MICROBIOLOGIE SUBIECTE EXAMEN PARŢIAL

1. Celule eucariote şi procariote, caracteristici comparative

Celula eucariota:
- nucleu: cu membrana, mai multi cromozomi, aparat mitotic
- citoplasma: RE (reticul endoplasmic), mitocondrii, lizozomi, ribozomi 80S,
membrana cu steroli
- Peretele celular: absent sau compus din celuloza sau chitina
- Capsula: absenta

Celula procariota:
- Nucleu: fara membrana, un singur cromozom circular, absenta mitozei
 - Citoplasma: nu are RE, nu are mitocondrii, nu are lizozomi, are ribozomi
70S, mb nu contine steroli
- Peretele celular: are structura complexa prezentand glicopeptid, proteine,
lipide etc.
- Capsula: adesea prezenta

2. Clasificaţi bacteriile după formă şi dispunere – exemple

Dupa forma bacteriile se pot grupa in:

a) de forma cocoidala (adica rotunzi) – diametre egale sau inegale dispuse izolat
sau grupat. Majoritatea streptococilor si stafilococilor sunt sferici, enterococii
sunt ovalari, pneumococii sunt lancelati iar meningococii si gonococii sunt
reniformi (adica in forma de rinichi). In functie de planurile de diviziune:
i. stafilococii – in ciorchine
ii. pneumococii – in diplo

iii. streptococii – in lanturi

b) cu forma de bastonas (bacili), drepti cu capetele usor rotunjite (enterobacterii),
drepti cu capetele taiate drept (B anthracis), fuziformi (fusobacterium)
c) cocobacili (H. Influenzae, B. Perlussis, B. Abortus)

d) forma spiralata (bacili curbi – V cholerae, spirali si spirochete)

Unele bacterii, inclusiv daca rezulta prin multiplicarea unei singure celule prezinta un
polimorfism accentuat (Proteus)

3. Enumeraţi componentele constante şi facultative ale celulei bacteriene

Structuri constante:
- peretele bacterian – inconjoara mb citoplasmatica, 15-30nm
- mezozomi – structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei
citoplasmatice de care raman legati
- citoplasma – intens bazofila
o ribozomi – forma sferica si marime variabila in f de Mg si K, esentiali in
procesul de biosinteza proteica
- nucleu – in contact direct cu citoplasma, contine ADN si nu are nucleoli

Structuri inconstante:
- incluziile – formatiuni structurale inerte care apar in citoplasma la sfarsitul
perioadei de crestere activa, pot contine polimeri anorganici, substante anorganice
simple, polimeri organici, lipide etc.
- Vacuole – formatiuni sferice care contin diferite substante in solutie apoasa, au o
membrana lipoproteica numita tonoplast
- Capsula – glicocalix, strans legat de celula bacteriana, structura polizaharidica (S
pneumonae) sau polipeptidica (Anthracis), vizibila la mo
- Flageli – confera mobilitate bacteriilor
- Fimbrii – formatiuni scurte cu rol in adeziune
- Spori – forma de rezistenta si conservare a speciei
4. Structura peretelui la bacteriile Gram pozitive şi Gram negative

Gram pozitive: Peretele contine 80-90% mureina (peptidoglican, glicopeptid parietal).

Mureina este un heteropolimer al carui schelet este format prin legarea alternanta in
lanturi polizaharidice a 2 zaharuri aminate, acidul N acetil muramic (NAM) si N acetil
gluczoamina.
Fiecare molecula de NAM are substituit un tetrapeptid alcatuit din D si L aminoacizi.
Intre tetrapeptidele substituite, la lanturile polizaharidice alaturate se stabilesc legaturi
peptidice prin gruparea terminala –COOH a unui tetrapeptid si grupari terminale libere
ale tetrapeptidului vecin. Astfel se formeaza structuri bidimensionale sub forma unor
straturi care inconjoara intreaga celula bacteriana.
Bacteriile gram pozitive retin violetul de gentiana (au culoarea violet la coloratia Gram).
La unele bacterii, reteaua de baza este acoperita de retele suplimentare cu specificitate
antigenica, alcatuite de exemplu din acid teichoic. Dintre bacteriile gram pozitive fac
parte: stafilococul, streptococul, enterococul, bacilul difteric, bacilul antraxului...

Gram negative: Li se descrie un perete celular in general mai subtire alcatuit dintr-un
strat fin de proteoglican (10-20% din structura peretelui) care este acoperit de o
membrana externa. Spatiul dintre membrana citoplasmatica si membrana interna
reprezinta spatiul periplasmic. Din punct de vedere chimic membrana externa este
alcatuita din fosfolipide, proteine si cantitati variabile de lipopolizaharide.
Lipopolizaharidul (endotoxina) are in componenta doua structuri esentiale: Lipidul A si
polizaharidul O. Bacteriile gram negative se decoloreaza cu alcool-acetona si se
recoloreaza cu fuscina diluata (au culoare rosie in coloratia gram). Dintre bacteriile gram
negative fac parte: meningococul, gonococul, enterobacteriile, vibrionul holeric,
cocobacilii gram negativi.
5. Rolul peretelui bacterian

- prin rigiditate asigura forma caracteristica bacteriei (coci, bacili etc)

- asigura rezistenta bacteriei (ex: variatii ale presiunii)
- flexibilitatea peretelui celular la unele bacterii poate fi explicata atat prin
flexibilitatea membranei cat si prin grosimea redusa a peptidoglicanului
- are rol antigenic (carbohidratul C la streptococ, antigenul O lipopolizaharidic etc)
- are rol in diviziunea bacteriana formand septul transversal
- la nivelul lui pot actiona unele antibiotice (ex: betalactaminele, vancomicina, D-
cicloserina)

6. Coloraţia Gram, timpi – interpretare – exemple

- diluam intr-un recipient fuscina (9 apa, 1 fuscina)

- acoperim frotiul cu violet de metil sau cristal violet (violet de gentiana dpdv
istoric)
- asteptam 1-3 minute
- inlaturam colorantul
- acoperim frotiul cu lugol (mordant) pentru 1-3 min
- indepartam lugolul
- acoperim frotiul cu un amestec alcool-acoetona (1 actenoa, 3 alcool) pentru 7-8
secunde
- spalam insistent cu apa
- acperim frotiul cu fuscina diluata pentru 1 min
- spalam cu apa
- asezam frotiul in stativ pentru uscare
- examinam la microscop, notam observatiile, interpretam
7. Protoplaşti – Sferoplaşti – Forme L

Protoplastul este o sfera marginita de membrana citoplasmatica, reprezinta bacteria gram-

pozitiva dupa indepartarea completa a peretelui, de exemplu sub actiunea lizozimului
care lizeaza mureina. In medii hipotone protoplastul se lizeaza. Este o structura care nu se
poate multiplica.

Sferoplastul reprezinta bacteria gram negativa dupa degradarea partiala a peretelui –

contine o cantitate mai mica de mureina. Lizozimul poate actiona asupra
peptidoglicanului numai dupa alterarea membranei externe. In medii hipotone
sferoplastul se lizeaza. Spre deosebire de protoplast acesta se poate multiplica.
Formele L – germeni modificati structural, observati pentru prima oara in 1935.
Denumiti L dupa numele institutului Dr Lister unde s-au descoperit. Nu sunt
microorganisme distincte ci forme ale unor microorganisme cu peretele bacterian
modificat. Utilizandu-se lizozim sau penicilina ca agenti inductori s-au putut obtine
forme L de la majoritatea bacteriilor. Este posibil ca aceste forme L sa explice prezenta in
organism a anumitor forme cronice.

8. Coloraţia Ziehl-Neelsen, timpi – interpretare – exemple

Coloratie utila in identificarea prezentei de bacili acid-alcool rezistenti (BAAR),

solubilizand peretele prin cresterea temperaturii, facilitand patrunderea colorantului.

- punem frotiul uscat si fixat pe un suport situat deasupra tavitei de colorare

- acoperim complet lama cu fuscina bazica nediluata
- trecem becul de gaz aprins pe sub lama acoperita de fuscina pana incepe emiterea
de vapori
- se repeta procedura de 3 ori in 10 minute
- spalam insistent cu apa distilata sau de la robinet
- adaugam amestecul decolorant acid-alcool pentru 3 min
- recoloram cu albastru de metilen, 1 minut
- spalam cu apa distilata sau de la robinet
- asezam frotiul in stativ pentru uscare
- examinam la microscop, notam observatiile, interpretam
9. Structura şi rolul membranei citoplasmatice

Intre perete si citoplasma exista membrana citoplasmatica avand grosimea de 7-10nm. La

ME apare formata din 2 straturi intunecoase separate de un strat mai clar. Este
considerata un „mozaic fluid”, compusa dintr-un film fosfolipidic in care floteaza
proteine globulare c extremitatile polare hidrofile expuse spre spatiul intracelular,
extracelular sau ambele. Fosfolipidele, dispuse in dublu strat, cu extremitatile polare,
hidrofile, expuse contactului cu apa pe ambele fete ale membranei si extremitatile
nepolare, hidrofobe, proemyaye spre stratul mijlociu al membranei. Nu contine steroli.
Roluri:
- filtru selectiv datorita pemeazelor (rol in permeabilitate si transport)
- contine enzime ale metabolismului respirator (citocromi)
- este sediul majoritatii activitatilor enzimatice ale celulei bacteriene
- excreta enzime hidrolitice
- intervine activ in procese de biosinteza
- are rol in diviziunea celulara – septul transversal
- este implicata in chemotoxie prin receptorii de pe suprafata sa
- asupra membranei pot actiona anumite antibiotice (polimixinele)
10.Ribozomii, structură şi rol

- au forma sferica si o marime care depinde de concentratia ionilor de MG si K

- unii apar liberi in citoplasma altii legati de fata interna a membranei
citoplasmatice
- contin circa 65% ARNr
- ct = 70S = 1x30S+1x50S
- intre cele doua subunitati se formeaza un canal prin care trec moleculele de
ARNm in cursul sintezei proteice
- rol esential in procesul de biosinteza proteica
 - ARNm transporta informatia genetica de la genom la nivelul ribozomilor
- Traducerea se face la nivelul ribozomilor de catre ARNt care are dubla
specificitate (pentru fiecare din cei 20AA exista unul sau mai multi ARNt)

11.Mezozomi – Incluzii – Vacuole (în structura celulei bacteriene)

Mezozomii – sunt structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei

citoplasmatice de care raman legati. Sunt prezenti in special la bacteriile gram-pozitive.
Au structura chimica a membranei citoplasmatice si aceleasi functii in permeabilitate si
respiratie. Sunt mai dezvoltati la bacteriile gram-pozitive. Cu un capat se pot fixa de
materialul nuclear, favorizand distribuirea in mod egal a genomului intre cele doua celule
fice. Au rol si in formarea septului transversal.
Incluzii – sunt formatiuni structurale inerte ce apar in citoplasma la sfarsitul perioadei de
crestere activa. Pot contine polimeri anorganici (de exemplu corpusculii metacromatici ai
genului Corynebacterium), substante anorganice simple, polimeri organici (rezervor
energetic mai ales la germenii sporulayi aerobi, lipde, etc
Vacuolele – sunt formatiun sferice care contin diferite substante in solutie apoasa. Au o
membrana lipoproteica numita tonoplast. Au fost descrise in special la bacteriile acvatice.

12.Masa nucleară bacteriană – structură, caracteristici

- vine in contact direct cu citoplasma

- contine ADN, nu are nucleoli
- are afinitate pentru coloranti bazici dar pe preparatele colorate uzual este mascat de
bazofilia intensa a citoplasmei bogata in ARN
- unicul cromozom bacterian este alcatuit dintr-o singura molecula de ADN dublucatenar
cu aspectul unui fir lung (1000-2000 Mm) inchis intr-un inel si replicat pe el insusi
- Nucleul contine informatia genetica necesara proceselor vitale de crestere si
multiplicare
- Codonul – din punct de vedere functional, 3 nucleotide consecutive din structura
moleculei de ADN formeaza un codon. Codonii detin informatia genetica pentru a plasa
intr-o anumita secventa un anumit aminoacid
- Cistronul – reprezinta o subunitate functionala a genei capabila sa determine
independent sinteza unui lant polipeptidic
- Gena – reprezinta o portiune a genomului, o anumita secventa de nucleotide dispuse
liniar
- genele structurale reprezinta circa 90% din ansamblul informatiei genetice
- gena poarta inscrisa in structura sa informatia genetica necesara pentru sinteza unei
proteine specifice, structurale sau functionale (enzime)

13. Cum este înscrisă informaţia genetică în genomul celulei bacteriene

Vezi mai sus.
14.Enumeraţi şi descrieţi succint etapele biosintezei proteice

- are loc la nivelul ribozomilor.

- Initial are loc transcrierea informatiei genetice pe ARNm
- ARNm va transporta aceasta informatie de la genom la ribozom, sub forma unei
copii complementare
- De regula numai o catena de ADN este folosita drept matrita pentru ARNm
- Transcrierea mesajului genetic este selectiva si se desfasoara intre promotor si
semnalul de terminare fiind controlata de ARN polimeraza ADN dependenta
- Traducerea mesajului genetic este realizata la nivelul ribozomilor de catre ARNt
- ARNt are dubla specificitate (pentru fiecare din cei 20 AA exista unul sau mai
multi ARNt iar enzime specifice fiecarui aminoacid controleaza legarea corecta a
aminoacizilor activati pe ARNt corespunzator
 - Fiecare ARNt poseda un triplet de nucleotide (anticodon) complementar
codonului corespunzator aminoacidului
- Succesiunea specifica a nucleotidelor este transpusa intr-o secventa specifica de
aminoacizi care intra in constitutia lantului polipeptidic din proteina in curs de
formare.

15.Capsula bacteriană – structură, rol, localizare

- numeroase bacterii sintetizeaza polimeri organici care formeaza in jurul celulei o

matrice fibroasa numita glicocalix
- la unele bacterii glicocalixul adera strans de celula bacteriana si reprezinta capsula
- exista bacterii care detin o capsula bine definita cu structura polizaharidica (S
pneumonae, K pneumonae) sau cu structura polipeptidica (B. Anthracis)
- la alte bacterii glicocalixul formeaza o retea laxa de fibrile care se pierde partial in
mediu si poate fi separata de corpul bacterian prin centrifugare, capsula flexibila,
care nu este vizibila la mo.
- Roluri:
 - Factor de virulenta, impiedicand fagocitarea bacteriei si favorizand invazivitatea
- Permite aderarea unor bacterii
- Bariera protectoare fata de bacteriofagi
- Contine substante cu specificitate antigenica (de specie sau de tip) – antigenul K

16.Flagelii bacterieni – structură, rol, localizare

- cilii sau flagelii ofera motilitate bacteriilor

- flagelii sunt formatiuni fine, alungite, flexibile cu origine la nivelul corpusculului
bazal.
- Din punct de vedere chimic flagelul este de natura proteica (flagelina)
- Roluri:
- In mobilitate (50Mm/s)
- Antigenic (structura proteica, antigenul H)
- In clasificarea bacteriilor
o Monotriche (cu un flagel)
o Lofotriche (cu un manunchi de flagel)
o Peritriche (cu mai multi flageli dispusi de-a lungul suprafetei)

17.Fimbriile bacteriene

- sunt formatiuni scurte, fine, nu au rol in mobilitate

- pot fi observate numai la microscopul electronc
- exista pilii comuni cu urmatoarele roluri:
o in aderenta bacteriana (adezine)
o antigenic (la unele bacterii)
- exista plii „F” (sexuali) determinati genetic de factorul de fertilitate F (episom).
Acestia indeplinesc rolul canalului de conjugare

18.Sporii bacterieni – structură, rol, localizare

- fenomenul de sporogeneza este mai des intalnit la bacillaceoe (clostridium si

bacillus)
- pe sol, in conditii de uscaciune, la adapost de lumina solara directa, endosporii
persista zeci, chiar sute de ani
- materialul genetic este concentrat si impreuna cu apa legata, lipide, Ca, Mg este
inconjurat de un strat protector – membrana sporala, cortexul sporal, invelisurile
sporale)
- roluri:
- forma de rezistenta si conservare a speciei
- rezista la caldura, uscaciunea, substante chimice si antibiotice, UV
 - sporul poate fi localizat:
- central sau subterminal, mai mic decat celula - anthracis
- central sau subterminal, mai mare decat celula – clostridium histoliticum
- terminal – clostridium tetani
- poate fi evidentiat prin coloratii speciale (verde malachit) sau prin coloratia Gram
(sporul ramane necolorat)
- este sensibil la formol, propiolactona etc, distrus prin autoclavare

19.Apa, substanţele minerale şi pigmenţii în structura celulei bacteriene

Apa – reprezinta peste 75-85% din greutatea umeda a bacteriei. Exista apa libera (mediu
de dispersie) si apa legata fizico-chimic cu diferite structuri. Sporii au putina apa, in
special apa legata. Bacteriile sunt fiinte acvatice prin excelenta. Roluri: mediu de
dispersie, reactiv in reactiile metabolice, erapa finala a unor reactii oxidative.

Substante minerale – 2-30% din greutatea uscata a bacteriei si variaza in functie de

specie. Unele elemente intra in compozitia diferitelor strucuri (sulful in str aa)
Roluri:
- favorizeaza schimburile cu mediul
- regleaza presiunea osmotica
- pot stimula cresterea si functia bacteriei
- activeaza unele sisteme enzimatice
- contribuie la reglarea pH-ului

Pigmentii – pigmentogeneza este caracteristica bacteriilor cromogene si este dependenta

de conditiile de cultivare
Poate reprezenta un criteriu de identificare.
Dupa localizarea pigmentului bacteriile pot fi:
- cromofore (pigmentul este legat in citoplasma)
- paracromofore (pigmentul este prezent in perete sau in stratul mucos)
- cromopare (pigmentul este difuzibil in mediu
Roluri:
- protectie fata de UV
- antibiotic
- enzimatic

20.Glucidele, proteinele şi lipidele în structura celulei bacteriene

Glucidele – in structura bacteriana se pot gasi glucide cu rol in metabolismul intermediar

glucidic precum si glucide complexe, polizoide. Acestea din urma au urmatoarele roluri:
- participa la realizarea structurii peretelui celular
- fac parte din capsula unor bacterii
Exista teste biochimice in care se urmareste utilizarea sau imposibilitatea utilizarii unui
anumit zahar de catre o bacterie. Aceste teste sunt utile pentru identificarea bacteriei
respective (in special in cazul enterobacterilor, etc). Testariile biochimice sunt de mare
utiliate in studiul fungilor.

Proteinele – pot fi simple, cu rol in metabolismul intermediar pritidic si complexe,

heteroproteinele:
- mucoproteine
- cromoproteine
- nucleoproteine
De remarcat prezenta in structurile bacteriene a unui aminoacid special, acidul
diaminopimelic, precum si a aminoacizilor in forma D (adaptare biochimica a bacteriilor
fata de actiunea nociva a enzimelor proteolitice)

Lipidele – reprezinta mai putin de 10% din greutatea uscata a bacteriilor si variaza
cantitativ in functie de specie, varsta etc. Lipidele se pot gasi libere in vacuole sau
combinate, facand parte din diferitele structuri ale celulei bacteriene (perete, membrana,
mezozomi):
- acizii grasi speciali (ac mycolic la mycobacterii)
- cerurile (acizi grasi + alcooli monovalenti superiori) – bacteriile acid-alcool
rezistente
- fosfolipidele – lipidul ubiquitar
- lipidul A

21.Substanţe cu acţiune antibiotică produse de bacterii

- piocianina elaborata de P. Aeruginosa fata de B anthracis

- plasmida „col” codifica proprietatea unor bacterii de a elabora bacteriocine cu
efect asupra unor bacterii receptive inrudite (de exemplu colicinele elaborate de
E.coli)
- unele bacterii din genul bacillus produc antibiotice polipeptidice (de ex B
licheniformis produce bacitracina, B. Brevis gramicina, B. Plymyxa polimixina)

22.Nutriţia principalelor bacterii studiate: tipuri de nutriţie

- majoritatea bacteriilor comensale, conditionat patogene sau patogene importante

pentru om, sunt chimiosintetizante, heterotrofe. Se diferentiaza in functie de tipul
respirator. Exista si bacteriile paratrofe, a coaror energie trebuie oferita de gazda.
Sunt bacterii parazite strict intracelular (Rickettsia si Chlamydia)
- cresterea microbiana necesita polimerizarea unor substante mai simple pentru a
forma proteine, acizi nucleici, polizaharide, lipide.
- In raport cu sursa de energie bacteriile se impart in:
o Bacteriile care folosesc energie luminoasa si traiesc la lumina
(photobacterii)
o Bacterii care isi procura energia prin procese de oxidoreducere catalizate
enzimatic si traiesc la intuneric
- In raport cu sersele folosite ca material de sinteza se impart in:
o Bacterii autotrofe, capabila sa-si sintetizeze toti compusii organici din
materie anorganica
o Bacterii heterotrofe dependente de prezenta unor compusi organici
- Daca o celula esre aprovizionata cu substantele necesare si cu energie ea va
sintetiza diferite macromolecule iar secventa aranjarii componentelor in aceste
macromolecule este deteminata fie dupa un model ADN-ADN (pt acizii nucleici)
sau ADN-ARN (pentru proteine), fie cu un determinism enzimatic pentru
carbohidrati si lipide.
- Dupa ce moleculele au fost sintetizate acestea se autoasambleaza formand
structuri supramoleculare: ribozomi, perete, flageli, plii etc. Rata sintezei
macromoleculelor si activitatea cailor metabolice sunt foarte bine reglate.
23.Clasificarea bacteriilor în funcţie de tipul respirator

In raport cu utilizarea proceselor pentru obtinerea energiei si de relatia cu oxigenul din

mediu, bacteriile se pot grupa in 4 „tipuri respiratorii” principale:

- strict aerob – bacteriile se dezvolta numai in prezenta unei presiuni crescute a )2

care este folosit ca acceptor final unic. Aceste bacterii poseda o catalaza,
peroxidaza, citocromi si utilizeaza numai procese de respiratie. Unele specii
aerobe se pot dezvolta in medii lipsite de oxigen daca in mediu sunt prezenti
nitritul sau nitratul.
- Strict anaerob – atunci cand bacteriile cresc numai in absenta )2. Nu pot
supravietui in prezenta )2 care nefiind redus are o actiune bactericida. Nu au
catalaza, peroxidaza. Aceste bacterii folosesc pentru obtinerea energiei numai
procese de fermentatie. Pentru cultivarea lor este necesara utilizarea unui mediu
cu potential redox foarte scazut.
- Aerob facultativ anaerob – atunci cand bacteriile se dezvolta mai bine in mediile
cu oxigen, prin procese de respiratie, dar pot prezenta ambele tipuri respiratorii, in
 functie de potentialul redox. Nu au catalaza sau citocromoxidaza dar au
peroxidaze flavoproteice. In acest tip se incadreaza majoritatea bacteriilor
studiate.
- Anaerob microaerofil – atunci cand bacteriile tolereaza mici cantitati de O2

24.Definiţi factorii de creştere bacterieni; exemple

- factorii de crestere sunt metaboliti esentiali pe care bacteria nu-i poate sintetiza
- aceste substante trebuie incluse in mediul de cultura pentru microorganismul
respectiv
- bacteriile patogene sunt heterotrofe
- adaptandu-se la viata parazitara devin dependente de o serie de astefl de factori de
crestere (unele sunt atat de dependente incat nu pot fi cultivate in vitro – lepra)

25.Clasificaţi bacteriile în funcţie de temperatura optimă de dezvoltare; exemple

In functie de temp de dezvoltare, bacteriile pot fi:

a)mezofile-cu temp optima 30-37 grade(majoritatea bact studiate de microbiologia

medicala);

b)psichrofile- temp optima in jur d 20 grade(unele accepta si temp apropiata de 0 grade);

c)termofile- temp opt de 50-60 grade(unele se multiplica si la ~95 grade:ex :thermus

aquaticus).Nu sunt patogene.

26.Structura şi sinteza peptidoglicanului

Structura n am gasit o in carte:|.

