UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT
CATEDRA DE DREPT PUBLIC

TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Învăţământ la distanţă
Anul universitar 2008-2009

Coordonatorul cursului:
- Simona CRISTEA: conferenţiar universitar la Facultatea de Drept,
Universitatea Bucureşti, doctor în drept al Universităţii Paris I Panteon-
Sorbona.
Adresă la care poate fi contactată: email universitate -
simona.cristea@drept.unibuc.ro

Activităţi tutoriale:
- - Cosmin CERCEL: preparator universitar la Facultatea de Drept,
Universitatea Bucureşti, doctorand al Universităţii Paris I Panteon-
Sorbona (anul III).
Adresă la care poate fi contactat: email universitate –
cosmin-sebastian.cercel@drept.unibuc.ro

Competenţe generale ale disciplinei:

1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor
specifice disciplinei):
 Înţelegerea corelaţiei dintre ştiinţă şi drept , drept – istorie, drept – religie,
drept - morală

1
 Înţelegerea noţiunilor de justiţie, putere judecătorească, lege
 Însuşirea noţiunilor de bază privitoare la conceptul dreptului, izvoarele
dreptului, norma juridică, raportul juridic, răspunderea juridică etc.

2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte,

procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei):
 Înţelegerea şi însuşirea mecanismului de evoluţie a gândirii juridice;
 Explicarea formării şi evoluţiei conceptelor fundamentale ale dreptului, a
principalelor şcoli şi curente juridice;
 Explicarea relaţiei dintre ştiinţa dreptului şi filosofia dreptului.

3. Instrumental – aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor

practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare
şi de aplicare):
 Analiza normelor juridice, a izvoarelor dreptului

 Analiza raportului juridic, a răspunderii juridice

 Corelarea cunoştinţelor teoretice cu abilitatea de a le aplica în practică

4. Atitudinale:
 Înţelegerea importanţei disciplinei Teoria generală a dreptului pentru
formarea şi evoluţia dreptului;
 Promovarea principiilor dreptului, a valorilor statului de drept;
 Promovarea regulilor de deontologie profesională a partenerilor la înfăptuirea
actului de justiţie;
 Manifestarea unei atitudini responsabile faţă de pregătirea continuă,
cunoaşterea operativă şi aplicarea corespunzătoare a noilor legi sau a
modificărilor şi a jurisprudenţei.

2
CUPRINSUL CURSULUI:

1. Sistemul ştiinţei dreptului. Locul Teoriei generale a dreptului în sistemul

ştiinţei dreptului
2. Metodele cercetării ştiinţifice a fenomenului juridic
3. Conceptul dreptului
4. Dreptul şi statul
5. Instituţii judiciare
6. Principiile dreptului
7.Funcţiile dreptului
8. Dreptul în sistemul normativ social
9. Norma juridică
10. Izvoarele dreptului
11. Tehnica elaborării actelor normative
12. Realizarea dreptului
13. Proba dreptului
14. Interpretarea normelor juridice
15. Raportul juridic
16. Răspunderea juridică

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, C. H. Beck, Bucureşti, 2008.

N. Popa, M.C. Eremia, S. Cristea, Teoria generală a dreptului, All Beck,
Bucureşti, 2005.

3
M. Djuvara, Teoria generală a dreptului (Enciclopedie juridică), ed. All,
Bucureşti, 1995.
E. Speranţia, Principii fundamentale de filosofie juridică, Cluj, 1936.
N. Popa, I. Dogaru, Gh. Dănişor, D.C. Dănişor, Filosofia dreptului. Marile
curente, All Beck, Bucureşti, 2002.
S. Popescu, Introducere în studiul dreptului, Bucureşti, 2000.
G. del Vecchio, Lecţii de Filosofie juridică, Bucureşti, 1993.
J.L. Bergel, Théorie générale du droit, Dalloz, Paris, 1999.
B. Starck, H. Roland, L. Boyer, Introduction au droit, Litec, Paris, 2000.

4
 PREZENTAREA ANALITICĂ A CONŢINUTULUI CURSULUI.
ASPECTE ESENŢIALE

Modulul I: DREPTUL CA ŞTIINŢĂ

CAPITOLUL I: SISTEMUL ŞTIINŢELOR JURIDICE

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• clasificarea ştiinţelor sociale şi a clasificării ştiinţelor juridice
• înţelegerea rolului şi locului Teoriei generale a dreptului în sistemul
ştiinţelor juridice
• înţelegerea problematicii Teoriei generale a dreptului şi prezenţa ei în
tabloul ştiinţelor juridice ca disciplină distinctă
• explicarea noţiunii de drept, noţiune-cheie în studierea ştiinţelor
juridice de ramură
• stabilirea relaţiilor dintre elementele tabloului ştiinţelor juridice

APLICAŢII:
1 Rolul şi locul Teoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţelor juridice
2 Relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi ştiinţele juridice de ramură
3 Relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi ştiinţele participative
(ajutătoare).

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Rolul şi locul Teoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţelor juridice

Structură (ideile esenţiale, care urmează a fi dezvoltate la examen):
1- TGD oferă o viziune de ansamblu asupra fenomenului juridic, spre
deosebire de disciplinele de ramură, care oferă o viziune particulară

5
 2 -Plecând de la cunoştinţele furnizate de disciplinele particulare (de
ramură), ajunge să formuleze conceptele, categoriile şi principiile
fundamentale ale dreptului (de la particular se formulează
generalul; de la concret se ajunge la abstractizare)
3 -Relaţie de feed-back cu disciplinele de ramură, în sensul că le
furnizează acestora instrumentele epistemologice, prin care pot
studia relaţiile sociale particulare
4 -Metodele folosite pentru conceptualizare sunt inducţia şi deducţia
5 -Are o dublă perspectivă în studiul fenomenului juridic: cea
filosofică şi ce ştiinţifică
6 -Nu este o magna mater pentru celelalte ştiinţe juridice
7 -Scopul disciplinei: surprinderea caracteristicilor fenomenului
juridic în sistemul social-istoric din care face parte
8 -Disciplina are caracter atât teoretic, cât şi practic, prin soluţiile pe
care le oferă, atât legislative, cât şi jurisprudenţiale
9 -Evitarea confuziei cu filosofia dreptului

BIBLIOGRAFIE:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Eugeniu Speranţia, Principii fundamentale de filosofie juridică, Cluj-Napoca,
1936.
François Terré, Introduction générale au droit, 6e éd., Dalloz, Paris, 2001.
Jean-Luc Aubert, Introduction au droit, Armand Colin, Paris, 2000.

6
CAPITOLUL II: METODOLOGIA JURIDICĂ (METODELE DE
CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ JURIDICĂ)

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• explicarea noţiunii de metodologie juridică
• analiza fiecărei metode de cercetare ştiinţifică: metoda logică, metoda
comparativă, metoda istorică, metoda sociologică, metodele cantitative.

