dupa-amiaza cu flec?reala )ui ?i felul în care enerveaz? doamnele
nu poate avea alt rezultat decît sa le întîrzie îns?n?to?irea cu cîteva saptamîni. E o
grava indisciplina. Dar oare va voi cineva sa fac? pe denun??torul? ?i apoi, ce-
i drept, asemenea discursuri sînt foarte binevenite ca divertisment.
Crezi ca-i posibil, întreba Hans Castorp, ca el sa ia în serios chestia aia cu treaba
este sigura", cum s-a exprimat, ?i sa se împu?te?
Desigur, r?spunse Joachim, nu-i deloc imposibil. Asemenea lucruri se întîmpla aici,
sus. Acolo, pe versantul celalalt, în p?dure, cu doua luni înainte de sosirea mea s-
a spînzurat un student care era aici de multa vreme. In primele zile dup? venirea
mea s-a vorbit mult despre aceasta întîmplare.
Hans Castorp casca nervos.
Da, nu ma simt prea bine Ia voi, îl l?muri el, ?i n-a? putea sa-?i spun de ce. Est
e foarte posibil sa nu mai pot ramîne ?i sa fiu silit sa plec mi-ai lua-o în nume de
rau?
Sa pleci? Ce te-a apucat? striga Joachim. E o prostie. Abia ai sosit. Cum po?i s
a-?i dai seama chiar din prima zi?
Dumnezeule, e tot prima zi? Nu pot scap? de impresia ca sînt de multa vreme, de fo
arte multa vreme la voi aici. sus.
Sa nu începi iar??i sa ma ame?e?ti cu medita?iile tale asupra timpului! exclama Joa
chim. M-ai z?p?cit destul azi-diminea?a.
Nu, fii lini?tit, am uitat totul, îi replica Hans Castorp. Am uitat tot în ceea ce p
rive?te complexul. A trecut ?i, de altfel, pentru moment, nici nu mi-e capul pre
a limpede... Prin urmare, acum vom lua ceaiul.
Da, ?i pe urma ne reîntoarcem la banca de azi-diminea?a.
Fie. Dar sper ca n-o sa mai dam peste Settembrini. Mi-e peste putin?a sa mai ia
u parte azi la o discu?ie spirituala ?i cred ca-i mai bine sa ?i-o spun de pe ac
um.
MUNTELE VR?JIT
95
în sufragerie se ofereau toate b?uturile prev?zute pentru ora aceasta. \liss Robin
son bea din nou ceai ro?u de m?ce?e, în timp ce nepo?ica jnînca iaurt cu lingura. Pe
deasupra, mai era lapte, ceai, cafea, ciocolata, ba pîna ?i supa concentrata de c
arne, iar to?i pacien?ii care, dup? masa copioasa de la prînz, petrecuser? doua or
e culca?i, erau ocupa?i acum sa întind? cu sîrguin?a unt pe felii mari de cozonac cu
stafide.
Hans Castorp ceruse ceai în care muia biscui?i. Gusta ?i pu?ina marmelada. Se uit?
atent la cozonacul cu stafide, dar se cutremura în adev?r la gîndul ca ar putea mînca
. Se g?sea din nou, pentru a patra oara, la locul lui, sub bolta împodobita cu mot
ive simple, în sala cu ?apte mese. Pu?in mai tîrziu, aproape de ora ?apte, se afla p
entru a cincea oar?, de data aceasta pentru cina. în intervalul scurt ?i neînsemnat f
?cur? o plimbare pe versantul povîrnit al muntelui, pîn? în apropierea unui mic pîrîu dru
ul fiind acum plin de numero?i pacien?i, astfel încît cei doi veri trebuira s? salut
e adesea dup? care urm? o noua cur? de odihna, pe balcon, care abia daca dura o
ora ?i jum?tate, o cura f?cuta în graba ?i parca lipsita de însemn?tate. în tot acest
timp, Hans Castorp fu scuturat de frisoane violente.
Pentru cina î?i schimba hainele cu con?tiinciozitate ?i mînca între Miss Robinson ?i p
rofesoara, sup? de zarzavat, friptura la tava ?i la gr?tar, doua buc??i dintr-un
tort în care erau de toate: pricomigdale, crem? de unt, ciocolat?, gem, crema de
migdale, iar la urm? o bucata de brînza minunat? cu pîine de secara. Ceru iar??i o s
ticla de bere de Kulmbach. Dar dup? ce b?u o jum?tate de pahar mare, î?i d?du seam
a c? ar face bine s? se întind? în pat. Capul îi vîjîia. pleoapele îi erau ca de plumb, ini
a îi b?tea ca o mica tob?, iar spre marele lui chin nu putea s? scape de impresia
ca dr?g?la?a Marusia care se aplecase asupra farfuriei ?i-?i ascundea fa?a înd?r?tu
l mîinii împodobite cu micul rubin rîdea de ei, cu toate ca f?cea nenum?rate eforturi
sa nu-i dea nici un pnlej. Ca de foarte departe o auzi pe doamna Stohr povestind
sau facînd ni?te afirma?ii atît de absurde, încît se întreba din ce în ce mai tulburat dac
înc? mai auzea bine sau daca, din întîmplare, vorbele doamnei Mohr nu se pref?ceau în c
apul sau în absurdit??i. Preciza ca ?tie sa pre-Pare dou?zeci ?i opt de feluri dif
erite de sosuri de pe?te - avea curajul s"° m?rturiseasc?, m?car c? so?ul ei o sf?
tuise s? nu vorbeasc? despre asta. Nu pomeni despre asta, îi spusese. Nu te vor cre
de, ?i chiar daca te VOr crede, nu vor face decît sa rida!" ?i totu?i ea ?inea sa
spun? azi, mc? ° data, c? ?tie sa prepare dou?zeci ?i opt de feluri de sos de pe?t
e. A i se p?ru înspaimînt?tor bietului Hans Castorp; se îngrozi, î?i duse
I.
96
THOMAS MANN
mina la frunte ?i uita sa mestece ?i s? înghit? un dumicat de pîine de secara cu Che
ster pe care-l avea în gura. Sculîndu-se de la masa înc? îi mai avea în gura.
Ie?ir? pe u?a de sticla din stînga, pe u?a fatala care era ve?nic izbita ?i d?dea în
 holul din fa?a. Aproape to?i pacien?ii o luar? în aceasta direc?ie deoarece se p?
rea ca, la ora aceea, dup? cina, în hol si în saloanele al?turate avea loc un fel de
reuniune. Majoritatea pacien?ilor st?tea în picioare, discutînd în grupuri mici. La d
oua mese pliante se juca: domino la una, bridge la cealalt?, unde jucau îndeosebi
tinerii, printre care domnul Albin ?.i Hermine Kleefekl. Ca distrac?ie, printre
altele, mai erau cîteva aparate optice: un stereoscop prin lentilele c?ruia se ved
eau unele fotografii aflate în interiorul lui, de exemplu, un gondolier vene?ian an
emic, într-o pozi?ie teapana; apoi mai era un caleidoscop în forma de luneta, de al
c?rui ocular î?i lipeai ochiul pentru ca, învîrtind u?or o roti?a din?ata, sa pui în mi?
care o întreaga fantasmagorie multicolora de stele ?i de arabescuri; în sfîr?it, se mai
g?sea ?i o toba ce se învîrtea ?i în care se introducea un film de cinematograf, dup?
care prin orificiul din fa?a puteai vedea un morar încaierat cu un co?ar, un înv???
tor aplicînd o corec?ie unui ?colar, salturile pe sîrma ale unui acrobat ?i o pereche
de ??rani într-un dans tirolez. Hans Castorp, cu munile Teci pe genunchi, privi cît
va timp în fiecare dintre aceste aparate, în?îrzie pu?in ?i lînga masa de bridge unde in
curabilul domn Albin, cu buzele dispre?uitoare mînuia c?r?ile cu gesturi neglijent
e de om de lume. într-un col? al camerei st?tea doctorul Krokowski angajat într-o di
scu?ie prieteneasca ?i vioaie cu un grup de doamne, printre care se aflau doamna
Stbhr, doamna Iltis ?i domni?oara Levi, ascultîndu-l. Obi?nui?ii de la masa ru?ilo
r bine, formînd o ga?ca intima, se retrasesera în salona?ul apropiat, care nu era de
sp?r?it de sala de jocuri decît prin draperii. în afara de doamna Chauchat mai erau:
un b?rbat tînar, cu barbi?on blond, înf??i?are nepasatoare, pieptul c?zut ?i ochii
exoftalmici; o tînara foarte bruna, de un tip original ?i hazliu, cu cercei de aur
?i parul lînos; în plus, mai era ?i doctorul Blumenkohl care se al?turase grupului,
precum ?> doi tineri cu umerii c?zu?i. Doamna Chauchat purta o rochie albastra
cu guler de dantela alba. Forma centrul cercului, a?ezata pe canapea, înd?r?tul un
ei mese rotunde, situate în fundul camerei mici, cu fa?a întoarsa c?tre salonul de j
ocuri. Hans Castorp se uita nu fara dispre? la aceasta femeie prost crescut? ?i
gmdi în sinea lui: îmi aminte?te ceva. dar n-a? putea sa spun ce anume..." Un lungan
de vreo treizeci de ani, a' c?rui par începuse a se rari, cînta de trei or la micul
piin de culoare
MUNTELE VR?JIT
97
bruna mar?ul nup?ial din Visul unei nop?i de var?, apoi, raspunzînd la jjj?jjntea cît
orva doamne, începu sa cînte pentru a patra oara aceea?i bucata, nu îns? fârâ a le privi în
ochi pe fiecare, adînc ?i t?cut.
_ Este îng?duit sa ?tiu cum va sim?i?i cu s?n?tatea, domnule inginer? îl întreba Sette
mbrmi care, cu mîinile în buzunare, se plimba indiferent printre pacien?i; se apropi
ase acum de Haas Castorp...
Avea aceea?i haina cenu?ie, f?cuta dintr-un fel de stofa flau?ata ?i aceia?i pan
taloni cadrila?i de culoare deschisa. Surise cînd se adresa lui Hans Castorp, iar
acesta sim?i din nou c? se dezmetice?te la vederea buzelor ce se unduiau cu o fi
ne?e batjocoritoare sub linia curba a must??ii negre. De altfel, se uita la itali
an cu un aer destul de nating, cu gura c?zuta ?i ochii congestiona?i.
- Ah! dumneavoastia sînte?i, zise el. Domnul din timpul plimb?rii de azi-diminea??
, de ling? banca, de colo sus. pe care l-am... aproape de pîrîu... V-am recunoscut,
fire?te, imediat. Va rog sa ma crede?i, continua el, de?i î?i d?dea foarte bine se
ama ca n-ar trebui sa i-o spun?, ca la prima vedere v-am luat drept un fla?netar
. A fost fara îndoiala curata prostie din partea mea, adaug? vazînd ca Settembrini îi
arunca o privire rece ?i p?trunz?toare, adic? o idio?enie fara seam?n! De altfel
înc? n-am în?eles cum a fost cu putin?a...
- Nu va nelini?ti?i, n-are nici o importan?a, îi replica Settembrini dup? ce, vrem
e de o clipa, mai arunca asupra tîn?rului o privire iscoditoare. ?i cum v-a?i petr
ecut ziua prima zi a ?ederii dumneavoastr? în acest loc de divertisment?
- Mul?umesc, bine. Strict regulamentar, r?spunse Hans Castorp. Mai ales în pozi?ie
orizontala", cum va place dumneavoastr? sa va exprima?i.
Settembrini rîse.
- Este posibil sa ma fi exprimat astfel, cu vreun prilej oarecare, zise el. Ei b
ine, a?i g?sit amuzant acest fel de via?a?
- Amuzant ?i plictisitor, cum dori?i, r?spunse Hans Castorp. Cîte-odata e greu sa
faci deosebirea. Nu m-am plictisit, deocamdat? de alt-
'< ^ci sus, la dumneavoastr?, domne?te o prea mare anima?ie. Auzi ?i vezi atîtea l
ucruri noi ?i ciudate. ?i cu toate acestea, pe de alta parte, am impresia c? nu
ma aflu aici numai de o zi, ci de mai mult timp, întocmai
a ?i cum a? fi devenit mai în vîrsta ?i mai în?elept, da, am aceasta impresie.
~ Mai în?elept? zise Settembrini încruntîndu-?i sprîncenele. îmi îng?-
dui?i o
întrebare? Ce vîrsta ave?i de fapt?
98
THOMAS MANN
lata îns? ca, deodat?, Castorp nu-?i mai aducea aminte! Nu mai ?tia ce vîrsta are, c
u toate sfor??rile ner?bd?toare ?i dezn?d?jduite ce le f?cea ca s? ?i-o aminteas
c?. Pentru a cî?tiga timp, ceru sa i se repete întrebarea apoi spuse:
Eu... ce vîrsta? Fire?te, am dou?zeci ?i patru de ani. In curînd voi împlini dou?zeci
?i patru de ani. Insa, ierta?i-m?, sînt obosit! zise el. ?i obosit" nu este cuvîntul
care exprima exact starea mea. Cunoa?te?i senza?ia ce-o ai cînd visezi ?i cînd ?tii
c? visezi ?i ai vrea s? te treze?ti ?i nu po?i? Este exact ceea ce simt eu. Cred
c? am temperatura, fara îndoiala ca am, altfel n-a? putea cîtu?i de pu?in s?-mi exp
lic starea mea de acum. Ma ve?i crede ca picioarele mi-s reci pînâ Ia genunchi? Este
un fel de-a spune, c?ci, fire?te, genunchii nu mai sînt picioarele - dar ierta?i-
ma, capul îmi vîjîie îngrozitor, ceea ce, la urma urmei, nu-i surprinz?tor, cînd chiar dis
de-diminea?a ?i s-a ?uierat cu... cu pneumo-toraxul, iar pe urma ai ascultat dis
cursurile acestui domn Albin ?i pe deasupra stînd în pozi?ie orizontal?. închipui?i-v?
, am mereu impresia c? nu mâ mai pot încrede în cele cinci sim?uri ale mele ?i trebuie
s? m?rturisesc c? acest fapt ma stinghere?te mult mai mult decît fierbin?eala din
obraji ?i picioarele reci. Spune?i-mi sincer: crede?i c? este cu putin?? ca doam
na Stohr s? ?tie s? prepare dou?zeci ?i opt de sosuri de pe?te? Nu mâ gîndesc la fap
tul dac? este în adev?r capabil? s? le preg?teasc? - lucrul acesta mi se pare exclu
s - ci numai dac? a afirmat, în adev?r, acest lucru, adineauri, la mas?, sau dac?
doar mi-am închipuit ca am auzit-o?
Settembrini continu? s?-l priveasc?. Nu p?rea sâ-l asculte. Din nou ochii lui prive
au fix în sine", ramînînd încremeni?i ?i orbi ?i, ca ?i în acea diminea??, rosti de trei o
ri a?a, a?a, a?a", ?i uite, uite uite" ironic gînditor, accentuînd puternic pe ?.
Dou?zeci ?i patru a?i spus? întreba apoi.
Nu, dou?zeci ?i opt! spuse Hans Castorp. Dou?zeci ?i opt de sosuri de pe?te! Nu
sosuri în general, ci numai sosuri de pe?te, asta e enormitatea.
Domnule inginer! f?cu Settembrini sup?rat ?i mustr?tor. Veni?i-vâ în fire ?i lasa?i-
m? în pace cu absurdit??ile dumneavoastr?. Nu ?tiu nimic despre asemenea lucruri ?
i nu vreau s? ?tiu nimic. A?i spus ca ave?i dou?zeci ?i patru de ani? Hm... îngadu
i?i-mi înc? o întrebare sau o umil? propunere, dac? vre?i sâ-i spune?i a?a. Cum ?edere
a aici nu pare sa va priasca ?i cum nu va sim?i?i bine la noi nici din punct de
vedere fizic ?i nici moral, afara doar de cazul c? aparen?ele sînt în?el?toare ce-ar
fi sâ
MUNTELE VR?JIT
99
nun?a?i de-a mai îmbatrîni aici, adic?, pe scurt, daca v-a?i face bagajul hiar în sear
a asta, iar mîine diminea?a a?i ?terge-o cu expresul prev?zut în mersul trenurilor?
- Crede?i c? trebuie s? plec? întreba Hans Castorp. Cînd de-abia am sosit? Dar nu, c
um a? putea s?-mi dau seama chiar din prima zi?
Rostind aceste cuvinte arunc?, din intîmplare, o privire spre înc?perea de al?turi ?i
o v?zu din fa?a pe doamna Chauchat cea cu ochii îngu?ti ?i pome?ii la?i. Unde, gînd
i el, unde, de ce ?i de cine-mi aminte?te, dintre to?i cî?i i-am cunoscut? Dar, în ci
uda tuturor eforturilor, capul s?u obosit nu ?tiu ?? r?spund? acestei întreb?ri.
- Fire?te, nu mi-e prea u?or s? m? aclimatizez aici sus, la dumneavoastr?, contin
u? el, ?i este de presupus ca dac? pentru atîta lucru a? da bir cu fugi?ii, adic?
pur ?i simplu fiindc? vreo cîteva zile ip-am sim?it pu?in tulburat ?i mi-a fost ca
m cald, mi se pare c? ar trebui sâ-mi fie ru?ine, da, ?i ca ar trebui s? m? socote
sc la?, ?i apoi ar fi împotriva oric?rei ra?iuni, cred c? ve?i recunoa?te ?i dumne
avoastr?...
Vorbea pentru prima dat? cu oarecare entuziasm, cu gesturi care agitau umerii ?i
p?rea c? vrea sa-l determine pe italian s?-?i retrag? propunerea în mod hot?rît.
- M? înclin în fa?a ra?iunii, r?spunse Settembrini. M? plec de asemenea în fa?a curajul
ui. Ceea ce spune?i este logic ?i ar fi foarte greu s?-i opui un argument hotârîtor.
De altfel am v?zut, în adev?r, cîteva cazuri frumoase de aclimatizare. De pilda, ce
l de anul trecut, al domni?oarei Kneifer, Ottilie Kneifer, dintr-o familie foart
e buna, fiica unui înalt demnitar. A stat aici cel pu?in un an ?i jum?tate ?i se o
bi?nuise atît de bine încît, în clipa cînd se îns?n?to?i complet - c?ci, se întîmpl? uneori
e vindeci aici, sus nu mai voi s? plece cu nici un pre?. II ruga din tot sufletu
l pe consilierul aulic s-o mai ?in?; nu putea ?i nici nu dorea s? se întoarc? la a
i s?i; aici se sim?ea fericit?, ca acas?; dar cum cererile erau foarte mari ?i a
veau nevoie de camera, rug?min?ile ei au fost zadar-nice ?i cei în drept au st?rui
t în hotarîrea de-a o invita s? plece, fiind s?n?toas?. Atunci Ottilie f?cu temperat
ura, adic? reu?i singura s? ?i-o urce destul de serios, îns? o d?dur? de gol schim
bîndu-i termometrul cu 0 »sor? mut?" dar dumneavoastr? înc? nu ave?i de unde ?ti ce es
te asta, de fapt nu-i decît un termometru negradat pe care medicul îl con-r°leazâ person
al, masurînd coloana de mercur ?i notînd chiar el tempe-
ratura. Ottilie, domnul meu, avea 36,9. A?adar, Ottilie nu avea tempe-tur?. Atun
ci se scalda în lac ?i precizez c? era la începutul lui mai, a nop?ile erau foarte r
eci, lacul nu era chiar înghe?at, ca s? fim preci?i,
100
THOMAS MANN
nu erau decît cîteva grade deasupra lui zero. St?tu destul în apa ca sa se îmboln?veasc?
- ?i rezultatul? Era ?i continua sa ramîna s?n?toasa Pleca dezn?d?jduita ?i nepas
atoare la vorbele de mîngîiere, la vorbele p?rin?ilor. Ce-o sa se întîmple acolo, devale?
repeta ea mereu. Aici mi-e casa!" Nu mai ?tiu ce s-a întîmplat cu ea... Dar, dragul
meu inginer, ma în?el eu sau dumneavoastr? nu ma mai asculta?i? Daca aparen?ele n
u ma în?ala, abia va mai ?ine?i pe picioare. Domnule locotenent, f?cu el c?tre Joa
chim care tocmai se apropia; lua?i-l pe varul dumneavoastr?! Duce?i-l sa se culc
e! Zadarnic î?i da curaj cu mintea, c?ci în seara asta nu-l mai ?m picioarele.
Ba deloc, întrucît am în?eles totul! exclama Hans Castorp. Prin urmare, sora muta" est
e un termometru negradat a?adar, vede?i ca am priceput foarte bine!
Cu toate acestea, se sui cu Joachim în ascensor, împreuna cu al?i pacien?i reuniunea
luase sf îr?it în ziua aceea ?i to?i se risipir?, ocupînd balcoanele ?i s?lile de odi
hna pentru cura de seara. Hans Castorp îl înso?i pe Joachim pîna în camera. Sub pa?ii sa
i, pardoseala coridorului, acoperita cu un covor din fire de cocos, parca se leg
?na în valuri, dar asta nu-l stingherea prea tare. Se a?eza în fotoliul mare, înflorat
, al lui Joachim unul asem?n?tor se afla ?i în camera lui ?i aprinse o Mana Mancin
i. I se p?ru ca are un gust de clei, de c?rbune ?i de multe altele, adica toate
gusturile în afara celui pe care trebuia sa-l aiba. Totu?i continua sa fumeze, urma
rindu-l pe Joachim cum se preg?te?te pentru cura de odihna, cum î?i pune vesta ?i
pe deasupra un palton vechi pentru ca apoi, luînd lampa mica de pe m?su?a de noapt
e ?i gramatica rusa, sa ias? pe balcon unde puse lampa în priza ?i, întins pe ?ezlon
g, cu termometrul în gura, începu sa se înf??oare cu o dexteritate uimitoare în cele dou
a paturi de par de c?mila întinse pe scaun. Hans Castorp îl privi cu o sincera admira
?ie cum f?cea aceste mi?c?ri cu deosebita îndemînare. Joachim începu prin a se înveli cu
paturile una dup? alta, întîi spre stînga, apoi pe toata lungimea trupului pîna sub um?
r, apoi spre dreapta, în a?a fel încît sfîr?i prin a face un pachet perfect propor?ionat
?i neted, din care nu ie?eau decît capul, umerii ?i bra?ele.
Ai ajuns la o mare dexteritate, zise Hans Castorp.
E o chestie de exerci?iu, r?spunse Joachim care în timp ce vorbea ?inea strîns termo
metrul între din?i. O sa înve?i ?i tu la rîndul tau. Mîme trebuie neap?rat sa procuram cît
eva paturi pentru tine. O sa le g?se?ti tu întrebuin?are ?i cînd vei pleca devale. îns
? aici, la noi, sint absolut necesare, mai ales ca nu ai nici m?car un sac îmbl?nit
.
MUNTELE VR?JIT
101
_ Dar nu am deloc inten?ia sa ma culc noaptea pe balcon, declara tians Castorp.
A?a ceva n-o sa fac niciodat? ?i prefer sa ?i-o spun de pe acurn. Mi s-ar p?rea
din cale-afara de ridicol. Totul are o limita. ?i în definitiv trebuie oricum sa d
ovedesc într-un fel sau altul ca aici, Ia voi, nu sînt decît în vizita. Mai ramîn pu?in cu
 tine pîna-mi fumez ?igara. Are un guSt groaznic, dar eu ?tiu ca e buna ?i ca pent
ru ziua de azi trebuie sa ma mul?umesc cu atît. în curînd o sa fie ora noua totu?i înc?
nu-i nou?. Dar cînd va fi nou? ?i jum?tate, putem socoti ca e ora potrivita cînd ne
va fi îng?duit, fara a exagera, sa ne vîrîm în pat.
Sim?i un fior unul singur, apoi mai multe, unul dup? altul, destul de dese. Hans
Castorp saii în picioare ?i se lepezi la termometrul de perete, ca ?i cum ar fi v
rut sa-l prind? în flagrant delict. Potrivit lui Reaumur. în camer? ei au noua grade
Puse mîna pe radiatoare ?i constata ca sînt moarte, reci. ?opti cîteva cuvinte neîn?ele
se care totu?i voiau sa spun? ca, de?i se aflau în luna august, era oricum ru?inos
sa nu se dea c?ldura, c?ci ceea ce avea importan?a nu era luna ar?tata de calen
dar, ci temperatura atmosferei, ?i numai astfel se explica de ce se sim?ea rebegi
t ca un cîine. Fa?a îns? îi ardea. Se a?ez? din nou în fotoliu, dar iar se ridica ?i cer
u în ?oapta îng?duin?a sa ia p?tura de pe patul lui Joachim apoi, rea?ezîndu-se, ?i-o în
tinse pe picioare pîna la jum?tatea trupului. Ramase astfel, mînios ?i zgribulit, dînd
u-?i osteneala sa fumeze ?igara care avea un gust atît de scîrbos. Sim?i cum îl cuprin
de puternic sentimentul unei st?ri nenorocite; în via?a lui nu se sim?ise mai rau d
ecît acum. E jalnic!" î?i ?opti. Dar în acela?i timp îl înv?lui pe nea?teptate un sentimen
de o ciudata bucurie exuberanta ?i de speran?a, iar dup? ce-l sim?i din plin nu
mai ramase acolo, întins în fotoliu, decît pentru a a?tepta ca starea aceasta minunat
a sa-l mai cupnnda o data. Dar nu mai reveni; d?inuia numai propria lui jale. Sfîr
?i deci prin a se scula, arunca pe Pat p?tura lui Joachim ?i. cu gura strîmbata, m
urmura cîteva fraze în genul «Noapte buna!", Sa nu cumva sa mori de frig!" ?i Sa vii sa
ma iei la ttucul dejun", apoi, împleticindu-se, ie?i pe coridor ?i intra în camera l
ui.
In timp ce se dezbrac? începu sa fredoneze ca pentru sine, dar nu de fericire. Ma?
inal ?i fara sa-?i dea prea bine seama, se achita de micile treburi ?i îndatoriri
de om civilizat pentru toaleta de noapte, turna în Pahar ap? ro?ie pentru gura din
flaconul trusei de c?l?torie, f?cu gargara ara s? stîrneasca vreun zgomot, se spa
l? pe mîini cu s?punul lui moale ?l de buna calitate, parfumat cu violete, ?i-?i p
use c?ma?a lunga de batist Pe buzunarul c?reia erau brodate ini?ialele HC. Apoi
se culca ?i stinse
102
THOMAS MANN
lumina, lasînd sa-i cada capul înfierbîntat ?i tulburat pe perna pe care murise americ
anca.
Se întinsese cu certitudinea ca se va cufunda imediat în somn, dar î?j d?du seama ca s
e în?elase, iar pleoapele pe care pîna mai adineauri se luptase sa le ?in? deschise,
acum refuzau categoric sa stea închise, dimpotriv?, se deschideau tres?rind nelini
?tite de îndat? ce le închidea. Nu-i înc? ora mea obi?nuita de somn", î?i spuse; ?i apoi
f?r? îndoiala ca st?tuse prea mult culcat peste zi. în plus, cineva b?tea undeva un
covor -ceea ce de fapt nici nu se întîmpla în realitate; de altfel, pe urma î?i d?du sea
ma ca inima sa era cea care î?i f?cea auzite b?t?ile, în afara lui, de parca ar fi f
ost în aer liber, exact ca ?i cum s-ar fi b?tut un covor cu un b?t?tor de trestie îm
pletit?.
în camera înc? nu era complet întuneric; prin u?a deschisa a balconului p?trundea de af
ara lumina lampi?ei de pe balconul lui Joachim ca ?i cea de la perechea care st?
tea la masa ru?ilor de rînd. ?i în vreme ce, clipind repede, Hans Castorp st?tea cul
cat pe spate, o impresie ?î?ni brusc punînd stapînire pe el, o impresie unica fa?a de
toate celelalte de peste zi, o observa?ie pe care o f?cuse ?i pe care de spaima
?i din delicate?e se str?duise s-o uite imediat. Era expresia pe care o avusese c
hipul lui Joachim cînd venise vorba despre Marusia ?i despre însu?irile ei fizice de
spre acel straniu ?i dureros rictus a] gurii, cît ?i despre acea paloare care-i pa
ta obrajii bronza?i. Hans Castorp în?elegea ?i ghicea ce înseamn? asta, în?elegea ?i g
hicea într-un fel atît de nou, de adînc ?i intim, încît b?t?torul de covoare î?i mari iu?ea
a acolo, afara, ?i aproape ca acoperi sunetele concertului de seara ce se auzea
dinspre Platz c?ci se d?dea iar??i un concert în acel hotel, acolo, în vale; o arie
de opereta în ritmuri regulate ?i de un stil demodat venea prin noapte pîna la el, i
ar Hans Castorp o fluier? încet (c?ci se poate foarte bine fluiera încet) în timp ce b
?tea m?sura cu picioarele reci, sub plapuma de fulgi.
Fire?te, nu acesta era mijlocul cel mai bun de-a adormi ?i, de altfel, Hans Cast
orp nu mai avea nici un chef sa doarm?. De cînd în?elesese într-un mod pentru el atît de
nou ?i de cople?itor de ce Joachim se schimbase la fa?a, lumea i se p?rea alta,
?i acel sentiment de fericire rev?rsata ?i de speran?a îl cuprinse iar??i pîn? în cea
mai adînca intimitate. De altfel, mai a?tepta ceva, fara sa se întrebe ce anume. Dar
cînd auzi ca vecinii din dreapta ?i din ?tînga ispr?viser? cura ?i intrau în camere p
entru a înlocui pozi?ia orizontala de afara cu aceea?i pozi?ie în?untru, î?i m?rturisi
convingerea ca perechea s?lbatica se va culca în t?cere. Pot s? adorm fara grija,
gîndi el. Sînt convins ca în seara asta
MUNTELE VR?JIT
103
vor sta lini?ti?i!" Dar nu se întîmpla a?a ?i, la drept vorbind, nici Hans Castorp n
-o crezuse cu toata sinceritatea, da, deoarece, ca sa spunem dev?rul întreg, el pe
rsonal nu întrevazuse nici o clipa m?car ca vor niitea s? stea în lini?te. Cu toate
acestea, pironit de cele ce auzea, nu-?i mai stâpîni uluirea muta. Nemaipomenit!" exc
lama el fara glas. Asta-i formidabil! Cine-ar fi crezut una ca asta!" ?i, între tim
p, buzele lui, fluierînd încet, acompaniau refrenul operetei care r?suna st?ruitor p
in a
la el.
Mai tîrziu veni ?i somnul. îns? o data cu el sosir? ?i n?lucirile schimonosite ale vi
sului, mult mai schimonosite decît noaptea trecuta, facîndu-l mereu sa tresar? sau s
a urm?reasc? o idee confuza. Visa ca-l vede pe consilierul aulic Behrens cu genu
nchii r?suci?i ?i bra?ele b?l?b?nindu-i-se, plimbîndu-se pe aleile parcului, potri
vindu-?i pa?ii lungi ?i obosi?i dup? o muzica îndep?rtata de mar?. Cînd se opri în fa?
a lui Hans Castorp, consilierul aulic avea ni?te ochelari cu lentile groase, rot
unde ?i bolborosea vorbe farâ nici un sens. Civil, fire?te" spuse ?i f?r? sa-i cear
a voie apuc? între degetul ar?t?tor ?i cel mijlociu al mîinii sale enorme pleoapa lu
i Hans Castorp Un civil cinstit, mi-am dat seama imediat. Dar nu fara talent, nu
chiar lipsit de talent pentru arderi radicale! N-o s? fie zgîrcit cu anii, cu vese
lii sai ani?ori de serviciu la noi, aici. Ei, ?i acum, hop, domnilor, sa mergem
la petrecere!" exclam? el ?i, vîrîndu-?i dege?ele ar?t?toare în gur?, fluier? atî? de ci
udat de armonios, încît din locuri diferite ?i în m?rimi miniaturale sosir? prin aer p
rofesoara ?i miss Robinson, care se coco?ar? pe umerii lui, pe dreptul ?i pe stîngu
l, adic? a?a cum st?teau în sufragerie la dreapta ?i la stînga lui Hans Castorp. A?a
pleca de-acolo. ?op?ind, consilierul aulic, ?tergîndu-?i ochii cu un ?ervet trecu
t pe sub ochelari, ?i nu se putea deslu?i daca ceea ce ?tergea era n?du?ealâ sau e
rau lacrimi.
Apoi celui ce visa i se p?ru ca se afla în curtea liceului unde atî?ia ani î?i petrecu
se recrea?iile între orele de clasa ?i ca tocmai împrumuta un creion de la doamna Ch
auchat, care se afla de asemenea acolo. Ea îi uadu un creion ro?u, întrebuin?at pe j
um?tate, cu o ap?r?toare de argint, ?i-l sf?tui cu o voce pl?cut r?gu?it? pe Han
s Castorp sa i-l restituie negre?it la sfîr?itul lec?iei, iar cînd îl privi cu ochii e
i îngu?ti, de un albastru bâtînd în verde-cenu?iu, deasupra pome?ilor proeminen?i, el se
smulse cu violen?? din vis, c?ci acum reu?ise sa identifice acel ce ?i acel c>n
e pe care ea i le amintea cu st?ruin?a, se smulse din vis deoarece voia Sa le re
?in?. Puse iute în siguran?a, pentru a doua zi, aceasta certitudine, aeoarece sim?
ea ca somnul ?i visul puneau din nou stapîmre pe el, apoi
104
THOMAS MANN
se v?zu silit sa caute un ad?post împotriva doctorului Krokowski fiindc? îl urmarea
ca sa-i fac? disec?ia sufletului, fapt care îi insufla lui Hans Castorp o spaima n
ebuna, o spaima într-adevar smintit?. Fugea de doctor, împiedicat, prin pere?ii de s
ticla afla?i de-a lungul balcoanelor sarea, riscîndu-?i via?a, prin parc, dezn?d?j
duit, încerca sa se ca?are chiar pe stîlpul cafeniu al pavilionului ?i se trezi asud
at în clipa cînd prigonitorul îl apuca de un crac al pantalonului.
Dar abia se lini?tise pu?in, ca iar??i adormi ?i întîmplârile începur? din nou sa se des
f??oare. Se silea sa-l împing? cu um?rul pe Settembrini care-i zîmbea - fin, rece ?i
cu un aer batjocoritor, sub musta?a lui neagra ?i deasa, acolo unde musta?a se
s?lta într-un arc pl?cut ?i tocmai din pricina acestui surîs Hans Castorp suferea ca
de-o nedreptate ce i se f?cea. Ma deranja?i!" se auzi el rostind limpede. Cara?i-
va! Nu sînte?i decît un fla?netar ?i ma deranja?i!" Numai ca Settembrini nu se las?
deloc ?i Hans Castorp cump?ni ce-ar trebui sa fac?, ?i avu deodat? dezv?luirea e
xtraordinara a ceea ce este, intrinsec, timpul: de fapt nu este altceva decît o sor
a mut?", un termometru negradat pentru cei ce voiau sa tri?eze dup? care se trez
i cu inten?ia hotarîta de-a comunica aceasta noutate, chiar a doua zi, varului sau
Joachim.
Noaptea trecu în mijlocul unor astfel de aventuri ?i descoperiri, iar Hermine Klee
feld, chiar ?i ea, precum ?i domnul Albin ?i c?pitanul Miklosich, care o ducea în
din?i pe doamna Stohr, fiind str?puns cu o lance de procurorul Paravant, jucau în
aceste evenimente un rol confuz, între altele, Hans Castorp avu un vis care se rep
eta exact sub aceea?i forma de doua ori în acea noapte, ultima data spre diminea?a
. Se afla în sala cu ?apte mese cînd u?a cu geam se închise pocnind tare ?i doamna Cha
uchat intra îmbr?cata cu o jacheta de lîna alb?, cu o mîna în buzunar ?i cu cealalt? la
ceafa. Insa în loc sa se duca la masa ru?ilor bine, aceasta femeie prost crescut?
se îndrepta spre Hans Castorp ?i fara sa rosteasc? nici un cuvînt îi d?du în t?cere mîna s
a i-o s?rute dar nu fa?a mîinii, ci palma, iar Hans Castorp s?ruta palma acestei mîi
ni neîngrijite, pu?in cam late, cu degetele scurte ?i pielea roasa în jurul unghiilo
r ?i din nou îl str?b?tu din cap pîna-n picioare acea senza?ie de voluptate s?lbatic
a pe care o sim?ise atunci cînd, ca o experien?a, se eliberase de jugul onoarei ?i
se bucurase de foloasele nem?rginite ale ru?inii acea senza?ie o avu iar??i în vi
s, îns? cu infinit mai multa intensitate.
IV
Tîrguieli necesare
- Spune, nu cumva s-a zis cu vara voastr?? îl întreba Hans Castorp a treia zi, ironi
c, pe varul sau.
Timpul se schimbase îngrozitor.
Ziua a doua, pe care oaspetele o petrecuse aici sus, fusese într-adev?r de o splend
oare estivala. Albastrul profund al cerului str?lucea deasupra vîrf urilor în forma d
e lance ale pinilor, pe cînd în fundul v?ii satul înfierbîntat de dogoare scînteia sub o l
umina cruda, iar sunetul de la tâl?ngile vacilor care se mi?cau în toate p?r?ile pas
cînd pe povîrni?uri iarba m?runta ?i calda a p??unilor însufle?ea aerul c-o voio?ie u?
or melancolic?. Chiar la micul dejun doamnele veniser? în bluze vaporoase de in, u
nele cu mîneci ajurate, ceea ce nu le prindea la fel de bine pe toate - de pilda,
doamna Stohr nu era deloc avantajata, c?ci bra?ele îi erau spongioase ?i, pe scurt
, transparen?a ve?mintelor nu i se potrivea. De asemenea ?i domnii de la sanator
iu ?inuser? socoteala de vremea frumoasa, fiecare în felul lui, alegîndu-?i îmbr?c?mint
ea. Hainele de alpaca ?i de dril î?i f?cuser? apari?ia, iar Joachim Ziemssen î?i pus
ese pantalonii u?ori de flanela ?i haina albastra care, în ansamblu, d?deau staturii
sale o prestan?a absolut militareasca. Cît despre Settembrini trebuie spus c?-?i
manifestase de cîteva ori inten?ia de a-?i schimba costumul. "La naiba, cum arde s
oarele", spunea plimbîndu-se dup? hmch pe uli?ele satului în tov?r??ia celor doi veri
. Cred ca va trebui s? ma îmbrac mai sub?ire." Dar cu toate c?-?i cîntarise bine cuvi
ntele, r?m?sese tot cu "ama lui flau?ata cu revere late ?i cu pantalonii cadrila
?i. probabil ca oatâ garderoba sa se compunea numai din aceste haine.
A treia zi îns?. s-ar fi zis ca natura s-a schimbat, ca nnduiala fireasca a tost d
ata peste cap; Hans Castorp nu-?i credea ochilor. Era dupa-masa ?l se g?seau de
vreo dou?zeci de minute la cura de odihna, cînd soarele
106
THOMAS MANN
1
se ascunse iute ?i nori urî?i ?i întuneca?i se ivir? deasupra crestelor dinspre sud-v
est, iar un vînt ciudat, rece, care te p?trundea pîna la oase, ca ?i cum ar fi venit
din ?inuturi înghe?ate ?i necunoscute, m?tura într-0 clipa valea, cobori temperatur
a ?i instaura o clima cu totul noua.
Z?pada, se auzi vocea lui Joachim dindaratul peretelui de sticla.
Ce în?elegi tu prin z?pada"? întreba gr?bit Hans Castorp. Doar nu vrei sa spui ca o s
a ning?.
Cu siguran?a! r?spunse Joachim. Cunoa?tem noi vîntul acesta. Cînd vine, putem sa pr
eg?tim s?niile.
E absurd! zise Hans Castorp. Daca nu ma în?el, sîntem la începutul lui august.
Dar Joachim avusese dreptate, cuno?tea situa?ia. Cîteva minute dup? aceea izbucni
o formidabila furtuna cu z?pada, înso?ita de tunete repetate un viscol atît de compac
t, încît te puteai crede înv?luit în aburi albi, iar în fundul v?ii aproape ca nu se mai d
istingea nimic.
Toata dupa-amiaza ninse în continuare. Se d?duse drumul la calorifer ?i în timp ce Jo
achim recursese la sacul îmbl?nit fara sa-?i întrerup? cura, Hans Castorp se refugia
se în camera, tr?sese fotoliul lînga radiatorul fierbinte ?i clatinînd mereu din cap pr
ivea învolburarea de-afara. A doua zi diminea?a nu mai ningea; dar cu toate ca ter
mometrul arata cîteva grade deasupra lui zero, z?pada r?m?sese înc? destul de groasa
, astfel ca, sub privirea surprinsa a lui Hans Castorp, se desf??ura un desavîr?it
peisaj de iarna. Opriser? iar??i c?ldura. în camera temperatura era de ?ase grade
deasupra lui zero.
?i acum s-a zis cu vara voastr?? îl întreba Hans Castorp cu amara ironie pe varul sa
u.
A?a ceva nu se poate spune, r?spunse Joachim cu obiectivitate. Daca o vrea Dumn
ezeu, o sa mai avem înc? zile frumoase de vara. Fara îndoiala ca ?i în septembrie, da,
e foarte posibil. îns? aici fapt este ca anotimpurile nu se deosebesc prea l?muri
t unele de altele, în?elegi, se amesteca între ele ?i nu se ?in riguros de calendar.
Iarna, soarele este adesea atît de arz?tor încît transpiri, ?i cînd te plimbi î?i deschei
haina, iar vara, Dumnezeule, î?i dai seama chiar ?i tu cum poate sa fie cîteodata v
ara aici. ?i apoi, cînd vine z?pada, toate se z?p?cesc. Ninge în ianuarie, dar în luna
mai tot pe atîta, iar în august ninge de asemenea, dup? cum po?i sa-?i dai seama. L
a urma urmei se poate spune ca aproape nu trece o luna fara sa ning?, iat? o rea
litate ce trebuie re?inuta. Pe scurt, sînt zile de iarna ?i zile de vara, zile de
prim?var? ?i zile de toamna, îns? aici la
MUNTELE VR?JIT
107
noi, sus, adev?rate anotimpuri nu exista de fapt.
_ Domne?te oarecare confuzie, spuse Hans Castorp.
?i, punîndu-?i paltonul ?i galo?ii, coborî cu varul sau în sat, ca sa-si cumpere patur
i pentru cura de odihna, deoarece era limpede ca pe o asemenea vreme pledul lui
nu mai era suficient. în treac?t se gîndi daca n-ar fi cazul sa-?i cumpere chiar ?i
un sac îmbl?nit, apoi îns? renun?a, c?ci gîndul acesta, ca atare, îl înspaimînta oarecum.
-Nu, nu, saramînem la paturi! zise el. Devale o sa le g?sesc oricînd o întrebuin?are,
paturi are oricine ?i n-au în ele nimic deosebit, nici surprinz?tor, în timp ce un sa
c îmbl?nit este ceva oarecum prea specific, ma în?elegi, c?ci dac? mi-a? cump?ra un
sac îmbl?nit mi s-ar p?rea ca rna instalez aici pentru totdeauna ?i ca, prin urmar
e, a? fi într-un fel oarecare unul de-ai vo?tri... Pe scurt, te rog sa în?elegi ce v
reau sa spun: ca în definitiv nu merita sa cump?r un sac îmbl?nit numai pentru trei
s?ptamîni.
Joachim era de acord ?i cumparara dintr-un magazin englezesc cu clientela aleas?
doua paturi din par de c?mila, la fel cu cele pe care le avea el, destul de lun
gi ?i de late, de o pl?cuta moliciune, în culoare naturala, ?i dadura dispozi?ie s
a fie trimise imediat la sanatoriul interna?ional Berghof", camera 34. Hans Castor
p dorea sa le inaugureze chiar în acea dupa-amiaza.
Erau, fire?te, dup? al doilea dejun, c?ci altfel programul zilei nu-?i oferea pr
ilejul sa cobori în sat. începuse sa ploua, iar pe str?zi z?pada se pref?cuse într-o mîz
ga de ghea?a, care te stropea. Pe cînd se întorceau, îl ajunser? din urma pe Settembri
ni care, cu capul descoperit, aparat de o umbrela, se îndrepta ?i el spre sanatonu
. Italianul era palid la fa?a ?i într-o dispozi?ie cam trista. Cu vorbe alese ?i înt
ors?turi de fraza pl?cute, se plîngea de frig ?i de umezeala, de care suferea cump
lit. Cel pu?in daca în camera ar fi cald! Dar ace?ti despo?i mizerabili l?sau sa s
e sting? caloriferul imediat ce înceta sa mai ning? ceea ce era o m?sura stu-PJda,
o sfidare adusa bunului sim?. Iar cînd Hans Castorp obiecta, fratînd ca o temperatu
ra medie în camere f?cea parte, fara îndoiala, din regirnul tratamentului ?i ca, în fe
lul acesta, doreau poate sa-i împiedice Pe bolnavi sa capete obiceiuri molatice, S
ettembrini îi r?spunse cu sarcasmele cele mai violente. Sa fim serio?i! într-adevar,
principiile tratamentului! Sublimele ?i inviolabilele principii ale tratamentul
ui! Adaug? apoi ca, fara nici o îndoiala, Hans Castorp vorbea sincer, cu un n cuvi
incios, asemenea cu acela ce trebuie folosit în probleme de religie
108
THOMAS MANN
?i credin??. îns? era surprinz?tor surprinz?tor, fire?te, într-un sens favorabil ca u
nele dintre aceste principii socotite sacrosancte coincideau exact cu interesele
financiare ale despo?ilor, în vreme ce se închideau bucuros ochii la cele care nu r
?spundeau acestor interese... ?i pe cînd verii rîdeau, Settembrini începu sa vorbeasc?
despre r?posatul lui tata în leg?tur? cu c?ldura dup? care tînje?.
- Tat?l meu, zise el cu o anumita exaltare, era un om distins, deopotriv? de sens
ibil la suflet ?i la trup. Cit de drag? îi era iarna od?i?a lui de lucru, pe care
o iubea din toat? inima ?i unde trebuia mereu men?inut? o temperatur? de cel pu?
in dou?zeci de grade Reaumur cu ajutorul unei sobi?e care se înfierbînta pîn? la ro?u,
iar în zilele umede sau în acelea cînd se pornea t?iosul vînt tr?montan, dac? pâtrundeai î
vestibulul c?su?ei, c?ldura î?i înv?luia umerii ca o mantie cald? ?i ochii ?i se um
pleau cu lacrimi de mul?umire. Od?i?a lui era în?esat? de c?r?i ?i manuscrise prin
tre care se g?seau multe de mare valoare ?i în mijlocul acestor comori ale spiritu
lui, el st?tea în picioare, înf??urat în halatul de flanela albastra, înaintea pupitrulu
i îngust, dedicîndu-se literaturii -firav ?i m?runt de statur?, mai mic decît mine cu
un cap, închipui?i-vâ! dar cu ni?te smocuri groase de pâr c?runt la tîmple ?i cu un nas
atît de lung ?i sub?ire... Ce romanist eminent, domnii mei! Unul dintre cei mai di
stin?i ai vremii sale, un cunosc?tor al limbii noastre cum nu sînt mul?i, un stili
st, un latinist cum în zilele noastre nu mai exist?, un uomo letterato cum visa Bo
ccaccio...
De departe veneau savan?ii s? discute cu el, unul din Haparanda, altul de la Cra
covia, descinzînd anume la Padova, ora?ul nostru, ca sa-i m?rturiseasc? înalta lor c
onsidera?ie, iar el îi primea pe to?i cu o binevoitoare demnitate. Era de asemenea
?i un poet deosebit cînd, în orele libere, scria povestiri în cea mai elegant? proz?
toscan?, un maestru în idioma gentile, spuse Settembrini în culmea fericirii, lasînd p
arca sa i se topeasc? încet pe limba silabele graiului matern ?i leganîndu-?i capul în
tr-o parte ?i în alta. î?i îngrijea gr?dini?a, urmînd exemplul lui Vergiliu, continu? el
, ?i tot ce spunea era s?n?tos ?i frumos. Dar c?ldura, trebuia s? aib? c?ldur? în
od?i?a lui, c?ci altfel tremura ?i er? în stare sa plîng? de furie daca îl l?sau s? îngh
e?e. ?i acum, domnule inginer, ?i dumneavoastr?, domnule locotenent, închipui?i-v?
ce sînt sili' s? îndur eu, fiul tat?lui meu, în acest loc blestemat ?i s?lbatic, unde
trupul tremura de frig în toiul verii ?i unde sufletul ?i-e chinuit neîncetat de im
presii umilitoare. Vai! E cumplit! Ce oameni ne înconjoar?! Acest
MUNTELE VR?JIT
109
consilier satanic smintit! Krokowski ?i Settembnni f?cu o mutrp de parc? ?i-ar f
i rupt limba - Krokowski, acest duhovnic neru?inat care ma ur??te pentru c? demn
itatea mea de om ma opre?te s? iau parte la monstruozit??ile lui pope?ti... Iar
la masa mea... în ce tov?r??ie sînt condamnat s? m?nînc! La dreapta mea este un fabrica
nt de bere din Halle -pe nume Magnus cu o musta?? ca un smoc de fin. L?sa?i-ma-n
pace cu literatura! îmi zice. Ce ne d?? Caractere frumoase! ?i ce folos am de pe u
rma caracterelor frumoase? Eu sînt un om practic ?i în via?a nu întîlne?ti aproape nicio
dat? caractere frumoase." Iat? ce idee ?i-a f?cu; despre literatur?. Caractere f
rumoase... Ah, Sfînta Fecioar?! Iar so?ia lui, care st? vizavi de el, pierde album
ina ?i devine pe zi ce trece tot mai stupid?. Ce jalnic? mizerie...
F?r? s? se fi în?eles între ei, Joâchim ?i Hans Castorp erau de aceea?i p?rere în ceea c
e prive?te tirada lui Settembrini: o g?seau penibila ?i revolt?tor de nepl?cut?,
dar în acela?i timp amuzanta, ba chiar instructiv? în violen?a ei dezinvolt? ?i agre
siv?. Hans Ca?torp rîse blînd de smocul de fîn", ?i de caracterele frumoase", sau mai cu
rînd de felul caraghios în care se manifesta dezn?dejdea în vorbele lui. Apoi spuse:
Dumnezeule, este firesc ca într-o astfel de institu?ie societatea s? fie pu?in cam
amestecat?. Nu po?i întotdeauna s?-?i alegi vecinii de mas?, ?i chiar dac? ai put
ea, cu asta ce-ai realiza? Dar ?i la masa noastr? exist? o doamna în genul acesta.
.. Doamna Stohr, pe care de altfel cred c? o cunoa?te?i. Este de o ignoran?? uci
g?toare, trebuie s-o m?rturisesc, ?i cîteodat? nu ?tii încotro s?-?i îndrep?i priviril
e cînd începe sa fleca-reasc?. în acela?i timp se plînge ca are temperatura ?i c? se sim
te teribil de lipsit? de vlag? ?i se pare c? nu e deloc un caz u?or. E atît de str
aniu s? fii în acela?i timp ?i proasta ?i bolnav?, ?i nu ?tiu daca m? exprim exact
, îns? faptul mi se pare cu totul curios cînd cineva e prost ?i pe deasupra mai este
?i bolnav, vreau s? spun c? e într-adev?r tot ce poate fi mai trist pe lume cînd ace
ste dou? lucruri se împletesc. Nici nu mai ?tii ce figur? trebuie s? faci, deoarec
e fa?? de un bolnav se cuvine s? ai o atitudine de respect ?i seriozitate, nu-i a
?a? Boala este oarecum ceva demn sâ fie respectat daca ma pot exprima astfel. Dar
cînd prostia î?i bag? coada ?i se dezl?n?uie cu fomulu?", ?i institute cosmice" ?i cu
tot felul de boac?ne de soiul acesta, nu mai ?tii dac?, în adev?r, trebuie s? rîzi s
au s? plîngi, iar sentimentul omeniei trece printr-o dilema cu mult mai egretabilâ d
ecît a? putea-o spune. în?eleg c? aceste doua st?ri nu rimeaz? ua cu alta, ca nu pot
convie?ui, ca nu se acorda, ca nu e?ti obi?nuit sa ?i
110
THOMAS MANN
le închipui la un loc. Te gîndc?ti ca în mod obi?nuit un om trebuie sa fie s?n?tos ?i
boala trebuie sâ-l fac? delicat, inteligent, mai deosebit. A?a j?; închipui de obice
i lucrurile. Nu crede?i? Poate în afirma?iile mele am mers mai departe decît a? fi în
stare s? justific, încheie el. Dar am facut-o numai pentru ca aceste gînduri mi-au v
enit din întîmplare...
?i Castorp se opri încurcat.
Joachim era ?i el pu?in stînjenit, iar Settembrini, cu sprîncenele ridicate, t?cu, fa
cîndu-se c? a?teapt? din polite?e ca interlocutorul sau sa termine ce are de spus.
In realitate, a?tepta ca Hans Castorp sa-?i fi pierdut cu totul ?irul, înainte de
a-i r?spunde:
Fir-ar sa fie, domnule inginer, dar dumneavoastr? dovedi?i de data aceasta însu?ir
i filozofice pe care nu vi le-a? fi b?nuit niciodat?! Potrivit teoriei dumneavoa
str? ar trebui s? fi?i mai pu?in s?n?tos decî? p?re?i, deoarece este evident c? av
e?i spirit. îns? îng?dui?i-mi s? v? atrag aten?ia ca nu pot fi de acord cu deduc?iil
e dumneavoastr?, c? le resping, da, c? m? opun cu violen?? categorica. Sînt, iat?,
a?a cum m? vede?i, cam intolerant în ceea ce prive?te problemele spiritului ?i pr
efer mai curînd sa fiu luat drept pedant decît s? nu combat p?reri care mi se par atît
de vrednice de dojana, ca acelea pe care le-a?i dezvoltat în fa?a noastr?...
Dar, domnule Settembrini...
în-g?-du-i-?i-mi... ?tiu ce vre?i s? spune?i. Vre?i s? spune?i c? nu v-a?i gîndit la
asta prea serios, c? p?rerile pe care le-a?i exprimat nu sînt chiar ale dumneavoa
str?, ci c?, într-o anumit? m?sur?, n-a?i f?cut altceva decît s? prinde?i din zbor u
nele dintre p?rerile posibile ce pluteau, ca s? zicem a?a, în aer, expunîndu-le într-o
doar?, f?r? a v? angaja propria dumneavoastr? r?spundere. Asta se datore?te vîrste
i dumneavoastr?, c?reia îi lipse?te înc? hotârîrea viril? ?i îi place s? fac? încerc?ri exp
nînd tot felul de puncte de vedere. Placet experiri, spuse el, pronun?înd în italiene?t
e pe c de la placet. Este un principiu excelent. Ceea ce ma nedumere?te e cel mul
t faptul c? încercarea dumneavoastr? se îndreapt? tocmai în aceasta direc?ie. M? îndoiesc
c? întîmplarea joac? aici vreun rol. Mi-e team? c? exist? în dumneavoastr? o tendin??
care ar putea sa devin? tr?s?tura de caracter, dac? nu va fi comb?tut?. Din cau
za aceasta m? simt obligat s? v? r?spund. Mi-a?i spus ca boala unit? cu prostia
ar fi lucrul cel mai trist din lume. în privin?a aceasta, sîntem de acord. ?i eu pre
fer un bolnav spiritual unui tuberculos imbecil. Dar sînt împotriva dumneavoastr? di
n clipa în care începe?i s? considera?i boala ca fiind oarecum pe un plan de egalita
te cu prostia, ca fiind o gre?eal? de stil, °
MUNTELE VR?JIT
IU
roare îndreptat? contra gustului naturii, ?i ca pe o dilema prin care trece sentime
ntul omeniei". Sau din clipa cînd considera?i boala ca pe un lucru atît de nobil - s
au, cum v-a?i exprimat, atît de respectabil" - , incit nu se potrive?te pentru nimi
c în lume s? fie asociata cu prostia. Acesta a fost, cred, termenul de care v-a?i
folosit. Ei bine, nu! Boala nu este deloc nobil?, nici demn? de respect, iar o a
semenea concep?ie este ea îns??i boln?vicioas?, sau în orice caz nu poate duce decît l
a boal?. Poate c? voi reu?i mai sigur sa va trezesc oroarea, spunmdu-va c? boala
este b?trîn? ?i urîtâ. Concep?ia dumneavoastr? î?i are originea în vremuri pline de super
ti?ii, cînd ideea de om era degenerata ?i lipsita de orice demnitate; în vremuri înc?r
cate de groaza, cînd armonia ?i bucuria p?reau suspecte ?i diavole?ti, în timp ce in
firmitatea echivala cu un privilegiu care-?i deschidea împ?r??ia cerurilor. Dar ra?
iunea ?i secolul luminii au risipit aceste umbre ce ap?sau sufletul omenirii le-
au risipit, îns? nu complet, c?ci lupta mai dureaz? înc? ?i ast?zi; iar aceasta lupt
?, domnul meu, se nume?te munca, munca pâmînteasc?, munca pentru P?mînt, pentru onoare
a ?i interesele omenirii - ?i zi de zi, c?lite tot mai mult prin lupt?, aceste f
or?e vor sfîr?i prin a-l elibera definitiv pe om, pentru a-l conduce pe c?ile civi
liza?iei ?i progresului, spre o lumin? din ce în ce mai limpede, din ce în ce mai bu
n?, din ce în ce mai pur?.
Asta-i bun?, s-ar zice c? e o arie de oper?, gîndi Hans Castorp uluit ?i încurcat. Cu
m de-am reu?it s? provoc furtuna aceasta? De altfel îmi face impresia c? e cam sec
, lipsit de con?inut. ?i ce tot îi d? zor cu munca! Dup? cît mi se pare, e o no?iune
destul de deplasata aici."
?i cu voce tare spuse:
- Foarte frumos, domnule Settembrini. Spune?i într-un mod admirabil lucrurilor pe n
ume. Am convingerea absoluta ca nimeni nu s-ar putea exprima mai... de o manier?
mai plastic?, sînt convins de asta.
O revenire, relu? Settembrini ridicînd umbrela peste capul unui trec?tor, o reveni
re spiritual? la concep?iile acelor vremuri întunecate ?i ir?mîntate crede?i-mâ, domnu
le inginer, ca este o boal? curat? - o boal? studiata pîn? l? satura?ie, pentru
care ?tiin?a dispune de diferite nume, unul apar?inînd terminologiei estetice ?i p
sihologiei ?i altul aPar?inînd politicii - termeni de ?coala care n-au nici o leg?
tur? cu problema noastr? ?i de care v? pute?i foarte bine lipsi. Dar cum în via?a s
Piritului totul este coeziune ?i cum un lucru decurge din altul, cum nu P°ti s? da
i dracului degetul cel mic fara ca el s? trag? dup? sine mina lr>treaga ?i, pe d
easupra, s? în?face ?i întreg omul... cum, pe de alta
112
THOMAS MANN
parte, un principiu s?n?tos nu poate niciodat? produce decît efecte s?n?toase, ori
care ar fi principiul pe care-l pui la origine, întipan?i-Va bine în minte ca boala
departe de-a fi ceva atît de demn de respect încîl sa nu poat? fi asociata cu prostia
boala înseamn? mai curînd înjosirea omului, da, o înjosire dureroasa ?i insult?toare a I
deii, 0 umilire de care ai putea la nevoie sa te dispensezi sau s-o tolerezi în un
ele cazuri excep?ionale, îns? a o cinsti din punct de vedere al spiritului re?ine?i
bine ce va spun! ar însemna o r?t?cire ?i începutul unei raiaciri a întregului spirit
. Aceasta doamna la care a?i f?cut aluzie - ?i al c?rui nume renun? de altfel sa
mi-l reamintesc doamna Stohr, a?adar, va mul?umesc deci, pe scurt, mi se pare c
a nu aceasta ridicola femeie, adic? nu cazul ei pune, cum spunea?i, sentimentul
omeniei în dilema. Doamne, ea este bolnava ?i proasta, este mizeria în persoana, fap
tul e simplu, nu-?i mai ramîne altceva de f?cut decît sa-?i fie mila ?i sa ridici di
n umeri. Dar dilema, domnule, tragicul începe acolo unde Natura a fost atît de cruda
încît a frînt sau a împiedicat chiar de la început -armonia unei personalit??i, unind un
sunet nobil cu un trup neputincios, silindu-le sa convie?uiasc?. Domnule inginer
, sau dumneavoastr?, domnule locotenent, a?i auzit de Leopardi? A fost un poet fa
ra noroc al ?arii mele, un om coco?at ?i boln?vicios, un suflet mare la origine,
îns? ve?nic umilit de mizeria trupului ?i tîrît în str?fundurile ironiei suflete?ti, da
r ale c?rui plîngeri î?i sfî?ie inima. Asculta?i!
