Mǎceşanu Lavinia

SALUTUL – MOD DE COMUNICARE CU

OAMENII

În viaţa tribalǎ, oamenii strigau sau fǎceau semne pentru a-i feri
pe ceilalţi de un pericol sau pentru a-şi anunţa semenii cǎ au gǎsit
hranǎ. Ca multe lucruri, care la origine au fost vitale, dupǎ un anumit
timp aceasta caracteristicǎ –salutul a devenit un simbol. Chiar şi astǎzi
se impune un anumit ceremonial care ridica multe probleme, a şti sǎ
saluţi reprezintǎ respectarea unei uzanţe.

Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care întâmpini pe

cineva. Deşi formulele de salut sunt vechi de când lumea, salutul în sine
are mimica, poziţia corpului, ţinuta, o infinitate de nuanţe care-i
modificǎ sau îi completeazǎ sensul.

Un simplu salut poate demonstra cuiva, de pildǎ, în ce mǎsurǎ îl

stimezi, cu condiţia sǎ mai adaugi încǎ un mic gest. Orice salut este o
formǎ este o formǎ de politeţe, dar nu implicǎ acelaşi grad de
cordialitate.

Ştim cât este de greu sǎ-i faci pe copii sǎ salute pe cineva. Cei mici
îşi îmbrǎţişeazǎ mama de câte ori o vǎd, pentru a-şi dovedi dragostea.
Dar dacǎ, apare pe neaşteptate unchiul Vasile, cu barba lui negrǎ şi
stufoasǎ, copilul va refuza categoric sǎ scoatǎ vreo vorbǎ.

Cel mult, la insistenţele parinţilor, cel mic va schiţa în vârful

buzelor un salut de bun venit. Situaţia va fi penibilǎ pentru toatǎ lumea
şi care va reproşa întregii familii proasta creştere a micuţului. Aceasta
întâmplare va fi în curând obiectul de discuţie al tuturor rudelor. Cu
puţinǎ rǎbdare şi tact putem evita aceastǎ tragi-comedie. Vom trece
peste incident, deoarece ca acel copilaş este prea mic şi vom face un
efort de imaginaţie pentru a intra în universul lui plin de cu totul de alte
probleme. Dragostea îl împinge pe micuţ s-o salute pe mama lui de o
sutǎ de ori pe zi. Putem sǎ-i cerem aceeaşi atitudine faţǎ de unchiul care
îl înhibǎ cu teribila lui barbǎ? Va face el din teamǎ un gest de dragoste?
 În mod cert, nu. Dar pentru adult, salutul nu presupune o
manifestare de dragoste, ci un gest de politeţe, o conveţie. Pentru copil,
acum când este foarte mic, singurul criteriu este acela al simpatiei sau
antipatiei. Mai târziu, sub influenţa educaţiei el se va covinge sigur de
cât e de necesar salutul în relaţiile cu oamenii.

Niciun om nu este atât de neînsemnat încât sǎ nu merite un salut

din partea noastrǎ. Cei care aşteaptǎ cu privirea fixǎ, cu buzele strânse
şi cu o grimasǎ pe faţǎ sǎ fie salutaţi ca eventual sǎ raspundǎ sunt şi
prost crescuţi şi de rea credinţǎ. Ludovic al XIV_lea o saluta şi pe
ultima bucǎtǎreasǎ cu aceeaşi curtoazie pe care o manifesta şi faţǎ si de
strǎlucitoarea Devaliere. Numai snobii pot crede cǎ demnitatea lor e
micşoratǎ de un salut politicos.

La noi în tarǎ existǎ o gamǎ foarte largǎ a formulelor de salut

“Bună ziua!”, “Bine v-am gasit!”, “Bună- dimineaţa!”. Majoritatea
realizatorilor Tv prezintǎ subiectele emisiunii si folosesc de cele mai
multe ori un salut formal, farǎ prea mare încǎrcǎturǎ emoţionalǎ.

Se intâmplǎ ca nu toţi prezentatorii sǎ foloseasca formule de salut

standard lipsite de multe elemente nonverbale şi paraverbale.

Acest lucru nu este valabil şi în cazul emisiunii ”Cronica

cârcotaşilor”, care este o emisiune plinǎ de haz. Huidu şi Gǎinuşǎ sunt
doi prezentatori extraordinari ce recurg la formule familiare, afective,
adeseori glumeţe sau ironice. În fiecare emisiune cârcotesc din plin,
oferindu-le celor de acasǎ, dar şi fanilor prezenţi în platoul emisiunii
ediţii pline de haz. Cei doi sunt spontani, au simţul umorului şi încep
emisiunea de fiecare datǎ în mod original. Ca de exemplu “Doamnelor
şi domnilor, bunǎ seara şi bine aţi revenit la la Cronica Cârcotaşilor,
suntem împreunǎ cu trupa Jukebox, cu domnul Michelle Gǎinuşǎ… ”.
Se poate observa tonalitatea în care este lansatǎ aceastǎ afirmaţie şi
atitudinea ironicǎ a lui Huidu şi ritmul alert în care vorbeşte, o
trǎsǎturǎ specificǎ oltenilor.

Ce este foarte interesant la aceasta emisiune este cǎ la final sunt

invitate diverse trupe cunoscute de public sau sunt lansaţi tineri
talentaţi, iar prezentatorii nu mai intervin pentru a-şi lua rǎmas bun de
la public.Este introdus genericul emisiunii “Ne vedem sǎptǎmâna
viitoare la Cronica Cârcotaşilor”.
 Existǎ ediţii ale acestei emisiuni în care Şerban Huidu deschide
spectacolul ca la “circ”, pronunţând anumite cuvinte foarte intens
pentru a atrage atenţia publicului asupra unor informaţii în scop
umoristic:” Dooaamnelorrrrrrr şi domnilorr, Cronica vǎ prezentezǎ o
nouǎ ediţie de emisiune, care o avem… Le mulţumim celor de la Tv
Mania, care votat cea mai buna emisiune de satirǎ…”Se observǎ
greşelile intenţionat fǎcute de vorbitor pentru efectul stilistic şi pentru a
stârni interesul şi buna dipoziţie atât a telespectatorilor cât şi a
spectatorilor. Mimica este una ”protocolarǎ “ având ca impact
producrea unor situaţii amuzante.

Un lucru care mi-a atras atenţia este urmǎtorul –existenţa unor

emisiuni fǎrǎ formule tradiţionale de salut. Este creat un moment ex-
abrupto prin prezentarea unor glume ale celor doi moderatori cu o
uşoarǎ tentǎ ironicǎ, comicǎ.

Chiar şi introducerea invitaţilor în emisiune se face în mod comic,

fǎrǎ prea multe formule de protocol, astfel se creazǎ o atmosferǎ
familiarǎ, ca între prieteni.

Consider cǎ este o emisiune interesantǎ în care a saluta este

mereu o joacǎ cu noi cuvinte, ceva ambalat in conţinut original şi care
aduce bunǎ dispoziţie şi în acelaşi timp satirizeazǎ anumite aspecte ale
vremurilor pe care le trǎim.

Bibliografie:

• Pietreanu, Marica, “Salutul în limba română”,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984
• http://cronica.primatv.ro/tv/cronica-15-
decembrie.html?play=1
• www.newgirl.ro › Codul bunelor maniere