APLICAŢII:
1. La metoda logică:
a. Arătaţi distincţia între logica juridică şi logica judiciară
b. Ce înseamnă logica juridică în sens restrâns şi în sens larg

c. Explicaţi schema deontică a funcţionării normei

2. La metoda comparativă:
- Explicaţi regulile metodei comparative
3. La metoda istorică:
- Explicaţi rolul metodei istorice în dezvoltarea dreptului
- Ce înseamnă procesul de contaminare juridică?
4. La metoda sociologică:
- Evoluţia metodei sociologice în cadrul ştiinţei dreptului
- Rolul sociologiei juridice faţă de ştiinţa dreptului. Domenii şi metode
specifice de cercetare.
- Rolul sociologiei juridice americane
5. Metodele cantitative:

- Relaţia dintre ştiinţa dreptului şi informatica juridică. Influenţe asupra

documentării juridice şi cercetării ştiinţifice.
- Relaţia dintre informatica juridică şi administrarea justiţiei: repartizarea
aleatorie a cauzelor, arhivare

7
 MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Metoda logică de cercetare ştiinţifică juridică

Structură (ideile esenţiale):
1 - dreptul este o ştiinţă eminamente deductivă
2 – deducţia în drept este dominată de silogism
3 - distincţia între logica juridică şi logica judiciară
4 - semnificaţia logicii juridice în sens restrâns (logica normelor) şi în sens larg
(argumentare juridică)
5 - schema deontică a funcţionării normei presupune două părţi: conţinut (are 4
elemente: agentul acţiunii, acţiunea propriu-zisă, condiţiile comiterii acţiunii, un
factor deontic) şi formă (în condiţiile c este permis, interzis etc. agentului a să
întreprindă acţiunea p).

BIBLIOGRAFIE:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Nicolae Popa, Ioan Mihăilescu, Mihai Eremia, Sociologie juridică, Tipografia
Universităţii Bucureşti, 1997.
Georg Henrik von Wright, Normă şi acţiune, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică,
Bucureşti, 1982.
Jean Leontin Constantinesco, Tratat de drept comparat, vol. I, ed. All, 1997,
vol. II, ed. All, 1998, vol. III, ed. All Beck, Bucureşti, 2001.
René David, Les grands systèmes de droit contemporaines, PUF, Paris, 1978.
Victor Dan Zlătescu, Mari sisteme de drept în lumea contemporană, Bucureşti,
1992.

8
 CAPITOLUL III: CONCEPTUL DREPTULUI

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• cunoaşterea accepţiunilor termenului „drept”
• înţelegerea Teoriei originilor dreptului
• înţelegerea rolului factorilor de configurare a dreptului în evoluţia
acestuia
• desprinderea deosebirii dintre esenţa şi conţinutul dreptului, precum şi
dintre conţinutul şi forma dreptului
• cunoaşterea criteriilor de tipologizare a dreptului, precum şi a
principalelor familii de drept
• definirea sistemului dreptului şi desprinderea criteriilor de structurare a
acestui sistem
• definirea conceptului dreptului

APLICAŢII:
1. Care sunt accepţiunile termenului „drept”?
2. Când apare dreptul, odată cu primele forme de organizare umană sau
odată cu statul?
3. Se poate vorbi despre un drept al societăţilor primitive; ce este tabuul?
4. Ce este realitatea juridică sau juridicul şi care sunt componentele sale?
5. Explicaţi rolul cadrului natural ca factor de configurare a dreptului.
6. Care sunt componentele cadrului social-politic şi cum influenţează
acestea dreptul?
7. Rolul factorului uman în configurarea dreptului.
8. Care sunt deosebirile între esenţa şi conţinutul dreptului? Dar între
conţinutul şi forma dreptului?
9. Ce înţelegeţi prin voinţă juridică?
 10.Precizaţi criteriile de tipologizare a dreptului.
11.Caracterizaţi familia dreptului anglo-saxon.
12. Caracterizaţi familia dreptului romano-germanic.

13. Caracterizaţi familia dreptului musulman.

14. Caracterizaţi dreptul comunitar, ca nouă tipologie juridică.

15.Care sunt criteriile de structurare a sistemului de drept? Definiţi sistemul

dreptului.
16.Analizaţi diviziunea dreptului în drept public şi drept privat.
17. Definiţia dreptului.

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Comparaţie între sistemul de drept romano-germanic şi sistemul de drept

anglo-saxon
Structură (ideile esenţiale):
I. Asemănări:
- ambele sunt sisteme laice de drept (spre deosebire de sistemul musulman sau
cel hindus, de ex.)
- au acelaşi criteriu de tipologizare: apartenenţa la un bazin de civilizaţie juridică
II. Deosebiri:
- formarea celor două sisteme (scurt istoric)
- conţinutul celor două familii de drept (structură tripartită; explicaţia pe larg a
fiecărui element în parte)
- izvoarele celor două sisteme de drept (prezentarea caracteristicilor fiecărui
izvor în parte, pe larg)

BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Kim Knott, Hinduismul. Foarte scurtă introducere, ed. Allfa, Bucureşti, 2002.
Marin Voicu, Jurisprudenţa comunitară, Lumina Lex, Bucureşti, 2005.
Muriel Parquet, Introduction générale au droit, Bréal, Paris, 1996.
Jacques Caillosse, Introduire au droit, ed. a 3-a, Montchrestien, Paris, 1998.
Rébecca-Emmanuèla Papadopoulou, Principes généraux du droit et droit
communautaire, Sakkoulas Athènes – Bruylant Bruxelles, 1996.
Roland Séroussi, Introduction au droit comparé, Dunod, Paris, 2000.
Michel Fromont, Grands systèmes de droit étrangers, Dalloz, Paris, 1998.

Studii, articole:
Nicolae Popa, Drept public, drept privat, Revista de drept public, nr.1-2, 1997.
Simona Cristea, Sistemul hindus de drept, Analele Universităţii Bucureşti, nr.4,
2004.
Jaakko Husa, Classfication of legal families today is it time for a memorial
hymn?, Revue internationale de droit comparé, nr.1, 2004, pp.11-38.
Droits. Revue Française de Théorie juridique, nr.10 şi 11, 1990, numere
consacrate în întregime definirii dreptului.
 CAPITOLUL IV: PRINCIPIILE DREPTULUI

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• identificarea principiilor dreptului şi analizarea lor
• desprinderea importanţei teoretice şi practice
• delimitarea principiilor de conceptele juridice, de normele juridice şi
de axiomele juridice

APLICAŢII:
1. Definiţi principiile dreptului.
2. Principiile dreptului se confundă cu conceptele, cu normele juridice?
Explicaţi.
3. Care este importanţa studierii principiilor dreptului?
4. Caracterizaţi unul din principiile dreptului.