?i Settembrini începu sa declame în italiene?te, lasînd sa i se topeasc? pe limba frum
oasele silabe, plecînd capul cînd într-o parte, cînd în alta, ?i cîteodata închizînd ochii
sa-i pese ca tovar??ii sai nu în?elegeau nici un cuvînt. Se silea în mod v?dit sa se b
ucure numai el de memoria ?i frazarea lui, dar punîndu-le în valoare, totodat?, în fa?
a celor ce-l ascultau. La urma, spuse:
- îns? dumneavoastr? nu în?elege?i nimic, auzi?i numai, fara sa pricepe?i gîndui lui du
reros. ?ine?i bine minte, domnilor, ca infirmul Leopardi a fost lipsit mai ales
de dragostea femeilor ?i din aceasta pricina a fost incapabil sa-?i preîntîmpine ist
ovirea sufleteasca. în ochii lui p?le?te str?lucirea gloriei ?i a virtu?ii, natura
îi apare rea ?i de fapt este red. proasta ?i rea, iar în privin?a aceasta îi dau drep
tate, ?i nu mai avea încredere - este cumplit sa fii nevoit s-o spui - nu mai avea
încredere nici în ?tiin?a ?i nici în progres! Acesta este tragicul, domnule inginer-A
ici se afla dilema sentimentului omeniei" despre care vorbea?i, nu W cazul acelei
femei cu al c?rui nume nu vreau sa-mi încarc memoria... Sa
MUNTELE VR?JIT
113
u-mi vorbi?i de spiritualizarea" ce poate sa rezulte din boala, pentru numele lui
Dumnezeu, sa nu face?i una ca asta! Un suflet fara tiup este tot atît de lipsit d
e omenie ?i tot atît de fioros ca ?i un trup fara suflet -
j de altfel primul caz este o excep?ie rara. în vreme ce al doilea este regula. în g
eneral, trupul este acela care biruie, care acapareaz? întreaga via?a, care î?i asum
a toata importan?a ?i evolueaz? într-un mod resping?tor. Un om bolnav este numai tr
up, iat? ceea ce-i lipsit de omenie ?i umilitor iar în majoritatea cazurilor nu pi
e?uie?te aproape cu nimic mai mult decît un cadavru...
- E ciudat, spuse deodat? Joachim pleeîndu-se înainte ca «a-l pii-veasca pe varul sau
care mergea de cealalt? parte a lui Settcmbnni. Tu însu?i ai spus de curînd ceva ase
m?n?tor.
- Ciezi? ce mira Hans Castorp. Da, este foarte posibil sa-mi fi trecut prin cap
ceva asem?n?tor.
Settembrini f?cu, în t?cere, cî?iva pa?i. Apoi zise:
- Cu atît mai bine, domnii mei. Cu atît mai bine daca este a?a. Departe de mine inte
n?ia de-a va propune vreo teone filozofica onginala nu aceasta este inten?ia mea
. Daca inginerul nostru a ?i f?cut, din propria lui convingere, observa?ii asem?
n?toare, aceasta confirma supozi?ia mea ca e un încep?tor talentat în ale spiritului
?i ca, la fel ca to?i tinerii dota?i, nu se deda decît întîmplator cercet?rilor în leg?
tura cu diferitele concep?ii. Un tînar înzestrat nu este deloc o pagina alba, ci, dim
potriv?, este o pagin? pe care s-a ?i scris cu cerneala deocamdat? invizibila, a
tît binele cît ?i râul, ?i este rolul educatorului sa scoat? în relief binele, dar totod
at? sa ?tearg? cu un reactiv potrivit râul care ar vrea sa se afirme. Domnii au f?
cut cump?raturi? întreba el cu un ton u?or, schimbînd vorba.
- Nu, nimic deosebit, r?spunse Hans Castorp, adic?...
- Am cump?rat cîteva p?turi pentru varul meu, preciza Joachim cu indiferen?a.
- Pentru cura de odihna.. Pe frigul asta cumplit... Trebuie sa fac ca dumneavoas
tr? în aceste cîteva saptamîni. adaug? Hans Castorp nzîud ?i privind în jos.
- Ah, paturi, cura de odihna, zise Settembrini. A?a, a?a, a?a! Ei, ei. ei- In ad
ev?r: Placet expenri, repeta ei cu accent italian ?i-?i iun r?mas
Un; saluta?i de portarul ?chiop intrar? m sanatoriu, iar Settembrini se repta sP
re salon, ca sa citeasc? ziarele înainte de masa, cum spunea. fobabil ca nu voia s
a fac? a doua cura de odihna.
114
THOMAS MANN
- Sa ma fereasc? Dumnezeu! exclama Hans Castorp cînd se g?si în ascensor, singur cu
Joachim. E un adev?rat pedagog ?i de altfel tnai acum cîteva zile ne-a ?i m?rturis
it ca ar avea talent pentru pedagoga Dar cu el trebuie sa fii foarte atent, c?ci
nici nu apuci sa spui un cuvînt mai mult ca ?i trebuie sa-i înduri lec?iile date cu
multa tipicarie, însa merita osteneala sa-l ascul?i, se pricepe sa vorbeasc?, fie
care cuvînt ce-i iese din gura e atît de rotunjit, atît de ispititor, încît cînd îl aud ma
e sa ma gindesc la ni?te chifle proaspete.
Joachim rîse.
- Sa nu cumva sa-i spui a?a ceva. Cred ca ar fi dezam?git daca ar afla ca, ascul
tîndu-i lec?iile, te gînde?ti la chifle.
Crezi? O, iat? ceva care nu-i chiar atît de sigur. Am mereu impresia ca luv nici nu
-i pasa de lec?ii sau ca-l intereseaz? într-un mod cu totul secundar, ca pentru el
are valoare mai ales vorbirea în sine, c? important este sa lase cuvintele sa sar
? si sa se rostogoleasc? la fel de elastice ca ?i mingile... ?i mi se pare ca nu
-i displace cîtu?i de pu?in sa observe ca-?i dai seama de acest lucru. Magnus, fab
ricantul de bere, este fara îndoiala un prost cu frumoasele lui caractere", însa Sett
embrini ar fi trebuit sa ne spun? pe scurt care este esen?ialul în literatura. N-a
m vrut sa-l întreb, ca sa nu ma dau de gol, întrucît n-am nici o competen?a în materie ?
i pîna azi n-am v?zut niciodat? un literat. Dar daca scopul esen?ial al literaturii
nu este realizarea caracterelor frumoase, atunci desigur ca trebuie sa fie vorb
irea frumoasa, c?ci aceasta este impresia mea cînd ma aflu în tov?r??ia lui Settembr
ini. Ce expresii folose?te! Fara sa se jeneze vreun pic, vorbe?te despre virtute"
- ma rog! De cînd ma ?tiu n-am pronun?at niciodat? acest cuvînt ?i chiar la ?coala,
cînd d?deam în c?r?i peste vir-tus, îl traduceam întotdeauna prin cuTaj". Auzmdu-l pe Se
ttembrini, am sim?it cum se chirce?te ceva în mine, ?i-o m?rturisesc. ?i apoi ma e
nerveaz? pu?in cînd îl aud cum înjura ?i frigul, ?i pe Behrens, si Pe doamna Magnus fi
indc? pierde albumina, adic?, pe scurt, cînd înjura totul. Mi-am dat imediat seama c
a este un opozi?ionist. Se leag? de tot ce exista ?i aceasta atitudine are ceva
neglijent în ea, c?ci n-a? putea-o caracteriza altfel.
A?a crezi tu, r?spunse cu b?gare de seama Joachim. Dar pe de alta parte, atitudi
nea aceasta dovede?te de asemenea o mîndrie care n-are nimic neglijent în ea, ba dim
potriv?. Mie mi se pare ca este un om care se respecta sau care respecta omul în g
eneral, asta-mi place la el ?i"n sinea mea g?sesc ca atitudinea lui este corect?
.
MUNTELE VR?JIT
115
- Da, ai dreptate, spuse Hans Castorp. Are chiar ceva sever - ?i adesea te sim?i
stingherit, deoarece-?i dai seama c? e?ti... sa spunem: controlat, ?i n-o spun într
-un sens rau. Ma vei crede daca î?i m?rturisesc ca jjjj avut tot timpul impresia c
a nu era mul?umit fiindc? mi-am cump?rat paturile pentru cura de odihna, ca ma d
ezaproba ?i era oarecum contrariat?
- Nu, spuse Joachim cu o mirare potolita. Cum po?i sa-?i închipui a?a ceva? Eu, un
ul, nu pot sa cred.
Pe urma porni cu termometrul în gura ?i cu toate cele necesare sa-?i fac? cura de
odihna, în timp ce Hans Castorp începu imediat sa se schimbe ?i sa se preg?teasc? pe
ntru masa de prînz de care nu-l nwi desp?r?ea, de fapt, decit o ora.
Digresiune asupra ideii de timp
Cînd se întoarser? dupa masa, pachetul cu paturi se ?i afla în camera lui Hans Castorp
pe un scaun, astfel ca le întrebuin?a pentru prima datd chiar în ziua aceea iar Joa
chim, care se pricepea, îl înva?? arta de-a se înf??ur? a?a cum f?ceau to?i ?i cum fie
care nou sosit trebuia sa înve?e. Intindeai p?turile pe pînza ?ezlongului, mai întîi una
, apoi cealalt?, în a?a fel îneît atîrnau mai mult la picioare. Apoi te a?ezai ?i începeai
prin a îndoi p?tura din?untru, în lungime, pîna sub umeri, dupa aceea în l??ime, în parte
de jos, pe deasupra picioarelor, ridieîndu-te în capul oaselor ?i apucînd grosimea du
bla a p?turii îndoite, mai întîi dintr-o parte, apoi din cealalt?, aplicînd exact aceast
a bucata dubla pe marginea ?ezlongului, daca vroiai sa ob?ii cea mai mare regula
ritate posibila. Dupa aceea procedai la fel cu p?tura dinafar?, lucru ceva mai g
reu de executat, ?i Hans Castorp, neîndemînatic ca orice novice, nu înceta sa se P'înga,
încereînd sa efectueze opera?iile cînd întins, cînd îndoit, pentru a °o?ine o execu?ie cor
a a mi?c?rilor ce i se indicau. Numai vreo cî?iva dintre cei mai vechi, spuse Joac
him, ?tiau sa se înf??oare din trei mi?c?ri s'gure cu amîndoud paturile în acela?i tim
p; totu?i aceasta era o dib?cie rara ?i invidiata, care presupunea nu numai am înt
regi de exerci?iu, ci Itvai ales aptitudini înn?scute. Lasîndu-se sa cada pe spate c
u spinarea lntepenita, Hans Castorp începu sa rîda auzind ultimele cuvinte, iar °achim
, care nu pricepu imediat ce era hazliu în spusele lui, îl privi nedumerit, apoi izb
ucni ?i el în rîs.
116
THOMAS MANN
Cînd Hans Castorp se g?si întins pe ?ezlong, formînd un cilindru lipsit de membre, cu
perni?a moale sub ceafa ?i epuizat de toata aceasta gimnastica, Joachim îi zise:
- A?a, ?i acum chiar daca ar fi dou?zeci de grade sub zero, nu ?i s-ar putea întîmpl
a nimic.
Apoi trecu înd?r?tul peretelui de sticla ca sa se înf??oare ?i el.
Lui Hans Castorp i se p?ru destul de îndoielnic ceea ce-i spusese varul sau relati
v la cele dou?zeci de grade sub zero, deoarece hot?rî ca-i era mai curînd frig, ?i d
e mai multe ori îl str?b?tur? ni?te fiori reci, în vreme ce pe sub arcadele de lemn
ale galeriei privea umezeala care plutea ?i se infiltra parînd c? e gata dintr-o c
lipa în alta sa se prefac? în ninsoare. Cît era de straniu ca, în ciuda acestei umezeli
p?trunz?toare, obrajii continuau sa-i fie usca?i ?i fierbin?i, de parca ar fi st
at într-o odaie supraînc?lzit?. Se sim?ea înc? ridicol de obosit de pe urma exerci?iil
or f?cute cu paturile - ?i în adev?r Ocean Steamships îi tremura în mîini de îndat? ce voi
a s? citeasc?. î?i spuse c? totu?i nu era perfect s?n?tos, ci destul de anemic, a?
a cum remarcase ?i consilierul aulic Behrens, ?i fara îndoial? c? din aceasta cauz
a îi era frig. Insa toate aceste senza?ii nepl?cute erau compensate de pozi?ia lui
excep?ional de comoda, datorat? calit??ilor greu de analizat, aproape misterioas
e, ale ?ezlongului, pe care Hans Castorp avusese prilejul sa le pre?uiasca înc? la
prima sa cura de odihna ?i care iar??i se verificau într-un chip atît de fericit. T
otul depindea de materialul capitonajului, de înclinarea pl?cuta a sp?tarului, de în?
l?imea ?i l?rgimea potrivita a rezematorilor sau numai de consisten?a pernei pe
scurt nu era omene?te posibil sa se asigure o pozi?ie mai buna pentru trupul în st
are de odihna, decît prin acest minunat ?ezlong. Prin urmare, Hans Castorp era cu
inima împ?cata la gîndul ca avea în fa?a doua ore libere ?i precis delimitate, aceste
dou? ore ale unei cure principale de odihna, confirmate de un program oficial, d
e o dispozi?ie binevenita, de?i el nu era aici decît un musafir. C?ci avea o fire
r?bd?toare, putea sa stea multa vreme f?r? nici o ocupa?ie ?i-i pl?cea, dup? cum
s-a mai spus, odihna pe care activitatea zgomotoasa nu reu?ea sa-l fac? s-o uite
, odihna pe care nici nu se gr?bea s-o consume ?i nici n-o irosea. La ora patru
venea ceaiul cu cozonac ?i dulcea?a, apoi pu?ina mi?care în aer liber, dup? aceea
iar??i odihna pe ?ezlong, la ora ?apte era cina care avea, ca toate mesele, încord
?rile ?i curiozit??ile ei, ?i pe care o a?teptai cu o anumit? bucurie, apoi î?i ar
uncai privirile în cutia stereo-scopului, în luneta caleidoscopic? sau pe ecranul ci
nematografic...
MUNTELE VR?JIT 117
Castorp cuno?tea pe dinafar? programul zilnic, de?i ar fi fost o exagerare sâ se sp
un? ca era de pe acum aclimatizat".
în fond, este un proces ciudat aceast? aclimatizare într-un loc str?in, aceasta adap
tare ?i prefacere cîteodata obositoare, pe care le supor?i numai pentru ele însele,
ca s? spunem a?a, dar cu inten?ia definitiva de a le para?i imediat ce r?gazul s
e va fi împlinit, pentru a te reîntoarce la starea anterioara. Introduci aceste soiu
ri de experien?e în cursul principal al vie?ii, ca pe o întrerupere, ca pe un interme
diu, cu scopul de-a te odihni", adic? pentru a modifica ?i primeni func?iunile o
rganismului care amenin?au, ba chiar erau gata-gata sa se deterioreze, sa sl?bea
sc? si sa se toceasc? în monotonia nearticulata a existen?ei. Dar ia ce consta ace
ast? vl?guire ?i tocire cînd tr?ie?ti într-o regula mult? vreme neîntrerupt?? Nu e atît o
boseala trupeasc? ?i spirituala, m?cinat? de cerin?ele aspre ale vie?ii (c?ci pe
ntru aceasta remediul cel mai înt?ritor ar fi o simpl? odihn?); ci e mai degrab? c
eva oarecum sufletesc, este tr?irea timpului amenin?ata sa se piard? în mijlocul u
nei monotonii neîntrerupte, tr?ire care este ea îns??i atît de strîns înrudita ?i legata d
sentimentul vie?ii, îneît una nu poate fi sl?bit? f?r? ca cealalt? sa nu lînce-zeasc?
?i sa se sting? la rîndul ei. Asupra esen?ei plictisului s-au raspîn-dit multe conce
p?ii eronate. în general, se crede ca un con?inut interesant ?i noutatea gonesc" tim
pul, adic?: îl scurteaz? pe cînd monotonia ?i pustiul îi îngreuiaz? ?i-i încetinesc curg
a. Ceea ce nu e întru totul exact. F?r? îndoiala ca uneori pustiul ?i monotonia lung
esc clipa sau ora ?i le fac mai plictisitoare", dar ele scurteaz? ?i gr?besc pîna l
a a reduce la neant marile ?i extrem de marile cantit??i ale timpului. Dimpotriv?
, un con?inut bogat ?i interesant este, desigur, capabil sa scurteze o or? sau c
hiar o zi, dar luat în mare, acest con?inut da curgerii timpului întindere, greutate
?i tr?inicie, astfel ca anii boga?i în întîmplari trec mult mai încet decît anii s?raci,
pustii ?i neînsemna?i pe care vîntul îi matur?, spulberîndu-i. Prin urmare, ceea ce se n
ume?te plictis nu-i în realitate decît o scurtare boln?vicioasa a timpului pricinuit
a de monoto-nie: marile intervale de timp, cînd curgerea lor este de o neîntrerupt?
monotonie, se chircesc într-o m?sura care înspaimînta de moarte inima; C1nd o zi seam?
n? cu toate, ele nu sînt decît o singura zi; iar într-o Qesavîr?it? uniformitate, via?a
cea mai lunga ar fi perceputa ca foarte scurta ?i ar trece cît ai bate din palme.
Obi?nuin?a este o somnolen?a sau cel pu?in o istovire a ideii de timp, ?i cînd ani
i copil?riei au fost tr?i?i lncet, iar restul vie?ii s-a desf??urat din ce în ce m
ai repede, preci-PUtadu-se, faptul acesta ?ine tot de obi?nuin?a. Noi ?tim bine
ca însu?i-
118
THOMAS MANN
rea unor schimb?ri ale obi?nuin?ei sau ivirea unor obi?nuin?e noi reprezint? sing
urul mijloc de care dispunem pentru a ne p?stra în via?a, pentru a ne împrosp?ta perc
ep?ia timpului ?i pentru a ob?ine o reîntinerire, 0 înt?rire ?i o încetinire a tr?irii
timpului ?i, chiar prin acestea, o reînnoire a sentimentului vie?ii în general. Ace
sta este scopul schimb?rii aerului ?i al locului: binefacerea modific?rii ?i a e
venimentului. Primele zile ale ?ederii într-un loc nou au un ritm tineresc, adic?
viguros ?i vast - care ?ine vreo ?ase sau opt zile. Dup? aceea îns?, pe m?sura ce
ne aclimatizam", le sim?im cum se scurteaz?: oricine depinde de via?a sau mai bine
zis voie?te sa depind? de via?a î?i da seama cu groaza cît de u?oare ?i fugare trec
zilele; ?i ultima saptamîna, din patru, de pilda, este de o repeziciune ?i de o s
uperficialitate îngrijor?toare. Fire?te ca înviorarea ideii de timp ac?ioneaz? ?i di
ncolo de aceasta perioada intercalata, ?i-?i revendic? noile drepturi chiar ?i d
up? ce am revenit pe vechiul f?ga?, primele zile ce le tr?im acas?, dup? aceasta
schimbare, ne apar de asemenea noi, vaste ?i tinere, dar numai unele dintre ele;
c?ci ne integram mai repede în regula obi?nuin?ei decît în ritmul întreruperii ei, iar
cînd sim?ul timpului e obosit din pricina vîrstei sau ca urmare a unei sl?biciuni co
ngenitale nici n-a fost prea dezvoltat, atunci el a?ipe?te foarte iute, ?i chiar
la cap?tul a dou?zeci ?i patru de ore este ca ?i cum nici n-am fi plecat vreoda
t?, iar c?l?toria n-a fost decît visul unei nop?i. Observa?iile acestea n-au fost
introduse aici decît pentru ca tînarul Hans Castorp avea idei asem?n?toare cînd, dup?
cîteva zile, îi spuse varului sau (privindu-l cu ochii injecta?i):
Este ?i ramîne un fapt ciudat ca la început, cînd te afli într-un loc nou, timpul î?i par
atît de lung. Aceasta înseamn?... Fire?te, nu ma plictisesc, dimpotriv?, ma distrez
rege?te. Dar cînd ma uit înd?r?t, a?adar retrospectiv, am impresia ca, daca ma în?eleg
i bine, e ca ?i cum a? fi aici de nu mai ?tiu cîta vreme ?i ca din clipa cînd am sos
it fara a realiza imediat acest lucru, iar tu mi-ai spus: Hai, coboar? oda
t?!". îU aminte?ti? a trecut o adev?rata eternitate. Lucrul acesta n-are absolut
nimic de-a face cu m?sur?torile ?i nici cu ra?iunea, ci depinde numai de felul t
au de-a sim?i. Fire?te ca ar fi stupid sa spui: Cred ca ma aflu aici de doua luni
" ?i ar fi ?i un nonsens. Dimpotriv?, nu pot sa spun decît: De foarte mult".
Da. r?spunse Joachim cu termometrul în gura. din asta ma aleg ?1 eu cu ceva, c?ci
de cînd e?ti aici ma ag?? oarecum de tine.
lUii
MUNTELE VR?JIT
119
Iar Hans Castorp rîse de felul în care Joachim spusese aceasta, atît de simplu» fara nic
i o explica?ie.
încearc? s? converseze în fran?uze?te
Nu, nu era înc? aclimatizat nici sub raportul cunoa?terii vie?ii de aici, în toate p
articularit??ile ei - o cunoa?tere ce n-o putea capata în atît de pu?ine zile ?i pe
care n-ar fi putut-o avea nici chiar în trei saptamîni. a?a cum obi?nuia s? spun? (c
ontrazicîndu-l pe Joachim); ?i nici în ceea ce prive?te adaptarea organismului sau l
a condi?iile atmosferice atît de specifice celor de aici, de sus", c?ci aceasta ada
ptare era diiscila, foarte dificila, ba i se p?rea chiar ca mei nu ve va realiza
vreodat?. Ziua obi?nuit? era împ?r?ita limpede si organizata cu grija, încit puteai
intra cu u?urin?a în ritmul ei, daca te adaptai acestei orînduiri. Cu toate acestea,
în cuprinsul unei saptamîni ?i chiar în intervale mai mari de timp, ziua era supusa a
numitor reguli periodice care se iveau numai încetul cu încetul, una aparînd pentru pr
ima oara cînd cealalt? se ?i repetase; ?i chiar în ceea ce privea succesiunea izolat
a a întîmplarilor ?i a fizionomiilor, Hans Castorp avea înc? de înv??at la fiecare pas ca
sa observe mai îndeaproape lucrurile v?zute superficial ?i sa primeasc? noul cu o
receptivitate tinereasca.
Acele pîntecoase vase cu gîturile scurte, ce se g?seau pe lînga unele u?i de pe corido
are ?i de care a dat cu ochii chiar în seara sosirii lui, con?ineau oxigen cum îi ex
plicase Joachim raspunzînd la întrebarea lui. Erau pline cu oxigen pur, de ?ase fran
ci balonul, iar acest gaz datator de via?a, care se aspira printr-un tub, se dis
tribuia muribunzilor cu scopul de a le stimula ?i prelungi puterile. C?ci înd?r?tu
l u?ilor lînga care se aflau asemenea baloane z?ceau muribunzi sau monbundi, cum 1
1 spusese într-o zi consilierul aulic Behrens, cînd Hans Castorp îl mtîlnise pe culoarul
de la primul etaj, consilierul aulic cu halatul alb ?i obrajii alb?strui vîslind
de-a lungul coridorului, dup? care coborîsera împreuna scara.
~ Ei, dumneata, spectator dezinteresat, dumneata, f?cu Behrens, ce mai faci; g?s
im oare în?elegere în privirea dumitalc scrut?toare? Sînt ?neîntat, îneîntat. Da, sezonul n
stru de vara are în sine partea lui buna, e de soi bun. De altfel, n-am precupe?it
 nici o cheltuiala ca sa-i m?rim
fru
muse?ea. Dar, cu toate acestea, p?cat ca nu vrei sa petreci iarna la
120
THOMAS MANN
noi, c?ci mi s-a spus ca nu dore?ti s? ramîi aici decît opt s?ptâmîni. Ah numai trei? Da
r asta nu-i decît o vizit? de forma, ce nu merita nici macat osteneala sa te depla
sezi; ei, cum crezi. Oricum îns?, este p?cat c? n-o sa petrecem împreuna iarna aici,
unde se afl? tot ce este hotvoleh spuse el deformînd în gluma acest cuvînt str?in hot
voleh-ul interna?ional vine numai iarna acolo, jos, la Davos-Platz, ?i ar trebui
sâ-l vezi chiar dac? n-ar fi decît pentru cultura dumitale. î?i vine s? te pr?p?de?ti
de rîs cînd ?trengarii aia se dau de-a berbeleacul pe schiuri. ?i apoi, doamnele, v
ai, doamnele! împestri?ate ca p?s?rile paradisului, ?i cînd spun doar atît sînt peste m?
sur? de politicos... Ei, dar acum este timpul sa m? duc la muribundul meu, cel d
e aici, de la num?rul dou?zeci ?i ?apte, spuse el. Stadiul final, în?elegi. A întrec
ut m?sura. Be?ivanul ?sta mi-a înghi?it cinci duzini de damigene cu oxigen. Dar pîna
la prînz va binevoi sa plece ad penates. Ei, drag? Reutcr, spuse el intrînd, ce-ai
zice daca ai mai trage înc? una pe gît... Cuvintele i se pierdur? înd?r?tul u?ii pe ca
re o închise. Dar într-o clipit?, Hans Castorp v?zuse pe pern?, în fundul camerei, pro
filul de cear? al unui tînâr cu un barbi?on rar care întorsese încet înspre u?? pupilele-i
foarte mari.
Era primul moribundus pe care Hans Castorp îl vedea în via?a lui, c?ci se putea spun
e c? p?rin?ii ?i bunicul muriser? f?r? ca el s? fie de fa??. Cu cîta demnitate î?i l
?sase capul pe pern? tînarul cu barbi?on! Cît de plin? de semnifica?ii îi era privirea
ochilor cu pupilele dilatate, cînd i-a întors încet spre u?a! Cufundat în aceast? viziu
ne fugara, Hans Castorp încerca farâ voia lui s? fac? ochii tot atît de mari, semnific
ativi ?i calmi ca ai acelui moribundus, în timp ce se îndrepta spre scara, ?i cu ast
fel de ochi se uita la o doamna care deschise o u?a în spatele s?u ?i i-o lua înaint
e spre capul sc?rii. Nu-?i d?du seama imediat c? era doamna Chauchat. Ea zîmbi u?o
r v?zînd ochii pe care-i f?cea, apoi, ?inîndu-?i cu mîna coada pe ceaf?, coborî scara înai
ntea lui, f?r? zgomot, cu mi?c?ri ml?dioase, aplecîndu-?i u?or capul.
Nu f?cu nici o cuno?tin?a noua în aceste zile, iar dup? aceea, abia de mai f?cu. P
rogramul zilnic, în ansamblul lui, nu-i era prielnic în privin?a aceasta; pe deasupr
a, Hans Castorp avea o fire retras?, se sim?ea aici ca simplu vizitator ?i ca spe
ctator dezinteresat", cum îi spusese consilierul aulic Behrens, încît se mul?umea, de
fapt, cu conversa?ia ?i tov?r??ia lui Joachim. Este foarte adev?rat ca sora de p
e coridor lungise gîtul atît de mult? vreme dup? ei, încît Joachim care ?i alta dat? se
oprise cu ea cîteva clipe s? sporov?iasc? - se v?zu silit s? i-l prezinte pe varul
sau-
MUNTELE VR?JIT
121
Cu ?nurul pince-nez-ului trecut pe dup? ureche, infirmiera vorbea nu numai afect
at, ci de-a dreptul chinuit, iar la o examinare mai am?nun?ita fâcea impresia c? t
orturile îndurate din pricina plictiselii îi tulburaser? mintea. Era greu sa scapi d
e ea, deoarece cînd î?i d?dea seama ca discu?ia se apropie de sfîr?it, vadea semnele u
nei spaime boln?vicioase, ?i imediat ce tinerii erau pe punctul s? se îndep?rteze,
se aga?? de ei cu vorbe ?i priviri pripite ?i cu un zîmbet atît de dezn?d?jduit, încît
din mil? mai r?mîneau pu?in cu ea. Vorbea mult despre tat?l ei care era jurist ?i
despre un v?r care era doctor, cu inten?ia limpede de a se arata sub o lumin? av
antajoas? ?i de a scoate în eviden?? leg?turile cu mediul intelectual. Cît despre bo
lnavul ei de-acolo, dind?râtul u?ii, era fiul unui fabricant de p?pu?i din Koburg,
pe nume Rotbein - iar de curînd, tînârului Fritz maladia i se localizase la intestine
. Era foarte greu pentru cei care aveau grija de bolnav, dup? cum domnii puteau
lesne sa-?i închipuie, ?i era greu mai ales cînd te trageai dintr-o familie cu studi
i universitare ?i aveai o sensibilitate aleas?, caracteristica paturilor superioa
re. ?i nici m?car nu puteai întoarce spatele datoriei... Mai acum cîteva zile rog pe
domnii s? m? cread? c? a?a s-a mtîmplaf , domni?oara se întorsese dintr-o scurta plim
bare, nu se dusese decît sa-?i cumpere past? de din?i, ?i îl g?sise pe bolnav în pat,
avînd în fa?? un pahar cu bere groas?, brun?, un salam, o bucat? mare de pîine neagr?
?i un castravete! Toate aceste delicatese i le trimisese familia de acas? ca s?
se fortifice. Insa a doua zi, fire?te, a fost mai mult mort decît viu. El singur î?i
gr?be?te sfîr?itul. Dar asta va fi, în mod evident, numai mîntui-rea lui, dar nu ?i a
ei, c?ci ea i se spunea sora Bcrthe, dar în realitate se numea Alfreda Schildknec
ht va îngriji dup? aceea al?i bolnavi, într-o stare mai mult sau mai pu?in grava, ai
ci sau în alt sanatoriu, întrucît aceasta era perspectiva care i se deschidea, ?i o alt
a era absolut imposibil?.
- Da, spuse Hans Castorp, ocupa?ia dumneavoastr? e cu siguran?a grea, dar f?r? înd
oial? c? v? da ?i satisfac?ii.
- Desigur, r?spunse ea, ?i satisfac?ii, îmi da ?i satisfac?ii, dar este si foarte
grea.
Da, ?i acum, multa s?n?tate domnului Rotbein. Cei doi veri d?duser? sâ plece.'
Dar atunci sora se ag??a de ei, vorbindu-le mereu ?i privindu-i insis-ent> încît ?i-
era mai mare mila s-o vezi cît se str?duia sa-i mai re?in? pu?in Pe cei doi tineri
?i ar fi fost o cruzime din partea lor s? nu-i mai d?ruiasc? mâcar cîteva clipe.
122
THOMAS MANN
Doarme, spuse ea. N-are nevoie de mine. De aceea am ie?it pe coridor pentru cîteva
minute...
?i începu sa se plîngâ de consilierul aulic Behrens ?i de tonul cu care i se adresa, f
ara nici o jen?, dac? ?ineai socoteal? de originea ei. î] prefera pe doctorul Krok
owski, întrucît avea mai mult suflet. Apoi reveni la tata ?i la var. Creierul ei nu
mai putea produce nimic altceva. Zadarnic se str?dui s?-i mai re?in? m?car o cli
p? pe cei doi veri, ridicînd vocea cu un cuvînt subit ?i începînd aproape s? strige în mom
entul cînd voira sa plece, c?ci sfîr?ir? prin a se strecura ?i plecar?. Dar cu parte
a superioar? a trupului aplecata înainte ?i cu privirile fixate asupra lor, sora îi
urm?ri ca ?i cum ar fi vrut sâ-i trag? înapoi cu ochii. Apoi din piept îi sc?p? un oft
at ?i se întoarse lîng? bolnavul ei.
Afar? de ea, Hans Castorp nu mai f?cu, în acea zi, decît cuno?tin?a doamnei palide ?
i brunete, mexicanca pe care o v?zuse în gradina ?i c?reia i se spunea Tous-les-de
ux. Se întîmpl?, în adev?r, ca ?i el s? audâ din gura ei aceasta lugubr? formul? care îi d
evenise porecl?; îns? cum era preg?tit, p?str? o atitudine corect?, reu?ind dup? a
ceea s? fie mul?umit de sine însu?i. Verii o întîlnirâ în fa?a intr?rii principale, cînd e
pe punctul de-a ie?i pentru plimbarea matinala, prescris? dup? micul dejun, înf??
urat? într-un ?al negru de ca?mir, cu genunchii strîmbi ?i cu pa?ii mari ?i nelini?t
i?i, se istovea plimbîndu-se de colo pîn? colo, iar voalul negru înf??urat în jurul p?ru
lui str?b?tut de fire argintii ?i legat sub b?rbie îi scotea în eviden?? paloarea ma
t? a chipului îmb?trînit, gura mare, sec?tuit? de durere. Joachim, cu capul descoper
it ca obicei, o salut? înclinîndu-se, iar ea îi r?spunse cu o mi?care înceat?, în timp ce
zbîrciturile care-i br?zdau de-a curmezi?ul fruntea îngusta i adîncira ?i mai tare. V?
zînd o figur? nou? r?mase pe loc ?i a?tept?, clâtinînd u?or capul, ca tinerii sa se ap
ropie; c?ci, dup? cît se p?rea, g?sea c? este necesar sa afle daca str?inul îi cunoa?
te destinul ?i dorea sâ-i aud? p?rerea. Joachim îl prezenta pe v?rul s?u. De sub man
til? ea întinse oaspetelui mîna slaba, g?lbuie, cu vinele umflate ?i împodobit? cu ine
le, ?i cl?tinînd din cap continu? sa-l priveasc?. Apoi începu:
TousJes de, monsieur, spuse ea. Tous Ies de, vous savez...
Je le sais, madame, r?spunse Hans Castorp cu glasul în?bu?it. Etp le regrette beau
coup.
Sub ochii ei negri ca t?ciunii, pungile moi erau atît de mari ?i grele cum nu mai
v?zuse niciodat? la vreun alt om. R?spîndea un u?or parfum ve?tejit. Hans Castorp î?
i sim?i inima cuprins? de o emo?ie blinda ?1 grav?.
MUNTELE VR?JIT
123
-Mergi, spuse cu un accent gutural care se potrivea în mod straniu cu fiin?a ei zd
robit? ?i un col? al gurii mari i se adînci tragic, lasindu-se în jos.
Apoi î?i retrase mîna sub mantil?, înclin? capul ?i începu iar mersul f?r? de sfîr?it. Han
s Castorp, depârtîndu-se, remarca:
- Vezi, nu mi s-a întîmplat nimic, m-am descurcat foarte bine. Cred c? totdeauna m-a
m descurcat bine cu acest soi de oameni: prin firea mea sînt f?cut s? p?strez rela
?ii cu ei, nu e?ti de aceea?i p?rere? Ba cred chiar c? în general m? în?eleg mai bin
e cu oamenii tri?ti decît cu cei veseli ?i numai Dumnezeu ?tie ce în?eles are acest
fapt, poate din cauz? c? sînt orfan, pierzîndu-mi p?rin?ii atît de timpuriu, îns? atunci
cînd oamenii sînt serio?i ?i îndurera?i ?i cînd moartea este în joc, lucrul acesta nu ma
apas?, nici nu m? stinghere?te, ci, dimpotriv?, m? simt în largul meu ?i în orice ca
z mai bine decît cu oamenii care plesnesc de s?n?tate. Zilele trecute mâ gîndeam: este
totu?i o nerozie din partea tuturor acestor femei s? aib? o asemenea spaim? de
moarte ?i de tot ce se leag? de ea, încît trebuie s? le ascunzi totul ?i sa dai muri
bundului sfînta împ?rt??anie cînd ele nu sînt de fa??. Nu, e ru?inos ?i stupid. ?ie nu-?i
place s? vezi un sicriu? Din cînd în cînd m? uit la cîte unul cu pl?cere. Un sicriu, fi
e el chiar gol, mie mi se pare o mobila destul de frumoas?, dar cînd în?untru se afl
? cineva, mi se înf??i?eaz? ca un lucru absolut solemn, înmormînt?rile au ceva în?l??tor
?i adesea mi-am spus ca, pentru a te reculege, ar trebui sa te duci la o înmormînta
re, nu la biseric?. Oamenii poart? stofe frumoase, negre, î?i scot p?l?riile, p?st
reaz? o ?inuta cuviincioas? ?i plin? de reculegere, ?i nimeni nu îndr?zne?te s? facâ
glume proaste, cum se întîmpla de obicei în via?a. îmi plac foarte mult oamenii, cînd, în s
?it, îi vad cucernici. De multe ori m-am ?i întrebat dac? n-ar fi trebuit sa m? fac
preot ?i cred c? din anumite puncte de vedere nu mi-ar fi stat prea r?u... Sper
c?, a?a cum i-am vorbit, n-am f?cut vreo gre?eala în fran?uze?te...
Nu, îi spuse Joachim. /e /e regrette beaucoup a fost absolut corect.
Suspect politic!
Tn ritmul obi?nuit al zilelor intervenira schimb?ri: mai întîi veni o uminicâ, o dumin
ica în care sosi o orchestr? pe terasa, ceea ce se întîmpla tiecare paisprezece zile ?
i se întîmpla ?i acum, în cea de-a doua
124
THOMAS MANN
jum?tate a saptamînii în care sosise Hans Castorp. Venise într-o mar?i a?adar, era a c
incea zi dup? nemaipomenita furtuna ?i acea întoarcere a iernii - o zi primavarati
ca, ginga?a ?i proasp?ta, cu nori albi pe cerul de un albastru-deschis ?i cu lum
ina potolita a soarelui pe povîrni?uri ?i -ln vale unde reap?ruse verdele estival
potrivit sezonului, c?ci z?pada fusese osîndita sa se topeasc? repede.
Era evident ca fiecare se silea sa ?in? seama ?i sa dea importan?a acestei dumin
ici; administra?ia ?i pacien?ii se ajutau între ei cu sîrguin?a. Chiar la ceaiul de
diminea?a se servise cozonac cu migdale, în dreptul fiec?rui loc de la mas? era a?
ezat un p?h?rel cu cîteva flori, garoafe s?lbatice sau chiar bujori de munte, pe c
are domnii ?i le puneau la butoniere (procurorul Paravant din Dortmund î?i pusese f
racul ?i o vesta cu pic??ele), toaletele doamnelor erau de-o elegan?a s?rb?torea
sc? ?i diafana - doamna Chauchat ap?ru la micul dejun într-o rochie de diminea?a di
n dantela, cu mîneci scurte, pe care o puse acum pentru prima oara, izbind cu zgom
ot u?a de sticla, privind sala ?i prezentîndu-se cu o oarecare gra?ie înainte de-a se
îndrepta cu pa?i tiptili c?tre masa ei, iar aceasta rochie de diminea?a o prindea
atît de bine, c? vecina lui Hans Castorp, profesoara de la Konigsberg, se arata înt
ru totul entuziasmata -ba chiar ?i perechea barbara de la masa ru?ilor de rînd ?in
use socoteala de ziua închinata Domnului, adic? b?rbatul î?i schimbase bluza de piel
e cu un veston scurt ?i pîslarii cu ni?te ghete, iar ea, ce-i drept, avea pentru zi
ua aceasta, sub e?arfa de pene ponosite, o bluza de m?tase verde cu gulera? de d
antel?... Hans Castorp încrunta din sprîncene cînd îi z?ri, apoi pali, adic? avu o compo
rtare la care atmosfera de aici îl îndemna destul de des.
Concertul începu imediat dup? a doua gustare de diminea??: diferite instrumente de
suflat de alama ?i de lemn se g?seau acolo ?i cîntau, alternînd arii u?oare sau mai
serioase, pînâ la ora prînzului. în timpul concertului, cura de odihna nu mai era absol
ut obligatorie. Fire?te, cî?iva se delectau ascultînd de pe balcoane aceasta muzica în
cîntatoare. dar ?i în pavilionul din gradina erau cîteva scaune ocupate; îns? majoritatea
pacien?ilor st?tea pe terasa acoperita, la micile mese albe, pe cînd grupul petre
c?re?ilor, g?sind ca este prea corect sa stea pe scaune, ocupa treptele de piatr
a care duceau spre gradina, fiind cu to?ii foarte bine dispu?i; erau bolnavii ti
neri, domni ?i domni?oare, dintre care H&nS Castorp îi cuno?tea pe cei mai mul?i f
ie dup? nume, fie dup? înfa?i?are' Printre ei se afla Hermine Kleefeld cit ?i domn
ul Albin care se învlrtea
MUNTELE VR?JIT
125
cU o cutie mare ?i înflorata, plina cu ciocolata, invitînd pe toata lumea «a se servea
sc?, în timp ce el însu?i nu mînca deloc, dar în schimb turna ?ig?ri cu cartonul aurit,
afi?înd o mutr? provocatoare; prmtre al?ii mai erau tînârul buzat din Clubul jum?t??ilo
r de plamîni". domni?oara Levi, slaba ?i cu obrazul de culoarea filde?ului, un tîrui
r blond-cenu?iu pe care-l strigau cu numele de Rasmussen ?i care din pricina ca
avea încheieturile slabe las? s?-i spînzure mîmiîe ca ni?te aripioare de pe?te în dreptul
pieptului, doamna Salomon din Amsterdam, o femeie îmbr?cat? în ro?u, planturoas?, ce
se vîrîse de asemenea prmtre tineri, pentru care lunganul acela cu parul rar se pric
epea sa cînte arii din Visul unei nop?i de vara, dar acum î?i cuprinsese cu bra?ele
genunchii ascu?i?i ?i st?tea înd?r?tul ei, nemaicontenind sa-i fixeze cu privirile
tulburate gîtul cam oache?; în sfîr?it, mai erau o domni?oar? ro?cata, grecoaica de o
rigine, o alta fat? de provenien?? necunoscut? cu un profil de tapir. elevul hulp
av, cu lentilele groase la ochelari, un alt pu?ti de vrec cinci-sprezece-?aispre
zece ani, cu mutra de veritabil imbecil, ce-?i pusese monoclu ?i care, cînd tu?ea,
î?i ducea la gura unghia lunga a degetului mic - ?i înc? mul?i al?ii.
Cînd sosise aici, tînarul acesta cu unghia fusese foarte u?or bolnav, povestea domol
Joachim, nu avea temperatura ?i tat?l lui, medic, îl trimisese preventiv, iar dup
? p?rerea consilierului aulic trebuia sa stea cam vreo trei luni. îns? acum, la ca
p?tul acestor trei luni, avea între 37,8 ?i 38 de grade ?i era serios bolnav. Este
adev?rat îns? ca ducea o via?a atît de nes?buita, îneît merita b?tut.
Cei doi veri aveau masa lor, c?ci Hans Castorp fuma ?i bea bere bruna, pusa deop
arte de la gustare, iar din cînd în cînd sim?ea un pic gustul ?ig?rii. Buim?cit de ber
e ?i de muzica, fiindc? îl f?cea întotdeauna sa deschid? gura ?i s?-?i aplece u?or ca
pul, se uita în jurul sau cu ochii înro?i?i la aceasta indolenta via?a de sta?iune c
limaterica, fara sa fie stingherit de con?tiin?a faptului ca to?i ace?ti oameni
aveau sa se ofileasc? repede ?i ca cea mai mare parte dintre ei erau în prada unei
u?oare febre, fapt care nu numai ca nu-l stingherea cîtu?i de pu?in, ci, dimpotri
v?, îi f?cea pe to?i sa dobîndeasca în ochii lui o ciud??enie sPorita, un fel de atrac
?ie intelectuala... La m?su?e se bea limonada cu sifon ?i pe peron se luau fotog
rafii. Al?ii f?ceau schimb de timbre, iar grecoaica ro?cat? îl schi?a pe un bloc d
e desen pe domnul Ra.>mussen, lr>s? dup? aceea nu voi sa-i arate desenul ?i rîzînd în
hohote se suci ?i se în a?a fel îneît el nu reu?i sa-i smulg? blocul. Hermine Kleefel
d,
126
THOMAS MANN
cu ochii întredeschi?i, st?tea pe-o treapta ?i b?tea tactul muzicii cu un ziar f?c
ut sul, lasîndu-l pe domnul Albin sa-i prind? de bluza un buche?el de flori de cîmp,
iar tînarul buzat, ghemuit la picioarele doamnei Salomon, îi vorbea cu capul întors sp
re ea, în timp ce pianistul cu par rar îi privea fix ceafa.
Medicii î?i facura apari?ia ?i se amestecar? printre bolnavi - consilierul aulic Be
hrens în halatul alb ?i doctorul Krokowski în cel negru înaintar? de-a lungul ?irului
de m?su?e ?i în dreptul fiec?ruia consilierul aulic las? sa cada o gluma prietenea
sca, astfel c? trecerea îi era semnalata de o dîra de veselie, apoi coborîra spre cei t
ineri, iar domni?oarele se strînsera imediat în jurul doctorului Krokowski, fî?îindu-se
cu priviri piezi?e, în timp ce consilierul aulic f?cu o demonstra?ie de îndemînare cu
?ireturile de la ghete în fa?a grupului b?rba?ilor: puse piciorul sau enorm pe o t
reapta superioara, î?i desf?cu ?ireturile, le-apuca cu-o singur? mîna ?i, fara sa se
ajute de cealalt?, reu?i cu o excep?ional? îndemînare sa le înnoade atît de iute încît to?
ramaser? uimi?i, iar cînd mai mul?i încercar? sa fac? la fel, î?i d?dur? seama ca este
în zadar.
Mai tîrziu, Settembrini ap?ru ?i el pe terasa venea din sufragerie, sprijinindu-se
în baston, purtînd chiar ?i ast?zi tot redingota flau?ata ?i pantalonii galben-desc
his, cu aerul lui fin, vioi ?i sceptic ?i, uitîndu-se în jur, se apropie de masa ver
ilor, zicînd: Ei! bravo!" apoi îi ruga sa-i îng?duie sa se a?eze.
Bere, tutun, muzica, spuse el. Iat?-v? patria ?i c?minul! Constat ca ave?i o pre
dilec?ie deosebita pentru specificul na?ional. Sînte?i în elementul dumneavoastr?, ?i
asta îmi place. Permite?i-mi sâ particip ?i eu un pic la armonia dispozi?iilor dumn
eavoastr? suflete?ti.
Hans Castorp se smulse din vraja ?i-?i schimba fizionomia; se mai str?duise în ace
st sens ?i cînd îl z?rise de departe pe italian. Spuse:
Dar, domnule Settembrini, a?i sosit tîrziu la concert; în curînd trebuie sa se termine.
 Nu va place muzica?
Din porunca, nu prea, r?spunse Settembrini. Nu dup? calendar. Nu bucuros cînd miro
ase a farmacie ?i nu-mi este îng?duita decît din motive de s?n?tate. ?in pu?in la li
bertatea mea sau m?car la acest rest de libertate ?i demnitate care mi-a mai r?ma
s. în asemenea ocazii sînt ca un vizitator - întocmai cum sînte?i dumneavoastr? la noi,
pe alt plan - vin pentru un sfert de ceas, apoi îmi vad de drum. Asta îmi da iluzia
independen?ei... Nu afirm ca ar fi mai mult decît o iluzie, dar, ce vre?i, m?car îmi
procura o oarecare satisfac?ie. Cu varul dumneavoastr? lucrurile
MUNTELE VR?JIT
127
tau altfel. Pentru el este un fel de serviciu. Nu-i a?a, domnule locotenent, c? d
umneavoastr? socoti?i totul ca apar?inînd serviciului? O
unoa?te?i, ?tiu, arta de-a va p?stra mîndria în sclavie. Este o arta foarte încîlcit?. N
u oricine în Europa o pricepe. Muzica? Nu m-a?i întrebat dumneavoastr? daca sînt pasio
nat de muzica? Ei bine, daca a?i fi spus
amator de muzica" (Hans Castorp nu-?i amintea sa se fi exprimat astfel)* expresia
n-ar fi fost nefericita, c?ci are o umbra de frivolitate afectuoas?. Bine, fie,
sîntem de acord. Da, sîn'. un amator de muzica ceea ce nu vrea sa spun? ca o pre?uie
sc în mod deosebit, cum pre?uiesc ^1 iubesc, de pilda, cuvîntul, vehicul purt?tor al
spiritului, brazdarul seînteietor al progresului... Muzica... ea este semiarticul
atul, problematicul, nejustificatul, indiferentul. îmi ve?i obiecta, eventual, ca p
oate fi limpede, îns? ?i natura poate fi limpede, ?i pîrîia?ul poate fi limpede, dar l
a ce ne folose?te limpezimea lor? Nu este o limpezime real?, ci una de reverie,
nesemnificativa, ?i care nu angajeaz? la nimic, o limpezime fara consecin?e ?i t
otu?i periculoasa deoarece ne îndeamn? sa ne declaram mul?umi?i... L?sa?i muzica s
a ia o înf??i?are generoasa? Bine! Ea ne va înfl?c?ra sentimentele. Totu?i, este vor
ba ca, pe deasupra, sa ne înfl?c?reze ?i ra?iunea. Muzica este îns??i aparen?a mi?c?r
ii, cu toate acestea o suspectez de chietism. îngadui?i-mi sa-mi duc teza pîna la cap
?t: am împotriva muzicii o antipatie de natura politica.
Aici, Hans Castorp nu se putu împiedica sa nu-?i plesneasc? genunchsi cu palmele ?
i sa exclame ca în via?a lui nu mai auzise vreodat? ceva asem?n?tor.
- Oricum, lua?i-o în considerare, spuse Scttembrini zîmbind. Muzica este de nepre?ui
t ca mijloc suprem de-a stîrni entuziasmul, de a ne avînta tot mai sus ?i înainte, atu
nci cind g?se?te sufletul preg?tit pentru asemenea înrîurire. Dar literatura trebuie
sa-i fie înainta?a. Muzica singura nu împinge lumea înainte. Pentru dumneavoastr?, per
sonal, domnule inginer, ea este negre?it primejdioasa. Fizionomia dumneavoastr? m
i-a aratat-o chiar din clipa cînd am sosit.
Hans Castorp începu sa rîda.
- A, nu v? mai uita?i la fa?a mea, domnule Settembrini. Nici nu va Pute?i închipui
cît de mult am pierdut aici. sus, la dumneavoastr?. Mi-e cu mult mai greu sa ma a
climatizez decît credeam.
- Mâ tem c? \? în?ela?i.
- Nu, cum a?a? Dracu' ?tie de ce mi-e cald mereu ?i ma simt obosit.
128
THOMAS MANN
Mi se pare totu?i ca ar trebui sa fim recunosc?tori direc?iei pentru aceste conc
eite, spuse Joachim cu precau?ie. Dumneavoastr?, domnule Settembrini, privi?i pr
oblema dintr-un punct de vedere superior, oarecum ca scriitor, ?i nu vreau sa va
contrazic în acest plan. îns? g?sesc ca se cuvine sa fim recunosc?tori pentru picul
acesta de muzica. Nu sînt deosebit de muzical ?i apoi buc??ile care se cînta nu sînt p
rea remarcabile - nu-s nici clasice, nici moderne, e o simpla muzica de fanfara.
Dar cu toate acestea aduce o varia?ie îmbucur?toare. Umple cîteva ore într-un mod foar
te decent, dupâ p?rerea mea: le împarte ?i le umple una cîte una în a?a fel îneît î?i ramîn
a ce-?i r?suna în urechi, cînd de obicei zilele ?i saptamînile se scurg aici atît de îngro
zitor. Vede?i, o arie de concert fara preten?ii dureaz? cam ?apte minute, nu-i a?
a? îns? aceste minute constituie ceva pentru ele însele, au un început ?i un sfîrsit, se
deta?eaz? ?i sînt oarecum ferite de indiferen?a generala. în plus, ele însele mai sînt îm
p?r?ite în mai multe diviziuni, care la rîndul lor se împart în masuri, astfel ca mereu
se întîmpla ceva, iar fiecare clipa capata un anumit sens de care te po?i aga??, în vr
eme ce altfel... Nu ?tiu daca am fost destul de...
 Bravo! exclama Settembrini. Bravo, domnule locotenent! A?i definit foarte bine
un aspect moral de net?g?duit al muzicii, anume ca ea d?ruie?te o realitate, un
sens ?i o valoare curgerii timpului pe care-l m?soar? într-un fel deosebit de viu.
Muzica treze?te timpul, ne treze?te la desf?tarea cea mai rafinata ce ne-o ofer
? timpul, ea treze?te... ?i chiar prin aceasta este moral?. Arta este morala în m?
sura în care treze?te. Dar ce mai reprezint? ea cînd ac?ioneaz? în sens contrar? Cînd am
or?e?te, adoarme ?i împiedica activitatea ?i progresul? Muzica are ?i aceasta puter
e, ?tie minunat s? exercite o influen?a aidoma stupefiantelor. Este o influen?a d
iabolic?, domnii mei! Stupefiantul ne vine de la diavol, c?ci aduce cu sine stup
iditatea, încremenirea, inactivitatea ?i indiferen?a slugarnica... D?inuie?te ceva
nelini?titor în muzica, domnii mei. Sus?in ca este de esen?a ambigua. Nu merg pre
a departe calificînd-o suspecta din punct de vedere politic.
Mai continua în acest fel, iar Hans Castorp îl asculta fara a reu?i prea bine sa-l u
rm?reasc?, în primul rînd din cauza oboselii ?t apoi fiindc? îl distrageau ispr?vile t
ineretului u?uratic a?ezat pe sc?ri. Vedea destul de limpede sau îl în?elau ochii? D
omni?oara cu profil de tapirera ocupata sa coasa un nasture la man?eta pantaloni
lor de sport ai tînarului cu monoclu. Fata fiind astmatica, respira?ia îi era difici
la ?i fierbinte,in
MUNTELE VR?JIT
129
ce tîn?rul tu?ea ducînd la gur? unghia lunga a degetului mic! Este jev?rat c? amîndoi
erau bolnavi, dar aceasta atitudine m?rturisea totu?i teribil de ciudatele obic
eiuri ce domneau aici printre tineri. Muzica executa o polca...
Hippe
în felul acesta, duminica se deosebea de celelalte zile. Pe lîng? asta, dup?-amiaza
se caracteriza ?i prin plimb?rile cu tr?sura pe care ie între-prindeau diversele g
rupuri de pacien?i: mai multe echipaje cu cîte doi cai urcar?, dup? ceai, pîna sus l
a cotitura, oprind în fa?a intr?rii principale ca s? încarce pe cei care le comandase
r?, îndeosebi ru?i, de fapt mai ales doamnele rusoaice.
-Ru?ii se plimb? mereu cu tr?sura, îi spuse Joachim lui Hans Castorp, c?ci amîndoi,
ca s? se distreze, st?teau în picioare chiar lînga intrarea principal? ?i asistau la
aceste plec?ri. Acum se duc pîna la Clavadell sau pîn? la lac sau în valea Fliielului
sau pîna la Klosterb, acestea sînt obiectivele. Cît timp vei mai sta aici, putem s? fa
cem ?i noi o plimbare, daca î?i surîde. Cred îns? ca, deocamdat?, ai destule pe cap ca
sa te aclimatizezi ?i n-ai nevoie sa mai întreprinzi ?i altceva.
Hans Castorp îi d?du dreptate. St?tea cu ?igara în gur? ?i cu mîinile în buzunarele pant
alonilor. Astfel o privi pe batrîna ?i micu?a doamna rusoaic?, atît de vioaie, urcînd în
tr-o tr?sura împreuna cu slabanoaga ei nepoat? ?i cu alte doua doamne: Marusia ?i
doamna Chauchat, care î?i pusese o mantie u?oara de voiaj, cu un cordon la spate,
dar nu avea p?l?rie. Aceasta din urm? se a?eza în fundul tr?surii, lînga doamna bâtrîn?,
în timp ce fetele tinere st?teau pe bancheta din fa?a. Toate patrii erau vesele ?
i le turuia gura încontinuu, în limba lor molîie. Vorbeau ?i rîdeau de p?tura prea îngusta
cu care nu se puteau înveli decît cu greutate ?i de fructele zaharisite ruse?ti pe c
are m?tu?a Ie luase într-o cutiu?a capitonata cu vat? ?i acoperita cu dantel? de hîr
tie, ?i din care începuse s? le trateze. Hans Castorp distinse cu interes vocea vo
alata a doamnei '-nauchat. Ca totdeauna cînd aceasta femeie neglijent? îi ie?ea în fa?
a, S1m?i din nou ca i se confirma senza?ia asem?n?rii pe care o avusese o clip?
?i-i ?î?nise în vis... îns? rîsul Marusiei, expresia ochiloi rotunzi ?i c?prui care priv
eau copil?ros pe deasupra batistei ce-i acoperea gura, cit ?l PlePtul ei dezvolt
at, care nu p?rea deloc a fi bolnav pe din?untru, îi
130
THOMAS MANN
M
mai aminteau înc? un fapt r?scolitor observat de curînd. astfel ca arunca o privire
furi?a, prudenta, f?r? sa mi?te capul, spre Joachim. Nu, slava Domnului, chipul
nu-i era chiar atît de p?tat ca deun?zi, nici buzele prea jalnic schimonosite. Dar
o pi ivea pe Marusia într-o atitudine ?i cu ni?te ochi care n-aveau nimic militar
esc, ba dimpotriv?, se v?deau atît de tulbura?i ?i m?rturiseau atîta uitare de sine, în
cît erai silit sa-i iei drept ai unui civil. De altfel, aproape imediat î?i reveni ?
i arunca o privire fugara lui Hans Castorp, care abia avu timpul sâ-?i întoarc? ochi
i ca sa se uite în alta parte, indiferent unde. ?i iar??i fara motiv ?i de capul e
i, cum i se întîmpla mereu aici, inima începu sa-i bata nebune?te.
Restul duminicii nu mai aduse nimic excep?ional, afara doai de mesele care, nepu
tînd fi mai abundente ca de obicei, se deosebeau cel pu?in prin rafinamentul ales
al felurilor de mîncare. (La prînz, s-a servit chaud-froid de g?ina, cu garnitura de
raci ?i de cire?e t?iate în doua; la înghe?ata, pr?jituri aduse în co?ule?e f?cute di
n fire de zah?r ars, iar la sfîr?it ananas proasp?t.) Seara, dup? ce-?i b?u berea,
Hans Castorp î?i sim?i membrele ?i mai obosite, ?i mai reci, ?i mai grele decît în zi
lele precedente, iar pe la ora noua îi spuse varului sau noapte buna, trase plapum
a pîna sub b?rbie ?i adormi doborît de un somn adînc.