Sinteza: incepe prin sinteza in citoplasma a UDP-acid N-acetil muramic-
pentapeptid(NAM). Acesta se ataseaza de bactoprenol(lipid din mbr celulara),apoi
urmeaza un lant d reactii biochim. Legarea incrucisata finala se realizeaza printr-o reactie
de transpeptidare in care terminatiile amino libere ale pentaglicinei inlocuiesc reziduurile
terminale ale D-Ala de la peptidul invecinat.Reactia e catalizat de transpeptidaze, un set d
enzime aka PBPs(penicillin binding proteins), cu activitate atat de trans cat si de
carboxipetidaze, dar controleaza si gradul de legare a peptidoglicanului.(lucru important
in diviziunea celulara).La nivelul lor se leaga penicilinele si alte beta lactamice.
Orice compus care inhiba o etapa in sinteza peptidoglicanului la o bacterie in crestere va
produce liza bacteriana.
27.Definiţi noţiunea de cultivare a bacteriilor; enumeraţi pe ce substraturi se
realizează

Cultivarea se realiz prin insamantarea bacteriilor pe medii de cultura.Se realizeaza pe

medii solide sau lichide care asigura nutrientii si conditiile fizico-chim prielnice cresterii
si multiplicarii bacteriene(medii de cultura).Medii de cultura :

a)vii: ou de gaina embrionat, animale de laborator, culturi de celule

b)medii artificiale, care pot fi simple sau complexe.

28.Definiţi noţiunea de creştere şi multiplicare bacteriană

Cresterea oricarui organism are loc prin sinteza de noi molecule;

Multiplicarea= o consecinta a cresterii(se restabileste rap dintre volum si si supraf
celulei). Multiplicarea se face de obicei prin diviziune simpla.

29.Definiţi noţiunea de mediu selectiv, electiv şi de îmbogăţire; exemple

M. selectiv = este mediul care inhiba, prin continutul sau in substante antimicrobiene,
dezvoltarea altor bacterii decat cea a carei izolare se doreste. EX:Lowenstein-pt bacilul
tuberculos, inhiba dezvoltarea florei de asociatie datorita verdelui malachit sau a rosului
de congo pe care il contine.
M. electiv = mediul care contine ingredientele ce convin cel mai bine dezvoltarii unei
bacterii.EX:Loffler , cu ser coagulat de bou ,pt bacilul difteric.
M. de imbogatire = cel care functioneaza si ca electiv si ca selectiv.EX:Chapman pt
stafilococ

30.Definiţi noţiunea de mediu diferenţial; exemple

M. diferential = cel care contine un anumit substrat care poate fi sau nu metabolizat
enzimatic, rezultand modificarea aspectului sau culorii culturii.
Exemple:
1.AABTL - diferentiaza bact lactozo+ (E. Colli) de cele lactozo - (Shigella, Salmonella)
2.ADCL
3.MIU, TSI

31.Ce este o colonie bacteriană ? Cum se pot obţine colonii bacteriene izolate ?
 - pe medii izolate, germenii insamantati in suprafata produc colonii, colonia este
totalitatea bacteriilor rezultate din multiplicarea unei singure celule bacteriene.
- O colonie este o clona bacteriana
- Se pot obtine de exemplu prin tehnica insamantarii prin dispersie.
- Dupa prelevarea cu ansa a unei portiuni din produsul patologic, inoculul este
dispersat pe latura unui viitor poligon
- Se resterilizeaza ansa si se verifica temperatura prin atingerea mediului intr-o
zona neinsamantata
- Cu ansa sterila se traseaza a doua latura a poligonului
- Se resterilizeaza ansa si se traseaza a 3-a latura
- Se urmeaza acelasi procedeu pentru laturile 4-5
- In mod normal pe aceste laturi se vor dezvolta colonii izolate

32.Fazele dezvoltării unei culturi bacteriene

Dinamica reala a populatiei bacteriene in cultura discontinua are o evolutie caracterizata

printr-o curba la care distingem patru faze:

Faza de lag – numarul bacteriilor insamantate ramane stationar sau scade, germenii se
adapteaza la conditiile mediului. Bacteriile sunt foarte active, isi consuma pana la
disparitie incluziile, cresc mult dar nu se divid

Faza de multiplicare logaritmica – celulele prezinta caracteristicile specifice speciei,

citoplasma este intens bazofila si omogena, lipsita de incluziuni. Bacteriile sunt foarte
sensibile la antibiotice. In aceasta faza se recolteaza pentru prepararea de vaccinuri

Faza stationara – este realizata in progresie aritmetica dar pentru ca numarul bacteriilor
care sunt distruse este aproximativ egal cu numarul bacteriilor nou aparute rata de
crestere devine nula
Faza de declin – substratul nutritiv saraceste, apar metaboliti toxici, bacteriile sunt
distruse progresiv. La speciile sporogene fenomenul de sporogeneza devine foarte intens

33.Aspectele culturilor bacteriene pe medii solide; corelaţii între acestea şi

patogenitate; exemple

Aspectul coloniilor variaza in functie de specia bacteriei fiind un criteriu de diagnostic.

Se examineaza dimensiunea, conturul (circular, lobat, zimtat) relieful (plat, bombat,
acuminat, papilat), culoarea (pigmentate, nepigmentate), suprafata (lucioasa, granulara,
rugoasa)

Conditiile de cultivare si aspectul culturii=caractere cheie pentru identificare

Aspect
-dimensiune:mari>2 mm,medii 1-2 mm,mici<1 mm
-conturul:circular,lobat,zimtat
-relieful:plat,bombat,acuminat,papilat
-suprafata:lucioasa,granulara,rugoasa
-culoare:pigmentate,nepigmentate
-opacitate:transparente,opace
-consistenta
-aderenta la mediu
-absenta/prezenta hemolizei (pe geloza sange)
Colonia S(smooth)-suprafat bombata si neteda,margini circulare si adesea aspect
stralucitor.Germenii pastreaza structura antigenica si nu aglutineaza spontan cu solutie
salina fizioogica.Germenii capsulati isi pastreaza capsula.Virulenta este conservata.
Exemple:S.aureus ,Spyogenes,E.coli etc.
Colonia R(rough)-plata,suprafata cu rugozitati,margini crenelate.Structura antigenica nu
este caracteristica.Nu pastreaza capsula.Virulenta nu este conservata(exceptii B.anthracis,
M. Tuberculosis, C.diphteriae)
Colonia M(mucoid)-mare ,stralucitoare,mucoasa.Data de bacteriile cu capsule
mari(Klebsiella pneumoniae).

34. Aspectele culturilor bacteriene pe medii lichide; corelaţii între acestea şi

patogenitate; exemple
Bacteriile si fungii facultativ anaerobi-se dezvolta in toata masa de
lichid,tulburandu-l.
Bacteriile strict aerobe-se dezvolta preponderent la suprafata mediului.
Variantele S-tulbura omogen mediul(majoritatea)
Variantele R-tulburare mai putin omogena.Pot lasa mediul limpede,fomand
flocoane care se depun sau un strat(val) la suprafata mediului (b.difteric ,b.tuberculos)
Se poate remarca si pigmentogeneza(Pseudomonas aeruginosa) sau se poate
constata aparitia unui miros caracteristic(miros de corn ars in cazul clostridiilor)
Exemple:
 -Mediu tulburat omogen-Staphylococcus spp.
-mediu clar,cu depozit grunjos pe pereti si la baza tubului(S.pyogenes)
-mediu clar,cu val la suparafata(V.cholerae in apa peptonata alcalina)
-dezvoltare in ineladerent la peretii tubului,la suparafata(E.colli)
-mediu clar cu membrana uscata la suparafata(B.subtilis)
-mediu clar cu depazit floconos aderent la baza tubului(B. Anthracis)
-mediu clar cu menbrana graosa ,plisata la suprafata(M tuberculosis).

35.Sisteme de culturi continue; definiţii şi exemple

Cultura bacteriana continua se realizeaza atunci cand mediul de cultura este
continuu reinnoit.O populatie bacteriana poate fi indefinit mentinuta in faza de
multiplicare exponentiala daca se adauga continuu mediu de cultura proaspat,cu
omogenizare prin curent de aer steril si evacuare a unei cantitati corespunzatoare de
cultura(in chemostat sau turbinostat)
Chemostatul utilizeaza un mediu de cultura in care unul dintre nutrientii,aflat in
concentratie ma redusa, functioneaza ca factor limitant al cresterii .Mediul de cultura
proaspat este admis in vasul de cultura in ritmul in care este consumat factorul
limitant,iar cultura este evacuta cu acelasi ritm.Cultura este mentinuta astefel la o valoare
constanta si submaximala ratei de crester,reglata prin factorul limitant.

36.Definiţi noţiunile de asepsie şi antisepsie; exemple de antiseptice; aplicaţii

Asepsia=ansamblu de metode prin care evitam contaminarea mediului ambiant cu
germeni microbieni sau prin care putem mentine „sterilitatea” tesuturilor,mediilor de
cultura,medicamentelor injectabile.
Aseptic-lipsit de microbi,chiar daca acestia sunt patogeni sau nepatogeni,forme
vegetative sau sporulate.
Antisepsia-inlaturarea sau distrugerea formelor vegetative microbiene de pe
tegumente,mucoase sau din plagi.Se realizeaza cu ajutorul substantelor antiseptice,in
vederea prevenirii infectiei.
a)substante care denatureaza proteinele(rol bactericid):acizii,bazele,alcooli(ex alcool
etilic 70° -antiseptizare tegumente)
b)substante care oxideaza gruparile chimice libere ale enzimelor(de exemplu
SH):hipermagnat de potasiu1‰(antiseptizare mucoase),peroxid de hidragen 3% in apa
(antiseptizare plagi),halogenii(Cl,I,Br)si derivatii lor (hipocloriti,cloramine,solutii
iodurate)
c)substante care blocheaza gruparile chimice libere ale enzimelor(de exemplu SH):metale
grele,sarurile de mercur,preparate organomercuriale(merthiolat de sodiu),saruri de
argint,compusi de argint coloidal(colargol,protargol),gruparile alchil ale
formaldehidei,oxidului de etilen
d)substante care lezeaza mb celulare:fenolii,acidul fenic(utiliz limitate datorita
causticitatii,dar este indice de masurare al activitatii antimicrobiene),crezolii,
hexaclorofenul,clorhexidina,detergentii anionici(sapunuri perlan),cationici(saruri
cuaternare de amoniu:bromocet) ,amfolitici(acid dodecilaminoacetic), neionici
(propilenglicolul)
e)substante care altereaza acizii nucleici:coloranti bazici(violet de gentiana,albastru de
metilen,fucsina bazica),derivatii de acridina(rivanolul)

37. Definiţi noţiunile de sterilizare şi dezinfecţie; exemple de dezinfectante; aplicaţii

Sterilizarea-distrugerea sau indepartarea tuturor microorganismelor patogene sau
nepatogene, forme vegetative sau spori, de pe o suprafata sau dintr-un mediu(lichid sau
solid).prin sterilizare se realizeaza asepsia.
Dezinfectia-distrugerea formelor vegetative microbiene(uneori si a sporilor) din
anumite medii (lichide,solide) sau de pe suprafete.Se realizeaza cu ajutorul unor agenti
fizici sau cu ajutorul substantelor dezinfectante.(realizeaza antisepsia)
Dezinfectante-substante toxice sau iritante pentru tesuturile vii ,puternic
germicide, care se utilizeaza pentru decontaminarea obiectelor si suprafetelor(in functie
de concentratie unele dezinfectante pot fi folosite si ca antiseptice)
Exemple:alcoolii,halogenii(clor iod),fenolii,compusi cuaternari de
amoniu,aldehide(glutaraldehida,formaldehida),peroxizii(apa oxigenata,acid peracetic)

38.Antiseptice şi dezinfectante. Mecanisme de acţiune

-de la 36 si 37

39.Sterilizarea prin căldură umedă; metode, presiune, temperatură, aplicaţii

Sterilizarea prin caldura umeda este cea mai eficienta metoda de sterilizare si are
ca mecanism coagularea proteinelor si degradarea enzimelor..
Metode:autoclavare(120°,30 min,variante),tindalizarea(65-70°,o ora 3 zile
succesiv)
Pasteurizare si fierberea.

40.Autoclavarea – principiu, parametrii tehnici, utilizări

autoclavarea-sterilizare prin caldura umeda
parametri:0,5 atm la 115ºC,1 atm la 121ºC ,30 minute si 2 atm la 134ºC
Autoclavul are ca piesa principala un cazan su pereti rezistenti care se inchide
etans si in interiorul caruia, vaporii de apa sunt comprimati la presiunea necasare
sterilizarii.Exista mai multe tipuri de autoclave.
Prin autoclavare se pot steriliza-substante in solutie,sticlarie(cu exceptia pipete si
lamele),materiale contaminate de laborator,instrumentare chirurgical(metalic,cauciuc sau
bumbac),medii de cultura,aparate de filtrat.

41. Sterilizarea prin căldură uscată; metode, presiune, temperatură, aplicaţii

Sterilizarea prin caldura uscata are ca mecanism oxidarea sau carbonizarea
structurilor bacteriene
-incalzire la incandescenta(la rosu)-ansabacteriologica,spatula;flambare(nu se
atinge incandescenta)-portansa,eprubete,flacoane,pipete Pasteur
-sterilizare cu aer cald(in etuva, 180°,o ora)-obiecte de sticla,portelan,pulberi
inerte termostabile,uleiuri anhidre,instrumentar chirugical
-incinerare(ardere cu obtinere de cenusa)-materiale de plastic,reziduuri organice
solida,cadavre gunoi.
42.CONGELAREA SI LIOFINIZAREA: - temperaturile joase au in general un efect
bacteriostatic. La temperaturi scazute, reactiile biochimice incetinesc, multiplicarea este
stopata. In functie de viteza de racire avem situatii diferite.

a) CONGELAREA LENTA – la temperaturi superioare celei de -21,3; are efecte

bactericide prin formarea de cristale de gheata si prin hiperconcentratie salina cu
denaturarea proteinelor.

b) CONGELAREA BRUSCA la -70 are efect de conservare a bacteriilor prin solidificare

in masa a apei fara aparitia cristale de gheata.

c) LIOFILIZAREA (criodesicarea) reprezinta congelarea brusca concomitent cu desicatia

(deshidratarea in vid). O suspensie microbiana , in mediu protect, liofilizata poate fi
pastrata in fiole inchise timp indelungat (vaccinul BCG).

43.BACTERIOFAGII sunt virusuri care paraziteaza bacteria (bact T ai e coli.) si au o

structura mai complexa decat cea a virusurilor.

Se descriu: capul fagului – forma de prisma hexagonala bipiramidala. Contine ADN

dublu catenar helicoidal sau ARN inconjurat de capsida formata din capsomere; coada
fagului – structura proteica si rol de absorbtie;
- fagul penetreaza bact. Prezinta: cilindru axial, teaca cozii, placa bazala, fibrele cozii.
Relatii bacterie–bacteriofag: sunt 2 tipuri: de tip litic sau productiv; de liogenizare sau de
tip reductiv. Sunt strict specifice si sunt mediate de receptori.
44.CICLUL LITIC:

1. Adsorbtia: atasarea este specifica, exista receptori(R) strict specifici la nivelul fagului
ce recunosc receptorii de la nivel bacterian. Fixarea pe R este initial reversibila ( prin
fibrele cozii), apoi ireversibila (prin crosetele placii bazale)

2. Penetrarea: fagul elibereaza muramidaza care lizeaza mureina. Teaca cozii se contracta
si antreneaza cilindrul axial injectarea ADN fagic in citoplasma bacteriana;

3. Multiplicarea – dupa 4 min ADN-ul bacterian este blocat, functia este preluata de ADN
fagic.

4. Maturarea (asamblarea) fagului;

5. Liza bacteriana si eliberarea fagului matur, virulent. EVIDENTIERE: - in mediu lichid

(tulbure), inocularea fagului duce dupa un timp la limpezirea mediului – pe mediu solid –
insamantat uniform, apare o zona de liza, clara, bine circumscrisa (plaja de liza). Bact
lizosensibile permit adsorbtia, penetrarea si multiplicarea fagilor pana la realizarea lizei
celulare.
45.CICLUL LIZOGEN. PROPRIETATILE BACTERIILOR LIZOGENE:.

Dupa adsorbtie si penetrare, ADN fagic: - fie se integreaza liniar in cromozomul bacteriei
gazda si se replica sincron cu aceasta; fie se circularizeaza si atasat de membrana
citoplasmatica se replica sincron cu diviziunea bacteriana.

Bacteria a devenit lizogena, se reproduce si transmite descendentilor fagul latent (profag,

fag temperat); in anumite conditii el poate deveni fag virulent.

Proprietatile bacteriilor lizogene:

1. este imuna fata de un fag omolog profagului

2. pot aparea fenomene importante dpdv genetic: transductia, conversia, recombinarea

genetica (bact parazitata de 2 fagi diferiti, dar inruditi), inductia fagica (sub infl ag
inducori ex raze UV sau spontan profagul isi recastiga virulenta—>fag virulent liza
bact. Bact lizorezistente nu permit infect cu un fag fie datorita lipsei R specifici, fie
datorita unei stari de imunitate. Bact lizogene sunt imune la fagii virulenti omologi
profagului.
46.ADN BACTERIAN: LOCALIZARE, STRUCTURA, ROL

ADN este un macropolimer de dezoxiribonucleotide. Unitatea structurala este formata

dintr-o baza azotata purinica (A, G) sau pirimidinica (T, C), o pentoza (dezoxirioboza) si
acid fosforic. Legaturi fosfodiester unesc carbonul 5 al unei molecule de dezoxiriboza cu
carbonul 3 al molecule adiacente, formand o catena lunga polinucleotidica. ADN apare ca
o macromolec formata din 2 catene polinucleotidice antiparalele si complementare
rasucite in dublu helix. Cele 2 catene sunt unite prin punti de H formate intre bazele
azotate.

Rol: depozitarea informatiei genetice; replicarea; transcrierea si traducerea genetica;

protejarea materialului genetic propriu; reglarea si controlul activitatii celulare.

47.REPLICAREA ADN:

Consta in sinteza unor molecule de ADN identice cu molecula parentala si identice intre
ele, pe baza de complementaritate (replicare semiconservativa). Dupa ruperea legaturilor
de H si separarea celor 2 catene, fiecare catena serveste drept matrita pt sinteza unei noi
catene. Repliconul – in vivo se pot replica numai moleculele de ADN constituite intr-o
unitate de replicare independenta = replicon. Repliconul este o molecula de ADN
bicatenara si circulara caracterizata prin: o secventa nucleotidica specifica marcand
inceperea replicarii, gene care codifica sinteza unor proteine specifice numite initiatori, o
secventa nucleotidica semnal pt terminarea replicarii. Ex de repliconi: cromozomii si
plasmidele bact; genomul fagilor etc.

48.PLASMIDELE; definire, tipuri, roluri in celula bacteriana

Sunt elemente genetice extracromozomiale capabile de replicare fizic independenta de

cromozom (replicon). Contin informatie genetica neesentiala pt viata celulei bacteriene.
Unele plasmide (episomi) pot exista alternativ in stare autonoma (libere in citoplasma)
sau integrate in cromozomul celului gazda (fact F, profagul). Celalalte plasmide persista
indefinit numai in stare autonoma (plasmida R, col, F).

Clasificare: in raport cu caracteristicile exprimate fenotipic: 1. plasmide care codifica

rezistenta la agentii antibacterieni: (fact R, de rezist la UV etc) 2. plasmide care codifica
sinteza unor agenti antimicrobieni (fact Col) 3. plasmide de patogenitate care codifica
sinteza de: hemolizine, factori de colonizare, enterotoxine. 4. plasmide care codifica
enzime ale unor cai metabolice particulare. 5 . plasmide criptice pt care nu se cunosc
caracterele somatice exprimate.

49.FACTORUL F SI FACTORUL R; definitie, roluri

Fact F (de sex, de fertilitate) controleaza capacitatea unor bacterii de a actiona ca

donatoare d material genetic in procesul d conjugare. Fact F codifica structura (pilul F) si
enzimele necesare transferului d ADN in functe d prezenta plasmidelor de sex F, de
raportul lor cu cromozomul bacterian si de modul in care faciliteaza transferul d material
genetic, bacteriile se pot grupa in 4 categegorii distincte:

bact F-: sunt lipsite d factor F (echivalente cu celulele femele care s comporta ca
receptoare d mat genetic) bact F+ - detin fact F autonon in citoplasma. (cel mascule,
donatoare d material genetic)

Bact Hfr (cu frecventa mare de recombinare) detin fact F intregrat in crcromozomul bact.
Se comporta ca donatoare de material genetic cu o mare frecventa de conjugare si
recombinare. Prezenta fact F integrat determina de obicei transferul unui nr variabil d
gene cromozomiale si mai rar chiar transferul factorului F.

Bact F’- detin o structura plasmidica de tip specific care a fost anterior integrata in
structura unui cromozom si s-a desprins din aceasta incorporand in structura sa unele
gene crz (cromozomiale). Au caractere de mascul si se comporta ca donatoare de material
genetic.

Fact R (de rezistenta la antibiotice) confera celulei purtatoare rezistenta la unul sau la
mai multe antibiotice. Au o structura genetica complexa fiind alcatuiti din: gene care
asigura proprietati de rezistenta si la antibiotice; gene care formeaza “factorul de tranfer
al rezistentei”. Asigura capacitatea de replicare autonoma si de transfer prin conjugare.
Transferul plasmidelor R se poate face prin conjugare bact sau prin transductia mediata
de fagi.
50.GENOM, GENOTIP, FENOTIP, VARIABILITATE GENOTIPICA SI
FENOTIPICA

Genomul = suma genelor din organism.

Totalitatea info genetice a unui organism = genotip.

Suma caracterelor observabile, specifice unui organism, produse de genotip in

interactiune cu mediul ambiant = fenotip.

Variabilitatea fenotipica: reprezinta modificarile morfologice sau fiziologice de tip

adaptativ, care nu se transmit ereditar. Genomul nu este afectat.

Variabilitatea genotipica: reprezinta modificarile definitive ale materialului genetic

(cromozomiale sau extracromozomiale) care se transmit descendentilor. Mecanisme:
mutatie ; transfer genetic urmat de recombinarea genetica.

51.MUTATIILE LA BACTERII

Mutatia reprezinta o modificare accidentala in secventa nucleotidica a unei gene ducand

la modificari ale mesajului genetic. Mutatii pot aparea prin: substitutii la nivelul
materialului genetic, inversii, insertii, deletii.
MUTATIA SPONTANA – apare in conditii d mediu obisnuite si fara interventia unui
factor decelabil

MUTIA INDUSA – care se produce sub actiunea unor factori fizici (radiatii, raze UV)
sau chimici care actioneaza ca agenti mutageni

MUTATIA PUNCTIFORMA – alterarea unui singur nucleotid, respectiv a unui singur

codon;

MUTATIILE EXTINSE – alterari care depasesc limitele unui codon, putand afecta
secvente mai mari ale uneia sau mai multor gene.

MUTATII REGRESIVE (retromutatii) – afecteaza celulele mutante, determinand

revenirea acestora la tipul initial.

MUTATII SUPRESOARE – permit exprimarea functiilor anterioare ale genei, desi o

modificare a secventei bazelor nucleotidice persista.

52.TRASFORMAREA LA BACT – este un transf genetic realizat at cand bact accepta

ADN liber provenit d la o bact donor sau din alte surse. Patruns in cel receptoare, un
fragm d ADN exogen poate inlocui (prin recomb genetica) a secv nucleotidica omoloaga,
bact receptoare dobandind un caract genetic nou (ex: sint unei struct capsulare) Transf
genetic mediat d bacteriofagi se poate realiza prin transductie, conversie lizogenica.
53.TRANSDUCTIA reprez transferul unui fragm genetic (crz sau extracrz) d la o bact la
alta prin interm unui fag (profag d obicei). Fagul = transductor. Bact receptoare =
transductant. SPECIALIZATA (restrictiva) este caract fagilor transductori care au
proprietatea d a transf numai un nr restrans d gene bact situate in imediata aprop a
situsului d legare a profagului in crz bact. GENERALIZATA (nerestricitva) – oricare din
genele crz bact, indiferent d pozitia lui in genom, pot fi incorporate in mod accidental in
particula virala matura pt a forma un fag transductor, care le poate transmite unor bact
recept. Poate fi realiz d un mare nr d fagi neintegrati in crz bact at cand intra in ciclul
litic.
54.CONJUGAREA BACTERIANA reprez un proces d transfer d mat genetic (crz sau
extracrz) realizat prin interm unei leg intercel directe. Este conditionata d prez fact F in
cel donatoare. Pt realiz leg intercel este necesara existenta unor R d supraf atat la cel
donator cat si la cel receptor. Ei permit recunoasterea reciproca . dupa un nr d ciocniri
intamplatoare, bact F+ form cu cele F- perechi d recomb si intre cel alat se form un canal
d conj. Prin canal se realiz transf unidirectional al mat gen.