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Principiul echităţii şi al justiţiei

Structură (ideile esenţiale):
1 - etimologie: aequitas, justitia (explicaţie)
2 - conţinutul conceptelor de echitate şi justiţie în antichitate (Grecia şi
Roma)
3 - clasificarea justiţiei făcute de Aristotel: comutativă şi distributivă
(explicaţie)
4 - influenţa creştinismului asupra celor două concepte
5 - influenţa epocii moderne asupra celor două concepte
6 - semnificaţiile actuale (contemporane) ale echităţii şi justiţiei (de făcut
corelaţie cu principiul egalităţii şi al legalităţii)
 BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Jean-Louis Bergel, Théorie générale du droit, Paris, 1999.
Christophe Grzegorczyk, La théorie générale des valeurs et le droit, LGDJ,
Paris, 1982.
Xavier Labbée, Introduction générale au droit. Pour une approche éthique,
Presses Universitaires du Septentrion, 2002.
Simina Tănăsescu, Principiul egalităţii în dreptul românesc, All Beck,
Bucureşti, 1999.

Studii, articole:
Franck Moderne, Les principes: permanence et nouveauté. Légitimité des
principes généraux et théorie du droit, Revue Française de Droit Administratif,
nr.4, 1999.
 CAPITOLUL V: FUNCŢIILE DREPTULUI

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• definirea conceptului de funcţii ale dreptului
• înţelegerea caracteristicilor funcţiilor dreptului

APLICAŢII:
1. Ce înţelegeţi prin noţiunea de funcţii ale dreptului?
2. Prezentaţi analitic fiecare din funcţiile dreptului.

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Funcţia normativă a dreptului

Structură (ideile esenţiale):
1 – izvor: rolul dreptului în societate (acela de a asigura subordonarea acţiunilor
individuale faţă de o conduită-tip)
2 – funcţie de sinteză, implicând toate celelalte funcţii
3 – este legată de caracterul normativ al dreptului
4 – dreptul, prin această funcţie, devine un factor de programare a libertăţii de
acţiune a omului, pentru că dreptul ocupă o poziţie privilegiată în ansamblul
formelor normative, deoarece reglementează cele mai importante relaţii sociale

BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Ion Craiovan, Teoria generală a dreptului, Editura Militară, Bucureşti, 1997.
B. Starck, H. Roland, L. Boyer, Introduction au droit, Litec, Paris, 1999.
 Studii, articole:
Titus Pungă, Opinii în legătură cu funcţiile dreptului, Dreptul, nr.7, 2001.
I. Amarie, Separarea funcţiilor procesuale, Revista de Drept Penal, nr.2, 2000.
 Modulul II: DREPTUL CA REALITATE NORMATIVĂ

CAPITOLUL I: IZVOARELE DREPTULUI

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• definirea noţiunii de izvor în sens formal şi izvor în sens material
• înţelegerea clasificării izvoarelor dreptului şi în special, a clasificării
izvoarelor formale ale dreptului
• înţelegerea problematicii fiecărui izvor formal:
- obiceiul juridic (cutuma):definiţie, condiţii, istoric , teorii juridice
(Şcoala istorică a dreptului, Teoria romano-canonică,) poziţia
obiceiului în sistemul romano-germanic şi în dreptul românesc,
precum şi în sistemul anglo-saxon
- doctrina: definiţie, istoric, situaţia actuală a doctrinei
- practica judiciară şi precedentul judiciar: definiţie, înţelegerea
problematicii acestui izvor de drept în sistemul anglo-saxon şi în
sistemul romano-germanic, situaţia în dreptul românesc (rolul
deciziilor pronunţate în recursul în interesul legii, rolul deciziilor
Curţii Constituţionale)
- contratul normativ: definiţie, situaţia acestui izvor în ramurile
dreptului
- actul normativ: definiţie, trăsături, istoric, rolul legii fundamentale

APLICAŢII:
1. Cum se pot clasifica izvoarele dreptului?
2. Ce înţelegeţi prin noţiunea de izvor în sens formal şi de izvor în sens
material?
3. Prezentaţi obiceiul juridic (cutuma), ca izvor de drept.
4. Prezentaţi doctrina, ca izvor de drept.
 5. Care este rolul jurisprudenţei în sistemul de drept anglo-saxon şi în
sistemul romano-germanic?
6. Rolul jurisprudenţei în dreptul românesc.
7. Care este definiţia contractului normativ?
8. Analizaţi situaţia contractului normativ în dreptul constituţional, dreptul
muncii şi dreptul internaţional public.
9. Definiţi actul normativ.
10. Care este sistemul ierarhiei actelor normative? Care este rolul legii
fundamentale în acest sistem?
11. Care sunt trăsăturile legii?

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Practica judiciară şi precedentul judiciar, izvor de drept

(sau Jurisprudenţa, izvor de drept)
Structură (ideile esenţiale):
1 – definiţia jurisprudenţei (sau a practicii judecătoreşti)
2 - înţelegerea problematicii acestui izvor de drept în:
a) sistemul anglo-saxon
b) sistemul romano-germanic,
3 - situaţia în dreptul românesc:
a) rolul deciziilor pronunţate în recursul în interesul legii: ce este recursul în
interesul legii, obiectul deciziei, efectele deciziei (explicaţie pe larg)
b) rolul deciziilor Curţii Constituţionale: obiectul deciziilor, efectele deciziilor
(explicaţie pe larg)

BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Ion Deleanu, Justiţia constituţională, Lumina Lex, Bucureşti, 1995.
Jean-Louis Bergel, Théorie générale du droit, Paris, 1999.
Jean-Luc Aubert, Introduction au droit, Armand Colin, Paris, 2000.
Daniel Mainguy, Introduction générale au droit, Litec, Paris, 2002.

Studii, articole:
Nicolae Popa, Constituţia României şi spiritul integrării europene, Revista de
Drept Public, nr. 1, 2002.
Nicolae Popa, Câteva aspecte privind rolul jurisprudenţei Curţii Constituţionale
în îmbogăţirea conceptuală a dreptului, Lex et scientia, vol. I, nr.6, ed. Trei,
Bucureşti, 1999.
Mihai Eremia, Ierarhia actelor juridice cu putere normativă în sistemul de drept
din România, Revista de Drept Public, nr.2, 2001.
 CAPITOLUL II: INSTITUŢII JUDICIARE

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• însuşirea principiilor instituţiilor judiciare
• înţelegerea organizării şi funcţionării jurisdicţiilor naţionale şi
internaţionale

APLICAŢII:
1. Explicaţi principiile pe care se fondează instituţiile judiciare
2. Arătaţi modul de organizare a instanţelor judecătoreşti ordinare
3. Arătaţi modul de organizare a înaltelor jurisdicţii. Cazul Curţii de casaţie
4. Arătaţi organizarea şi funcţionarea jurisdicţiilor internaţionale