îns? chiar de a doua zi, a?adar, în prima luni pe care oaspetele o petrecea aici sus,
interveni înc? o abatere de la programul zilnic obi?nuit, anume: una dintre acele
conferin?e pe care doctorul Krokowski le ?inea din doua în doua saptamîni, în sufrage
rie, în fa?a întregului public adult de la Berghof' care cuno?tea limba germana, în afa
ra de cei afla?i pe moarte. Era vorba, dup? cum îi comunicase Joachim v?rului sau,
de un ciclu de lec?ii de ?tiin?a popularizata, sub titlul general de Iubirea ca
factor patogen". Acest interludiu instructiv avea loc dup? a doua gustare de dim
inea?a ?i, cum tot Joachim îl lamuri, era obligatoriu mai bine-zis erai foarte pro
st v?zut daca nu luai parte. De aceea se considera ca o impertinen?? surprinz?to
are faptul ca Settembrini, care cuno?tea germana mai bine decît oricine, nu numai c
a nu asista niciodat? la conferin?e, dar pe deasupra mai f?cea ?i cele mai nepoli
ticoase observa?ii-Cît despre Hans Castorp, era hotarît sa se duca, mai întîi din polite
?e-fara îndoiala, îns? totodat? ?i dintr-o evidenta curiozitate. înainte de conferin?a
sâvîr?ise o ac?iune cu totul nes?buita despre care î?i d?du seama c? fusese o gre?eala
: îl apuca fantezia sa fac? de capul lui o plimbare lunga, dup? care se resim?i mu
lt mai obosit decît ar fi putut vreodat? b?nui.
MUNTELE VRÂJTT
131
_ Acum, fii atent! fuseser? primele sale cuvinte cînd Joachim intra în camer?, dimin
ea?a. Vad ca nu mai pot continua astfel. M-am saturat de aceasta via?a orizontal
a, cu un astfel de regim sîngele sfîr?e?te prin a adormi- Fire?te, pentru tine e cu
toiul altceva, tu e?ti bolnav ?i nu vreau sa te influen?ez. Dar vreau s? fac ime
diat dup? gustare o plimbare m toata regula, daca nu te superi, uite-a?a, unde-o
i vedea cu ochii. O sa-mi iau cîteva provizii pentru a doua gustare, ?i iata-ma in
dependent. Vom vedea noi daca n-o sa fiu alt om cînd ma voL întoarce.
- Bine! zise Joachim cînd î?i d?du seama ca celalalt era ferm hotarît s?-?i duca proie
ctul la îndeplinire. Dar te sf?tuiesc sa nu exagerezi. Aici e altceva decît la noi a
cas?. ?i vezi sa te înapoiezi la timp pentru conferin??!
în realitate, adev?ratul motiv pentru care tînarul Hans Castorp întocmise acest proiec
t era c?utarea lini?tii suflete?ti. Avea impresia ca fierbin?eala capului, gustu
l prost ce-l sim?ea adesea în gura ?i b?t?ile dezordonate ale inimii trebuiau puse
mult mai pu?in pe seama dificult??ilor aclimatiz?rii, cît mai ales pe seama unor f
apte ca purtarea perechii ruse vecine cu el, conversa?ia de la masa a acestei do
amne Stohr, bolnava ?i proast?, tu?ea cavernoasa a c?l?re?ului austriac, pe care
o auzea zilnic pe coridoare, manifest?rile domnului Albin, presupunerile lui asu
pra raporturilor ce le între?inea acest tineret bolnav, expresia fe?ei lui Joachim
cînd o privea pe Marusia, ?i multe alte observa?ii pe care le f?cea. Era convins
ca i-ar face bine sa scape pentru cîtava vreme de cercul blestemat de la Berghof',
sa respire adînc în aer curat ?i sa fac? mi?care pentru ca atunci cînd se va sim?i obo
sit, seara, m?car sa ?tie de ce. ?i astfel, plin de ini?iativa, dup? micul dejun
, se despar?i de Joachim, cînd acesta î?i efectua plimbarea reglementara pîna la banca
de lînga pîrîia? iar el, învîrtind bastonul, î?i continua drumul ce coboar? în pant?.
Era o diminea?? rece ?i înnorata, cam pe la ora opt ?i jum?tate. A?a
cum î?i propusese, Hans Castorp inspira profund aerul curat al
Qirnine?ii, v?zduhul acesta r?coros ?i u?or ce p?trundea fara greutate ?i
care nu era jilav, nu avea con?inut ?i era fara amintiri... Trecu peste cursul
de ?pâ ?i calea ferat? îngusta, intra pe drumul m?rginit din loc în loc de
ase> dar îl p?r?si imediat ?i apuca pe o poteca de-a curmezi?ul pa?u-
llor, care dup? o scurta bucata în linie dreapta începea sa suie piezi?, o
Panta destul de anevoioasa de-a lungul po\ îrni?ului din dreapta. Acest
Urcu? îl dispuse pe Hans Castorp, pieptul i se dilata, cu minerul bastonu-
132
THOMAS MANN
lui î?i împinse p?l?ria pe ceaf?, iar cînd ajunse la o oarecare în?l?ime ?j privi înd?r?t,
v?zu în dep?rtare oglinda lacului pe lîng? care trecuse la venire, ?i atunci începu s
? cînte.
Cînta buc??ile de care-?i aducea aminte, tot felul de cintece senti-mental-popular
e ca acelea peste care dai în repertoriul petrecerilor studen?e?ti ?i al asocia?iil
or de gimnastic?, între altele un cîntec ce cuprindea aceste versuri:
Ci barzii s? cînte iubirea ?i vinul, Dar mai adesea \ irtutca
pe care începu s?-l fredoneze, apoi sfîr?i prin a-l cînta cu voce tare ?i din toate pu
terile. Vocea-i de bariton era aspr?, insa ast?zi o g?sea frumoas?, iar cîntatul îl e
ntuziasma din ce în ce mai mult. Cînd urca prea sus, lua tonuri de falset, dar vocea
lui i se p?rea l? fel de pl?cuta. Cînd memoria nu-l mai ajuta, ie?ea din încurc?tur
? înso?ind melodia cu nu import? ce cuvinte sau cu silabe f?r? nici un în?eles, pe c
are, la fel ca ?i cîntare?ii de oper?, le rostea gutural, ?i pînâ la urm? ajunse, atît în
ceea ce prive?te textul cît ?i melodia, s? improvizeze, înso?indu-?i în plus cîntecul cu
gesturi aidoma unui actor. Cura era foarte greu s? cîn?i ?i sa urci în acela?i timp
, r?suflarea i se t?ie, încît abia mai putea respira. Dar, din entuziasm ?i din drag
oste pentru frumuse?ea cîntecului, se stâpîni ?i, gîfîind mereu, persevera pîn? la ultimele
puteri, dup? care, lipsit complet de aer, orb, cu pulsul batîndu-i nebune?te ?i cu
scîntei multicolore jucîndu-i în fa?a ochilor, se pr?bu?i sub un brad mare victima n?p
rasnic? a unei tensiuni extreme, a unei indispozi?ii cople?itoare, a unei n?uceli
care atingea desperarea.
Cînd nervii i se lini?tir? de bine de r?u, se scul? s?-?i continue plimbarea, dar c
eafa îi tremura aut de cumplit încît, în ciuda tinere?ii, capul i se leg?na ritmic ca bâtrî
ului Hans Lorenz Castorp, pe vremuri. î?i aminti cu duio?ie de r?posatul s?u bunic
?i f?r? s? simt? vreo sil? pentru aceste infirmit??i, încerca sa imite modul în car
e batrînul remediase tremuratura, sprijinindu-?i b?rbia, gest care copilului de od
inioar? îi pl?cuse atît de mult.
Urc? ?i mai sus, în serpentin?. Sunetul t?l?ngilor îl îmbia ?i d?du peste o turm?; p??
tea ling? o colib? cu acoperi?ul înt?rit cu buc??i de piatra. Doi oameni b?rbo?i îi
ie?ir? în fa?a ?i tocmai se desp?r?eau cînd el se apropie de ei.
MUNTELE VR?JIT
133
_ R?mîi cu bine ?i-?i mul?umesc! spuse unul c?tre cel?lalt, cu un <as profund ?i p
u?in r?gu?it; ?i mutîndu-?i toporul de pe un um?r pe altul se l?s? printre brazi l
a vale. Cit de ciudat mimase în singur?tatea de acolo acest R?mîi cu bine ?i-?i mul?u
mesc", atingînd ca o aripa de vis sufletul lui Hans Castorp ame?it de cîntec ?i urcu
?. II repeta înceti?or, silindu-se s? imite întocmai accentul pu?in r?gu?it si minun
at de stîngaci al munteanului, apoi mai sui o bucat? de drum, pîna dincolo de coliba
pastorilor, c?ci voia s? ating? limita peste care nu m;ii cresc copaci; îns? dupâ c
e-?i arunc? ochii la ceas. renun?a la acest proieci.
Apuc? la sting? pe o c?rare care, neîcd? ca-n palma la început, se povîrnea ducînd apoi
c?tre sat. în drum daciu peste o p?dure c'e brazi cu trunchiurile înalte ?i traversînd
-o se apuc? din nou s? cînte înceti?or, cu precau?ie, mai cu seam? c? la coborîre îi tre
murau genunchii într-un chip mai nelini?titor decît înainte. Dar ie?ind din p?dure, se
opri uluit în fa?a priveli?tii splendide ce i se înf??i?a - un peisaj atr?g?tor, de
o calm? ?i grandioas? plasticitate.
în dreapta se pr?v?lea un torent pe o albie pietroasa ?i dreapt? de-a lungul povîrni
?ului, rev?rsîndu-se spumegînd pe stîncile a?ezate în trepte, apoi curgea potolit în valea
peste care trecea o punte cu balustrad? de lemn cioplit? rudimentar. Fundul v?i
i era albastru, pres?rat cu cam-panule, plante cu tulpina lemnoas?, ce cre?teau
pretutindeni. Brazi gravi, uria?i ?i simetrici, st?teau singuratici sau în grupuri
, atît în fundul v?ii cît ?i pe povîrni?uri, iar unul dintre ei, înfigîndu-?i r?d?cinile pi
zi?e chiar la marginea torentului, se în?l?a aplecat straniu în acest tablou. Domnea
peste surp?tur? îndep?rtat? ?i frumoas? o singur?tate plin? de zvonuri. De cealal
t? parte a torentului, Hans Castorp z?ri o banc?.
Trecu potec? ?i se a?ez? s? vad? c?derea de ap?, l?sîndu-se îneîntat de spuma juc?u??
?i ascultmd vuietul idilic, persistent, monoton ?i totu?i Plin de o l?untric? di
versitate. C?ci lui Hans Castorp îi pl?cea murmurul apei tot atît de mult ca ?i muzi
ca sau poate chiar mai mult. Dar de abia se a?ezase tihnit, c? începu sâ-i curg? sînge
le pe nas, atît de brusc îneît nu reu?i s?-?i apere complet hainele. Sîngerarea puternic
? ?i persistent? 11 sili mai bine de o jum?tate de or? s? fac? naveta între banc?
?i torent ca s?-?i cl?teasc? batista, sa trag? ap? pe nas, pentru ca apoi s? se
culce iar??i pe banc? cu batista ud? pus? pe nas. Ramase astfel întins pînâ c'nd sîngele
în sfîr?it se opri apoi mai st?tu lini?tit, cu mîinile puse sub caP, cu genunchii îndoi
?i, cu ochii închi?i ?i cu vîjîieli în urechi, f?r? s? <c S îns? prea râu, ci mai deg
ab? potolit de aceast? smgerare abundenta,
134
THOMAS MANN
dar într-o stare de vl?guire ciudat de accentuata; iar dup? ce tr?gea aerul în piept
, mult timp nu mai sim?ea nevoia s? respire din nou ?i cu trupU] nemi?cat las? i
nima sa-i bata un anumit num?r de batai, înainte de-a r?sufla cît mai tîrziu ?i cît mai în
cet.
Atunci se pomeni deodat? dus înd?r?t în acea stare sufleteasca îndep?rtata care se afl
a la originea unui anumit vis urzit de impresiile sale cele mai proaspete, un vi
s pe care-l avusese nu mai departe decît acum cîteva nop?i... Se sim?i r?pit atît de p
uternic ?i atît de complet în acest alt?dat? ?i în acest acolo, încît s-ar fi putut spune
ca, în vreme ce aici sus, lînga torent, pe banca, z?cea un trup fara via?a, adev?rat
ul Hans Castorp se afla foarte departe, într-un timp ?i-ntr-un spa?iu de mult dep?
?ite, într-o situa?ie care, cu tot firescul ei, era pe cît de îndr?znea??, pe atît de îmb?
t?toare.
Avea treisprezece ani, era elev intr-a treia de liceu, un copilandru cu pantalon
i scur?i, ?i st?tea de vorba în curtea ?colii cu un alt b?iat cam de aceea?i vîrsta,
dar din alta clasa o discu?ie pe care Hans Castorp o începuse într-un chip destul de
nefiresc ?i care îi d?dea o mare satisfac?ie, cu toate ca prin însu?i scopul ei nu
putea sa fie decît foarte scurta. Era în recrea?ia dintre penultima ?i ultima ora, înt
re cea de istorie ?i cea de desen pentru clasa lui Hans Castorp. în curtea pavata
cu c?r?mizi ro?ii ?i desp?r?ita de strada printr-un zid acoperit cu ?indrila ?i
prev?zut cu doua por?i, elevii se plimbau de ici-colo în ?iruri, st?teau în picioare
în grupuri sau, pe jum?tate a?eza?i, se sprijineau de stucaturile sm?l?uite ale c
l?dirii. Se auzea peste tot zumzet de glasuri. Un profesor cu p?l?ria moale supr
aveghea curtea, mu?cînd dintr-o franzelu?a cu ?unca.
B?iatul cu care discuta Hans Castorp se numea Hippe, prenumele lui fiind Pribisl
av. Ca am?nunt curios, r-ul acestui prenume se pronun?a ca un ?: deci se numea P?
ibislav"; iar prenumele acesta ciudat se potrivea destul de bine cu înf??i?area sa
, care nu era prea obi?nuita, ci mai curînd ie?ita din comun. Hippe, fiul unui ist
oric ?i profesor de gimnaziu, cunoscut ca un elev model, cu o clasa înaintea lui Ha
ns Castorp, de?i foarte pu?in mai în vîrsta decît el, era originar din Mecklemburg, ia
r înf??i?area lui dovedea fara putin?a de t?gada ca e produsul unei str?vechi încruci
??ri de rase. al unui amestec de sînge germanic ?i baltic-slav sau invers. Era, fa
ra îndoiala, blond parul fiindu-i tuns scurt pe craniul rotund. Dar ochii lui de u
n cenu?iu-albastru sau albastru-cenu?iu - o culoare nedefinita ?i cu multe nuan?
e, o culoare cam ca a unui munte în dep?rtare aveau o forma deosebit de îngusta, ?i
daca-i priveai mai de
MUNTELE VR?JIT
135
aproape, chiar pu?in oblica, iar sub ei îi ie?eau pome?ii proeminen?i - o fizionom
ie care, în cazul sau, nu urî?ea chipul ci, dimpotriv?, trezea numai simpatie, ba fu
sese de ajuns ca sa-i aduc? printre camarazi porecla de kirghiz". De altfel, Hippe
purta chiar pantaloni lungi ?i o bluza încheiata pîna la gît, încre?it? la spate ?i pe
al c?rei guler se z?reau de obicei cîteva fire de matrea?a.
Dar fapt este ca de multa vreme Hans Castorp îl remarcase pe acest Pribislav, ca-l
alesese din furnicarul de cunoscu?i ?i necunoscu?i din curtea ?colii, ca se int
eresa de el, îl urmarea cu privirea ?i oare mai trebuie s-o spunem? îl admira sau, în
rice caz, îl cerceta cu un interes cu totul deosebit; chiar în drum spre ?coala se b
ucura sa-l poat? vedea împreuna cu colegii lui de clasa, sa-l priveasc? vorbind sa
u rîzînd ?i sa-i recunoasc? de departe vocea pl?cut voalata ?i oarecum pu?in r?gu?it
?. Daca trebuie sa admitem ca nu avea nici un motiv întemeiat pe care sa-?i bazeze
 acest interes, decît poate prenumele pagîn ?i calitatea de elev model (lucruri care
nu jucau îns? nici un rol în cazul de fa?a) sau în sfîr?it ace?ti ochi de kirghiz ochi
care, cîteodata, în fulgerarea unei priviri piezi?e ?i îndreptate spre nimic precis, s
e topeau într-un fel de înnoptare înce?o?ata - totu?i nu este mai pu?in adev?rat ca Ha
ns Castorp era foarte pu?in preocupat sa-?i justifice sentimentele în mod ra?ional
sau chiar sa le g?seasc? un nume. Nu se putea vorbi despre o prietenie, deoarec
e pe Hippe nici m?car nu-l cuno?tea. îns?, în primul rînd, nimic nu-l silea sa dea un
nume sentimentelor lui, deoarece nu i se putea întîmpla niciodat? sa vorbeasc? despr
e ele subiect care, de altfel, se potrivea atît de pu?in unei discu?ii. ?i în al doi
lea rînd, un nume, un cuvînt, a?adar, înseamn? daca nu critica, cel pu?in defini?ie, a
dic? o clasificare în ordinea cunoscutului ?i a obi?nuitului, în vreme ce Hans Casto
rp era p?truns de convingerea incon?tienta ca o comoara intima, ca aceasta, treb
uie p?strat? pe vecie la ad?post de o asemenea defini?ie ?i clasificare.
Dar bine sau rau justificate, aceste sentimente atît de îndep?rtate de °nce denumire ?
i de orice m?rturisire aveau în orice caz o asemenea 'ntensitate, încît Hans Castorp,
de un an sau aproape de un an, c?ci e cu neputin?a sa situezi cu exactitate orig
inea lor, le nutrea în t?cere, ceea ce Qovedea oricum lealitatea ?i statornicia ca
racterului sau, dac<i ne gîndim a canti!atea excep?ional de mare de timp pe care o
reprezint? un an la v'rsta aceasta. Din nefericire, cuvintele care desemneaz? t
rasaturile de caracter au întotdeauna sensul moral al unei judeca?i, fie în în?elesul
I
136
THOMAS MANN
unei aprob?ri, fie în acela al unei dezaprob?ri, cu toate ca le cuprinde pe amîndoua
. Lealitatea" lui Hans Castorp, cu care de altfel nu se mîndrea în mod deosebit, cons
ta judecind fara sa facem aprecieri într-o anumita greutate, încetineala ?i încapa?înar
sentimentelor, într-o stare sufleteasca mai mult conservatoare, care îi f?cea sa co
nsidere situa?iile ?i împrejur?rile vie?ii cu atît mai vrednice de a te ata?a de ele
?i de a le perpetua, cu cît au d?inuit mai mult. De aceea era înclinat sa cread? în t
r?inicia infinita a st?rii în care tocmai se afla, pe care o pre?uia cu atît mai mul
t ?i nu era deloc gr?bit s-o schimbe. Se obi?nuise astfel cu inima împ?cata sa aib
a aceste legaturi discrete ?i distante cu Pribislav Hippe ?i le socotea în sine ca
pe un element durabil. îi erau dragi st?rile suflete?ti pe care 1 le procurau ace
ste întîlniri, a?teptarea, dorin?a de a afla daca celalalt va trece azi pe lînga el, d
aca-l va privi, mul?umirile t?cute ?i ginga?e cu care î?i înv?luia taina ?i chiar de
zam?girile ce decurgeau din ea ?i dintre care cea mai mare era cînd lipsea Pribisl
av: lipsita de orice pl?cere, speran?a ramînea.
Aceasta d?inui un an, pîna la punctul culminant al ciudatei întîmplari, apoi mai d?inu
i înc? un an datorita lealit??ii conservatoare a lui Hans Castorp, iar pe urma încet
a cu totul farâ ca el sa fi sim?it mai intens sl?birea ?i destr?marea sentimentelo
r care-l legau de Pribislav Hippe, tot a?a cum, la început, nu-?i d?duse seama de
ivirea lor. Din cauza transfer?rii tat?lui, Pribislav para?i atît ?coala cît ?i ora?
ul; îns? Hans Castorp abia daca observa acest lucru; îl uitase cu desavîr?ire. Se poat
e spune ca chipul kirghizului" se strecurase pe nesim?ite în via?a lui, desprinzîndu-
se dintr-o cea?a, ca-?i dobîndise din ce în ce mai multa claritate ?i relief pîna în ace
a clipa a apropierii ?i a prezen?ei fizice, cînd atinse punctul culminant, într-o zi
oarecare, în curtea ?colii, pentru a ramîne astfel, cîtva timp, în prim-plan, ca mai ap
oi sa se ?tearg? pu?in cîte pu?in ?i sa dispar? în cea?a, fara triste?ea desp?r?iril
or.
Insa aceasta clipa, aceasta situa?ie îndr?znea?? ?i plina de ciud??enie, în care Han
s Castorp se g?sea acum retranspus, aceasta discu?ie, o adev?rata discu?ie cu Pr
ibislav Hippe, avusese Ioc în felul urm?tor. Era ora de desen ?i Hans Castorp î?i d?
du seama ca nu are creion. To?i colegii de clasa aveau nevoie de al lor; dar oar
e celorlal?i, din alte clase, cutaruia sau cutaruia, pe care nu-i cuno?tea, nu l
i se putea adresa ca sa împrumute un creion? Dintre to?i i se p?ru ca îl ?tia cel ma
i bine pe Pribislav, care-i era mai apropiat, cu care avusese de-a face adeseori
în t?cere, de multa vreme; ?i într-un elan de bucurie al întiegii lui f?pturi.
MUNTELE VR?JIT
137
e hot?rî s? se foloseasc? de aceasta ocazie el numea asta o ocazie" s?-i ceara un c
reion lui Pribislav. Nu-?i d?dea seama ca fapta sa era o ciudata nesocotin?a, de
oarece, în definitiv, nici nu-l cuno?tea pe Hippe, sau poate înl?tura acest gîr.d, orb
it de o stranie cutezan?a. ?i iat? ca, în zarva cur?ii pavate cu c?r?mizi, se g?si
într-adevar în fa?a lui Pribislav HipPe> spunîndu-i:
Te rog sa ma ier?i, dar po?i sa-mi împrumu?i un creion?
Iar Pribislav îl privi cu ochii lui de kirghiz pe deasupra pome?ilor proeminen?i,
?i-i vorbi cu voce pl?cut r?gu?it?, fara sa se mire sau cel pu?in fâra sa para mir
at.
Cu pl?cere, îi zise el. Dar dup? lec?ie trebuie sa mi-I înapoiezi neap?rat.
?i-?i scoase creionul din buzunar, un creion argintat, cu un inel pe care dacâ-l învîr
teai creionul vopsit în ro?u ie?ea din teaca lui de metal. îi explic? mecanismul foa
rte simplu, în timp ce capetele lor erau aplecate deasupra creionului.
Dar sa nu mi-l rupi! mai adaug? el.
Ce-i trecea prin minte? Ca ?i cum Hans Castorp ar fi avut eventual inten?ia s? n
u-i mai restituie creionul, sau sa i-l strice.
Apoi se privir? zîmbind, ?i cum nu mai aveau nimic sa-?i spun? î?i întoarser? mai întîi um
erii, apoi spatele ?i plecar?.
Asta a fost totul. Insa niciodat?, în via?a lui, Hans Castorp nu fusese mai ferici
t ca în timpul respectivei ore de desen, pe cînd desena cu creionul lui Pribislav Hi
ppe, avînd pe deasupra ?i perspectiva de a-l restitui posesorului, ceea ce decurge
a în mod firesc din cele precedente §1 constituia oarecum un dar suplimentar ?i pl?c
ut care i se f?cea. î?i îng?dui sa ascuta u?or creionul ?i strînse cu grija cele trei
sau patru a?chii vopsite cu ro?u, pastrîndu-le aproape un an într-un sertar al PUpit
rului - ?i nimeni, daca le-ar fi v?zut, nu putea b?nui cîta importan?a aveau. De al
tfel, restituiiea se f?cu în modul cel mai simplu, ceea ce era cu totul în spiritul
lui Hans Castorp, fapt cu care se mîndrea în mod deosebit - blazat ?j in acela?i tim
p r?sf??at cum era de legaturile sale intime cu Hippe.
-Poftim, ii spuse. î?i mul?umesc mult.
Iar Pribislav nu zise absolut nimic, se margini su controleze la luteala mecanis
mul ?i-?i strecura creionul în buzunar...
138
THOMAS MANN
Pe urma nu mai statura de vorb? niciodat?, îns? aceasta singura data se petrecuse
totu?i datorita numai spiritului întreprinz?tor al lui Hans Castorp...
Deschise ochii, tulburat de profunzimea absen?ei lui. Cred ca am visat î?i spuse în s
ine. Da, era Pribislav. De mult nu m-am mai gîndit la el. Ce s-o fi ales oare cu a
?chiile de creion? Pupitrul este în pod, la unchiul meu Tienappel. A?chiile trebui
e sa mai fie înc? în sertarul interior din stînga. Nu le-am mai c?utat niciodat?. Nici
m?car n-am avut inten?ia sa le arunc... Da, era chiar Pribislav, în carne ?i oase
. N-a? fi crezut ca-l voi mai revedea vreodat? atît de limpede. Ce asem?nare stran
ie cu femeia de-aici, de sus! A?adar, din cauza asta ma intereseaz? ea atît de mul
t? Sau poate din pricina asta m-am interesat atît de mult de el? Ce prostie! N?str
u?nica prostie! De altfel, e vremea sa plec, ?i cît mai repede cu putin?a." Cu toa
te acestea mai ramase înc? întins, gîndindu-se ?i aducîndu-?i aminte. ?i acum, ramîi cu bi
e ?i-?i mul?umesc!" zise, ?i-n timp ce zîmbea ochii i se umezir?. Apoi voi sa porn
easc?; dar se a?eza din nou cu p?l?ria ?i bastonul în mîna, se a?ez? repede, c?ci si
m?i ca nu e prea sigur de genunchi. Ei, asta-i! gîndi, cred ca n-o sa-mi fie prea u
?or! ?i totu?i, trebuie sa fiu la unsprezece fix în sufragerie, la conferin?a. Plim
b?rile sînt frumoase aici, dar au ?i neajunsurile lor, dup? cîte se pare. Da, da, îns?
oricum, nu pot sa ramîn aici. Sînt doar u?or în?epenit fiindc? am stat prea mult culc
at. Facînd pu?ina mi?care, o sa-mi treac?." ?i mai încerca o data sa se ridice, reu?
ind abia în urma unui efort serios.
în orice caz, a fost o jalnica întoarcere dup? acea plecare triumfala. Cînd b?t?ile ne
regulate ale inimii îi t?iau respira?ia, se vedea nevoit sa se odihneasc? pe margi
nea drumului ?i atunci î?i sim?ea fa?a p?lind ?i o sudoare rece îi îmbrobonea fruntea.
Se c?zni în mod lamentabil sa coboare pe serpentina, dar cînd, în apropierea cazinoul
ui, ajunse în vale. î?i d?du pur ?i simplu seama ca nu va mai fi în stare sa parcurg?
cu propriile Iui mijloace drumul lung pîna la .,Berghof' ?i cum tramvaie nu existau
?i nu se zarea nici o tr?sura de pia?a, se ruga de un c?ru?a? ce venea din Dorf
cu un camion înc?rcat cu l?zi goale, sa-l lase sa se urce. F?cu drumul spate-n sp
ate cu c?ru?a?ul, cu picioarele atîrnîndu-i peste marginea camionului, urm?rit de pr
ivirile mirate ale trec?torilor, lega" nîndu-se ?i balabanindu-?i capul aproape ad
ormit ?i zdruncinat de hurduc?turile camionului se d?du jos ling? rampa, pla?i fa
ra sa vad? daca era mult sau prea pu?in ?i urca în graba drumul c?tre sanatoriu.
MUNTELE VR?JIT
139
_ Depechez-vous, monsieur/ îi spuse portarul francez. La con-ference deM. Krokowsk
i vient de commencer.
Iar Hans Castorp, zvîrlindu-?i la vestiar palaiia ?i bastonul, se strecura cu b?gar
e de seama ?i strîngînd din din?i prin u?a de sticla întredeschisa a sufrageriei, unde
pacien?ii st?teau a?eza?i la rînd, pe scaune, în timp ce, în partea dreapt?, în picioare
, doctorul Krokowski, în redingot?, vorbea dindâratul unei mese acoperite cu o fa?a d
e masa ?i pe care era o carafa cu ap?.
Analiz?
Din fericire, în col?ul din apropierea u?ii era un loc liber. Se strecura discret
pîna acolo, încercînd sa dea impresia ca venise de la început. Publicul, care asculta cu
aten?ia încordata a primelor minute, era fascinat de vorbele doctorului Krokowski
?i abia îl baga în seama; spre norocul lui, c?ci arata îngrozitor. Era alb la fa?a ca
o rufa, iar costumul p?tat de sînge îl f?cea sa semene cu un asasin venit direct de
la locul crimei. Doamna care st?tea în fa?a lui întoarse, în adev?r, capul ?i-l privi
atent? cu ochii ei îngu?ti. Era doamna Chauchat, pe care o recunoscu cu un soi de
am?r?ciune. Ei, fir-ar sa fie! Oare n-o sa scape de ea niciodat?? Crezuse ca o sa
fie lini?tit, ca unul ce a ajuns la ?inta, ca i se va îng?dui sa se odihneasc? pu
?in ?i iat? c? se pomenea nas în nas tocmai cu aceasta femeie o întîmplare care, în alte
împrejur?ri, poate l-ar fi amuzat, dar obosit ?i epuizat cum era, ce sens mai ave
a? întîlnirea cu ea nu f?cea decît sa impun? inimii lui noi preten?ii, care-l vor ?ine
cu sufletul la gura tot timpul conferin?ei. Se uitase la el cu ochii lui Pnbisla
v, îi privise chipul ?i petele de pe haine cu o st?ruin?a destul de lipsita de dec
en?a atitudine ce se potrivea cum nu se poate mai bine unei femei care trîntea u?i
le. Ce ?inuta urîta avea! Nu ca femeile din cercurile frecventate de Hans Castorp,
care stînd cu spatele drept, întorceau doar c&pul spre vecinul de masa, vorbind din
vîrful buzelor. Doamna Chauchat era pr?bu?ita în scaun, fara vlaga, spatele îi era înco
voiat, uKierii îi c?deau înainte ?i. pe deasupra, ?inea capul plecat, astfel ca i se
vedea vertebra de la ceafa ie?ind din r?scroiala bluzei albe.
?i I'ribislav tot Kt fel ?inea capul; el îns? fusese un elev model, si
Pre?uit ca atare (chiar daca nu acesta a fost motivul pentru care Hans
astorp împrumutase creionul) - în vreme ce era limpede >i foarte v?dit
140
THOMAS MANN
ca ?inuta neglijenta a doamnei Chauchat, felul ei de-a izbi u?ile cît Sl privirea
lipsita de sfial? se datorau bolii de care suferea, atitudinea exprimînd acea nep?
sare, cu foloasele ei nem?rginite, insa nu toctnaj onorabile, cu care se l?udase
?i domnul Albin...
Gîndurile lui Hans Castorp se tulburar? în timp ce privea spatele lip. sit de vlaga
al doamnei Chauchat, pe urma încetar? sa mai fie gînduri prefacîndu-se într-o visare în ca
re vocea baritonala ?i t?r?g?nata a doctorului Krokowski f?cea s? r?sune litera r
de foarte departe ?i cu o sonoritate asurzitoare. Dar lini?tea din sala ?i aten
?ia încordata ce p?reau ca ?in pe toata lumea sub vraj? puseser? stapînire ?i pe el
?i-l trezir? din picoteala. Privi în jur... Al?turi st?tea pianistul cu par rar, a
sculta cu capul pe spate, cu gura deschisa ?i cu bra?ele încruci?ate. Ceva mai încol
o se afla profesoara, domni?oara Engelhart, cu ochii avizi ?i îmbujorata, o îmbujorar
e ce se observa, de altfel, ?i pe chipurile celoilalte doamne; Hans Castorp o re
marca de asemenea ?i pe fa?a doamnei Salomon, a?a cum st?tea acolo lînga domnul Al
bin, cît ?i la so?ia berarului, doamna Magnus, cea care pierdea albumina. Pe chipul
doamnei Stohr, a?ezata pu?in mai departe, în spate, era zugr?vit? o expresie de e
xaltare atît de lipsita de sens ?i atît de stupida încît îi f?ceau sila, în timp ce domni?o
ra Levi, cu tenul ca filde?ul, cu ochii întredeschi?i ?i cu mîinile uitate pe genunc
hi ar fi ar?tat aidoma cu o moart? daca pieptul nu i s-ar fi ridicat atît de tare ?
i atît de regulat, ceea ce-l sili pe Hans Castorp sa se gîndeasca la figura de ceara
a unei femei pe care o v?zuse odat? într-un panoptic, figura care avea în piept un
mecanism. Unii dintre invita?i duceau la ureche mîna f?cuta c?u?, sau cel pu?in sch
i?au gestul, ?inînd-o ridicata pe jum?tate înspre ureche, ca ?i cum bra?ul le-ar fi înc
remenit din pricina aten?iei încordate. Pîna ?i procurorul Paravant, un b?rbat bronz
at, cu înf??i?are aparent robusta, î?i desfunda urechea cu ar?t?torul, ca sa aud? ma
i bine, apoi o întorcea c?tre potopul de vorbe al doctorului Krokowski.
?i cam ce spunea doctorul Krokowski? Ce idei era pe cale sa dezvolte? Hans Castor
p se concentra ca sa poat? prinde firul, treaba pe care n-o izbuti chiar dintr-o
data, deoarece nu auzise începutul ?i tot gîndin-du-se la spatele molatic al doamne
i Chauchat, sc?pase ?i urmarea. Era vorba de o putere... de acea putere... pe sc
urt, puterea iubirii, da, despre asta vorbea. Bineîn?eles! Subiectul era indicat în
titlul general al ciclului de conferin?e, ?i despre ce altceva ar fi putut voibi
doctorul Krokowski avînd în vedere ca acesta era domeniul lui? Ce-i diept, lui Hans
Castorp
MUNTELE VR?JIT
141
. se p?ru oarecum ciudat sa asiste deodat? la un curs despre iubire, cînd, pîna atun
ci, în prelegerile ?inute în fa?a lui nu fusese vorba decît despre lucruri ca mecanism
ele de transmisie de pe vapoare. Cum de poate cineva sa vorbeasc?, la lumina zile
i, ?i înc? diminea?a, în fa?a unor doamne si domni, despre un subiect atît de spinos ?
i de intim? Doctorul Krokowski îl expunea într-un stil jum?tate poetic, jum?tate pro
fesoral, cu o rigiditate evident ?tiin?ifica, dar în acela?i timp pe un ton vibran
t ?i melodios, care lui Hans Castorp i se p?rea oarecum ciudat, de?i tocmai acea
sta putea fi explica?ia îmbujorarii doamnelor ?i a gestului de desfundare a urechil
or f?cut de domni. Cu atît mai mult cu cît oratorul întrebuin?a cuvîntul .,iubire" într-un
sens u?or ?ov?itor, astfel ca nu ?tiai în mod precis ce sa crezi, nu-?i d?deai se
ama daca o socotea un sentiment cucernic sau o pasiune carnala - fapt care i?i cr
ea o impresie vaga, ceva în genul râului de maic.
Niciodat? în via?a lui, Hans Castorp nu mai auzise pionun?îndu-se acest cuvînt de atîtea
ori în ?ir, ca aici ?i acum, iar daca se gîndea mai bine, avea impresia ca el însu?i
nu-l rostise vreodat? ?i nici nu-l auzise pe buzele altcuiva. Fara îndoiala ca put
ea sa fie o eroare - dar, oricum ar fi fost, i se p?rea ca no?iunea nu cî?tiga nim
ic prin faptul ca era repetata de atîtea ori. Dimpotriv?, aceste trei silabe sfîr?ir
a prin a i se p?rea foarte resping?toare ?i îi evocau o imagine în genul laptelui îndo
it cu ap? - ceva alb-albastrui ?i dulceag - mai ales în compara?ie cu lucrurile no
stime pe care le debita în privin?a aceasta doctorul Krokowski. Fiindc? era limped
e ca un om priceput ca el putea face afirma?ii îndr?zne?e ?i interesante fara sa pu
n? pe fuga oamenii din sufragerie. Doctorul Krokowski nu se marginea nicidecum s
a debiteze, cu un soi de caden?a ame?itoare, fapte în general cunoscute dar de obi
cei trecute sub t?cere; el sfî?ia iluziile, aducea un neîndur?tor omagiu cunoa?terii ?
i nu mai las? loc nici pentru anumite susceptibilit??i izvorîte din demnitatea ce
?i-o confer? parul c?runt ?i nici pentru puritatea îngereasca a copilului fraged.
De altfel, vorbitorul purta o redingota ?i un guler ?noale rasfrînt, precum ?i ni?
te sandale cu ?osete cenu?ii, ceea ce crea în Jurul lui o atmosfera de convingere
?i idealism, care nu f?cea altceva uecît sa-l înspaimînte ?i mai mult pe Hans Castorp.
Sprijinindu-?i argumenta?ia pe tot felul de exemple ?i anecdote, cu ajutorul c?r
?ilor ?i n°ti?elor risipite pe masa, ba recitind pe alocuri chiar ?i versuri, doct
orul Krokowski expunea unele aspecte înfior?toare aie iubirii, abera?ii bizare Si
lugubre stînd m?rturie pentru atotputernicia ei. Dintre toate instinctele
142
THOMAS MANN
| I
naturale, iubirea era cea mai ?ov?ielnic?, dar ?i cea m?i primejduit? ?vînd o prof
und? înclinare c?tre perversiunea incurabil?, ceea ce nu era întru nimic surprinz?to
r. C?ci acest puternic imbold nu era deloc simplu, ci infinit de complex prin nat
ura lui, un tot unitar dar compus din fel de fel de perversit??i. Cum îns?, contin
u? doctorul Krokowski, pe bun? dreptate nu este admisibil s? se deduc? din perve
rsiunile par?ilor perversiunea întregului, s-a sim?it nevoia de a face s? benefici
eze de legitimitatea întregului dac? nu în întregime, cel pu?in în parte - toate pervers
iunile particulare. Aceast? este o cerin?? a logicii vorbitorul îi roagâ pe ascult?t
ori s? fie încredin?a?i de acest lucru. D?inuiesc anumite împotriviri suflete?ti ?i
tendin?a de îndreptare, porniri de bun?-cuviin?a ?i de ordine - de o form? pe care
aproape c? este ispitit s-o numeasc? burghez? ale c?ror efecte de frînare ?i de l
imitare topesc diferitele p?r?i într-un tot ordonat ?i folositor, o dezvoltare oar
ecum obi?nuit? ?i mul?umitoare, dar al c?rei rezultat ?i aceast? parantez? docto
rul Krokowski o f?cea pe un ton pu?in cam dispre?uitor nu privea nici pe medic,
nici pe gînditor. în alte cazuri îns?, aceast? dezvoltare nu reu?ea, nu tindea ?i nici
nu trebuia sâ reu?easc?, ?i cine ?r putea spune, se întreba doctorul Krokowski, dac?
nu cumva tocmai aici intervine menirea cea mai înalt?, însu?irea cea mai pre?ioas?
a sufletului? C?ci aceast? menire este proprie unei tensiuni excep?ionale, unei
pasiuni care dep??e?te obi?nuitele m?suri burgheze, e? ac?ioneaz? asupra celor d
ou? grupe de for?e, ?i anume pe de o parte asupra necesit??ii de-a iubi, pe de a
lt? parte âsupr? instinctelor potrivnice, printre care pudoarea ?i dezgustul trebui
e men?ionate în mod deosebit; iar aceast? lupt? dus? în str?fundul sufletului împiedic?
izolarea, stabilizarea ?i moralizarea instinctelor r?t?citoare care ne-ar condu
ce la armonia fireasca, la o via?? de dragoste normal?. Aceast? lupt? între puteri
le castit??ii ?i puterile iubirii c?ci, în fond, despre asta este vorba cum se sfîr?
e?te? Se sfîr?e?te, dup? cît se pare, cu victoria castit??ii. Teama, decen?a, dezgus
tul izvorît din ru?ine ?i o însp?imîntâtoâre nevoie de puritate în?bu?? iubirea, o ?intuies
în sfere întunecate ?i nu îng?duie decît în parte acestor revendic?ri confuze s? p?trund?
în con?tiin?a ?i s? se manifeste prin ac?iune. Aceast? biruin?a a castit??ii nu e
ste îns? decît o biruin?? aparent?, o biruin?? c? ? lui Pirus I, c?ci imperativul iu
birii nu se l?s? legat, violentat, iubirea prigonita nu e moart?, tr?ie?te în adîncu
l tainei ei, continu? sâ tind? spre împlinire-rupe cercul magic ?l castit??ii ?i rea
pare de?i sub o înf??i?are schimbat? ?i de nerecunoscut... ?i oare în ce form?, sub c
e m?scâ reapare
MUNTELE VR?JIT
143
'ubirea interzis? ?i refulat?? Aceasta era întrebarea pe care doctorul jCrokowski
o rosti privind de-a lungul rîndurilor de ascult?tori, dînd jmpresia c? ar a?tepta s
? primeasc? un r?spuns din partea lor. îns? tot lui îi revenea ?i atribu?ia s? formu
leze acest r?spuns, dup? ce spusese atîtea lucruri. Nimeni în afar? de el nu era în st
are s? dea r?spunsul ?i câ-l cuno?tea, se vedea pe fa?a lui. Cu ochii str?lucitori
, cu paloarea-i de cear? ?i barba neagr?, cu sandalele de c?lug?r ?i ?osetele ce
nu?ii, p?rea c? el însu?i simbolizeaz? lupta între castitate ?i pasiune, despre care
tocmai vorbise. în orice caz, aceasta era impresia lui Hans C?storp în timp ce, la f
el ca ?i ceilal?i, a?tepta cu cea mai mare ner?bdare sâ afle sub ce forma reap?rea
iubirea refulat?. Femeile abia mai respirau. Procurorul Paravant î?i desfund? iar
??i, la iu?eal?, urechea pentru ca la momentul hot?rîtor s? fie degajat? ?i preg?t
it? sa primeasc? r?spunsul. Doctorul Krokowski spuse: Sub înf??i?area bolii! Simpt
omele bolii ascund o ac?iune deghizat? a iubirii ?i orice boal? cuprinde o iubir
e metamorfozat?.
Acum to?i aflaser? r?spunsul, de?i poate nu to?i erau în stare s?-l aprecieze cum
se cuvine. Un suspin str?b?tu sufrageria, iar procurorul Paravant aprob? din cap
, cu un aer semnificativ, în timp ce doctorul Krokowski continua sâ-?i dezvolte teza
. Cît despre H?ns Castorp, el î?i l?s? capul în jos ca s? se gîndeascâ la ceea ce auzise ?
i s? se întrebe dac? în?elesese bine. îns? neobi?nuit cum era cu asemenea procese abst
racte ?i, mai ales, în urma nefericitei lui plimb?ri foarte pu?in preg?tit sâ gîndeascâ,
aten?ia putea s?-i fie u?or ab?tut?, ?i chiar a fost imediat ab?tut? de acel sp
ate din fa?a lui cît ?i de bra?ul ce-l prelungea, care se ridica ?i se îndoia spre c
eaf? ca s? sus?in? cît mai de jos povara p?rului împletit, ceea ce se întîmpla chiar sub
ochii lui Hans Castorp.
Era enervant s? ai mîn? aceea atît de aproape de ochi, vrînd-nevrînd trebuia s-o prive?t
i, sâ-i observi toate defectele ?i însu?irile omene?ti, ca ?i cum ai fi v?zut-o prin
tr-o lupa. Nu, hot?rît c? n-avea nimic aristocratic aceast? mîn? destul de butuc?noas
?, ca de ?col?ri??, cu unghiile t?iate atît de neglijent, ?i nici m?car nu puteai
fi absolut sigur c? degetele îi erau foarte curate, în schimb nu mai înc?pea nici o îndo
iala c? pieli?a unghiilor era roas?. Lui Hans Castorp i se strîmbarâ col?urile gurii
, dar ochii îi r?maser? fixa?i de mîna doamnei Chauchat ?i o senza?ie nel?murit? îl cup
rinse, un fel de vag? amintire în leg?tur? cu cele spuse de doctorul Krokowski des
pre unele tendin?e burgheze opuse iubirii... ra?ul era ceva mai frumos, acel bra
? adus la ceaf? ?i abia acoperit, c?ci
I
144
THOMAS MANN
?es?tura mînecii era mai sub?ire decît a bluzei un voal foarte transpa. rent, astfel
încît bra?ul p?rea înv?luit de o aureol?, un bra? care probabil ar fi fost mai pu?in
gra?ios farâ voal. Era totodat? ginga? ?i plinu? - ?; dup? cum b?nuia el, r?coros.
în ceea ce-l privea pe el, era limpede ca nu putea fi vorba de nici un fel de ten
din?? burghez? de a se opune.
Hans Castorp visa cu privirea fixata pe bra?ul doamnei Chauchat. Jn ce fel se îmbr
acau femeile! î?i ar?tau pu?in de la ceafa, pu?in de la piept dînd alta înf??i?are bra
?ului cu ajutorul unui voal transparent... ?i toate femeile, din întreaga lume. pr
ocedau în acela?i fel pentru a a?î?a dorin?ele noastre nostalgice. Dumnezeule, cît de
frumoasa era via?a! Era frumoasa tocmai datorita lucrurilor fire?ti care împing fe
meile sa se îmbrace atît de ispititor c?ci faptul acesta era, evident, foarte firesc
, cît se poate de obi?nuit ?i acceptat de toat? lumea, încît aproape nici nu te mai gînd
eai la el, îl tolerai în mod incon?tient ?i nu-l mai luai în seama. ?i totu?i, trebuia
sa te gînde?ti la ele, î?i spuse Hans Castorp, pentru ca într-adevar sa-?i placa via?
a ?i s? devii con?tient c? existen?a este o alc?tuire fermec?toare ?i, în fond, ap
roape feeric?. Era de la sine în?eles ca femeile aveau dreptul, cu un scop precis,
s? se îmbrace într-un fel fermec?tor ?i feeric, fara ca prin asta sa calce buna-cuv
iin??; fiindc? aici este vorba despre genera?ia viitoare ?i despre perpetuarea n
eamului omenesc. Dar ce se întîmpla cînd, bolnav? pe din?untru, femeia nu mai este pro
prie maternit??ii? Mai avea vreun sens s? poarte mîneci de voal pentru a-i face pe
b?rba?i curio?i în leg?tura cu trupul ei - cu propriul ei trup îmboln?vit? Evident
ca nu avea nici un sens, era ceva ce trebuia condamnat, la urma urmei, ca un luc
ru nes?n?tos, spre a fi interzis. C?ci a te interesa de o femeie bolnava era, în d
efinitiv, tot atît de pu?in serios pentru un b?rbat, ca ?i... ca ?i interesul tain
ic pe care odinioar? Hans Castorp îl avusese pentru Pribislav Hippe. Asta era, des
igur, o compara?ie stupida, o amintire pu?in cam stingheritoare. Dar i se ivi în mi
nte fara ca el sa fi intervenit, fara s-o fi chemat. De altfel vis?toarele consid
era?ii i-au fost întrerupte chiar în acel punct, mai cu seam? prin faptul ca aten?ia
i se îndrept? din nou c?tre doctorul Krokowski care ridicase glasul într-un mod sur
prinz?tor. într-adevar, st?tea acolo, în picioare, cu bra?ele în laturi ?i capul înclina
t într-o parte, înd?r?tul m?su?ei, ?i cu toata redingota lui. aproape sem?na cu Domn
ul nostru Iisus Hristos pe cruce!
încheindu-?i conferin?a, doctorul Krokowski p?rea ca face o prop'1" ganda intensa în
favoarea disec(iei suflete?ti ?i c? invita, cu bra?ele larg deschise, ca toata
asisten?a si vin? la el. Veni?i la mine, spunea el fara
MUNTELE VR?JIT
145
nvinte, voi to?i care sînte?i n?p?stui?i ?i plini de suferin?e. Apoi mai orbi desp
re râul ascuns, despre ru?ine ?i despre triste?e, despre ac?iunea liberatoare a an
alizei, elogie explorarea subcon?tientului, preconiza retransformarea bolii în sta
re sufleteasca adusa la suprafa?a, în planul con?tientului, îi îndemna pe to?i sa aib?
încredere ?i le f?g?dui vindecarea. Apoi las? sa-i cada bra?ele. înal?? capul, aduna
foile tip?rite de care se servise în timpul conferin?ei ?i ?inînd strîns teancul cu mîn
a stînga ridicat? pîna în dreptul um?rului, întocmai ca un profesor, porni cu capul sus
de-a lungul coridorului.
Se scular? cu to?ii împingînd scaunele ?i, încet, începur? sa se îndrepte c?tre ie?irea pr
in care ?i doctorul p?r?sise sufrageria. D?deau to?i impresia ca, printr-o mi?ca
re concentrica, se îngr?m?deau spre el, din toate p?r?ile, printr-un acord comun,
dar oarecum incon?tient, ior-fotind în urma fluiera?ului vr?jitor. Hans Castorp ra
mave în picioare în mijlocul acestei forfote, cu mîna pe sp?tarul scaunului. Aici nu m
a aflu decît în vizita, se gîndea; sînt s?n?tos ?i, slava Domnului, nici m?car nu-s luat
în seama, iar la viitoarea conferin?a nici n-o sa mai fiu aici. O privi pe doamna
Chauchat cum iese tiptil, cu capul plecat înainte. Oare se las? ?i ea disecat?? s
e mai întreba el, ?i inima începu sa-i bata... Nu observase c? Joachim se apropia pr
intre scaune ?i tresari speriat cînd varul s?u îi vorbi.
Ai sosit în ultima clipa, îi spuse Joachim. Te-ai dus departe? Cum a fost?
- A, pl?cut, r?spunse Hans Castorp. Da, am fost destul de departe. Dar trebuie s
a m?rturisesc ca mi-a f?cut mult mai pu?in bine decît nadajduisem. Fara îndoiala ca
am întreprins aceasta plimbare prea curind, sau poate ca nu era chiar deloc indica
ta. Deocamdat? cred ca n-o sa mai încerc s-o repet.
Joachim nu-l întreba daca-i pl?cuse conferin?a, iar Hans Castorp nu-?i d?du p?rere
a. ?i chiar mai tîrziu, ca printr-o în?elegere tacita, nu facura mei cea mai u?oara
aluzie la conferin?a.
?ov?ieli ?i chibzuieli
A?adar, mar?i, eroul nostru se afla de o saptamîna la cei de-aici. de SUs- ?i astf
el se face ca, întorcîndu-se de la plimbarea de diminea?a, g?si ln camera nota de pl
ata, nota de plata a primei lui saptamîm, o factura
146
THOMAS MANN
cur??el executata, vîrîta într-un plic verzui, cu antetul ilustrat (cl?direa Berghof'-u
lui înf??i?at? în susul hîrtiei într-o lumina seduc?toare), jar în partea stînga, cu un ext
as din prospect, tip?rit pe o coloana îngus?a în care tratamentul psihic dup? cele ma
i moderne principii" era subliniat cu litere spa?iate. Cît despre contul scris cu îng
rijire, se ridica foarte precis la totalul de 180 de franci, dintre care 12 fran
ci pe zi pentru pensiune ?i asisten?a medicala ?i 8 franci pentru camera, apoi 20
de franci la rubrica Taxa de intrare" ?i 10 franci pentru dezinfec?ie în plus suma
era rotunjit? cu cheltuielile mai m?runte, ca lenjeria, berea ?i vinul consumat
la masa în seara sosirii.
Hans Castorp nu g?si nimic de obiectat atunci cînd controla socoteala împreuna cu Jo
achim.
Da, este adev?rat ca nu beneficiez de îngrijirile medicale, dar asta ma prive?te n
umai pe mine ?i nu pot pretinde ?a-mi fie sc?zute. Cu dez-infec?ia îns?, domnii di
n administra?ie fac o afacere buna, c?ci este imposibil sa se fi risipit de 10 f
ranci H2CO pentru a dezinfecta camera în care murise americanca. în general îns?, treb
uie s? recunosc ca e mai curînd ieftin decît scump, ?inînd seama de ceea ce se ofer?.
?i astfel, înainte de prînz, se duser? împreuna la administra?ie sa achite nota.
Administra?ia" se afla chiar la parter: cînd ie?eai din hol ?i parcurgeai coridorul
trecînd pe lînga vestiar, buc?tarii ?i dependin?e, nu se putea sa nu-i nimere?ti u?a
, mai ales ca era limpede indicata printr-o placa de por?elan. V?dit interesat,
Hans Castorp f?cu acolo cuno?tin?a cu sec?ia comerciala a întreprinderii. Era un b
irou mic, dar bine utilat: o domni?oara dactilografa era ocupata la ma?ina ei, i
ar trei func?ionari st?teau apleca?i peste pupitre, în timp ce, în camera al?turata,
un domn care p?rea c? de?ine postul important de ?ef sau director, lucra la un
birou mul?umindu-se sa arunce din cînd în cînd pe deasupra ochelarilor o privire rece,
neutra ?i sfredelitoare în direc?ia clien?ilor. Cît i-au ?inut la ferestruica ghi?e
ului, cît le-au schimbat cecul, pîna au încasat banii ?i li s-a eliberat chitan?a, ei
p?strar? o atitudine severa, cuviincioasa, t?cuta, de oameni disciplina?i, a?a c
um se potrive?te unor tineri germani care în orice birou ?i în orice institu?ie publ
ica au respectul datorat autorit??ii; dar o data ie?i?i afara ca sa se duca la m
asa cît ?i în restul zilei, vorbir? pu?in ?i despre organizarea sanatoriului Berghof,
iar Joachim, ca unul stabilit mai de mult ?i deci versat, r?spunse la întreb?rile
varului sau.
Consilierul aulic Behrens nu era deloc proprietarul ?i ?eful stabili" mentului,
cu toate ca, la prima vedere, puteai avea aceast? impresie-
MUNTELE VR?JIT
147
Deasupra ?i în spatele lui planau ni?te puteri invizibile, care, dorind sa amina c
a atare, nu se manifestau decit prin mijlocirea biroului: era un nrtsiiiu de adm
inistra?ie, o societate pe ac?iuni din care bucuros ai fi voit sa faci parte, c?
ci dup? informa?iile ioarte verosimile ale lui Joachim, toate salariile foarte m
ari ale medicilor ?i în pofida unor liberale principii comerciale, ac?ionarilor li
se pl?teau anual dividende grase. Consilierul aulic nu era, prin urmare, un om in
dependent, ci doar o roti?a din angrenaj, un func?ionar, un administrator în slujb
a puterilor oculte, primul ?i cel mai sus situat, este adev?rat, sufletul a?ezamîn
tului, acela care exercita o influen?a hot?rîtoare asupra întregii organiza?ii, dar în
colaborare cu administra?ia, cu toate ca el, ca medic-?ef, era scutit, fire?te,
 de orice activitate privind partea comerciala a întreprinderii. Originar din nord-
vestul Germaniei, se ?tia ca ajunsese de mul?i ani, împotriva planurilor ?i inten?i
ilor sale, în acest post, fiind adus aici de so?ia lui, ale c?rei r?m??i?e se odih
neau de mult în cimitirul din apropiere acel pitoresc cimitir de la Davos-Dorf, ac
olo sus, pe versantul din dreapta, aflat mai spre intrarea în vale. Fusese încîntatoar
e, m?car ca avusese o înf??i?are astenica ?i ochii bulbuca?i, daca ar fi sa judeci
dup? fotografiile ce se g?seau împr??tiate pretutindeni în locuin?a consilierului au
lic, cît ?i dup? picturile ie?ite din pensula sa de amator, pe care le ?inea atîrnat
e pe pere?i. Dup? ce-i d?ruise doi copii, un b?iat ?i o fata. trupul ei sub?ire
?i sl?bit de febra a fost adus aici ?i, dup? cîteva luni, sfîr?i prin a se mistui cu
desavîr?ire. Se spunea c? Behrens, care o adorase, fusese atît de afectat de lovitur
a aceasta, încît o vreme devenise melancolic ?i bizar, ca a fost v?zut în plina strada
rîzînd pe înfundate, gesticulînd ?i vorbind de unul singur. Apoi nu s-a mai întors la loc
ul sau de ba?tin?, ci a r?mas aici: ca sa nu se îndep?rteze de mormîntul so?iei; îns?
motivul hotarîtor a fost mai pu?in sentimental, c?ci el însu?i fusese atins de boala
, astfel ca se convinsese", potrivit propriului sau aviz medical, ca locul sau era
aici. A?a se face ca s-a instalat pe aceste meleaguri ca un medic con?tiincios,
tovar?? de suferin?a cu cei a c?ror ?edere o supravegheaz?; care nu se mul?ume?
te doar sa lupte împotriva bolii ca unul ce-a r?mas neatins de ea, ci anume ca unu
l dintre medicii care, în ei în?i?i, îi mai p?streaz? urma, cîteodata destul de puternic
, fapt ce are avantajele ?i dezavantajele sale. Fara îndoiala ca tov?r??ia dintre
medic ?l bolnav trebuie încuviin?ata ca un fapt pozitiv ?i putem socoti ca nurnai
acela care sufer? este în stare sa fie îndrum?torul ?i mîntuitoruJ erinzilor. Dar se p
oate oare concepe o adev?rata domina?ie spiritual?
148
THOMAS MANN
asupra unei puteri exercitate de cineva care face parte el însu?i din rîndul sclavil
or oprima?i de acea putere? Poate s? dezrobeasc? acela care este robit? Pentru c
ineva înzestrat cu o în?elegere simplista, medicul bolnav ramîne un paradox, o apari?ie
problematica. într-un asemenea caz, cunoa?terea ?tiin?ifica a maladiei nu este mai
curînd tulburata ?i încîlcita decît îmbog??ita ?i consolidata din punct de vedere moral?
El nu prive?te boala în fa?a, cu ochiul limpede al adversarului, ci este stînjenit d
e ea ?i nu ia f??i? nici o hotarîre; ?i cu toate precau?iile cuvenite, e?ti îndrept??
it sa te întrebi daca cineva care apar?ine universului bolii este interesat, în fond
, sa-i vindece pe ceilal?i cu aceea?i putere ?i în acela?i sens ca un om s?n?tos,
sau numai sa-i p?streze în starea în care se afla...
