Pedagogia esentei: fundamental este idealul educativ, preformat si preexistent educatului, vizand un

comportament valabil in viitor, prin finalitatea procesului “de formare”, realizat de mana
educatorului.

Pedagogia existentei: pune accent pe potentialitatile celui educat definite ca aptitudini, predispozitii
ce-i confera acestuia o anume “originalitate specifica”. Solicita dezvoltarea “din interior” a viitorului
om, printr-o pedagogie a prezentului ce implica respectarea intereselor, aspiratiilor, inclinatiilor celui
educat.

In baza sa structurala, teoria personalitatii isi trage seva din pedagogia existentei prin individualismul
pe care-l afiseaza ca principiu dar, in forma sa de exprimare(prezentare) a adevarurilor fundamentale
ale stiintei, isi trage seva din pedagogia esentei ce-i impune acceptarea individului educativ definit
prin principiul social ca finalitate de baza.