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Principii de organizare şi funcţionare a instituţiilor judiciare

Structură (ideile esenţiale):
I. Principii de organizare:
1. Principiul separaţiei: a) separaţia jurisdicţiilor (separaţia între jurisdicţia de
drept comun şi cea administrativă). La rândul ei, jurisdicţia de drept comun
presupune distincţia între instanţele civile şi cele penale.
b) separaţia organelor care funcţionează în cadrul
fiecărei jurisdicţii
2. Principiul ierarhiei jurisdicţiilor: conţinut, justificare
3. Principiul independenţei şi al imparţialităţii: izvor (art. 6 CEDO, art. 124
Constituţia României); conţinut
4. Principiul colegialităţii: conţinut, evoluţia principiului (tendinţe actuale)
II. Principii de funcţionare:
1. Principiul egalităţii : izvor, semnificaţie (3 aspecte)
2. Principiul gratuităţii: semnificaţie (două aspecte)
3. Principiul neutralităţii: analiză pe două coordonate (a) tehnică; b) socială şi
politică)
4. Principiul continuităţii: conţinut, justificare

BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Ioan Leş, Organizarea sistemului judiciar românesc. Noile reglementări, All
Beck, Bucureşti, 2004.
Ioan Leş, Sisteme judiciare comparate, All Beck, Bucureşti, 2002.
Mădălina Voican, Ruxandra Burdescu, Gheoghe Mocuţa, Curţi internaţionale de
justiţie, All Beck, Bucureşti, 2000.
François Terré, Introduction générale au droit, Dalloz, Paris, 2001.
Jean Vincent, Serge Guinchard, Gabriel Montagnier, André Varinard,
Institutions judiciaires, Dalloz, Paris, 2004.
Roger Perrot, Institutions judiciaires, Montchrestien, Paris, 2002.
Jean-Luc Aubert, Introduction au droit, Armand Colin, Paris, 2000.

Studii, articole:
Petre Ninosu, Autoritatea judecătorească în statul de drept, Dreptul, nr.1, 1994.

Legislaţie necesară:
- Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor;
- Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară;
- Regulamentul din 21.09.2004 privind organizarea şi funcţionarea
administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, modificată prin Hotărârea
ÎCCJ nr. 1/2005.
 CAPITOLUL III: DREPTUL ŞI STATUL

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• înţelegerea relaţiei dintre drept şi stat
• definirea statului, înţelegerea conţinutului şi scopului statului
• definirea puterii de stat, desprinderea trăsăturilor acesteia
• înţelegerea Teoriei separaţiei puterilor
• definirea instituţiilor statului
• definirea formei statului şi descrierea elementelor sale componente

APLICAŢII:
1. Care sunt elementele statului? Este teritoriul un criteriu fundamental al
statului?
2. Definiţi statul şi puterea de stat.
3. Care sunt trăsăturile puterii de stat?
4. Explicaţi Teoria separaţiei puterilor.
5. Explicaţi în ce constă forma statului.
5. Daţi exemple de forme de guvernământ.
6. Comparaţi statele federale cu cele simple.

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Forma statului
Precizare prealabilă: a nu se confunda cu un alt subiect de examen, „Forma
dreptului” (cap.3, „conceptul dreptului”).
Structură (ideile esenţiale):
1. Definiţie: modul de organizare a conţinutului puterii
2. Elemente componente:
 a) forma de guvernământ: definiţie, clasificare, exemple, scurt istoric
b) structura de stat: definiţie, clasificare, exemple
c) regimul politic: definiţie, clasificare, exemple

BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Jean-Louis Bergel, Théorie générale du droit, Paris, 1999.
B. Starck, H. Roland, L. Boyer, Introduction au droit, Litec, paris, 1999.
Hans Kelsen, Théorie pure du droit, Bruylant – L.G.D.J., Viena, 1999.
Studii, articole:
Nicolae Popa, Din nou despre relaţia drept-stat, AUB, Drept, 1995.
Nicolae Popa, Cristian Ionescu, Libertate şi autoritate, Revista de Drept Public,
nr. 2, 2001.
Ion Deleanu, Marian Enache, Premisele şi mecanismele statului de drept,
Dreptul, nr. 12, 1993.
Ion Deleanu, Marian Enache, Statul de drept, Dreptul, nr. 7, 1993.
Marian Enache, Conceptele de putere politică şi putere de stat, Dreptul, nr. 3,
1998.
 CAPITOLUL IV: DREPTUL ÎN SISTEMUL NORMATIV SOCIAL

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• definirea normei sociale
• corelarea normei juridice cu alte categorii de norme sociale. Privire
specială asupra normelor etice, normele obiceiului şi normele tehnice.

APLICAŢII:
1. Care este relaţia dintre norma socială şi norma juridică?
2. Care este rolul normei juridice în ansamblul sistemului normativ social?
3. Analizaţi corelaţia dintre normele juridice, normele etice, normele obiceiului
şi normele tehnice.

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Corelaţia normelor juridice cu normele etice

Structură (ideile esenţiale):
1 - morala precede dreptului: originea etică a dreptului; definiţia dreptului în
Roma antică
2 - două tendinţe în doctrina juridică: unitatea indisolubilă dintre drept şi morală
(concepţiile moraliste despre drept) şi separarea dreptului de morală
(pozitivismul juridic: statul este fundamentul dreptului, nu morala)
3 - explicarea pe larg a celor două concepţii
4 - concluzii: normele juridice nu se confundă cu normele morale (au obiect
diferit de reglementare, apără valorile fundamentale ale societăţii, au forme şi
mijloace speciale pentru aplicarea lor, neîntâlnite la alte norme sociale, dispun
de mijloace de publicizare, de sistematizare etc.)

BIBLIOGRAFIE:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
M. Djuvara, Teoria generală a dreptului (Enciclopedie juridică), All, Bucureşti,
1995.
Eugeniu Speranţia, Introducere în filosofia dreptului, Cluj-Napoca, 1940.
N. Popa, I. Dogaru, Gh. Dănişor, D. C. Dănişor, Filosofia dreptului. Marile
curente, All Beck, Bucureşti, 2002.
Jean-Louis Bergel, Théorie générale du droit, Paris, 1999.
 CAPITOLUL V :NORMA JURIDICĂ

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• înţelegerea problematicii normei juridice
• definirea conceptului de normă juridică
• desprinderea trăsăturilor normei juridice
• identificarea structurii normei juridice, atât a celei logico-juridice, cât
şi a celei tehnico-legislative
• realizarea clasificării normei juridice după anumite criterii
• cunoaşterea principiilor aplicării în timp a normei juridice, precum şi a
excepţiilor
• cunoaşterea regulilor privind intrarea în vigoare, precum şi a cazurilor
de ieşire din vigoare a normei juridice
• însuşirea regulilor privind aplicarea normei juridice în spaţiu şi asupra
persoanelor