O parte din aceste îndoieli ?i considera?ii Hans Castorp le m?rturisi în timp ce dis
cuta cu Joachim despre Berghof' ?i medicul lui ?ef, îns? Joachim interveni, men?ionîn
d ca nu se ?tia deloc daca consilierul aulic Behrens mai era bolnav probabil ca
se vindecase de mult. Trecuse multa vreme de cînd practica medicina aici la început,
cîtva timp, pe socoteala lui, facîndu-?i îns? repede un renume de bun diagnostician c
u auzul lui deosebit de fin, cît ?i de pneumotomist foarte priceput. Dup? aceea, Be
rghof'-ui î?i asigurase o pozi?ie permanenta, ?i de aproape zece ani numele sau er
a strîns legat de cel al institutului... Apartamentul lui se afla la extremitatea
aripii de nord-vest a sanatoriului, tocmai în fund (doctorul Krokowski locuia ?i e
l în apropiere), iar acea doamna din vechea aristocra?ie, sora-?efa, despre care S
ettembrini le vorbise pe un ton atît de mu?c?tor ?i pe care Hans Castorp nu apucas
e s-o vad? decît în treac?t, avea grija de mica lui gospod?rie de v?duv. De altfel,
consilierul aulic era singur, c?ci fiul sau studia undeva la o universitate german
a, iar fiica se ?i m?ritase cu un avocat stabilit în partea franceza a Elve?iei. Tîn
arul Behrens venea cîteodata în vizita, în timpul vacan?elor, fapt care se întîmplase numa
i o data de cînd Joachim se afla aici, îns? acesta povestea ca, atunci, doamnele de
la sanatoriu deveniser? agitate, temperaturile începuser? sa se ridice, geloziile
provocau discu?ii ?i certuri în saliile de odihna, iar ora de consulta?ie a doctoru
lui Krokowski fusese foarte aglomerata...
Pentru consulta?iile lui particulare, asistentului i se rezervase o camera speci
ala, situata în subsolul bine luminat al sanatoriului, al?turi de marea sala de co
nsulta?ii, de laborator, de sala de opera?ii ?i de serviciul de radiografie. Se
putea vorbi de un subsol, deoarece scara de piatra care
MUNTELE VR?JIT
149
ducea de la parter pîn? acolo d?dea într-adevar impresia coborîrii într-un fel de pivni?
a, o iluzie perfect justificat?; în primul rînd, fiindc? parterul era situat mult de
asupra p?mîntului, apoi, fiindc? Berghof'-ui era construit lîngâ un munte, pe un teren în
pant?, astfel ca înc?perile care formau aceast? pivni?a" se deschideau în fa?a, avînd ve
derea spre gradina ?i spre vale - circumstan?e care contraziceau ?i anulau oarec
um efectul ?i ra?iunea sc?rii. Aveai, a?adar, impresia ca ai coborît pe trepte pîna
sub nivelul solului, în realitate îns?, ajuns jos, te reg?seai la nivelul solului sa
u, cel mult, la cîteva picioare sub el impresie care îl amuza pe Hans Castorp cînd, într
-o dupa-amiaza, p?trunse în acea lume subterana, înso?indu-?i varul care voia sa-?i
fac? un masaj. Domnea o lumin? ?i o cur??enie clinica; totul era alb pe alb ?i t
oate u?ile l?cuite str?luceau ca ?i cea de la camera de consulta?ii a doctorului
Krokowski, pe care era prins? cu pioneze cartea de vizita a medicului ?i spre c
are coborai, din coridor, dou? trepte, astfel ca înc?perea ce se afla în fund p?rea
sa aib? înf??i?area unei celule. Amintita u?a se afla in dreapta sc?rii, la cap?tu
l coridorului, ?i Hans Castrop o cerceta cu multa aten?ie în timp ce, a?teptîndu-l p
e Joachim, se plimba de-a lungul coridorului. De altfel, v?zuse ie?ind pe cineva
de acolo, o doamna care sosise de curînd ?i al c?rei nume nu-l cuno?tea înc?, micu?
a, sub?ire, cu breton ?i cercei de aur. Urcînd treptele se apleca mult ca sa-?i ri
dice rochia, apasînd batista pe gura, cu o mînâ sub?ire ?i împodobit? cu inele, privind în
gol cu ni?te ochi mari, palizi ?i r?t?ci?i. Se apropie astfel de scara principa
l?, cu pa?i m?run?i, gr?bi?i, care f?ceau sâ-i fo?neasc? juponul, se opri pe nea?t
eptate ca ?i cum ?i-ar fi amintit ceva, apoi porni din nou cu pasul ei s?ltat ?i
disp?ru în golul sc?rii tot aplecat? înainte, fara ?â-?i ia batista de la gura. Cînd u?a
se deschise, v?zu c? înd?r?tul ei era mult mai întuneric decît pe coridorul alb: str?
lucirea clinica luminoasa nu se întindea, dup? toate aparen?ele, decît pîna în prag; pe
cît î?i putu da seama Hans Castorp în cabinetul psihanalitic al doctorului Krokowski d
omnea un semiobscur ce?os, un crepuscul profund.
Discu?ii la mas?
La mas?, în sufrageria multicolora, tînarul Hans Castorp începuse s? u?or stînjenit de f
aptul ca, în urma plimb?rii pe care o întreprinsese In Proprie ini?iativ?, capul îi tr
emura ca ?i bunicului s?u - acest tremu-
fie
150
THOMAS MANN
rat îi ap?rea cu regularitate in timpul meselor, ?i el nu era în stare sa-] opreasc?
, ?i de asemenea îi era foarte greu sa-l ascund?. în afara de în?epenirea demna a b?rb
iei, procedeu pe care nu-l putea folosi vreme îndelungata, mai g?si ?i alte mijloa
ce sa-?i ascund? aceasta sl?biciune -de pilda, sa-?i mi?te capul cît mai mult cu p
utin?a ?i sa discute cînd la dreapta, cînd la stînga, sau mai ales, cînd ducea lingura l
a gura, sa-?i sprijine antebra?ul stîng pe masa, ca sa-?i p?streze ?inuta, sa se r
ezeme în coate din cînd în cînd ori s?-?i lase capul în mîini, cu toate ca aceasta pozi?ie
?rea în ochii lui o manifestare a lipsei de educa?ie care putea fi tolerata, la ne
voie, numai în vecin?tatea unor bolnavi dezb?ra?i de orice convenien?a. Dar toate
acestea erau procedee penibile ?i n-a lipsit mult sa-i fie stricata acea pl?cere
asociata cu mesele din pricina încord?rilor cît ?i a faptelor ie?ite din comun pe c
are le putea observa în timpul lor.
Dar lucrurile se prezentau astfel - ?i Hans Castorp nu le nesocotea, ?tiind ca s
imptomele penibile împotriva c?rora lupta nu erau de natura pur ?i simplu fizica,
nu puteau fi explicate numai prin aerul local ?i prin efortul de-a se aclimatiza,
ci exprimau o agita?ie l?untrica ?i proveneau. în mod precis ?i foarte direct, di
n aceste încord?ri ?i fapte ie?ite din comun.
Doamna Chauchat întîrzia aproape totdeauna la masa, ?i pîna ce nu sosea, Hans Castorp
nu-?i putea ?ine picioarele lini?tite, c?ci a?tepta pocnetul u?ii de sticl? care
îi înso?ea în mod inevitabil intrarea, ?tiind ca, în acel moment, va tresari ?i va sim?
i cum i se r?cesc obrajii, ceea ce se ?i întîmpla în adev?r. La început întorsese capul de
fiecare data. sup?rat, urmarind-o cu priviri furioase pe doamna cea întîrziata ?i n
eglijenta, pîna ajungea la masa ru?ilor bine", ba o data chiar proferase cu jum?tate
de glas ?i printre din?i cîteva insulte ?i o exclama?ie de dezaprobare indignata.
Dar acum renun?ase sa mai reac?ioneze; dimpotriv?, vîrîndu-?i nasul în farfurie, merge
a pîna acolo încît prefera sa-?i mu?te buzele sau, printr-o mi?care afectata, întorcea a
nume capul în alta parte; deoarece i se p?rea ca nu mai are dreptul sa se supere,
de parca nu i-ar mai fi fost îng?duit sa dojeneasc? pe al?ii, ba chiar se sim?ea o
arecum complice la aceasta nepl?cere. în parte, se considera r?spunz?tor în fa?a celo
rlal?i pe scurt, îi era ru?ine ?i ar fi fost inexact sa spui ca-i era ru?ine din p
ricina doamnei Chauchat, c?ci, de fapt, îi era ru?ine pur 51 simplu, îi era ru?ine d
e cei din jur, lucru de care ar fi putut foarte bine sa nu se sinchiseasc?, deoa
rece nim?nui din sufragerie nu-i pasa nici de defectele doamnei Chauchat, nici d
e ru?inea lui Hans Castorp, în afara poate de profesoara, domni?oara Engelhart, ca
re st?tea la dreapta lui.
MUNTELE VR?JIT
151
Aceasta s?rmana f?ptur? în?elesese ca, datorita susceptibilit??ii lui Hans Castorp
fa?a de u?ile trîntite, între tînârul sau vecin de masa ?i
oaica se stabilise o anumita rela?ie afectiva, ca, în plus, caracterul acestei rel
a?ii pre?uia mai pu?in decît faptul în sine de-a exista ?i, în sfîr?it, ca a?a-zisa lui
indiferen?a foarte neîndemînatic simulata din lipsa obi?nuin?ei sau a unui talent înn?
scut - nu însemna o sl?bire, ci mai degrab? o amplificare, o faza mai înaintat? a ac
estei rela?ii. Fara a avea vreo preten?ie sau vreo speran?? pentru propria-i per
soana, domni?oara Engelhart se risipea în cuvinte ce m?rturiseau o admira?ie dezin
teresat? pentru doamna Chauchat, iar faptul ciudat era ca Hans Castorp intuia, b
a chiar vedea foarte bine, daca nu imediat, în orice caz pe m?sura ce conversa?ia
evolua, ce anume urm?reau aceste a?î?ari, care de altfel îi repugnau, fara îns? ca ace
asta repulsie sa-l fac? sa nu se lase influen?at ?i vr?jit de ele cu destula bun
?voin?a.
- Poc! exclama b?trîna domni?oara. Este ea. Nu trebuie sa ridici ochii ca sa te co
nvingi ca a intrat. Fire?te, a?a merge ea dar ce minunat merge întocmai ca o pisic
u?a ce se furi?eaz? la farfuria cu lapte! A? vrea, dac-ar fi posibil, sa schimb?
m locurile ca s-o pute?i vedea ?i dumneavoastr? tot atît de bine. în?eleg, fire?te, c
? nu-i cu putin?a sa întoarce?i mereu capul spre ea ?i Dumnezeu ?tie ce-ar fi în sta
re sa-?i închipuie daca ar observa... Acum da buna ziua celor de la masa... Ar tre
bui s-o privi?i m?car o data, este atît de fermec?toare, ca merita s-o vede?i. A?a
cum vorbe?te ?i zîmbe?te în clipa asta, face o gropi?a în obraz, ceea ce nu se întîmpla în
otdeauna, ci numai cînd vrea ea. Da, e adorabil de copil?roasa femeia asta, e o f?
ptura r?sf??ata, de aceea-i atît de neglijent?. Vrînd-nevrînd e?ti silit sa iube?ti ast
fel de oameni, c?ci atunci cînd del?sarea lor te supar?, îns??i sup?rarea este un mo
tiv în plus sa te ata?ezi de ei ?i este o fericire cu atît mai mare ca, de?i te supe
ri din pricina lor, e?ti totu?i silit sa-i iube?ti...
Acestea i le ?optea profesoara vorbind din pîlnia mîinii, fara ca
ceilal?i s-o aud?, pe cînd îmbujorarea obrajilor de fata batrîna te f?cea sa
te gînde?ti la temperatura anormala a trupului ei; iar cuvintele rostite cu
un fel de lascivitate îl p?trundeau pe bietul Hans Castorp pîna-n adîncul
nn?ei. O oarecare nehotarîre îl f?cea sa simt? nevoia de-a auzi de la o a
reia persoana confirmarea ca doamna Chauchat era o femeie delicioasa,
a mai mult, tîn?rul dorea sa fie încurajat din afara în ni?te sentimente
nipotriva c?rora atît ra?iunea cît ?i con?tiin?a lui opuneau o rezisten?a
sus?inuta.
152
THOMAS MANN
De altfel, aceste conversa?ii erau foarte neînsemnate sub raportul infor. ma?iilor
precise, c?ci, de?i animat? de cele mai bune inten?ii din lume domni?oara Engel
hart nu ?tia despre doamna Chauchat cu nimic mai mult decît oricare altul din sana
toriu; n-o cuno?tea, nu se putea l?uda nici m?car ca aveau vreo cuno?tin?? comun
a, iar singurul fapt cu care î?j d?dea o oarecare importan?a era de-a fi originara
din Konigsberg, cu alte cuvinte dintr-o regiune apropiat? de frontiera ruseasc?
- astfel încît rupea de-âcasa cîteva vorbe ruse?ti merite destul de s?r?c?cioase, dar p
e care Hans Castorp era dispus s? le considere c? pe un fel de leg?tura personal
a îndep?rtata cu doamna Chauchat.
Dup? cum vad, n-are inel, nu poarta verighet?, zise el. Nu rm'-a?i spus dumneavo
astr? ca e m?ritat??
Profesoara p?ru încurcata, de parc? s-ar fi g?sit într-un greu impas ?i ar fi fost s
ilita sa se scuze, într-atît se sim?ea de r?spunz?toare pentru doamna Chauchat fa?a
de Hans Castorp.
Faptul nu trebuie luat în sensul strict al cuvîntului, zise ea. ?tiu din surs? sigur
a ca este m?ritat?. în privin?a asta nu încape nici o îndoiala. Daca Ias? sa i se spun
? doamn?, este nu numai pentru a se bucura de mai multa considera?ie, â?a cum fac
anumite domni?oare str?ine cînd sînt pu?in cam trecute, îns? noi ?tim cu to?ii ca are,
într-adevar, un so?, undeva prin Rusia, iar faptul acesta este cunoscut la noi în re
giune. De altfel, are un alt nume de-acas?, unul rusesc, nu fran?uzesc, ceva în -a
nov sau -ukov, l-am ?tiut cu exactitate, dar l-am uitat; îns? dac? dori?i, pot sa
m? interesez; sînt aici, farâ îndoiala, destule persoane care-i ?tiu numele. Verighet?
? Nu, nu poarta ?i asta m-a mirat ?i pe mine. Doamne, poate nu-i sta bine, poate
ca-i l??e?te mîna. Sau poate g?se?te c? ar ar?ta prea a burghez? cu un asemenea i
nel turtit, nu i-ar mai lipsi decît leg?turica de chei, nu, pentru a?a ceva este p
rea lipsita de prejudec??i... ?tiu precis c? rusoaicele au, toate, ceva liber ?i
lipsit de prejudec??i în fiin?a lor. Mai mult, un asemenea inel are în el ceva cu ad
ev?rat resping?tor ?i care te aduce la realitate, deoarece e un simbol al robiei,
vreau s? spun c? d? femeii oarecum un aer de c?lug?ri?? ?i face din ea o pref?c
ut?... Nu m? mir? deloc c? lucrul acesta nu-i pe pl?cui doamnei Chauchat... O fe
meie atît de fermec?toare, în floarea vîrstei... F?r? îndoiala c? n-?re nici motive ?i ni
ci poft? s? arate situa?ia ei civil? oric?rui b?rbat c?ruia îi întinde mîna...
Doamne Dumnezeule, cum o mai sus?inea! Speriat de-a binelea. Hâns Castorp o privi în
fa?a, dar ea ?inu piept privirii cu un fel de s?lbatic? perplexitate. Apoi t?cur
? o clip? amîndoi ca s?-?i revin? în fire-
MUNTELE VR?JIT
153
Hans Castorp continua s? manînce, înfrînîndu-?i tremuratul capului. în
sfîr?it, zise:
_ Dar so?ul? Nu se ocup? deloc de ea? Nu vine niciodat? aici, s-o viziteze? Ce o
cupa?ie are?
- Func?ionar. Func?ionar în administra?ia ruseasca, într-o gubernie foarte îndep?rtata
, în Daghestan, ?ti?i, în fundul ?arii, undeva la r?s?rit, dincolo de Caucâz, acolo a
fost trimis. Nu, v-am spus doar c? nimeni nu l-a v?zut pe-aici. ?i totu?i, de da
ta aceasta, ea se g?se?te printre noi <ie mai bine de trei luni.
- A?adar, nu-i pentru prima oara aici?
- Vai nu, e chiar pentru a treia oar?. Iar între timp î?i duce via?a aiurea, în ?inutu
ri asem?n?toare. De fapt, lucrurile stau invers, c?ci ea este aceea care-l vizit
eaz? cîteodat?, nu prea des, o data pe an. pentru un timp oarecare. Se poate spune
câ tr?iesc desp?r?i?i ?i câ ea îi face, din cînd în cînd, cîte o vizit?.
- Da, în?eleg, probabil fiindc? e bolnava...
- E bolnav?, f?r? îndoial?. Dar nu chiar atît de bolnava. ?i, în orice caz, nu destul
de grav pentru a fi silita s? tr?iasc? mereu prin sanatorii, desp?r?it? de b?rba
t. Probabil c? are alte motive, de alta natura. Cei de-aici b?nuiesc câ altele sînt
cauzele. Poate c? nu-i place s? stea în Daghestan, dincolo de Caucaz, într-o regiune
atît de s?lbatica ?i atît de izolata, ceea ce, la urma urmelor, nu este deloc surpr
inz?tor. F?r? îndoiala îns? c? ?i so?ul trebuie sa aib? o vin?, dac? ea nu se simte
absolut deloc bine lînga el. Are nume fran?uzesc, totu?i e func?ionar rus ?i, în p?r
?ile acelea, va rog sâ m? crede?i, func?ia asta desemneaz? de obicei o specie de o
m destul de grosolan. Mi s-a întîmpiat sa v?d unul, avea o barba sur? ?i o fa?? dint
re acelea ro?covane... De altfel, to?i sînt extrem de corup?i ?i au o mare sl?bici
une pentru vutki, un fel de rachiu, ?ti?i. De ochii lumii cer cîte ceva de mîncare,
cîteva ciuperci marinate ori o buc??ica de morun, numai atît, ?i beau enorm. Iâr ei nu
mesc aceasta un aperitiv...
- îl cople?i?i cu toate defectele, zise Hans Castorp. Totu?i, nu ?tim dac? ea îns??i
nu-i r?spunz?toare, în parte, de faptul ca nu pot tr?i "npreunâ. Trebuie s? fim dre
p?i. Cînd o v?d ?i cînd m? gîndesc la defectul acesta pe care-l ?re de-a trînti u?ile...
n-o mai pot socoti un înger ?i vâ rog s? nu mi-o lua?i în nume de r?u, nu prea am încred
ere în ea. Dar dumneavoastr? nu sînte?i impar?ial?, sînte?i prins? pîna-n vîrful dege-
or de prejudec??i care o favorizeaz?...
154
THOMAS MANN
A?a vorbea cîteodata. Cu o viclenie ce nu-i st?tea în fire, se prefacea a crede ca e
ntuziasmul domni?oarei Engelhart pentru doamna Chauchat nu era ceea ce reprezent
a în realitate ?i el ?tia perfect de bine ce reprezenta , de parca acest entuziasm
nu era decît un fapt în sine foarte hazliu, în privin?a c?ruia ci, Hans Castorp, inde
pendentul Hans Castorp, putea s-o nec?jeasc? pe batrîna domni?oara, pastrînd o distan
?a rece ?i ironica. ?i cum era sigur ca aceasta complice a lui va admite ?i va îng
?dui sfruntata r?sturnare de situa?ii, nu risca prea mult procedînd astfel.
Buna diminea?a! spunea el. A?i dormit bine? Pot sa sper ca a?i visat-o pe frumo
asa dumneavoastr? Minka? Ei, dar de ce oare va îmbujora?i de îndat? ce-i pomenita? Pr
in urmare, sînte?i îndr?gostita de ea, nici m?car nu nega?i ca o iubi?i!
?i profesoara, care într-adevar ro?ise, ?optea printre buze, aple-cîndu-se ?i mai ta
re peste cea?ca:
Dar e ru?inos ce spune?i, domnule Castorp! Nu-i frumos din partea dumneavoastr?
sa ma pune?i în încurc?tura cu astfel de aluzii. Toata lumea o sa observe ca vorbim
despre ea ?i ca-mi spune?i lucruri care ma fac sa ro?esc...
Era un joc straniu la care se pretau cei doi vecini de masa. Amîndoi ?tiau ca mint
, o ?tiau cu prisosin?a, ?i ca Hans Castorp n-o tachina pe profesoara decît ca sa
poat? vorbi despre doamna Chauchat, dar. în acela?i timp, îi f?cea o pl?cere boln?vi
cioasa ?i ocolita sa glumeasc? cu batrîna domni?oara care, din punctul ei de veder
e, se compl?cea: în primul rînd, dintr-o voca?ie de mijlocitoare, dar în afar? de asta
, pentru a fi pe placul tînarului, deoarece începuse, fara îndoiala, sa ?in? la doamna
Chauchat ?i, în sfîr?it, fiindc? astfel avea ?i ea o cît de modesta bucurie, de-a se
sim?i tachinat? ?i de-a fi pusa în situa?ia sa ro?easc?. ?tiau amîndoi acest lucru,
atît fiecare pentru sine cît ?i în ceea ce îl privea pe celalalt, ?i mai ?tiau, de aseme
nea, ca fiecare dintre ei o ?tia despre sine ?i despre celalalt, iar toata aface
rea asta era destul de încîlcita ?i nu tocmai cinstita. îns?, cu toate ca Hans Castorp
nu resim?ea decît un pio-fund dezgust pentru asemenea lucruri încîlcite ?i nu tocmai c
instite ?i ca, mai ales în cazul acesta special, îi repugna ?i mai categoric, contin
ua totu?i sa se b?l?ceasc? într-o asemenea situa?ie tulbure, lini?tindu-se la gîndul
ca aici, sus, nu era decît în vizita ?i în curînd va trebui sa plece-Cu o indiferen?a d
isimulata î?i d?dea aere de cunosc?tor, facînd aprecieri în leg?tura cu înf??i?area doamn
i neglijente", constata ca, v?zuta
MUNTELE VRÂJIT
155
Hin fa?a, p?rea mult mai tînara ?i mai nostima decît dm profil, ca avea chii prea de
p?rta?i ?i ca ?inuta ei las? mult de dorit, dar ca bra?ele-i erau, ce-i drept, f
rumoase ?i cu o linie suava". ?i pe cînd vorbea în felul acesta, se silea sa-?i ascun
d? tremuratul capului, dar în acela?i timp ?si d?dea seama ca profesoara era con?t
ienta de eforturile sale zadarnice ?i în plus observa, cuprins de un adînc dezgust,
ca ?i ei îi tremura capul. Dintr-o ?iretenie neobi?nuita ?i bine calculata o numis
e apoi pe doamna Chauchat frumoasa Minka", pentru ca în felul acesta sa poat? întreba
în continuare:
- îi spun Minka", dar oare cum se nume?te în realitate? Vorbesc despre numele de bote
z. C?ci, întrucît va place atît de mult, este evident c? trebuie sa-i cunoa?te?i ?i pr
enumele.
Profesoara ramase pe gînduri.
- A?tepta?i pu?in, îl ?tiu, zise ea. Dar iat? ca l-am uitat. Nu cumva se nume?te T
atiana? Nu, nu-i Tatiana ?i nici Nata?a. Nata?a Chauchat? Nu, asta nu-mi spune n
imic! Sta?i, am g?sit. Se nume?te Avdotia. Sau în orice caz ceva în genul acesta. De
oarece este sigur ca n-o cheam? nici Katinka, nici Ninocica. lata, îns?, ca-mi sca
p?. Daca ?ine?i neap?rat, pot foarte u?or sa ma informez.
?i în adev?r, a doua zi ea îi afla numele. l-l spuse la masa, cînd u?a de sticla fu iz
bita. Doamna Chauchat se numea Clavdia.
Hans Castorp nu în?elese imediat. Ceru sa i se repete numele ?i-l silabisi înainte d
e a-l pricepe. Apoi îl repeta de mai multe ori ?i, privind spre doamna Chauchat cu
ochii plini de vini?oare ro?ii, încerca sa vad? daca i se potrive?te.
- Clavdia, spuse el, da, e minunat ca se nume?te astfel, i se potrive?te foarte b
ine.
?i nu-?i ascunse bucuria ce-o resim?i capatînd aceasta iniorma?ie de natura mai in
tima, iar dup? aceea, cînd se gîndea la doamna Chauchat, nu-i mai spunea decît Clavdia
.
- Clavdia dumneavoastr? face cocoloa?e de pune, daca vad bine. Nu-i tocmai eleg
ant.
La care profesoara r?spundea:
- Depinde de cine le face. Pe Clavdia o prinde.
Da, prînzurile din sufrageria cu ?apte mese aveau pentru Hans
astorP un farmec destul de pronun?at. îi p?rea rau cînd se sfîr?eau, îns?
Wgîierea lui era ca, în curînd, peste doua ore sau doua ore ?i jum?tate,
Vea s? fie iar??i aici, ?i cînd se a?eza din nou la masa era ca ?i cum nu
156
THOMAS MANN
i1!
s-ar fi sculat niciodat?. Iar între timp, ce se întîmpla? Mai nimic. O mica plimbare pîn
a la cascada sau pîn? în cartierul englezesc ?i pu?ina odihna pe ?ezlong. Nu era o înt
rerupere serioasa, nu era nici o piedica ce merita sa fie luata în seama. Ar fi fos
t cu totul altceva daca o ocupa?ie, daca griji sau sup?r?ri s-ar fi interpus, c?
ci pe acestea nu le-ar fi putut îndep?rta sau nesocoti în gînd. Dar nu era cazul în via?
a de la ,.Berghof". atît de în?elept si fericit organizata. Hans Castorp putea, ndicîn
du-se de la masa de diminea?a, sa se bucure de dejunul apropiat-în m?sura în care ex
presia a se bucura" indica exact acest soi de a?teplare cu care vedea sosind noua
sa întîlnire cu bolnava doamna Clavdia Chauchat, ?i în m?sura în care acest calificativ
nu însemna ceva nici prea u?uratic, nici prea mul?umitor, nici prea simplu ?i nic
i prea obi?nuit. Este posibil ca cititorul sa fie ispitit sa considere ca persoa
nei lui Hans Castorp ?i vie?ii lui interioare nu i s-ar potrivi decît expresii ca m
ul?umit" ?i obi?nuit"; dar se cuvine sa ne amintim ca, în calitatea lui de tînar înzest
rat cu judecata ?i con?tiin?a, el nu se putea bucura" pur ?i simplu la vederea ?i
-n vecin?tatea doamnei Chauchat; ?i s? constatam ca, daca i-ar fi fost propuse,
el ar fi respins aceste cuvinte cu o ridicare din umeri.
Da, începuse s? dispre?uiasc? anumite feluri de a vorbi - acesta este un am?nunt c
are merita sa fie men?ionat. Umbla încoace ?i încolo în vreme ce obrajii îi ardeau ?i cînt
a mereu, cînta în sine însu?i, c?ci starea sa sufleteasca era muzical? ?i senzitiv?. T
ocmai fredona un mic lied pe care-l auzise cîntat de un gl?scior de soprana, nu se
?tie unde, la vreo serata sau la vreun concert de binefacere, ?i-l reg?sise în adîn
cul amintirii un lied cu textul de o duioasa nerozie, care începea a?a;
Ce-ncîntare minunata Vorba ta-mi strecoar?,
?i era tocmai gata s? adauge;
Daca-n inima-mi p?trunde De pe buza ta! -
cînd, deodat?, ridicînd din umeri, spuse E ridicol", apoi condamn? ?1 alunga din el a
cesl lied copil?ros, socotindu-l de prost gust ?i plin de ° sensibilitate naiv? îl g
oni cu un amestec de asprime ?i melancolie. Un
MUNTELE VR?JIT
157
semenea lied plin de zel fierbinte era bun doar pentru un tînar mediocru care, cum
se spune de obicei, abia a?teapt? sa-?i d?ruiasc? inima" cu inten?ii bune ?i cu d
ulci perspective de viitor unei gîsculi?e s?n?toase de acolo, de jos, devale ?i ca
re astfel s-ar fi d?ruit" pe sine sim?a-mintelor îng?duite, ra?ionale ?i în fond feri
cite. Cît despre el ?i leg?tura cu doamna Chauchat cuvîntul leg?tura" îi apar?ine ?i no
i ne declinam orice r?spundere , nu putea avea nimic comun cu o asemenea naiva p
oezie; stînd în ?ezlong, se sim?ea înclinat sa rosteasc? asupra acestor versuri o jude
cat? estetica, anume sa le trateze drept neghiobie", dar se râzgîndi u?or descump?nit
, cu toate ca, pentru moment, nu g?si un calificativ mai potrivit.
Un singur fapt îi procura îns? o mare satisfac?ie, ?i anume: cînd st?tea culcat î?i ascu
lta inima, inima din trupul sau batînd iute ?i deslu?it în lini?te, în lini?tea prescr
isa tuturora ?i care domnea asupra întregului Berghof'. cît dura cura principala de o
dihna. B?tea cu înd?r?tnicie ?i monoton, inima lui, a?a cum se întîmpla aproape tot ti
mpul de cînd era aici; numai ca de data aceasta Hans Castorp îi d?dea mai pu?ina ate
n?ie decît în primele zile. Acum nu se mai putea spune ca b?tea de capul ei, f?r? mo
tiv ?i f?r? nici o leg?tura cu sufletul. De data aceasta, o asemenea leg?tura exi
sta sau, cel pu?in, putea fi stabilita fara greutate; activitatea exaltat? a trup
ului putea fi u?or justificata printr-o stare sufleteasca pe m?sura. Hans Castor
p n-avea decît sa se gîndeasca la doamna Chauchat - ?i se gîndea la ea - pentru a trai
sentimentul corespunz?tor b?t?ilor inimii lui.
0 îngrijorare care cre?te.
Despre cei doi bunici ?i plimbarea
cu barca în amurg
Timpul era din cale-afara de urît - în privin?a asta nu avea noroc în scurta lui ?eder
e prin aceste locuri. Nu se putea spune ca ningea, îns? e întregi c?dea o ploaie ap?
s?toare ?i monoton?, ce?uri dese umpleau valea, iar furtuni de o z?d?rnicie ridi
cola - de altfel era atît de frig încît Se ?i d?duse drumul la caloriferul din sufrage
rie - izbucneau trezind ec»uri care se rostogoleau îndelung.
158
THOMAS MANN
P?cat! zise Joachim. Crezusem ca, luîndu-ne ceva de mîncare, voj?, putea urca într-o z
i pe Schatzalp sau ca vom face vreo alta excursie, Dar se pare ca este cu neputi
n?a. Sa n?d?jduim ca ultima ta saptamîna aici v<j fi mai buna.
Dar Hans Castorp r?spunse:
Sa l?sam asta. Nu-mi arde deloc de asemenea aventuri. Ultima excursie nu prea m
i-a reu?it. Ma odihnesc mai bine tr?ind de azi pe mîine fara prea multa varia?ie.
Varia?iile se cuvin veteranilor de aici. Dar eu, cu cele trei saptamîni ale mele,
n-am nevoie de nici o varia?ie.
A?a era, adic? se sim?ea prins ?i preocupat de locul unde se afla. Daca nutrea s
peran?e, îndeplinirea lor cît ?i dezam?girea îl a?teptau aici, ?i nu pe un Schatzalp o
arecare. Plictisul nu-l chinuia; dimpotriv?, începuse sa se teama ca sfîr?itul ?ederi
i lui se apropia cu prea mare repeziciune. A doua saptamîna era pe sfîr?ite, dou? tre
imi din timpul cît î?i acordase se va fi scurs în curînd, iar cînd cea de-a treia va începe
se va vedea silit sa se gîndeasca la f?cutul geamantanului. In sufletul lui Hans C
astorp, reîmprosp?tarea ini?ial? a ideii de timp trecuse de mult; de pe acum zilel
e începuser? sa zboare în lini?te ?i cu discre?ie, de?i fiecare dintre ele se desf??
ura într-o a?teptare mereu reînnoita ?i se umplea cu noi tr?iri... Da, timpul este u
n lucru extrem de enigmatic ?i e foarte greu sa-i explici esen?a!
Sa fie oare necesar sa ar?tam fiecare dintre tr?irile discrete care încetineau ?i
iu?eau totodat? curgerea zilelor lui Hans Castorp? Dar oricine le cunoa?te, c?ci
sînt absolut obi?nuite în neînsemnatatea lor sentimentala, ?i chiar în cazul mai judici
os ?i mai plin de promisiuni -c?ruia i s-ar putea aplica textul anost al micului
lied Simt fluturarea ciudatelor gînd uri ele nu se puteau desf??ura altfel.
Era imposibil ca doamna Chauchat sa nu fi b?gat de seama firele care se înnodau într
e o anumita masa ?i masa ei; iar dorin?a neînfrînata a lui Hans Castorp era ca ea sa
observe cît mai mult cu putin??. O numim dorin?a neînfrînata, deoarece Hans Castorp e
ra l?murit asupra caracterului absurd al cazului sau. Este îns? limpede ca oricine
a ajuns acolo unde ajunsese el, sau mai bine zis acolo unde avea sa ajung?, dore
?te ca partea cealalt? sa ia cuno?tin?a de starea în care se afla, chiar daca. în si
ne, faptul n-are nici o noima. A?a e f?cut omul.
A?adar, dup? ce doamna Chauchat se întorsese c?tre aceasta masa de doua sau de tre
i ori, ca din întîmplare sau ca atrasa de o influen?a magnetic? ?i dup? ce de fiecar
e data întîlnise ochii lui Hans Castorp, se
MUNTELE VR?JIT
159
't? ?i a Patra oara ~ de data aceasta cu premeditare - ?i iar??i îi întîlni rivirea. A
cincea oara nu-l mai surprinse imediat; nu mai st?tea de trai? Dar sim?i îndat? c
a se uita la el, iar privirea lui r?spunse cu atîta rab?, încît ea se întoarse surîzind. I
n fa?a acestui surîs, neîncrederea ?i bucuria se ciocnir? în sufletul lui. Exigen?ele
rafinamentului sau erau considerabile. Cînd se ivi al ?aselea prilej, iar el ghici
, sim?i, adic? realiz? precis ca îl privea, Hans Castorp se pref?cu ca se uita foar
te atent, cu o st?ruitoare nepl?cere la o doamna cu fa?a plin? de co?uri care se
apropiase de masa lui ca sa vorbeasc? cu batrîna m?tu?a, se stapîni cel pu?in dou?
sau trei minute cu o voin?a de fier, ?i nu ceda decît în clipa cînd fu sigur c? ochii
de kirghizâ nu-l mai urm?resc o comedie stranie pe care doamna Chauchat nu numai c
a avea voie, dar chiar trebuia s-o p?trund?, pentru ca marea fine?e ?i stapînire d
e sine ale lui Hans Castorp s-o pun? pe gînduri... Dar se mai întîmpla ?i altceva. între
 doua feluri de mîncare, doamna Chauchat se întoarse alene ?i-?i roti privirea prin
sufragerie. Hans Castorp st?tea la pînda; privirile lor se întîlnir?. ?i pe cînd se uita
u unul la altul - bolnava îl supraveghea cu un aer vag, dar ?i batjocoritor, iar H
ans Castorp r?spundea cu o nestr?mutata îndîrjire (strîngea chiar din din?i, înfruntîndu-i
ochii) ?ervetul doamnei aluneca de pe genunchi, gata-gata sa cada la pamînt. Tres
?rind enervata, întinse mina, dar ?i el, ridicîndu-se pe jum?tate de pe scaun, schi?
a brusc gestul de a voi sa se repead? orbe?te în ajutorul ei - uitînd ca erau la o d
ep?rtare de vreo opt metri ?i c? pe deasupra îi mai desp?r?ea ?i o masa de parca s
-ar fi întîmplat o catastrofa daca ?ervetul ar fi atins pamîntul... La cî?iva centimetri
de parchet, reu?i sa-l prind?. Dar a?a cum st?tea, ?inînd cap?tul ?ervetului, apl
ecata într-o parte spre podea, cu chipul întunecat ?i oarecum iritata de aceasta spa
ima absurda, deloc justificata, c?reia îi c?zuse prad?, ?i dispusa parca sa arunce
vina pe el, se mai uita o data în direc?ia lui, îi v?zu elanul stapînit ?i sprîncenele
ridicate, apoi se întoarse surîzînd.
Hans Castorp trai acest incident ca pe un triumf ?i i se d?rui în întregime. Dar con
tralovitura nu întîrzie, c?ci timp de doua zile, adic? în cupnnsul a zece dejunuri, do
amna Chauchat nu-?i mai roti privirile prin sufragerie, ba intrînd renun?ase chiar
sa se mai prezinte" asisten?ei, a?a urn avea obiceiul. Ceea ce era dureros. îns? c
um aceste schimb?ri în aitudinea doamnei Chauchat i se adresau cu siguran?a numai
lui, era °tu?i limpede ca între ei d?inuia o leg?tura, de?i într-un sens negativ; ?i a«t
putea fi de ajuns.
160
THOMAS MANN
î?i d?dea seama foarte bine ca Joachim avusese perfecta dreptate cînd îi atr?sese aten
?ia ca aici nu era deloc u?or sa faci cuno?tin?e, în afara doar de cei cu care lua
i masa. C?ci, dup? cina, în timpul acelei ore care prilejuia un fel de via?a de so
cietate, potrivit programului, dar care se reducea, adesea, la dou?zeci de minut
e, doamna Chauchat se retr?gea fara nici o excep?ie, în mijlocul cunoscu?ilor ei o
bi?nui?i, grup format din domnul cu pieptul c?zut, umoristul cu parul cre?, t?cu
tul doctor Blumenkohl ?i tinerii cu umeri îngu?ti. ?i care se întrunea în fundul salon
a?ului ce p?rea rezervat celor de la masa ru?ilor bine". în plus, afara de asta, Jo
achim se gr?bea mereu sa plece, ca sa nu scurteze timpul rezervat pentru cura de
odihna de seara, cum spunea el, sau poate din alte motive de s?n?tate pe care nu
le m?rturisea, dar pe care Hans Castorp le b?nuia ?i le respecta, l-am repro?at
caracterul desfrînat al dorin?elor, dar oricare ar fi fost, ele nu tindeau defel
sa ajung? la ni?te rela?ii de societate cu doamna Chauchat ?i, în fond, admitea ch
iar ?i împrejur?rile care constituiau o piedica. Legaturile dintre el ?i rusoaica,
încordate, dar neprecizate, urzite de privirile ?i micile lui viclenii se desf??u
rau în afara convenien?elor sociale, nu obligau la nimic ?i nu puteau în nici un fel
sa-l angajeze. C?ci într-o buna m?sura dezaprobarea sociala ar fi fost îndrept??it?,
iar faptul ca b?t?ile sale de inima proveneau din aceea ca se gîndea la Clavdia" n
u era suficient ca sa zdruncine convingerea nepotului lui Hans Lorenz Castorp ca
el nu putea sa aib? nimic comun cu aceasta str?ina desp?r?it? de so?, care nu p
urta verigheta, î?i petrecea via?a prin toate sta?iunile climaterice posibile, nu
avea o ?inuta frumoasa, izbea u?ile, f?cea cocoloa?e de pîine ?i mai mult ca sigur
ca-?i rodea unghiile, ?i a c?rei existen?a era în realitate adic? în afara de acest
e legaturi ascunse - separata de a lui prin pr?p?stii adinei ?i de ce sa n-o spu
nem? al?turi de care n-ar fi putut înfrunta nici una din critici le la aceste defe
cte, critici pe care le g?sea îndrept??ite. Hans Castorp avea prea mult bun sim? c
a sa aib? vreun orgoliu personal; dar un orgoliu de o esen?a mai generala ?i de o
origine mai îndep?rtata era întip?rit pe fruntea lui ?i în jurul ochilor cu privirile
pu?in somnoroase, iar din adîncul acestui orgoliu se înal?? un sentiment de superiori
tate de care nu putea ?i nici nu voia sa se lepede în prezen?a f?pturii ?i a felul
ui de-a fi al doamnei Chauchat. Faptul ciudat era ca resim?ise o deosebita bucur
ie dîndu-?i seama foarte bine ?i poate perl" tru prima data de superioritatea unei
origini atît de îndep?rtate în clipa cînd o auzi pentru întîia oara pe doamna Chauchat v
ind germana-
MUNTELE VR?JIT
161
t?tea în picioare, ?inînd amîndoua mîinile în buzunarele jachetei de â ja sfîr?itul micului
jun, în sufragerie, ?i se ostenea, dup? cum o
uZi Hans Castorp care trecea, sa între?in? o convorbire cu alta bolnava, fara îndoia
la o tovar??a de cura de odihna. ?i f?cea efoituri, încîntatoare de altfel, s? vorbe
asc? în germana, în limba materna a lui Hans Castorp, fapt care lui îi insufla o mîndrie
cum nu mai sim?ise înc? niciodat? m?car c? era dispus în acela?i timp sa sacrifice
mîndria pentru încîntarea ce i-o d?dea aceast? delicioasa p?s?reasca.
într-un cuvînt: Hans Castorp nu considera legatma t?cuta cu aceasta persoan? neglije
nta din societatea unor asemenea oameni decît ca pe o aventur? de vacan?a, care în f
a?a tribunalului ra?iunii a propriei sale con?tiin?e fundate pe ra?iune nu avea
deloc preten?ia sa fie aprobata, pentru c?, înainte de toate, doamna Chauchat era
bolnava, fara energie, f?cea febr?, era putred? pe din?untru, o circumstan?a strîn
s legata atît de caracterul îndoielnic al întregii ei existen?e, cît ?i de atitudinea di
stanta a lui Hans Castorp izvorîta dintr-un sim?amînt de precau?ie... Nu, a caut? s-
o cunoasc?, iat? o idee ce nu-i putea trece prin cap, iar cît prive?te restul, oar
e totul nu s-ar sfîr?i, în bine sau în râu, dup? o saptamîna sau o saptâmîn? ?i jum?tate, c
va începe practica la Tunder & Wilms"? Este adev?rat c?, în a?teptare, continua, a?a
cum începuse, sa-?i supravegheze st?rile suflete?ti, tensiunile, satisfac?iile ?i
decep?iile rezultate din legaturile sale delicate cu bolnava, considerîndu-le drep
t sensul ?i con?inutul adev?rat al vacan?ei sale, continu? sa tr?iasc? numai pen
tru ele ?i s? lase ca dispozi?ia sa, bun? sau rea, sa depind? numai de desf??ura
rea lor. împrejur?rile înlesneau aceasta preocupare, c?ci tr?iau unul lîng? altul, într-
un spa?iu limitat, ?i cu toate ca doamna Chauchat locuia la alt etaj decît el - la
primul (?i, de altfel, î?i f?cea cura de odihna, cum afla Hans Castorp de la prof
esoara, în sala comuna, chiar aceea de sub acoperi?, unde c?pitanul Miklosich stin
sese mai deun?zi lumina), exista, pe lînga cele cinci dejunuri, la fiecare pas, de
diminea?a pîna seara, posibilitatea, ba chiar necesitatea de neînlaturat a unor des
e întîl-nin. Iar faptele acestea cît ?i altele ca lipsa oric?ror griji ?i necazuri -Wa
ns Castorp le g?sea minunate, de?i resim?ea un soi de spaima vazîn-
u-se închis într-un asemenea provizorat prielnic.
Totu?i, d?dea ?i el un mic ajutor împrejur?rilor, f?cea calcule ?i-?i Punea creier
ul la contribu?ie ca sa îmbun?t??easc? aceste ?anse. Cum
°amna Chauchat venea la masa de obicei mai tîrziu, hot?rî sa întîrzie ?i Pu?in, ca s-o întî
asca pe drum. î?i prelungea toaleta, nu era gata
162
THOMAS MANN
cînd Joachim venea sa-l ia ?i î?i l?sa v?rul sa porneasc? înainte, spunîn. du-i ca-l va
ajunge din urma. Condus de un instinct favorizat de starea în care se g?sea, a?tep
ta cîteva clipe, cît socotea c? e necesar, apoi cobo-ra la primul etaj ?i ajuns acol
o nu mai continua sa coboare aceea?i scara ci o apuca pe alta, parcurgea coridor
ul cît era de lung pentru a trece pnn fa?a u?ii unei camere bine cunoscute, cea cu
num?rul ?apte. Pe acest drum, mergînd de la o scara la cealalt?, de-a lungul cori
dorului, î?i oferea la fiecare pas, ca sa spunem a?a, o ?ansa, c?ci în fiecare clipa
cunoscuta u?a putea sa se deschid? lucru care se întîmpla de mai multe ori: pocnea cu
zgomot în spatele doamnei Chauchat care, în ceea ce-o privea, ap?rea ?i luneca fara
zgomot spre scara... Apoi cobora înaintea lui, ?inîndu-?i parul cu mîna, sau Hans Cas
torp era acela care mergea înainte, sim?indu-i cu înfior?ri ?i furnic?turi privirea în
spate, îns? cu hotarîrea de-a pa?i în fa?a ei ca ?i cum i-ar fi ignorat prezen?a, ca
?i cum ?i-ar fi v?zut de necazurile lui î?i înfunda mîinile în buzunarele hainei, î?i mi?
a în mod inutil umerii, tu?ea tare lovindu-se cu pumnul în piept-?i toate acestea nu
mai ?i numai pentru a-?i manifesta totala indiferen?a. De doua ori împinse vicleni
a ?i mai departe. în timp ce se ?i afla la masa, îi spunea varului sau cu un aer nec
?jit ?i plictisit, pipaindu-se cu amîndoua mîinile: Poftim, mi-am uitat batista. O s?
trebuiasc? iar sa m? trambalez pîna sus." ?i se urca pentru ca el ?i Clavdia" s? s
e întilneasca, ceea ce era cu totul altceva, infinit mai primejduos ?i de un farme
c mult mai subtil decît atunci cînd mergea înaintea sau înd?r?tul ei. Prima dat? cînd recu
rsese la acest truc, e? îl m?sur? de la oarecare distan?a, cu o privire mai curînd o
braznic? ?i îndr?znea??, de sus ?i pîna jos, dar cînd se apropie, întoarse ochii cu indi
feren?a ?i trecu pe lînga el în ??a fel încît aceast? întîmpl?re nu putea s? aib? nici o va
oare. Dimpotriv?, a doua oara se uita la el nu numai de departe, ci tot timpul îl
privi în fa?a cu un aer hotarît ?i chiar pu?in încruntat, mergînd pîna la a-?i întoarce cap
l spre el cînd se g?si în dreptul lui fapt care-l p?trunse pe bietul Hans Castorp pîn?
-n str?funduri. De altfel, nici nu se cuvenea s? fie comp?timit, deoarece el însu?
i nu c?utase altceva, ba chiar pusese la cale acest lucru. Dar întîlnirea îl zgudui atît
atunci cînd se petrecu, cît ?i mai tîrziu, cînd se gîndi la ea; c?ci nu-?i d?du seama exa
ct cum fusese decît abia dup? ce trecuse. Niciodat? înc? nu v?zuse chipul doamnei Ch
auchat atît de aproape ?i atît de limpede în toate am?nuntele lui: putuse s? z?reasc?
chiar ni?te fire de pâr scurt care ie?eau din împletitura cozii blonde, ce b?tea u?o
r într-un ro?u-ararni"'
MUNTELE VR?JIT
163
f ind încol?cit? foarte simplu în jurul capului, c?ci nu fusese decît o distanta de cîtev
a palme între fa?a lui ?i fa?a ei, care avea forme atît de tranii - îns? pentru el obi
?nuite de multa vreme - ?i care-i pl?ceau mai mult decît orice pe lume: forme exot
ice ?i caracteristice (c?ci numai ceea ce ne apare straniu ni se pare ca are car
acter), de un exotism nordic ?i misterios, ce te îndemnau s? le p?trunzi taina în m?
sura în care aceste caracteristici ?i propor?iile lor erau greu de precizat. Insa
cea mai categoric? dintre ele era, f?r? îndoiala, proeminen?a accentuat? a pome?ilo
r plasa?i foarte sus: ei presau puternic ochii a?eza?i excep?ional de departe un
ul de cel?lalt, înspre tîrnple, facîndu-i oblici ?i totu?i dînd obrajilor o adîncitur? sua
va care, la rîndul ei, p?rea sa accentueze senzualitatea buzelor rasfrînte. Dar erau
mai ales ochii în?i?i, ace?ti ochi îngu?ti de kirghiza ?i (în orice caz, asta era p?r
erea lui Hans Castorp) de-o forma în adev?r fermec?toare, de un cenu?iu-albastru s
au de un albastru-cenu?iu, culoarea mun?ilor îndep?rta?i, ?i care, cîteodata, printr
-o privire piezi?a ce nu urm?rea sa vad? ceva, se topeau într-o colora?ie nocturna
, tenebroas? ?i împ?ienjenit? ochii Clavdiei ce-l cîntarisera de foarte aproape ?i ca
re, prin pozi?ie, culoare ?i expresie sem?nau într-un mod izbitor ?i aproape înspaimîn
tator cu cei ai lui Pribislav Hippe! Sem?nau" nu era deloc cuvîntul potrivit c?ci e
rau aceia?i ochi; la fel era ?i jum?tatea superioar? a chipului, acel nas u?or t
urtit, totul, pîn? ?i albea?a u?or îmbujorat? a pielii ?i culoarea s?n?toasa a obraj
ilor - care, totu?i, la doamna Chauchat nu f?cea decît sa dea iluzia s?n?t??ii, c?
ci, ca la to?i ceilal?i de aici, aparen?a aceasta era doar rezultatul superficia
l al curei de odihn? în aer liber - absolut totul era aidoma ca la Pribislav, iar
acesta din urm? nu-l privise altfel atunci cînd se întîlnisera în curtea ?colii.
Faptul era tulbur?tor în toate privin?ele; Hans Castorp era entuziasmat de aceasta
coinciden??, dar în acela?i timp sim?ea ceva ca o îngrijorare ce se în?l?a din el, o sp
aima asem?n?toare cu sentimentul de-a fi închis împreuna cu întîmplarea prielnica într-un
spa?iu îngust: iar starea ui sufleteasca se datora, de asemenea, ?i faptului ca-l în
tiinise iar??i pe nbislav, m?car câ-l uitase de multa vreme, si ca prin f?ptura do
amnei hauchat fostul sau coleg îl privea cu ochii lui de kirghiz - da, chiar ?i as
ta însemna a fi închis împreun? cu inevitabilul, cu ceea ce nu putea fi aturat ?i se împ
letea cu o fericire plina de îngrijorare. Era ceva tot-atâ promi??tor, nelini?titor
?i aproape amenin??tor, iar tînarul Hans OrP v?zu c? avea nevoie de un ajutor ?i în
sine însu?i sim?i imbol-nelâmurite, zvîcniri instinctive care se framîntau ?i puteau fi
luate
164
THOMAS MANN
drept încerc?ri, gesturi în c?utarea unui ajutor, a unui sfat, a unui sprijjn. ?i as
tfel î?i aduse aminte de mai multe persoane la care ar fi putut eventual sa recurg?
în nevoie, cînd se \a ivi o anumita împrejurare.
Era acolo, al?turi de el, Joachim, bravul ?i cinstitul Joachim, ai c?rui ochi c?
p?taser? în ultimele luni o expresie trista ?i care ridica din umeri cu o violen??
dispre?uitoare, inexistenta alt?dat? - Joachim cu Heinrich cel albastru" în buzuna
r, ca sa întrebuin?am termenul cu care doamna Stohr numea acest ustensil: ea, pe a
l c?rei chip era întip?rit? atita neru?inare, încît Hans Castorp era înspaimîntat de fieca
re data pîna în adîncul sufletului... Prin urmare cinstitul Joachim era acolo, plictis
indu-l ?i hâituindu-l pe consilierul aulic Behrens, ca sa poat? pleca, pentru a-?i
lua în primire serviciul atît de mult rîvnit, acolo în cîmpie", la ?es", cum era numita
i lumea celor s?n?to?i, cu o u?oar? dar evident? nuan?a de dispre?. Ca s? ajung?
mai repede acolo ?i sa cî?tige pu?in din timpul ce se risipea aici cu atîta u?urin?
a, începuse, a?adar, prin a se supune regulamentului ?i prescrip?iilor cu toat? co
n?tiinciozitatea de care era în stare, respectîndu-le din dragoste pentru regulament
în sine, ca pe oricare alt serviciu, c?ci a îndeplini aceast? datorie însemna ca-?i înd
epline?te datoria lui. în felul acesta, în fiecare seara dup? cina, cînd lumea era adu
nat? abia de un sfert de or?, Joachim î?i zorea v?rul sa p?r?seasc? societatea ca
s?-?i înceap? cura de odihn?, ceea ce era bine venit, c?ci exactitatea lui militar
? intervenea oarecum în ajutorul lui Hans Castorp, civilul, care altfel ar mai fi
z?bovit înc? mult timp cu privirile a?intite spre micul salon al ru?ilor. Dar dac?
Joachim era atît de gr?bit sa scurteze reuniunea de seara, asta se mai datora ?i
unui alt motiv ce nu-l m?rturisea, îns? pe care Hans Castorp îl ?tia precis de cînd înv?
?ase atît de bine sa în?eleag? de ce chipul lui Joachim se p?teaz? p?lind ?i de ce g
ura, în anumite clipe, îi era chinuit? de o grimas? atît de ciudat de îndurerata. C?ci c
hiar Marusia, ea îns??i, Marusia care rîdea mereu, purta un mic rubin la deget ?i împr
??tia o mireasm? de portocala, Marusia cu pieptul mare, dar putred pe din?untru,
lua parte ?i ea de cele mai multe ori la aceste reuniuni, iar Hans Castorp price
puse ca acesta era motivul ce-l gonea pe Joachim, deoarece se sim?ea atras de ea
într-un mod prea cumplit. Era oare ?i Joachim încarcerat" ba înc? ?1 mai puternic ?i m
ai ap?s?tor decît el însu?i, c?ci Joachim st?tea de cinci ori pe zi la aceea?i mas?
cu Marusia ?i cu batista ei muiata în parfum de portocale? Oricum ar fi fost, Joac
him era mult prea preocupat de e' însu?i, pentru ca prezen?a lui sa fi putut fi de
vreun ajutor oarecare Iu'
MUNTELE VR?JIT
165
u ns Castorp. Fâra îndoiala, subterfugiul sau zilnic îi f?cea cinste, îns?
u-l lini?tea deloc, iar lui Haiis Castorp i se p?rea cîteodata ca atît exem-
iul frumos al lui Joachim referitor la con?tiinciozitatea cu care î?i f?cea
ura cît ?i sfaturile de cunosc?tor pe care i le dddea în privin?a aceasta
aveau în ele ceva îngrijor?tor.
Hans Castorp nu era decît de doua saptamîni aici. unde avea de gînd s?-?i petreac? vac
an?a, dar i se p?rea c? trecuse mult mai multa vreme, iar regimul din sanatoriu,
pe care Joachim îl respecta cu stiicte?e, începuse s? devin? în ochii lui ceva de o sfîn
ta inviolabilitate, ceva incontestabil ?i firesc, astfel c? via?a de jos, din cîmpi
e, v?zuta din acest loc. i se p?rea aproape ciudata ?i de-a-ndoaselea. C?p?tase
de pe acum multa abilitate în mînuirea celor doua paturi cu ajutorul c?rora te putea
i transforma, cînd vremea se r?cea, într-un pachet bine f?cut, într-o adev?rata mumie;
era cît pe ce sâ-l ajung? pe Joachim în precizia gesturilor. în arta de a se înf??ur? dup?
toate regulile ?i era aproape mirat gîndindu-se ca, acolo devale, nimeni n-avea h
abar despre aceasta arta ?i regulile ei. Da, era un fapt straniu; dar în acela?i t
imp Hans Castorp se mira de el însu?i, iar acea nelini?te care-l f?cea s? se reîntoa
rc? în sine însu?i, în c?utarea unui sfat ?i a unui sprijin, se în?l?? iar??i în el.
Se gîndea la consilierul aulic Behrens ?i la sfatul lui absolut dezinteresat" de a t
r?i exact la fel ca ?i pacien?ii, luîndu-?i chiar ?i temperatura, ?i la Settembrin
i care pufnise în rîs cînd aflase câ-i fusese dat un asemenea sfat ?i care-i fredonase di
n Flautul fermecat. Da, se gîndi ?i la ace?tia doi, cu titlul de încercare oarecum,
ca sâ-?i dea seama daca se va sim?i mai bine. Consilierul aulic Behrens avea pârul a
lb ?i ca atare ar fi putut fi tat?l lui Hans Castorp. Pe deasupra, era conduc?to
rul stabilimentului, cea mai înalta autoritate ?i doar dup? o autoritate p?rinteasc?
tînjea inima nelini?tit? a lui Hans Castorp. ?i totu?i, oricît încercase, nu reu?ise s
? se gîndeasca la consilierul aulic cu încrederea datorat? de un fiu. Consilierul î?i
îngropase so?ia aici, trecuse printr-o durere care-l f?cuse, în mod vremelnic, pu?i
n cam ciudat ?i apoi r?m?sese pe loc, deoarece îl re?inea mormîntul, dar ?i pentru ca
el însu?i usese u?or atins. Acum îi trecuse oare? Era. în adev?r, s?n?tos ?i sincer o
t?rît sa vindece oamenii, pentru ca ace?tia s? fie în stare cît mai repede sa se reîntoa
rc? la cîmpie, unde sa-?i îndeplineasc? serviciul? brajii îi erau ve?nic alb?strii, de
ci s-ar fi putut spune c? are mereu tem-Peratur?. Dar acest lucru putea fi doar
o iluzie, culoarea fe?ii putea fi sa doar pe seama aerului: Hans Castorp însu?i si
m?ea zi de zi o
166
THOMAS MANN
fierbin?eala uscata, cel pu?in a?a i se p?rea lui, deoarece nu folosea termometru
l... Desigur, atunci cînd îl auzeai pe consilierul aulic vorbind puteai sa-?i închipui
 uneori ca are temperatura; ceva nu prea era în ordine în felul sau de-a vorbi: suna
atît de tare, de vesel ?i de pl?cut, dar m spatele vorbelor sim?eai un nu ?tiu ce
straniu ?i atît de exaltat, mai ales cînd îi priveai obrajii alba?trii ?i ochii înl?cri
ma?i de parca ?i-ar mai plînge înc? so?ia. Hans Castorp î?i reamintea ceea ce-i spuses
e Setteni-brini despre melancolia" ?i despre imoralitatea" consilierului aulic, ?i
-?j mai aduse aminte ca-l numise ?i un suflet confuz". Asemenea vorbe puteau fi s
puse cu mali?iozitate sau u?urin?a; dar cu toate acestea, g?sea ca nu prea e rec
onfortant sa se gîndeasca la consilierul aulic Behrens.
?i, pe deasupra, mai era însu?i acest Settembrini, acest opozi?ionist. Acest fanfa
ron ?i homo humanus, cum î?i spunea chiar el, care cu un torent de vorbe umflate ?
i dojenitoare îi repro?ase faptul c? socotea existen?a simultana a bolii ?i a pros
tiei ca pe o contradic?ie" ?i ca pe o dilema a sentimentului nostru de omenie". Ce
p?rere po?i avea despre el? Ce rost are sa te gînde?ti la el? Hans Castorp î?i amin
tea cum î?i ie?ise din fire în timpul acelor vise extraordinare care-i umpleau aici
nop?ile, din cauza zîmbetului fin ?i sec al italianului, a zîmbetului care se unduia
sub arcuirea frumoasa a must??ii, ?i-?i mai amintea cum îl numise fla?netar ?i cu
m încercase sa-l dea afar? din visele sale deoarece îl deranja. Dar toate se petrecu
ser? în vis. Iar Hans Castorp, odat? trezit, se sim?ea altul, mai pu?in dezl?n?uit
decît Hans Castrorp din vis. în stare de veghe putea fi ?i altfel ?i poate ar fi f?
cut bine sa încerce studierea acestui nou caracter, cît ?i studierea lui Settembrini
cu spiritul lui de opozi?ionist, de?i o asemenea analiz? critica putea degenera
în vorb?rie plîngarea?a ?i lipsita de orice noim?. Celalalt se prezentase el însu?i c
a un pedagog; ?i era limpede ca dorea sa-?i exercite influen?a, iar tînarul Hans C
astorp ?inea din toata inima sâ fie influen?at, ceea ce, fire?te, nu însemna ca treb
uia sa mearg? pîna la a se las? determinat sa-?i fac? geamantanul ?i sa plece înainte
de termen, a?a cum îi propusese Settembrini de curînd, cu toata seriozitatea de car
e era în stare.