55.Aib + ch antimicrobiene= gr d subst medicamentoase capabile să distrugă sau

blocheze multiplicarea unor microorganisme implicate etiologic în boli infecţioase /
transmisibile. Au acţiune selectivă asupra celulelor microorganismelor, exercitând acţiuni
minime asupra celulelor organismului gazdă. Aceste substanţe pot fi: antibacteriene;
antivirale; antifungice; antiparazitare. Erori in utiliz antibioticelor: un număr IMENS
de prescrieri abuzive + folosirea IRAŢIONALĂ a unor antibiotice uzuale sau de excepţie
(60% = RISIPĂ inutilă) apariţia de specii sau de tulpini “mutante” + înmulţirea
reacţiilor adverse + modificarea tablourilor clinice “clasice” ale patologiei infecţioase +
patologia iatrogenă post-Ab ; 1) ESTE incorectă utilizarea antibioticelor în lipsa
diagnosticului clinic,în orice stare febrilă, în “bănuiala unei infecţii”, în cursul unui
tratament “la întâmplare” sau “pe încercate”, nefundamentat pe criterii raţionale 2)
Utilizare fără a interpreta corect datele de laborator noţiuni elementare de bacteriologie =
anul al II-lea ,recoltarea produsului patologic , efectuarea unor ex. paraclinice elementare
(leucogramă, VSH, radiografie, sumar de urină etc), efectuarea de frotiuri (colorate
Gram, cu albastru de metilen, Giemsa etc) , interpretarea corectă a sensibilităţii la
antibiotice,evitarea “tratamentului” unor germeni saprofiţi 3) Prescriere nejustificată,
spre ex. în stări febrile neinfecţioase (boli cu mecanism alergic, boli de colagen, neoplazii
etc) în boli infecţioase cu agenţi patogeni insensibili la antibiotice (absurd în
“tratamentul” gripei) în cazul unor supuraţii colectate neglijând sau temporizând incizia
şi drenajul 4). Erori în alegerea antibioticelor, prin necunoaşterea sau nerespectarea
spectrului antimicrobian , necunoaşterea antagonismului antimicrobian, necunoaşterea
reacţiilor adverse faţă de antibiotice, nefolosirea antibioticului de elecţie, utilizarea de
antibiotice nedifuzibile în focar , neconsiderarea situaţiei clinice particulare a unui anumit
pacient 5) Utilizarea antibioticelor în scop profilactic în principiu, trebuie privită cu
rezerve există situaţii în care antibiotico-profilaxia este utilă şi recomandabilă

56. dupa efect BACTERIOSTATICE = efect limitat la oprirea multiplicării bacteriene

(de exemplu tetraciclinele, cloramfenicolul, eritromicina, clindamicina, sulfamidele etc).
BACTERICIDE = acţiunea duce la distrugerea bacteriilor (de exemplu penicilinele,
cefalosporinele, aminoglicozidele, rifampicina, vancomicina etc)

57. DUPA MECAN D ACTIUNE: a). inhibarea sintezei peretelui celular = efect
bactericid – antibioticele beta lactamice (ex. peniciline, cefalosporine, bacitracină,
vancomicină, cicloserină etc); b). inhibarea funcţiei membranei celulare = efect bactericid
(ex. polimixine, colistină, imidazoli, nistatină, amfotericină B etc); c). inhibarea sintezei
proteice la nivelul ribozomilor (ex. aminoglicozide, tetracicline, cloramfenicol,
macrolide, licomicină, clindamicină etc); d). inhibarea sintezei acizilor nucleici (ex.
rifampicină, chinolone, sulfamide, trimetoprim, pirimetamină etc)

58. DUPA STRUCT CHIMICA 1. Antibioticele betalactaminice - penicilinele

naturale (ex. penicilina G); - aminopenicilinele (ex. ampicilina);- penicilinele
penicilinazorezistente (ex. oxacilina, dicloxacilina); - carboxipenicilinele (ticarcilina);-
ureidopenicilinele (ex. azlocilina, piperacilina); - alte peniciline şi inhibitori de beta-
lactamaze (ex. acid clavulanic + amoxicilină / ticarcilină, sulbactam + ampicilină,; -
Cefalosporinele - generaţia I (ex. cefalotina); - generaţia a II-a (ex. cefamandola); -
generaţia a III-a (ex. ceftriaxona); generaţia a IV-a (ex. cefepima). - Alte antibiotice beta-
lactaminice - monobactamii (ex. aztreonamul); penemii (ex. ritipenemul);- carbapenemii
(ex. imipenenul, imipenemul + cilastatina). 2. Aminoglicozidele - streptomicina (un
oligozaharid); kanamicina, gentamicina, amikacina, 3. Ciclinele (ex. tetraciclina,
doxiciclina); 4. Ansamicinele (ex. rifampicina, rifabutina) 5. Macrolidele (ex.
eritromicina, claritromicina,) 6. Polipeptidele ciclice (ex. polimixinele, bacitracina) 7.
Antibioticele care nu se încadrează în nici una din grupele de mai sus - cloramfenicolul; -
lincosamidele (lincomicina şi clindamicina); glicopeptidele (vancomicina, teicoplanina) -
antibiotice antistaficlococice “de rezervă” (acidul fusidic) Chimioterapicele Sulfamidele
(sulfonamidele); 2. Cotrimoxazolul (asociere trimetoprin + sulfametoxazol, denumit de
ex. biseptol) 3. Dapsona (diaminodifenilsulfona); 4. Ethambutolul; 5. Hidrazida acidului
izonicotinic (HIN); 6. Chinolonele (ex. acidul nalidixic, ofloxacina, ciprofloxacina etc);
7. Nitrofuranii (ex. nitrofurantoina); 8. Nitroimidazolii (ex. metronidazolul) etc.

59. Rezistenţa microbiană la antibiotice capacitatea unor microorganisme de a

supravieţui şi de a se multiplica în prezenţa Ab / Ct poate fi naturală (rezistenţa tuturor
membrilor unei specii bacteriene faţă de un antibiotic este determinată genetic ex.
rezistenţa bacilului Koch la penicilina G) sau dobândită (necaracteristică unei specii
bacteriene achiziţionată de anumite subpopulaţii din acea specie în circumstanţe date Ex.
antibioticul acţionează ca un presor selectiv poate fi cromozomială sau
extracromozomială) Rezistenţa cromozomială se poate dezvolta ca rezultat al unei
mutaţii spontane la nivelul unui locus ce controlează sensibilitatea faţă de un anumit
produs antimicrobian prezenţa substanţei active = mecanism selector, suprimând
organismele sensibile şi favorizând dezvoltarea unei populaţii provenite din organismele
mutante, rezistente la antibiotic. mutaţia spontană apare cu o frecvenţă între 10-12-10-7.
Mutaţiile cromozomiale: - sunt definitive - afectează numai un anumit antibiotic - se
transmit vertical la toţi descendenţii Rezistenţa extracromozomială mult mai frecventă
(circa 90% din cazurile de rezistenţă - transmiterea materialului genetic se poate face
transversal (orizontal), la toţi membrii populaţiei bacteriene existente la un anumit
moment dat prin: - plasmide, - material plasmidic sau - transpozoni. Tipuri de
rezistenţă A. monovalentă (monorezistenţa), plurivalentă (rezistenţa multiplă la mai
multe antibiotice); B. - direct (leagă o anumită bacterie de un singur anumit antibiotic); -
încrucişat (rezistenţa unei bacterii faţă de mai mulţi agenţi antimicrobieni cu structură
şi/sau mecanism de acţiune asemănător); C. După ritmul de instalare, rezistenţa poate fi:
cu tip rapid de instalare (monostadială), “tip streptomicină”; de tip intermediar, “tip
eritromicină”; cu tip lent de instalare (pluristadială), “tip penicilină”; cu tip foarte lent de
instalare, “tip vancomicină”.
60. ANTIBIOGRAMA DIFUZIMETRICA COMUNA se insamanteaza germenul
testat p mediu solid turnat in placi petri (se poate face prin inundarea placii, apoi
aspirarea aseptica a excesului). Dupa 20 min se aplica microcomprimatelein care sunt
incorporate ATB in conc standardizata (cu ajut pensei sau aplicator automat) – 5 atb p o
placa. Ele tre s vina in contact perfect cu mediul (le presam usor cu o pensa) ; dupa 15 –
20 min – incubam placile in termostat; atb difuzeaza in mediu  zone d inhibitie in care
coloniile nu se dezvolta ; cu cat zona este mai larga, cu atat germenul va fi considerat mai
sensibil. Daca in int col se dezv colonii  germen rezistent; metoda permite elim atb
inactive si selct celor f active. Metoda permite d fapt eliminarea antibioticelor complet
inactive si eventual selectionarea aTB f active. STANDARDIZATA: elem necesare:
mediul (agar mueller – hinton in maj cazurilor) (grosime ph compozitie standard)
inoculull timpul d incubare (16 – 18 h)atm d incubare, umiditatea atm d incubare; conc
subst antimicrobiene; utilizarea tulpinilor d refernta; interpretarea rez (cu tabele d
referinta)
61. CMI SI CMB CMI = conc minima inhibitorie, respectiv conc c m mica d ag
antimicrobian, exprimata in micrograme, care mai exercita o actiune bacteriostatica
asupra germenului testat. Determinarea CMI se face prin testul E (reprez o metoda d
testare in vitro a sensib la atb pt dif microorg, inclusiv pt bact pretentioase si germ
anaerobi). Principiu: asem metodei difuzimetrice. E test necesita un inocul bact
standardizat ce urmeaza a fi depus p mediul d cult potrivit microorg studiat. In placi petri.
Benzile e test se aplica dupa insamntare si contin un gradient d agent antimicrobian. In fct
d atb gradientul acopera un sir continuu d conc. Dupa incubare se form o zona eliptica d
inhibitie. Valoarea CMI se citeste acolo unde cresterea bact intersecteaza banda e. CMB
= conc minima bactericida, resp conc c mai mica d ag antimicrob care mai exercita o act
bactericida asupra germenului testat. Determinare: pornind d la rez obtinut prin met
dilutiilor in mediu lichid, se vor utiliza ca sursa d inocul tuburile in care dezv microbiana
a fost inhibata. Avem nevoie d o placa petri cu agar M – H. Care va fi impartita in
sectoare, nr sectoare = nr d tuburi fara crestere microbiana. Incubam. CMB coresp ultimei
conc d atb care a distrus microorg insamantate (sectoare fara cultura) . se considera k atb
va fi eficient in vivo dak in serul pac se pot atinge conc d atb care s depaseasca 4 – 8 ori
CMB. Determinarea CMI si CMB este imp pt aprecierea eficacitatii antimicrobiene a
unui atb asupra unei tulpini microbiene. + pt tratam infect severe (endocardite,
septicemii) si la imunodeprimati .

62. SIMBIOZA, COMENSUALISM PARAZITISM Simbioza = convietuire

folositoare pt ambii parteneri (ex: sint d vitamine la care participa unii coliformi
intestinali) Comensualism = germenii depind nutritional de gazda, careia nu ii creeaza
prejudicii (flora normala). Aceasta convietuire exprima un echilibru instabil, care poate fi
usor tulburat. Parazitism = microorg se dezv in detrimentul gazdei, cu manifestari clinice
mai mult sau mai putin evidente. Unele bact sunt obligatoriu parazite (mycobacterium
leprae, t pallidum) sau facultativ parazite (clostridium tetani)

63. PATOGENITATEA SI VIRULENTA patogenitatea = capacitatea unui germen de

a declansa in org gazda fenomene morbide, patogene, modif locale, generale si „functio
laesa”. Este un atribut d specie si este determinat genetic. Virulenta = gradul diferit d
patogenitate exprimat in cadrul unei specii. Este un atribut al tulpinii microbiene
agresoare. Variabilitatea in exprim patogenitatii depinde d cond in care traieste germenul.
Fact de patogenitate: pilii comuni, glicocalixul, capsula, subct ale peretelui bact: proteina
M, ag Vi (salmonella typhi), polizar A, ag O, Ag K.

64. FLORA MICROBIANA NORMALA poate fi divizata in 2 grupuri: rezidenta –

care se gaseste in mod regulat si care dak este perturbata se restabileste promt si
TRANZITORIE cxare poate coloniza gazda p o perioada variabila d timp, (ore sapt) . A)
la niv tegum – variabila, in fct d ctct cu mediul inconj. Mai frecv: staf alb, bacili difteroizi
aerobi si anaerobi. Temporar – germeni coliformi si chiar staf patogeni dar fara
manifestari. B) muc nazala – staf albi si aurii, streptococi, pneumococi c) cav bucala si
faringe – coci si bacili gram poz si gram neg, aerobi si anaerobi d) tract digestiv – difera
in fct d segm(enterobact in colon) e) vaginal – lactobacili , coci.

65. EXOTOXINA = elab in general d microbii gram + lizogenizati(s d grup A) sau

codificat plasmidic (clostridium tetani), dar si d bacili gram -, prin mecan crz sau sub
control plasmidic (e coli); struct proteica; prez un domeniu B obligatoriu (necesar
penetrarii) si o port enzimatica A.sunt secretate in timpul vietii. Difuzibile la dist.
Toxicitate f mare. Au afinit diferita in fct d specie. Manif clinice apar dupa o per d
latenta. Au putere antigenica mare. ENDOTOXINELE = evid la bact gram -; sunt
elaborate si apoi incluse in peretele bact, elib in urma distr germenilor. Au struct
lipopolizah ( a grasi + lipid A = lant d polizah) toxicitate mai redusa, dar pot actiona la
mai multe nivele ?(febra leucopenie hiperpermeabilitate vasc) implicate in aparitia
socului endotoxic. Putere antigenica mai redusa, ANTITOXINELE = struct proteica,
imunogene si determ ap Ac specifici care pot neutraliza activ toxica prin cuplare
specifica cu toxina  seruri imune ANATOXINELE = exotoxine detoxifiate intr-un
anumit interval d timp sub act conjug a temp si formolului. Isi pierd puterea toxica dar isi
mentin puterea imunologica . se utiliz in profilaxia unor boli si in hiper imunizare
animalelor pt a obtine seruri antitoxice.

66. INFLAMATIA = proces fiziopatologic complex c include: fenom alternative, fenom

d tip reactiv (vasculo-exudative si proliferative) si fen reparatorii, cu scopul limitarii si /
sau neutralizarii „agresorului” (indif d natura). . poate interesa tesuturi, organe, sist sau
chiar org. Si cuprinde in mod clasic: tumor (edem), rubor (eritem) calor (temp cresc)
dolor (durere) insotite sau nu d „functio laesa” (impotenta functionala)Ag determinanti:
microorg( prioni, bact , vir, fungi etc) ag fizici (radiatii frig caldura traume etc) ag
chimici exogeni si sau endogeni(uree , a biliari) care produc leziuni la niv sediului elim
lor din org
67. ETAPA MECAN DE DECL A INFLAM: Agentul implicat determina modificari
atat la nivelul tes interstitial, cat si la niv cel parenchimatoase, avand rez eliberarea unor
factori chemotactici si a unor proteaze si kinaze. Rezultatul acestei etape = rasp
inflamator acut manif prin vasodilatatie capilara (roseata), exsudare a proteinelor
plasmatice (edem) si acumularea PMN. In plan molec, pp prot sunt reprez d
componentele sist C. Elem esentiale in dezv inflam sunt sist monocito – macrofag,
colagenul vasc, citokinele si nu in ultimul rand ficatul. Acumularea cel inflam la locul
unde se afla AG detine un loc central in decl inflam. PMN si macrofagele se deplaseaza
conform gradientelor chemotatice, urm apoi fagocitoza nonselfului, proc fav d prezenta
opsoninelor.

68. SUB-ETAPA VASC SI EXSUDATIVA ; VASC – modificari ale calibrului vaselor

mici, ale vitezei d circ a sangelui, ale permeabilitatii vaselor mici. Mai intai are loc o faza
d vasoconstrictie (sec sau min), urmata d faza d dilatatie arteriocapilara (cu cresterea nr d
capilarea ctive, hiperemie) si d faza d staza vasculara pasiva (cu hipoxie, creste perm
vaselor mici). EXSUDATIVA – in ea se form exsudatul inflamator (plasma exsudata la
care se adauga elem figurate extravazate, elem cel mobilizate local, prod rez din modif
locale). Prin constituentii sai cel si molec, exsudatul asaneaza focarul inflamator si tinde s
blocheze procesul infectios la poarta d intrare  bariera fibrino – imuno – leucocitara.

69. CONSECINTELE ACTIVARII MECAN INFLAM rez proc inflam este reprez d
aparitia unui tip particular d inflam care poate imbraca mai multe forme clinice evolutive
(acuta, subacuta, cronica) si mai multe forme anatomoclinice. 1. evol spre cronicizare se
dat: agentilor inflam, care au prop d a stimula in special sist efector timodep; autoag;
conc inhibitorii ; persist stim inflamator. 2. evol spre vindecare presupune : asanarea
focarului inflam si vindecarea propriuzisa. Se intersecteaza cu fen lezionale p care incepe
s le substituie ink d la inceputul fazei d asanare.  a)vindecare anatomica sau
b)cicatrizarea. Aspecte anatomo –clinice: - inflam alternative cu predom proc distrofice si
necrobiotice. – inflam exsudative seroase , fibroase, purulente, hemoragice.

70. INFECTIE = tip particular d relatie intre microorg conditionat patog si patogene si
org gazda. Pt realizarea infectiei microorg tre s patrunda in org gazda, sa-l colonizeze, s
depaseasca barierele si mecan d aparare, s se multiplice si s intre intr-un lant d
transmitere prin interm caruia poate contamina o noua gazda. INFECTIE
INAPARENTA: este asimptomatica si poate fi decelata numai prin examene d lab. Este
limitanta in timp si contribuie la crearea unei stari d imunitate. STAREA D BOALA= se
datoreaza interact microorg – gazda si este urmata d leziuni manifeste si d reactii funct
din partea gazdei. Infectia nu este urmata obligatoriu d starea d boala, putand fi
inaparenta, sublicnica sau latenta. Poate aparea si starea d purtator. STAREA D
PURTATOR D GERMENI = apare la bolnavul cu o stare infectioasa, la convalescent,
pers aparent sanatoase care adapostesc germeni patogeni. Reprez atingerea unui echilibru
relativ intre cele 2 elem, d cele mai multe ori cu excretarea in mediu d germeni din
focarele latente. .

71. Definiti notiunea de raspuns imun si precizati principalele caracteristici:

Raspunsul imun circumscribe totalit even care au loc dupa introducerea unui antigen si
care constau in activarea limfo, eliberarea de div molec, multipl cel specifice, producerea
d LT citotoxice sau de Ac capabili sa se fixeze pe Ag sis a-l eliminde direct sau indirect.
Dupa acest prim contact si al imunizarii consecutive, sist imun produce LT si LB de
memorie, capabile de reproducerea unui RI accelerat cu ocazia unei reintroduceri
ulterioare. ATRIBUTE: este specific, discerne intre self – nonself, are memorie,
reactioneaza numai fata de moleculele care indeplinesc definitia d Ag. Poaet fi de tip
umoral (mediat de Ac) sau cellular (mediat de celule).

72. Defibniti rasp imun umoral si specif celulele implic in realizarea sa:
RIU consta in prod de Ac specifici si este tranzitoriu (3-6 saptamani). Imunitatea umorala
intervine in distrugerea bacteriilor extracelulare, neutralizarea virusurilor, inhibarea
toxinelor. Ag fata de care se dezv RIU: poliozide, proteine, subst sintetice (rar lipide,
acizi nucl sau anticorpi  procese autoimune)

73. Enumerati tipurile de imunitate si descrietile pe scurt:

Imunitatea poate fi mostenita (trasatura de specie, transmisa ereditar) si dobandita. Ea
poate fi dobandita active, dupa contactul cu un Ag. Evenimentul putand surveni dupa o
infectie (natural), sau dupa admninistrarea unor vaccinuri (artificial) avantajul acestui tip
d imuniz este k de regula, protectia este de durata.dezavantaj- instalearea RI are loc lent.
Imunitatea poate fi dobandita si pasiv, bazandu-se p producerea de Ac de catre o alta
gazda. Ex. Administr unor Ac anti toxina difterica/tetanica/botulinica (artificial) pune la
dispoz gazdei infectate, imediat, o cantitate import de antitoxina, in vederea neutralizarii
cat mai prompte a toxinei implicate patologic. Natural fatul si nou nascutul beneficiaza d
protectie prin interm Ac (IgG transplacent, IgA din lapte) proveniti d la mama. Avantaj -
rapiditatea; Dezavantaje - timpul scurt pt care este oferita protectia + riscul unei
hipersensibilizari. Exista si posibilitatea obtinerii unei imunitati activ-pasive, atunci cand
se administreaza concomitent (dar in locuri diferite)ser imun si vaccin.

74.Organele centrale si periferice ale sist imun: localizare functii:

Organele limfoide primare: Timus, maduva hematogena. Sunt situate in afara cailor de
acces si circulatie antigenica. Aici diferentierea apare precoce, in viata embrionara,
inaintea celor secundare. Proliferarea limfocitara este intensa si independenta de stim
antigenica. Ele permit 1.multiplicarea limfocitelor T (timodependente) si B
(burso/maduvo dependente). 2. gazduiesc primele stadii de diferentiere pana la LT si LB
mature, apte sa recunoasca si sa fie stimulate de Ag. 3. efectorii invata la acest nivel sa
recunoasca si sa tolereze constituientii proprului organism. Un limfocit T sau B care a
parasit timusul/maduva hematogena, nu mai revine niciodata, cele 2 organe fiind in afara
cailor de recirculare a limf Ag-specifice din organele limf secundare. Rolul timusului:
local: consta in transformarea nediferentiate in LT mature, cu achizitia de receptori
pentru antigene (TCR). Ele capata progresiv markeri ai LT: CD2, CD3, CD4, CD8, si
TCR. Apoi o dubla selectie, pozitiva si negativa. Sel pozitiva - timocitele care recunosc
antigenele straine fixate pe mol MHC pot prolifera. Selectia negativa - timocitele care
recunsc selful sunt distruse  supravietuiesc doar 1-2% dintre limfocite. La distanta:
prin factori timici peptidici, umorli. Acesti factori au fctii diverse, unii influentand
diferentierea Lt in ariile timodependente din org limf periferice.
Maduva osoasa: 3 functii: 1. mentinerea unui conting de cel stem cu diferentiere spre
linia limfocitara.2. maturarea si diferentierea completa a LB, apte sa colonizele organele
limf secundare.3. „homingul” – primirea – LB activate de Ag, prov din org limf sec, care
se transf in plasmocite sintetizatiare de Ac.
Organele limfoide secundare: dezv lor este mai tardiva decat a celor primare, ating
maturitatea deplina dupa stimularea antigenica. Sunt colonizate de LT si LB care aici iau
contact cu antigenul. Ganglionii limfatici: au triplu rol – colecteaza Ag corespunzat terit
vaselor limf aferente, libere sau captate de macrif sau cel dendritice; - indc un rasp imun
fata de Ag de tip celular, i reg paraqcorticala, dand nastere la LT specif sau fata de Ag de
tip umoral, in folic limf cu LB active, maturate in maduva; - stocheaza onfo prin limf de
memorie. Splina: captarea Ag de catre cel reticulate la nivelul zonei marginale. Sistemul
limfoid asociat mucoaselor(MALT): caile resp, tract dig si uro-genit sunt inconj p toata
lungimea de tesut limfoid difuz, bogat in LB si plasmocite IgA secretorii. Se subdivide
in: sist imunit nazo-faringian (NALT) = inelul lui Waldeyer cu diferite amigdate si
vegetatii adenoide. Amigdalele = un prim obstacol in calea infectiilor. Sitemul asociat
tubului digestiv (GALT) cuprinde placile Peyer si formatiunile limfoide ale apendicelui.
Sistemul asociat arborelui bronsic (BALT), sistemul asociat cailor uro-genitale...in spec
la nivelul vaginului. Sistemul asociat glandelor mamare – laptele matern contine IgA 
protejeaza nou nascutul d inf digestive.