APLICAŢII:
1- Cum se defineşte norma juridică şi care sunt trăsăturile sale?
2- Ce rol joacă norma juridică în societate?
3- Caracterizaţi structura logică a normei juridice.
4- Caracterizaţi structura tehnico-legislativă a normei juridice.
5- Cum se clasifică normele juridice?
6- Care sunt principiile aplicării în timp a normei juridice? Dar excepţiile?
7- Prezentaţi regulile de intrare în vigoare a normei juridice, precum şi cele
de ieşire din vigoare.
8- Arătaţi principiile aplicării normei juridice în spaţiu şi asupra persoanelor.
Există excepţii?
 MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Acţiunea în timp a normei juridice

Structură (ideile esenţiale):
- există 3 momente ale acţiunii în timp:
I. Intrarea în vigoare a normei juridice:
- principiul nemo censetur ignorare legem: conţinut, aplicarea principiului în
dreptul românesc şi în dreptul comunitar
- excepţiile de la principiu (două): izolarea unei părţi a teritoriului; eroarea de
drept
II. Acţiunea propriu-zisă a normei juridice
- explicarea caracterului activ al normei juridice: norma nici nu retroactivează,
nici nu ultraactivează
1. Principiul neretroactivităţii legii
- sediul materiei; conţinut; aplicarea principiului în dreptul privat şi în dreptul
public; noţiunea de situaţie juridică
- excepţiile de la principiu: a) normele juridice interpretative; b) normele penale
dezincriminatorii şi normele penale şi contravenţionale mai favorabile
infractorului, respectiv contravenientului; c) retroactivitatea expresă.
2. Principiul neultraactivităţii legii
- conţinut
- excepţii: normele juridice cu caracter temporar sau excepţional (jurisprudenţa
constituţională în materie)
III. Ieşirea din vigoare a normei juridice
- analiza celor 3 cazuri de ieşire din vigoare şi a efectelor lor: a) ajungerea la
termen (exemple); b) desuetudinea (exemple); c) abrogarea: - expresă (directă
sau indirectă); exemple
- tacită (implicită);
exemple.
IV. Aspecte de drept internaţional public
- abrogarea tratatelor
- suspendarea tratatelor. Discuţie privind suspendarea aplicării unei norme
juridice şi în dreptul intern

BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Ion Dogaru (coordonator), Nicolae Popa ş.a., Drept civil. Ideea curgerii
timpului şi consecinţele ei juridice, All Beck, Bucureşti, 2002.
M. Djuvara, Teoria generală a dreptului (Enciclopedie juridică), All, Bucureşti,
1995.
Gérard Timsit, Archipel de la norme, PUF, Paris, 1997.
Hans Kelsen, Théorie pure du droit, Bruylant – LGDJ, Viena, 1999/
Christophe Grzegorczyk, La Théorie générale des valeurs et le droit, LGDJ,
Paris, 1982.
Rémy Cabrillac, Introduction générale au droit, Dalloz, Paris, 1997.
Xavier Labbée, Introduction générale au droit. Pour une approche éthique,
Presses Universitaires du Septentrion, 2002.
Henri et Léon Mazeaud, Jean Mazeaud, François Chabas, Introduction à l’étude
du droit, 12e éd. par François Chabas, Montchrestien, Paris, 2000.

Studii, articole:
Ioan Vida, Acţiunea normei juridice în timp, Dreptul, nr. 12, 2004.
Ion Deleanu, Construcţia judiciară a normei judiciare, Dreptul, nr. 8, 2004.
Emanoil Corneliu Mogîrzan, O temă de reflecţie la viitoarea modificare a
Constituţiei: formularea principiului neretroactivităţii legii, Dreptul, nr. 12,
2002.
Constantin Sima, Abrogarea unui text incriminator în condiţiile concursului de
texte, Dreptul, nr. 7, 2004.
Charles Perelman, À propos de la règle de droit. Réflexions de méthode, in vol.
La règle de droit, Travaux du Centre National de Recherches de logique, études
publiés par Ch. Perelman, Bruylant, Bruxelles, 1971.
 Cap.VI: Tehnica elaborării actelor normative

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• înţelegerea distincţiei dintre tehnica juridică şi tehnica legislativă
• cunoaşterea şi analiza principiilor de legiferare
• cunoaşterea părţilor constitutive ale actului normativ
• cunoaşterea elementelor de structură ale actului normativ
• realizarea sistematizării actelor normative, folosind cele două forme
de sistematizare: încorporarea şi codificarea.

APLICAŢII:
1. Ce înţelegeţi prin tehnică juridică?
2. Ce înţelegeţi prin dat şi construit? Explicaţi Teoria lui François Gény.
3. Ce înţelegeţi prin tehnică legislativă?
4. Analizaţi principiile de legiferare.
5. Ce sunt ficţiunile juridice? Dar prezumţiile?
6. Care sunt părţile constitutive ale actului normativ?
7. Care sunt elementele de structură ale actului normativ?
8. Sistematizarea actelor normative.
9. Ce înseamnă încorporarea actelor normative?
10. Ce înseamnă codificarea actelor normative?

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Sistematizarea actelor normative

Structură (ideile esenţiale):
 1 - necesitatea sistematizării actelor normative: corelarea şi simplificarea
reglementărilor
2 - explicarea pe larg a celor două forme ale sistematizării: încorporarea (A)
şi codificarea (B)
A. Încorporarea
- definiţie
- forme: oficială şi neoficială (explicaţie; exemple)
B. Codificarea
- definiţie
- explicarea mecanismului de codificare: crearea codului, elemente de
conţinut, condiţiile calitative ale unui cod
- scurt istoric al codificării: în dreptul roman, dreptul francez, dreptul
german, dreptul românesc

BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Victor Dan Zlătescu, Introducere în legistica formală, ed. Oscar Print,
Bucureşti, 1996.
Jean-Louis Bergel, Théorie générale du droit, Paris, 1999.
Jean-Luc Aubert, Introduction au droit, Armand Colin, Paris, 2000.

Studii, articole:
Nicolae Popa, Aspecte teoretice privind tehnica elaborării actelor normative,
AUB, Drept, 1993.