P/acer experiri, se gîndi el surîzînd în sine, c?ci mai ?tia înc? atîta latina, fara ca tot
?i s? se poat? numi un homo humanus. A?a se face ca nu-l mai sl?bea din ochi pe
Settembrini ?i asculta cu drag? inima, nu îns? fara o aten?ie critica, tot ceea ce
spunea italianul în timpul întîlm-rilor care, cîteodata, prelungeau plimb?rile prescris
e de tratament pîna la banca de sub peretele muntelui sau pîna în Platz, sau, cu alte
prilejuri-
MUNTELE VR?JIT
167
, exemplu cînd dejunul odat? terminat, Settembrini cu pantalonii lui in
arouri se ridica primul ?i cu o scobitoare în gura pornea alene de-a lun-
ul sufrageriei cu ?apte mese, pentru ca, fara sa ?in? seama de reguli ?i
convenien?e, sa vina o clipa la masa verilor. î?i îng?duia acest fapt,
,jnfigîndu-se acolo, cu gleznele încruci?ate, intr-o pozi?ie gra?ioasa, sporo-
v?ind ?i gesticulînd cu scobitoarea. Sau tr?gea un scaun, lua loc la unul
din col?urile mesei, între Hans Castorp ?i profesoara, ori între Hans
Castorp ?i Miss Robinson, uitîndu-se cum cei noua comeseni devorau
desertul la care el p?rea sa fi renun?at.
- îngadui?i-mi, va rog, sa ma al?tur acestui nobil cerc, spunea el, strîngînd mîna celor
doi veri ?i salutînd pe ceilal?i. Ce sa mai vorbim de berarul ?la, de-acolo... fa
ra a mai pomeni de înf??i?area descurajatoare a ber?ri?ei. Dar acest domn Magnus t
ocmai ne-a ?inut un fel de alocu?iune despre psihologia popoarelor. Vre?i sa auz
i?i? Scumpa noastr? Germanie, spunea el, este, da, desigur, o mare cazarma, îns? în e
a d?inuie?te multa capacitate ?i n-a? schimba virtu?ile noastre zdravene cu poli
te?ea altora. La ce mi-ar folosi toata polite?ea daca sînt în?elat în fa?a ?i-n spate?
" Uf! Iar restul conversa?iei era de acela?i calibru. Sîn? la cap?tul puterilor. ?
i apoi, mai am ?i o vecina, o biata f?ptura cu trandafirii cimitirului în obraji,
o fat? ba?rîna din Transilvania, care vorbe?te întruna despre cumnatul" ei, un oareci
ne, despre care nimeni nu ?tie nimic ?i nici nu vrea s? ?tie. Pe scurt, nu mai p
ot ?i am ?ters-o.
- Cu alte cuvinte v-a?i luat catrafusele, zise doamna Stohr. Va în?eleg.
- Exact! exclama Settembrini. Mi-am luat catrafusele! Observ ca aici e o alt? at
mosfera în ce ma prive?te, am ajuns la liman. Prin urmare, nu-am luat catrafusele.
.. Daca toata lumea ar ?ti sa-?i potriveasc? astfel cuvintele! îmi da?i voie s? ma
 interesez despre progresele pre?ioasei dumneavoastr? s?n?t??i, doamna Stohv?
Era îngrozitor s-o vezi pe doamna Stohr cum se fandosea.
- Dumnezeule mare! zise ea, mereu acela?i lucru, a?a cum domnul o ?tie prea bine
. Facem doi pa?i înainte ?i trei înapoi. Dup? ce ai p?timit Clnci luni, vine batrînul
care-?i mai d? înc? ?ase. V?i! Astea sînt chinu-
e 'ui Tantal. împingi, împingi ?i cînd crezi c-ai ajuns sus...
- Oh! E frumos din partea dumneavoastr?! îi d?rui?i, în sfîr?it. pu?ina ana?ie acestui
s?rman Tantal. ?i ca schimbare îl pune?i sa împing? o
, lnca! Iata ce numesc eu adev?rata bun?tate sufleteasca. Dar ce se "ipl? cu dum
neavoastr?, doamna? în jurul dumneavoastr? se petrec
I
168
THOMAS MANN
lucruri misterioase. Se vorbe?te despre dubluri, despre un corp astral. Nu crede
am, dar ceea ce se petrece cu dumneavoastr? ma tulbur?...
Se pare ca domnul vrea sa-?i rîd? de mine.
Absolut deloc! Nici nu ma gîndesc! Lini?ti?i-ma, mai întîi, asupra unor aspecte neclar
e ale existen?ei dumneavoastr? ?i abia dup? aceea ne vom amuza. Asear?, cam între
orele noua ?i jum?tate ?i zece, f?ceam o mica plimbare prin gradina; arunc o pri
vire asupra balcoanelor ?i vad a la dumneavoastr? era aprinsa mica lamp? electri
c?. Deci, v? f?cea?i cura, a?a cum o cere datoria, ra?iunea, regulamentul. Acolo,
mi-am zis, st? culcat? frumoas? noastr? bolnav?, care p?ze?te cu str??nicie pres
crip?iile ca sa se poat? întoarce cît mai repede cu putin?? în bra?ele domnului Stohr."
Iar adineauri, ce aud? C? a?i fost v?zuta exact la aceea?i or?, la cinematograf
o (domnul Setembrini rosti cuvîntul în italiene?te, cu accentul pe silaba a patra) -
la cinematografo sub arcadele de la Cazinou ?i, apoi, la cofet?rie, cu vin dulc
e ?i ceva bezele ?i iat? cum...
Doamna Stohr î?i bî?îia umerii, chicotea în ?ervet, îl înghiontea pe Joachim ?i pe lini?tit
l doctor Blumenkohl, f?cea ?treng?re?te ?i confiden?ial cu ochiul, trecînd prin man
ifest?rile unei cochet?rii suficiente ?i m?rginite. Ca sa-i induc? în eroare pe ce
i din jur, obi?nuia s?-?i lase lampa aprinsa pe balcon, s-o ?tearg? în mod discret
?i sâ-?i acorde cîteva clipe de distrac?ie jos, în cartierul englezesc. So?ul o a?tep
ta la C?nnstadt. De altfel, nu era singura pacient? care practica acest sistem.
...iat?, a?adar, continua Settembrini, c? a?i savurat bezele dar în societatea cui
? în societatea c?pitanului Miklosich din Bucure?ti! Se spune c? ar purta corset,
dar, Dumnezeule, ce importan?a poate sa aib? asta? Doamna, va conjur, spune?i-ne
unde era?i? Sau sînte?i cumva dubla? Desigur ca, la ora aceea, dormea?i; îns? în timp
ce partea terestra a fiin?ei dumneavoastr? î?i f?cea în singur?tate cura de odihna,
partea spirituala se distra în societatea c?pitanului Miklosich ?i a bezelelor sa
le...
Doamna Stohr se învîrtea ?i se zb?tea ca cineva pe care-l gîdili.
Nu se ?tie dac? n-ar fi fost mai de dorit contrariul, spuse Settembrini. Sa fi sa
vurat singur? bezelele ?i sâ va fi f?cut cura de odihna în societatea c?pitanului Mi
klo.sich...
-Hi. hi. hi...
Doamnele ?i domnii cunosc oare întimplarea de alalt?ieri? întreba italianul pe nea?t
eptate. Cineva dintre noi a fost r?pit - l-a luat dracu'. adic?, mai precis. l-a
luat îns??i doamna mama lui, o femeie energica ?' care mi-a pl?cut. Este vorba de
spre tînarul Schneermann, Anton Schneer-mann, care st?tea la masa domni?oarei Klee
feld, în fata vede?i, locu»
MUNTELE VR?JIT
169
l : e gol. în curînd va fi ocupat, n-am nici o grija în privin?a asta, dar Anton aplec
at pe aripile vîntului, într-o clipita, ?i mai curînd decît ar fi rezut-o. La cei ?aispr
ezece ani ai lui era aici de un an ?i jum?tate; tocmai i se mai d?duser? ?ase lu
ni de tratament. ?i ce s-a petrecut? Nu ?tiu cine i-a ?optit o vorba doamnei Sch
neermann, fapt este ca ea a al lai despre nar?virea lui in Baccho et ceteris. Pe
nea?teptate ap?ru în scena o matroan? mai înalta cu trei capete decît mine, cu parul
alb ?i îngrozitor de înfuriat?, îi d?du, f?r? nici o vorba, dou? perechi de palme domn
ului Anton, îl în?f?ca de guler ?i-l zvîrli în tren. Dac? trebuie sa moara, zise ea, o po
ate face tot a?a de bine ?i devale". ?i porni iute spre casa.
Rîdeau to?i cei care îl ascultau, c?ci domnul Settembrini ?tia s? povesteasc? foarte
cu haz. Ar?ta a fi temeinic informat asupra ultimelor nout??i, de?i privea cu o
v?dita ironie via?a în comun a celor de-aici. ?tia tot. Cuno?tea numele ?i cu apr
oxima?ie chiar ?i condi?iile de via?a ale noilor sosi?i; povestea ca ieri unui c
utare ?i unui cutare li se f?cuse rezec?ie de coast? ?i ?tia din izvor sigur c?,
începînd cu toamna viitoare, nu se vor mai admite bolnavi avînd mai mult de 38,5 grad
e. Noaptea trecut?, povestea el, c??elu?ul doamnei Kapa?soulias din Mitilene s-a
a?ezat pe butonul semnalului electric luminos de pe noptiera stapînei lui, ceea c
e a provocat multa alerg?tur? ?i zarva, mai cu seam? ca n-au g?sit-o singur? pe
doamna Kapa?soulias, ci în compania asesorului Dustmund din Friedrichshagen. Pîna ?i
doctorul Blumenkohl nu se putu stâpîni s? nu surîd? de aceasta poveste, dr?g?la?a Mar
usia era cît pe ce s? se în?bu?e cu batista ei parfumata cu portocale, iar doamna St
ohr scoase un ?ipat ascu?it, apasîndu-?i sînul stîng cu amîndoua mîinile.
Dar numai cînd era cu cei doi veri, Lodovico Settembrini vorbea bucuros despre sin
e însu?i ?i despre originea sa, atît în timpul plimb?rilor cît ?,i la reuniunile serale,
ba chiar ?i dupâ dejun, atunci cînd cea mai mare parte a pacien?ilor p?r?siser? sufr
ageria ?i cînd cei trei b?rba?i mai ramîneau la masa lor, în vreme ce fetele de servic
iu sfringeau, iar Hans Castorp fuma o M?ria Mancini al c?rei gust începea sa-l sim
t? din n°u, în aceast? a treia saptamîna. Ascultînd cu uimire povestirile italianului, Ha
ns Castorp le cint?rea cu aten?ie, dispus sa se lase influen?at de e*e, c?ci ii
dezv?luiau o lume deosebita ?i cu totul noua pentru el.
Settembrini vorbea despre bunicul sau din Milano, care fusese avo-
at- dar în acela?i timp ?i un mare patriot, un fel de împletire între un
' &ltator, un orator, un publicist politic ?i, în sfîr?it, un opozi?ionist la fel
a ?i nepotul s?u, îns? activînd într-un stil mai mare ?i într-un spirit mai
r?zne?. C?ci în vreme ce Lodovico dup? cum m?rturisea el însu?i
170
THOMAS MANN
cu am?r?ciune - se vedea redus doar la persiflarea vie?ii zilnice a sanatoriului
interna?ional Berghof", nevoit sa-?i exercite numai asupra acestei institu?ii cri
tica sa ?i sa protesteze împotriva ei în numele unei umanit??i mai frumoase ?i mai d
inamice, bunicul d?duse de furca guvernelor, conspirase contra Austriei ?i a Sfin
tei Alian?e care îi umilise atunci patria dezmembrata, împingînd-o sub jugul unei robi
i împov?r?toare, ?; fusese un membru plin de zel al anumitor organiza?ii raspîndite în
toata Italia, un carbonaro, cum spunea Settembrini coborînd brusc glasul, ca ?i c
um ar fi fost primejdios chiar ?i azi s? vorbe?ti despre asta. Pe scurt, acest G
iuseppe Settembrini ap?rea în povestirile nepotului sau, pentru cei ce-l ascultau,
ca un om care dusese o via?a întunecoasa, p?tima?a ?i r?zvr?tita, ceva în genul unu
i ?ef de banda sau al unui conspirator, iar pe chipurile celor doi veri cu tot r
espectul pe care, din polite?e, se sileau sa-l arate se vadea o expresie de repu
lsie neîncrez?toare, ba chiar de sila, pe care n-o puteau ascunde. Este drept ca e
venimentele evocate erau deosebite: ceea ce auzeau se întîmplase într-o epoca îndep?rtat
a, în urma cu aproape un secol, a?adar, apar?inea istoriei; or tocmai din istorie,
?i anume din cea veche, le erau ?i lor familiare aceste caractere minate de o dr
agoste eroica ?i dezn?d?jduit? pentru libertate ?i o ur? de neînvins împotriva tiran
ilor, le erau familiare, de?i nu se gîndisera niciodat? ca într-o zi vor lua cu ele u
n contact omenesc atît de apropiat. Mai mult, acest spirit de revolt? ?i aceste un
eltiri de conspirator ale bunicului se împleteau, dup? cum aflara mai departe, cu
o adînca dragoste de patrie, pe care voia s-o ?tie libera ?i unita da, actele de r
?zvr?tire fuseser? rodul ?i rev?rsarea acestui amestec, întru totul vrednic de resp
ect ?i oricît de ciudata li se p?ru ?i unuia ?i celuilalt dintre cei doi veri ca o
împletire de spirit revolu?ionar ?i patriotism - c?ci ei aveau obiceiul sa identi
fice patriotismul cu un sentiment conservator de ordine - se vazura totu?i oblig
a?i, cel pu?in în sinea lor, s? admit? ca în împrejur?rile ?i în epoca de atunci, r?zvr?
tirea putea fi o adev?rata virtute cet??eneasca, în timp ce cump?tarea loiala putea
sa echivaleze cu o atitudine de indiferen?a fa?a de problemele statului.
Dar bunicul nu fusese numai un patriot italian, ci ?i un prieten ?i un tovar?? d
e arme al tuturor popoarelor însetate de libertate. C?ci dup? lovitura de stat nei
zbutita de la Tonno, la care luase parte cu vorba ?i cu fapta, scâpînd ca prin urech
ile acului de zbirii prin?ului Metternich. el pleca în exil ca sa lupte ?i sa-si v
erse sîngele în Spania pentru Constitu?ie ?i în Grecia pentru independen?a poporului g
rec. ?i s-a în?împlat ca tocmai în aceasta ultima ?ara sa vina pe lume tat?l lui Settem
brini ?i fara
MUNTELE VR?JIT
171
- doiala ca asta era pricina pentru care el ajunsese un atit de mare uma-st ?i u
n înfl?c?rat admirator al antichit??ii clasice - de altminteri ascut dintr-o mama
de sînge german, c?ci Giuseppe se c?s?torise cu fata în Elve?ia, purtînd-o cu el în toat
e aventurile sale. Mai tîrziu, dup? un exil de zece ani, s-a putut reîntoarce în patri
e ?i s-a stabilit ca avocat la Milano, fara îns? a renun?a sa cheme poporul, prin
vorbe ?i prin scris, ?n versuri ?i în proza, la libertate, activînd pentru instaurar
ea unei Republici unice ?i nedesp?r?ite, s? conceap? planuri revolu?ionare cu un
elan înfl?c?rat ?i autoritar ?i s? prevesteasc? într-un stil limpede unirea popoare
lor înrobite, cu scopul de a asigura fericirea universala. Un am?nunt pe care-l p
omeni Settembrini, nepotul, f?cu o impresie deosebit de puternica asupra lu
i Hans Castorp: anume ca toata via?a, bunicul Giuseppe a fost v?zut de c?tre
concet??enii lui umblînd îmbr?cat numai în negru, c?ci, cum spunea el. purta doliu
dup? Italia, patria lui, robita ?i îndurerata. Pe cînd asculta aceste relat?ri, Han
s Castorp î?i aminti de bunicul lui care, din cît îl cunoscuse nepotul, purtase de asem
enea numai haine negre, dar dintr-un spirit foarte deosebit de acela care-l însufl
e?ise pe bunicul lui Settembrini: î?i aminti de îmbr?c?mintea demodat? prin mijlocir
ea c?reia Hans Lorenz Castorp care f?cea ?i el parte, la urma urmei, dintr-o epo
ca trecuta în?elesese s? se supun? timpului prezent, aratînd printr-un fel de artifi
ciu cît de pu?in îi apar?inea, pîn? în ziua cînd, pe catafalc, ve?mintele lui redobîndisera
mod solemn înf??i?area lor adev?rata (cu colereta) ?i potrivita cu caracterul s?u
. în realitate fuseser? doi bunici diametral opu?i! Hans Castorp se gîndea la toate
acestea pe cînd ochii lui luau o expresie fixa ?i el clatin? din cap, dar în a?a fel
îneît aceasta mi?care se putea interpreta, deopotriv?, fie ca un semn de ad
mira?ie pentru Giuseppe Seitembrini, fie ca o dovada de uimire ?i dezaprobare.
De altfel se ferea sa condamne ceea ce i se p?rea ciudat, rnul?umindu-se sa înregi
streze si sa compare. Revedea chipul prelung al batrînului Hans Loren
z, aPlecîndu-se peste interiorul u?or aurit al cupei de botez un obiect str?vechi
care se mo?tenea nestr?mutat din tata-n fiu - ?i rotunjindu-M uzele în timp ce ros
tea prefixul stra", ?i apoi ecoul acela adine ?i pios vocii care evoca locurile u
nde se cerea un mers solemn ?i cucernic. ?i * vedea pe Giuseppe Settembrini flu
turînd tricolorul într-o mîna ?i vutind sabia cu cealalt?, invocînd cu ochii negri ridic
a?i cerul ?i, în Untea unei trupe de ap?r?tori ai libert??ii, avîntîndu-se împotriva oar
delor despotismului. ?i una ?i cealalt? dintre aceste atitudini avea, a mdoiala,
frumuse?ea ?i bucuria ei, gîndi Hans Castorp, ?i f?cu asta
172
THOMAS MANN
cu multa precau?ie, c?ci personal sau m?car în parte, se sim?ea ?i judec?tor ?i împr
icinat. C?ci Settembrini, bunicul, luptase pentru cucerirea drepturilor politice,
în vreme ce, înc? de la originea lor, toate drepturile apar?inuser? propriului sau b
unic, sau m?car str?bunilor lui, !ar pu?lamalele fuseser? acelea care le-au smul
s prin violen?a ?i cu fraze frumoase în decursul ultimelor patru secole. Dar iat?
ca ?i unul ?i celalalt se-mbracasera în negru, bunicul din Nord ?i bunicul din Sud
, ?j unul ?i celalalt cu scopul de-a statornici o neînduplecata separa?ie între ei ?
i prezentul pe care îl urau. îns? pe cînd unul o f?cuse din evlavie pentru trecut ?i în
cinstea mor?ii de care era legat, celalalt, dimpotriv?, din spirit de rebeliune,
în cinstea progresului du?man oric?rei evlavii. Desigur, erau doua lumi opuse, do
u? puncte cardinale diferite, gîndea Hans Castorp, ?i se ?i vedea oarecum a?ezat înt
re ele, în vreme ce domnul Settembrini povestea, aruncînd cîte o privire p?trunz?toare
cînd spre unul, cînd spre celalalt - iar lui Hans Castorp i se p?rea ca mai asistase
la o asemenea scena. î?i amintea de o singuratica plimbare cu barca, într-un amurg,
cînd ziua se îngîna cu noaptea, pe un lac din Holstein, spre sfîr?itul verii, în urma cu
cî?iva ani. Era cam în jurul orei ?apte, soarele apusese de curînd, iar luna aproape p
lina se ivise la r?s?rit, deasupra crîngului de pe maluri. ?i pe cînd Hans Castorp vîs
lea pe apa lini?tita, o constela?ie de vis, tulbur?tor de ciudata, domni cam vre
o zece minute. Spre apus înc? mai d?inuia lumina zilei, o zi de o claritate sticlo
asa ?i precis?, îns? daca întorcea pu?in capul spre r?s?rit vedea o noapte cu luna p
lina, fermec?toare ?i limpezit? de orice cea?a. Contrastul acesta straniu dainui
se cam vreun sfert de ora, înainte ca noaptea ?i luna sa biruiasc?, iar ochii ului
?i ?i fermeca?i ai lui Hans Castorp alergau de la o lumina ?i de la o priveli?te
la alta, de la zi la noapte ?i de la noapte la zi. Oricum ar fi, î?i mai spuse el
, avocatul Settembrini, ducînd o astfel de via?a ?i angajat într-o activitate atît de
vasta, nu putuse, desigur, sa ajung? un mare jurist. Dar fusese însufle?it de prin
cipiul drept??ii, din cea mai frageda copil?rie ?i pîna la sfîr?itul vie?ii, dup? cu
m m?rturisea nepotul sau; iar Hans Castorp, cu toate ca, în acel moment, nu avea c
apul prea limpede, organismul fiindu-i îngreunat de cele ?ase feluri de mîncare ale
unei mese la Berghof", se silea sa priceap? ce voia *>* spun? Settembrini atunci
cînd calificase acest principiu drept izvorul libert??ii ?i al progresului". Prin a
cest din urma cuvînt, Hans Castorp în?elesese pîn? acum ceva cam ca dezvoltarea ma?ini
lor de-a lungu' secolului al XlX-lea; apoi î?i d?du seama ca Seitenibrini d?dea de
stul de multa aten?ie ?i acestor lucruri ?i ca bunicul sau avusese aceea?i atitu
-
MUNTELE VR?JIT
173
. italianul aduse patriei celor doi ascult?tori un omagiu deosebit de Iduro
s deoarece acolo se descoperise praful de pu?ca - cel care arun-e la vechituri
armurile medievale ?i tiparul; fiindc? u?urase aspîndirea ideilor democrat
ice. Prin urmare, elogia Germania sub acest aport ?i numai în m?sura în care era vor
ba despre trecut, fiind convins, dup? cum e ?i liresc, ca lauda suprema se cuven
ea propriei sale patrii, deoarece a fost prima care, în timp ce toate celelalte po
poare tr?iau înc? în întunericul supersti?iei ?i al robiei, a desf??urat drapelul Lumi
nii, al Culturii ?i al Libert??ii. Insa daca Settembrini avea multa stima pentru
tehnica ?i pentru transporturi, domeniul de activitate pentru care se preg?tise
Hans Castorp - a?a cum o dovedise .atunci cînd se întîlnise pentru prima oara cu cei
doi veri la banca de lînga povîrni? , nu p?rea totu?i sa-?i ba?e?e stima pe dragoste
a pentru aceste for?e, ci mai cunnd aprecia influen?a lor asupra ridic?rii moral
e a omului, c?ci numai din acest punct de vedere în?elegea sa le acorde importan?a
. Supunînd natura din ce în ce mai mult, prin raporturile pe care le stabilise, prin
dezvoltarea re?elelor rutiere ?i telegrafice, învingînd diferen?ele climatice, tehnic
a se dovedea mijlocul cel mai sigur de-a înfr??i popoarele, de-a înlesni în?elegerea l
or reciproca, de a stabili conven?ii între oameni, de a distruge prejudec??ile ?i,
în sfîr?it, de a duce la unirea universala. Neamul omenesc r?zbise din întuneric, ie?
ise din spaima ?i din ura, pentru a se îndrepta pe un drum luminat, c?tre etapa fin
ala a dragostei, limpezimii interioare, a bun?t??ii ?i fericirii; ?i pe aceasta
cale, tehnica era cel mai bun mijloc de transport. Dar vorbind astfel, el ameste
ca, dintr-o singura suflare, categorii pe care Hans Castorp fusese obi?nuit, pîn?
acum, sa nu le priveasc? decît în mod separat. Tehnica ?i moralitatea, spunea domnul
Settembrini. ?i mergea pîna acolo încit vorbind despre Mîntuitorul cre?tinismului care
dezv?luise cel dintîi principiul egalit??ii ?i înfr??irii între popoare - afirma ca.
ulterior, tiparul a înlesnit toarte mult raspîndirea acestui principiu pe care marea
Revolu?ie Francez? l-a ridicat la rangul de lege. Din motive nedeslu?ite, toate
acestea i se parcau tînarului Hans Castorp absolut confuze, m?car ca domnul Settem
brini le rezuma în termeni atît de limpezi ?i de viguro?i. O singura da'.a. povestea
el, o singura data în via?a, la începutul maturit??ii, unicul Giuseppe s-a sim?it pe
deplin fericit: asta s-a petrecut atunci cmd a aflat vestea despre Revolu?ia di
n Iulie de la Paris. în guta maie ?i auzul tmurora, el proclamase ca, într-o zi, to?
i oamenii vor pune cele 61 Z1'e de la Paris al?turi de cele ?ase zile ale crea?i
ei lumii. Lui Hans astorp i se paru într-a(ievar cam exagerat sa încerci sa pui cele
trei zile
174
THOMAS MANN
de vara ale anului 1830, în timpul c?rora parizienii au f?urit o cori?ti, tu?ie no
ua, alaiuri de cele ?ase zile în cuprinsul c?rora Dumnezeu a desp?r?it pamîntul de a
pa ?i a creat a?trii eterni, precum ?i florile arborii, pas?rile, pe?tii cît ?i într
eaga suflare, iar mai tîrziu, cînd ramase singur cu varul s?u Joachim, sublinie ca s
pusele lui Settembrini j Se p?ruser? din cale-afara de îndr?zne?e ?i dc-a dreptul
necuviincioase.
Dar era atît de dispus «a se lase influen?at mai bine zis sa se d?ruiasc? tuturor ex
perien?elor încît î?i în?bu?i împotrivirea pe care evlavia ?i stilul sau personal o opune
u concep?iei «ettembriniene a lucrurilor, spunîndu-?i ca ceea ce i ce p?rea nelegiui
t putea fi calificat drept îndr?zneal? ?i ca ceea ce i se p?rea de prost gust era
poate o dovada de generozitate ?i entuziasm nobil, cel pu?in în anumite împrejur?ri,
de exemplu atunci cînd Settembrini-bunicul numise baricadele tronul poporului" ?i cîn
d declarase ca era vorba de a sfin?i suli?a cet??eanului pe altarul Umanit??ii".
Hans Castorp ?tia, fara sa poat? da o explica?ie limpede, de ce îl asculta pe domn
ul Settembrini explica?ia era ni?el confuza, dar, oricum, ?tia. D?inuia în bun?voi
n?a lui ceva ca un sentiment al datoriei, dincolo de acea lipsa de r?spundere pr
oprie vacan?elor calatorului ?i vizitatorului care nu se opre?te la nici o impre
sie, l?sîndu-se dus de întîmplari, perfect con?tient ca mîine sau poimîine î?i va lua zbor
?i se va reîntoarce la rînduiala vie?ii lui obi?nuite: ceva, prin urmare, ca o voce
a con?tiin?ei ?i, pentru a fi preci?i, a con?tiin?ei sale înc?rcate, care îl împingea
sa-l asculte pe italian, fie cînd st?tea picior peste picior ?i puf?ia dintr-o M?r
ia Mancini, fie cînd to?i trei urcau din cartierul englezesc spre Berghof'.
Potrivit concep?iei ?i expunerii lui Settembrini, dou? principii î?i disputa lumea
: For?a ?i Dreptul, Tirania ?i Libertatea, Supersti?ia ?i ?tiin?a. Legea conserv
?rii ?i Legea mi?c?rii, iar din aceasta disputa se na?te Progresul. Primul princ
ipiu s-ar putea numi asiatic, celalalt european, c?ci Europa era ?ara r?zvr?tirii
, a criticii ?i a activit??ii care preface totul, în vreme ce continentul r?s?ritea
n ar întruchipa nemi?carea, repaosul, completa lipsa de activitate. Nu era îng?duit
cîtu?i de pu?in sa te întrebi care dintre aceste dou? puteri va sfîr?i prin a cî?tiga bi
ruin?a -conform ra?iunii va fi, fara îndoiala, o biruin?a a Luminii ?i a Desa-vîr?ir
ii. C?ci fara încetare umanitatea antrena în via?a ei str?lucitoare noi ?ari, cucere
a Europa, ?i începea sa p?trund? în Asia. Dar mai lipsea mult pîna cînd victoria va fi c
ompleta, aveau datoria sa fac? eforturi ?i mai mari ?i mai generoase pîn? sa rasar
a ziua în care monarhiile ?i religii'e se vor pr?bu?i chiar ?i în ??rile care, ce-i
drept, nu apucaser? sa tr?iasc?
MUNTELE VR?JIT
175
. veacul al optsprezecelea ?i nici anul 1789. Insa ziua aceasta va veni.
spunea
Settembrini zîmbind sub?ire sub musta?a, va veni pe aripi de vul-
n dac? nu pe cele de porumbei, ?i se va înal?? în zorii înfr??irii univer-ale a popoar
elor, sub semnul Ra?iunii, al ?tiin?ei ?i al Drept??ii; va aduce sfînta alian?? a
democra?iei cet??ene?ti, contralovitura data celei de trei ori infame alian?e a
prin?ilor ?i a guvernelor al c?ror du?man de moarte fusese bunicul sau, Giuseppe
într-un cuvînt, republica mondial?. Dar pentru a atinge acest ?el era necesar, înainte
de toate, sa fie izbit principiul asiatic al robiei ?i al conservatorismuiui în c
entrul ?i în nervul vital al rezisten?ei lui, adic? la Viena. Era vorba ca Austrie
i sa i se dea la cap, pentru a fi distrus?, în primul rînd ca trecutul sa fie r?zbun
at o data pentru totdeauna, ?i apoi ca sa se preg?teasc? domnia Drept??ii ?i ? F
ericirii pe pâmînt.
Aceast? ultim? turnura ?i concluzie ? potopului de vorbe rev?rsat de Settembrini
nu-l mai interesar? absolut deloc pe Hans Castorp, ba, dimpotriv?, ori de cîte ori
se repetar? îi displ?cur?, impresionîndu-l în mod penibil, ca o jignire personala sau
na?ionala iar cît despre Joachim Ziemssen, ori de cîte ori italianul se scufunda în vîl
torile lui de elocin??, el întorcea capul, încruntînd ?prîncenele, nu-l mai asculta ?i a
tr?gea aten?ia ru?ilor c? sosise ora sa înceap? cura sau încerca sa schimbe conversa?
ia. Nici Hans Castorp nu se sim?ea în stare sa fie atent la asemenea r?t?ciri deoar
ece se situau, fara îndoial?, dincolo de limitele influen?elor pe care con?tiin?a l
ui îl îndemna sa le primeasc? în calitate de experien?e de?i ?inea mult sa fie l?murit
, atît de mult îneît atunci cînd Settembrini se a?eza lînga ei sau li se al?tura la plimba
rea în aer liber, el era acela care-l invita pe italian sa-?i expun? ideile.
Aceste idei, idealuri ?i n?zuin?e, remarcase Settembrini, erau la el acas? o tra
di?ie de familie. C?ci to?i trei le închinaser? via?a ?i for?ele intelectuale: bun
icul, tat?l ?i nepotul, fiecare în genul lui: tat?l n-a fost mai prejos decît bunicu
l Giuseppe, cu toate ca nu fusese nici agitator politic ?i nici lupt?tor pentru
cauza libert??ii, ci un savant discret ?i delicat, un umanist lucrînd la pupitrul
sau. Dar ce înseamn? oare umanismul? Nimic altceva decît dragostea de om. ?i chiar p
rin aceasta umanismul era totodat? un act politic, o atitudine de r?zvr?tire împot
riva a tot ce murd?re?te ?i dezonoreaz? pe om. I se repro?ase lui Settembrini-la
tal ca
lormei o importan?? prea mare, îns? el nu cultiva forma frumoasa în lne, ci numai di
n respect pentru demnitatea omului, în opozi?ie stra-
1 oare cu evul mediu care nu numai ca se dedase dispre?ului fa?a de
> 'mbr??i?înd supersti?ia, dar se mai cufundase ?i într-o ru?inoasa
176
THOMAS MANN
desconsiderare a formelor; înainte de orice, tat?l lui Settembrini luase ap?rarea
deplinei libert??i de gîndire ?i a bucuriei de-a trai, sus?inînd ca cerul trebuie l?
sat vr?biilor. Un adev?rat Prometeu! Dup? p?rerea lui Promeieu fusese primul uma
nist, fiind absolut identic cu acel Satan în cinstea c?ruia Carducci crease un imn
... Ah! Dumnezeule, daca vera ar fi putut sa-l aud? pe batrînul du?man al biserici
i, zeflemisind, tunînd ?i fulgerînd împotriva sentimentalismului cre?tin ?i al romanti
cilor! împotriva imnurilor sacre ale lui Manzoni! împotriva poeziei cu umbre ?i clar
de luna a romanticismului pe care-l comparase cu palida c?lug?ri?a celesta. Luna
"! Per Bacco, asta le-ar fi produs o mare bucurie! ?i ar mai fi trebuit sa-l aud
? pe Carducci interpretînd pe Dante pe care îl sl?vea ca pe cet??eanul unui mare ora
?, care a aparat for?a activa ce transforma lumea ?i o face mai buna, împotriva as
cetismului ?i a nega?iei vie?ii. C?ci poetul n-a în?eles sa cinsteasc? umbra boln?v
icioasa a Beatricei sub denumirea de Donna gentile e pietosa; dimpotriv?, astfel
?i-a numit so?ia care în poem întrupeaz? principiul cunoa?terii din lumea aceasta,
?i munca practica a vie?ii...
Prin urmare, Hans Castorp aflase destule lucruri despre Dante, ?i din sursa cea
mai buna. Nu se încredea el chiar cu totul în aceste cuno?tin?e noi, ?inînd seama ca c
el care-i slujea de mijlocitor era un fluiera-vînt; dar merita sa-?i dai osteneala
sa auzi ca Dante a fost inteligen?a reprezentativa a unui mare ora?. ?i vorbind
despre el însu?i, Settembrini declara ca în fiin?a lui, în el, în Lodovico-nepotul, se c
ontopiser? tendin?ele ascenden?ilor imedia?i, combativitatea cet??eneasca a bunic
ului ?i umanismul tat?lui ?i acesta era motivul pentru care el devenise un liter
at, un scriitor independent. Deoarece literatura nu era nimic altceva decît: unire
a umanismului cu politica - fapt care se îndeplinea cu atît mai nesilit cu cît umanism
ul era el însu?i politica, iar politica umanism. Aici, Hans Castorp ciulea urechil
e, dîndu-?i silin?a sa-l în?eleag? cît mai bine; c?ci putea sa spere ca va descoperi m
area ignoran?a a berarului Magnus ?i va afla de ce literatura era altceva decît car
actere frumoase". Settembrini întreba daca ascult?torii lui auziser? vreodat? vorb
indu-se despre domnul Brunetto, Brunetto Latini, notarul Floren?ei, de pe ia anu
l 1250, care scrisese o carte despre virtu?i ?i vicii. Maestrul acesta a fost pr
imul care i-a educat pe florentini, i-a înv??at cum sa vorbeasc?, punîndu-le la îndemînâ ?
i arta dc-a conduce republica dup? regulile politicii. Acum a?i în?eles, domnii mei
!" exclama Settembrini. Acuffl-a?i în?eles!" ?i începu sa vorbeasc? despre Cuvînt", desp
re cultul cuvîn-tului, despre elocven?a, pe care o califica drept triumful umanit?
?ii. Cad
MUNTELE VR?JIT
177
t
tutui este gloria omului ?i numai el face ca via?a omului sa fie â. Nu numai uman
ismul - ci îns??i umanitatea, în general, întreaga demnitate umana, cinstirea oamenilo
r ?i a omului fa?a de el însu?i, toate cestea sînt nedesp?r?ite de cuvînt, sînt legate d
e literatura - ( Vezi, îi tmse mai tîrziu Hans Castorp varului sau, vezi ca în literatur
a importan?a au totu?i cuvintele frumoase? Eu mi-am dat seama imediat.") - ?i tot
a?a politica f?cea corp comun cu cu\întul, sau mai precis: era n?scuta din unirea
umanit??ii cu literatura, c?ci cuvintele frumoase d?deau na?tere la ac?iuni fru
moase.
- A?i avut în ?ara dumneavoastr?, zise Seîtembrini, acum doua sute de ani, un poet,
un minunat batrîn povestitor care d?dea o mare importan?? unei scrieri frumoase deo
arece credea ca ea ne conduce spic stilul frumos. Ar fi trebuit sa mearg? pu?in
mai departe ?i sa spun? ca un stil frumos duce la fapte frumoase. A scrie frumos
înseamn? aproape a gîndi frumos, ?i de aici nu este departe pîna la a te comporta fru
mos, întreaga civiliza?ie ?i desavîr?ire morala sînt n?scute din spiritul literaturii,
care este sufletul demnit??ii umane, ?i în acela?i timp se identifica ?i cu politi
ca. Da, toate acestea sînt una, nu fac decît una ?i aceea?i for?a ?i idee ?i nu exis
ta decî? un singur nume care sa le reuneasc? pe toate. Care este acest nume? A?ada
r, acest nume era alc?tuit din ni?te silabe cunoscute, de?i cei doi veri nu i-au
putut pricepe, desigur, nici sensul ?i nici m?re?ia - el suna astfel: Civiliza?
ie! ?i lasînd sa-i cada acest cuvînt de pe buze, Settembrini ridica mîna dreapta, mica
?i galbena, asemenea cuiva care ?inea un toast.
Tînarul Hans Castorp recuno?tea ca toate acestea sînt foarte vrednice de-a fi ascult
ate, îns? fara a se considera angajat în vreun fe) oarecare, ci doar cu titlu de exp
erien?a, dar oricum, acesta a fost sensul în care î?i m?rturisi gîndurile vorbindu-i l
ui Joachirn Ziemssen, care tocmai avea termometrul în gura, deci nu putea sa r?spu
nd? decît într-un chip de neîn?eles, ?i pe urma era foarte ocupat sa citeasc? gradele
?i sa le treac? m foaia de temperatura, pentru ca, abia dup? aceea, sa-?i poat?
da p?rerea asupra punctelor de vedere ale lui Settembrim. A?a cum am sPUs, Hans
Castorp se interesa cu zel de aceste puncte de vedere ?i-?i eschidea sufletul sa
primeasc? aceste cuno?tin?e pentru a le cerceta "loeaproape: fapt care ne ?i su
bliniaz? cît de mult se deosebe?te omul Uc'd, l?murit, de vis?torul nerod - care n
u era altul decît Hans Castorp unei cînd îl f?cuse, în fa?a, fla?netar pe domnul Settemb
rini ?i încercase din toate puterile s?-l goneasc? deoarece ,.îl deranja"; dar ca ora
Ucid, Hans Castorp îl asculta pe italian politicos ?i atent, dîndu-?i silin?a
178
THOMAS MANN
în mod cinstit sa-?i potoleasc? ?i s?-?i atenueze opozi?iile ce se iveau împotriva s
pecula?iilor ?i expunerilor Mentorului. C?ci nu vrem sa negam ca anumite reziste
n?e î?i croiau drum în sufletul lui: adic? erau anumite opozi?ii mai vechi, care dai
nuisera în el dintotdeauna, ?i înca altele ce proveneau din împrejur?rile prezente, di
n experien?ele directe sau indirecte, pe care le tr?ia în mijlocul celor de-aici d
e sus.
Ce este omul ?i cu cîta u?urin?? i se poate r?t?ci con?tiin?a! Cum g?se?te el mijl
ocul de a lua chemarea pasiunii drept voce a datoriei! Dintr-un sentiment al dat
oriei, al dragostei de dreptate ?i de echilibru, Hans Castorp ajunse s? dea bucu
ros ascultare spuselor lui Settembrini ?i s?-i examineze cu bun?voin?a considera
?iile asupra ra?iunii, republicii ?i stilului frumos, gata s? se lase influen?at
de ele. Dar, imediat, î?i spunea c? ar fi cu atît mai consecvent dac? ?i-ar l?s? gînd
urile ?i vis?rile s?-i zboare în alta direc?ie, ba chiar într-o direc?ie diametral o
pus? ?i pentru a da glas chiar de pe acum tuturor presupunerilor noastre, vom de
clara ca nu l-a ascultat pe domnul Settembrini decît cu singurul scop de a primi d
e la propria-i con?tiin?? certificatul de liber? trecere pe care nu i l-ar fi ac
ordat de la bun început. Dar ce sau cine se g?sea de cealalt? parte, opus? patriot
ismului, demnit??ii umane ?i beletristicii, c?tre care Hans Castorp s? poat? iar
??i s?-?i îndrepte faptele ?i gîndurile? Acolo se g?sea... Clavdia Chauchat, fâra vigo
are, putred? pe din?untru ?i cu ochii de kirghiza; ?i pe cînd Hans Castorp se gîndea
la ea (de altfel expresia se gîndea la ea" exprim? cu foarte mare reticen?a chipul
cum se apropia de ea în sufletul sau), î?i închipui din nou c? se afla în barca, pe lac
ul din Holstein, ?i ca-?i întorcea privirea am?git? de ziua sticloasa de pe malul
apusean, ca sa-?i îndrepte ochii orbi?i spre noaptea cu luna plin?, unde pluteau c
e?urile cerului r?s?ritean.
Termometrul
Sâptamîna lui Hans Castorp se întindea aici de mar?i pîn? mar?i, cad într-o mar?i sosise.
De cîteva zile î?i achitase la administra?ie nota Pe sâptamîna a doua o not? modesta, ex
act o sut? ?aizeci de francl-rezonabil? ?i justificat?, socotea el, mai ales dac
? ?ineai seama de anurnite
MUNTELE VR?JIT
179
I sniri incalculabile ale acestei g?zduiri, ?i care nu puteau fi evaluate, ?i
anumite suplimente pe care ar fi putut foarte bine sa i le treac? în nt ca de pild
a concertul bilunar de pe terasa ?i conferin?ele doctorului Krokowski - adic? not
a era întocmit? numai pentru pensiunea ropriu-zisâ, pentru cheltuielile de între?inere
, pentru camera confortabil? ?i pentru cele cinci formidabile mese.
_Nu e scump, e m;ii curînd ieftin, nu te po?i plîr.ge ca aici, sus, ?i se cere prea
mult, spuse invitatul celui stabilit de mai mult? vreme. Deci, în medie, î?i trebuie
?ase sute cincizeci de franci pe luna, pentru camera ?i masa, întrucît tratamentul
medical este cuprins în aceast? suma. Bine. Admite c? mai cheltuie?ti înc? treizeci
de franci pe luna cu bac?i?urile, dac? vrei s? te por?i cum se cuvine ?i s? ai în
jur fe?e surîzatoare. Asta face ?ase sute optzeci de franci. Bun. O s?-mi spui c?
mai sînt ?i alte cheltuieli ?i accesorii. Mai sînt banii pentru b?uturi, pentru obie
ctele de toaleta, pentru ?ig?ri, mai faci din cînd în cînd cîte o excursie, iar daca vre
i, o plimbare cu tr?sura, mai sînt apoi notele pentru cizmar ?i croitor. Bine, dar
calculînd precis, nu vei reu?i, cu cea mai mare bun?voin??, sa cheltuie?ti o mie
de franci pe lun?! Nici chiar opt sute de m?rci. Ceea ce, una peste alta, nu fac
e zece mii de m?rci pe an. Nu, chiar mai pu?in, f?r? îndoial?. Iar atîta î?i ajunge ca
s? tr?ie?ti.
- Te felicit pentru calculul tau f?cut în minte, zise Joachim. Nu ?tiam c? e?ti atît
de tare. ?i g?sesc c? e foarte generos din partea ta sa faci a?a de iute socote
ala pe un an întreg; hotarît, ai ?i înv??at ceva la noi, sus. De altfel, socoteala ta
e ?i a?a exagerata. Eu nu fumez ?i nici nu am inten?ia s?-mi fac haine aici, a?a
c? î?i mul?umesc.
-Prin urmare, socoteala e exagerat?, zise Hans Castorp, pu?in încurcat. Ins? ce i-
o fi venit s? treac? în contul lui Joachim ?ig?rile ?i costumele n°i, se întreba el, -
iar iu?eala cu care calculase în minte totul nu era lecît o iluzie ?i o p?rere a va
rului sau în ceea ce privea darurile lui naturale. Fiindc?, în aceasta privin?a ca ?i
în toate celelalte el era mai egrab? greoi ?i lipsit de spontaneitate, iar în acest
caz special nu fusese 0 'ntmiplare faptul ca v?zuse dintr-o ochire, deoarece, în
realitate, se e8atise, ba chinr f?cuse exerci?ii în scris, adic? într-o seara, în timp
ul rei de odihn? întrucît sfîr?ise ?i el prin a se întinde dup? masa, ca
ceilal?i se ridicase anume de pe minunatul s?u ?ezlong ?i, ascul-
de un impuls subit, luase din camera hîrtie ?i creion, ca sa calculeze.
e' ajunsese la constatarea ca v?rului sau - de fapt oricui de-aici - nu-i necesa
ri, una peste alta, decît dou?sprezece mii de franci pe an. ?i
180
THOMAS MANN
chipurile, ca sa-i treac? timpul, se convinsese ca, în ceea ce-l privea via?a de a
ici, sus, era mai mult decît Ja îndemîna pungii lui, deoarece putea sa considere ca di
spunea de un venit anual de optsprezece-nou^ sprezece mii de franci.
A?adar, achitase acum trei zile a doua nota saptamînala, i se eliberase chitan?a o
data cu mul?umirile administra?iei, ?i se afla la mij]0. cui celei de-a treia sa
ptamîni ?i ultima a vacan?ei ce-?i propusese s-o petreac? aici, sus. î?i spuse - ?i-
l anun?a ?i pe varul lui, ca duminica viitoare va mai asista la unul dintre acel
e concerte de pe terasa, care se repetau la fiecare cincisprezece zile, iar luni
se va mai duce la una din conferin?ele doctorului Krokowski, care se ?ineau tot
de doua ori pe luna; iar mar?i sau miercuri va pleca ?i-l va las? pe Joachim si
ngur, bietul Joachim c?ruia Radamante îi mai d?duse înc? Dumnezeu ?tie cîte luni, ?i a
i c?rui ochi blînzi ?i negri se acopereau cu un val de melancolie de fiecare data
cînd venea vorba despre plecarea lui Hans Castorp, plecare ce începuse sa se apropie
vertiginos. Vai, Dumnezeule mare, ce se alesese din aceasta vacan?a! Trecuse, zb
urase, se risipise ?i n-ar fi ?tiut în adev?r sa spun? cum. Totu?i, erau dou?zeci
?i una de zile pe care ar fi trebuit sa le petreac? împreuna, un ?ir lung, care la
început nu putuse fi prev?zut prea u?or. ?i iat? ca, deodat?, nu mai r?m?seser? d
ecît trei sau patru biete zile, lipsite de însemn?tate, un rest neglijabil, cel mult
împov?rat de diversele ac?iuni prev?zute în programul zilei, dar de pe acum cople?i
te complet de gîndul la bagaje ?i la plecare. La urma urmei, trei saptamîni reprezen
tau aici, sus, foarte pu?in, o nimica toata cum de altfel i se ?i spusese de la în
ceput. Aici, cea mai mica unitate de timp era luna, îi atr?sese aten?ia Settembrin
i, ?i cum ?ederea lui Hans Castorp nu atingea nici m?car aceasta unitate, ea nic
i nu conta ca ?edere, ci doar ca o vizita frecatoare, a?a cum îi spusese ?i consil
ierul aulic Behrens. Oare nu cumva timpul trecea aici ca într-o clipita din cauza
combustiilor totale din organism? Pentru Joachim, o astfel de viteza a tr?irii e
ra. în ultima instan?a, o adev?rata mîngîiere. cînd se gîndea la cele cinci luni ce-l mai
a?teptau, ?i presupunînd ca totul se va limita numai la atît. Da! în timpul celor trei
saptamîni, amîndoi ar fi trebuit sa supravegheze cu mai multa aten?ie scurgerea tim
pului, a?a cum f?ceau bolnavii cînd î*1 luau temperatura ?i cînd cele ?apte minute pre
scrise deveneau un intef" val de timp atît de important... Lui îlans Castorp h era m
ila din toat-l inima de varul sau, în ochii c?ruia puteai citi o triste?e foarte o
menea^ de a-?i pierde, în curînd, tovar??ul ;-i, de fapt. îî comp?timea foare
MUNTELE VR?JIT 181
<7îndindu-se c? s?rmanul va ramîne, de acum înainte, mereu fara el, tare, &
vreme ce el însu?i, va tr?i din nou în cîmpie ?i-?i va desf??ura activi-în serviciul teh
nicii transporturilor care apropie popoarele: ba, în anumite clipe, aceasta mil? îi
ai dea dureros de puternic pieptul ?i fara ca aceasta era pricina pentru care îi
vorbi din ce în ce mai pu?in
despre plecarea lui: iar daca din cînd în eînd aducea vorba despre acest lucru, Hans C
astorp, a?a dup? cum am mai spus-o, d?dea impresia -dintr-o buna-cuviin?a ?i del
icate?e a firii - ca pîna în ultima clipa nici nu mai voia sa se gîndeasca la plecare.
- Sa sper?m, spuse Joachim, ca m?car tc-ai odihnit la noi ?i ca ajuns jos, în vale
, te vei bucura de binefacerile acestei destinderi.
- Da, voi transmite tuturor salutari din partea ta, r?spunse Hans Castorp, ?i l
e voi spune ca ma vei urma dup? cel mult cinci luni. Odihnit? M? întrebi daca m-am
odihnit în aceste cîteva zile? Vreau sa sper ca da. O oarecare întremare trebuie sa s
e fi produs chiar ?i într-un timp atît de scurt. Dar nu-i mai pu?in adev?rat ca aici
, sus, impresiile au fost atît de noi, atît de noi în toate privin?ele ?i în acela?i tim
p stimulatoare, îns? tot pe atît de obositoare din punct de vedere moral ?i fizic, îneît
nu am înc? sentimentul ca le-am epuizat ?i m-am aclimatizat, ceea ce este prima co
ndi?ie a oric?rei odihne adev?rate. Mana este, mul?umesc lui Dumnezeu, tot atît de
buna ca ?i mai înainte, de cîteva zile mi-am reg?sit gustul cu care eram obi?nuit. N
umai c?, din cînd în cînd, batista mi se mai p?teaz? cu ro?u, daca-mi suflu nasul, mi
se pare c? nu voi reu?i sa scap, înainte de plecare, de aceasta afurisita fierbin?
eala, care-mi arde obrajii, ?i nici de aceste nes?buite batai de inima. Nu, nu, în
ceea ce ma pnve?te nu se poate spune ca m-am aclimatizat ?i nici n-ar fi fost p
osibil intr-un termen atît de scurt. Pentru a te aclimatiza ?i pentru a-?i însu?i to
ate impresiile de aici, ar fi trebuit un timp mai îndelungat ?i abia dup? aceea pu
tea s? înceap? odihna, ca sa produci mai multa albumina. P?cat.
Pun ,.pacat", întrucît este o gre?eala din partea mea ca nu mi-am rezer-
mai mult tiinp pentru aceasta vizita - c?ci, în definitiv, timp puteam
sa g?sesc. Pe cinci a?a, am impresia certa ca. ajuns acas?, la ?es, voi avea
evoie sa ma refac de pe urma acestei odihne ?i ca va treb;ii sa dorm ti ei
saPtâmîm, atît de tare mi se pare uneori ca m-am obosit aici. ?i iat? ca,
e toate acestea, se mai adaug? si un guturai blestemat...
e p?rea, în adev?r, ca Hans Castorp va fi ne\ oif sa se întoarc? la
es cu un gutuiai dintre ce!c mai rebele. R?cise, fara îndoiala, faeîndu-?i
odihna, ?i îndr?znim sa schitun o a doua presupunere, anume ca
182
THOMAS MANN
faptul se întîmplase în timpul curei de odihna de seara, pe care o facea cam de o sapt
amîna, cu toata vremea ploioasa ?i rece care nu daclea semne ca s-ar îndrepta înainiea
plec?rii lui. Aflase îns? ca vremea asta nu putea fi calificata drept rea; no?iun
ea de vreme rea nu exista aici sub nici o forma, nimeni nu se temea de nici un f
el de vreme, iar Hans Castorp, datorita receptivit??ii ml?dioase a tinere?ii, fa
cult??ii ei de a se adapta ideilor ?i obiceiurilo: mediului în care este str?mutat
?, începuse sa-?i însu?easc? aceasta nep?sare. Atunci cînd ploua cu g?leata, nu însemna
ca numai pentru attta lucru aerul ar fi mai pu?in uscat. ?i fara îndoiala, nici nu
era, c?ci capul îti ardea mereu, ca ?i cum te-ai fi g?sit într-o camera supraînc?lzit
? ^au ca ?i cum ai fi b?ut mult vin. Cît despre frigul care te p?trundea, nu era d
eloc în?elept sa încerci sa scapi de el refugiindu-te în camera; c?ci atîta vreme cît nu n
ingea, nu se d?dea drumul la calorifer ?i nu era întru nimic mai comod sa stai în cam
era decît sa te întinzi pe balcon, îmbr?cat cu paltonul ?i înf??urat dup? toate regulile
artei în doua paturi bune de par de c?mil?. Dimpotriv?: pozi?ia asta era cu mult m
ai agreabila, era starea cea mai pl?cuta pe care Hans Castorp î?i amintea s-o fi s
im?it vreodat? iar el nu se las? în?elat în aprecierea lui de faptul ca un oarecare
literat ?i carbonaro califica, nu fara subîn?elesuri r?ut?cioase, pozi?ia aceasta
drept orizontala". îl desfat? mai ales seara, cînd mica lampa lumina lînga el, pe m?su?
?, ?i cînd. înf??urat bine în paturi, delectîndu-se de binefacerile greu de precizat ale
?ezlongului, sim?ea iar??i gustul M?riei, de?i avea, ce-i drept, vîrful nasului îng
he?at ?i ?inea o carte tot Ocean Steamships cu mîinile în?epenite ?i înro?ite de frig
?i privea pe sub arcada balconului peste întinderea v?ii din ce în ce mai întunecate ?
i pres?rate cu lumini care se pierdeau în dep?rtare, ?i de unde, aproape în fiecare
seara, r?zb?tea muzica timp de aproximativ o ora, urzeala de vuiete pl?cute ?i d
e melodii familiare: erau fragmente din opere, buc??i din Carmen, din Trubadurul
sau din Freischutz, apoi valsuri bine orchestrate ?i antrenante, mar?uri care te
f?ceau sa-?i ridici ?an?o? capul ?i mazurci vesele. Mazurka? A?a se numea de fa
pt Marusia, fata cu rubinul ro?u, iar pe balconul vecin, înd?r?tul peretelui gros
de sticla opalescent?, st?tea cu'' cat Joachim - cu care Hans Castorp schimba cîte
o vorb? cu voce joasa ca sa nu-i deranjeze pe ceilal?i orizontali. De pe balcon
ul lui, Joachim se bucura de o audi?ie tot atît de buna, m?car ca el nu era meloma
n si nl' putea gusta cu aceea?i pl?cere concertele de seara. P?cat de el, ' schi
mb, buchisea mul?umit gramatica ruseasca. Hans Castorp insa laS<
MUNTELE VR?JIT
183
n steamships s?-i cada pe p?tura, asculta muzica din tot sufletul, se
funda bucuros în adîncurile transparente ale melodiilor, sim?ind o satis-
f ctie deosebit de vie cînd auzea vreo compozi?ie inteiesanta sau care-i
zea amintiri ?i lasîndu-se astfel în voia pl?cerii nu-si aducea aminte
rlecît cu sentimente ostile de remarcele enervante ale lui Settembrini
asupra muzicii, mai ales remarca potrivit c?reia muzica era suspecta din
punct de vedere politic, ceea ce nu valora, de fapt, cu mult mai mult
decît afirma?ia bunicului Giuseppe în leg?tura cu Revolu?ia din Iulie ?i
cu cele ?apte zile ale facerii lumii.
Joachim îns? nu era atît de pasionat de muzic? ?i-i ramînea str?ina aromatica pasiune
a fumatului; altfel, pe balconul lui era deopotriv? de bine ad?postit ?i instala
t. Ziua se sfîr?ise ?i de data aceasta totul era sfîr?it, puteai fi sigur ca nu se v
a mai întîmpla nimic, ca nu vor mai fi emo?ii puternice si ca, prin urmare, musculat
ura inimii nu va mai fi pusa la încerc?ri suplimentare. Dar în acela?i timp erai sig
ur ca mîine totul va fi reluat de la cap?t, dar nu numai ca totul va reîncepe ca de
obicei, ci ?i c? se va desf??ura absolut la fel; iar aceasta dubla certitudine,
acest fapt indubitabil era dintre cele mai reconfortante, c?ci împreuna cu muzica
?i cu savoarea reg?sita a M?riei, îi d?dea lui Hans Castorp, în timpul curei de sear
?, o stare de reala fericire.
Toate acestea îns? n-au putut s? împiedice ca musafirul ?i pl?pîndul novice s? r?ceasc
? foarte serios în timpul numitei cure de seara (sau se prea poate, tot atît de bine
, sa fi r?cit în alta parte). Se anun?a un guturai zdrav?n, care apas? cavitatea f
rontal?, omu?orul era iritat ?i dureros, iar aerul nu trecea ca de obicei prin c
analul destinat de natur? pentru treaba aceasta, ci p?trundea rece, greoi, provo
cînd mereu accese de tuse rebela; numai într-o singura noapte, glasul îi deveni de un
bas r?gu?it, ca ars de b?uturi tari ?i potrivit spuselor sale toata noaptea n-a în
chis ochii, deoarece o usc?ciune înec?cioasa a gîtului îl f?cea sa tresar? necontenit
Pe perna.
- Povestea asta este teribil de nepl?cut? ?i chinuitoare, îi spuse oachun. R?celil
e, trebuie sa ?i-o spun, nu sînt recus aici, li se t?g?duie?te ]sten?a, c?ci, în mod
oficial, marea usc?ciune a atmosferei nu le justi-lca, ?i ca bolnav ai fi prost
primit de Behrens, daca ai vrea s? treci drept pat. Dar cu tine, la urma urmei,
e cu totul altceva; oricum ar fi. ai tot
Septul
sa r?ce?ti. Ar fi minunat daca am putea s?-?i oprim guturaiul;
a'e, la ?es, exista mijloace pentru a?a ceva, dar ma îndoiesc ca ??tia ici îi vor ac
orda o prea mare aten?ie. Aici e mai bine sa nu te
184
THOMAS MANN
îmboln?ve?ti, c?ci nim?nui nu-i pasa. E un lucru cunoscut aici de mmt ?i pe care ?
i-l spun acum înainte de plecare. Cînd am venit eu, se afla ^ o doamna care, cît era s
aptamîna de lung? se plîngea c? o doare urechea ?i, pîna la urma, Behrens o examina. .
.Pute?i fi complet lini?tita. îi spuSe el; afec?iunea nu-i de natura tuberculoas?"