75.Enumerati celulele implicate in rasp imun:

Toate celulele prov din sist hematopoietic intervin in grade diferite in imunitate. LT si LB
sunt elementele principale ale rasp imun spec, urmate de cel NK, celule fundamentale
alaturi de fagocite in imunitatea naturala. Monocitele/macrofagele, neutrofilele,
bazofilele, eozinofilele si mastocitele actioneaza in diferite momente ale rasp imun.
Plachetele intervin in lupta antiparazitara, iar hematiile permit eliminarea complexelor
imune.

76. Limfocitele T – origine, evolutie, tipuri, functii:

sunt majoritare in circ sangvina, ~70% din totalul limfocitelor, din care 2/3 sunt CD4+ iar
1/3 sunt CD8+. Sunt localizate la niv org limf secundare in zonespeciale: zona
precorticala a gg, mansonul limf din jurul arterelor centrale splenice. Cea mai imp fct:
inducerea unui raspuns sau a unei reactii imune specifice la antigene, prin recunoastrea
unor peptide antigenice legate d mol MHC. Lt se matureaza in 2 organe, maduva osoasa
si timus. De la celula stem hematopoietica multipotenta (CD34+, CD38-), o prima
diferentiere probabila se face in CFU-L (colony forming unit-lyphocyte) comuna limf T
si B cu fenotipul CD34+, CD45RA+, CD10+. Ulterior apare protimocitul capabil sa
paraseasca MRH si sa se cantoneze in corticala subcapsulara a timusului.. in timpul
maturarii doar 1-2% din celule ajung LT mature, restul sunt fagocitate de macrofage.
Activarea unui LT specific se face printr-o dubla actiune: contact cel-cel cu o cel prez de
Ag; stimularea d catre citokine: IL-1, IL-6, IFN-gamma si IL-2. limfocitul produce el
insusi IL-2 si lantul alfa al receptorului IL-2, mecanism de autoactivare.
Tipuri de LT: T-helper – este un veritabil „mesager” orientand imunit catre RIC sau
RIU. T- citotoxic se refera in pp la LT CD8+, cu toate k proprietatea a fost obs si la unele
LT CD4+, insa CD8+ poate liza orice celula ce ecxprima molecule HLA I in timp c
CD4+ nu poate liza decat cel c exprima HLA II. LT inductoare ale hipersensibilitatii
intarziate: cele acre secreta IL-2 si in acelasi timp IFN-gamma, activatoare pt alte LT,
NK si macrofage. LT supresor: este o cel CD8+ k si LT citotoxic.

77. Limfocitele B – origine, evolutie, tipuri, functii:

Reprez 5-15% din cel din sange si constituie majorit cel din foliculii limf, gangl si splina.
Rolul lor esential este sinteza d Ac, in contextul imun umor spec. Ele provin la om si la
mamifere din cel stem hematopoietice (CD34+, CD38-) ale progenitorilor limfoizi. LB
paraseste maduva si trece in zonele B din organele limfoide secundare. Prez markerid e
supraf sepcifici CD19 si CD20 si CD10. LB abia migrat in cel limf sec se numeste naiv
(virgin) si are urm caract: -exprima Igm si IgD membranare; -exprima R pt IL-1 si Il-4; -
expr rec pt complement CR1 i CR2; exprima R pt anumite lectine ca PWM.
Transformaera unui LB naiv intr-un LB activ si apoi in plasmocit necesita interventia
secventiala a unei serii de citokine. Lb se dif progresiv intr-un limfoblast
(imunoblast)secretant de IgM, sub act unor citochine are loc comutarea izotipica din IgM
in IgG, IgA sau IgE, unele LB nu se transf in plasmocite ci persista k Lb de memorie. Are
2 fctii: 1. prezentarea Ag catre LT; 2. secretia imunoglobulinelor.

78.Sistemul mononuclear – origine, tipuri de cel, functii:

Monocitele/macrofagele repr o linie cel cu fct imp in imunologie, prin interv lor in imun
naturala, in prezentarea antigenica si in react imuna specifica. Macrofagele exista in toate
tesuturile. Se form in maduva osoasa hematogena, dintr-un precursor comun monoblast-
mieloblast, cand devin mature poarta numele de monocite. Monocitele circul ain sange 6-
8 ore dupa care migreaza in tesuturi unde iau nume dif si au fct dif: histiocite in t conj,
celule microgliale in t nervos, osteoclaste, macrofage alveolare pulmonare, macrofage
peritubulare in rinichi, celulele kuppfer in ficat, macrog\fage splenice, Mf gg-lionare, in
maduva osoasa si timus (macrofagele d aici nu tre confundate cu celulele dendritice, care
pot avea la randul lor o capacit de fagocit fata d L apoptotice)
79.Granulocitele – tipuri, rol in imunitate:
Neutrofilele intervin in imunitatea naturala prin fagocitoza, si in imunitatea specifica
datorita recept proprii pt Ig si complement. Eozinofilele 1-5% din leucocitele sangv, proc
lor creste in alrgii sau inf parazitare, fct lor fagocitara este limitata. Granulele lor contin
produsi toxici pt diversi paraziti, pe de alta parte prtoduc histaminaza si arisulfataza care
inactiveaza histamina si leucotrienele produse de mastocite  procesul inflamator +
migrarea leucocitelor la focarul infectios. Bazofilele: au rol in reactia de
hipersensibilitate mediata umoral.

80.Sistemul complement – definitie, elem componente, roluri si efecte biologice:

Este principalul constituient al apararii naturale, al imunitatii umorale si respectiv unul
dintre elem import ale reactiei imune survenite ca urmare a actiunii Ac. Are 3 fct
esentiale: 1. apararea nespecifica contra infectiilor; 2. eliminarea complexelor imune; 3.
regalrea fiziologica a rasp imun. Poate aeva si efecte daunatoare. Cuprinde circa 30 de
comp plasmatice si celulare. S-au descris 2 cai de activare , una numita clasica, iar
cealalta alternativa, care converg spre C3(comp cea mai abundenta in plasma dintre subst
activatoare ale compl)apoi urmeaza o cale efectoare comuna, implicand ultimele
componente ale sistemului cimplement. In fiecare etapa interv prot activatoare, inhib,
reglatoare precum si rec pt complement. Aceste comp se gasesc fie in plasma fie la
nivelul peretelui celular. In mod curent sist compl este desemnat prin litera C. Pt fiecare
componenta se adauga o cifra d la C1 la C9, care poaet fi urmata d o litera c semnifica o
subdiviziune.

81. Calea clasica de activare a complementului:

Componentele C se gasesc in ser in stare inactiva. Pt a declansa activarea lor este necesar
un stimul, pt calea clasica pct de pornire este reprez de complexele Ag-Ac, unde Ac sunt
IgM sau IgG co1respunzand subclaselor IgG1, IgG2 sau IgG3. compl poate fi activat d o
sg mol IgM sau de 2 mol IgG apropiate una d alta, activarea este posibila si in cazul unor
molecule IgG agregate. In mod asemanator calea clasica poate fi activata si de
microorganisme sau dif subst chimice: bact gram -, retrovirusuri, glicoprot anvelopei
HIV, complexe heparina-protamina. In cursul activarii intervin urm proteine: C1 –
compl plurimolec form din C1q, 2* C1r, 2*C1s asociate C1inh. Componenta C1s are
activ serinesterazica prin care cliveaza C4 si C2. C4 – fragmentat in C4a(mol mica) si
C4b de dim m ai mari care se leaga prin fie de frag Fab al anticorpului fie de anumite
celule  complexul C1-C4b notat p scurt C14b. C2 – clivata in C2b (mol mica cu activ
d tip kinina) C2b mol mare care se leaga de str tinta. Ansamblul necesita Mg si formeaza
C3 convertaza caii clasice sau C4b2a (in acest moment Ac si comp C1 pot lipsi fara a
stopa activarea) C3 – este clivata in C3a si C3b de C4b2a, C3a = mol mica cu activitate
anafilactoida si chinmiotactica, C3b se fix pe str tinta printrun radical tioester si grupare
OH si NH2 din celula acceptoare.

82. Calea alternativa de activare a complementului:

Constituie una dintre primele linii de aparare a organismului contra unui agent patogen,
inaintea constituirii rasp imun. Aceasta cale poate fi activata de diferite microorganisme,
dar si de substante neimune, precum: bacterii gram + sau -, virusuri, fungi, paraziti,
diverse substante: endotoxine bacteriene, zymosan, insulina, fibre de azbest, gluten,
hemoglobina, prafuri, unele prod de contrast utiliz in radiologie. Calea alternativa poate fi
activata de complexe imun care cuprind IgG si IgA. Substantele caii alternative cuprind:
C3 - in plasma, prin proteoliza spontana sunt formate in permanenta mici cant de C3b 
se fixeaza pe pe supraf acceptoare, (peretele microorg sau al celulelor infectate sau
alterate). C3b actioneaza asupra factorului B – este clivat in Ba si Bb. Complexul C3bBb
format in prez Mg constituie C3-convertaza alternativa care cliveaza noile mol d C3 in
C3b. Acest clivaj accelerat d C3, da nastere la C5-convertaza (C3bBb)n. Factorul D –
este sub forma activa in ser inainte de activarea C, cliveaza factorul B  faciliteaza
formarea C3bBb. Ansamblul factorilor activatori: ai caii calsice si alternative realiz o
bucla de amplificare, care permit transformarea numeroaselor molecule de C3 in C3b
astfel incat C3b sa opsonizeze peretele bacterian.

83.Interleukinele – origine, tipuri, efecte:

Sunt proteine frecvent glicozilate, solubile cu greutate moleculara mica 8-70 kDa, cel mai
frecvent sunt sintetizate de celule dupa o activare prealabila, actionand ca mediatori
asupra altor celule sau asupra lor insusi, la doze de ordinul pico sau nanogramelor.
Citokinele actioneaza datorita prezentei receptorilor IL-1R, IL-2R, TNFR etc. Ei sunt
prezenti uneori p aceiasi celula care a asintetizat citokina (efect autocrin) sau p alte
celule. TIPURI: Citochine pro-inflamatorii: TNF α si TNF β (tumor necrosis factor)
TNF α este sintet de monocite/ macrofage in special – activ antivirala, antiparazitara,
anti-tumorala; TNF β produs d LT activate si NK are act identice cu TNF α, actionand p
aceiasi rec. IL-1 si IL-6 sunt 2 citokine cu rol apropiat. Sunt produse de numeroase
celule: APC, LT, LB, celule endoteliale vasculare, keratinocite, astrocite si cel gliale.
Citokine cu activ anti-virala si anti-proliferativa: IFN α si IFN β, IFN α este produs
de monocite si cel hematopoietice iar IFN β de celule d tipul fibroblastilor si cel endotel.
Stimul cel NK, cresc expresiv molec MHC I, activeaza prod de Il-2 de catre
monocite/macrofage si cel dendritice, induc sinteza IFNγ. Citokine activatoare ale RIC:
IL-2 produsa in spec d LT CD4 transforma cel NK in LAK (limphokine activated killer
cells) antreneaza prolif LB. IFN γ prod de LTh1 si cel NK, rol pp activarea macrofagelor
cu producere pecii reactive de O2. Citokine activatoare ale RIU: sunt sint de LTh2 si
unele mastocite si orienteaza RIU spre diferite clase si subclase de Ig. Sunt reprez de IL-
4, IL-5, IL-10, IL-13. Chemokine: aceste mol de adeziune cuprind mai multi membrii
divizati in 2 familii CC si CxC. Ele prez o activitate chemotactica fata de limfocite,
monocite si eozinofile. Hematopoietine: SCF(stem cell factor) si IL-3 sau multi-CSF
(multi-colony stimulating factor).

84.Cooperar celulare directe, in raspunsul imun:

85. Cooperari celulare indirecte, mediate d citokine, in rasp imun:
86.Prezentati schematic pp cooperari celulare ce intervin in RI:

87. precizati succ de even din cadrul RIU, pana la sint de Ac:
dupa patrunderea Ag si recunoasterea lui k non-self urmeaza fagocitoza si prelucrarea lui
de catre celulele prezentatoare de Ag, acestea prezinta Ag ca epitop ce este recunoscut de
LB. Pt majoritatea Ag (mai ales a celor proteice), activarea si etapele urmatoare ale RIU
necesita orez LTh CD4+ (cu interventia TCR< APC cu peptide antigenice si MHC II,
molecula CD4 si molec de aderenta). LB pot fi activate si direct in cazul antig
timoindependente de origine polizaharidica, cu epitopi repetitivi. Prima etapa consta in
activarea Lb di stadiul G0 s[re stadiu G1 (cel sintet ARN si creste in vol) stimulul este
reprez de contactul cu Ag. In acest stadiu (G1) LB activat exoprima molecule moi CD23,
CD34 si CD40. a doua etapa corespunde proliferarii clonale a LB activate, care trec din
stadiul G1 in fazele S si M. Aceasta faza necesita prezenta IL-2 si IL-5.. Ultima faza
consta in celule producatoare de Ac, plasmocite, secretia de IL-6 ajuta procesul de
maturare iar diferite interleukine permit orientarea izotopica spre sinteza unei clase
particulare de Ac.

88.Expuneti principalele teorii ale selectie clonale in raspunsul imun:

89.raspunsul imun primar si secundar; caracteristici principale:

Raspunsul imun primar: daca inaintea contat cu ag nu exista ac specifici impotriva
acestuia la primul contact cu acesta se dezvolta un raspuns imun primar cu urmatoarele
caracteristici: latenta – perioada scursa de la contactul cu ag pana la aparitia primilor Ac
(5-15 zile) natura Ac: primii care apar sunt IgM, cei IgG apar la cateva zile, si titrul lor
creste in timp c cel al IgM scade, eventualii Ac care persista sunt d tip IgG.
Raspunsul imun secundar: poate aparea chiar si dupa administrarea unor doze reduse de
Ag, latenta este redusa la 24 h Ac sunt de tip IgG diferenta dintre cele doua rasp
este datorata prezentei LB de memorie

90.Vaccinuri; ce sunt si in ce scop se utilizeaza?!:

Vaccinul este o suspensie de microorganisme vii atenuate sau inactive sau fractiuni de
microorganisme in vederea stimularii mecanismelor de raspuns imun de obicei prntru
prevenirea aparitiei unor infectii. Vaccinarea este definita drept o metoda profilactica care
urmareste crearea rezistentei specifice a unei gazde prin imunizarea activa cu stimularea
rasp umoral sau celular, dupa caz. In strategiile de vaccinare se vor avea in vedere mai
multe ascpecte incepand cu conditia gazdei (imunocompetenta sau imunodeprimata).
Unele vaccinuri se pot administra si in timpul unor epidemii pentru prevenirea aparitiei
de cazuri noi. Exista si posibilitatea admin in scop curativ, gazda fiind deja infectata in
mom inocularii.

91.Clasificarea vaccinurilor, exemple:

In functie de infectia care se doreste a fi prevenita vaccinurile pot fi bacteriene sau virale.
/// In functie de modul de preparare exista : - vaccinuri corpusculare (vii , atenuati sau
distrusi)prin factori fizici sau chimici. Ex BCG, hepatiti - vaccinuri subunitare preparate
prin inginerie genetica au un grad superior de siguranta (hep B)
- vaccinurile care contin anatoxine bacteriene purificate si absorbite pe suport mineral
(DTP, DT, ADPA, atpa)
In functie de numarul componentelor organice exista: - vaccinuri monovalente
- vaccinuri asociate.

92.Descrieti schematic structura unei molecule de imunoglobulina:

Str generala a unui monomer (ex IgG1)cuprinde 2 lanturi frele identice si 2 lanturi usoare
identice legate intre ele prin punti disulfurice: 2 punti intre cele 2 lanturi grele(in cazul
IgG1) si o singura punte intre fiecare lant greu si usor. Fab = prima jumatate a lantului
greu + intregul lant usor legate intre ele printr-o punte disulfurica. F(ab’) 2: constituie un
fragment deasupra celor 2 fragm Fab si constituie 2 situsuri d legare. Fc: jumatatile
terminale ale celor 2 lanturi grele unite prin punti disulfurice la niv regiunii balama.
pFc’: inttregul domeniu CH3 situat dupa aa 333 al lantului greu. Fd: coresp primei parti
a lantului greu. Fv: corespunde partilor variabile ale lantului greu si usor.

93.Tipuri de imunoglobuline:
IgG – se subimparte in 4 tipuri IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4.
IgM – este de 2 tipuri: membranar IgMm si seric IgMs
IgA – forma serica se subimparte in IgA1 si IgA2
- forma exocrina sau secretorie are tot 2 subclase IgA1 si IgA2
IgD – nivel seric scazut, rol putin cunoscut
IgE – are o concentratie serica infima (0.0001 g/l )

94. IgM si IgG, structura, rol:

IgM membranar (IgMm) este expr p supraf LB. Are str monomerica si se termina prin
aa 556-597, cuprinzand in mod particular o parte intermediara hidrofoba, si 3 aa
intracitopl. Fiecare molecula IgMm este asociata cu cu 2 lanturi Igα si 2 Igβ, ansamblul
foemand BCR (B cell receptor). IgM seric (IgMs) cuprinde un lant greu cu un dom
variabil VH, 4 domenii constante C μ1 – C μ2 si un proc ridicat de hidrati de Carb (12%).
Molecula insasi este un pentamer cu un prim inel al puntii disulf la sf lu C μ3, un al 2-lea
la terminarea lui C μ4 si un lant J (joining chain). Masa mol f mare (970.000 D), cu un
coef de sedimentare de 19 S. Conc serica este d 1.2 g/l. Exista 4 subclase d IgG cu str
asemanatoare si greutate mol d 146.000 (exceptie facand IgG3 care are 170.000), 3
domenii ct pt lantul greu, si un proc mic d hidrati de carb (2-3%). Conc plasm a IgG este
de ordinul 11g/l din care IgG1=66%, IgG2=23%, IgG3=7% si IgG4=4%.

95.IgA si IgE, structura,rol:

IgA seric sub forma d IgA1(80%) si IgA2 (20%) ea se gaseste k monomer (GM 160.000,
7 S) sau ca dimer sau trimer, ultimele 2 forme contin si lantul J de jonctiune. IgA2 are o
str originala. Lanturile usoare unite intre ele printr-o punte disulfurica nu sunt legate
printr-o leg covalenta cu lanturile grele. Conc sangv =2,4 g/l. IgA exocrina sau
secretorie cuprinde 2 subclase IgA1 si IgA2, masa mol este d 400 de mii, coef de
sedimentare 11 S.molecula cuprinde 2 unitati d IgA unite printr-un lant J. IgE desi conc
lor serica este infima (0.0001 g/l ), fixarea pe bazofile si mastocite le confera un rol
important in hipersensibilitatea de tip imediat. Poseda k si IgM un al 4-lea domeniu
constant, care ii confera masa de 190.000 si un coef de sedimentare 8S superios IgG, IgE
se fix pe rec prin interm domeniilor C ε2 si C ε3.

96.Ce sunt antigenele; definitie, tipuri , exemple:

Antigenul se defineste drept o substanta recunoscuta specific de catre sistemul imun, mai
exact este o substanta capabila sa induca un raspuns imun(imunogenicitate) si sa fie
recunoscuta de catre sist imun(specificitate). Heptena = un antigen incomplet, are
specificitate dar nu are imunogenicitate. Recunoasterea depinde de str complem ale sist
imun, preexistente introducerii sale. Molec simple k apa, saruri min, uree sau comune
majoritatii speciilor k: AG, creatinina, mono- si dizaharide, fibrina, nu sunt Ag. Pe de alta
parte moleculele mici de tipul metalelor grele(Cr, Ni), responsabile de a[paritia alergiei
sau medicamentele pot deveni Ag daca se asociaa cu macromol.

97.Antigenele, factori de care depinde imunogenicitatea:

1. str chimica cat mai diferita (provenind de la o specie cat mai indepartata) fata d str
proprii. 2. Greutatea molec cat mai mare(in general >10.000 Da), Ag mici pot stimula
rasp imun dupa cuplarea cu o prot carrier. 3.str chimica cat mai complexa. 4. doza d
antigen, calea de admin, momentul admin. 5. utiliz unor adjuvanti (ex. Hidroxid sau
fosfat de Al in cazul vacc DTP) totul in contextul CMH al gazdei care urmeaza sa
reactioneze fata de resp Ag.

98. Reactii Ag-Ac, mec general + forme de evid:

Este o R intre un Ag si un Ac, si consta in legarea gruparii determinante de p supr
antigenului (epitop = o proeminenta) cu situsul de combinare de pe supr Ac (paratop = o
adancitura). Prpr principale: specificitatea si reversibilitatea.
Interactiunea primara: - se datoreaza legarii efective Ag de Ac si depinde in mod direc
de cantitatea si afinitatea Ac. Reactiile Ag-Ac in care reactantii se afla in interactiune
primara pot fi puse in evidenta prin nefelometrie.
Interactiunile secundare: - apar la cca 30min dupa cea primara. Datorita faptului ca Ag
poate avea mai multi epitopi iar Ag are minim 2 paratopi, complexele primare mici
solubile interactoneaza intre ele formand complexe secundare, produsul final finnd o
reatea 3d insolubila. Pot fi evidentiate imunofluorescent, chemiluminescent, enzimatic si
izotopic.

99.Reactii de precipitare in mediu lichid, exempl, utilizari:

Au la baza unirea ag cu ac in mediul lichid formand complexe ag-ac care vor precipita
atunci cand ag si ac se gasesc in anumite proportii
Rc de precipitare in amestec:
- rc de precipitare intre ac si ag se poate cuantifica si este foarte utila pentru a demonstra
prezenta sau absenta precipitatului in functie de concentratiile relative de ag si ac. Reactia
de precip in inel punearea in contact a Ag si Ac astfel incat sa nu se amesrece, R va
apaera la interfata dintre Ag si Ac, apare k un inel de precipitare, albicios. Reactia de
precipitare in tub capilar: a fost fol pt evid prezentei proteinei C reactive dozajul
nefelometric: se formeaza complexe Ag-Ac care modifica intensitatea si dispersia luminii
direct prop cu concentratia Ag sau Accu ajutorul unui nefelometru se masoare difractia
razelor luminoase c trec prin precipitat, se dozeaza Ag sau Ac in fct d o curba d etalonare.
Folosit frecvent.

100. reactii de precipitare in gel, exemple, utilizari:

- folosirea gelozei, in care pot sa migreze cei doi reactivi va duce la vizualizarea reactiei
ag-ac printr-un arc/linie de precipitare
Imunodifuzia radiala simpla – mancini
- se bazeaza pe difuzia spontana si radiala a ag din proba de cercetat intr-un gel care
contine o cantitate constanta de anticorpi, determinand aparitia unui cerc de preciitare al
carui diametru este direct proportional cu cantitatea de ag din proba.
Este necesara o placuta in pe care se toarna un gel in care exista o cantitate constanta de
anticorpi specifici in functie de ag ce trebuie determinat. Se perforeaza godeuri de cca
3mm in care se pune serul de cercetat. Se tine 10 min pe masa si apoi 48h la 37C
Rezultatele se masoara cu o linie speciala. Imunodifuzia dubla radiara se bazeaza pe
difuzia ag-ac unul spre celalalt in gel Se dau 7 gauri 1 in mijloc si 6 in jur In mijloc se
pune ag iar in poz 1 si 4 martorii Imunoelectroforeza: se realiz separearea
electroforetica a prot in mediu gelozat, apoi o imunodifuzie dubla cu antiser
corespunzator. Contraimunoelectroforeza o imunodifuzie dubla in care deplasarea Ag
fata de Ac este eccelerata d un cp electric  reactie mai rapida si mai sensibila.
101.Ractii de aglutinare, principiu, tipuri exemple:
In rc de aglutinare antigenele sunt de natura corpusculara. Rc de aglutinare consta in rc
ac cu ag de pe suprafata unor particule (bacterii, hematii, latex) determinand aglutinarea
acestora prin scaderea fortelor electrostatice de repulsie intre particule si formarea unor
punti de legatura.
Aglutinarea directa: repr aglutinarea ag naturale ale unor particule de catre ac specifici.
Se poate utiliza pt identificarea enterobacteriilor.
Aglutinarea indirecta (pasiva): particule artificiale (hematii formolate, latex) sau naturale
sunt incarcate in vitrocu ag sau ac si sunt aglutinate de catre ac sau ag corespondente din
proba de cercetat
Inhibarea aglutinarii: consta in inhibarea partiulelor incarcate cu ag dupa ce in prealabil
ac reactioneaza cu ag corespundent. Se utilizeaza de ex pentru decelarea mioglobinei
sauin diag imunologic al sarcinii.
Aglutinarea in coloana: permite o mai buna vizualizare a reactiei. Dispozitivul are 2
compartimente, partea in care se introduc reactivii (superior) si o coloana situata inferior
plina cu microparticule de sticla. Dupa introducerea hematiilor si a serului de cercetat si
incubarea acestora dispozitivul este centrifugat. In cazul unei rc + complexul ag-ac va
putea fi vizualizat la nivelul coloanei in timp ce la o rc – se va vizualiza in portiunea
inferioara coloanei.