Legislaţie necesară:
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică de elaborare a actelor normative,
republicată
 CAPITOLUL VIII: PROBA DREPTULUI

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• definirea noţiunii de probă
• realizarea clasificării probelor
• înţelegerea importanţei probelor
• cunoaşterea sistemelor probatorii
• înţelegerea obiectului probei
• înţelegerea sarcinii probei, cunoaşterea principiilor şi a excepţiilor
• analiza mijloacelor de probă, atât a celor clasice (din perspectiva dreptului
privat şi a dreptului penal), cât şi a celor moderne (cele electronice)

APLICAŢII:
1. Care sunt accepţiunile termenului „probă”?
2. Care este definiţia noţiunii de probă?
3. Care este importanţa probelor?
4. Cum se pot clasifica probele?
5. Ce sisteme probatorii cunoaşteţi? Care sunt caracteristicile acestora?
6. Definiţi obiectul probei
7. Care sunt faptele care formează obiectul probei?
8. Care sunt faptele care nu trebuie dovedite?
9. Definiţi sarcina probei
10. Care sunt principiile şi excepţiile în materia sarcinii probei?
11. Ce înseamnă răsturnarea sarcinii probei?
12. Ce înţelegeţi prin riscul probei?
13. Ce înţelegeţi prin noţiunea de mijloace de probă?
14. Cum se clasifică mijloacele de probă?
15. Ce înţelegeţi prin probe a priori şi probe a posteriori?
16. Analizaţi proba literală.
17. Analizaţi înscrisul sub formă electronică.
18. Analizaţi probele a posteriori.
19. Analizaţi interceptările şi înregistrările audio sau video, ca mijloace de probă
20. Cum se face proba în dreptul internaţional?

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Sisteme probatorii
Structură (ideile esenţiale):
I. Sistemul acuzatorial (sistemul probei morale)
- explicarea sistemului
- rolul judecătorului în proces (evoluţia de la rolul pasiv la cel activ)
II. Sistemul inchizitorial (sistemul probei legale)
- explicarea sistemului
- aplicarea sistemului în mod distinct, în cazul: a) dreptului civil (de făcut o
nouă distincţie în cazul probei faptului juridic şi în cazul probei actului juridic
civil)
b) dreptului penal: exemplul
dreptului francez; analiză specială a dreptului românesc (sistem probatoriu
hibrid)

BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Raluca Miga Beşteliu, Drept internaţional, Ed. All, Bucureşti, 1997.
Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, vol.I, Paideia,
Bucureşti, 1993.
Emil Mihuleac, Sistemul probator în procesul civil, Ed. Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 1970.
Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, ed.
Naţional, Bucureşti, 1997.
Gabriel Boroi, Drept civil. Partea generală, ed.a II-a revizuită şi adăugită, All
Beck, Bucureşti.
Florea Măgureanu, Înscrisurile, mijloace de probă în procesul civil, Lumina
Lex, Bucureşti.
Daniel Mainguy, Introduction générale au droit, Litec, Paris, 2002.
I. Deleanu, S. Deleanu, Mică enciclopedie a dreptului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
2000.
Aurelian Ionaşcu, Probele în procesul civil, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
Ion Neagu, Drept procesual penal. Partea generală. Tratat, Global Lex,
Bucureşti, 2004.
François Terré, Introduction générale au droit, 6e éd., Dalloz, Paris, 2003.
Jean-Luc Aubert, Introduction au droit et au droit civil, Armand Colin, Paris,
2000.
Muriel Parquet, Introduction générale au droit, Bréal, Paris, 1996.
Rémy Cabrillac, Introduction générale au droit, 2e éd., Dalloz, Paris, 1997.
Petre Buneci, Drept procesual penal, ed. Pinguin Book, Bucureşti, 2004.
Tudor R. Popescu, Drept civil. I. Introducere generală, ed. Oscar Print,
Bucureşti, 1994.

Studii, articole:
Adrian-Ştefan Tulbure, Maria-Angela Tatu, Despre convingerea organelor
judiciare în teoria probelor, Dreptul, nr. 7/2002.
Ioan Doltu, Examen critic referitor la modul de interpretare şi aplicare a
prevederilor legale în privinţa probatoriului în procesul penal, Dreptul, nr.
11/2003.
Raluca Bercea, Documentul care reproduce datele unui contract înscris pe un
suport informatic reglementat prin proiectul Codului civil român constituie un
nou mijloc de probă?, Dreptul nr. 5/2005.
Dan Lupaşcu, Unele observaţii privind interceptările şi înregistrările audio sau
video, Dreptul, nr.2, 2005.
Alexandru Ţuculeanu, Câteva consideraţii asupra interceptărilor şi
înregistrărilor audio sau video, Dreptul, nr.5, 2004.
Gheorghe Cocuţa, Magda Cocuţa, Înregistrarea audio efectuată de denunţător
în condiţii de clandestinitate nu este mijloc de probă. Competenţa procurorului
de a certifica o asemenea înregistrare. Art.916 alin.2 din Codul de procedură
penală, Dreptul, nr.7, 2004.
Dorin Ciuncan, Autorizarea judiciară a înregistrărilor audio şi video, Pro Lege,
nr.2, 1998.

Legislaţie necesară:
- Codul de procedură civilă, art. 167-241, art. 2411-24122.
- Codul de procedură penală, art. 62-167.
 Modulul III: MANIFESTAREA FENOMENULUI JURIDIC ÎN
SOCIETATE

CAPITOLUL I: REALIZAREA DREPTULUI

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• definirea conceptului realizării dreptului
• cunoaşterea formelor de realizare a dreptului
• analiza primei forme: activitatea de executare şi respectare a legilor, cu
relevarea trăsăturilor acesteia
• analiza formei a doua: aplicarea dreptului (definirea noţiunii de aplicare a
dreptului, definirea noţiunii de act de aplicare a dreptului, înţelegerea
trăsăturilor actului de aplicare, fazele procesului de aplicare a dreptului)

APLICAŢII:
1. Ce înţelegeţi prin realizarea dreptului?
2. Care sunt formele realizării dreptului?
3. Cum se realizează dreptul prin activitatea de executare şi respectare a legilor?
4. Care sunt trăsăturile activităţii de executare şi respectare a legilor?
5. Definiţi noţiunea de aplicare a dreptului.
6. Ce se înţelege prin noţiunea de act de aplicare a dreptului?
7. Care sunt trăsăturile actului de aplicare a dreptului?
8. Care sunt fazele procesului de aplicare a dreptului?