. ?i la atît s-au oprit lucrurile Ei bine, o sa vedem mîine ce vom putea face. Voi v
orbi cu masorul, cîikj va veni la mine. Asta este calea ierarhica, el va comunica
mai departe, astfel ca, pîna la sfîr?it, vor face totu?i ceva pentru tine.
A?a proceda Joachim, iar forul ierarhic arata de ce era în stare. Chiar de vineri,
cînd Hans Castorp se întorsese de la plimbarea matinala, cineva b?tu în u?a ?i astfel
avu prilejul sa fac? personal cuno?tin?a cu domni?oara von Mylendonk sau doamna
superioar?", cum i se mai spunea, pe care n-o z?rise pîn? atunci, fiind foarte ocu
pat?, decît de departe, pe cînd ie?ea din camera unui bolnav ?i traversa coridorul c
a sa intre în camera de vizavi iar alt? dat? o v?zuse faeîndu-?i în fug? apari?ia în suf
ragerie ?i-i auzise vocea strident?. A?adar, de data aceasta vizita îi era destina
t? personal; ademenit? de guturaiul lui, domni?oara von Mylendonk b?tu tare ?i s
curt, cu degetu-i osos, în u?a camerei, d?du buzna înainte ca el sa fi putut spune: I
ntr?!" ?i se mai repezi înd?r?t, de pe prag, ca sa verifice num?rul camerei.
Treizeci ?i patru, or?cai ea pe un ton înalt. Exact, dom'le, on me dit que vous av
ez pris froid, I hear you have caught a cold, Vî kajetsk prostudilisî, aud c? a?i r?
cit. Ce limb? trebuie sa vorbesc cu dumneata? Germana, vad bine. Ah, da, musafir
ul tîn?rului Ziemssen, acuma ?tiu. Trebuie sa m? duc în sala de opera?ii. Este acolo
unul care urmeaz? sa fie cloroformiz?t ?i a mîncat salata de fasole. Dac? nu e?ti
cu ochii în patru... ?i dumneata, tinere, pretinzi c? ?i r?cit aici?
Hans Castorp era uluit de acest fel de a vorbi al unei doamne de origine nobila,
c?ci vorbea mîneîndu-?i cuvintele, î?i r?sucea gîtul ?i cU nasul în sus adulmeca asemenea
fiarelor în cu?ti, agitîndu-?i mîna dreapt? pe jum?tate închisa ?i plina de pistrui ?i
?inînd ar?t?torul ridicat, ca ?i cum ar fi vrut sa spun?: Iute, iute, iute! Nu ascu
lta ce spun eu. ci vorbe?te dumneata ca sa pot pleca!" Era o femeie de vreo patr
uzeci de ani, de statur? mica, f?r? forme, îmbr?cata într-un halat alb de sora. lega
t la mijloc cu un cordon, ?i avînd pe piept o cruce împodobita cu granate. De sub bo
neta de sor? de caritate îi ie?ea parul ro?u ?i rar. i& ochii alba?tri, sp?l?ci?i
?i inflama?i, avînd pe deasupra ?i un ulcior cop1' aruncau ni?te priviri nelini?ti
te, nasul îi era cîrn, gura ca de broasca, iaf
MUNTELE VR?JIT
185
za inferioar? se râsfrîngea piezi? în afara cînd vorbea, cu o mi?care ca , ]opatâ. Cu toat
e acestea, Hans Castorp o privea cu o amabilitate modest? îng?duitoare ?i încrez?toar
e, care îi era înn?scut?.
_ ce-i cu r?ceala asta, spune? întreb? pentru ;> doua oara sora-?efa, ilindu-se s?
dea ochilor o str?lucire p?trunz?toare, dar f?r? sa izbuteasc?, deoarece erau sa
?ii. Nou? nu ne place soiul asta de r?celi. R?ce?ti des? Varul dumitale nu r?cea
?i el mereu? Prin urmare, cî?i ani ai? Dou?zeci ?i patru? La vîrsta dumitale p??e?t
i de-aidc astea. ?i te-ai gîndit sa vii aici ca s? r?ce?ti? N-ar trebui s? vorbim
aici deloc despre r?ceal?", astea sînt palavre de jos. (în gura ei cuvîntul palavre" av
ea ceva oribil ?i fantastic, a?a cum îl rostea mi?cîndu-?i buza inferioara ca o lopa
t?.) Ai o frumoas? irita?ie a cailor respiratorii, îmi dau seama, e de ajuns s?-fi
privesc ochii. (?i iar??i f?cu strania tentativa de a se uita în ochii lui cu o p
rivire p?trunz?toare, bineîn?eles, fara s? reu?easc? întru totul.) Dar guturaiele nu
apar din cauza frigului, ci provin dintr-o infec?ie la care e?ti predispus s-o
ai ?i este vorba de-a ?ti daca sîntem în fa?a unei infec?ii inofensive sau a unei in
fec?ii ceva mai ofensive. Restul nu-s decît palavre. (Iar??i aceast? oribil? palavr
?"!) în cazul dumitale este foarte posibil s? nu fie decît ceva anodin, zise ea, ?i-
l privi cu ulciorul copt, nu ?tia nici el cum. Poftim, iat? aici un antiseptic i
nofensiv. Poate c? o sa-?i fac? bine. ?i scoase din geanta de piele, care-i atîrna
de cordon, un pache?el, punîndu-l pe mas?. De altfel, pari îmbujorat, ca ?i cum ai a
vea temperatur?. ?i continu? s? se uite la fa?a lui, dar cu ni?te ochi care parc
a alunecau. ?i-ai luat temperatura? Tînarul f?cu semn c? nu.
- De ce nu? întreb? infirmiera, ?i buza inferioara, care-i ie?ea piezi?, r?mase în a
er...
Hans Castorp t?cu. B?iatul bine crescut era înc? foarte tînar ?i P?strase obiceiul d
e-a t?cea al ?colarului care sta în picioare în fa?a >»ncU, iaT cînd nu ?tie s? r?spund?
, tace.
- Oare nu cumva ai obiceiul sa nu-?i iei niciodat? temperatura? -Banu, doamn? su
perioar?. Mi-o iau cînd a:n febra.
- Dom le, dar temperatura o iei tocmai pentru a ?ti dac? ai febra. ?i acum< duPâ p
?rerea dumitale. nu ai?
-Nu prea ?tiu, doamna superioara. De fapt, nu pot sa-mi dau seamr c's. De cînd am
sosit aici m-a tot luat pu?in cu cald ?i cu frig.
- Aha! ?i unde ?i-e termometrul?
186
THOMAS MANN
N-am termometru, doamn? superioara. N-am nevoie, c?ci nu am venit aici decît în vizi
t?. Sînt s?n?tos.
Palavre! M-ai chemat pentru ca e?ti s?n?tos?
Nu, rîse el politicos, ci pentiu ca ma simt pu?in cam...
...r?cit. Aici la noi asemenea r?celi sînt destul de frecvente. lata! f?cu ea ?i s
cotoci iar??i în geanta ca ?a scoat? doua cutiu?e de piele, una neagra ?i alta ro?
ie, pe care le puse pe masa. ?sta cost? trei franci ?i cincizeci, iar asta cinci
franci. Fire?te c? ala de cinci franci este mai bun. Po?i sa-l folose?ti toata
via?a daca o sa ai grij? de el.
Hans Castorp lua cutiu?a ro?ie ?i o deschise. Elegant ca o bijuterie, obiectul d
e sticla era întins în culcu?ul capitonat cu catifea ro?ie, executat pe m?sura. Grade
le erau însemnate cu linii ro?ii, zecimile cu linii negre. Cifrele erau ro?ii, iar
partea inferioara, caie se prelungea sub?im-du-se, era umpluta cu argint viu st
r?lucitor. Coloana mercurului era sco-borîta mult sub gradele normale ale c?ldurii
animale.
Hans Castorp ?tia ce anume i se cuvenea lui însu?i ?i prestigiului sau.
îl iau pe acesta, spuse el, neacordînd celuilalt nici cea mai mica aten?ie. Pe acest
a de cinci franci. îmi îng?dui?i sa vi-l achit imediat...
E-n regula, macai superioara. Mai ales sa nu te calice?ti la tîrguielile important
e. Nu-i nici o graba, o sa ?i-l treac? în nota de plata. Da-mi-l, iar pentru început
o sa-l coborîm complet uite-a?a. ?i lua termometrul, îl scutura de mai multe ori co
borîndu-i coloana de argint viu ?i mai mult, pîna sub 35 de grade. Mercurul se va ur
ca, se va înal??, zise ea. lata-?i achizi?ia! Cuno?ti cum se procedeaz? la noi? îl ?
ii sub onorabila dumitale limba, cîte ?apte minute de patru ori pe zi, cu buzele b
ine lipite. La buna vedere, dom'le! î?i urez un diagnostic bun! ?i para?i camera.
Hans Castorp se înclinase ?i r?m?sese lînga masa, în picioare, plimbîndu-?i privirea de
la u?a pe unde disp?ruse sora-?efa la instrumentul pe care i-l l?sase. Asta-i deci
superioara von Mylendonk, gîndi el. Lui Settembrini nu-i place ?i este adev?rat c
? are unele manifestai nepl?cute. Ulciorul nu-i deloc estetic, dar probabil c? n
u-l are întotdeauna-De ce mi-a spus îns? tot timpul «dom'le^>, pronun?înd atît de incorect
-Are apucaturi de baie?oi ?i e cam ciudata. ?i iat? ca mi-a ?i vîndut un termometr
u, are totdeauna cîteva în geant?. Se pare ca aici se gasesc pretutindeni, în toate pr
?v?liile, chiar acolo unde te-ai a?tepta mai pu?i1l-cum spune Joachim. N-a trebu
it sa-mi dau prea multa osteneala sa achizi?ionez, a venit singur la mine." Scoa
se din cutiu?? obiectul frag1'
-
MUNTELE VR?JIT
187
'1 cercet?, apoi începu s? se plimbe nelini?tit prin camera, ?inîndu-l în mîna. Inima îi b
?tea repede ?i puternic. Se întoarse spre u?a deschisa a balconului ?i schi?a o mi
?care spre camera al?turata, cu inten?ia sa-i fac? vizita lui Joachim, dar renun
?a, ramase în picioare lînga masa ?i începu sa-?i dreag? glasul pentru a-?i da seama d
e sunetul în?bu?it al vocii- Apoi tu?i cu toata puterea. Da, trebuie sa vad daca am
febra din cauza guturaiului", î?i spuse ?i vîrî repede termometrul în gura, punînd vîrful
u argint viu sub limb? astfel ca instrumentul îi ie?ea piezi? printre buzele strînse
foarte tare ca sa nu lase s? p?trund? nici un pic de aer.
Nici o secunda mai mult, nici una mai pu?in, gîndi el. In mine se poate avea încrede
re. Nu trebuie sa mi-l schimbe cu o «sora mut?», ca lui Ottilie Kneifer, persoana de
spre care mi-a vorbit Settembrini". ?i începu s? se plimbe prin camera, ?inînd strîns
termometrul în gura.
Timpul se îîra, termenul p?rea nesfîrsit. Trecuser? abia dou? minute ?i jum?tate cînd, t
emîndu-se ca a dep??it clipa prescrisa, privi acele ceasornicului, începu s? fac? o p
uzderie de gesturi banale, mi?ca lucrurile din locul lor punîndu-le înapoi, apoi ie?
i pe balcon ?i, ferindu-se ca v?rul lui sâ-l vad?, contempla priveli?tea, valea di
ntre mun?i, care ajunsese cu toate aspectele ei atît de intima sufletului sau: pis
curile, liniile crestelor ?i pere?ii stînco?i, iar spre stînga, v?g?una profund? a B
rehmenbuhl-ului a c?rui spinare cobora piezi? spre sat, în vreme ce întunecata p?dur
e alpina îi acoperea coastele privi spre dreapta masivele muntoase, ale c?ror nume
îi deveniser? familiare, cît ?i spre Alteinwand care, v?zut de aici, p?rea c? închide
valea spre sud - privi drumurile ?i r?zoarele cu flori ale gr?dinilor, pe?tera
stîncoas? ?i zada, asculta murmurul de glasuri ce se înal?? din solariu ?i se întoarse
în camer? dîndu-?i silin?a sa îndrepte pozi?ia termometrului în gura, apoi ntinzînd bra?u
f?cu sa i se ridice man?eta ?i se uit? la ceas, apropiindu-
Qe ochi. Trecuser? ?ase minute, în sfîr?it, dup? multe cazne ?i eforturi lepuse numa
i fiindc? avea impresia ca vine în ajutorul minutelor, ca le 'tnpinge, ie sile?te
sa înainteze. Dar pentru ca tocmai în clipa aceea,
lr|a în picioare în mijlocul camerei, se pierdu în icverii ?i las?
smaurile sâ-i zboare, ultimul minut ce mai r?m?sese se strecura cu pas
Pisica ?i trecu neobservat, iar un nou gest gr?bit al bra?ului îi
escoperi fuga discreta ?i-l f?cu sa constate ca o tieime din minutul al
P ulea devenise de domeniul trecutului ?i prin urmaie întîrziase, dar îsi
se ca n-u'.ea prea mare importan?a, ia urma uimelor. rezultatul nu se
'îicase: ayidar, scoase termometrul si se uita la e! cu privirea r?t?cita.
188
THOMAS MANN
Nu reu?i sa vad? imediat cît arata termometrul, str?lucirea argintulUj viu se conf
unda cu reflexul luminos al tubului de sticla, coloana p?rea ba ca s-a urcat foa
rte sus, ba ca a disp?rut - îl apropie de ochi, îl întoarse pe o parte ?i pe alta, dar
nu observa nimic. In sfîr?it, facînd o mi?care adecvata, imaginea deveni limpede, o
re?inu ?i, la repezeala, î?i puse mintea la contribu?ie. De fapt, mercurul se întin
sese, se dilatase foarte tare, coloana se ridicase desml de sus, fiind cu multe
zecimi deasupra limitei unei temperaturi normale. Hans Castorp avea 37,6.
în plina zi, între orele zece ?i unsprezece jum?tate, 37,6 era prea mult, însemna tempe
ratura", era o febr? ce rezulta dintr-o infec?ie pe care o luase, a?a ca problem
a era sa afle de ce natura e infec?ia. 37,6 -nici chiar Joachim nu avea mai mult
, aici nimeni nu avea temperatura mai mare, afara doar de cei care z?ceau în pat s
au erau moribundi tot atît aveau ?i Hermine Kleefeld cu pneumotoraxul ei, ?i... ?i
... chiai doamna Chauchat. Fire?te, în cazul lui, poate c? nu era acela?i lucru -c
?ci el avea numai o simpl? febra gripala cum se spunea în vale. Dar era dificil sa
identifici cu precizie natura febrei. Hans Castorp nu credea ca are aceasta tem
peratura numai de cînd r?cise, ?i regreta ca nu întrebase mai din vreme mercurul, ch
iar la început, atunci cînd îi sugerase consilierul aulic. Sfatul fusese într-adevar plin
de bun sim?, ceea ce se vadea acum. a?a ca Settembrini nu avusese deloc dreptat
e sa izbucneasc? într-un hohot de rîs atît de batjocoritor ?i atît de zgomotos -Settembri
ni cu republica ?i cu stilul lui frumos. Acum Hans Castorp ura republica ?i stil
ul frumos, cercetînd iar??i cu aten?ie indica?ia ter-mometrului, pe care, din cauz
a jocului de lumini, o pierduse în doua rînduri, se silea s-o prind? iar, sucind ?i
r?sucind instrumentul: indica precis 37,6, de diminea?a, devreme!
Sim?i o emo?ie puternica. începu sa se plimbe prin camera în lung ?i-n lat, cu termo
metrul în mina, dar avînd grija sa-l ?in? orizontal ca sa nu influen?eze mercurul pr
intr-o mi?care verticala, apoi îl a?eza cu b?gare de seama pe toaleta ?i se preg?t
i, deocamdat?, cu paltonul ?i paturile, pentru cura lui de odihna. Se înf??ur? în pa
turi, a?a cum înv??ase, din doua p?r?i ?i de dedesubt, una dup? alta, cu mîna expert
a-?i ramase nemi?cat, a?teptînd ora mesei ?i venirea lui Joachim. Din cîn^ în cînd, surîde
a, ca ?i cum ar fi fost cineva de fata. ?i din cînd în cînd' pieptul i se umfla de un
fior de spaima, iar atunci sim?ea nevoia <a tu?easc? din cauza pieptului prins d
e guturai.
MUNTELE VR?JIT
189
Joachim îl g?si tot culcat cînd, la ora unsprezece, dup? ce gongul r?sunase, intr? s
a-l ia la micul dejun.
_ gi? întreba el mirat, apropiindu-se de ?ezlong.
O clip?, Hans Castorp nu spuse nimic, privindu-l în fa?a. Apoi
r?spunse:
- Da, adic? ultima noutate ar fi ca am un pic de temperatura.
_ Ce înseamn? asta? întreba Joachim. Vrei sa spui ca ai caiduri? Cu oarecare încetinea
l?. Hans Castorp î?i formula astfel r?spunsul:
- Am caiduri, dragul meu, de o buna bucata de vreme ?i chiar iot timpul- Acum nu
mai este voiba de vreo impresie subiectiva, ci de o constatare exacta. Mi-am lu
at temperatura.
-?i-ai luat temperatura?! Cu ce?! exclama Joachim speriat.
- Cu un teimometru, ev;."ienî, r?spunse Hans Castorp, nu fara un pic de ironie ?i
dojana. Mi-a vindut unul sora-?efa. Dar nu în?eleg de ce s-o fi adresînd mereu cu dom
'le", nu-i nici macaT politicos. Mi-a vîndut îns? la repezeala un termometru excelen
t, ?i daca vrei sa te convingi de gradele pe care le indic?, e acolo, pe toalet?
. S-a urcat foarte repede.
Joachim f?cu un scurt stînga-mprejur ?i intra în camera. Cînd se întoarse, spuse cu oare
care întîrziere:
- 37 virgul? cinci ?i jum?tate.
-în cazul acesta a coborît pu?in, adineauri era virgula ?ase.
- Ca temperatur? de diminea?a, nu se poate spune c? e un fleac, zise Joachim. Fr
umoasa surpriz?, adaug? el ?i ramase în picioare, cu mîinile în ?olduri ?i cu capul pl
ecat, în fa?a varului sau culcat pe ?ezlong, exact a?a cum stai aflîndu-te într-adevar
în fa?a unei frumoase surprize". Va trebui sa te bagi în pat.
Hans Castorp avea un r?spuns gata preg?tit.
- Nu vad, spuse el, de ce trebuie sa ma culc cu 37,6 atunci cînd tu ?i ati?ia al?i
i de-aici nu ave?i mai pu?in - ?i totu?i va plimba?i cu to?ii nestingheri?i.
- Dar este cu totul altceva, replica Joachim. Tu ai o stare acuta ?i inofensiva.
Tu ai guturai.
- In primul rînd, f?cu Hans Castorp mergînd pîna la a-si împ?r?i raza de r?spuns în primul
rînd" ?i în ai doilea rînd", nu în?eleg de ce u o febra inofensiva - admi?înd o clipa ca a
a ceva exista - cn o febra
ensiva llekuie sa stau în pat, dar cu o alta, nu. Si în al doilea rînd, ajn mai spus d
oar ca guturaiul asta nu mi-a dat mai multa febra decît
190
THOMAS MANN
aveam înainte. Ramîn la punctul meu de vedere ca 37,6 este egal cu 37,6. Daca voi pu
te?i sa hoin?ri?i cu ea, pot ?i eu.
Dar ?i eu, cînd am sosit aici, a trebuit s? stau în pat patru sapta-mîni, obiecta Joac
him; ?i nu mi s-a dat voie sa m? scol decît atunci cînd s-a constatat ca patul nu-mi
sc?dea temperatura.
Hans Castorp surise.
Ei ?i? întreba. Ma gîndesc ca la tine era altceva. Mi se pare ca te contrazici. Mai întî
faci o distinc?ie ?i apoi o confuzie. Astea sînt palavre...
Joachim se întoarse iute pe calcîie ?i cînd se g?si iar??i fata-n fata cu varul sau ch
ipul oache? i se mai întunecase pu?in.
Nu, zise, nu eu fac o confuzie, ci tu e?ti acela care ai un fel de a privi lucr
urile de z?p?ce?ti lumea. Vreau sa-?i spun numai ca e?ti stra?nic de r?ci
t, lucru care ?e vede ?i din vocea ta. ?i c? ar trebui sa te bagi în pat ca sa scu
rtezi durata bolii, deoaiece vrei sa pleci saptamîna viitoare. Dar daca nu vrei ad
ic?: daca nu vrei sa te culci po?i foarte bine sa te dispensezi. Nu-?i dau eu pr
escrip?ii, în nici un caz; acum trebuie sa mergem la masa. Repede, ora a ?i trecut.
Foarte bine. Haidem! zise Hans Castorp ?i-?i arunca paturile. Intra în camera ca s
a-?i dea cu peria prin p?r, iar în vremea asta Joachim mai arunc? o privire la ter
mometrul de pe toaleta, fapt pe care Hans Castorp îl observ? cu coada ochiului. Ap
oi, t?cu?i, plecar? ?i-?i reluara înc? o dat? locurile în sufrageria care la ora ace
ea str?lucea în alb de atîta lapte imaculat.
Cînd pitica îi aduse lui Hans Castorp berea de Kulmbach, el o refuza cu o expresie g
rava întip?rit? pe fa?a, o expresie de renun?are. Azi nu voi bea bere, nu voi bea
nimic, nu, mul?umesc frumos, doar cel mult o înghi?itura de apa. Lucrul acesta mir
a pe cei din jurul lui. Cum adic?? Asta este într-adevar o noutate! Nici m?car un
strop de bere?
Am pu?ina temperatura, r?spunse Hans Castorp. Un fleac.
lata insa c? începur? sal certe cu at?taiorul - iar faptul era foarte ciudat. Luau
un aer ?treng?resc, d?deau din cap. clipeau din ochi ?i agi" tau degetul în drepi
ul urechii, ca ?i cum ar fi auzit lucruri necuviincioase ?i nostime despre cineva
care ar fi vrut sa par? virtuos.
Haide, haide, tocmai dumneata! spuse profesoara ?i puful de pe obraji i se îmbujo
ra în timp ce-l amenin?a surîzînd. Ce ne esle dat sa afla111 despre dumneata, fuimos.
n-am ce zice! Ia te uita, ia te uita, ia te uita!
Ei, ei, ei, f?cu ?i doamna Stohr, ?i-l amenin?a cu degetul ro?u ?' butucanos, ri
dicîndu-l spre nas. Zice ca are temperatur?, domnul vizita~
MUNTELE VR?JIT
191
? Asta-i buna! lata o figura! Ce om petrec?re?!
Pîn? ?i batrîna m?tu?a, de la celalalt cap?t al mesei, îl amenin?a ? eata cu degetul,
avînd totodat? un aer cicalitor ?i viclean, în clipa cînd fia vestea; iar dr?g?la?a Ma
rusia, care pîna acum nu-i acordase nici cea mai mica aten?ie, se întoarse spre el. îl
privi cu ochii ei cafenii ?i rotunzi, . apasa pe buze batista cu parfumul de po
rtocale, amenin?îndu-l; chiar ?i doctorul Blumenkohl, c?ruia doamna Stohr îi povesti
faptul, nu se putu împiedica sa repete gestul tuturora, dar fara sa se uite, este
adev?rat, la Hans Castorp. Singur? Miss Robinson se arata nepasatoare si rezerv
ata, ca totdeauna. Joachim, foarte corect, st?tea cu ochii apleca?i în farfurie.
M?gulit de atîtea tachinarii, Hans Castorp crezu ca-i dator sa le refuze cu modest
ie.
- Nu, nu, rosti el, dumneavoastr? face?i o eroare, cazul meu este cel mai inofen
siv din cîte se pot închipui, am doar un guturai, dup? cum vede?i: ochii îmi curg, pie
ptul mi-e prins ?i tu?esc aproape toat? noaptea, ceea ce este destul de nepl?cut
...
Dârei refuzau sa-i primeasc? justific?rile, rîdeau, îi f?ceau semn cu mîna s? nu mai ins
iste ?i strigau: Da, da, da, mofturi, pretexte, un mic guturai, ?tim, ?tim!" ?i i
at? ca, deodat?, to?i cerura ca Hans Castorp sa se prezinte de urgen?? la consul
ta?ie. Noutatea îi înviora; cît ?inu dejunul, dintre toate cele ?apte mese, asta a fos
t cea mai vesel?. în special doamna Stohr cu mutra ei înc?p??înata ?i cu obrajii îmbujora
?i, plini cu zbîrci-turi deasupra gulera?ului plisat, era de o volubilitate aproap
e s?lbatica, ntinzîndu-se în considera?ii asupra deosebitei pl?ceri de a tu?i da, era
desigur ceva delicios ?i desf?t?tor în momentul în care sim?eai cum se m?e?eau ?i c
re?teau gîdiliturile în str?fundurile pieptului ?i cînd, ap?sat Si sufocat, f?ceai efo
rturi sa tu?e?ti cît mai adine ca sa-?i potole?ti aceastâ irita?ie: era o pl?cere as
em?n?toare cu aceea pe care ?i-o d?dea un strânut, atunci cînd pofta de a str?nuta d
evenea irezistibila, cînd, ca ~un fel de ame?eala, inspirai s; expirai puternic de
cîteva ori ?i cînd, siîr?it. te daruiai cu o figura fericita voluptuoasci explozii fi
nale, 'tmd de iot ce te înconjoar?, ?i asta <-e putea întimpla de doua ?i de trei n în
?ir. Erau bucuiiile gratuite ale vie?ii, la fel ca acelea încercate '"d, prim?var
a, de exemplu, î?i scarpini pîna la sînge degeraturile care manînca atît de dulce - te sca
rpini pîna la sînge cu o ardoare feroce, ' Prada furiei ?i pl?cerii, cu atîta a
rdoare îneît privindu-te din 'mplare în oglinda dai peste o grimasa dr?ceasc?.
192
THOMAS MANN
Cu aceea?i încapa?înare groaznica, inculta doamna Stohr vorbi pîn cînd dejunul scurt, da
r substan?ial, se termina, iar cei doi veri plecar? sa~si fac? plimbarea matinal
a, devale, spre Davos-Platz. Joachim era adine» în gînduri, în vreme ce Hans Castorp gem
ea de mult ce-?i sufla nasul iar tu?ea îi zguduia pieptul care-i suna ca o tiniche
a ruginita. La întoarcere, Joachim spuse:
î?i fac o propunere. Ast?zi este vineri mîine dup? dejun ma duc la controlul lunar.
Nu este un examen total, Behrens îmi da vreo doua palme în spate ?i-I pune pe Krokow
ski s? ia cîteva note. Ai putea sa ma înso?e?ti ?i, cu acest prilej, sa-i ceri s? te
 consulte ?i pe tine în mod sumar. Este ridicol ce-?i propun, dar daca ai fi acas?
l-ai chema fara îndoiala pe Heidekind. Iar aici, unde avem doi speciali?ti, tu te
plimbi, nu ?tii ce ai de f?cut, cît de grav? e boala ?i nici dac? n-ai face mai b
ine sâ te bagi în pat.
Bine, zise Hans Castorp. Cum crezi tu. Fire?te, pot merge cu tine. ?i chiar ma i
ntereseaz? sa asist o data la o consulta?ie.
A?adar, c?zur? de acord; iar cînd ajunser? sus, în fa?a sanatoriului, întîmplarea f?cu s
a-l întîlneasca pe consilierul aulic Behrens, prin urmare sa se iveasc? prilejul de
a-?i formula imediat cererea.
Behrens ie?ea din partea din fa?a a cl?dirii, înalt ?i rigid, cu gambeta pe ceafa,
o ?igara de foi în gura, obrajii alba?tri ?i ochii l?crimo?i, cu aerul de a fi în p
lin? activitate, adic? pe punctul de-a face vizitele clientelei sale particulare,
în sat, dup? ce lucrase în sala de opera?ii, ceea ce de altfel le ?i comunic? veril
or.
Pofta buna, domnilor! spuse el. Va învîrti?i de colo pîna colo? V-a?i sim?it bine în lum
ea mare? Tocmai vin de la un duel cu cu?itul ?i fer?str?ul o chestie mare, gîndi?i
-va doar c? e vorba despre o rezec?ie de coaste. Alt?dat?, cincizeci la suta ramîn
eau mor?i pe loc. Ast?zi, reu?im mai bine, dar cu toate acestea se mai întîmpla sa-?
i ia t?lp??i?a cîte unul înainte de termen, mortis causa. Ei, cel de azi în?elege de g
luma, ?i pentru moment se ?ine bine... Este înnebunitor un torace omenesc care nu m
ai exista. P?r?i moi ale trupului, lucru mai mult urît, idee imprecisa, ma în?elege?
i... Ei, ?i dumneata? Ce face pretinsa ils s?n?tate? Via?a în doi este mai
curînd vesela, ce p?rere ai,
vulpoi b?trîn? Dar dumneata, turistule, de ce plîngi? se adresa el de°' data lui Hans
Castorp. Plînsul în public este interzis. Asta-i discipl'na casei. Dac? fiecare s-ar
apuca sa fac? a?a ca dumneata, unde-am ajunge-
MUNTELE VR?JIT
193
-Domnule consilier aulic, vinovat e guturaiul meu, r?spunse Hans C storp- Nu ?ti
u cum s-a f?cut, dar am un guturai stra?nic. Pe deasupra mai tu?esc ?i tot piept
ul mi-e prins.
-A?a? zise Behrens. Poate ca s-ar cuveni sa consul?i un medic serios.
Rîserâ amîndoi, iar Joachim r?spunse lipindu-?i calcîiele:
_ Sîntem pe punctul s-o facem, domnule consilier aulic. Mîine e ziua mea de consulta
?ie ?i tocmai voiam sa va întreb daca ve?i avea amabilitatea s?-l examina?i totoda
t? ?i pe varul meu. Am dori sa ?tim dac? va putea sa plece mar?i...
- C.P.! spuse Behrens. Adic?: Cu pl?cere! Trebuia s-o facem de la început. Din mom
ent ce se afla aici, sa se aleag? m?car cu atît. îns?, fire?te, nu vrem sa silim pe
nimeni. Deci, mîine dup? ora doua, imediat dup? troaca!
-Am, totodat?, ?i pu?ina febra, adaug? Hans Castorp.
- Ce spui! striga Behrens. î?i închipui ca-mi comunici o noutate? Crezi ca n-am ochi
în cap? ?i cu formidabilul sau ar?t?tor îi indica ochii injecta?i, alba?tri-spalaci
?i ?i l?crimo?i. Ce temperatura ai?
Hans Castorp i-o comunica.
- Diminea?a? Hm, nu-i rau! Pentru început, nu-?i lipse?te voca?ia. Ei, atunci ne-a
m în?eles. Mîine st?m între patru ochi. Cinstea va fi pentru mine. Digestie binecuvîntata
! ?i cu genunchii strîmbi, lopatînd din mîini, începu sa coboare panta drumului, pe cînd în
poia lui plutea, ca un drapel, dîra groasa de fum a ?ig?rii de foi.
- Am aranjat a?a cum ai dorit tu, spuse Hans Castorp. Nici nu se putea aranja ma
i bine, iata-ma acum cu ora re?inuta. De altfel, este pu?in probabil c? va putea
face mare lucru în chestia asta, cel mult o sa-mi prescrie un extras de miambal s
au un ceai pectoral îns? cu toate astea este pl?cut sa ?tii ca po?i primi un ajuto
r medical cînd te afli în starea asta. Dar de ce oare e atît de violent în expresii? La în
ceput, lucrul acesta ma amuza, îns? cu timpul a devenit cam nepl?cut. Digestie bine-
uvintata!" Ce jargon încîlcit. Po?i spune pofta buna!", c?ci pofta este oarecum un cu
vînt poetic, la fel ca ?i pîinea zilnica", ?i se ?i potrive?te 1 de armonios cu buna".
îns? digestie" este curata fiziologie, iar mvoca binecuvîntarea cerului asupra ei es
te o atitudine batjocoritoare.
?i
nici nu-mi place ca-l vad fumînd, faptul acesta ma nelini?te?te,
eoarece ?tiu ca nu-i prie?te ?i-l face melancolic. Settembrini pretinde una lui
dispozi?ie este silita, iar Settembrini este un critic, un om cu cat? sigur?, tr
ebuie sa i-o recunoa?tem. Poate c? ?i eu ar trebui sa
194
THOMAS MANN
judec mai mult ?i sa nu mai primesc toate lucrurile a?a cum mi Se prezint?, are
dreptate ?i în privin?a asta. Dar se întîmpla sa începi prjn judeca, prin a dezaproba ?i
prin a te indigna, ?i apoi iat? ca survine ceva care n-are nici o leg?tura cu r
a?ionamentul tau, astfel ca nici nu mai poate fi vorba despre severitate morala,
iar republica ?i stilul frumos ?i se par dintr-o data cu totul nes?rate... Ulti
mele cuvinte mai mult le morm?i, destul de confuz, ?i parca nici el însu?i nu p?re
a prea l?murit asupra celor ce voia sa spun?. De altfel, v?rul sau îl privi piezi?
?j.j spuse la revedere", iar dup? aceea fiecare intr? în camera; apoi trecu pe bal
con.
- Cît? întreba Joachim dup? o vreme, cu toate c? nu-l v?zuse pe Hans Castorp uitîndu-
se la termometru...
Iar Hans Castorp r?spunse pe un ton indiferent:
Nimic nou!
în adev?r, abia ie?it pe balcon, luase de pe toaleta dr?g?la?a achizi?ie din acea
diminea?a, anula prin scutur?ri verticale vechiul 37,6 care î?i terminase rolul ?i
, ca un bolnav experimentat, î?i reluase odihna, ?inînd în gura ?igara de sticla. Dar îm
potriva a?tept?rii ?i cu toate ca ?inuse termometrul sub limba mai mult de opt mi
nute, mercurul nu se ridicase peste vechile 37,6 grade - ceea ce, de altfel, însem
na febra, daca nu cumva o febr? mai mare chiar decît aceea pe care o avusese de di
minea??. Dup? dejun, coloana sclipitoare se ridica pîn? la 37,7, seara, cînd bolnavul
se sim?i obosit de emo?iile ?i nout??ile de peste zi, ramase la 37,5, iar a dou
a zi diminea?a indica doar 37, pentru ca spre ora prînzului s? ating? valoarea zil
ei precedente. In aceste împrejur?ri, urm? dejunul principal al zilei ?i, o data cu
sfîr?itul lui, se apropie ?i ora rendez-vous-ului.
Mai tîrziu, Hans Castorp î?i aminti c? la acest prînz, doamna Chauchat purta o jacheta
de un galben-auriu, cu nasturi mari ?i buzunarele tivite cu ?ireturi, o jachet?
noua sau, în orice caz, noua pentru Hans Castorp, iar atunci cînd intrase, cu întîrziere
a ei obi?nuit?, se oprise parc? o clipa pentru ca întreaga sufragerie sa i-o vad?.
Apoi, cum f?cea de cîte cinci ori în fiecare zi, se furi?ase spre masa ei ?i, a?ezînd
u-se cu mi?c?ri unduioase, începuse s? flec?reasc? ?i sa manînce, ?i tot ca i" fieca
re zi, dar cu o aten?ie deosebit?, Hans Castorp o v?zuse mi?cîndu-S1 capul în timp c
e vorbea ?i iar??i îi remarcase încovoierea grumazului 5' felul neglijent de a-?i ?i
ne spatele, iar cînd privise spre masa ru?i<0 bine", dindaratul lui Settembrini car
e st?tea la cap?tul mesei a?ezate între ei, în diagonal?, observase c?, în tot timpul
dejunului, doamP Chauchat nu se întorsese niciodat? spre sufragerie. Dar cînd desert
uls
MUNTELE VR?JIT
195
in? ?j cînd, din partea dreapta a sufrageriei, acolo unde era masa ilor de rînd, pen
dula mare, cu lan?uri, suna de doua ori, Hans Castorp sim?i profund emo?ionat de
un lucru neîn?eles, care totu?i se întîmpla - vreme ce pendula suna ora dou? o b?taie
, dou? batai ?i cînd atra-?toarea bolnava î?i întoarse încet capul ?i în parte bustul, ar
ncîndu-?i rivirea peste um?r ?i f??i? spre masa lui Hans Castorp, dar nu ca din "n
tîtnplare c?tre masa lui, ci fara nici un echivoc posibil direct spre el, cu un su
rîs fluturîndu-i pe buzele strînse ?i în ochii oblici, ca aceia ai lui pribislav, cu aer
ul ca parc? dore?te sa-i spun?: Ei, ce faci? E timpul. Vrei s? te duci?" (c?ci at
unci cînd ochii î?i vorbesc, se tutuiesc, chiar dac? buzele n-au spus vreodat? nici
m?car dumneata") - incidentul acesta îl tulbur? ?i îl înfrico?a pîna în adîncul sufletului
Hans Castorp, atît de tare încît abia se mai încrezu în sim?urile lui, ?i astfel o privi
pe doamna Chauchat în fa?a mai întîi pentru ca apoi, ridicîndu-?i ochii peste fruntea ?i
p?rul ei, sa-i lase sa pluteasc? în gol. ?tia oare c? el avea consulta?ia fixata
la ora doua? îl privise doar cu atîta în?eles ?i cu toate acestea era de necrezut, întru
cît ar fi putut s? ?tie deopotriv? de bine c? numai cu o clip? înainte se întrebase da
ca n-ar fi fost mai potrivit s?-i comunice consilierului aulic, prin Joachim, ca
r?ceala se ameliora, astfel c? g?sea consulta?ia de prisos: un gînd al c?rui avanta
j se spulber? dintr-o data în fa?a acestui surîs întreb?tor, pentru a lua înf??i?area cel
ui mai resping?tor plictis. C?ci în secunda urm?toare, Joachim puse pe mas? ?ervet
ul r?sucit ?i f?cu semn din sprîncene lui Hans Castorp, apoi se înclin? în fa?a vecini
lor ?i para?i sufrageria iar Hans Castorp, împleticindu-se în sinea lui, dar cu pas
hot?rît ?i cu sentimentul ca aceast? privire ?i acest surîs îl învaluiau mereu, porni ?i
ie?i dup? varul sau.
De ieri diminea?a nu mai vorbiser? despre planul lor de a se duce
împreun? la consulta?ie ?i în acea clipa p??eau într-o t?cut? în?elegere.
°achim se gr?bea: ora convenita trecuse ?i consilierul aulic Behrens
P nea pre? pe punctualitate. Parcurser? coridorul de la parter trecînd
Pnn fa?a administra?iei ?i coborîra scara acoperita în întregime cu
«oleum ceruit, care ducea la subsol. Joachim b?tu la u?a aflata chiar în
sc?rii ?i pe care o placa de por?elan arata ca acolo se g?se?te sala de
c°nsulta?ii.
- Intr?! striga Behrens apasînd tare pe prima silaba. St?tea în halat, yiocul camere
i, ?inînd în mîna dreapta stetoscopul negru cu care se
b?tea
Peste coapsa.
196
THOMAS MANN
Tempo, tempo, spuse el întorcîndu-?i spre pendula ochii lacnmOs, Un poco piu presto,
signori! Nu sîntem numai la dispozi?ia durnnea voastr?. Doctorul Krokowski st?tea
la biroul dublu, în fa?a ferestrei palid, în halatul de lustrin negru, cu coatele p
e masa, cu o mîna pe con-dei iar cu cealalt? trecuta prin barba, avînd în fa?a un tean
c de hîrtn, fara îndoiala dosarul bolnavului, ?i se uita la cei doi sosi?i, cu expre
sia vagd a cuiva care nu e acolo decît ca asistent.
Hai, da-mi statul de serviciu, spuse consilierul aulic ca r?spuns la scuzele lui
Joachim, ?i-i apuca foaia de temperatura ca sa-?i arunce ochii pe ea, în vreme ce
pacientul se gr?bea sa se dezbrace pîna la brîu, atîrnîn-du-?i hainele în cuierul de lînga
u?a. Lui Hans Castorp nimeni nu-i d?du nici o aten?ie. Ramase un moment în picioar
e, privindu-i pe tustrei, apoi se a?eza într-un mic fotoliu de moda veche ale c?ru
i bra?e erau împodobite cu ciucuri, lînga o m?su?a pe care se afla o cana cu apa. Dul
apuri pline cu volume de medicina cu cotoare groase ?i dosare acopereau pere?ii.
încolo, ca mobilier nu mai era decît un ?ezlong cu sp?tarul mobil, acoperit cu o mu
?ama alba ?i pe a c?rui perna era întinsa o coala mare de hîrtie alba.
Virgula ?apte, virgula nou?, virgula opt, spuse Behrens r?sfoind foile saptamînale
pe care Joachim î?i trecuse cu precizie temperaturile luate de cinci ori pe zi. O
ricum, tot mai e?ti înc? destul de bal?at, draga Ziemssen, ?i este evident ca de cîn
d te-am v?zut ultima oara, deun?zi, nu te-ai mai înzdravenit. ( Deun?zi" fusese exac
t cu patru saptamîni în urma.) Tot otr?vit, tot otr?vit, zise el. Ei, a?a ceva nu tr
ece de azi pe mîine, noi cei de-aici nu facem vr?ji.
Joachim aproba din cap, msa umerii goi i se înfiorar?, de?i ar fi putut sa se obi?
nuiasc?, doar nu venise aici de ieri.
Cum st?m cu în?ep?turile în hilul drept care erau mereu acute? Mai bine? Vai, vino a
ici! Vom înceTca sa cioc?nim mai temeinic. ?i auscul-?a?ia începu.
Consilierul aulic Behrens, înfipt pe picioarele-i cr?c?nate, cu trupul l?sat pe sp
ate ?i cu stetoscopul la subsuoara, începu sa bata în partea de sus a um?rului drept
al lui Joachim cu puternicul sau deget mijlociu de la mîna dreapta, ca ?i cum ar
fi mînuit un ciocan, printr-o mi?care speciala a încheieturii mîinii ?i apasînd cu mîna st
ng?. Apoi coborî sU omoplat ?i ciocani lateral la mijlocul ?i în partea inferioara a
spatel1"1 dup? care Joachim, cunoscînd bine procedeul, ridica bra?ul ca sa se las
e cioc?nit la subsuoara. Totul se repeta ?i în partea stînga, iar apoi con silierul
aulic porunci stînga-mprejur" pentru a-i ciocani ?i aseul
MUNTELE VR?JIT
197
ptul. Cioc?ni chiar de sub gît, lînga clavicula, ?i mai ciocani în partea oerioarâ ?i in
ferioara a pieptului, întîi la dreapta ?i apoi la stînga. nupâ ce cioc?ni suficient, apa
s? stetoscopul pe pieptul ?i pe spatele lui ? achim ?i, cu urechea lipita de apa
rat, asculta toate regiunile unde iocanise mai înainte. Joachim trebuia, în acela?i
timp, ba sa respire, ba sa tu?easc?, ceea ce p?rea ca-l obose?te foarte tare, c?
ci î?i pierduse r?suflarea, iar ochii îi l?crimau. Cît despre consilierul aulic Behren
s, spunea cu glas tare, cu cuvinte scurte ?i sigure, tot ce auzea în?untru, asiste
ntului care st?tea la birou o spunea în a?a fel încît Hans Castorp nu se putu opri sa
nu se gîndeasca la scena de la croitor, atunci cînd domnul spilcuit ia masurile pent
ru un costum ?i pune centimetrul dup? o rînduiala tradi?ionala ici ?i colo în jurul
trupului ?i al membrelor clientului, dictînd ucenicului care sta la masa ?i scrie c
ifrele astfel ob?inute. Scurt", scurtat", dicta consilierul aulic Behrens. Vezicula
r", spuse el ?i iar??i repeta: vezicular" (dup? cît se p?rea, acesta este un semn b
un), aspru" mai spuse ?i f?cu o strîmbatura. Foarte aspru." Zgomot." ?i doctorul Krok
owski transcria totul, ca ucenicul cifrele croitorului.
Cu capul plecat într-o parte. Hans Castorp privea cele ce se petreceau în fa?a lui, a
dîncit într-o contemplare meditativa a torsului lui Joachim, ale c?rui coaste, cînd re
spira (slava Domnului mai avea înc? toate coastele) se ridicau sub pielea întinsa ?i
se reliefau deasupra stomacului scobit - acest tors zvelt, de un oache?-galbui,
cu parul negru pe stern ?i bra?ele altminteri robuste, dintre care unul avea la în
cheietura mîinii o br??ara de aur. Acestea sînt bra?e de gimnast, î?i spuse Hans Casto
rp; lui Joachim i-au pl?cut întotdeauna exerci?iile de gimnastica, pe cînd eu n-am f
?cut caz de ele niciodat?, îns? la el ?i aceasta pasiune izvor??te tot din gustul
pentru militarie. A fost mereu preocupat de trupul s?u, mai mult decît mine sau ce
l pu?in în alt fel; deoarece eu am °st mereu un civil preocupat mai mult sa fac bai
calde, sa manînc bine sâ beau bine, în vreme ce el î?i dezvolta ?i î?i desavîr?ea for?a fiz
ca. ?>! iat? ca trupul lui a trecut pe primul plan într-un mod cu totul diferit, a
evenit independent ?i a c?p?tat importan?a datorita bolii. Un trup into-?i care
nu se las? dezintoxicat ca sa redevin? zdrav?n, cu toata rin?a ce~o are bietul
Joachim de a ajunge soldat, jos, devale. Este tur-intr-o forma perfecta, ca un a
dev?rat Apolo din Belvedere, în afara Par. Pe din?untru îns?, este bolnav, iar pe di
nafar? arde de febra din ma b°lii; c?ci boala îl face pe om mai trupesc, îl aserve?te
?i mai rupului. ?i pe cînd prin minte îi treceau toate acestea, deodat? se c°sa ?i aru
nca o privire iute, întreb?toare de la torsul gol al lui
198
THOMAS MANN
Joachim spre ochii lui, spre ochii lui mari, negri ?i blînzi pe care chinuita ?i t
u?ea îi f?ceau sa l?crimeze, iar acum, în timpul exarnenulm medical, se uitau cu o e
xpresie trista ce plutea în gol, trecînd pe deasupra celui ce-l privea.
între timp îns?, consilierul aulic Behrens terminase.
Ei, e bine, Ziemssen, spuse el. Totul este în regula, în m?sura posibilului. Data vii
toare (adic? de azi în patru saptamîni) o sa fie peste tot, desigur, pu?in mai bine.
..
Cît crede?i ca mai poate dura, domnule consilier aulic?
Ei, poftim, iar??i e?ti gr?bit? în orice caz, n-ai putea s-o sco?i la cap?t cu rec
ru?ii dumitale în starea în care te afli! Mai ai nevoie de înc? o jum?tate de ani?or,
cum ?i-am spus ?i deun?zi iar daca î?i face pl?cere, calculeaza-l începînd de deun?zi,
dar considera-l ca pe un minimum. La urma urmei, nu e prea rau aici, a?a ca ar t
rebui sa fii ceva mai politicos. Aici, nu e?ti nici la ocna ?i nici într-o... mina
siberiana! Sau vrei sa spui ca sanatoriul nostru are oarecare asem?n?ri cu locu
ri de-astea? Merge bine, Ziemssen! ?terge-o! Urm?torul, daca mai are cineva poft
a! striga el privind undeva, în aer. ?i întinzînd bra?ul, d?du stetoscopul doctorului
Krokowski care se ridica ?i-l lua ca sa-i fac? ?i el lui Joachim un mic control
de asistent.
Hans Castorp sari în picioare ?i se gr?bi sa se dezbrace, cu privirea ag??ata de f
?ptura consilierului aulic care, cu picioarele cr?c?nate ?i gura c?scata, p?rea
dus pe gînduri. Se gr?bi prea tare, nu reu?i sa-?i scoat? imediat c?ma?a cu pic??e
le ?i o trase peste cap. Apoi încremeni în picioare, alb, blond ?i sub?ire, în fa?a co
nsilierului aulic Behrens - o înf??i?are de civil pe lîngâ Joachim Ziemssen.
Dar consilierul aulic era înc? dus pe gînduri ?i-l las? sa stea în picioare. Doctorul
Krokowski se a?ezase din nou, iar Joachim începu sa se îmbrace, cînd Behrens se hot?rî, în
sfîr?it, sa ia nota de prezen?a celui care mai avea pofta".
Ei, a?a-i, e rîndul dumitale! spuse el, ?i cu mîna sa enorma ii apuca de cot pe Han
s Ca?torp, îl trase în fa?a lui ?i-l studie p?trunz?tor Nu-i privi chipul, a?a cum t
e ui?i de obicei la un om, ci numai trupul; i' învîrti a?a cum învîr?i un corp ?i-i cerc
eta mai ales spinarea. Hm. zise el Haide, o sa vedem imediat de ce e?ti în stare.
?i, ca adineauri, începu sa cioc?neasc?.
Ciocani în acelea?i locuri ca ?i la Joachim ?i reveni de mai multe or în diferite lo
curi. O bucata de timp ciocani în mod alternativ, sus. HnS clavicul? ?i pu?in mai
jos, pentru a compara.
MUNTELE VR?JIT
199
_ Auzi? întreba el întorcîndu-se c?tre doctorul Krokowski...
Iar doctorul Krokowski, de la masa lui de scris, aflata la cinci pa?i ,ep?rtare,
confirma printr-o mi?care a capului ca auzea: las? cu gravitate b?rbia în piept, în
a?a fel încît î?i apas? barba ale c?rei vîrfuri se îndoiau în sus.
- Respira adînc! Tu?e?te! porunci consilierul aulic care, acum, î?i reluase stetosco
pul, iar Hans Castorp se str?dui sa fac? întocmai, mai bine de opt sau zece minute
, în timp ce consilierul aulic îl asculta. Acesta nu rosti mei un cuvînt ?i nu f?cu de
cît sa apese stetoscopul ici ?i colo, ascultînd, revenind de mai multe ori, în special
în anumite locuri, unde chiar adineauri se oprise de cîteva ori pentru a ciocani cu
insisten?a. Apoi î?i puse instrumentul sub bra? ?i, cu mîmile la spate, ramase cu oc
hii în pamînt, privind între el ?i Hans Castorp.
- Da, Castorp, îi zise ?i era pentru prima data ca, fara înconjur, îi spunea tînarului p
e numele de familie - lucrul se desf??oar? praeter-propter, întocmai cum am b?nui
t din prima clipa. Am fost mereu cu ochii pe dumneata, Castorp, acum pot sa ?i-o
spun chiar din capul locului, cînd am avut cinstea nemeritata sa te cunosc ?i am
presupus cu destula certitudine ca, în fond, e?ti unul de-ai no?tri ?i vei sfîr?i pri
n a-?i da seama ca atî?ia al?ii care au venit aici pentru desf?tarea lor, au privi
t în jur strîmbînd dm nas, dar într-o zi au descoperit ca ar face bine -?i nu numai ca ar
face bine", te rog sa ma în?elegi cum se cuvine sa ramîn? aici, în aceasta sta?iune d
e munte, cu mai mult folos ?i dincolo de orice curiozitate gratuita.
Hans Castorp p?lise, iar Joachim se opri brusc sa asculte.
- Ai aici un var atît de dr?gu? ?i de simpatic, continua consilierul aulic facînd un
semn spre Joachim ?i leganîndu-se cînd în vîrful picioarelor, cînd pe calcîie un var c
, n?d?jduiesc, va putea în curînd sa spun? ca a fost bolnav îns? chiar daca va ajunge
acolo, domnul v?rul dumitale de sînge, asta nu înseamn? ca n-a fost bolnav, iar aces
t
apt arunca a priori, cum spune filozoful, o lumina ?i asupra dumitale, dragul me
u Castorp...
- Dar, domnule consilier aulic, el nu-mi este var decît prin alian?a. ~ Haide, hai
de, n-o sa vrei acum sa-?i renegi votre cousm. Prin alian?a,
Sau nu' Hi ramîne totu?i ruda. ?i din partea cui?
- Dup? mama, domnule consilier. Este fiul unei cumna... "~ ?i doamna mama dumita
le e s?n?toasa?
- Nu, e moarta. A decedat pe cînd eTam înc? mic. ~ Ah, de ce?
200
THOMAS MANN
De o embolie, domnule consilier aulic.
Embolie? Bine, de-atunci e mult. Dar domnul tat?l dumitale?
A murit de pneumonie, zise Hans Castorp, iar bunicul meu, la fe] adaug? el.
Ah, ?i el la fel? A?adar, ace?tia ?i-s ascenden?ii! Cît despre dumneata, desigur ca
totdeauna ai fost pu?in anemic, nu-i a?a? Dar nu-j a?a ca atî? munca fizica cît ?i
munca intelectuala te obosesc repede, a?a-i1) Da? ?i ai adesea palpita?ii? Numai
de cîtva timp? Bine, ?i în afara de toate astea, ai fire?te o înclina?ie pronun?ata p
entru înfundarea cailor respiratorii. ?tii ca odinioar? ai mai fost bolnav?
-Eu?
Da, te am în vedere pe dumneata personal, cel la care ma uit. Auzi diferen?a? ?i c
onsilierul aulic ciocani pe rînd în partea superioara stînga a pieptului ?i pu?in mai
jos.
Sunetul este un pic mai surd aici decît dincolo, zise Hans Castorp.
Foarte bine. Ar trebui sa devii specialist. Deci, exista o jena respiratorie, iar
jenele respiratorii sînt efectul regiunilor bolnave, în care procesul de sclerozare
s-a ?i terminat sau, daca vrei, al regiunilor care s-au ?i cicatrizat. E?ti un v
echi bolnav, Castorp, dar nu vreau sa învinov??esc pe nimeni ca habar n-ai avut. P
robabil ca pentru domnii no?tri colegi de la ?es diagnosticul este mai dificil în
cazul dumitale. Nu vreau sa spun nici m?car ca am auzul mai fin decît ei, cu toate
ca experien?a ?i specializarea înseamn? foarte mult. Aerul îns? este acela care ne a
juta sa auzim, în?elegi, acest aer rarefiat ?i uscat al în?l?imilor.
Fire?te, evident, zise Hans Castorp.
Bine, Castorp. ?i acum, b?iatul meu, asculta-ma cu aten?ie, o sa-?i spun cîteva cu
vinte care valoreaz? greutatea lor în aur. Daca, în cazul dumitale, n-ar fi decît aces
te jene respiratorii ?i aceste calcifieri curioase, te-a? las? sa pleci la larii
?i pena?ii dumitale ?i nu mi-a? mai bate capul nici o clipa cu dumneata, ma auz
i? Dar, fiindc? lucrurile stau altfel ?i t°( e?ti la noi, nu trebuie sa te mai obo
se?ti pornind la drum. Dup? cîtva timp, tot ar trebui sa te întorci.
Hans Castorp sim?i iar??i cum sîngele îi n?v?le?te în inima care 1se zb?tea în piept în vr
eme ce Joachim încremenise pe loc, cu ochii in pamînt ?i cu mîinile la spate.
C?ci în afara de aceste jene respiratorii, mai spuse consilierul aulic-avem în parte
a superioara ?i un punct incipient care a ?i început sa ait>a zgomotul lui, întrucît p
rovine dintr-o afec?iune proasp?ta deocamdat? nu vreau sa vorbesc despre un foca
r de infec?ie, de?i exista, cu certiW
MUNTELE VR?JIT
201
un punct umed, iar daca vei continua, devale, sa tr?ie?ti la fel ca si , , aCUm,
eu, dragul meu, î?i spun ca-mi declin orice r?spundere, c?ci . o buna zi toat
a bucata de plamîn se va duce dracului.
Hans Castorp st?tea în picioare, fara nici o tres?rire, doar col?ul gurii
-' zvîcnea în mod ciudat, iar printre coaste i se vedeau limpede b?t?ile im-
ji Se uita spre Joachim, ai c?rui ochi nu-i întîlni, apoi privi iar??i
hipul consilierului aulic, cu obrajii lui alba?trii. Cu ochii tot alba?tri ?i
l?crimo?i, ?i cu musta?a zbîrlita într-o singura parte.
_ ?i ca o confirmare obiectiva, continua Behrens, mai avem ?i temperatura dumital
e: 37,6 la ora zece diminea?a, ceea ce corespunde îndeaproape cu observa?iile acust
ice.
_ M? gîndeam, spuse Hans Castorp, ca aceasta febra se datoreste numai guturaiului.
-?i guturaiul? i-o întoarse consilierul aulic... De unde provine' Da-mi
voie, Castorp, sa-?i spun ceva ?i ?ine bine minte ceea ce auzi, c?ci, dup?
cîte ?tiu, dispui de suficiente circumvolu?iuni cerebrale. Prin urmare,
aerul pe care-l avem aici este bun împotriva bolii, lucru pe care-l ?tii,
nu-i a?a? ?i este perfect adev?rat. Dar tot acest aer este, în acela?i timp,
ma în?elegi, deopotriv? de prielnic ?i pentru a declan?a ?i gr?bi boala,
c?ci revolu?ioneaz? trupul, facîndu-l sa izbucneasc? din starea latenta în
care se afla, iar guturaiul dumitale este tocmai una din aceste izbucniri.
Nu ?tiu daca la ?es ai ?i avut febra, dar dup? p?rerea mea dumneata ai
început s? faci temperatura imediat ce ai sosit aici, chiar din prima zi.
- Da, este ceea ce cred în adev?r ?i eu, spuse Hans Castorp.
-Probabil c? imediat te-ai sim?it u?or ame?it, confirma consilierul
aulic. Acestea sînt otr?vurile solubile secretate de microbi; au un efect
ame?itor asupra sistemului nervos central, ma în?elegi, ?i abia atunci
obrajii capata o îmbujorare plina de veselie. Deocamdat?, Castorp, vei
mcepe prin a te baga în pat; vom vedea daca dup? cîteva saptamîni de
repaos la pat, te vei reface. Ce se va întîmpla dup? aceea, ramîne de
vazut. O sa-?i facem o frumoasa fotografie a interiorului ?i faptul acesta
s?-?i produc? desigur pl?cere, c?ci vei putea sa arunci o privire
m'âuntrul propriei dumitale fiin?e. Dar ?in tot atît de mult sa-?i spun
'mediat: un caz ca al dumitale nu se vindeca de la o zi la alta, reclamele
"e ?i vindec?rile miraculoase nu ne privesc pe noi. Am avut impresia,
lar ^e la început, ca e?ti un bolnav foarte ales, mult mai înzestrat pen-
a fi bolnav decît generalul asta de brigada de colo, care vrea s-o
arga ori de cîte ori termometrul îi arata cîteva zecimi în minus. Ca ?i
Pe Joc repaus n-ar fi un ordin tot atît de valabil ca ?i drep?i! Re-
202
THOMAS MANN
paosul este prima datorie a cet??eanului, iar ner?bdarea nu provoac decît rau, Cas
torp, încearc?, te rog, sa nu ma dezmin?i ?i sa nu m?e[ cunoa?terea mea despre oam
eni. ?i acum, înainte mar?, la depou cn dumneata!
Spunînd aceste cuvinte, consilierul aulic Behrens puse cap?t convorbirii ?i, ca un
om suprasolicitat de treburi, se a?eza la birou pentru a-?i rezolva coresponden?
a în pauza pîna la consulta?ia viitoare Doctorul Krokowski îns? se ridica de la locul
sau, se îndrepta spre Hans Castorp, arunca piezi? capul pe spate ?i cu un surîs jovi
al, care-i dezvelea din?ii g?lbui în barba, îi strînse din toata inima mîna dreapta.