102. Ractia de fixare a complementului, princ, etape, utiliz, exemple:

Se bazeaza pe proprietatea sistemului C de as se fixa pe complexul imun ag-ac. In prima
faza a reactiei se introduce serul de cercetat iar daca acest ser contine ac specifici fata de
ag cunoscut se va forma un complex ag-ac urmat de fixarea C care se va activa pe calea
clasica si nu va mai fi disponibil pentru a se fixa pe sistemul hemolitic indicator (hematii
+ ac antihematici). In cazul in care serul de cercetat nu contin ac specifici atunci nu va
mai avea loc formarea unui complex in prima etapa. Dupa introducerea in reactie a sist
hem +acantihem C liber se va fixa pe acestea si le va liza, hemoliza fiind observabila cu
ochiul liber.

103. reactia de seroneutralizare; princ, tipuri, exemple:

In cazul RSN ag are o proprietate biologica specifica care poate fi blocata prin cuplarea
cu ac specific. Neutralizarea efectului biologic respectiv se poate realiza doar in cazul in
care determinantul pt toxicitate sau pt activitatea enzimatica respectiva este acelasi cu
determinantul antigenic.
Pot fi utilizate in diferite imprejurari:diag direct :identificarea corynebacterium diphterae,
clostridium botulinium, diag serologic: ASLO, prevenire: vaccinare cu anatoxine DTP,
DT, ATPA, ADPA

104. Reactii Ag-Ac cu componente marcate; tipuri de marcare, utiliari:

in prezent aceste met sunt extrem de folosite avand avantajul unei mari sensibilitati, sunt
automatizate, si adaptabile la toate testarile utile in toate disciplinele medicale.
Imunofluorescenta: se baz pe faptul k cel care poseda parkeri de suprafata pot fi identif
printr-o tehnica directa sau indirecta care utilizeaza Ac fluorescenti(ex. Cu izotiocianat de
fluoresceina). Imunofl directa: Ac marcat este aplicat direct p preparatul care contine
Ag (Bordetella Pertussis, Clamydia pneumoniae, Clamydia trachomatis, E.Coli).
Imunofl indirecta: identifica Ac. Ag cunoscut este fixat p un suport solid si este pus in
contact cu produsul in care se suspicioneaza prezenta unui Ac. In etapa urmatoare se vor
folosi Ac anti-Ig umana marcati fluorescent(diag serologic sifilis, legionelozei,
pneumoniei aticice cu Clamydia pneumoniae). Radioimunoanaliza: (RIA) se baz pe
capac Ag din lich biologice de a reduce interactiunea Ag radiomarcat (in cantitate
cunoscuta) cu Ac specific. Se repr grafic procentul Ag radiomarcat – Ac specific, in fct
de cantit d ag neradiomarcat adaugata amestecului, se bt o curba standard pe baza careia
se va determina conc necunoscuta de Ag. Analiza imunoenzimatica: utilizeaza marcarea
cu diferite enzime (ex. Peroxidaza, fosfataza alcalina)a Ag, Ac sau Ac anti-Ig, activitatea
enzimatica determinandu-se printr-o R d culoare, detectata prin citire la spectrofotometru.
Cea mai cunoscuta R I-E este ELISA(enzyme-linked immunosorbant assay).

105. Hipersensibilitatea – definitie, tipuri, exemple:

R imuna este un rasp normal, fiziologic fata de microorg sau celule tunorale, inainte de a
fi o reactie patologica d tipul hipersensibilitatii (HS) sau autoimunitatii. HS reprezinta o
stare de reactivitate crescuta a organismului, pe baza uniu mecanism imunologic, indusa
de expunerea la anumite str antigenice (sau heptene). HS este specif si include un ct
sensibilizant, o per de latenta si un nou contct, contactul declansator, cu acelasi Ag care a
fost impl in contct sensibilizant. Se poate clasifica in fct de tipul d rasp imun in: HS
mediata prin mecanism imun umoral: (rol pp LB si Ac) - HS de tip I (anafilactica,
atopica), cum se inregistreaza in cazul socului nafilactic, edemului Quincke,
conjunctivitelor, rinitelor alergice, astm alergic, urticariei - HS de tip II (citotoxica) asa
cum se intampla in liza celulara prin Ac, complement dependenta say citotoxicitarea
anticorp dependenta, complement independenta. – HS de tip III (prin complexe Ag-
Ac) asa cum se inreg in reactia Arthius, boala serului, boal plamanului d efermier,
glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat, glomerulonefrita si
periarterita poststreptococica). HS mediata prin mec imun celular: (rol pp LT si
citokinele) ex. HS tuberculinica sau in testarile intradermice care utilizeaza lepromina,
candidina Histoplasmina, tricofitina si multe infectii virale.

106.Reactii anafilactice, mecanism, foeme de manifestare:

Anafilaxia este un fenomen general abtinut ca raspuns la Ag variate: toxine, proteine,
medicamente. Anticorpii anafilactici (reaginele) sunt Ac care se fix prin fragm lor FC pe
rec specifici expr la supraf bazofilelor si mastocitelor. Activarea bazofilelor sau
mastocitelo r se realiz prin mec mediate imun si necesita prez unui mesager secund
intracelular (Ca sau AMPc). Procesul de activare consta intr-o serie de reactii biochimice.
Manifestari clinice mai importante: - soc anafilactic = manifestat prin colaps cardio-
vasc si bronchospasm, cu gravitate variabila. –edemul Quincke care cuprinde fata, gura
si uneori faringele, laringele  asfixie, deces. Pot exista si manifestari localizate:
mucoasa oculara, erspiratorie ( polen, acarieni, praf de casa, spori de ciuperci), manif
cutanate (urticarie, dermatite, eczema atopica). Manifestari digestive (diaree, vomismente
in caz de alergie la anumite alimente).
107. Hipersensibilitatea de tip III, mecanism, boala serului, alte exemple:
deoarece complexele imune circulante (CIC)se depoziteaza in tesuturi apare conceptul de
Ag in situ.dupa ce compl imun se formeaza in locul respectiv sau este fixat secundar, se
initiaza o cascada d evenimente: activarea compl si a fact anafilactoizi chimiotactici C3a
si C5a, afluxul de neutrofile, care produc leziuni prin enzimele lizozomale si afluxul de
trombocite, cu gen fen de tromboza. Boala serului acuta: inaintea apritiei antibiot, multe
boli infect erau tratate prin inject de der de cal hiperimunizat  boal serica suferita d unii
bolnnavi la 8-12 zile dupa prima injectie. Boala serului cronica. Alte exemple: boala
plamanului d fermier, glomerulonefrita extraembrionara, lupus eritematos diseminat,
glomerulonefrita si periarterita poststreptococica.

108. Hipersensibilitatea de tip IV – mecanism, evidentiere, aplicatii practice:

Reprez o reactie intarziata, care apare la 48-72 d k de la contactul cu Ag si se dat LTh1
specifice antigenului. Este d mai multe tipuri: 1. HS de tip Jones-Mote (fara echiv la om).
2. HS de contact. 3.HS de tip tuberculinic. 4. HS granulomatoasa. Reactii d Hs d tip
IV obs in patologia umana: 1.eczema de contact c poate aparea datorita bijuteriilor ce
contin nichel, produselor din piele d animal, creme, compusi chimici de cauciuc, produse
farmaceutice (penicilina, streptomicina, neomicina). 2. maladii infectioase in care Ag
se dezvolta intracelular (tuberculoza, lepra, leishmanioza, listerioza, micoze profunde).
3.alte maladii (sarcoidoza ciroza biliara primitiva, hepatite cronoce virale B si C, SIDA,
infectia HIV, poliartrita reumatoida, reumatism articular acut)..

SEM II

1.STAPHYLOCOCCUS
Coci G+ aerobi facultative anaerob: Aureus
Epidermidis
Saprofiticus
Ptreptococcus: piogenes
viridians
pneumoniae
HABITAT:
 Aureus pricipala patogena: stare de portaj pe tegumente personal din sector
medical si mucoase nu are semnificatie patogena (muc. nazala si vaginala); la niv
leziunilor produse de el: cu puroi; reputat unul din germenii cei mai reputati
producatori de puroi(piogeni); existala niv tesut subcutanat, rar la organe
interne, in mediu, poate contamina alimente daca ele vin in contact cu leeziunile
deschise ale unei pers.

 Epidermidis: flora dominant de la niv tegumente dar este si pe mucoase, devine

pathogen at cand intra in sange putand coloniza endocardul, producer
endocardita.
  Saptofiticus/galben/citrin: zoonoza, la om in zona genital de obicei, spectrul de
capacitate producere infectii se limiteaza la cele urinare.

MORFOLOGIA:
Cocii G+ aprox 1 micron formeaza gramezi/giorchini dat faptului ca se divid pe mai
multe planuri si dupa diviziune raman atasati. Nu are flageli/spori. Produc infectii
nozocomiale.
Multi nu au capsule dar exista 2 tpuri de capsule:
- Capsula polizaharidica propriu zisa aurii

- Microcapsule: glicocalix;

( anumite tipuri de infectii sunt corelae cu anumite tipuri capsulare deoarece se manifesta
prin aderenta si colonizare)
CARACTERE BIOCHIMICE METABOLICE
S e mare producator de enzime si toxine producand: catalaza (S este catalazo +)
dezbina H2O2 in H si H2O, B produce hemolizine si pigmenti si S auriu produce alte
enime+toxine:
- Enterotoxine termostabile

- Toxina A/ alfa cu efecte citolitice

- Exfoliatina legata de afectiuni tegument

- Coagulaza: se testeaza existent coagulazei libere sau legate , corelata cu tulpini

patogene, formeaza bariera de fibrin in calea celulelor imunocompetente

- Toxina socului toxico-septic (toxina) afectiue f grava ce det activare multe

citokine-> tulburari sistemice ce pot duce la moartea pacientului

Capacitate fermentative; degradeaza fermentative zaharuri: !!! fermentarea manitolului pe

are-l fermnteaa d obicei doar S auriu
STRUCTURA ANTIGENICA
Presup existent la niv perete a unui AG de perete = protein A f importanta: are
capacitatea d a fixa nespecific Ac prin intermed fragm fc
R ptr bacteriofagi. S e unul din germenii la care se face in mod current lizotipia ptr a se
studia circulatia tulpinilor, moduri de transmitere mai ales in mediu intraspitalicesc
Sensibilutate AB
Odata cu descoperirea penicilinei, S au fost sensibili la actiunea acesteiacu , dar au
inceput sa produca f mult o beta-lactamaza/ penicilinaza care se regaseste la 80% din S=>
tratam cu penicilina a fost inlocuit cu o penicilina rezistenta (meticilina. Oxacilina) sau
amestec de penicilina cu inhibitor de B-lactamaza ( amoxicilina cu acid clavulani- )
@0% din tulpini S isolate sunt rezistente la meticilina/ derivati se numesc MRSA
meticilinio rezistenti staphylococcus aureus, R de natura plasmidica, se dat unei B
lizogenizate, AB de elective in cazul acestor imbolnaviri fiind vancomicina care insa
incepe sa devina vulnerabila, sunt 2 tipuri d tulpini mentionate: VISA vancomicin
intermediar s aureus si tulpini vancomicin rezistente. Au aparut multe tulpini rezistente
rezistente: rap CMI si CMB f mare, CMB nu se atinge=> tratam cu ABG nu e efficient
PATOLOGIE
Localizare mare majoritate infectii la niv tegumente si mucoase+ tesut subiacent, sunt
infectii cu puroi: apare zona central de necroza unde se acumuleaza puoi insotita de o
zona d edem inconjuratoare=> leziuni necrozante= furunculi la piele, abcese bine
constituite si profunde sau la organ intern, process difuz ce se termina cu abces = flegmon
Infectii afecteaza osul: interventii chirurgicale ptr dispositive de osteosinteza, sau fracture
deschise, pnerumonii rare dar f grave, abcese pulm: empiem pulmonary; daca infectia e
invaziva: B pot ajunge in sange: septicemia si meningite/ meningoencefalite
La niv tegumente provoaca boala ce se intalneste ci la streptococ = “impetigo” afectiune
necrozanta extensive ce poate afecta o mare supraf tegument si tesut subcutanat sau
actiune exfolianta datorita exfoliatinei. Produce soc toxicoseptic dat S aurii producatori
de toxina specifica( 2 situatii); S e raspunzator d toxiinfectii alimentare de tip toxic ce se
dat ingestiei de toxina stafilococica prefrmata in alimente
Patogenitatea S e conditionata de capacitatea de 1) multiplicare si invazie si 2) capacitate
de toxinogeneza
1) Se datoreaza Ag de suprafata ce exista la niv capsula microcapsule, la supraf
perete exista facotri ce favorizeaza aderenta la tesut : acizi teichoici =>
aderenta+ colonizare tesut dar ptr care trebuie sa fie indeplinite 2 conditii:

- Existenta leziuni mici/mari: microleziuni/ raniri/ manevra medicala

- La niv foliculi pilosi

 Producerea acneei vulgar

2) Producere coaculaza ptr retea d fibrin

Substante ce omoare leucocitele: leucocidine

Toxina alfa: efecte citotoxice+necrozante

Exfoliatia produc leziuni acolo unde S se multiplica

S alb e implicat in producerea a endocarditelor bacteriene: daca endocardul unui individ

are leziuni ant( afectare valvulara dat cateter/ plastie valvulara) S adera f usor si le
colonizeaza, se multiplica=> vegetatii pe valve; S alb e f rezistent la AB, B comensale
sunt de obicei rezistente la AB
Toxino geneza e mecanis petogenic in toxiinfectie:a ctioneaza ca un super Ag ce
activeaza divese cellule inclusiv imune si elibereare de cantit mare de cytokine: diaree,
varsaturi, hipotensiune, circulatorii
Toxina socului toxicoseptic: pun in pericol viata daca pacient nu e sustinut din p.d.v.
hemodynamic.
2. STREPROCOCCUS
Familie: micrococcaceae: pyogenes beta hemolitic de grup A, viridians, pneumonia,
agalactiae
Taxonomie: modalitate de clasificare a micro/ macroorganisme: Familie ce are mai multe
genul fiecare e alcatuit din mai multe specii, fiecare are tulpini.
Caractere generale: coci sferici/ovalari, G+ violet
- In lanturi / perechi

- Imobili, nesporulati

- Pretentiosi nutritive

- Facultative anaerobi, unii carboxifili

- Galactozo-negativi/ oxidaz negative/ nu porduc nitrati

- Fermenteaza glucoza cu producer de ac lactic fara gaz

- Sunt impartiti in grupuri ( clasificarea Lancefield)

Clasificare:
 Dupa pattern hemolytic: hemokiza beta, alfa, alfa`, gama

 Clasificarea Lancefield: imoarte in grupe serologice in fct de prezenta in perete a

unui polizaharid

 Caracteristici fiziologice: S piogeni/ lactic, Enterococi/ viridans

Factori de patogenitate
1. Factori de virulent: endocelulati/ exocelulari

a) Endocelulari; factori de aderenta: fimbriile cu porteina M si ac lipoteichoic;

factori antifagocitari: proteina M, capsula de ac hialuronic, R ptr fragment fc al Ig

b) Exocelulari: facotri de invazie: hialuronidaza si factori proteolitici:

proteinaze(leziuni tisulare), streptokinaze(implicate in parogenie
glomerulonefrita acuta post S), DN-aze, NAD-aza( a renale tisulare)

2. Toxine: hemolizina O/ streptolizina O: effct acrdiotoxic, puternic antigenic=> det

aparitia Ac antistreptolizina O; la animale provoaca moarte in cateva min cu soc.

- Hemolizina o; distructie leucocitara, trombocitara

 - Eritrotoxine: toxina scarlatinoasa: det aparitia de Ac anti-toxici; imunitatea
dureaza toata viata: a doua oara nu mai ai scarlatina.

3. Factori sensibilizanti:

- Protein asociata proteinei M: reactii de hipersensibilitate poate fi mplicata in

patologie cardiac prin cross-reactii: analogi structural cu protein din fibra
musculara cardiac

- Polizaharidul C specific de grup A

Caractere de cultura:
- in lichid il tulbura si formeaza deposit

- solid: mucoide: rotunde, suprafata convexa, ptr S cu capsuka, lucioasa

colinii matt: turtite aspect de harta georgafica

colonii glossy; bine delimitate, lucioase, ptr s neincapsulati

colonii rough: turtite uscate, margini dintate, suprafata rugoasa

Identificare biochimica: tip de hemoliza, testul catalazei cu producer/nu de efervescenta,

susceptibilitate la bacitracin ptr beta hemolitic, optochin ptr alfa hemolitici,
sulfametoxazol-trimetoprin, vancomicina; testul CAMP; hidroliza hipuratului, PYR.
Testul la bacitracina ptr s de grup A: sunt sensibili la bacitracina, nu e test de certitudine
100%, se foloseste doar ptr culture pure, se insamanteaza cultura uniform pe geloza sange
si se plaseaza discul de bacitracina in contact perfect cu agarul, incubare 35 grade 24h=>
apartitie zona de inhibitie mai mare sau = 10mm ptr S grup A
Testul CAMP: ptr S de grup B intre ei.
Identificare pe baza caractere Ag:
- reactii de precipitare in tuburi

- teste de aglutinare pe lama: coaglutinare/ latex-aglutinare

- identificarea tipului M streptococci Spyogenes- 80 de serovaruri M

- identificare prin recatii de precipitare

Antibiograma:
- nu e obligatory ptr S pyogenes, penicilina fiind inca antibioticul de elective

- se recomanda efectuarea ei la personae alergice la penicilina

 - tratament sub control ASLO: titrare Ac antitoxilizina O: seroneutralizare ptr
potential risc ca pacient sa dezvolte infectie tardiva post streptococica, evaluare
eficienta tratament;

dilutii din serul pacientului successive, se pun in cont cu cantit constant de

streptolizina O care are fata de Ag anti-streptolizina O+ liza hematii. Streptolizina
in contact cu posibili Ag din ser pacient: daca are Ag, streptolizina se cupleaza cu
ei; la un mom vor fi din ce in ce mai putini Ag=> este streptolizina libera in tub;
cand se adauga suspensie de hematii, streptolizina lieaza hematiile; titrul ASLO
trebuie sa scada sub 200

Diagnostic immunologic; fenomenul de stingere Schultz-Carlton: diferentiaza euptia

scarlationasa de alte eruptii pe baza neutralizarii in vivo a toxinei eritrogene de catre serul
de convalescent injectat intradermic in zona eruptive a bolnavului asuspect de scarlatina.
Disparitia eruptiei ….
Angina streptococica; diagnostic laborator: bacteriologiec cat mai repede dupa
declansare, inainte de administrare AB sau dupa tratament indicat ptr verificare
vindecare; detectare directa din produs; immunologic ASLO.
3.Pneumococcus
G+, imobil, nesporulati, aerob- facultative anaerob, aluniti, sunt in pereche
Habitat:
- La niv nazo-daringe(purtatorii “sanatosi”)

- Unde produce infectii: pulmonary, sputa, principalul agente homeologic al

pneumoniile bacteriene (pneumonie franca lobara prt ca afecteaza de obicei un
singur lob pulmonary) si apare opacitate specific ace respecta arhitectira lobului
pulmobar

- LCR ptr ca alaturi de late 2 B: meningococ, maemophilus influenza produce

meningita bacteriana mai ales la copii.

Caractere de cultura: asemanatoare cu cele de la Streptococul tio Viridans: pe medii cu

sange geloza produce colonii mici translucide/ usor albicioase ~1mm inconjurate de o
zona de hemoliza tip alfa/ verzuie. Coloniile au aspect usor mucos dat prezentei capsule
ce generaza acest tip de colonii. El creste mai bine daca se utilizeaza o cc crescuta 5% de
CO2.
Biochimic: este asemanator cu streptococ cu 3 caracteristici ce-l diferentiaza de
streptococul Viridans:
- Cresterea lui e inhibata de o substanta numita optochin

- Cultura in mediu lichid e lizata de sarurile biliare: biloliza.

- Capacitate fermentative
Structura antigenica: Ag polizaharidic capsular f abundant similar f asemanator u cel
regasit la 2 B cu tropism respirator: Clepsiela pneumonia si Haemophilus; La C si
pneumococ exista 85 serotpuri capsulare diferite iar Pneumococii sunt identificabili prin
reactia de umflare a capsule in urma tratam cu un ser anticapsular si al examinarii
consecutive la microscop capsula isi mreste diam de cateva ori;
Sensibilitate la AB: initial avea comportament f asemanator cu streptococ beta hemolytic
fata de penicilina. In acest mom comportam s-a schimbat si f multe tulpini sunt
rezistente/ tolerante fata de penicilina dat faptului ca pe suprafata unde existau locurile de
legare a penicilina PBP penicillin binding proteins sunt modificate => Penicilina nu mai
are unde sa se fixeze. Ptr penicilina, oxacilina si derivatii ei. Tratam infectiilor cu
meningita/pneumonii cu aceasta B devine dificil: acum cefalosporine generatia 3 prin
perfuzie/ injectabil: ceftriaxon
Elemente de patogenitate: Patogenitatea e conditionata de prezenta capsule; exista
muuulte personae purtatoare mai ales in colectivitati.
Infectare : endogena/ exogena: daca e o persona care a avut o infectie virala anterioara fie
are factor de risc major: mare fumator/ mediu f poluat
: aceste infectii fac ca secretiile bronsice sa fie mai abudente. Vascoase impiedicand sa se
faca un clearance bun a cailor respiratoare: mediu maim un de colonizare. Sursa
endogena: personae purtatoare. Sura exogena: picaturi Pflugge diam sub 5 microni.
Pneumococul adera prin capsula ce are f mare effect antifagocitar si chiar daca e
opsonizata germenii sunt destul de greu distrusi dar opsonizare si fagoctotza determina
fenomene neplacuta; se activeaza substanta autolizina ce distruge peretele B sic and e
distrus din pneumococ sunt granule cu toxina: pneumolizina afecteaza mb si distruge
celulele alveolare: tratam initial poate detrmina o stare neplacuta in infectii serioasedin
cauza distrugerii massive a pneumococilor. Hemlolizina alfaproduce hemoliza
O afectiune frecventa la copii mici: otita medie cu pneumococ din cauza portajului
nazo…: secretia otica ptr produs patologic
Diagnostic: purtatori: exudat faringian. Pacienti: LCR/ sputa ruginie: trebuie sa aiba
macrophage si se vad pneumcoci, se insamanteaza si se identifica: antibiograma si
determinara CMI si CMB
Profilaxia: exista vaccine pneumococic.