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Noţiunea şi trăsăturile actului de aplicare a dreptului

Structură (ideile esenţiale):
I. Noţiunea actului de aplicare
- aplicarea dreptului reprezintă activitatea exercitată de organe ale statului şi, în
limite determinate de organizaţii nestatale, în forme special prevăzute de actele
normative.
- actul de aplicare are ca fundament actul normativ şi nu voinţa subiectivă a
autorităţii statale emitente
- are aceeaşi esenţă ca actul normativ: concretizează competenţa autorităţilor
statale, competenţă determinată de lege
II. Trăsăturile actului de aplicare se desprind mai clar prin comparaţia cu actul
normativ (se analizează trăsăturile de conţinut şi formă)

Actul normativ Actul de aplicare

1. titularul emiterii: numai anumite 1. titularul emiterii: orice organ statal,
organe ale statului (organele cu inclusiv organe care emit acte
competenţe legislative) normative (a majori ad minus), dar şi
organizaţii nestatale
2. caracter general, impersonal, tipic, 2. caracter individual, concret-
injonctiv, irefragabil determinat
3. elaborarea: trebuie să respecte 3. elaborarea: diferă de la o ramură la
regulile de tehnică legislativă alta şi chiar de la o instituţie la alta
4. conţinut, scop: subordonate creării 4. conţinut, scop: subordonate creării
de efecte erga omnes de efecte individuale
5. epuizarea efectelor juridice: efectele 5. epuizarea efectelor juridice: în
se produc continuu, până în momentul momentul adoptării de către organul
ieşirii sale din vigoare abilitat
6. fundament: voinţa unilaterală a unui 6. fundament: voinţa unilaterală a unui
organ al statului organ al statului
7. caracter obligatoriu: de la intrarea în 7. caracter obligatoriu: de la momentul
vigoare până la ieşirea din vigoare comunicării părţilor interesate
8. controlul actului: control de 8. controlul actului: control de
legalitate; forme: control parlamentar legalitate; forme: control ierarhic sau
sau control judecătoresc control judecătoresc
 BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Giorgio del Vecchio, Lecţii de filosofie juridică, ed. Europa Nova, Bucureşti,
1995.
Eugeniu Speranţia, Introducere în filosofia dreptului, Cluj-Napoca, 1940.
Rémy Cabrillac, Introduction générale au droit, 2e éd., Dalloz, Paris, 1997.

Studii, articole:
Emil Molcuţ, Cu privire la rolul instanţelor judecătoreşti în elaborarea şi
aplicarea dreptului, Revista de Drept Public, nr. 4, 2004.
Constantin Furtună, Simona Cristea, Rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în
aplicarea unitară a legii. Privire specială asupra art.2441 şi art.319 alin.2 C.
proc. civ., Buletinul Casaţiei, nr. 1, 2005.
 CAPITOLUL II: INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• definirea noţiunii de interpretare a normelor juridice
• înţelegerea raţiunii interpretării normelor juridice
• cunoaşterea categoriilor de interpretare a normei juridice
• analiza metodelor de interpretare a normei juridice: metoda
gramaticală, metoda sistematică, metoda istorică, metoda logică, analogia
• analiza limitelor interpretării normelor juridice

APLICAŢII:
1. Ce înţelegeţi prin noţiunea de interpretare a normelor juridice?
2. Care este raţiunea interpretării normelor juridice?
3. Ce înţelegeţi prin interpretare oficială? Dar prin interpretarea neoficială?
4. Ce este interpretarea de caz?
5. Ce este interpretarea autentică?
6. Analizaţi metoda gramaticală de interpretare a normelor juridice.
7. Analizaţi metoda sistematică de interpretare a normelor juridice.
8. Analizaţi metoda istorică de interpretare a normelor juridice.
9. Analizaţi metoda logică de interpretare a normelor juridice.
10. Analizaţi analogia în drept.
11. Ce înseamnă interpretare literală?
12. Ce înseamnă interpretare extensivă?
13. Ce înseamnă interpretare restrictivă?

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Analogia în drept
Structură (ideile esenţiale):
I. Noţiune
1. analogia reprezintă soluţionarea unei cauze fie prin aplicarea unei norme
juridice asemănătoare cu obiectul litigiului, fie prin aplicarea principiilor
dreptului
2. domeniu de aplicare: - dreptul privat;
- dreptul procesual penal;
- nu şi în dreptul penal, unde funcţionează principiul
legalităţii incriminării şi al legalităţii pedepsei;
- excepţie (nu pot fi aplicate prin analogie): normele care
restrâng exerciţiul unor drepturi; normele cu caracter
excepţional.
3. scurt istoric: analogia în dreptul roman, în dreptul contemporan (cazul
dreptului românesc – art. 3 C.civ.
4. justificarea analogiei: lacunele legii
II: Formele analogiei:
1. analogia legis (explicaţie)
2. analogia juris (explicaţie)

BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Mircea Djuvara, Teoria generală a dreptului, All, Bucureşti, 1995.
Eugeniu Speranţia, Introducere în filosofia dreptului, Cluj-Napoca, 1940.
Mihai Eremia, Interpretarea juridică, All, Bucureşti, 1997.

Studii, articole:
Ioan Vida, Metode de interpretare în contenciosul constituţional, Dreptul, nr.
11, 2002.
 CAPITOLUL III: RAPORTUL JURIDIC

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• cunoaşterea premiselor raportului juridic
• definirea noţiunii de raport juridic
• înţelegerea şi explicarea trăsăturilor raportului juridic
• definirea noţiunii subiect de drept
• definirea noţiunii de capacitate juridică
• realizarea clasificării subiectelor de drept
• înţelegerea conţinutului raportului juridic
• înţelegerea obiectului raportului juridic
• înţelegerea şi definirea noţiunilor de drept subiectiv şi de obligaţie
juridică
• definirea faptului juridic
• realizarea clasificării faptului juridic

APLICAŢII:
1. Care sunt premisele raportului juridic?
2. Definiţi noţiunea de raport juridic.
3. Explicaţi trăsăturile raportului juridic.
4. Definiţi noţiunea de subiect de drept
5. Ce relaţie există între subiectele individuale şi cele colective de drept?
6. Cum se defineşte capacitatea juridică?
7. Există mai multe tipuri de capacitate juridică? Argumentaţi.
8. Ce cuprinde conţinutul raportului juridic?
9. În ce constă obiectul raportului juridic?
10. Analizaţi persoana, ca subiect de drept.
11. Analizaţi statul, ca subiect de drept.
12. Analizaţi categoria subiectelor colective.
13. Definiţi dreptul subiectiv.
14. Realizaţi clasificarea drepturilor subiective
15. Definiţi obligaţia juridică
16. Realizaţi clasificarea obligaţiilor juridice
17. Definiţi faptul juridic
18. Cum se clasifică faptul juridic?