V
Eterna supa ?i revela?ia fulger?toare
înainte de orice, povestitorul se simte dator sa m?rturiseasc? pro-pria-i mirare în
leg?tura cu un lucru care se va întîmpla aici, pentru ca nu cumva cititorul sa fie e
l însu?i din cale-afara de uimit de cele ce urmeaz?. De fapt, daca în vreme ce relat
area noastr? privind primele trei saptamîni ale ?ederii lui Hans Castorp la cei de
sus (dou?zeci ?i una de zile în miezul verii, la care, potrivit previziunilor ome
ne?ti, ar fi trebuit sa se limiteze aceasta ?edere), a?adar, daca în vreme ce rela
tarea noastr? a devorat spa?iu ?i timp ale c?ror întinderi corespund foarte bine a
?tept?rii noastre pe jum?tate m?rturisite - în schimb, pentru urm?toarele trei sapt
amîni ale vizitei sale în acest loc, nu ne-ar mai trebui decît tot atîtea cuvinte ?i cli
pe cîte pagini, file, ore ?i zile de lucru au cerut eie: de altfel ne dam seama di
ntr-o clipita ca aceste trei saptamîni se vor încheia iute, fiind ca ?i îngropate.
Am putea fi mira?i de acest fapt; ?i totu?i el este în ordinea lucrurilor ?i r?spu
nde legilor povestirii ?i ascult?rii ei. C?ci este în perfecta ordine ?i corespund
e exact acestor legi ca timpul sa ne para mai lung sau mai scurt, ?i ca numai în f
unc?ie de propria noastr? experien?a el se dilata sau se contracta exact cît ?i av
entura eroului povestirii noastre, surprins Qe destin într-un mod atît de nea?teptat
, adic? aventura tînarului Hans astorP; ?i c?, poate, este folositor, în prezen?a ac
estei minuni care este lrnpul, s?-l preg?tim pe cititor pentru înc? alte mult
e minuni ?i enomene, în afara acelora de pîna acum, pe care le va întîlni în tovar??a no
str?. Deocamdat? este suficient ca fiecare sa-?i aduc? aminte cît e iute se scurge
chiar un lung" ?ir de zile atunci cînd, bolnav fiind, le reci în pat: este mereu ace
ea?i zi care se repeta fara încetare; dar cum e> ln fond, mereu aceea?i, nu pre
a ar fi corect sa vorbim de Peti?ie"; mai precis ar fi daca am vorbi despre
o identitate adic? de
204
THOMAS MANN
î I i
un acum încremenit sau despre eternitate. La prînz, ?i se aduce suna a?a cum ?i-a fo
st adusa ?i ieri, ?i a?a cum î?i va fi adusa ?i miine. Dar jn aceea?i clipa te adi
e un fel de boare nu ?tii nici cum, nici de unde; cac în vreme ce vezi ca ?i se ad
uce supa, formele timpului se destram?, iar ceea ce ?i se dezv?luie ca adev?rat?
forma a existen?ei este un piezent încremenit în care ?i se aduce eterna supa. Dar
ar fi paradoxal sa vorbe?ti despre plictis în leg?tura cu eternitatea; iar noi vre
m sa evitam, paradoxurile, mai ales în tov?r??ia eroului nostru.
A?adar, Hans Castorp st?tea în pat de sîmbata dupa-amiaza deoarece astfel hotarîse con
silierul aulic Behrens, suprema autoritate în aceasta lume în care sîntem închi?i. St?te
a acolo, întins, cu monograma lui pe buzunarul c?m??ii de noapte, cu mîinile sub cap
, în patul curat ?i alb, patul în care murise americanca ?i, fara îndoiala, atîtea alte
fiin?e, ?i privea în tavanul camerei, cu ochii lui naivi, al c?ror albastru era înce
?o?at de guturai, gîndindu-se la ciud??enia situa?iei. De altfel, nu putem admite
ca fara acest guturai ochii Iui ar fi avut o privire limpede ?i fara echivoc, c?
ci structura sa l?untrica, oricît de simpla ar fi fost, nu era în adev?r deloc simpl
a, ci din contra, foarte întunecata, încîlcita, pe jum?tate sincera ?i prada îndoielii.
Uneori din str?fundurile fiin?ei lui se înal?? un rîs nebun ?i biruitor, care îi zgudu
ia pieptul, domolindu-i inima, iar o bucurie ?i o speran?a necunoscute îl chinuiau
îngrozitor; alteori p?lea de spaima ?i de nelini?te, în vreme ce inima repeta parca
loviturile con?tiin?ei, batîndu-i lipita de coaste, într-o caden?a accelerata.
în prima zi, Joachim îl las? în pace ?i ocoli orice explica?ie. Grijuliu sa-l menajeze
, intra de cîteva ori în camera bolnavului, f?cu un semn cu capul, întrebînd de forma da
ca nu-i lipsea nimic. De altfel, îi era cu atît mai u?or sa-l în?eleag? pe Hans Castor
p ?i sa-i respecte teama ce-o avea de orice explica?ie, cu cît împ?rt??ea aceasta te
ama, iar în mintea lui se socotea chiar într-o situa?ie ?i mai chinuitoare decît varul
sau. Dar duminica, înainte de amiaza, întorcîndu-se de la plimbarea de diminea?a, pe
care trebuise s-o fac? singur, ca înainte vreme, nu mai amîna convorbirea directa ?i
inevitabila cu varul sau. Ramase în picioare lînga pat ?i spuse oftînd:
A?adar nu-i nimic de f?cut ?i trebuie sa luam anumite hotarîri. Te a?teapt? cei de
-acasa.
Nu înc?, r?spunse Hans Castorp.
Nu chiar azi, îns? zilele acestea, miercuri sau joi.
MUNTELE VR?JIT
205
is
A?, zise Hans Castorp, nu ma a?teapt? cîtu?i de pu?in, ?i nu atît de adic? într-o zi
fixa. Au altceva de f?cut decît sa ma a?tepte pe ? e ?i sa numere zilele pîna la întoa
rcerea mea. Cînd sosesc, sînt bine-nit ?i unchiul Tienappel spune: Te-ai întors!" iar u
nchiul James ma - treab?: Ei, a fost frumos?" Daca vad ca n-am sosit, trebuie sa
treac? uit? vreme înainte ca faptul acesta sa-i surprind?, po?i sa fii sigur. Bineîn
?eles ca, la urma urmelor, vor trebui sa fie în?tiin?a?i...
_ î?i dai seama, zise Joachim oftînd, cît de nepl?cuta este situa?ia asta pentru mine!
Acum, ce-o sa se mai întîmple? Fire?te ca ma simt oarecum r?spunz?tor. Vii aici sa-
mi faci o vizita, te introduc în sanatoriu ?i iata-te, deodat?, ?intuit la pat ?i n
imeni nu ?tie cînd vei putea pleca pentru a-?i ocupa serviciul. Trebuie sa în?elegi
ca mi-e penibil în cel mai înalt grad.
- Iarta-ma! spuse Hans Castorp fara sa-?i ia mîimle de sub cap. La ce bun sa-?i fa
ci atîtea gînduri? E absurd. Am venit oare aici ca sa-?i fac ?ie o vizita? In parte
am venit ?i cu inten?ia asta; dar, în primul rînd, ca sa m? odihnesc, potrivit sfatu
lui dat de Heidekind. ?i iat?, acum s-a dovedit pur ?i simplu ca aveam mai multa
nevoie de repaus decît ?i-a închipuit el sau decît ne gîndi?em noi to?i. De altfel, nu
sînt primul care a crezut c? face aici doar o scurta vizita de polite?e ?i a c?rui
?edere a luat o cu totul alta întors?tura. E destul sa te gînde?ti cum al doilea fi
u al lui Tous-le-deux a fost atins înc? mult mai grav ?i nici nu ?tim daca mai tr?
ie?te, c?ci se prea poate sa-l fi coborît în timpul vreunui dejun. Este o surpriza p
entru mine sa aflu ca sînt cam bolnav ?i trebuie sa ma obi?nuiesc mai întîi cu ideea c
a acum ma aflu aici ca pacient, pentru tratament, a?adar, ca sînt într-adevar unul d
intre ai vo?tri, în loc sa fiu, cum aveam impresia pîna acum, doar un oaspete. ?i ap
oi, pe de alta Parte, trebuie sa-?i m?rturisesc ca faptul acesta nu ma surprinde
deloc, deoarece niciodat? nu m-am sim?it propriu-zis viguros ?i nu uit cît de une
ri mi-au murit p?rin?ii astfel ca nici nu aveam de la cine mo?teni o s?n?tate ex
cep?ionala! Ca ai o mica leziune - nu-i a?a? - chiar daca este, a sPunem, vindec
ata acum, e o chestiune asupra c?reia nu ne facem uzn, ?i se prea poate ca famil
ia noastr? sa aib? asemenea dispozi?ii ?i, e altfel, Behrens a ?i f?cut o remarc
? în sensul acesta. Oricum ar fi, ata-mâ de ieri în situa?ia de-a ma întreba care-mi erju
dispozi?iile personale fa?a de tot, în?elegi, adic? fa?a de via?a ?i exigen?ele ei
. Am avut deauna o fire serioasa ?i o anumita antipatie pentru aspectele vigu-as
e ?i zgomotoase ale vie?ii - nu am vorbit noi, de curînd, despre asta,
206
THOMAS MANN
?i tu ?tii ca am fost ispitit uneori sa ma fac preot, fiindca-mi p)a lucrurile t
riste ?i în?l??toare - iar o stofa neagra, în?elegi tu, cu o cruCe de argint deasupr
a sau un R.I.P... Requiescat in pace... reprezint? pentru mine ceva mult mai fru
mos ?i infinit mai drag decît un Mul?i ani tr?iasc?!" cu zgomotoasa lui veselie. To
tul trebuie sa provin? din faptul ca eu însumi am o leziune si din na?tere chiar a
m avut predispozi?ii pentru aceasta boala - care a izbucnit acum. Dar daca lucru
rile stau într-adevar, astfel, pot sa vorbesc despre noroc, întrucît este un noroc fap
tul ca am venit aici ?i m-am l?sat consultat; în privin?a asta n-ai nevoie sa-?i f
aci nici cel mai mic repro?. C?ci doar ai auzit tu singur ca, daca a? mai fi con
tinuat cîtva timp sa duc via?a asta acolo, la ?es, s-ar fi putut ca toata bucata d
e plamîn sa se duca dracului.
- Asta nu se poate ?ti! zise Joachim. lata ceva care într-adevar nu se poate ?ti.
Doar ca ai avut odinioar? cîteva locuri bolnave de care nimeni nu s-a ocupat, dar
care s-au lecuit cu desavîr?ire de la sine, astfel ca azi nu mai ai decît o oarecare
 greutate la respira?ie. Ceea ce desigur ca s-ar fi petrecut ?i cu punctul umed
pe care se poate sa-l ai acum, daca nu ai fi urcat din întîmplare pîna aici, la mine n
u, nu se poate ?ti!
- Nu, nu se poate ?ti absolut nimic, r?spunse Hans Castorp. ?i de aceea nu avem
dreptul sa punem alternativa cea mai rea, de pilda în ceea ce prive?te durata conv
alescen?ei mele. Afirmi ca nimeni nu poate ?ti cînd voi fi în stare sa plec de aici
?i sa încep lucrul la ?antierul naval, îns? faci aceasta afirma?ie într-un sens pesimi
st ?i g?sesc ca te gr?be?ti prea tare, tocmai pentru ca nu se poate ?ti. Behrens
n-a fixat nici un termen, este un om în?elept ?i nu face pe profetul. De altfel, n
u mi s-a f?cut înc? nici radioscopia ?i nici radiografia, singurele care vor îng?dui
o concluzie obiectiva, ?i cine ?tie daca se va constata ceva într-adevar serios s
au daca pîna atunci nu-mi va trece febra ?i va voi putea spune adio. Cred ca este
mai bine sa nu ne dam prea multa importan?a ?i sa nu ne apucam sa istorisim celo
r de acas?, chiar de la început, asemenea pove?ti de groaza. Va fi suficient sa le
scriem cît mai curînd - de altfel le voi scrie chiar eu, cu mîna mea, saltîndu-ma pu?in
pe perna - ca am r?cit, ca stau în pat cu pu?ina febra ?i ca, deocamdat?, nu sînt în
stare sa c?l?toresc. Dup? aceea, vom vedea.
- Bine, am în?eles, e tot ce putem face pîna una-alta. Cît pentru rest> mai putem a?te
pta.
- Pentru rest?
MUNTELE VR?JIT
207
-Pai, gînde?te-te ?i tu! Doar cu geamantanul tau pentru clasa întîi g cu cele necesar
e numai pentru trei saptamîni. Ai nevoie de , de rufe, de înc?l??minte. în sfîr?it, treb
uie sa ?i se trimit? ?i bani.
lbituri,
-Dac?, spuse Hans Castorp, numai daca voi avea nevoie de toate
astea.
_ Bine, s? mai a?teptam. Insa n-ar trebui... nu, zise Joachim ?i
începu, v?dit tulburat, sa se plimbe prin camera, nu, n-ar trebui sa ne facem nici
o iluzie. E prea multa vreme de cînd ma aflu aici ?i ?tiu la ce mâ pot a?tepta. Cînd
Behrens spune ca un loc e aspru ?i ca aproape ca aude un zgomot... Dar, bineîn?ele
s, putem a?tepta!
Deocamdat? se mul?umir? cu atît pentru ziua respectiva, iar programul - cînd era vorb
a de divertismente fie saptamînale, fie bilunare intra în drepturile sale. Chiar în si
tua?ia lui de acum Hans Castorp lua parte la tot ce se petrecea, daca nu bucurîndu
-se direct, cel pu?in prin relat?rile pe care i le f?cea Joachim cînd, vizitîndu-l,
se a?eza pentru un sfert de or? pe marginea patului.
Tava de ceai pe care i se servise micul dejun duminica diminea?a era împodobit? cu
un mic vâs de flori ?i nu uitaser? sa-i trimit? cîteva pr?jituri din cele servite ?
i în sufragerie. Mai tîrziu, gr?dina ?i terasa se însufle?ir? cu tralala ?i cu fornaie
lile clarinetului, în cadrul concertului bilunar, iar Joachim ramase al?turi de va
rul sau: urm?ri stînd pe balcon, în vreme ce Hans Castorp ciulea urechile cu capul p
lecat într-o parte ?i cu privirea pierduta într-o fervoare dubioasa pe valurile de a
rmonie care se îmbulzeau de afara, nu fara a se gîndi cu o interioara ridicare din u
meri la discursurile lui Settembrini asupra caracterului suspect politic al muzic
ii".
De altfel, cum am mai spus, îl punea pe Joachim sa-i relateze evenimentele ?i preg?
tirile din aceste zile, îl întreba dac? duminica fusese onorat? cu toalete elegante,
neglijeuri de dantel? sau ceva asem?n?tor (numai c? pentru neglijeuri de dantel?
fusese prea rece), daca dupa-masa se facusera plimb?ri cu tr?sura (?i, în adev?r,
Clubul jum?t??ilor de P amîni" î?i mase zborul in corpore spre Clavadell); iar luni
dupa-masa, Joachim veni sa-l vad? înaintea curei de odihna, îi ceru sa-i fac? o e de
seama asupra conferin?ei doctorului Krokowski. Joachim se a destul de pu?in vor
b?re? ?i deloc dispus sa fac? rezumatul con-W?ei - de altfel nu vorbise decît foar
te pu?in ?i despre cea precedenta. * Hans Castorp st?rui sa afle am?nunte:
208
THOMAS MANN
Zac aici ?i achit tariful întreg, spuse el. Vreau ?i eu s? aflu nut-din ceea ce se
întîmpla.
î?i reaminti de acea luni, în urma cu doua sapt?mîni, cînd se apucas de unul singur sa p
lece la plimbarea care-i f?cuse atît de rau, ?j.s-exprima limpede presupunerea c?
este posibil ca excursia sa fi fos. cauza ce-i declan?ase revolu?ia în trup ?i gr?
bise izbucnirea bolii.
Dar cum mai vorbesc oamenii de aici, exclam? el, oamenii din popor cu cîta solemn
itate ?i demnitate: sun? aproape ca o poezie! Ramîi cu bine ?i-?i mul?umesc!" repet
? el imitînd accentul t?ietorului de lemne. A?a am auzit în p?dure ?i n-o sa uit toa
t? via?a. Asemenea întîmplari se asociaz? cu alte impresii ?i amintiri, ?tii ?i tu,
?i-?i ramîn în auz pîn? l? sfîr?itul zilelor t?ie. ?i Krokowski a vorbit iar??i despre iu
bire"? întreb? apoi ?i se strîmb? rostind acest cuvînt.
Bineîn?eles, îi r?spunse Joachim. Despre ce altceva ar fi putut vorbi? Acesta este
subiectul la care recurge totdeauna.
?i cam ce-a spus ast?zi?
Ei, nimic deosebit. Ai auzit tu însu?i, de altfel, cum vorbe?te.
Dar ce-a mai emis ca noutate?
Ca noutate, nimic deosebit. Azi a debitat chimie pur?, adaug? Joachim în sil?. E
vorba, în acest caz, de un fel de otr?vire, de autoin-toxica?ia organismului care,
cum spune doctorul Krokowski, ?i-ar avea originea în descompunerea unui element înc
? necunoscut, râspîndit în trup; i?r efectele acestei descompuneri exercit? o influen?
? ame?itoare asupra anumitor centri ai mâduvei spin?rii, exact a?a cum se întîmpla în ca
zul absorb?iei obi?nuite a otr?vurilor exotice, ca morfina sau cocaina.
?i atunci obrajii se îmbujoreaz?! spuse H?ns Castorp. Ia te uita, dar e cît se poate
de interesant. Cîte ?tie ?i omul asta! Parc? ar fi înghi?it ?tiin?a cu polonicul. M
ai a?teapt? pu?in ?i o s? vezi c? într-o bun? zi o s? sfîr?easca prin a descoperi ac
est element necunoscut, r?spîndit în tot trupul, ba o s? ?i fabrice otr?vurile solub
ile care produc acest efect ame?itor asupra centrului nervos, astfel c? va putea
îmb?ta oamenii dup? metoda lui. Poate c? odinioar? chiar se ajunsese aici. Auzind
toate acestea, ai puica crede c? este ceva adev?rat în pove?tile cu elixirele dra
gostei ?i alte n?zdr?v?nii de care sînt pline c?r?ile de legende... Ai s> plecat?
Da, zise Joachim, trebuie neap?rat sa mai stau pu?in culcat. De ieri, temperatu
ra mi se ridica. Chestia ast? a ta m-a cam lovit în moale' capului.
MUNTELE VR?JIT
209
Astfel trecur? duminica, lunea. Apoi seara ?i diminea?a urzir? a treia ?ederii l
ui Hans Castorp în depou", iar mar?ea trecu f?r? nimic
sebit. ?i totu?i era ziua sosirii lui; se împlineau trei saptamîni - cheiate de cînd s
e g?sea aici ?i se sim?i în sfîr?it obligat s? scrie o risoare acas?, ca s?-?i infor
meze unchii de starea lui actuala, cel pu?in ? linii mari. Cu perna în spate, le s
crise pe hîrtia cu antet a stabilimentului, c? plecarea, în pofida proiectelor lui, t
rebuia amînata. Le mai scrise c? st?tea în pat, avînd o gripa cu febr?, pe care consil
ierul aulic Behrens, con?tiincios pîn? la exces cum era îndeob?te, nu voia s-o trate
ze cu u?urin??, deoarece o punea în leg?tur? cu constitu?ia generala a bolnavului.
în adev?r, chiar de la prima lor întîlnire, medicul-?ef îl s?sise foarte anemic, astfel
c?, la urma urmelor, concediul pe care Hans Castorp ?i-l rezervase a fost socot
it insuficient de c?tre acest medic cu înalt? competen??. Pe curînd am?nunte mai amp
le. lata un lucru bun, gîndi Hans Castorp. Nu e nici un cuvînt de prisos ?i totu?i, s
crisoarea aceasta m? va face s? cî?tig pu?in timp." Apoi plicul fu încredin?at omului
de serviciu de la etaj care, evitînd întîrzierea cutiilor pentru scrisori, plec? imed
iat sâ-l pun? l? primul tren.
Dup? aceasta, aventurierul nostru, cu cugetul împ?cat, socotind c? lucrurile ?u fo
st aranjate ?i ca numai tu?ea ?i temperatura pricinuita de guturai îl f?ceau s? su
fere, se apuc? sa tr?iasc? de pe o zi pe alta, aceasta zi spart? în atîtea buc??ele
?i care, în monotonia ei permanent?, nu se scurgea nici mai iute, nici mai încet, c?
ci era mereu aceea?i. De diminea??, dup? ce b?tea foarte tare în u??, intra bâie?ul,
un tip musculos, pe nume Turnherr, cu mînecile c?m??ii suflecate pe bra?ele vînoase,
care vorbea din gît cu oarecare dificultate ?i, numindu-l pe Hans Castorp, ca pe
to?i ceilal?i bolnavi, cu num?rul camerei, îl frec?iona cu alcool. Abia P'eca, ?i
Joachim ap?rea gata îmbr?cat ca sâ-i spun? bun? diminea?a, î?i ?ntreba v?rul ce temper
atur? a avut la ora ?apte ?i apoi i-o comunica pe a sa. Pe cînd el lua masa jos, H
ans Castorp, cu perna în spate, f?cea la fel, cu pofta de mîncare provocat? de o sch
imbare de regim - prea pu?in s 'ngherit de n?v?lirea medicilor foarte ocupa?i, c
are, la aceasta or?. Pravisera de parcurs sufrageria, iar acum str?b?teau la iu?
eala camerele
omavii la pat ?i cu muribunzi. Cu gura plin? de dulcea??, declara ca orrnit bine
?i pe deasupra marginii ce?tii se uita la consilierul aulic
' cu pumnii ap?sa?i pe masa din mijloc, arunca o privire gr?bit? pe aia de tempe
ratur?, iar dup? aceea H?ns Castorp r?spundea cu voce
ganatâ ?i indiferent? la bun? ziua celor ce ie?eau. Aprindea apoi o
no
THOMAS MANN
?igara ?i abia sesiza ca Joachim plecase sa-?i fac? plimbarea diminea?a,
ca îl ?i vedea întorcîndu-se. Mai flecareau iar??i de una h alta, astfel ca intervalu
l dintre doua mese - între timp, Joachim î?j m f?cea ?i cura de odihna - era atît de s
curt, încît chiar ?i un cap sec ^ Un s?rac cu duhul n-ar fi reu?it sa se plictiseasc
?, ?i cu atît mai mult nu era cazul lui Hans Castorp, c?ci el ?tia sa extrag? sufi
cienta substan?a din impresiile celor trei saptamini petrecute aici, sus, sa med
iteze asupra situa?iei lui de acum ?i sa se întrebe ce se va întîmpla cu el, încît abia da
ca mai avea vreme sa r?sfoiasc? cele doua volume groase ale unui magazin ilustra
t, împrumutate de la biblioteca sanatoriului ?i a?ezate pe noptiera.
Lucrurile nu se petreceau altfel nici cînd Joachim î?i f?cea a doua plimbare, pîna la
Davos-Platz, care abia daca dura o pr?p?dita de ora. Dup? aceea venea iar??i la
Hans Castorp, îi povestea anumite lucruri care îl impresionaser? în timpul plimb?rii,
st?tea un moment în picioare sau pe marginea patului, înainte de a se duce pentru cu
ra de odihna dinaintea prînzului ?i cît durau toate acestea? înc? o pr?p?dita de ora1
Abia ?i-ai pus mîinile sub cap ?i abia ?i-ai aruncat privirile în tavan, urm?rind un
gînd, ca gongul îi ?i invita pe to?i pacien?ii, cu excep?ia celor care z?ceau în pat
?i a muribunzilor, sa se preg?teasc? pentru dejun.
Joachim pleca, iar dup? aceea sosea supa de prînz": un epitet de un simbolism stupi
d, pentru ceea ce era în realitate! C?ci Hans Castorp nu avea regim de bolnav - ?i
oare de ce i s-ar fi impus un asemenea regim? Un regim de bolnav, un regim s?r?
c?cios nu era deloc recomandabil în cazul sau. St?tea acolo ?i pl?tea tariful întreg
, iar ceea ce i se aducea în ve?nicia încremenit? a acestei ore nu era o simpla supa
, ci meniu! complet, cel obi?nuit la prînzul de la Berghof', alc?tuit din ?ase felur
i; o masa suculenta în cursul saptamînii, iar duminica una de gala, apreciata de cei
mai exigen?i cunosc?tori, preg?tita de un ?ef buc?tar de anvergura europeana, înt
r-o buc?t?rie ca de hotel de lux. Fata de la sufragerie. care
avea îns?rcinarea sa serveasc? bolnavii ce st?teau în pat, i-o aducea
sub
capace nichelate, pe t?vi care a?î?au pofta de mîncare; împingea de-a curmezi?ul patul
ui m?su?a speciala pentru bolnavii la pat, aceasta min11116 de echilibru, care s
e g?sea acolo ca din întîmplare, ?i Hans Castorp mînca în pat, ca în basmul cu b?iatul de
croitor a?ezat dinaintea niese fermecate.
MUNTELE VR?JIT 211
Abia ispr?vea dejunul, ca Joachim se ?i întorcea, ?i mai înainte de a duce sa se întin
d? pe balcon ?i marea lini?te sa se fi l?sat deasupra Berghof'-ului, iat? ca se
f?cuse aproape ora trei ?i jum?tate. Poate ca era chiar atît; c?ci, ca sa fim prec
i?i, nu era, fara îndoiala, decît doua . un sfert. Dar nu se iau în considerare sfertu
rile de ora suplimentare înd, în afara unit??ilor întregi, ele se absorb în treac?t, ori
de cîte ori timpul este calculat în linii generale, ca de pilda în marile calatorii c
u trenul sau în st?rile de a?teptare, cînd toate aspira?iile ?i parca întreaga via?? sîn
t concentrate ca sa aduc? timpul. Ora doua ?i un sfert poate fi dou? ?i jum?tate
, a?a cum poate fi, pentru numele lui Dumnezeu, chiar ?i ora trei, daca am ajuns
sa vorbim de trei. Cele treizeci de minute se în?eleg ca un contrapunct fa?a de o
ra întreaga, de la trei pîna la patru, ?i în sinea ta nu mai conteaz?: astfel se întîmpla î
asemenea împrejur?ri. ?i tot astfel se f?cea c? durata marii cure de odihna se re
ducea, în definitiv, la o ora care era, de altfel, ?i mai mic?orat?, comprimata, fi
ind oarecum ocolita printr-o pauza. Iar pauza era doctorul Krokowski. Da, doctor
ul Krokowski, facîndu-?i raita de dup? masa, nu-l mai ocolea pe Hans Castorp. Acum
tînarul î?i avea locul lui bine stabilit, nu mai era un interval ?i un hiat, ci un
bolnav pe care îl chestiona zilnic, adic? nu-l mai neglija a?a cum se întîmplase spre
nemarturisita ?i trecatoarea lui nemul?umire. Lucrurile se petrecuser? luni, cînd
doctorul Krokowski î?i f?cu apari?ia în camera pentru prima data ?i spunem apari?ie"
c?ci acesta este cuvîntul exact pentru a preciza sentimentul straniu ?i chiar pu?i
n înspâimîntator avut de Hans Castorp cînd, în aceasta împrejurare, nu ?tiuse cum sa se ape
e. Se afla într-un semi (sau sfert) de somn, cînd, trezit brusc, observa ca asistent
ul intrase în camera, dar nu pe u?a, ci venind spre el direct de pe balcon. C?ci d
rumul lui nu ducea prin cori-Qor, ci pe balcoane, încît intrase pe u?a deschisa, dînd
impresia ca sosise pnn v?zduh. Oricum ar fi fost, se opri în picioare lînga patul lu
i Hans Castorp, îmbr?cat în negru, bondoc ?i cu umerii la?i, o pauza în cadrul orei, i
ar în barba lui despicata în doua, din?ii i se dezvelir? g?lbui într-un surîs jovial.
~ P?re?i surprins ca ma vede?i, domnule Castorp, spuse el cu o dulce ce baritona
la, pe un ton pu?in afectat, cu un r gutural, pe care nu-l Bolea, ci îl rostea nel
ovind decît o singura data cu limba incisivii periori; ma limitez sa-mi îndeplinesc
o pl?cuta datorie pentru a ma °rma dac? aici totul este în regula. Rela?iile dumneav
oastr? cu noi au rat într-o noua faza, c?ci din musafir a?i devenit peste noa
pte
212
THOMAS MANN
tovar??... (Cuvîntul tovar??" îl cam nelini?ti pe Hans Castorp.) Cine fi crezut! glum
i doctorul Krokowski cu un accent prietenos... Cine ar f putut sa cread? un asem
enea lucru, în seara cînd am avut pentru prim data pl?cerea sa va salut ?i cînd mi-a?i
corijat p?rerea eronata atunci er eronata atragîndu-mi aten?ia ca era?i perfect s
?n?tos. Cred ca atunci j^ exprimasem oarecare îndoieli în privin?a asta, dar, va asi
gur, nu-m' închipuisem ca lucrurile stau astfel. Nu vreau sa trec drept rna, clarv
?z?tor decît sînt. Nu m-am gîndit la nici un punct umed, c?ci eu vorbeam într-un mod mai
general, mai filozofic, ?i-mi m?rturiseam îndoielile asupra problemei de a ?ti da
ca om" ?i s?n?tate perfecta" sînt cuvinte care ar putea vreodat? sa rimeze. ?i chiar
?i azi, dup? examenul la care a?i fost supus deun?zi, eu nu pot admite, spre de
osebire de scumpul ?i onoratul meu ?ef, ca acest punct umed de acolo ?i cu vîrfu]
degetului atinse um?rul lui Han? Castorp - trebuie s? ne intereseze în primul rînd.
Pentru mine este un fenomen secundar... Ceea ce este organic, e întotdeauna secund
ar...
Hans Castorp tresari.
...în consecin?a, gripa dumneavoastr? este în ochii mei un fenomen ter?iar, adaug? do
ctorul Krokowski cu o foarte mare dezinvoltura. Cum va sim?i?i deocamdat?? Repau
sul la pat va avea, cu siguran?a, o influen?a excelenta. Ce temperatura a?i avut
ast?zi? ?i o data cu aceste cuvinte, vizita asistentului c?p?ta un caracter ino
fensiv, de vizita de rutina, cum aveau sa fie, de altfel, ?i celelalte din cursu
l saptamînii. Doctorul Krokowski ap?rea zilnic, tot de pe balcon, la ora patru far
a un sfert, cîteodata pu?in mai devreme, saluta cu cordialitate viguroasa pe cel c
ulcat, punea cele mai banale întreb?ri în calitate de medic, începea uneori ?i cîte o sc
urta convorbire cu caracter mai personal ?i atunci f?cea prietene?te cîteva glume
din acelea cu care, de?i au un caracter echivoc, sfîr?e?ti prin a te obi?nui, fiin
dc? te po?i obi?nui ?i cu echivocul, numai sa ramîna în limitele normalului, astfel c
a foarte repede Hans Castorp nu mai g?si nimic de obiectat vizitelor regulate al
e doctorului Krokowski, devenite un element firesc al zilei lui normale ?i împ?r?ea
ca un fel de pauza lunga cura de dupa-amiaza.
A?adar, era ora patru cînd asistentul disp?rea din nou pe balcon -ceea ce însemna ju
m?tatea dupa-amiezei! Dintr-o data, mai înainte de-aU fi dat seama, te pomeneai în p
lin? dupa-amiaza care fara întîrziere se pref?cea încetul cu încetul în înserare: atunci
aproape ora cinci, veriea ceaiul atît în sufragerie cît ?i la num?rul treizeci ?i pat
ru, iar cin"
MUNTELE VR?JIT
213
chim se întorcea dintr-a treia plimbare ?i trecea iar??i pe la varul sau, sase era
atît de aproape, încît cura de odihna pîna la cina se limita Ja lta ora care era un adv
ersar u?or de învins numai sa fi avut cîteva "nduri în cap ?i un orbis pictus pe nopti
era.
Joachim î?i lua r?mas bun pentru a se duce la cina. Apoi era adus meniul. Valea se
umplea de umbre ?i în vreme ce Hans Castorp mînca, "ntunericul intra vazînd cu ochii în
 camera alba. Dup? ce sfîr?ea, râmînea rezemat pe perna, în fata mesei cur??ate, ?i priv
ea crepusculul ce înainta cu iu?eala, crepusculul zilei de ieri, de alalt?ieri sau
de acum opt zile. Se f?cea seara iar diminea?a abia trecuse. ?i aceasta zi pref
?cut? în buc??ele ?i prescurtata într-un chip atît de artificial i se prelinsese print
re degete, cum constata el însu?i cu mirare voioasa sau cel mult îngîndurata; c?ci nu
avea înc? vîrsta la care trecerea timpului s?-l însp?imînte. I se p?rea ca deviza cea ma
i potrivita pentru el era deocamdat?".
într-o zi, cam la vreo zece sau dou?sprezece zile de cînd Hans Castorp st?tea în pat,
cineva b?tu în u?a pe cînd Joachim nu se întorsese înc? de la cina, deci înaintea orei de
conversa?ie care urma între cei doi veri, iar la r?spunsul oarecum ?ov?ielnic al l
ui Castorp, în camera î?i f?cu apari?ia Lodovico Settembrini - ?i în acela?i timp, o l
umina orbitoare se r?spîndi înjur. C?ci primul gest al vizitatorului a fost acela de
-a învîrti comutatorul plafonierei ?i, reflectata de tavanul alb, o lumin? limpede ?
i tremur?toare umplu camera.
Italianul era singurul dintre pacien?i despre care Hans Castorp se
interesase cu insisten?a, întrebîndu-l anume pe Joachim. Iar Joachim,
oncît de des ar fi venit la varul sau sa stea, fie pe marginea patului, fie
m picioare, cîteva minute ?i asta se întîmpla cam de vreo zece ori pe
Zl ~ nu uita s?-i relateze micile întîmplari ?i fapte diverse cotidiene ale
Je?ii din sanatoriu, bineîn?eles în limitele întreb?rilor generale ?i imper-
°nale pe care le punea Hans Castorp. Curiozitatea lui de însingurat îl
Pingea s? întrebe daca au mai sosit noi bolnavi sau daca plecase vreuna
mtre figurile cunoscute; ?i sa se arate încîntat c? doar prima întrebare
V mea r?spuns afirmativ. De fapt, sosise numai unul nou", un tînar cu
verzuie ?i scofîlcita, care luase loc la masa filde?iei Levi, la dreapta
°amnei Iltis, chiar la dreapta verilor. Ei, Hans Castorp va a?tepta cu
are sa-l vad?. Deci, nu plecase nimeni? Joachim f?cu semn ca nu,
d ochii în jos. Dar era totu?i o întrebare la care trebui sa r?spund?
Petate rînduri, adic? la fiece doua zile, de?i, daca ar fi fost mai pu?in
214
THOMAS MANN
îng?duitor, ar fi putut r?spunde o data pentru totdeauna, subliniind Ca dup? cîte er
a informat, nimeni nu se g?sea pe punctul de-a pleca ?i ca <j aici nu se pleac?
atît de u?or.
A?adar, în ce-l privea pe Settembrini, Hans Castorp se informase în mod personal ?i-
l interesa sa ?tie ce spunea despre ceea ce 1 se întîmplase". Pentru ce? Ei, pentru fa
ptul ca zac aici ?i sînt socotit bolnav." în adev?r, Settembrini î?i d?duse o p?rere, d
e?i foarte rezumativa Chiar în prima zi a dispari?iei lui Hans Castorp, îl întrebase p
e Joachirti ce s-a întîmplat cu varul sau ?i, a?teptîndu-se în mod evident sa i se spun?
ca Hans Castorp p?r?sise societatea pacien?ilor, la explica?iile lui Joachim n-
a r?spuns decît prin doua cuvinte italiene?ti: mai întîi a exclamat Ecco! apoi a spus
Poveretto, adic?, în traducere: lata!" ?i S?r?cu?ul", c?ci nu era nevoie sa ?tii mai
mult? italiana decît ?tiau cei doi tineri pentru a în?elege sensul acestor doua exc
lama?ii.
Dar de ce poveretto? întrebase Hans Castorp. Doar ?i el sta sus cu întreaga lui lite
ratura înjghebat? din umanism ?i politica ?i nu poate sa fac? nimic pentru p
rogresul intereselor lumii! N-ar trebui sa se înduio?eze din pricina mea
, fiindc? eu, oricum, o sa ma întorc la ?es mai curînd decît el.
Prin urmare, iat? ca domnul Settembrini st?tea în picioare, în mijlocul camerei bine
luminate iar Hans Castorp se rezemase în cot cînd el intrase pe u?a, îl recunoscu ?i,
recunoscîndu-l, clipi iute ?i ro?i. Ca întotdeauna, Settembrini purta redingota lui
groasa, cu reverele late, un guler cam uzat ?i pantalonii cadrila?i. Cum venea
de la masa, avea între buze, potrivit obiceiului sau, o scobitoare de lemn. Col?ur
ile gurii, sub eleganta unduire a must??ii, erau încordate de faimosul lui surîs fin
, rece ?i lucid.
- Buna seara, inginere! Este îng?duit sa ne interesam de dumneavoastr?? Daca da, a
tunci e nevoie de lumina ierta?i-mi dezinvoltura, spuse el întinzînd cu un gest plin
de avînt mîna mica spre lampa din pla" fon. Era?i cufundat în gînduri ?i n-a? vrea pent
ru nimic în lume sa va deranjez. în cazul dumneavoastr? este lesne sa-mi explic înclin
a?ia c?tre medita?ie, iar pentru a sporovai ave?i, în definitiv, pe varul dumnea\o
as-tra. Vede?i. îmi dau perfect de bme seama ca sînt de prisos. Totu?i, tra"1 cu to?
ii înghesui?i într-un spa?iu atît de strimt, încît leg?tura de la om >' om se realizeaz? c
u o participare spirituala, cu o participare a mini"-lata, a trecut o saptamîna într
eaga de cînd n-a?i mai fost v?zut. N'i'~a închipuit, ce-i drept, ca ati plecat, vazînd
ca locul dumneavoastr?
MUNTELE VR?JIT
215
f ctoriu a r?mas neocupat. Locotenentul mi-a dezv?luit realitatea, hm, ? a spus
adev?rul care este mai pu?in trandafiriu, daca ma pot exprima tfel farâ sa ^u indi
scret... Pe scurt, cum o duce?i? Cum va descurca?i? Cum va sim?i?i? Sper ca nu p
rea ab?tut?
_ sînte?i dumneavoastr?, domnule Settembrini! Cît sînte?i de bme-oitor! Ha, ha, a?i sp
us refectoriu"? lata ca, la iu?eala, a?i ?i f?cut o gluma. Lua?i, va rog, un scau
n. Nu ma deranja?i cîtu?i de pu?in. Z?ceam aici ?i reflectam - de?i termenul refle
ctare este cam exagerat în acest caz. Mi-era pur ?i simplu prea lene sa aprind lum
ina. Va mul?umesc mult ?i va rog sa ma crede?i ca din punct de vedere psihic ma
sim? cît de cît normal, iar repausul la pat aproape ca mi-a vindecat guturaiul, dar
se pare ca nu-i decît un fenomen secundar, dup? cum îmi spun cu to?ii. Temperatura,
este adev?rat, nu-i înc? a?a cum ar trebui sa fie, c?ci oscileaz? între 37,5 ?i 37,7
. iar zilele acestea nu s-a ameliorat deloc.
- Va lua?i regulat temperatura?
- Da, de ?ase ori pe zi, la fel ca dumneavoastr? to?i. Ha, ha, ha, ierta?i-ma, d
ar ma pufne?te rîsul gîndindu-ma ca sufrageriei noastre i-a?i spus refectoriu". A?a s
e spune la m?n?stire, nu? Este drept ca n-am fost niciodat? într-o m?n?stire, îns? a
?a mi-o închipui. Iar regulile" le ?tiu pe de rost ?i le observ cu str??nicie.
- Ca un frate drepteredincios. Se poate spune ca a?i terminat noviciatul ?i v-a?i
f?cut m?rturisirea profesiei de credin?a. Va felicit în mod solemn. V?d c? a?i înce
put sa spune?i .sufrageria noastr?". De altfel f?r? s? am inten?ia de a va atinge
demnitatea de b?rbat dumneavoastr? îmi evoca?i mai curînd o c?lug?ri?a tînara decît un
c?lug?r - o mica logodnica a lui Christ, abia tunsa, absolut neprih?nita ?i cu n
i?te ochi mari de victima. Am v?zut odinioar?, prin locurile pe care le-am colind
at, asemenea mielu?ele, ?i totdeauna... da, totdeauna, cu un oarecare sentimenta
lism. Ah! da, da, domnul varul dumneavoastr? mi-a povestit totul. Prin urmare, n
u v-a?i l?sat ascultat decît în ultima clipa...
-Pentru ca aveam febra. Va rog sa ma crede?i, domnule Settembrini. a acas?, cu o
asemenea r?ceala, m-a? fi adresat doctorului nosiru. Iar 1Cl> unde e?ti oarecum
la izvor ?i unde sînt doi speciali?ti la fata locu-' ar fi fost prea caraghios sa
pierd prilejul.
~ Desigur, desigur. ?i v-a?i luat temperatura chiar înainte de-a vi se scne? De al
tfel ?tiu ca vi s-a recomandat din prima clipa. Mv lendonk aceea care v-a silit
sa achizi?iona?i un teimometru? t? îmi trebuia, ?i atunci am cump?rat unul.
216
THOMAS MANN
în?eleg. O achizi?ie absolut necesara. ?i cîte luni v-a dat Dumnezeule mare, întrebar
ea aceasta v-am mai pus-o o data! Va aduc aminte? De abia sosiser??i. Mi-a?i r?s
puns cu atîta dezinvoltura...
îmi amintesc, fire?te, domnule Settembrini. Am f?cut de atunc destule experien?e,
totu?i îmi aduc aminte de parca ar fi azi. A?i fost am de nostim chiar din prima
zi, înfa?i?îndu-ni-l pe consilierul aulic Behrens ca pe judec?torul infernului... Ra
dames... Nu, a?tepta?i pu?in, era alt nume...
Poate Radamante? Este posibil sa-I fi numit ?i astfel, incidental Nu re?in tot c
e-mi trece prin cap.
Radamante, fire?te! Minos ?i Radamante! De altfel... chiar din prima zi ne-a?i
vorbit despre Carducci...
îngadui?i-mi, draga prietene, ca numele acesta sa-l l?sam deoparte pentru ast?zi. în
acest moment el capata în gura dumneavoastr? o nuan?a ciudata.
Fie ?i a?a, rîse Hans Castorp. Dar, de altfel, de la dumneavoastr? am aflat multe
lucruri despre el. Pe atunci nu b?nuiam nimic ?i v-am r?spuns ca venisem numai p
entru trei saptamîni, nici nu-mi trecea prin minte ca putea fi altfel. Domni?oa
ra Kleefeld tocmai ma salutase ?uierîndu-mi cu pneumotoraxul, a?a ca ma scosese d
in s?rite. îns? din clipa aceea am sim?it ca am febra, c?ci, întrucît aerul de aici nu
numai ca-i bun împotriva maladiei, ci este ?i favorabil maladiei, în egala m?sura,
asta face sa-i gr?beasc? evolu?ia, ceea ce este necesar, fara îndoiala, daca vrei
sa te vindeci.
Este o ipoteza seduc?toare. Consilierul aulic Behrens nu v-a povestit cumva ?i
despre acea ruso-germana pe care a avut-o aici anul trecut adic? nu: cu un an înai
nte, cam vreo cinci luni? Nu? Ar fi trebuit sa va vorbeasc?. Era o femeie fermec?
toare, de origine ruso-germana, m?ritata ?i tînara mama. Venea din r?s?rit, limfati
ca, anemica ?» desigur ca suferea de ceva ?i mai grav. Perfect. A stat aici o luna
?i apoi a început sa se plînga ca se simte tot mai rau. I se spuse sa aib? r?bdare
A doua luna trecu ?i ea continua sa pretind? ca, departe de-a se sirnt1 mai bine
, mergea tot mai prost. I se atrase aten?ia ca numai medicul poate sa-i apreciez
e starea s?n?t??ii; ea are dreptul cel mult sa spi'na cum se simte, îns? acest din
urma fapt nu prezint? nici o importan?a De altfel i s-a ar?tat ca plamînul ei era
într-o stare mul?umitoare. Perfect. i<tf femeia nu r?spunse nimic, continua trata
mentul ?i slabi vazînd cu och» într-a patra luna, era gata sa le?ine la consulta?ie. N
-are nici o imp°r
MUNTELE VR?JIT
217
?? declar? Behrens; c?ci era încîntat de plamînul ei. Dar cînd în a
ncea lun? nu se mai putu ?ine nici pe picioare, îi d?du de veste so?ului
.. rasarit, iar Behrens primi o scrisoare de la el - pe care era specificat
u caractere energice: personal ?i urgent", fapt v?zut de mine. Da, a
nus atunci Behrens ridicînd din umeri, se prea poate ca doamna sa nu
suporte atît de bine clima de aici. Femeia îns? î?i ie?ise din sânte. Ar fi
trebuit sa ajung? la aceasta concluzie mai din vreme, îi striga ea, doar s-a
sim?it rau tot timpul, î?i pierduse toata vlaga... Sa speram ca, în rasarit,
la so?ul ei, ?i-a rec?p?tat puterile.
-Admirabil! Povesti?i atît de frumos, domnule Settembrini, iar vorbele dumneavoastr
? sînt, ca sa zic a?a, plastice. La fel am rîs în sinea mea de multe ori amintindu-mi
povestea dumneavoastr? cu fata care se scalda în lac, c?ruia au fost nevoi?i sa-i
dea o sora muta". Da, aici se întîmpla multe lucruri neobi?nuite! Desigur, niciodat?
nu po?i sa spui ca ?i-ai f?cut ucenicia. De altfel, cazul meu se afla înc? în plina
incertitudine. Consilierul aulic sus?ine, este adev?rat, ca mi-ar fi g?sit un fle
ac -ni?te puncte mai vechi, ceva de care a? fi suferit odinioar?, fara sa-mi dau
seama, de?i el pretinde ca mi-a descoperit, dup? cîte se pare, ?i un punct proasp
?t, nu ?tiu precis unde anume, cam pe aici, pe undeva, pe care l-am auzit ?i eu
pe cînd ma cioc?nea de?i cuvîntul proasp?t" suna destul de curios în leg?tura cu asemen
ea lucru. Pîna acum îns? n-a fost vorba decît de consult?ri acustice, astfel ca diagno
sticul absolut sigur nu-l vom putea avea decît atunci cînd voi fi iar??i pe picioare
?i mi se va face radioscopia ?i radiografia. Abia atunci vom avea în mod pozitiv r
?spunsul la toate.
- Crede?i? ?ti?i ca placa fotografica arata, adesea, pete care sînt luate
drept caverne, de?i nu-s decît umbre, ?i ca acolo unde în adev?r exista
caverne, placa fotografica arata ei bine, ?ti?i ce? Placa nu arata abso-
ut nici o pata. A fost pe aici ?i un numismat care începuse sa fac? febra
*' 'llndca avea temperatura i-au g?sit ?i cavernele pe placa fotografica.
a au mers pîna acolo încît au pretins chiar ca le-au ?i auzit! ÎI declarar?
IZlc, îl tratar? în consecin?a, iar între timp omul muri. Dar autopsia
vedi ca plâmînii erau intac?i ?i ca murise din cauza nu se ?tie c?ror
Microbi.
~ Ei, domnule Settembrini, acum îmi vorbi?i de autopsie7 Oricum, Inca n-am ajuns pîn
a acolo.
~ Domnule inginer, sînte?i un mucalit.
218
THOMAS MANN
>!
Iar dumneavoastr? sînte?i, trebuie s-o recunoa?tem, un critic ?j u sceptic pîna-n vîrf
ul unghiilor. Nu crede?i nici m?car în ?tiin?ele exacte Cli?eul dumneavoastr? are
pete?
 Da, arata ceva.
?i sînte?i într-adevar u?or bolnav?
Ei, din nenorocire sînt destul de bolnav, r?spunse Settembrini lasîndu-?i capul în jo
s. Urma o pauza. în timpul c?reia tu?i. A?a cum st?tea culcat, Hans Castorp î?i priv
i musafirul redus la t?cere. I se p?ru ca prin cele doua întreb?ri simple comb?tus
e cu argumente puternice reducînd la t?cere orice obiec?iuni în care intrau ?i repub
lica ?i stilul frumos. Iar în ceea ce îl privea pe el, nu f?cu nimic pentru a reînsufl
e?i conversa?ia.
Dup? cîteva clipe, domnul Settembrini î?i reveni surîzînd.
Da, domnule inginer, povesti?i-mi, a?adar, cum au primit vestea cei de acas?.
Care veste? Amînarea plec?rii mele? Oh, ai mei, ?ti?i, cei de acas? se reduc la tr
ei, un batrîn ?i cei doi fii ai lui, unchii mei, îns? ace?tia din urma sînt pentru min
e mai degrab? ca ni?te veri. Nu am pe altcineva, de mic am r?mas orfan de ta
ta ?i de mam?. Cum au primit vestea? Deocamdat?, nici ei nu ?tiu mai mult d
ecît mine. La început, cînd a trebuit sa ma vîr în pat, le-am scris ca am r?cit foarte ser
os ?i nu pot risca o c?l?torie. Iar ieri, cum de atunci a trecut cam multi?or, l
e-am scris din nou, spunîndu-le ca guturaiul meu l-a f?cut pe consilierul aulic Be
hrens sa-mi cerceteze cu aten?ie plamînii ?i ca a insistat sa-mi prelungesc ?edere
a pîna cînd chestiunea se va limpezi. Probabil ca au primit totul cu foarte mult sînge
rece.
Dar serviciul dumneavoastr?? Mi-a?i vorbit despre un stagiu de practica pe care
urma sa-l face?i.
Da, ca voluntar. Am rugat sa fiu scuzat deocamdat? la ?antierul naval. Va închipu
i?i, cred, ca nimeni nu va fi dezn?d?jduit din pricina aceasta. Se pot descurca
foarte bine ?i fara voluntari.
Admirabil! Deci, din acest punct de vedere, totul este în ordine-Nep?sare pe toat
a linia. în ?ara dumneavoastr? oamenii sînt, în general-flegmatici, nu-i a?a? Dar, tot
deauna, ?i energici!
Vai. da. si energici, chiar foarte energici, spuse Hans Castorp' Scruta de la d
istan?a specificul vie?ii din patrie ?i constata ca interlocutorul îl intuise exact
. Da, flegmatici ?i energici, este exact, a?a sînt cu to?ii.
MUNTELE VR?JIT
219
_ în acest caz, continua domnul Settembrini, daca ve?i ramîne mai jt? vreme, vom av
ea, fara îndoiala, prilejul sa facem aici, sus, no?tin?a domnului unchiului d
umneavoastr?, vreau sa spun batrînului unchi. Desigur ca va veni sa va vad?.
_ Exclus! exclama Hans Castorp. In ruptul capului! Nici chiar zece
ai nu vor izbuti sa-l urce pîna aici! Unchiul meu este foarte apoplectic,
?ti?i, aproape ca n-are gît. Nu, are nevoie de o presiune atmosferica
rezonabila, aici s-ar sim?i mult mai rau decît doamna dumneavoastr? din
r?s?rit, ?i ar risca tot soiul de nepl?ceri.
_ Asta ma dezam?ge?te. A?adar, e apoplectic? în acest caz, la ce-i mai sînt de folos
flegmatismul ?i energia? Fara îndoiala ca domnul unchiul dumneavoastr? este bogat
. Desigur ca ?i dumneavoastr? sînte?i bogat. în ?ara dumneavoastr? to?i sînt boga?i.
Hans Castorp rîse la aceasta generalizare literara a domnului Settembrini, ?i a?a
cum st?tea culcat privi în dep?rtare; în atmosfera aceea natala, în care fusese crescu
t. î?i aduna amintirile ?i-?i d?du silin?a s? judece cît mai impar?ial, mai cu seama
ca distan?a, încurajîndu-l, îi u?ura acest mod de a judeca. R?spunse:
-E?ti bogat, bine sau nu e?ti. ?i daca nu e?ti cu atît mai rau. Eu? Eu nu sînt milio
nar, dar averea mea e la ad?post, sînt un om independent ?i am din ce trai. îns? deoc
amdat? sa facem abstrac?ie de mine. în?elege?i. Daca a?i fi spus: acolo trebuie sa
fii bogat, atunci v-a? fi aprobat. C?ci sa presupunem ca nu e?ti bogat, sau ca înc
etezi de a mai fi în cazul ?sta este vai ?i amar! Da' mai are vreun ban omul asta?"
este o întrebare care se aude des... Va repet propozi?ia textual, se pronun?a a?a
cum v-o spun ?i cu aerul acesta. Am auzit-o de mai multe ori ?i-mi dau seama c?
n-am uitat-o. Fara îndoiala ca mi s-a p?rut bizara, c?ci altfel nu mi s-ar fi întip
?rit în minte - de?i eram obi?nuit s-o aud. Oare ce p?rere ave?i? Nu, nu cred ca d
umneavoastr?, homo humanus, v-a?i sim?i "'ne la noi; chiar eu, care acolo sînt aca
s?, am g?sit adesea ca toate acestea sînt nepl?cute, dup? cum observ acum, de?i pe
rsonal n-am avut 'ciodata de suferit. La mine în ?ara nimeni nu va primi sa mearg?
 la Ineva care n-ar servi la dineurile sale cele mai bune ?i mai scumpe vi-n» iar
fiicele unei asemenea gazde ar ramîne nemaritate. A?a sînt rnen'i de acolo. Cum stau
întins aici ?i privesc lucrurile retiospectiv, l se pare ca realitatea este cam g
rosolana. Ce expresii a?i întrebuin?at -egmatici ?i...? A, da, energici! Bine, dar
asta ce înseamn?? înseamn? pru> rece. ?i ce înseamn? aspru ?i rece? înseamn? cruzime. A
colo
220
THOMAS MANN
domne?te o atmosfera cruda, f?r? mila. Cînd stai culcat ?i vezi toate d la distan?
a, sim?i ca te trec fiori.
Settembrini asculta ?i d?du din cap aprobator. Mai continua chiar s dup? ce Hans
Castorp ajunsese, deocamdat?, la cap?tul criticilor sale s ame?ise. Apoi italia
nul r?sufla adînc ?i vorbi:
N-a? vrea sa cap?t o imagine gre?ita despre formele specifice pe care cruzimea f
ireasca a vie?ii le ia în sînul societ??ii dumneavoastr? Mi-e totuna, c?ci acuza?ia
de cruzime ramîne o acuza?ie destul de sentimentala. Abia daca a?i fi îndr?znit s-o f
ormula?i la fa?a locului, de teama sa nu p?re?i ridicol. ?i pe buna dreptate a?i
lasat-o pe seama ambus-ca?ilor existen?ei. Faptul ca azi o rosti?i ritos dovede
?te o oarecare înstr?inare pe care n-a? vrea s-o vad amplificîndu-se, c?ci acela car
e se obi?nuie?te s-o m?rturiseasc? poate foarte u?or sa fie pierdut pentru via?a
, pentru forma de via?a pentru care s-a n?scut. ?ti?i dumneavoastr?, domnule ing
iner, ce înseamn?: Sa fii pierdut pentru via??"? Eu da, eu o ?tiu ?i o vad aici în fi
ecare zi. Cei mult dup? o jum?tate de an, tînârul care ajunge aici (?i aici sus nu a
jung decît aproape numai tineri) nu mai are în cap nimic altceva decît flirtul ?i temp
eratura. Iar dup? cel mult un an nu va mai fi în stare sa conceap? nimic altceva ?
i va socoti drept cruda" sau, mai bine zis, drept falsa ?i ca pe o dovada de igno
ran?a orice alta idee. Va plac întîmplarile a? putea s? va povestesc una. A? putea s
? va istorisesc despre un oarecare fiu ?i so? care a stat aici unsprezece luni ?
i pe care l-am cunoscut. Era, cred, pu?in mai în vîrsta decît dumneavoastr? - ba cred
ca era chiar mult mai în vîrsta. L-au trimis acas?, cu titlu de încercare, ca vindecat;
?i s-a întors în mijlocul celor dragi lui; nu era vorba de nici un unchi, ci de mam
a ?i so?ie. Dar toata ziua st?tea închis în camera, cu termometrul în gura ?i nu se si
nchisea de nimic din jurul sau. Voi nu pute?i pricepe, le spunea el-Numai dup? ce
ai tr?it acolo sus po?i sa în?elegi cum trebuie sa se petreac? lucrurile. Aici jos
va lipsesc «no?iunile fundamentale»". Pîna 'a sfîr?it. maica-sa î-a zis: Pleac? iar??i ac
lo, sus. Cu tine nu mai este nimic de f?cut". ?i s-a întors din nou aici, sus. Rev
eni în patrie" - caC1 ?ti?i doar ca locului acestuia po?i sa-i spui patrie" daca ai
stat m?car o data aici. Tînara lui so?ie îi devenise complet str?ina, fiindc? îi lipse
a11 no?iunile fundamentale", ?i renun?a la el. în?elesese ca î?i va g?si în adev?rata l
ui patrie" o tovar??a care va avea acelea?i no?iuni fundamentale" ?i c? va ramîne aco
lo.
MUNTELE VR?JIT
221
Hans Castorp d?dea impresia c? nu asculta decît cu o ureche. ntinuâ s? priveasc? în in
candescen?a alburie a becului din camera, ntr-o dep?rtare. Pu?in mai tîrziu rîse ?i
spuse:
_ Patrie" îi zicea el? lata ceva ce poate p?rea un pic cam sentimen-l cum spune?i
dumneavoastr?. Da, cunoa?te?i numeroase întîmplari. Tocmai începusem sa ma gîndesc la ce
ea ce spuneam mai adineauri despre asprime ?i cruzime, lucruri care, de altfel,
mi-au trecut prin cap de multe ori în ultimele zile. Vede?i dumneavoastr?, trebuie
sa ai o epiderma destul de groasa pentru a fi la unison cu felul de-a gîndi al oam
enilor de jos, din vale, cu întreb?ri ca Da' mai are vreun ban omul asta?" ?i cu mut
rele pe care le fac vorbind astfel. în fond, niciodat? n-am considerat firesc aces
t fel de-a fi, cu toate ca nu sînt nici m?car un horno humanus dar îmi dau seama ca
felul lor de via?a a fost acela care m-a izbit întotdeauna. Poate ca faptul ?ine d
e înclina?ia mea incon?tienta c?tre boal? de altfel, mi-am auzit eu însumi vechile l
ocuri bolnave ?i iat? ca Behrens pretinde ca mi-a gasit acum ?i un fleac cu totu
l proasp?t. Desigur, mi s-a p?rut surprinz?tor, totu?i, în fond nu m-am mirat prea
tare. Nu m-am sim?it niciodat? ca o stînca; ?i cum p?rin?ii mi-au murit atît de tim
puriu ?i am r?mas de mic orfan de tata ?i de mama, în?elege?i...
Domnul Settembrini descrise cu capul, cu umerii ?i cu mîinile un gest unitar care,
schi?at cu voio?ie ?i amabilitate, exprima întrebarea: >,Ei, ?i? Ce-i cu asta?"