4. NEISSERIA : Gonorrhaeae si meningitides

Sunt la fel cu 2 mici diferente: habitat difera de obicei dar nu tot timpul
Gonococ:
- coci G- cu aspect usor reniform dispusi in diploc cu cavitatile dispusa fata in fata

- Nu au capsula,

- Areobi

- F sensibili la variatii de temp si umiditate: mor la temperstura camerei si la

uscaciune se autolizeaza

- Imobili, nesporulati
Habitat: la barbat la nivel secretie uretrala, secretie muco-purulenta fiind coci piogeni,
anal sau faringian; la femei mai rar la uretra de obicei in secretie col uterin si rar: anal sau
faringian. Nu rezista in mediul extern: transmitere sexual directa, nu exista purtatori
sanatosi de gonococci. Gonoree/ blenoragie
Cultivarea se face pe medii special: B pretentioasa creste destul de gru, medii trebuie
inbogatie: “geloza chocolat” cu caracteristica ca sangele se incalzeste la 80%, mai
hranitor, de asemenea trebuue sa aiba inhibitor ptr celelalte B mediue “Thayer Martin”
Creste in conditii de aerobioza dar cu 5% CO2. Produce colonii mici gri albicioase 1-2
mm nehemolitice
Biochimic: fermenteaza doar glucoza si da reactia oxidaza pozitiva, rapid pozitiva la B ce
afceteaza
Structura antigenica putin particulara: nu are LPZ lipo poli zaharid ci Los: lipo oligo
zaharid ce are semnificatie Ag iar Ac impotriva acestuia sunt bactericizi. Dar problema e
ca e variabil: structura Ag e variabila: isi modifica struct Ag in cursul infectiei la acelas
pacient. Are la suprafata proteine OMP, unele ce servesc la adeziune OMP2 colonizeaza
epiteliul genital iar altele au rol de porine
SEnsibilitatea la AB a evoluat: erau sensibili la Penicilina, sunt 15-20-30% tulpini
rezitente. Marea majoritate a infectiilor cu gonococ se asociaza cu Clamidia ceftriaxon cu
tetraciclina.
Gonoreea: una din cele mai raspindite boli cu transmitere sexual, in America de 10 ori
mai mult ca sifilis, in Romania anual 10000-15000 sifilis si 8000 gonococ ( nu e
adevarat), boala trebuie tratata discret…
Se ascociaza cu infectii cu transmitere sexuala (STI) + hepatita B… HIV, inectie
parazitara cu trichomonas.
Diagnostic: la barbate boala e manifesta: secretie muco-purulenta prelevata dimineata
inaine de mictiune, usturimi la mictiune. La femei lucrurile sunt discrete: daca nu e tratata
poate produce salpingite, boala inflamatorie pelvina; unul din principalele motive de
infertilitate la femei. Recoltare de la niv col la consult, trebuie insamantate rapid,
echilibrate termic, frotiu, insamantae, identificare; antibiograma pe mediu muller hinton
cu sange si incubare cu CO2 ptr ca B e f sensibila.
!!! essential la boli: diagnostic si boli trebuie facut la ambii/ toti partenerii altfel e
fenomen ping-pong.
Meningococul:
F asemanator cu gonococul cu precizarea ca el prezinta capsula polizaharidica. Ac
bactericizi sunt cei anticapsulari. La gonococ nu se poate vaccine datorita variabilitatii
Ag, la meningocos exista vaccind fata de anumite serotipuri, ptr cel ce circulain Romania,
nu exista.
Habitat: la un nr apreciabil de purtatori in calectivitati inchise/ seminchise military,
scolari/prescoalri. Portaj la nivel…buco-faringian? poate aj la 5-10% nr de purtatori,
LCR. Nr de pers ce se imbolnavesc din purtatori e de sub 1/1000
Cultura: identice cu gonococ
Biochimice: meningococul fermenteaza glucoza si maltoza, da reactia oxidazei rapida, si
poate produc pe medou cu sange hemoliza tardiva ingusta in jurul coloniilor
STructura Ag: exista 5 serotipuri din p.d.v al Ag capsulare: A,B, C, X, Y. Vaccinurile
sunt combinatii ale acestor Ag. Exista ptr ACXY,ptr B nu ptr ca nu e imunogen. In Africa
de obicei e A. in EUropa de V si USA C, Romania B. Vaccin se da in colectivitati cu
potential
Factori de patigenitata conditioanti de prezenta capsule ce favorizeaza aderenta la niv
nazo-faringe apoi diseminare pe cale sangvina cu conditia reprezentata de imunodepresie
cauzata fie de infectii virale preexistente, expuneri prelungite la frig, mediu intens poluat,
fumat excesiv.
Diagnostic: bacteriologic ptr purtatori prin exudat faringian, ptr bolavi din LCR, in
conditii prelucrare imediata : frotiu, cultura. Frotiul din produs pathologic e essential, la
gonococ din secretie uretrala la barbat, f multe cellule inflamatorii si intracellular pacete
goci G- dispusi in diplo.
2 genuri B mai rar in patogenie:
- moraxella cataralis poate produce infectii respiratorii otita medie, cocobacili G-
dat sunt oxidazo negative, nu sunt fermentative, produc infectii la personae
imunodeprimate. Diagnostic: pe baza caractere biochimice cu echipamente
automate.

- Acinetobacter: nefermentativ, oxidazo negative, f raspandit pe tegumente

mucoase si mai ales pe obiecte: spitale ; infectii urinare, manifestari septice
generalizate

La copii in asociere cu inf meningococia apare menigococemia insotita chiar de soc si

deces sindrom “Waterhouse Friedrixen” insotita de eruptive peresiala pe tot coprul la
copilul mic, f grava.

5. Enterobacteriaceae
Bacterii cu habitat enteric, nu numai la om, maj sunt si la animale. Polueaza apele,
comtaminare , poluarea fecala a apelor constituie un indice de sanitatie al mediului, se fac
determinari ptr aceste B (B coliforme) si fctie de prezenta si nr lor in apa se poate stab
daca apa e sau nu potabila. Nu trebuie sa aiba mai mult de 4 unit formatoare de colonii /
dl. In apa de fantana sunt acceptate variatii mai mari.
Genuri incluse: Escherichia, Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Salmonella, Shigella,
Yersinia.
Mai exista si alti germeni ce pot prod germeni la niv aparatului digestiv, B incurbate cu
caract ce le diferentiaza de enteroB: Vibrio, Campylobacter, Helicobacter.
Clasificare entB:
1. Primele: Escherichia, Klebsiella, Proteus, Enterobacter, regasesc habitat
intestinal, sunt comensale mai ales in int grs, Esch. Coli e cel dominant dar nr B e
net inf decat nr B anaerobe din care maj apartin genului Bacteroides. Sunt
implicat ei n producerea unor infectii extraintestinale cel mai frecvent e vb de
infectii urinare sau cu alte localizari mai ales la pers cu deficite imune sau care au
suferit interventii med invazive: pneumonii- klebsiella, sepsis-oricare, plagi
infectate. Din toare, E. coli dat unei f mari variabilitati antigenice si dat capacitatii
de a produce diverse toxine rezinta tulpini implicate in producerea de infectii
 digestive unele f grave insa e vb de tulpini ce nu sunt reprezentanti ai florei
comensale

2. Salmonella, Schigella, Yersinia nu sunt comensale, sunt enteropatogene, cand aj

in inteston determina imbolnavire, doza infectanta si manifestarile depind in fct
de tulpina, gen dar multe determina si infectii la animale si imbolnavirea
incrucisata e posibila.

Morfologic, toate entB sunt bacili G-, cu o grosime de ~1microni si lungime 2/3-
5microni; sunt 2 categ de entB:
- Capsulate au Ag de suprafata dar Ag de supraf imbraca diverse forme, tupinile
capsulate: Klebsiella dar ag capsular intalnim si la E. coli si la Salmonella unde Ag
de suprafata de tip capsulare se numeste
“v.i.” / de virulenta. La Yersinia sunt Ag capsulare cel mai redutabil din ele e Ag
capsular la Y. pestis (ciuma).

- Cele care au Ag flagelare (“H”) reputat Proteus, este extrem d mobil; mai au
Salmonella, E. coli- ea avand mobilitatea limitata de multe ori de prezenta Ag
capsulare.

- Toate entB au Ag de la niv lipopolizaharidului la toate G-: Ag somatic O care de

obicei imparte diversele entB in serogrupuri; serogrup se imarte in serotip in fct
de diferentele de la niv Ag flagelare/ capsulare. Varietatea entB e f mare, Shigella
are 10-20 serotipuri si Salmonella si E. coli intre 1000-2000serotipuri

Caractere de cultura si biochimice:

- Cultivate cu usurinta pe medii artificiale in cond de aerobioza si coloniile produse
sunt asemanatoare la majoritatea, albicioase 1-2mm tipS cu 2 exceptii: Klebsiella
cu capsula abundenta face colonii mucoase si Proteus care daca e pus pe medii
simple fara inhibitori ai motilitatii invadeaza placa pe toata suraf fara sa prod
colonii izolate.

- Toate fermenteaza glucoza dar intre ele sunt diferente:

 grupul lactozo pozitivilor: E. coli, enteroB, Klebsiella

 Lactozo-negativi (enteropatogeni obisnuiti): Yersinia…, Proteus e

lactozonegativ dar nu da infectii digestive ci urinare.

- Ptr identificarea lor precisa se fol un set de teste biochimice suplimentare fata de
fermentare glucoza/ lactoza, se folosesc medii multitest: TSI (triple sugar iron),
MIU(mobilitate indol si uree), Simmons (cu citrat ca uninca sursa de C)
 G L+Z H2S Gaz Mobilitate Indol Uree
Citrat

+ L+/- bla bla …

+ bla …

Sensibilitate la AB: B comensale ce prod infectii extraintestinale: au sensibilitate la AB

scazuta, fac schimb de plasmide de rezistenta chiar daca fac parte din genuri diferite; cele
ce produc infectii cu poarta de intrare digestiva sunt rare rezistentele ptr ca ocaziile pe
care le au de a intra in contact cu AB sunt reduse. Fiind G-, AB de electie sunt :
aminoglicozidele simple sau asociate, fluorochinolon ptr infectii urinare.
6. ESCHERICHIA
Reprezentativ e E. coli. Habitat intestinal si poate fi prezent in sol si ape.
Prezinta toate Ag: somatic O, exista peste 150 d serotipuri O, Ag H cu 60 de variante, si
Ag de suprafata K polizaharidic la car enr de serotipuri e d 90. Combinatiile Ag fac sa
exista peste 1000 serotipuri dif d e E. coli. Unele sunt implicate intr-o patologie aparte;
cele comensale fac infectii urinare, exista serotipuri ce pot produce boli extrem de grave (
Serotipul O157H7 e enterohemoragic, produce verotoxina f asemanatoare cu cea produse
de shigella, leziuni mucoasa digestiva, leziuni renale-> deces; Serotip O55 prod sepsis si
meningita la nou nascut). Are “mobilitate” Ag extrem de mare=> adopta struct Ag de
suprafata de un anumit gen sau produce anumite toxine care o fac sa semene cu alte B/V
=> ea poate “imita” diverse afectiuni produse de alte entB sau de alte B ( Vibrion
choleric).
Caractere biochimice si cultura: pe medii cu lactoza ptr orientare (AABTL agar albastru
de brom timol lactoza) sau se pot utiliza medii slectivo diferentiale cu selectivitate redusa
( mediu MCConkey ptr ex: coprocultura). Colonii 1-2mm lactozo pozitove si mobilitatea
variabila in fct de tulpina; multe din tuplinie patogene enterice sunt imobile.
Sensibilitatea la Ab: amino glicozide/ fluorochinolone; in inf intraspitalicesti se fol
combinari de AB.
Patogenitate: patologie deominata de infectii urinare pana la 80% din infetiiurinare sunt
produse de E.coli. Cistita e infectie necomplicata si cea complicata ce dauneaza si
patenchimului renal e pielonefrita. Infectia dominanta la femei (conformatie anatomica,
uretra scurta, inlocuirea florei locale de la niv vagin cu E. col)
A doua categ de afectiuni: cele cu poarta de intrare digestiva:
- Are imprtanta producerea unor toxine care au ca efect activarea AMPc sau GMPc
ceee ce face sa exista o secretie activa in intestin a Cl, K si multa H2O=> diaree
abundenta apoasa asemanatoare cu cea de la holera. Toxine LT(termolabile) si
ST(termostabile); tulpinile se numesc ETEC : entero toxigen E. coli. Si sunt
raspunzatoare de producerea diareei turistilor.

Unele E produc toxine asemanaoate cu cea produsa de Shigella Shiga: toxina Shiga;face
parte din categ Entetohemoragic E.coli EHEC si mai sunt E ce produc toxine
enteropatogen E. coli EPEC; EIEC enteroinvazive E. coli. Patogentatea E. coli e generata
de cele cateva categ de Ag suprafata si de vartietatea de toxine produse
Diagnostic de lab exclusiv bacteriologic si preupune prelevarea produsului: urocultura,
coprocutura sau examniare a incarcarii microbiene a apei.
7. KLEBSIELLA
K. pnueumoniae, K ozenae, K rinoscleromatic: ultimele 2 prod rinita atrofica, pierzi
miros (anosmie) dar persoana dezvolta miros dezagreabil in cauza mucaosei foselor
nazale degradata.
Infectii la niv cai respiratorii sup si inf: habitat comensal, poate fii rar la niv tract
intestinal, 10% din persoane sunt purtatori sanatosi iar infectiile produse sunt generate fie
d imunitate precara fie d o alta afectiune coexistenta. K. pneumoniae produce pneumonie
necrozanta lobara. Il regasim in mediul intraspitalicesc, produce infectii urinare in leg cu
actul medical.
K. pneumoniae: bacili scurti G- inconjurati de capsula abundenta polizaharodica fara
mobilitate si care se poate identifica prin reactie de umflare a capsulei. Diferetnta du
pneumococ e G-/G+.
8.
9. SALMONELLA
Cel mai bine reprezentat, mai mult de 1500 serotipuri, sunt implicate in producerea a 3
categ de infectii:
- Enterocolite mai ales in sezon cald dat : daca Salm ajunge in aliment se pot
multiplica f bine in el fara sa modifice proprietatile organoleptice; boli cu
evolutie autolimitanta, sdr diareeic, greturi-varsaturi, posibil febra tranzitorie si
in general afectiunile sunt periculoase daca survin la varste extreme, ptr ca
produc deshidratare si tulburari hidroelectrolitice
- Infectie enterica cu febra constanta, bacteriemie tranzitorie, febra e constanta
dat invazivitatii deosebite a salmonelele
- Febra tifoida/ febre paratifoide, infectii sistemice cu diseminare multi-tisulara, la
org parenchimatoasa cu multiplicare bogata. Manifestarile unei infectii septice
generalizare: febra, cefalee, adenamie?, disfunctii de organ uneori (hepatic
renal- insuficienta). Infectie oarecum autolimitanta dar pacientul poate ramane
purtotor, infectia dureaza 4 saptamani, evolutia: dupa ingestie, multiplicare in
intestin fara leziuni, intra in sange, la fin 1 saptamni, un nr mare de salm e
eliberat in circulatie de la niv tesuturi si org unde ea se multiplica si provoaca
leziuni inclusiv citoliza, persista ~2 sapt, timp in care poate fi regasita in sange si
de asemenea eliminata prin urina, apoi dat rasp imun cu Ac specifici fara de Ag
salmonelei incepe sa mearga spre vindecare odata cu aparita Ac, cei ce apar in
cursul bolii sunt de 2 tipuri: Ac anti O si Ac anti H ( fata de Ag flagelar) ei aj la
titruri relevnate: 1/ 250-1/500 dar nu persista mult timp dupa vindecare, titrul
scade rapid; la pers nevaccinate titrurile depasesc nivelele de mai sus. Odata cu
vindecarea bolii apar Ac ce pot fii detectato in perioada de convalescenta max 12
luni dupa vindecare: Ac anti VI (vi) acesta daca persista mai mult de 12 luni se
coreleaza cu instalalea starii de purtator de salmonella typhi.
Factori de patogenitate: induc pentru salmoneloze minore din primele 2 categ: leziuni la
niv mucoasa intestinala, legate de prezenta endotoxinei si a unor factori de aderenta de
colonizare in care reuseste sa adere f rapid de mucoasa intestin; in cazul salmoneloza
majore tifoida/ paratifoida: depinde de prezenta Ag de suprafata polizaharidic= Ag VI
( de virulenta) permite salm sa traverseze mucoasa intestinala si sa fie vehiculata in tot
organismul fara sa fie distruse. Principal element de patogeniate multiplicare si
invazivitate.
Endotoxina din Ag somatic O e de natura polizaharidica si permite impartirea salm in
serogrupuri notate cu litere A,B,C,D, identificarea facandu-se pe reactii de aglutinare pe
lama cu seruri specifice fiecaruia din ele.
Ag flagelar H de natura proteica se gaseste in 2faze: specifica si nespecifica: genele ce
comanda sinteza lui nu fct concomitente=> are 2 compozitii diferite niciodata in acelas
timp:
- Faza 1 specifica: are o multitudine de serotipuri flagelare ceea ce face ca
diversitatea sa fie extrem de mare
- Faza 2 nespecifica
Ag capsular polizaharidic la salm typhi si paratyphi , Ag vi.

Diagnostic de laboreaot e din ptr salmoneloze minore/majore

- Ptr minore: coprocultura la pers bolnave, la potentiali purtatori(pers ce au
pregatit/contamina alim incriminate) si examen bacterologic ptr alimente si apa.
Principalele alimente incriminate sunt cele ce au ou si praf de ou. Carnea de
pasare neprelucrata termic corsp nu e in regula. Apa poluata bla bla.

- Ptr majore coprocultura nu e relevante dacat poate spre sfarsitul bolii, exam
bacterilogic se pozitiveaza doar dupa prima sapt de evloutie si consta initial in
hemocultura in 1 sapt, dupa a 2a sapt se poate face urocultura, bilicultura( se
poate di la suspecti purtaroi), coprocultura se pozitiveaza spre sfarsit. Ptr
suspecti de portaj sau pers ce fac exam periodice, coprocultura de face dupa
admin de purgativ salin.

Diagnostic serologic dar ptr majore, se determina in dimanica (repetat), titrul Ac anti O
si anti H; ptr stabilirea staii de portaj, Ac anti vi.
Tratament: tertra cicline, cefalosporine. Se evita tratam cu Ab la minore, aceasta creste
probabilitatea instalarii starii de portaj. Dupa diagnostic tre repetate si facute 3
coproculturi de control.
10. SHIGELLA
Produce dizneteria bacteriana, formele pot fi relativ usoare daca e flexneri sau sonnei
sua soarte grave daca e shiga. Dizenterie: scaune reduse cantitativ cu mucus si sange,
leziunilesunt dostincte. Shi se multiplica la niv epit intestinal si produce leziune extensiva
in suparfata ce afecteza ai mare masura mucoasa intestinala spre deosebire de infectia
parazitare cu buton in camasa. Fermentezaa glucoza si atat, aparent/ observabil. Nu e
mobila, nu ferm lactoza, nu prod hidrogen sulfurat etc.

E extrem de patogen. Doza infectanta ptr Shi e intr 100 si 10000 de ori mai mica decat
ptr salmonella: ptr salm 10 la a 5 sau 10 la a 8. Daca aciditatea gastica e buna=> doza
infectanta tre sa fie mai mare. Are Ag somatic O pe baza careia se imparte in glupele A,
B, C, D, fiecare(shiga, flexneri, boydii, sonnei) facand parte din unul din subgrupe.
Fiecare subgrup poate avea putine serotipuri. Factori de adernta si colonizare cu actiune
patogena a shi: pili/fimbrii ce favorizaza procesele. Shi e patogena prin 2 tipuri de
macanisme:
- De grup A e patogena prin producere de exotoxina fputernica : exotoxina shiga
ce provoaca manifestari sistemice grave
- Endotoxina de la nivelul peretului ptr proce localizate la niv intestin cu efecte
citotoxice, citolitice...
- Factor accesotiu dar determinant in infectie; facotri de aderenta de la nivelul
pililor.
Diagnostic: coprocultura exclusiv si identifica prin cultivare.
Exista vaccinuri a acror eficienta e din pacate redusa: 6 luni max dupa administrare, nu
exista inclus in programe de imunizari, poate fi admin in focare epidemice daca exista
populatie la risc unde nu sunt conditii. Vaccinuri sunt destul de reactogene. In Romania,
infectiile cu Shi sunt cu flexneri, in V sunt sonnei. Diferenta e si incidenta, mult mai
frecvent in E.
11. YERSINIA
Y. enterocolitica, pseudotuberculosis e mult mai agresiva si dincolo de afectiunea
digestiva traversaza muc intestinala si aj sa se cantoneze la niv ggl mezenterici unde da
infectie ce det rasp imun inflamaotr la niv ggl
Y pesits: provoaca imbolnaviri la rozatoare salbatice: pesta silvatica si uneori si rozatoare
ce traiesc langa casa omuui, mai ales sobolani. Ciuma nu se transmite direct la om ci prin
vectori: Y pestis e G-, se coloreaza bipolar: capete mai intens, capsulat, are capsula
formidabila din 2 antigene: V si W polizaharidic, cu efect antifagocitar f marcat, nu pot fi
distruse: fagocitate si vehiculate; Ag e produs doar peste 37 grade. Ciuma bubonica se
caract prin aparitia unei inflamatii urmata de hipertrofe si necroza ggl regionala: axilara/
inghinala/etc si formatiunea plina cu puroi= bobon pestos. De acolo se produce
septicemie cu leziuni necrozice si hemoragice-> deces. Rata de supravietuire era intre 30-
50% evolutia dura ~ 1 sapt. Ciuna pulmonara cu transmitere interumana, bolnavul tusea-
> inhala micropicaturile incarcate cu Yersinii si faceau o forma fulminanta de pleumonie
hemoragica mortala in 24 h.
Diagnostic de urgenta: puoir din bubon, hemocultura, personal sa fie protejat cu echipam
special, se lucreaza in laborato P3, tratam tre instituit precoce, tratam de elctie :
streptomicina si tartam profilactic al contactilor.
12.Pseudomonas

13.Vibrio

14.Brucella
BRUCELLA:
- B abortus (borus): avort la bovine.

- B melitensis pt oi si capre
 - B ovis

- B canis

- B suis

- Zoonoza; animalul imbolanvit are boala toata viata; infectie sistemica in care
B se multiplica la animal si se multiplica de obicei in zona org genit, se elimina
prin urina, placenta, lapte; omul se imboln accidental in contact direct cu
animalul sau prin ingerare de lapte nepasteurizat de la animale bolnave sau
la cei ce lucr in abatoare

- Imbonavire prin microleziuni sau leziuni cutanate la pers sau digestiv

- Cocobacili sau bacili G- necapsulati sunt fagocitate de cel specializate

macrofage de obicei dar in macrofag nu se produce fagolizozomul si ele se
dezv intracelular se multiplica si duc la moartea cel fagocitare. Se raspandesc
in tot organismul-> ficat splina rinichi mai ales si det infectie sistemica cu ev
ciclica: febra ondulanta: perioade de cateva sapt e febrilitate urmate de
vindecare aparenta ce se repeta ani de zile.

- Diagn e f dificil ptr ca e f greu de izolar. Recoltare hemocultura in periode

febrile. Incubare 2 sapt cel putin-> treceri pe medii care contin si carbune ptr
ca absoarba Ab si s anu inhibe cresterea, apar colonii mici banale

- Tratam cu ab injectabile tip gentamicina, tertaciclina, combinatii.