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Faptul juridic
Structură (ideile esenţiale):
I. Noţiune
- premisă esenţială, concretă a raportului juridic
- definiţie: împrejurare care produce efecte juridice, în sensul de a crea, modifica
sau stinge raporturi juridice
- de regulă, aceste împrejurări sunt descrise în ipoteza normei juridice
- justificarea faptului juridic: - caracterul necesar pentru naşterea raportului
juridic
- cazul pluralităţii de fapte juridice pentru
crearea raportului juridic
- cazul succesiunii de fapte juridice: raportul
juridic se naşte în prezenţa unui singur fapt juridic şi se îndeplineşte în condiţiile
apariţiei a noi fapte juridice (raportul juridic penal, al cărui conţinut se epuizează
după adăugarea la primul fapt juridic declanşator – comiterea infracţiunii – a noi
fapte juridice: începerea urmăririi penale, trimiterea în judecată, condamnarea
etc.).
- teorii care neagă necesitatea faptului juridic: crearea raportului juridic direct
din norma juridică. Critica acestor teorii
II. Clasificarea faptelor juridice
1. Evenimente
- definiţie
- exemple
- producerea de efecte juridice: - precizare prealabilă: nu orice eveniment
produce automat efecte juridice, devenind astfel fapt juridic, ci numai dacă legea
prevede acest lucru;
- analiză: efectele juridice sunt determinate
de un interes al statului; acest interes este reglementat de lege
2. Acţiuni
- definiţie
- clasificare: - acţiuni licite (actele juridice; definiţie, exemple) şi acţiuni ilicite
(definiţie, exemple)
3. Stările
- clasificare: stări voliţionale şi nevoliţionale

BIBLIOGRAFIE:
Cursuri, monografii:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
Mircea Djuvara, Teoria generală a dreptului, All, Bucureşti, 1995.
I. Ceterchi, I. Craiovan, Introducere în Teoria generală a dreptului, All,
Bucureşti, 1992.
Sophie Druffin-Bricca, Laurence-Caroline Henry, Introduction générale au
droit, Gualino éditeur, Paris, 2003.
Daniel Mainguy, Introduction générale au droit, 3e éd., Litec, Paris, 2002.
François Terré, Introduction générale au droit, 6e éd., Dalloz, Paris, 2003.
Xavier Labbée, Introduction générale au droit. Pour une approche éthique,
Presses Universitaires du Septentrion, 2002.
 CAPITOLUL IV: RĂSPUNDEREA JURIDICĂ

ELEMENTE DE SINTEZĂ:
• definirea noţiunii de răspundere juridică
• stabilirea scopului răspunderii juridice
• cunoaşterea istoricului instituţiei răspunderii juridice
• stabilirea distincţiei dintre răspundere şi sancţiune
• cunoaşterea formelor răspunderii juridice
• stabilirea principiilor comune formelor de răspundere juridică
• cunoaşterea condiţiilor răspunderii juridice

APLICAŢII:
1. Definiţi noţiunea de răspundere juridică
2. Există o corelaţie între noţiunea de răspundere şi cea de responsabilitate?
3. Care sunt deosebirile între noţiunea de răspundere şi cea de sancţiune?
4. Analizaţi formele răspunderii juridice.
5. Care este scopul răspunderii juridice?
6. Care sunt principiile comune tuturor formelor de răspundere juridică?
7. Analizaţi condiţiile răspunderii juridice.

MODEL DE TRATARE A UNUI SUBIECT DE EXAMEN:

Noţiunea răspunderii juridice

Structură (ideile esenţiale):
1. Corelaţia răspundere - responsabilitate
2. Corelaţia răspundere – normă juridică: răspunderea, una din modalităţile de
realizare a normei
3. Fundamentul răspunderii: legea (răspunderea este întotdeauna legală)
4. Titularul angajării răspunderii juridice şi al aplicării sancţiunii: organul statal
5. Definiţia răspunderii juridice: - sensul de obligaţie de a suporta consecinţele
nerespectării normei juridice. Critica definiţiei: identifică răspunderea cu
sancţiunea, or, ambele sunt noţiuni distincte, care nu se confundă (explicaţie)
- sensul de raport juridic de constrângere
(explicaţie)

- sensul de ansamblu de drepturi şi obligaţii

corelative (explicaţie)

BIBLIOGRAFIE:
Nicolae Popa, Mihail-Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generală a
dreptului, All Beck, Bucureşti, 2005.
M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, ed. Academiei, Bucureşti, 1972.
M. Costin, Răspunderea juridică în dreptul R.S.R., ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1974.
Daniel Mainguy, Introduction générale au droit, 3e éd., Litec, Paris, 2002.
François Terré, Introduction générale au droit, 6e éd., Dalloz, Paris, 2003.
Jean-Luc Aubert, Introduction au droit, Armand Colin, Paris, 2000.
 ANEXĂ

SUBIECTE POSIBILE DE EXAMEN

- MODEL -

BILETUL NR. 1:
1. Conţinutul raportului juridic
2. Noţiunea şi raţiunea (necesitatea) interpretării normelor juridice
3. Contractul normativ – izvor de drept

BILETUL NR. 2:
1. Noţiunea şi trăsăturile normei juridice
2. Definiţia şi premisele raportului juridic
3. Metoda logică de investigaţie ştiinţifică juridică

BILETUL NR. 3:
1. Tehnica juridică şi tehnica legislativă
2. Metodele interpretării normelor juridice
3. Diviziunea dreptului în drept public şi drept privat

BILETUL NR. 4:
1. Noţiunea de izvor de drept
2. Locul şi rolul Teoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţelor juridice
3. Clasificarea normelor juridice

BILETUL NR. 5:
1. Tipologia dreptului comunitar
2. Rezultatele (limitele) interpretării normelor juridice
3. Persoana, subiect de drept
BILETUL NR. 6:
1. Cadrul natural, factor de configurare a dreptului
2. Metoda sociologică de investigaţie ştiinţifică juridică
3. Acţiunea normei juridice în spaţiu şi asupra persoanei

BILETUL NR. 7:
1. Esenţa, conţinutul şi forma dreptului
2. Capacitatea juridică, premisă a calităţii de subiect de drept
3. Felurile (genurile) interpretării normelor juridice

BILETUL NR. 8:
1. Obiceiul juridic (cutuma)
2. Analogia, rolul său în procesul de aplicare a dreptului
3. Formele răspunderii juridice

BILETUL NR. 9:
1. Noţiunea sistemului de drept. Criteriile de construire a sistemului de drept
2. Metodologia juridică
3. Forma statului

BILETUL NR. 10:

1. Principiul accesibilităţii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă
2. Condiţiile răspunderii juridice
3. Corelaţia normelor juridice cu normele etice

BILETUL NR. 11:

1. Subiectele colective ale raportului juridic
2. Tehnica sistematizării actelor juridice
 3. Actul normativ, izvor de drept

BILETUL NR. 12:

1. Dimensiunea istorică a dreptului
2. Statul şi societatea civilă
3. Precedentul judiciar, izvor de drept

BILETUL NR. 13:

1. Structura logică a normei juridice
2. Doctrina – izvor de drept
3. Comparaţie între sistemul dreptului romano-germanic şi sistemul
dreptului anglo-saxon

BILETUL NR. 14:

1. Trăsăturile raportului juridic
2. Accepţiunile noţiunii de drept
3. Părţile constitutive şi elementele de structură ale actului normativ

BILETUL NR. 15:

1. Aplicarea dreptului. Actul de aplicare şi trăsăturile sale
2. Acţiunea în timp a normei juridice
3. Faptul juridic – premisă specială a raportului juridic