- Doar sînte?i scriitor, spuse Hans Castorp - literat; trebuie deci sa fi f?cut ac
easta experien?a ?i sa în?elege?i ca, avînd în vedere împrejur?rile, nu po?i avea o fire
atît de aspra încît sa g?se?ti cruzimea oamenilor foarte fireasca a oamenilor obi?nui?
i, în?elege?i, care se plimba, rîd, cî?tiga bani ?i-si satura pîntecul... Nu ?tiu daca a
m reu?it exact sama...
Settembrini se înclina.
- Dumneavoastr? vre?i s? spune?i, îi explica el, ca un contact pre-ce ?i frecvent
cu moartea te împinge spre o stare de spirit în m?sura sa
e iaca mai delicat ?i mai sensibil fa?a de asprimile ?i trivialita?ile coti-lene
a*e vie?ii, ?i s-o recunoa?tem: fa?a de cinismul ei.
~ tste exact ceea ce voiam sa spun! exclama Hans Castorp cu sincer
uziasm. Admirabil exprimat, a?i pus punctul pe i. domnule Settembrini.
oartea da! ?tiam eu bine ca dumneavoastr?, ca literat...
tunci Settembrini întinse mîna spre el ?i, aplecîndu-?i capul într-o
e> închise ochii - gest foarte frumos ?i blînd, cu care îl întrerupse,
222
THOMAS MANN
dar numai pentru a-l ruga s?-i acorde aten?ie. Râmase cîtva timp . aceasta atitudine
pe care o mai p?stra destul de mult, chiar dup? ce Ha Cas?orp t?cuse pu?in stin
gherit ?i a?tepta s? vad? ce va urma. în sfîrs' italianul î?i deschise ochii negri och
ii de fla?netar ?i vorbi:
- îngâdui?i-mi, îngadui?i-mi, domnule inginer, sa m? adresez cu insis ?en?a inimii dum
neavoastr? ?i sa va spun ?i ?in s? subliniez aceasta in mod expres - c? singurul
fel pios de-a contempla moartea în chip esen?ial ?i f?r? înflorituri consta în a o în?e
lege, a o percepe ca pe o parte ca pe o împlinire ?i ca pe o condi?ie sacra a vie?
ii, ?i în nici un caz - c?ci aceasta ar fi contrariul s?n?t??ii, noble?ei, ra?iuni
i ?i fidelit??ii - nu trebuie s-o separi de via?a, s? i-o opui sau chiar s-o tran
sformi într-un argument împotriva ei. Cei vechi î?i împodobeau sarcofagele cu simboluri a
le vie?ii ?i ale fecundit??ii si chiar cu simboluri obscene sacrul con-fundîndu-se
adesea cu obscenul în religiozitatea antic?. Ace?ti domni ?tiau sa cinsteasc? moa
rtea. C?ci moartea este demna s? fie respectat? ca ?i leag?nul vie?ii, ca ?i sînul
matern al reînnoirii. Dar opus? vie?ii ?i separata de ea, devine un spectru, o h
ido?enie ?i chiar mai râu. Deoarece moartea ca act spiritual de sine st?t?tor este
o forma foarte imoral?, a c?rei putere de atrac?ie este extrem de puternic? ?i
f?r? îndoial? ca pentru spiritul uman ar fi cea mai groaznica r?t?cire dac? ar încer
ca sa simpatizeze cu ea. Domnul Settembrini t?cu. Se oprise la aceast? afirma?ie
de principiu ?i încheiase pe un ton foarte hotarît. Era serios; nu ca sa se distrez
e spusese toate acestea, uitase chiar sa dea interlocutorului prilejul de-a repl
ica, iar la sfîr?itul afirma?iilor cobori glasul ?i f?cu o pauza. St?tea jos, cu g
ura închis?, cu mîinile încruci?ate pe genunchi, cu un crac al pantalonului cadrilat p
us peste cel?lalt ?i-?i privea piciorul pe care-l leg?na u?or în aer.
Hans Castorp t?cu ?i el. Rezemat de pern? ?i cu capul întors spre perete, b?tea cu
vîrful degetelor în cuvertur?. Avea impresia ca Settembrini îi dadu?e o lec?ie, câ-l che
mase la ordine, ba chiar câ îl dojenise-iar în t?cerea lui era ?i oarecare înd?r?tnicie
de copil. Iar t?cerea aceasta dur? destul de mult.
în sfîr?it, domnul Settembrini înal?? capul ?i spuse surîzînd:
Fi?i bun, domnule inginer, ?i aduce?i-v? aminte c? noi doi am n1"11 început odat?
o controvers? asem?n?toare - ba chiar s-ar putea spune' aceea?i. Discutam atunci
cred ca era în timpul unei plimb?ri - despr boala ?i prostie a c?ror coinciden?a
dumneavoastr? o socotea?i drept u paradox, p?rere care nu era decî? o consecin?a a
considera?iei dunine
MUNTELE VR?JIT
223
astr? pentru boal?. Calificam atunci aceasta pre?uire ca pe o nazbîtie istrâ, prin c
are este insultat? gîndirea umana ?i, spre satisfac?ia mea, ?rea?i destul de dispu
s s? ?ine?i seama de obiec?ie. ?i am vorbit, de emenea, despre nep?sarea ?i neho
t?rîrea spiritual? a tineretului, despre rbertatea lui de a alege ?i despre tendin
?a lui de-a face experien?a tutu-or punctelor de vedere posibile, ?i am c?zut de
 acord c? nu trebuie sa consider?m aceste experien?e ca pe ni?te rezultate defin
itive, serioase si valabile pentru toata via?a. Vre?i s?-mi îng?dui?i - ?i surîzînd, d
omnul Settembrini se apleca înainte cu t?lpile lipite de podea, cu mîinile strînse între
genunchi ?i capul l?sat piezi? vre?i sa-mi îng?dui?i, spuse cu o oarecare emo?ie în
glas, s? încerc, poate voi putea s? va fiu de folos, pe viitor, în aceste experien?
e ?i sâ exercit asupra dumneavoastr? o influen?? în sensul frînarii, dac? din întîmplare f
nesta primejdie a prejudec??ilor v-ar amenin?a?
- Dar desigur, domnule Settembrini! ?i Hans Castorp se gr?bi s? renun?e la atitu
dinea distant?, pe jum?tate timida ?i pe jum?tate înd?r?tnic?, încet? sâ mai bat? cu de
getele în cuvertur? ?i se întoarse spre musafir cu o amabilitate plin? de consternar
e. Este chiar foarte binevoitor din partea dumneavoastr?... M? întreb numai daca eu
a? fi... Adic?, dac? la mine...
- Complet sine pecunia, zise Settembrini citîndu-l pe Behrens, ?i în aceea?i clip? s
e ridic?. De ce v-a?i l?sa rugat? ad?ug? el.
?i amîndoi începur? sâ rîd?. Atunci se auzi deschizîndu-se u?a de afar? ?i tot atunci se în
ti ?i minerul de la u?a interioara. Era Joachim care se întorcea de la o partida d
e c?r?i. Dînd cu ochi de italian, se ro?i la fel ca Hans Castorp mai adineauri: ch
ipul lui ars de soare deveni ?i mai întunecat.
-Oh, ai musafiri, zise el. îmi închipui c?-?i face pl?cere. Eu am fost re?inut. M-au
silit sa fac o partida de bridge; i se spune bridge, dar de tapt era altceva, a
daug? dînd semnificativ din cap. Am cî?tigat cinci m?rci.
- Numai sâ nu se transforme în viciu, îi spuse Hans Castorp. Hm! 'na una-alta, domnul
Settembrini mi-a dat prilej sa petrec timpul într-un
mod foarte pl?cut. ?i cînd spun doar atît, îmi dau seama c? ma exprim estul de stîngaci.
.. S-ar potrivi mai curînd falsului vostru bridge, eoarece domnul Settembrini mi-a
umplut timpul într-un chip cît se . ate ^e pre?ios... Un om cumsecade ar trebui sa
dea din mîini ?i din cioare ca s? scape de aici - acum c? a?i început ?i voi cu fals
ul bridge.
224
THOMAS MANN
Dar pentru a-l asculta mai des pe domnul Settembrini ?i pentru a-l ]a sa-mi dea
o mîna de ajutor cu conversa?iile sale, aproape ca a? dori am temperatura un timp
nedefinit ?i sa ma instalez cu casa la voi, aici Pîna la urma, va trebui sa mi se
dea o sora muta", pentru ca nu curnv sa tri?ez.
Repet, domnule inginer, sînte?i un mucalit. Apoi Settembrini î?i lua r?mas bun în modu
l cel mai politicos. R?mas singur cu varul sau Hans Castorp r?sufla u?urat.
Ce mai pedagog! spuse el. Un pedagog umanist, nu înceteaz? sa-?i iaca morala, cînd s
ub forma de povestiri cînd în forma abstracta. ?i se întîmpla sa vorbe?ti cu el despre n
i?te lucruri despre care niciodat? nu mi-a? fi închipuit ca se poate vorbi, ba mai
mult: nu m-a? fi închipuit ca a? reu?i sa le ?i pricep. ?i daca a? fi dat peste e
le acolo jos, la ?es, într-adevar nu le-a? fi în?eles, adaug? el.
La ora aceea, Joachim obi?nuia sa petreac? un timp împreuna cu varul lui: sacrific
a doua sau trei sferturi de ceas din cura de odihna. Cîteodata f?ceau o partida de
?ah pe masa portativa a lui Hans Castorp -c?ci Joachim adusese cutia ?i figuril
e în camera varului. Mai tîrziu ie?ea cu tot calabalîcul pe balcon, dar ?i cu termomet
rul în gura, iar Hans Castorp î?i lua ?i el temperatura pentru ultima dat? în acea zi,
în vreme ce o muzica suava r?zb?tea, cînd mai de-aproape, cînd de departe, din valea în
v?luit? în umbrele nop?ii. La ora zece cura de odihna se sfîr?ea, apoi îl auzea pe Joa
chim, auzea ?i perechea de la masa ru?ilor de rînd... ?i Hans Castorp se întorcea pe
o parte, încercînd s? adoarm?.
Noaptea era jum?tatea cea mai grea a zilei! c?ci Hans Castorp se trezea mereu ?i
i se întîmpla sa ramînâ treaz ore în ?ir, deoarece uneori îl împiedica sa adoarm? anormala
erbin?eala a sîngelui, alteori statornica pozi?ie orizontala îi stînjenea pofta ?i put
in?a de-a adormi. în schimb ceasurile de somn erau însufle?ite de vise de o diversit
ate bogata ?i plina de via?a, la care se putea gîndi cînd era treaz. ?i daca ziua er
a scurtata de multiplele subdiviziuni din cadrul programului, nu la fel se întîmpla
?i în cursul nop?ii datorita trecerii monotone a orelor care-?i pierdeau contururi
le. Dar cînd, în sfîr?it, zorile se apropiau, era o bucurie sa \ezl camera umplîndu-se d
e lumina, s-o observi cum se ive?te din întuneric sa prive?ti lucrurile aparînd ?i d
ezvaluindu-se, în vreme ce, afara, ziua se aprindea într-o ro?eala cînd tulbure ?i fum
urie, cînd vesela; si. H181 înainte de a-?i fi dat seama, sosea iar??i clipa cînd baie
?ul, ciocanin energic în u?a, vestea intrarea în vigoare a programului zilnic.
MUNTELE VR?JIT
225
Hans Castorp nu-?i luase nici un calendar în vacan?a ?i ca atare nu
întotdeauna informat asupra zilei în care se g?sea. în privin?a asta î?i
eba din cînd în cînd varul, dar nici el nu era de fiecare data prea
? aî Toiu?i duminicile, mai cu seama fiecare a doua duminica, în care
ea loc concertul, constituiau un punct de orientare, si astfel era sigur
sepietnbrie se apropia de jum?tate. Afara, în vale, de cînd Hans
Tastorp se a?ezase la pat, dup? timpul trist ?i rece sosiser? zilele fru-
inoase de sfîr?it de vara, un ?ir lung de zile frumoase, a?a ca Joachim
venea la el îmbr?cat cu pantalonii albi, iar Hans Castorp nu putea sa-?i
înfrînga sim?amîntul unei sincere p?reri de rau, o p?rere de rau ?i a
sufletului dar ?i a mu?chilor lui tineri, gîndindu-se la vremea minunata
de afara. Spusese chiar ca îi este ru?ine" sa lase sa treac? un timp atît
de frumos. Dup? aceea îns?, ca sa se lini?teasc?, ad?ugase ca ?i daca ar
fi fost pe picioare, tot n-ar fi putut profita c?ci, dup? experien?a avuta,
îi era interzis s? fac? prea multa mi?care. ?i, în definitiv, prin u?a putea
s? se bucure, oricum, într-o anumita m?sura, de lumina calda de afara.
Dar spre sfîr?itul izol?rii for?ate a lui Hans Castorp, vremea se schimba iar??i.
Peste noapte devenise ce?oasa ?i friguroasa, valea se ascunse într-o învîrtejire umeda
de lapovi?a, iar aerul uscat al caloriferului umplu camera. Vremea se men?inu as
tfel pîna în ziua cînd, cu prilejul vizitei de diminea?a a medicilor, Hans Castorp îi rea
minti consilierului aulic ca se ?i împliniser? cele trei saptamîni de cînd st?tea în pat
?i ceru permisiunea sa se scoale.
- Ei, asta-i buna, ai ?i ispr?vit? spuse Behrens. Ia sa vedem; într-ade-var, a?a e
ste. Dumnezeule, cum îmbatrînim. De altfel, mi se pare ca nu s-aprea schimbat mare l
ucru în starea dumitale. Cum? Ieri temperatura a rost normala? Da, în afara de cea d
e la ora ?ase seara. Ei bine, Castorp, nu vreau sa par neînduplecat cu dumneata ?i
doresc sa te redau soci-eta?ii. Ridica-te ?i umbl?, omule! Fire?te, în m?sura ?i în
limitele indi-te- In curînd î?i vom face portretul interior. Ia nota! spuse el doct
oru-l K-tokowski, îndreptîndu-se spre u?a ?i, uitîndu-se cu ochii lui alba?tri cramo?i
si injecta?i la palidul asistent, îi arata cu ar?t?torul enorm "m? lui Hans C
astorp... Astfel, Hans Castorp ie?i din depou".
gulerul paltonului ridicat ?i purtînd galo?i pentru prima data, î?i ) iar??i varul
pîna la banca de lînga pîrîia?, apoi se întoaise. dar nu ca pe drum sa nu pun? întrebarea c
l-ar mai fi l?sat Behrens sa ln pat daca nu-i comunica el însu?i ca temperatura tr
ecuse. Iar
i ' !
i; i
226
THOMAS MANN
Joachim, cu privirile întunecate ?i gura deschis? ca pentru un , v dezn?d?jduit, f
?cu prin aer gestul nem?rginirii.
Dumnezeule, v?d!"
Trecu o saptamîna întreaga pîna cînd Hans Castorp fu invitat, prjn sora-?efa, sa se prez
inte la laboratorul de radiologie. Nu voia sa plictiseasc? oamenii cu st?ruin?ele
lui. Erau destul de ocupa?i cei de la Berghof'. Doctorii ?i personalul, dup? cîte
se p?rea, aveau mult de lucru. în ultimele zile sosiser? noi bolnavi: doi studen?i
ru?i cu parul încîlcit ?i ni?te bluze negre, închise complet, care nu l?sau sa se z?r
easc? nici cea mai mica urma de lenjerie alba; o pereche olandeza c?reia i s-au
dat doua locuri la masa lui Settembrini; ?i un mexican coco?at, care-?i înspaimînta
tovar??ii de masa cu îngrozitoarele sale crize de sufocare: atunci se aga?? cu pum
nii de fier ai mîinilor lui lungi, de cîte unul din vecini, b?rbat sau femeie, îi apuc
a strîns ca într-o menghina ?i-i tîra în lumea spaimei sale, cu toata împotrivirea ?i stri
gatele lor dup? ajutor. Pe scurt, sufrageria era aproape plina, de?i sezonul de
iarna nu începea decît în octombrie. Iar gravitatea cazului lui Hans Castorp ?i gradul
sau de boala abia dac? îi d?deau dreptul sa pretind? vreo aten?ie mai deosebita.
Doamna Stohr, a?a stupida ?i inculta, era fara îndoiala mai bolnava decît el. fara s
a mai vorbim despre doctorul Blumenkohl. Ar fi trebuit sa fie lipsit de orice si
m? al grada?iei ?i diferen?ierii, pentru ca Hans Castorp, în situa?ia sa, s? nu ai
b? o rezerva discreta - cu atît mai mult cu cît o astfel de comportare f?cea parte di
n spiritul sanatoriului. Cei mai u?or bolnavi nici nu contau, ?i chiar el ajunse
se la aceast? constatare din nenum?ratele convorbiri pe care le auzise. Despre c
ei u?or bolnavi se vorbea cu dispre?, potrivit unei ierarhii valabile aici, ?i e
rau privi?i de sus în jos dar nu numai bolnav» atin?i în mod grav se purtau astfel, ci
chiar ?i acei care erau ei în?'S1 u?ori": procedînd astfel, ace?tia din urma m?rturi
seau - ?i fa?a de ei. este adev?rat acela?i dispre?. îns? î?i ap?rau demnitatea supu
nîndu-acestei sc?ri a valorilor. A?a este omenesc. ,,Ei a?, asta! p?reau spun unii
altora; asta, pe scurt, n-are mare lucru ?i abia daca ar
a-?i
avea
dreptul s? stea între noi. N-are nici m?car o cavern?..." Acesta era sp1 tul care
domnea aici; în felul lui, era aristocratic, ?i Hans Castorp 1 supunea dintr-un re
spect înn?scut fa?a de legi ?i regulamente de
MUNTELE VR?JIT
227
. i Qte bordeie atîtea obiceie, spune proverbul. Un calator care î?i ioc de obiceiur
ile ?i valorile popoarelor ce-i dau ospitalitate vede?te ca nu-i prea cultivat.
Chiar ?i fa?a de Joachim, Hans Castorp vea un oarecare respect ?i anumite consi
dera?ii, nu atît pentru ca el era colo mai vechi, fiindu-i îndrum?tor ?i cicerone în a
ceasta lume ci pentru ca, într-adevar, dintre ei amîndoi, varul sau era mai grav". Tot
u?i, cum se întîmplâ de obicei, este explicabil ca înclini sa tragi spuza pe propria turt
a, ba chiar sa-?i exagerezi situa?ia m?car atît cît este necesar sa intri în aristocra
?ie sau m?car sa te apropii de ea. însu?i Hans Castorp, cînd era întrebat la masa, dec
lara cu pl?cere cîteva zecimi mai mult decît avea de fapt, ?i se sim?ea m?gulit atun
ci cînd îl amenin?au cu degetul ca pe un b?iat care este mai rau decît pare. Dar degeab
a exagera el pu?in, ca tot nu ramînea decît un personaj de o categorie inferioara, încît
î?i d?dea seama ca numai r?bdarea ?i rezerva puteau fi atitudinea ce trebuia adopt
ata.
î?i reluase, al?turi de Joachim, felul de via?a din primele trei sapta-mîni, devenit
a intima, monotona, organizata cu precizie ?i care mergea strun? din prima zi, c
a ?i cum nu fusese niciodat? întrerupta. De fapt, aceast? întrerupere n-avea nici o în
semn?tate; chiar de la cea dintîi reapari?ie a sa la masa î?i d?du seama limpede de a
cest fapt. E adev?rat ca Joachim, care acorda foarte scrupulos o deosebita impor
tan?a unor asemenea evenimente, avusese grija sa pun? o vaza cu cîteva flori în drep
tul locului ocupat de cel care parca înviase. îns? tovar??ii de masa ai lui Hans Cas
torp îl salutara fara nici o solemnitate, iar felul cum îl primir? nu se deosebi del
oc de acela adoptat atunci cînd desp?r?irea dura nu trei saptamîni, ci trei ore - sa
u abia daca se deosebi foarte pu?in: foarte pu?in nu pentru c? persoana lui mode
sta ?i simpatica le-ar fi fost indiferenta, ci pentru c? ace?ti oameni erau preo
cupa?i în mod exclusiv numai de propria lor fiin?a, adic? de trupul lor care pentr
u ei era atît de mteresant, încît parca nici nu luaser? cuno?tin?a de absen?a lui Hans
storp. Iar acesta din urma se supuse fara greutate, c?ci se reg?si la patul lui
de mas?, între profesoara ?i Miss Robmson, ca ?i cum chiar m aJun ar fi stat acol
o pentru ultima data.
nn urmare, daca nici m?car la masa lui nu se f?cuse mare caz de
r?itul izol?rii sale for?ate, cum i-ar fi putut pasa cuiva din restul
ageriei? Acolo, nimeni nu-i d?duse nici cea mai mica aten?ie - cu
s Ceptia lui Settembrini care, la sfîr?itul mesei, se apropie de el ca sa-l
e glume? ?i prietenos. Este adev?rat ca Hans Castorp era dispus sa
228
THOMAS MANN
mai vad? înc? o excep?ie, îns? noi nu vom putea sa ne pronun?am asup acestui fapt. I
se p?ruse ca revenirea lui fusese remarcata de Clavdi Chauchat - c?ci imediat d
up? intrarea ei, în întîrziere ca totdeauna, duD ce u?a de sticla se închise, î?i opri pri
virea-i îngusta, pe care privirea In
0 întîlni ?i apoi, abia a?ezata, se mai întoarse o data spre el, surîzînd peste um?r: surî
d a?a cum o f?cuse cu trei saptamîni în urma, adic? înainte ca el sa se fi dus la cons
ulta?ie. Iar mi?carea ei fusese atît de f??i?a ?i lipsita de considera?ie lipsita
de considera?ie fa?a de el cit ?i fa?a de to?i ceilal?i pacien?i încît nu ?tiuse dac
a trebuia sa se socoteasc? încîntat sau sa ia aceasta atitudine drept un semn de dis
pre? ?i, prin urmare, sa se supere. Oricum ar fi fost, mima i se zbuciuma cumpli
t sub aceste priviri care desconsideraser? conven?iumle mondene, potrivit c?rora
s-ar fi cerut sa se ignore reciproc, ?i-l impresionaser? într-un fel care în ochii
lui ap?rea fantastic ?i ame?itor inima, a?adar, 1 se zbuciuma cumplit, aproape du
reros, imediat ce u?a de sticla pocni, cact aceasta era clipa pe care o a?teptas
e cu sufletul la gura.
Se mai cuvine sa ad?ugam ca legaturile suflete?ti ale lui Hans Castorp cu pacien
ta de la masa ru?ilor bine ?i interesul sim?amintelor ?i al spiritului lui modes
t pentru aceasta f?ptura micu?a, cu pasul u?or, lunec?tor ?i ochii de kirghiza,
pe scurt, sentimentele sale de îndr?gostit (?i ne încumetam a întrebuin?a acest cuvînt,
m?car ca e un cuvînt din vale", un cuvînt de la ?es, întrucît ne îng?duie sa b?nuim ca lie
ul Simt fluturarea ciudatelor gînduri ar putea fi folosit, într-un chip oarecare, în a
cest caz) a?adar, sentimentele lui de îndr?gostit f?cuser? progrese foarte mari în t
impul izol?rii for?ate. Chipul ei îi plutise în fa?a ochilor atunci cînd, în zori, scula
t devreme, î?i aruncase privirile prin camera ce
1 se dezv?luia ?ov?itoare, sau seara, în amurgul ce se întuneca tot mai mult (?i ch
iar în acea ora cînd Settembrini intrase pe nea?teptate la el, ° data cu aprinderea su
bita a luminii, ea îi plutise prin fa?a ochilor perfect distincta, ?i din pncina a
sta venirea umanistului îl f?cuse sa ro?easc?), iar în lungul orelor singuratice ale
zilei lui farîmi?ate se gîndise la gura acestei femei tinere, la obrajii ei, la ochi
i ai c?ror culoare, forma ?i obhcrtate îi sfî?iau sufletul, se gîndise la spatele ei o
bosit, la felul cum î?i ?inea capul, la ceafa cu vertebra cervicala ie?ita în eviden
?a, la bra?ele transfigurate de voalul cel sub?ire ?i daca pîna acum am ascuns ca n
uma datorita acestor lucruri orele i s-au scurs fara greutate, este fiindc? a»1 lu
at parte cu dragoste la nelini?tea lui sulfleteasc? amestecata c înspaimîntatoare
a fericire a acestor imagini ?i vedenii. Da, c?ci
MUNTELE VR?JIT 229
otie ?i o adev?rata spaima se contopeau în toate acestea, o speran?a e se r?t?cea în
nem?rginitul, infinitul ?i aventura bucuriei, dar ?i o a care nu avea nume, îns?
cîteodata gîtuia atît de brusc inima ?narului - inima sa în în?elesul sufletesc ?i trupesc
- încît î?i ducea îna stînga la piept, iar dreapta la frunte (ca pe o viziera deasupra oc
hilor) ?i ?optea: -Dumnezeule!
C?ci înd?r?tul frun?ii dainuiau gînduri sau fragmente de gînduri, ?i ele erau cele car
e daruiau imaginilor ?i vedeniilor lui o fascina?ie atît de intens?, de?i se refer
eau la nep?sarea ?i lipsa de cuviin?a a doamnei Chauchat, la boala ei, la str?lu
cirea ?i importan?a sporita pe care boala o d?dea trupului ei ?i la atrac?ia car
nala ce-o avea f?ptura sa, iar Hans Castorp sim?ea ca era chemat, prin diagnosti
cul dat de medici, sa participe de acum înainte la aceasta boala. ?i dindaratul fru
n?ii în?elese fantastica libertate cu care doamna Chauchat, întorcîndu-se ?i surîzînd, des
onsiderase convenien?ele mondene, potrivit c?rora s-ar fi cerut ca ei s? se igno
re unul pe altul - le desconsiderase de parca n-ar fi fost doua fiin?e sociale ?
i n-ar fi avut nevoie nici m?car sa vorbeasc?... ?i, de fapt, tocmai acest lucru
îl înspaimînta la fel ca atunci cînd, în sala de consulta?ii, ridicase ochii spre ochii v
rului sau - dar atunci mila ?i grija îi insuflasera spaima, în vreme ce, aici, era
u în joc emo?ii cu totul diferite. A?adar, aceasta via?a de la Berghof', atît de prie
lnica ?i atît de btne organizata în hotarele ei strimte, î?i reluase cursul monoton ia
r Hans Castorp, în a?teptarea radiografiei, continua s-o împart? cu bunul Joachim, a
ranjîndu-?i-o ora cu ora, întocmai ca aceea a varului sau; ?i aceasta vecin?tate era
fara îndoiala un lucru bun pentru tînarul nostru, ue?i nu era decît vecin?tatea unui
bolnav, ea comporta totu?i multa aus-entate militar?: o austeritate care ?i începu
se, este adev?rat, sa se acomodeze cu serviciul tratamentului ?i sfîr?i prin a se s
ubstitui îndeplinirii obliga?iei profesionale normale - iar Hans Castorp nu era ch
iar atît de ost ca sa nu-?i dea seama foarte precis de acest lucru. Dar sim?ea cît e
mult înfrîna aceasta vecin?tate sufletul lui de civil - însu?i exemplul °achim ?i contr
olul exercitat de el îl împiedicau sa întreprind? în ra ac?iuni necugetate. C?ci vedea f
oarte bine cît de mult trebuia sa e 8ravul Joachim de pe urma unui anumit parfum d
e portocale ce-l Ia zilnic, ?i în adierea caiuia erau ni?te ochi c?prui ?i rotunzi
, un t>in, o veselie pusa pe rîs ?i un piept cu formele pl?cute, iar ea ?i loialit
atea - care îl f?ceau pe Joachim sa se teama de influ-
230
THOMAS MANN
en?a acestei atmosfere ?i îl sileau s-o ocoleasc? toate acestea ii jr sionau pe Ha
ns Castorp, îi impuneau lui însu?i ordine ?i discipljna s împiedicau sa împrumute creionu
l" de la femeia cu ochii oblici fiindc? fara aceasta vecin?tate care-i inspira d
isciplina el ar fi fost gat s-o fac?. dac? judecam dup? experien?a de pîna acum.
Joachim nu vorbea niciodat? despre Marusia cea ve?nic dispusa sa rîda, ?i asta era
egal cu o interdic?ie pentru Hans Castorp de a vorbi despre Clavdia Chauchat. în
schimb, se desp?gubea vorbind discret cu profesoara care st?tea Ia masa în dreapta
lui, silindu-se s-o fac? pe fata batrîna sa ro?easc?, tachinîndu-i sl?biciunea ce-o
avea pentru bolnava cu mi?c?rile ml?dioase ?i imitînd întru totul atitudinea demna
a batrînului Castorp, prin faptul ca-?i rezema b?rbia în guler. Mai insista de aseme
nea, pe lînga ea ca sa afle am?nunte noi ?i interesante despre situa?ia personala
a doamnei Chauchat, cu originea sa, despre so?ul ?i vîrsta ei, despre caracterul b
olii. Voia sa ?tie daca avea copii. Dar nu, nu avea. Ce sa fac? o femeie ca asta
cu copii? Fara îndoiala ca îi era interzis ?i pe de alta parte: oare cam ce soi de
copii ar fi putut sa aib?? Castorp se v?zu silit sa-i dea dreptate. Pe deasupra,
poate ca era ?i prea tîrziu, presupuse el cu oarecare nep?sare for?at?. Cîteodata,
din profil, chipul doamnei Chauchat i se p?rea pu?in în?sprit, sa fi avut oare mai
mult de treizeci de ani? Domni?oara Engelhart protesta. Clavdia, treizeci? în cel
mai rau caz avea dou?zeci ?i opt de ani. Profilul Clavdiei era de o fr?gezime ?i
de o ging??ie dintre cele mai tinere?ti, m?car ca, fire?te, era un profil inter
esant ?i nu acela al unei oarecare gî?te s?n?toase. ?i ca sa-l pedepseasc?, domni?o
ara Engelhart adaug? la repezeala ca doamna Chauchat era vizitat? adesea de ni?t
e domni ?i în special de un compatriot ce locuia în Davos-Platz, pe care-l primea du
pa-amiaza, în camera ei.
Lovitura nimeri în plin. Chipul lui Hans Castorp se schimonosi, cu toate eforturil
e sale de-a se stapîni, ?i chiar cuvintele rostite cu indiferen?a Cum a?a" ?i lata o
noutate ie?ita din comun", cu care r?spunse la aceasta confiden?a, aveau în ele ce
va schimonosit. ?i fiindc? nu putea sa nesocoteasc? existen?a acestui compatriot
despre care i se pomenise-a?a cum reu?ise sa se prefac? la început, revenea neîncet
at asupra lui.iar buzele îi tremurau. E un b?rbat tînar?
Tînar ?i frumos, daca ar fi sa ne luam dup? ce spune lumea' r?spundea profesoara;
c?ci nu putuse sa-l vad? ?i sa se pronun?e în c°n' secin?a.
MUNTELE VR?JIT
231
_ E bolnav? Poate, dar, oricum, foarte pu?in bolnav.
_ Ar fi de dorit s? aib? mai multa rufarie decît compatrio?ii lui de la
a ru?ilor de rînd, spunea sarcastic Hans Castorp, Ia care domni?oara gelhart, fot
ca sa-l pedepseasc?, r?spundea afirmativ. Sfîr?i prin a fi . parere ca la mijloc e
ra o chestiune ce nu putea fi neglijata ?i o îns?rcina pe profesoara în mod cît se poat
e de serios sa se informeze asupra acestui compatriot care o vizita atît de des pe
doamna Chauchat, dar în loc sâ-i dea am?nunte asupra acestui aspect al problemei, e
a îi aduse peste cîteva zile o veste cu totul diferita.
Clavdia Chauchat poza pentru un portret, da, se las? pictata - asta aflase domni
?oara Engelhart care îl întreba pe Hans Castorp daca era la curent. în cazul ca nu ?ti
a nimic, putea fi convins ca ?tirea provenea din sursa cea mai sigura. De cîtva ti
mp, doamna Chauchat poza pentru a i se face portretul unde anume? La consilierul
aulic! Chiar domnul consilier aulic Behrens era acela care o primea în acest scop,
aproape zilnic, în locuin?a lui.
Aceasta noutate îl impresiona pe Hans Castorp ?i mai puternic decît cea precedenta.
Nu mai înceta sa fac?, pe aceasta linie, tot felul de glume caraghioase. Da, desig
ur, se ?tia prea bine ca aulicul consilier picta - nu era nimic de obiectat aici
, deoarece nu era interzis nim?nui ?i fiecare avea libertatea sa fac? la fel. Pr
in urmare, ?edin?ele aveau loc în casa lui de v?duv? F?r? îndoiala ca la ?edin?e asi
sta ?i domni?oara Mylendonk. Cu siguran?a ca nu avea timp pentru a?a ceva.
-Numai ca nici Behrens nu putea sa aib? mai mult timp liber decît sora-?efâ, spuse H
ans Castorp sever. Dar m?car ca, astfel, totul p?rea spus asupra acestei chestiu
ni, el nu renun?a ?i se consuma în nenum?rate întreb?ri, pentru a afla ?tiri cît mai a
m?nun?ite: asupra portretului ?i "nensiunilor m' s' daca îi f?cea numai capul sau
o picta pîna la genunchi; la ce ora aveau loc ?edin?ele - numai ca domni?oara Engel
hart 1 putuse da nici o precizare în privin?a asta, a?a ca nu-i mai ramînea
it sa aib? r?bdare a?teptînd rezultatul investiga?iilor ce urma sa le «ca profesoara
.
aceste ?tiri, Hans Castorp se pomeni cu 37,7. Mai mult decît 1 ele pe care le pri
mea doamna Chauchat, îl tulburau ?i-l nelini?teau Pe care le f?cea. Via?a intima ?
i particulara a doamnei Chauchat -ln ea îns??i, independent de con?inutul ei - încep
use chiar sa-i
?, independent de con?inutul ei începuse chiar sai oace suferin?e ?i framîntari
, dar cît de tare aveau sa se agraveze
232
THOMAS MANN
aceste doua st?ri suflete?ti cmd observa ca mereu îi ajungeau la ure v, ?tiri cu u
n con?inut echivoc! Era posibil, în general, ca leg?turile vizjt torului rus cu co
mpatrioata lui sa fie banale ?i nevinovate; dar, de cît timp, Hans Castorp era dis
pus sa socoteasc? banalul ?i nevinov??ia dre vorb?rie goala, tot a?a cum nu se p
utea hot?rî sa admit? ca pictura" ulei poate fi altceva decît o leg?tura între un v?du
v brutal ?i guraliv §! 0 tînara femeie cu ochii oblici ?i mersul ademenitor. Gustul
manifestat de consilierul aulic în alegerea modelului se potrivea prea mult cu al
$au personal, ca sa mai poat? crede ca ?edin?ele erau banale, mai cu seama ca ob
rajii alba?trii ?i ochii l?crimo?i ?i injecta?i ai consilierului aulic nu p?reau
sa fie o chez??ie.
Un fapt pe care-l observa personal ?i din întîmplare în acele zile avu asupra lui un e
fect diferit, de?i era vorba din nou de confirmarea gustului sau. Exista acolo la
masa situata de-a curmezi?ul fa?a de masa doamnei Salomon ?i a liceanului cu oc
helari ?i hulpav, deci în stînga verilor, a?adar, la masa cea mai apropiat? de u?a d
e sticla un pacient originar din Mannheim, dup? cîte auzise Hans Castorp, cam de v
reo treizeci de ani, cu parul rar, din?ii caria?i ?i vorba timida acela?i care,
cîteodata, în timpul reuniunilor serale, cînta la pian, mai ales mar?ul nup?ial din Vi
sul unei nop?i de vara. Lumea spunea ca este foarte credincios, ceea ce nu era un
lucru rar la oamenii de aici, de sus, ?i faptul se explica prin aceea ca în fieca
re duminic? asista la slujba religioasa, acolo jos, în Platz, iar în timpul curei de
odihna citea c?r?i religioase, c?r?i ale c?ror coperte erau împodobite fie cu un
potir, fie cu frunze de palmier. Chiar ?i acestuia, observa Hans Castorp într-o bu
na zi, îi erau ag??ate privirile în aceea?i direc?ie ca ale lui adic? de ml?dioasa f
?ptura a doamnei Chauchat, dar mergînd pîna la obscenitate, de?i era timid. Dup? ce-
l v?zu prima data, Hans Castorp nu se mai putu împie" dica sa-l supravegheze cu fi
ecare prilej. îl vedea seara, stînd în picioare în sala de joc, printre pacien?i, tulbur
at ?i pierdut la vederea acestei tinere doamne încîntatoare, de?i dârîmata, care sporov?
ia în camera de-alaturi, pe canapea, cu una cu parul cre?, Tamara (acesta era nume
le fetei), cu doctorul Blumenkohl ?i cu vecinul lor de masa, cel cu pieptu c?zut
?i umerii pr?bu?i?i; îl vedea învîrtindu-se, prefacîndu-se ca nu >e uita, apoi întorcînd i
r??i capul peste um?r, privind sa?iu, în timp c buza de sus îi era rasfrînta plîng?re?. îl
vedea schimbîndu-se la fata fara sa mai priveasc? ?i apoi privind totu?i lacom at
unci cînd u?a sticla se închidea ?i doamna Chauchat luneca spre locul ei. ?i-l v?zu
MUNTELE VR?JIT
233
lte ori pe nenorocitul acesta oprindu-se, la terminarea mesei, între a de la ie?ir
e ?i masa ru?ilor bine, ca s-o lase pe doamna Chauchat sa
ca pe Ung? el ?i s-o devoreze cu ochii cît mai de aproape, cu ochii I i tri?ti, pîna
în str?fundul sufletului, pe ea, c?reia nici nu-i pasa de el.
Aceasta descoperire îl emo?iona destul de puternic pe tînarul Hans Castorp, cu toate
ca insisten?a jalnica ?i plicticoasa a celui din Mannheim nu putu sa-l nelini?t
easc? în aceea?i m?sura ca legaturile speciale ale Clavdiei Chauchat cu consilieru
l aulic Behrens, un b?rbat care-i era atît de evident superior prin vîrsta, personal
itate ?i situa?ie. Clavdia nu se ocupa cîtu?i de pu?in de cel din Mannheim daca ar
fi fost altfel, faptul n-ar fi sc?pat aten?iei vigilente a lui Hans ?i deci nu
ghimpele nesuferit al geloziei era cel ale c?rei împuns?turi le sim?ea în suflet. în s
chimb, el tr?ia toate sim??mintele pe care le îndura unul îmb?tat de pasiune cînd desc
oper? la al?ii propria sa imagine, sim??minte care alc?tuiesc cel mai bizar amest
ec de scîrba ?i solidaritate secret?. Ne este îns? imposibil sa aprofundam ?i sa ana
lizam totul daca vrem s? continuam povestirea noastr?. în orice caz, faptul ca acu
m trebuia s?-l supravegheze ?i pe cel din Mannheim era prea mult dintr-o dat? pen
tru starea în care se afla bietul Hans Castorp.
Astfel trecur? cele opt zile pîna la radioscopie. Nu ?tiuse ca pîna atunci se vor întîmp
la atîtea, dar iat? ca trecuser? cînd, într-o diminea?a, la micul dejun, primi dispozi
?ia de la sora-?efa (care iar??i avea un ulcior, unul nou, c?ci nu putea fi acel
a?i, dar fara îndoiala ca aceasta suferin?a benigna, care o slu?ea totu?i, f?cea p
arte din înf??i?area ei obi?nuita) s? se prezinte la laborator dupa-amiaza. Hans C
astorp trebuia s? se afle acolo cu o jum?tate de ora înainte de ceai, împreuna cu va
rul sau; c?ci cu aceea?i ocazie avea sa i se fac? o noua fotografie interioara ?
i lui Joachim - ultima putînd fi socotita ca dep??ita de timp.
A?adar, scurtar? azi cu treizeci de minute cura mare de odihna de
P?-masa, iar cînd ceasul b?tu trei ?i jum?tate amîndoi verii coborîra
sc?rile de piatra spre pseudosubsol ?i luar? loc împreun? în mica sala de
a?teptare care desp?r?ea cabinetul de consulta?ii de laboratorul de radio-
SCopie: Joachim foarte lini?tit, c?ci nu se a?tepta la nimic nou, Hans
astorp, într-o a?teptare înfrigurata, deoarece pîna acum niciodat? ?i în
1 un fel nu i se cercetase astfel via?a l?untrica a organismului. Nu
u Smgurii: cînd intrar?, realizar? c? mai mul?i pacien?i, cu reviste
ute ferfeni?? pe genunchi, a?teptau sa le vina rîndul: tînarul uria?, un
ez care în sufragerie st?tea la aceea?i masa cu SeHembrini ?i despre
234
THOMAS MANN
care se spunea ca în aprilie, atunci cînd sosise, fusese atît de bolna încît abia au vrut
sa-l primeasc?; îns? pîna acum se îngra?ase cu optzec de pfunzi, ?i era pe punctul sa
plece acas? complet vindecat; în piUs mai erau o doamna de la masa ru?ilor de rînd,
o mam?, ea îns??i plapînda, cu b?ie?elul ei numit Sa?a, foarte plapînd, cu nasul lung
?1 urî?el. A?adar, aceste persoane a?teptau de mai mult timp decît cei doi veri; ?i
dup? toate aparen?ele aveau întîietate, c?ci se întîmplase cu siguran?a ceva care întîrzia
activitatea în laboratorul de radiografie, astfel ca se resemnar? la gîndul c? vor l
ua ceaiul rece.
în laborator se lucra. Se auzea vocea consilierului aulic dînd instruc?iuni. Era cev
a mai mult de trei ?i jum?tate cînd u?a se deschise -o deschise un asistent tehnic
ce lucra la acest serviciu ?i tot norocosul acesta de uria? suedez a fost intro
dus: desigur ca cel dinaintea sa ie?ise pe o alta u?a. Dup? aceea, treaba se des
f??ura mult mai repede. Abia trecuser? zece minute ca îl ?i auzir? pe scandinavul c
omplet vindecat -aceasta reclama ambulanta a sta?iunii ?i a sanatoriului departînd
u-se cu pa?i energici de-a lungul coridorului, dup? care fura primi?i mama rusoa
ica ?i cu Sa?a al ei. Hans Castorp observa iar??i, ca ?i atunci cînd intrase suede
zul, ca în laborator domne?te un clarobscur, un fel de pseudozi artificiala, asem?
n?toare cu aceea din cabinetul analitic al doctorului Krokowski. Ferestrele erau
acoperite, lumina zilei era exclusa ?i ardeau doar cîteva becuri electrice. îns? chi
ar în clipa cînd Sa?a împreuna cu mama-sa intrar? în laborator ?i Hans Castorp îi urmarea
u privirile, u?a de la coridor se deschise, iar în sala de a?teptare ap?ru, mai de
vreme, deoarece programul fusese dat peste cap, îns??i doamna Chauchat.
Era chiar Clavdia Chauchat cea care se ivi pe nea?teptate în mica înc?pere; Hans Cas
torp o recunoscu, zgîi ochii, sim?i într-un mod loarte limpede cum îi fuge sîngele din o
braji ?i cum mu?chii maxilarului inferior i se moaie, încît era cît pe ce sa ca?te gura
. Intrarea Clavdiei se produsese într-un mod cu totul neprev?zut, teribil de nea?te
ptat ?i iat"° împ?r?ind dintr-o data cu cei doi veri aceasta c?m?ru?a strimta, cînd cu
o clipa înainte nici nu fusese acolo. Joachim îi arunca lui Hans o privire î" fuga ?i
nu se mul?umi numai sa-?i plece ochii, ci merse pîna acolo înci lua de pe masa revi
sta ilustrata pentru a-?i ascunde fa?a îndaratu paginilor desf?cute. Hans Castorp în
s? nu avu destula prezen?a de sp'rI sa procedeze la fel. Dup? ce pali, se înro?i t
are, iar inima îi b?tu puiern|C'
MUNTELE VR?JIT
235
Doamna Chauchat lua loc chiar lînga u?a laboratorului. într-un mic
liu rotund, cu rezematorile boante ?i destul de rudimentare, se las?
te pUSe u?or un picior peste altul ?i privi în gol, în vreme ce ochii
' de Pribislav pe care con?tiin?a faptului ca este observata îi ab?tea
nervozitate din direc?ia lor p?reau pu?in sa?ii. Purta o jacheta alba
? o fusta albastra, pe genunchi ?inea o carte împrumutata probabil din
ala de lectura ?i b?tea încet tactul cu piciorul a?ezat pe du?umea.
Dup? vreun minut ?i jum?tate î?i schimba pozi?ia, privi în jurul ei, se ridic? ?i pe
fa?a avea o expresie de parca nu ?tia prea bine unde se afla ?i nici cui trebui
a sa se adreseze apoi începu sa vorbeasc?. întreba ceva - puse o întrebare lui Joachim
, cu toate ca acesta p?rea cufundat în revista sa ilustrat?, pe cînd Hans Castorp st
?tea acolo fara sa fac? nimic - , iar gura ei potrivea cuvintele pe care apoi le
rostea cu o voce venita din pieptul alb: o voce deloc grav?, ci pl?cut voalata,
de?i cu anumite intona?ii ascu?ite, aceea pe care Hans Cas?orp o cuno?tea de mul
ta vreme, ba o auzise chiar de foarte aproape, în ziua cînd aceasta voce spusese anu
me pentru el: Cu pl?cere. îns? trebuie sa mi-l înapoiezi imediat dup? lec?ie". Este a
dev?rat ca aceste cuvinte fuseser? rostite atunci cu mai multa claritate ?i u?ur
in?a; acum ele se auzeau u?or t?r?g?nate ?i nesigure, vocea care le rostea nu av
ea asupra lor un drept prin na?tere, ci doar le împrumuta, a?a cum Hans Castorp o
auzise procedînd de mai multe ori, cu care prilej avusese un sentiment de superiori
tate, amestecat îns? cu o încîntare dintre cele mai evlavioase. Cu o mînâ în buzunarul jach
tei de lîna ?i cu cealalt? dusa la ceafa, doamna Chauchat întreb?:
- Va rog, la ce ora sînte?i invitat?
Iar Joachim, care aruncase o privire gr?bita spre varul sau, r?spunse lipindu-?i
c?lcîiele, îns? ramînînd totu?i a?ezat: ~ La ora trei ?i jum?tate. Doamna continua:
- Eu, la patru fâra un sfert. Dar oare ce s-a întîmplat? Este aproape ra Patru. Mi se
pare ca tocmai au intrat ni?te persoane, nu-i a?a?
- Da, doua persoane, r?spunse Joachim. Rîndul lor era înaintea noas-r£L "ogramul este în
tîrziat. Se pare ca totul a fost amînat cu o jum?tate
de
ora.
*-l1 e de nepl?cut! zise ea ?i cu un gest nervos î?i aranja parul. ~ Destul de, r?
spunse Joachim. ?i noi a?teptam de mai bine de juma-tate de or?.
236
THOMAS MANN
i
A?a vorbeau, ?i Hans Castorp asculta ca în vis. Faptul c? vorbea cu doamna Chaucha
t era aproape ca ?i cum ar fi vorbit el î m?car ca în unele privin?e era, oricum, cu
totul altceva. Pe Hans Casto îl jignise acel destul de", c?ci i se p?rea impertine
nt sau cel pu?in de indiferen?a surprinz?toare, avînd în vedere împrejur?rile. Dar, în d
efini tiv, Joachim putea vorbi astfel putea în general sa vorbeasc? cu ea? poate c
a se ?i f?lea pe ascuns cu aceste vorbe tot a?a cum el, Hans Castorp, f?cuse pe
importantul fa?a de Joachim ?i de Settembrini, atunci cînd fusese întrebat cît timp cr
ede ca va sta ?i le r?spunsese: Trei saptamîni". Ea i se adresase lui Joachim, de?i
acesta î?i ?inuse nasul vîtît în revista pentru ca era, fara îndoiala, cel mai vechi din
re ei doi, era cel pe care-l ?tia din vedere de mai multa vreme; dar mai ales pe
ntru alt motiv, pentru ca în cazul lui erau la locul lor numai rela?ii civilizate
?i convorbiri rostite limpede, fiindc? între ei nu exista nimic s?lbatic, înspaimîntâtor
?i misterios. Daca anumi?i ochi c?prui, asocia?i cu un rubin la inel ?i înv?lui?i
de un parfum de portocale, ar fi a?teptat aici, împreuna cu ei, ar fi intrat în atr
ibu?ia lui Hans Castorp sa conduc? conversa?ia ?i sa rosteasc? un: destul de" inde
pendent ?i nevinovat, a?a cum f?cea Joachim acum.
într-adevar nepl?cut, stimata domni?oara, ar fi spus el ?i, poate, cu un gest degaj
at ?i-ar fi scos batista sa-?i sufle nasul. Dar v? sf?tuiesc sa ave?i r?bdare. Sîn
tem în aceea?i situa?ie." Iar Joachim s-ar fi minunat desigur de dezinvoltura sa, în
s? probabil fara a dori în mod sincer sa fie în locul lui. Nu, în aceasta situa?ie, Ha
ns Castorp nu era nici m?car gelos pe Joachim, cu toate ca el era acela care ave
a dreptul sa-i vorbeasc? doamnei Chauchat. îi d?dea dreptate ca se adresase varului
 sau; procedînd astfel ?inuse socoteala de împrejur?ri ?i în modul acesta dovedise ca-
?i d?dea seama de situa?ie... Dar inima îi b?tea puternic.
Dup? ce întîmpina din partea lui Joachim o primire atît de rece - 51 în care Hans Castor
p întrevazuse o u?oara adversitate din partea bunului Joachim împotriva acestei tova
r??e de boala, o adversitate ce-l f?cu sa surîda, în ciuda emo?iei puternice - Clavdi
a" încerca sa se plimbe prin camera; îns? cum spa?iul era prea mic, lua ?i ea de pe
masa o revista ilustrata ?i se întoarse la fotoliul cu rezemaiorile boante. Hans C
astorp st?tea ?i o privea, sprijinindu-?i b?rbia ca ?i bunicul s?u ?i semanînd-ast
fel, într-un chip în adev?r ridicol cu batrînul. Cum doamna Chaucha î?i pusese iar??i un
picior peste altui, genunchiul i se contura precis - ? chiar toata linia picior
ului ei zvelt se contura sub stofa albastra a fustel-Nu era decît de statur? mijlo
cie, armonioasa ?i, în ochii lui Ha
MUNTELE VR?JIT
torp, extraordinar de pl?cuta, îns? avea picioarele cam lungi ?i nu lat? în ?olduri.
Nu mai st?tea l?sat? pe spate, ci aplecata înainte, cu atele încruci?ate, sprijinit
e de coapse, cu spatele îndoit ?i umerii azuti astfel ca vertebrele cervicale îi ie?
eau în afara ?i le puteai vedea ub jacheta ce se lipea de ?ira spin?rii, iar piept
ul, nu atît de dezvoltat ?i tît de voluptuos ca al Marusiei, era ap?sat din amîndoua p
?r?ile. ?i, Heodata, Hans Castorp î?i aminti ca ?i ea a?tepta aici s? i se fac? ra
diofonia. Consilierul aulic o picta; îi reproducea aspectul exterior pe o pînza, cu a
jutorul uleiului ?i al culorilor. Dar acum, în clarobscurul laboratorului, va îndrep
ta asupra ei raze luminoase ce-i vor dezv?lui interiorul trupului. ?i gîndindu-se
la asta, Hans Castorp întoarse capul cu o mutia întunecata de ru?ine ?i cu o expresi
e discreta ?i îezervata, singurele care i se parura ca se potrivesc sa fie arborat
e fa?a de asemenea idei.
Nu ramaser? mult timp to?i trei laolalt? în mica sala de a?teptare. F?r? îndoiala c?
dincolo nu d?duser? prea mare importan?a lui Sa?a ?i mamei sale, poate fiindc?
se gr?beau sa recupereze întîrzierea. ?i iar??i tehnicianul cu halat alb deschise u?
a, iar Joachim, sculîndu-se, arunca revista pe masa ?i Hans Caslorp îl urma spre u?a
. nu fara o pornire interioara de a mai întîrzia. Se trezir? în el scrupule cavalere?ti
?i dorin?a de a adresa oricum cîteva cuvinte respectuoase doamnei Chauchat. de a-
i oferi sa treac? înaintea lor; ?i chiar în fran?uze?te daca era posibil; iar în gînd se
gr?bi s? caute cuvintele ?i construc?ia frazei. Dar nu ?tia daca asemenea aten?
ii cavalere?ti erau obi?nuite aici, daca ordinea în care fu-sese?i invitat nu st?t
ea deasupra oric?rei atitudini curtenitoare. Joachim trebuia s-o ?tie, insa cum
nu d?du nici un semn ca ar fi dispus sa cedeze rindul doamnei Chauchat, de?i Han
s Castorp îl privise îngrijorat ?i insistent, se v?zu silit sa-?i urmeze varul, ?i tr
ecînd prin fa?a doamnei Chauchat, care nu se îndrepta decît pu?in din pozi?ia ei aplec
ata, intra pe usa laboratorului.
lira prea z?p?cit de ceea ce ias? în urma, de întîmplarile din ultimele
c minute, pentru a se sim?i prezem la ceea ce se petrecea în jur în
Pa cînd p?trunse în laboiator. Nu vedea nimic sau nu avea decît per-
Ptu foarte vagi m acest clarobscii artilicial. Mai auzea înc? vocea
, ""ut v°alata cu care doamna Chauchat întrebase: .,Dar oare ce s-a
Plat.... îvlî se pare c^ tocmai acum au intrat ni^te persoane... Cit e
nepl?cut..." iar sunetul acestei voci îl f?cea sa tremure ca de ni?te
Ai l l°r* C'6a *un§"l spin?rii. îi vedea genunchiul mulat sub stofa
l' Ve<ie-a vertebrele cervicale îe?iiui pu?in în atdra sub ceafa aplecata
238
THOMAS MANN
?i parul scurt, de un blond-ro?cat care, acolo, atîrna liber, fâra s? mai f prins în c
ocul împletit, ?i iar??i îl str?b?tu un fior. ?i iata-l pe consilieru, aulic Behrens
întorcînd spatele noilor veni?i, stînd în picioare în fat unui dulap în perete, un fel de
tajera de o form? speciala, ocupat priveasc? o placa negricioasa pe care, cu bra
?ul întins, o ?inea în dreptul luminii mate a l?mpii din plafon. Trecînd pe lînga el, p?
trunser? în fUn dul camerei, ajun?i din urma ?i dep??i?i de laborantul care f?cea
preg?tirile pentru radiografie ?i p?rea animat de dorin?a de a scap? cit mai repe
de de ei. Domnea aici un miros ciudat. Un soi de ozon statut umplea atmosfera. U
n paravan a?ezat între ferestrele acoperite cu negru împ?r?ea laboratorul în doua p?r?
i inegale. Se deslu?eau aparate, sticle concave, tablouri de comanda, instrument
e de m?surat sprijinite vertical, dar ?i o cutie asem?n?toare cu un aparat fotogr
afic pe ?asiu cu roti?e, diapozitive de sticl? fixate în perete la rînd ?i nu ?tiai
daca te afli în atelierul unui fotograf, într-o camera obscura, la un inventator sau
în chilia de experien?e a unui alchimist care se ocupa ?i cu vr?jitoria.
Joachim începu imediat s? se dezbrace pîna la brîu. Laborantul, un tînar elve?ian bondoc
, cu obrajii trandafirii ?i cu halat alb, îl invit? pe Hans Castorp s? fac? la fel
. Treaba aceasta mergea repede, rîndul sau nu va întîrzia mult... ?i pe cînd Hans Castor
p î?i scotea vesta, Behrens trecu din locul unde st?tuse în camera propriu-zisa.
Ei, zise el. Iata-i ?i pe Dioscurii no?tri! Castorp ?i Pollux... Va rog, fara v?
ic?reli! A?adar, a?tepta?i pu?in, imediat o sa va vedem în transparen?a, pe amîndoi.
Oare dumitale, Castorp, ?i-e frica sa-?i deschizi forul interior? Fii lini?tit,
toate acestea func?ioneaz? foarte estetic. Ei, mi-ai v?zut cumva pinacoteca part
icular?? ?i Iuîndu-l de bra?, îl conduse în fa?a ?irurilor de placi de sticla întunecate,
înd?r?tul c?rora aprinse o lumina, învîrtind un comutator. Hans Castorp v?zu membre o
mene?ti: mîini, picioare, rotule, partea de sus ?i de jos a coapsei, bra?e ?i frag
mente de bazinuri. Dar forma vie, rotunjit?, a acestor p?r?i ale corpului omenes
c era schematica ?i avea un contur estompat; înv?luia ca o cea?a, ca un halou pali
d, chintesen?a evidenta, care reie?ea cu claritate luminoasa: scheletul.
Foarte interesant, spuse Hans Castorp.
Este în adev?r interesant, r?spunse consilierul aulic. O lec?ie folosi toare pentr
u tineret. Fotoanatomia, pricepi, triumful timpurilor noi-Acesta este un bra? de
femeie, î?i dai seama dup? delicate?ea lui. Cu ast te înlân?uie?te în scurtul ceas prie
lnic, mâ-n?elegi.
MUNTELE VR?JIT
239
Si izbucni în rîs, fapt care-i rasfrînse într-o parte buza superioara cu
tata tocit?. Pl?cile de sticla se stinser?. Hans Castorp se întoarse în
i unde se proceda la radiografierea lui Joachitn.
Asta se f?cea în partea din fa?a, unde consilierul aulic st?tuse Hineauri, Joachim
se a?ezase pe un fel de sc?unel de cizmar în fa?a unei Iaci de care-?i lipise pie
ptul, cuprinzînd-o cu bra?ele; iar laborantul corija pozi?ia pacientului, sucindu-
l, împingînd înainte um?rul lui Joachim ?i framîntîndu-i spatele. Apoi se întoarse înd?r?tu
paratului, ca orice fotograf, se în?epeni pe picioare, se apleca pentru a aprecia
imaginea, î?i manifesta satisfac?ia ?i, dîndu-se într-o parte, îi recomand? lui Joachim s
a respire adînc ?i sa ?in? aerul în plamîni pîna cînd totul se va sfîr?i. Spatele curbat al
lui Joachim se umfla, apoi ramase nemi?cat. în acea clipa laborantul apas? cît era n
ecesar pîrghia de comanda. ?i timp de dou? secunde, for?ele teribile, de-a c?ror d
ezl?n?uire era nevoie pentru a str?punge materia, ?î?nira - curen?i de mii, de sute
de mii de vol?i, î?i aminti parca Hans Castorp care înv??ase despre treburile acest
ea. Abia supuse, for?ele încercar? sâ-?i taie drumuri ocolite. Desc?rc?ri electrice
izbucnir? ca ni?te împu?caturi. O scînteie albastr? sfîrîi în vîrful unui aparat. Fulgere p
elungi se ridicar?, pîrîind, de-a lungul peretelui. Undeva, o lumina ro?ie, asemenea
unui ochi, privea calma ?i amenin??toare în camera, iar un tub, în spatele lui Joac
him, se umplu cu un lichid verde. Apoi totul se lini?ti; fenomenele luminoase di
sp?rur? ?i Joachim, oftînd, d?du drumul aerului din plamîni.
- Delincventul urm?tor! spuse Behrens atingîndu-l cu cotul pe Hans Castorp. ?i te
rog sa nu pretextezi ca e?ti obosit! Vei primi un exemplar gratuit, Castorp. Vei
putea chiar sa-?i proiectezi pe perete tainele pieptului, pentru copiii ?i nepo?
ii dumitale!
Joachim se r