- Dign serologic e relevant …

Test hudlesonde aglutinare pe lama cu ser de la pacient-> daca se aglutineaza reactia e +,

urmat de test serologic in care se titreaza Ag recatia Wright cu aglutinare in tub cu dilutii
d ser de pacient si Ag si vedem care e dilutia cea mai mare la care apare aglutinarea.
15.Haemophillus
1. Haemophilus repr d cocbacili G-, capsulati, cupride mai multe specii, 2
importante in patologia umana:

- H. influenzae: infectii din sfera resp: reprezentantul e Hi serotip b: Hib

Are 6 serotipuri de la a-f;

 B are capsula cu particularitati struct dif fata de a celorlalte serotipuri, cu

propr antifagocitare si de aceea hib e cauza unor infectii sistemice reprez
de: meningita Bact la copii dar si manif generale; bacteriemii urmate de
artrite septice sau chiar septicemie
 Celelalte 5 serotipuri prod d obicei inf localizate: faringite, sinuzite,
epiglotite, putand fii prod si de hib

 Prezenta h in caile resp sup e o regula regasita la f multe pers: purtatori

de H, ptr ca au capacitate de a coloniza caile resp sup-~b. cmensale

 Echilibrul e compromis sau rupt de inf virale preexistente ce prod depresii

imune

 Hi prod IgA proteaza ce degradeaza IgA

 Infectiile cu hi se instaleaza dupa infectii virale …

 Necesitati metab speciale: e b aeroba facultativ ce necesita medii d

cultura soeciala c contin 2 fact nutritivi: fact X/ hemina si fact V/ NAD
nicotin amid dinucleotid

 Creste h mai bine in jurul unei culturi de stafilococ: satelitism

 Sensibilitatea la ab: in crestere: au aparut tulpini rezistente la

macrolide(eritromicina cap d serie)
Ab beta lactamice sunt eficiente si in if sistemice : ceftriaxon
(cefalosporine)

 Profilaxie specifica cu vaccin subunitar cu Ag capsulare fata de serotipul

b, se admin la copii inainte de 2 ani; scaderea extrem d importanta si a
cazurilor de meningite bacteriene dar a inf asociate cu izolarea h. Vacc
penta/ hexavanelte

 Diagnostic: prelevare sputa, exudat, secretie, excretie. Ptr infectiile la

distana de poarta d intrare: lichid din articulatii sau LCR(nu doar
bacteriologic, ci citologic in prealabil pr nr si tip de elemente prezente, cu
glico si clorurorahie- diagn diferential ptr meningita tuberculoasa; frotiuri
din sediment din lichid. Insamantare p geloza chocolat in care sangele se
pune inalzit la80 grade, e mediu mai nuritiv ptr ca elibereaza multi fact
nutritivi, se pun fact x si v si apar colonii cu aspect mucos daca e vba d h
capsulati; treceri pe alte medii; alte teste, satelitism; atibiograma e
intotdeauna necesara ptr taman eficient mai ales in infectii sistemice; dca
o inf obisnuita nu necesita d multe ori tratam ab, una sistemica impune
tratam cu ab. Se poate face diagn prin imunoflorecenta directa utilizand
direct prod patologic si se face un preparat microscopic, problema fiind
legata de sensibilitatea metodei pt pot aparea reactii false sau nu se
 poate spune exact daca h e agentul etiologic ptr k mute pers sunt
purtatoare

H. ducreyi: prod boala cu transm sexuala: shantru moale. Shantru= ulceratie, rana de 1-2
cm, are baza indurata in sifilis, la h are baza moale; insotita de adenopatie satelita zona
inghinala, poate fi spectoaculoasa, secretie abundenta mucopurulenta. Are nevoie de fact
X
16.Bordetella
Bordetella prtusis si parapertusis; bronhiseptica. Pertusis pord tuse convulsiva a
copiilor/ magareasca.

- Cocobacil gram -, aerob, necapsulat. Produce endotoxina si 2 categorii d

subst difuzibile:

 Fact ce fav aderenta la niv cailor resp sup initial s colonizarea acestora:
hemaglutinine

 Toxine: pertusis fact major de patogenitate, toxine dermonecrotice,

toxine traheale ce blocheaza activitatea epit ciliat, si o toxina ce fav
activitatea adenilat ciclazei cu acumulare de AMPc si hipersecretie
traheobronsica.

 Boala are 2 faze: catarale si paroxistica: dupa incubatie ~1 sapt, pacientul

pez o raceala banala cu rinoree, hipersecr conjunctivala, tuse discreta cu
sputa f fluida. E situata la niv cairesp sup. Urmeaza faza paroxistica ce
epuizeaza rapid copilul ce are acces de tuse repetata: chinta, cu senzatie
de asfixiere-> inspir fortat ce duce la “ magareala”

 Se pot asocia simp digestive: gretiri varsaturi; pneumonie de aspiratie

( din stomac)

 Diagnostic: pe medii imbogatota cu sange si de obicei amidon, mediu

“Bordet-Gengou” , coloniile seamana cu gamaliile de ac, luciu metalic.

 Diagn serologic nu e fol ptr diagn pacient si se fol testarea Ac in studiu de

seroprevalenta:ca sa vedem eficienta vaccinarii, modul de admin al vacc.
Daca e admin la varste mai marei poate pord encecalite post vaccinala;
nu se admin mai tarziu de 3.

 Vacc corpuscular cu b omorati, da buna imunitate dar e f reactogena

  Vacc acelulara cu extrac proteic din perete ce intra in comp maj vacc
admin la om. Sub forma de vacc DTPa(acelular) administrabil in 3 doze la
2-4-6 luni d viata urmat de rapeluri in doza unica

- B parapertusis da inf similara dar mai usoaraB bronhiseptica la pers

imunodeprimate, in infectii preexistente fav abcese pulmoare.

17.Mycobacterium tbc si leprae

Tuberculoza in mom de fata e infetia cea mai raspandita in lume: 1/3 din total populatie
probabil gazduieste bacilul tuberculos. 2-3 mil decese/ an si nr d cazuri noi de
tuberculoza activa depaseste 30 mil in fiecare an. Exista carat genetice, rasiste: cei cu
pielea inchisa sunt mai putin rzistenti, sunt predispusi (Africa). Probabilitatea ca 2
gemeni univitelini sa se imbolnaveasca unul d la altul e d 75%, daca sunt bivitelini sansa
e 25%.
Anii 60-80 nr de cazuri a scazut extrem d rapid dqtoria vaccinarii BCG, tratament
multiantibiotic fata de tuberculoza, pacienti izolati coresp, a existat trasabilitate: au fost
cautati contactii pers bolnave ptr investigatii, dar si pt polulatia generala. In Romania a
scazut viruenta tuberculoza dar a aparut hiv. Romania e p locul 2 in Europa la incidenta,
dar e in scadere cu 1-2000 /an.
Tratamentul DOT: direct observation treatment: pacintul tre sa ia medicam in fata
unui cadru medical de 2 ori p sapt, dureaza 6 luni.
B e f rezistenta, traieste zeci d ani in mediu, p sol, e f rezistenta dat structuii peretelui
la tratam cu subst acide/ alcaline (constituie avantaz in timpul diagnosticului ptr ca de pot
distruge alte bacterii din sputa pr a usura identificarea, dezavantaj : rezistenta mare la
dezinfectante), invelis e f gros si impermeabil din struct lipidice in marea maj, are acid
micolic= lanturi lungi combinate cupolipeptide si poli zaharide, struct f Agice, situmleaza
nespecific celulele imune, mai ales ceara D; dat acestor proprietati de stimulare Ag
nespecifica-> unele elemn din perete sunt fol ca si adjuvanti: stimuleaza sist imun.
Peretele e destul d putin permeabil la Ab-> tratam e greu. Dublarea nr de indivizi e de la
8 la 24 ore.
Infectia tuberculoasa survine d obicei in primele luni d viata sau anteviatza. Infectare
p cale aeriana (cale digestiva ptr micobacterium tuberculosis bovis) picaturile kruge aj la
niv alveole unde micoB sunt fagocitate de macrofage. Chiar daca sunt fagocitate, se dezv
intracelular ptr ca stuct peretelui impiedica formsre fagolizozomilor, daca infectarea nu e
masiva in timp d cateva sapt, macrofagele devin sensibilizate de bacil si reusesc sa
opreasca evolutia infectiei. Dar apare afect primar: adenopatie satelita in plaman; afectul
primar se fibrozeaza si se calcifca in timp daca nu e tratat. In zona de fibroza/calcificata
raman bacili tuberculosi viabili care nu dispar. Daca tuberculul evolueaza creste, se
deschide intr-un vas limfatic/ sangvin, sa disemnieze pe cale bronsica si sa determine
localizari secundare: pulmonare, osoase, meningiene, renale. Forma maximala =
tuberculoza miliara: mii de focare de tuberculoza. Apar 2 tipuri de rasp imun: umoral
ineficient si variabil si celular cu avantaje : el e cel ce poate produce vindecarea dar tot el
e cel ce prod leziunea. La B cu dezv intracel, daca rasp imun celular nu e suficient de
eficient duce la inflamatie. Neroza de tip cazeos- imagine branzoasa usor gelationasa
atunci cand… ce e eliminat de macrofage pleaca d la locul respectiv.
 La pers la acre tbc s-a vindecat se poate evidentia imagini de afect primar ptr toata
vata sau poate exista tbc secundara care in marea maj a cazurilor se producere prin
reactivare focar preexistent= bolnavire endogena dupa depresie imunitara gen gripa, hiv
sau poate sa fie vba d transmitere exogena de la pers cu tuberculoza activa care il
imbolnaveste din nou, chiar daca a fost vaccinat si are imunitate. In tbc secundara este
tbc “cavitara: boala incepe insidios si nespecific: pacient mai obosit, subfebril, transpira
mai mult noaptea, tuseste din cand in cand. Uneori semnul patognomonic la un tanar de
20-25 ani este: apare pleurezie-> peste 90% sunt cazuri sunt de tbc, pleurezia e reactie
pleurala la infectia b si apare exudat. Leziunea creste si duce la compromiterea unei
zone din plaman care nu mai e fctionala, evolutia poate dura ani d zile. Daca leziunea s
deschide intr-o bronhie, dupa acces de tuse, continututl cazeos se elimina = vomica
tuberculoasa-> ramne gaura in plaman= caverna tuberculoasa. La pacienti la care boala
evolueaza de mult, necroza poate implica un vas mis-> se elimina prin tuse sange=
hemoptizie. Daca e vas mare, se moare. Diseminarile pot fi renale, menigiene, osoase-
osul se necrozeaza de obicei la niv corpuri vertebrale-> se prabusesc vertebre: “morbul
lui Pott”.
Uneori sunt leziuni cutanate, supuratii ce nu rasp la tratam, aspect ciudat, nu sunt
provocate neaparat de micob tuberculosis
Tratam medicamentos e complicat din 2 motive:
- Elem de rezistenta intrinseci: metabolism lent etc

- Rezistenta la tuberculostatice

Medicam tuberculostatice majore :

- Streptomicina

- Rifampicina

- Izoniazida (hin)

- Etambutol

- Pirazinamida

Se combina 2-3 si se admin minim 6 luni in 2 zile pe sapt. Tartam 6-8-12 luni
La unele persoane, b devin rezistenta la aceste tuberculostatice-> medicam de rezerva,
de linia a 2-a. MDR-TB: multi rezistente la antibiotice. % indivizilor in aceasta catev
variaza intr 5-10%, mai ales apar la pers hiv. Tratam 2 e de sute d ori mai scump ca la cel
major. Rom are nr cazuri relativ mic de mdr tb.

Diagn de lab uneori e dificil. Bolnavii nu elimina cantit suficieta de b decat daca
elimina continut tubercul. Sputa e paucibacilar. Se mai poate investiga urina,
hemocultura. De obicei se ia sputa. din frotiu d sputa, la bolnav, sanse doar de 30% se
gasesc b. se creste % daca se face cultura dar aceasta creste lent 2 luni. Trebuie corelate
date clinice, de lab, exam intradermic cu mica acntit de tuberculina si Diagnostic
molecular . se strage sputa de pe interval mai lung, se decontamineaza sputa cu hidroxid
de na care scade flora si desface cheaguri de fibrina und epot fi bacili, se omogenizeaza
si se centrifugeaza, frotiu se face din sediment in care se cauta 100 campuri.
Insamantarea se face in tuburi care au mediu verzui loevenstein e f nutritiv, galbenus
de ou, are verde malahit ce inhiba alte B. dupa asta se asteapta 1-2 luni. Colonii au
aspect cerat, cu supraf si margini regulate pufoase sau zabrcite, aspet apropiat de cel R,
alb galbui la galben intens sau orange. Multe micoB pot prod pigmenti fie la:
- lumina micoB fotocromogene

- Intuneric: micoB scotocromogene

Daca creste in mai putin de 2 sapt sunt b saprofite.

Atibiograma : dupa ce se izoleaza b se pune in tuburi unde sunt diferiti AB, unde
creste-> are rezistenta la ab respectiv, dureaza cateva sapt.
Se mai poate face inocularea sputei unui bolnav la cobai care e cel mai sensibil la b
tuberculos uman, se asteapta 2 luni. Se mai poate face diagn molecular:
1. Utilizand sonde nucleotidice: secvente complementare unei anumite regiuni care
sunt marcate cu ceva ptr culoare, florescenta

2. Sau reactie d polimerizare in lant PCR.

Diagn imunologic:
A. se poate evid raspuns imun unoral prin prezenta Ag dar nu e bine totdeauna
1. Se poate evid raspuns imun celular: hersensibilitate tip 4/ intarziat:
intradermorectia la tuberculina, reactia “ Mantoux”, sau IDR la PPD- purified
proteic derivat; se introduce o mica cantit intradermic la antebrat si dupa 48-72
ore d la inoculare se poate intampla:

- Daca a mai avut contact cu bacil tbc-> imflamatie si INDURATIE

- Daca nu-> nu apare nik sau ff slab

O reactie pozitiva e condiserata mai mae de 9-10mm. reactia pozitiva are semnificarie
intrun anumit contexr: toti copii l anastere sunt vaccinati cu BCG ca sa vedem daca
imunitatea e buna impotriva b tbc. Starea de premunite: stare de rezistenta care are ca
suport imunitatea celulara care se manifesta fata de b tuberculos dobandita prin
vaccinare sau prima infectie. Daca r e negativa fie nu a fost vacc fie vacc nu a fost
eficient fie nu a venit in contact cu b tbc-> vaccinare din nou.
Daca se obs un viraj al reactiei (de fiecare data cand a facut vaccin a reationat – de ex
si pe urma se schimbasi mai conteaza diferenta in marimea “bubei”.
Dupa 2-3 sapt nu mai elimina b, se simte mai bine dar trebuie sa ia incontinuare
medicamente.
Micobacterium leprae: bacilul hansen produce efectiuni ale pielii tesut subcutanat,
cartilagii, infectii cu evolutie lenta. Este o micob care seamana din pdv morfologic cu
micob tbc cu dif ca ea nu poate fi cultivata.
Atrofie lenta maculara la niv tegumente, afecteaza parti deschise, expuse, urechi, palme.
A doua forma, lepromatoasa produce nuduli spectqculori in decurs de ani; reprezinta
inflamatie similara cu tuberculoza dar cu alta localizare.
Frma tuberculoida se trateaza forma leproasa mai greu. Se transm prin contact indelungat
apropiat direatc cu pers bolnava prin solutii de continuitate
18.Corynebacterium
Specia tip este coyinebacterium diphteriae/ bacilul difteric: produce difteria!
Celelalte speciii de cotyneb pot produce infectii oportuniste in special de trac urinar, de
cai respt inf, cutanate, endocardite si infectii difteria-like.
Caract generale:
- B aeroba/ facultativ anaeroba

- Dimensiuni mici, aspect pleomorf: nu seamana o b cu cealalta

- G+

- Dispunere pe frotiu e de litere chinezesti sau V sau Y

- In interior exista granulatii metacromatice vizualizabile cu coloratii speciale: del

Vechio

Difteria: boala infectioasa contagioasa prin contact direct prin picaturi Flucke stranut/
tuse. Debut boala de la 2-5 zile idn mom infectare. Afecteaza amigdalele, faringele,
posibil extindere la laringe, ocazional poate afecta pielea sau vaginul.
In caz de dift clasica- amigdaliana: simptome: angina moderata la boala toxica severa
cu tract resp sup+ inf. Complicatiile frecvente sunt cele cardiace: miocardita prin
afectare toxica a muschi cardiac si cele nervoase prin afectare n periferici.
Simptomatologia bolii nu e det de bacilul propriuzis ci de exotoxina eliberata de el.
Bacilul nu e patogen in sine ci prin toxino-geneza. Toxina are tropism ptr numite org
interne: inima, rinichi, gl SR, ficat, este neuritropa in special periferic. Boala poate fi
fatala, mortalitatea poate ajunge la 10% chiar si cu tratam prompt si adecvat. Pacientii
netratati sunt infectiosi 2-4 sapt. Tratam consta in admin imediata de anti-toxina
difterica si eventula Ab in fct de stare clinica pacient, sub tratam Ab adecvat pacient
devine neinfectios in 24 ore. Exsta vaccinare: imunizarea in masa a populatiei; pers
care nu sunt vaccinate se pot infecta in mod repetat: imunitatea dupa boala nu e
permanenta.
Boala e intalnita in zonele calde.
In Europa mai sunt raportate cazuri: Albania, Rusia, tarile fostei uniuni sovietice -
Moldova. Africa: Angola. Nigeria, Sudan, Egipt, tari subsahariene. America de sud si
centrala. Afganistan, india, filipine, thailanda, vietnam.
Sursa d infecie bolnavul de difterie, convalescentii, cei infectiosi 2-3 sapt, si purtatorii
nazali d bacil difteric.
Debut boala: la 2-5 zile: angina: durere, inflamatie la niv faringe amigdala si febra nu
neaparat f mare, ukterior creste pana la 39-40 grade. Apare adenipatoe cervicala,
foarte masiva: “gat proconsular” - “bull neck”. Obstructia cailor aeriene si dificultate
 la respiratie. Toxina poate det soc: HTA, puls rapid, paloare, extremitati reci, stare
anxioasa.
Poate da complicatii la niv cardiac: miocardita + insuficienta acrdiaca
La niv fibre nervoase: inflamatie: nevrita periferica ce poate determina probl de
coordonare a miscarilor si paralizia nervi fata si gat in special oculomotori.
Afectare renala: nefrita
Leziunea patognomonica: tipica pentru difterie: depozit gri cenusiu pe amigdale,
sero-fibrinos: pseudomembrana. In mom in care se recolta exudat faringian: dupa
indepartare mb: tesut fiabril si sangerand.
Toxina: exotoxina. Responsanila de patologia bolii are propr toxice asupra tesuturilor
ptr care tropism/ afinitate: suprarenale unde determina leziun hemoragice
patognomonice: tipice ptr difterie, miocar: alterari mitocondiale, tulburari in
vascularizatie endocardica, ficat si splicna: fenomene distrofice, sist nervos: leziuni
degenerative resp de instalae paralizii. Nu toate tulpinile de bacili difteric sunt
producatoare de toxina; ptr ca o b sa produca toxina trebuie ca bacteriofagunl tox+ sa
infecteze tulpina, in timp ce se replica and viral al bacteriofag incepe elkiberarea de
toxina, care incepe sa se formeze la cateva minute dupa infectarea bacteriei cu fagul
si incepe sa fie eliberata extracelular inaintea eliberarea particulelor fagice si
inceteaza vand celula incepe sa se lizeze. Structiral toxina e alc din frag A si B legat
prin punti bisulfidice= portihnea cea mai sensibila a toxinei: mecanism e de stopare
sinteza proteine celulara.
Diagnostic de lag al anginei difterice: recoltare prod patologic exudat faringian si in
paralel exudat nazal. Daca se face frotiu observam pe frotiu si bacilii cu morfologie
caracteristoca bacilului difteric, eventual cu capete maciucate. Daca facem del vechio ptr
granulatiile meta cromatice (granulatii babesh ernst) apar brun verziu pe fond galben
brun deschis al bacilului.
Mediu de imbogatire OST cu ou, ser si telurit, unele probe pot fii paucibacilare->
creste greu, atunci se imbogateste specific bacilul difteric.
Mediu selectiv: mediu Tinsdale: selectiv si diferentail ptr ca permite stabilire diagn de
specie. Aici , in mod tipic bacilul difteric creste in colonii negre mici inconjurate de halou
cafeniu.
Mediu selectiv: Loeffler pe care bacil difteric da colonii albe granulare
Mediu Gulndeltietzare sange si telurit de potasiu si cistina-> aici creste in 3 forme:
- Colonii gravis negre, late cu margine translucida, usor crenelata cu striatii
radiare, suprafata granulara, friabile; margarete. Seamana cu colonii R
- Colonii mitis negre, convexe, lucioase si cremoase de tip S
- Colonii intermedius negre netede margine bine delimitata dar cu centru
proeminent
Apoi identificare pe scheme biochimice:
1. Testul catalazei (+)
2. Testul cistinazei (+)

3. Testul pirazinamidazei: hidrolizarea pitrazinamidei cu aparitia culorii portocaliu la

developarea cu sulfat…?
 4. Testul ureazei (-)

Teste “API” comerciale

Determinarea toxinogenezei prin teste in vivo sau in vitro. Cele in vivo presupun
inocularea la animal de laborator: cobai caruia I se inoculeaza o cantit de sispensie de
cultura in bulion. Daca este tulpina roxigena, animal moare in 24 ore cu stare de soc si
edem gelatinos la locul inocularii.
Testul ELEK in vitro ptr testarea toxinogenezei bacilului difteric; reactie de precipitare in
mediu solid
Antibiograma… bacil are sensibilitate de tetraciclina cloramfencicol; penicilina,
eritromicina-> tratam de elctie ptr boala si la purtator sanatos de bacil difteric toxigen ptr
ca doar acesta se trateaza.
Schema de diagn de lag difera daca e vba de bolnav sau purtaor; cand apare suspiciune de
difterie-> panica!!! Se scormonesc in nas si gat toti contactii bolnavului: masuri in focar.
Diagn la bolnav : recoltate 3 tamp de exudat faringian si 1 nazal. 3 de faringian pentru k
unul e bagat in mediu de imbogatire ptr a fii sigur ca daca are f putin bacilili sa poti sai
izolezi, al 2-a il treci pe mediu selectiv… ptr colonii negre cu halou cafeniu. Al 3-lea; ptr
frotiu colorat gram ptr bacili in litere chinezesti, Y sau V si pe geloza sange ptr ca poate
nu are difterie si are altceva ce creste pe geloza sange.
Diagn posibil purtator: o data in nas si o data in gat: pe OST, de le ost pe tinsdale, apoi pe
x si y si apoi schema de diagn clasica pe baza caract chimice ca si ptr diagn ptr bolnav
Vaccinare :
- Obligatoriu: DTP: diftero tetano pertusis

Schema obligatorie: primul vaccin e vaccin trivalent atat anatoxia difterica ana toxina
tetanica I bacil de bordetella pertusis. E vaccinare care se face in 3 sedinte: prima infectie
la 2 luni d viata, de regula cu simultan cu cel impotriva hepatitei B si cu vaccinul polio-
oral. A 2-a injectie la 4 luni d viata si se face simultan cu o doza de vaccin polio. La 6
luni d viata se face a 3-a injectie cu dtp si antihepatic B si antipolii oral. Se face rapel,
injectie cu doza de vaccin dtp dupa 6 luni. Rapel la 30-35 luni. Cand inculpatul merge la
scoala in cls 1 I se admin vaccin DT. La 14 ani e vacc cu DT, concomitent fetele sunt
vacc impotriva rubeolei
19.Bacillus
Bacili aerobi mari, patogene sunt 1 specie si jumate din 70:
- bacilus antracis boala ce apare la animale (endemica la ierbivore)

- Bacilus cereus este in aer, poate contamina alimente, daca e masiva atunci produce
enterotoxina, boala diareica apoasa, toxina termolabila asemanatoare cu cea ……

B antracis “ bacteridia” prima bacterie 187X

Bacilul carbunosdetermina endemie la animale: enzootie
E o B f mare 8-10 microni lung, capete taiate drept cu spor central.
Ajunge pe sol daca au murit animale si se imprastie pe sol si sporii pot suprav zeci de
ani, rezista la prelucrare fierbere.
Om ia accidental prin contact cu animal bolnav daca extista solutie de continuitate cu
animal sua produse de la animal-> forma cutaneo-mucoasa. Sau ingalare de spori->
pneumonie carbunoasa cu mortalitate 100% ca la ciuma.
“Antrax “ vine de la crusta neagra stralucitoare inconjurata de zona impresionanta de
edem.
Factori de parofenitate: capsula peptidica cu formidabil rol antifagocitar si producere
exotoxina: factor edematogen/ edematos letal. Leziunea initiala din contact cu animal/
produse, sporii intra, germineza, sunt aerobi, se multiplica, produc ulceratie si
disemineaza pe cale limfatica si sangvina-> septicemie-> deces.
La animale infectia poate avea cale de intrate gastrointestinala : manca furaje dure cu
spori-> microleziuni-> infectare intestinale
Sensibil la penicilina, cele rezistente la penicilina e tratat cu ciprofloxacina.
Diagn de lab; prelevare produs de la pacient, lichid de edem, sange: apar bacili G+ in
lanturi unii cu spori
Reactia ASCOLI de precipitare in inel care evid prezenta Ag de la bacil carbunos in.

20.Clostridium tetani, botulinum, gangrenei

CLOSTRIDIUM
- Germeni f rasp pe sol mai ales unde ajung din intestin ierbivore sub forma de spori,
raspandirea f mare a sporilor face ca principala cale de patrundere sa fie prin
tesuturi si mucoase care prezinta solutii de continuitate sau prin ingestia de toxine
care existia preformate in alimente. Datorita propr de a se gasi pe sol = germeni
telurici

- Bacili de dimesiuni mari de 1-1,5 microni grosime si 3-4 microni lungime, majoritatea
sunt mobili cu exceptie : clorstridium perfringens

- Din p.d.v respirator sunt strict anaerobi, O liber produce ditrugerea lor si favorizeaza
sporularea

- Se hranesc prin mecanism fermentativ

- Toti priduc exotoxine deosebit de puternice cu efecte diverse: histotrope,

neurotrope si enterotoxine-> patologie infectioasa digestiva

1. C. tetani

2. C. botulinum

3. C. gangrenei gazoase: perfringens (mai exista septicum, histoliticum) produce

enterocolite la pers dupa tratam execesive prelungite cu AB -> prolifereaza in exces
B si prod colite ulcerative, ulceromembranoase.
4. C. dificile

Invazivitatea e redsa si principal factor de patogenitate e producerea de toxina.

La c gangrenei gazoase, producerea de toxine e insotita d producere enzime
histolitice-> invazivitate locala
1. C. tetani

- Boli prevenibile prin vaccinare

- Destul de rar in romania dar e mai frecv la pers vastnice ce nu ai mai facut rapel cu
anatoxina tetanica

- Tetanos neonatal ce poate aparea datorita nasterilor in conditii empirice si asepsie

cand se sectioneaza cordonul ombilical

- Poarta d intrare repr de plagi chiar f mici, important e ca sporii sa aj in patrunzime la

tesuturi devtalizare unde circulatia e abolita; asociere unor altor bacterii aerbe
facultativ anaerobe ce consuma o2 din zone asigura conditii de dezv ptr B anaerobe.
Plaga e murdatta cu praf pamant, muscatura-> risc tetanigen.

Masura imendiata de catre medic cu experienta minimala ptr plaga superficiala:

plaga deschisa larg, spalata, inlaturate detritusuri, resturi, spalata bine cu H2O2
ptr distrugere eventuale B anaerobe si dupa toaleta chirurgicala si antisepsie
trebuie adim anatoxina tetanic ATPA (purificata si absorbita) si admin de AB tip
penicilimnic ptr impiedicare dezv B tetanic,.

Vacc DTP e obligatoriu indif de tzara, admin in 3 doze: 2-4-6 luni urmate de rapel
dupa 1 an si al doilea rapel dupa ink 1 an cu vacc DT si la adulti odata la 10 ani cu
dT.

- Caractere morfologice; rpot terminal si are daiam mai mare ca B, racheta de tenis.
Spor de vede la coloratie obisnuita ca ceva necolorat, se vede colrat la coloratii
specifice, de obicei in verde. Sporularea se produce doar in anaerobioza in intestin
animale ierbivore. Nu are capsula

- Caractere de cultura: cultivare in cond de anaerobioza si tre sa aiba surssa d nutritie

bogata; lichefiaza gelatina si produce colonii banale tip S 1-2 mm; nehemolitic.

- Produce toxina cu efect specific, toxina are tetanospasmina cu componente A si B, se

fizeaza de obicei la niv terminatii neuromusculare si inhiba sinteza inhibitorilor
contractiei musculare: lasa deschisa terminatia. Important e ca efectul e ireversibil si
singura toxina neutralizabila e cea libera nu cea deja fixata. E toxina codificata
plasmidic si care este produsa, difuzeaza retroaxonal sau in tesut ulterior putand fi
 vehiculata de sange. Plaga tetanigena asigura conditii de germinare spori, ei se
inmultesc acolo fara a det modic importante acolo. Perioada de incubare e f diferita
in fct de nr spori inoculati cateva zile- cateva spatamani.

- Clinuc: semne patognomonice (specifice) in 99% cazuri e diagn clinic nu de laborator;

contractura musculara progresiva de la m fetei, nu poate deschlesta gura = “trismus”
pare ca rade. Paralizia se exrine, paralizie de tip spastic, ajunge sa sta in par arcuit;
opisto tonus prin paralizie de tip spastic al m respiratori.

- Trebuie admin anatoxina si Ig uman hiperconcentrata. Ser antitetanic de cal cu

precautii: de tip anafilactic

3. C. gangrenei gazoase

- Antrenare spori in profunzime tesuturi in conditii de calamitati naturale:

cutremurem sau in plagi impuscate schije ce antreneaza praf in profunzime tesuturi.
Leziunea superficiala poate fi extrem de mica. In profunzime sporii de clostridium d-
au imnultit si produc gaz ce se acumuleza in tesut. Se face liza musculara extensiva in
profunzime.

- Exista seruri gangrenoase: anti clostridium perfringes acopera o parte din factorii de
patogentate si are eficacitate discutabila.

- C. perfringens respecta caract gerenerale; spor e subterminal, nu e mobil dar are

capsula. Poate prod pana la 12 exotoxine diferite. 5 grupuri de C perfiringens.
Exotozina alfa= lecitinaza afecteaza mb celulare-> liza celulara. Productia lecitinazei:
placa semineutralizata in care epusa in evid neutralizarea actiunii lecitinazei cu un
ser…

- Mai produce 2 tipuri de enzime proteolitice; proteaze, hialuronidaze: contribuie la

extinderea placii, si perfringesc produce enterotoxinesi pot cauza enterocolite ce nu
sunt nici p departe la fel de periculoase ca gangrena gazoasa

- Diagn: fragm tisulare din profunzime colorate gram, se evid bacili.

- Tratament e chirurgical, AB gerenal penicilinic, eventual cu ser antigangrenos cu

rezultate discutabile.

2. C. botulinum, spor subterminal. Aectiune produsa; toiinfectie alimentara de tip toxic,

in engl = intoxicatie. Toxina botulinica e cea mai puternica toxina cunoscuta si cea
mai apreciata, e neurotropa ssi actioneaza pe dos fata de tetanica-> paralizie flasca

- Boala se transm aproape exclusvi prin ingestie de alim in care etse toxina preformata
- La copii f mici ingestia de preparate cu miere cu spori de bacili poate duce la
proliferare in intestin a bacil botulinic si poate sintetiza toxina botulinica

- Botulism rani: mecanism similar cu cel al tetanosului

- A-G feluri de toxina cu diferente Agenice.

- Produce in alimente conservate gaz si degradare organoleptica al alim.

- Toxina e termolabila si e folosita si in scop medical. Odata fixat nu mai poate fi

neutralizat

- A B si E produc toxina cea mai grava

- Pt diagn se face toxinotipie= admin la soareci a unui preparat Ag care contine toxina
din alim incriminat sau d la pacient prin spalatura gastrica sau ser dupa un anumit
timp, soarecii sunt f sensibili si mor imediat, se face diferenta intre toxina si cele
vegetale (ex: ciuperci) si se stabiseste tipul prin protectie cu ser Anti A anti A anti E si
vezi care supravietuieste-> stabilire serotip de toxina

- Tratam: admin imediata de ser initail polivalent ulterior momovalent dupa stabilire
tip d toxina, admin parenterala si admin dogestiva ptr neutralizare eventuala toxina
din intestin

- Biclopie, disfagie

3. C dificile are habitat intestinal obisnuit si produce enterocolite ulceromembranoase

la pers care fac tratam preliungite cu ab la care ele nu sunt sensibile: cefalosporine
gentamicina-> lasaloc liber clostridiilor sa se multiolice: produc endotoxina cu 2
tipuri de efecte: citoliza/ necriza a celule de pe supraf epit intestinal

21.Spirochete- treponema palidum si leptospira

Caracteristic: forma si miscari: de rotatie, translatie/oscilatie, flexie
0,1 microni Leptospira
0,3 microni Borellia
TREPONEMA: pallidum, pertenue
BORELLIA: recurrentis, burgdorferi
LEPTOSPIRA: interrogans
Treponeme sunt anaeroble, aerobe B si L. echipment enzimatic f redus si care
prefera o dezvoltare intacelulara datorita inabilitatii de autiliz diverse substraturi
metabolice. Cale de patrundere e aceeasi ptr toate: tegumente cu mici solutii d
continuitate, usoare abraziuni sau mucoase chiar si cele indemne. L si prin comjunctva
oculara. La Borellia tegumentul e “perforat” de un vector ce incouleaza
microorganismul: capusa sau paduche.
 Structura: forma spiratala a b este generata de un soi de invelis care permite
miscarile respective. B e in invelis cu structura cu f multe lipide si este infasurata cu
flageli ce pornesc de la ambele capete si d multe ori se intrepatrund in zona mediala.
Invelisul e asemanator din p.d.v. Agenic la toate spirochete si lipidele din constitutia lui
sunt asemanatoare cu lipidele din mb celulelelor mamiferelor. Ag de natura proteica
specifica fiecaruie dintre genuri si specii sunt destul de putin exprimate si d aceea sunt
mai greu imunogene totusi apar Ac fata de Ag specifice pe care trebuie sa le puteam
identifica in diagn serologic.
TREPONEMA -> LUES
Responsabil de sifilis. Infectie trifazica. Prima etapa la 10-15-20 zile de la contact,
etapa 2 si 3 apar dupa luni sau ani si unele pot pune viata in pericol sau leziuni ce pot
invalida persoane.
99% se transmite prin contact sexual cu persoana bolnava la care exista leziuni bogate in
treponeme: in siflis primar si secundar. Pers cu sifilis latent/ tertiar nu sunt infectioase.
Dupa contact infectant cu pers bolnava, la un nterval variabil in fctie de doza infectanta:
10 zile-30 zile, la nic tegumente sau mucoase mai degraba apare o leziune indurata tare
care se ulcereaza si se acopera cu o crusta iar continutul este lichidian, clar, limpede si
are numeroase treponeme f vioaie. Miscarea tipica ptre treponema parogena este cea
de flexie. Leziune e insotita de adenopatie satelita si nu e dureroasa. Localizarea poate fi
oriunde dar marea majoritate in zona genitala. Cele mai afectate : gland, penis, labii,
vagin, col uterin, zona anorectala si bucala. Poate aparea si la degete ptr ca nu exista
localizari protejata. E singura etapa cand poti pune diagn etiologic clar si usor ptr ca doar
aici se pot vedea treponemele. Diagn cu examinare intre lamen si lamela la microsor cu
fond intunecat sau coloratie speciala. Lezune nefiind dureroasa poate fii in zona ascunsa
poate favoriza transmiterea bolii ptr ca pers respectiva nu stie ca are probl. 1% se
transm verical, transplacentar de la mama la copil cu conditia ca sarcina sa fie peste 16
saptamani, daca emai mica infectia produce avort spontan. Daca copil e infectat->
dezvoltare neuropsihica si malformatii congenitale grave. Teroretic, gravidele sunt
depistate dat nu depaseste 40% din total gravide. Leziunea primara se vindeca fara
tratament dar practic boala evolueazais ytrece din faza localizatata in cea generalizata:
se multiplica, det bacteriemie masiva: ficat , splina, rinichi, creier, circula permanent in
sane si pot sugera; hepatota, meningita, insuficenta renala datorita multiplicarii masive.
Sist imun devine eficient. Daca primii AG apar la sf perioada primara 2 sapt, in perioada
secundara ( la 1-2 luni de la vindecare leziune primara) titrul de Ag e maxim. Poate dura
de la 2 sapt la 2-3 luni si chiar dupa ameliorari sa existe recaderi. In aceasta perioada
secundara cand treponeme sunt f multe in sg si umori., pe tegimente si mucoase apar
niste macule, pete cu supraf umeda, culoare roz, extrem de contagioase datorita
prezentei treponemelor pe suprafata. Manifestari sistemice: febra si diferite manifestari
peste tot. evolutia depinde de doza infectanta si reactivitatea individ
1/3 se vindeca si intr-un an pot fii seronegatic (dispar Ac).
La 1/3 Ag raman prezenti toata viata, exista rasp imun permanent generat de prezenta
treponemelor, nu e contagios-> sifilis latent ce poate fi descoperit accidental.
A 3-a eventualitate: evolutie spre sifilis tertiar si aparitie leziuni la niv cardiac, aortic,
articular si nervos: leziuni inflmamatorii cronice-> perderi de substanta datorate unui
rasp imun celular persistent care e ineficient in eliminare infectie dar prodce leziuni
(mec asemanator cu TBC).
Leziunea tip histopatologic= goma sifilitica. Clinic: valvulopatii caridace, aortite,
anevrism disecant de aorta, tulburati de sensibilitate si motorii cu mers tipic ( neurolues
sau tabes), impotenta fctionala articulara la articulatii mari, leziunile nervoase extinse
det demnta.
Ag sun prezenti permanent la aceste persoane si nu ofera protectie decat fata de
suprainfectie: o pers cu sifilis latent are Ac permanenti care nu distrug toate
treponemele dar sunt protejati impotriva sifilis primar sau secundar, e eficient fata de
new-comers. In tratam eficient in sifilis 1, 2 sau latent, persoana in timp se
seronegativeaza-> reinfectie e posibila.

Structura Ag: determina aparitie Ac antilipoidici = “reagine” care nu se gasesc in mod

normal la persoana sanatoasa, totusi in cazul in care pers are infectie cu alta spirocheta
sau boala autoimuna poate sa prezinte Ac antilipoidici.
Exista
Ac specifice ptr Tpalidum de natura proteica iar Ac generati au persistenta mare in
organism, sunt specifici si ei sunt cei care ua capacitate de a imobiliza treponemele,
asigura portectie si evitate suprainfectie.

Habitat: strict uman la persoane bolnave, nu rezista in mediu extern, la uscaciune,

caldura sa inactiveaza rapid, 24 h la frigider a sgelui T sunt inactivate. Totusi exista un
teritoriu care e populat de T saprofite care uneori pot I responsabile de aparotoe Ac
antilipoidice care sa dea reactii false fata de t pallidu. Nu rezista pe obiecte de uz
personal.
Treponeme patogene nu se pot cultiva. Se mentine viabiliatate pana la 48 ore in mediu
nutritiv anaerob.
Tulpina Nichols: la uoua de iepurash. T Reiter e saprofita, mult mai putin specifica

Diagnostic direct in sifilis primar si teroretic in secundar. In 1 ai secretie abundenta f f

bogata in treponeme, din secrietie se prepara frotiuri colorat prin inpregnare argentica
Foantana. Frotiuri colorate Gimesa din sange in bacteriemie masiva dar e f greu.
Se vede f bine la miroscop mobilitatea.

Diagnostic indirect: grup de reactii care evidentiaza Ac atilipoidici cu Ag Cardiolipina.

1. Reactie de fixare complement: bordet wasserman RBW
2. Reactie de floculare VDRL
3. RPR
2 si 3 precipitare intre cardiolipina si Ac rearginici din ser.

Reactie de hemaglutinare TPHA.

Reactie d eimunofluorescenta indirecta FTA-ABS in care ser pacient este tratat in
prealabil cu o suspensie de treponeme saprofite, treponema Reiter, cu rol de a fixa toti
Ac car enu sunt specifici ptr treponema pallidum, dupa care se face reactie propriu zisa
de imuniafluorescenta.
TPI: de imobilizare al treponemei pallidum: treponema iespuras cu ser -> perdere
mobilitate. Ac= “imobilizime”.
Daca reactie e + trebe tratasment. In 1 si 2 tratam scurt cu penicilina injevtabila sau
eritromicina si tertracilclina.
La sifilis latent… tratam… schema mai complexa… uneori e serorezitent; ac nu se
negativeaz aniciodata. Pacient e monitorizat. In 3 se poate manifesta la 20-30 ani de la
infectie primara.
Infectii in tari calde: apar leziuni supcurative cu adenopatii satelite si boala lunga.
LEPTOSPIRA
B AREOBA TRAIESET CU MARE3 PLACERE la supraf apei unde ajunge odata cu urina
animale bolnave. Gravitate boala e det se serovarianta cea de la sobolan - L
icterohemoragio. Transmitere baie in balta, iazuri, balti etc. transmitere transcutanata
prin contact cu apa sau cu mucoase- conjunctiva oculara. Infectie difzaica ce pare banala
dupa care se vindeca aparenti si faza 2 infectie de tip septicemiccu multiplicare in
tesuruti; insuficienta hepatica grava-> deces.
Diagn serologic; reactie de fixare complement, aglutinari, l se poate cultiva.

22.Ricketsia
Se multiplica intracelular prin diviziune binara care patrunde si se multiplica in celule
epitelii vascular si determian o vasculita. Infectiile cu Rk se incadreaza in genul de “febra
patata”, febra cu exantem (enantem). Germenii se transm cu o exceptie doar
prinvectori. Ptr tifos exantematic vector e paduchele. Ptr febra patata a muntilor
stancosi vecotr e capusha.
Febra Q (Queensland) singura intre infectiile prod de rk care se transm diect pe cale
resp, se manifesta ca un tip de plneumonie.
 Rk prowazekii produce tifos exantematic prin paduche.
 Rk tiffi
 Rk Coxiella burneti face febra Q.
Rk are perete G- f subtire, are la supraf Ag specifice ptr toate rk, ag intalnite la
peretele B de proteus OsomaticXflagelar. Rk e periculos de manipulat. Diagn se poate
face prin cultura de proteus din serotip..OX19, OK/
Reatia weil-Felix. La tifos transmitere interumana; de obicei epidemiile au loc aoclo unde
sunt cc mari de oamne si cond sanitare sunt f proaste: detinuti, soldati. Omul e gazda
obligatorie pt ca paduchele se infecteaza de la pers bolnava si trece la altcineva. Poate
sa transm boala orin 2 moduri: inoculeaza dicert microorg prin intepare sau prin
infectare de grataj? daca omul se scarpina, chiar daca paduchele e mort. Perioada de
incubatie e 1-3 sapt cu debut brusc cu febra inalta, dureri d cap, sdr meningean si
apartita de exantem care centreaza de obicei zona d inoculare a infectiei si se extinde pe
tot corpul in afara de palme, talpi, fata si in f multe cazuri boala e f grava si poate duce la
deces, insuficienta hepatica, renala.
Tratament antiparazitare e primul lucru care rezolva probl.
 Diagn serologic si clinic, si confirmari cu ag de rk prowazekii prin reactie d fixare
acomplementului si teste imunoenzimatice.
In Romania nu sunt cazuri de frbra patata a Muntilor Strancosi dar s-a raporta o bola
care se transm de la animal la om de la ovine, bovine, caprine, imfectia e pulmonara tip
pneumonica, posibila yransmitere interumana, nfectie autolimitanta se vindeva in 7-10
zile chiar si fara tratam; tetracilcinele sunt eficiente.
23.Chlamysia
Are 3 specii de interes uman, una extrem de polialenta:
 chl “trahomatis”

 chl pneumoniae

 chl psitacci

Pimele 2 prod doar la om, a treia la pasari mai ales de colivie, transmitere de l
apasare la om, psitaccoza, prin inhalare particule din fecale uscate de la pasari bolnave.
Chl au perete f subtire, tip G- dar peretele e complet lipsit de acid muramic. B nu se
dezv decat in intrior celule-> e imposibila cultivarea pe medii de cultura artificiale,
singura posibilitate e p culturi de celule. In exteriorul celulei B apare ca o particula
“corpuscul elementar” care e inert metabolic iar cand patrunde in cel de obicei
epiteliale, corpusculul elementar creste f mult in dim, are nume “corpuscul reticulat”
care genereaza f multi corpusculi elementari care la un mom sunt eliberati prin liza
celulei; foloseste mecanismele celulare ptr replicare. Celulele infectare prezinta in
interior incluzii intracitoplasmatice de mari dimensiuni, caracteristice ptr acest tip d
infectie.
Diagn de lab in chl se bazeaza fie p imunofluarescenta directa fie p tehnici de diagn
molecular care folosesc sonde d AND care sunt hibridizate cu tzinta (chl) si sunt revelate
intr-un anumit mod. Diagn serologic nu e relevant pre unele din ele.
Chl trahomatis are 15 serotipuri A-> L, A ,B ,C dau conjunctivita si trahom
(conjunctivita cu incluzii) apare in reg tropicala d obicei, se transm prin contact direct sau
prin fomite (obiecte), se conicizeaza si poate duce la orbire.
D -> K produc uretrita non-gonococica cu chl e o boala care afecteaza cel putin ½ din
populatie mai ales la varsta de activitate sexuala. Fata de uretrita data de gonococ care
e f putin simptomatica … e f important ca in cazul femielor, netratata, infectia poate
produce sdr inflamator pelvin cervicita, infectie la col, anexita si constituie principala
cauza de infertilitate sau sarcina ectopica. La barbati e mai putin grav dar si aici se poate
solda cu infertilitate daca nu se trateaza. La mamele bolnave, copii se pot infecta in
mom nastere si pot prezenta o conj cu chl.
L produce tot o boala cu transmitere sexuala: linfogranulomatoza veneriana benigna:
inflamatie ggl regionala.
Chl Pneumonie prod doar la om infectie cu transm interumana prin picaturile Flucke,
pneumonie ca aspect e interstitiala, darologic e f asemanatoare cu pneumoniile virale
afectand mai mult interstitiul pulmonar, e forma relativ usoara.
Pneumonia prod de chl psitacci: psitacoza; bola la pasari de curte transmit la om
boala: “ornitoza” . pasarile de companie fac infectie inaparenta di elimina permanent ptr
periade f lungi hermenii prin intrmed fecalelor si omul ia prin inhalarea prafului care
contine particule fecale. Psitacoza e pneumonie grava care necesita in primul rand
anamneza.
Daca la uretrite e posibil un diagn relativ rapid prin plrelevare prod patologic
secretii de la femeie/barbat, in cazul infectiilor pulmonare, dign direct e dificil. Se poate
incerca cultivarea germenului pe culturi de celule, examinare, evinentierea incluziilor. Se
poate face frotiu ptr evid celule epit cu incluzii sau se poate face diagn serologic care e
relevant respecant conditia de crestere a titrulu de Ac de 4 ori de la inceput/sparfit
infectie. Sau secons un titru de faza acuta sugestiv ptr infectie de 1/128 dilutie a serului
da reactie pozitiva prin reactie de fixare a complementului sau reactii imunoenzimatice
tip ELISA.

Preventie: specifica nu exista, doar masuri profilactice nespecifice care constau

in… cele aplicate de obicei la BTS si tratam tuturor contactilor ca sa se impiedice sursa si
trans mai departe. Ptr pasarile de curte mai ales se pot face diagn serologice-> tratam cu
Ab ptr pasari ptr prevenirea transmiterea. Tratam cu tetraciclina sau doxicilna.
24.Mycoplasma
Are cateva specii d interes uman, cea mai cunoscuta e myc pneumoniae si o bact
derivata din genul myc care are capacitatea de a degrada ureea: “Ureaplasma
urealiticum” care da uretrite non-gonococice in rap de ¼-1/5 fata de infc cu chl. Este
singura B care nu are perete, ci are mb destul de bine repr ce contine chol, e singura
care s epoate cultiva p medii d cultura artificiala unde prod colonii de dim f mici vizibile
doar cu o lupa despre care unii spun ca arata ca ochiuri de oua cu centrul mai
consistent. Cesterea pe aceste medii f lenta in 7-10 zile drept care cultura nu constituie
un elem de diagm curent ptr myc??
Prod una din cele mai frev forme de pneumonie, usoara, tip intestitiala asemanatoare
cu pneumoniile virale, insotita de ascensiune febrila, tuse neproductiva, transmitere
directa, interumana, prin inhalare paricule eliminate de pers bolnava.
Diagn serologic, mai rar directl. Pneumonia myc beneficiaza de tratam cu AB cu
macrolide: eritromicina si AB de generatii mai noi: claritromicina. E indicat examen
radiologic; radioscopia e de evitat ptr ca cantit de radiatii e mai mare de cel putin de
cateva zeci d ori.