You are on page 1of 16

Didactica lecturii

„Apariţia scrisului o implică şi pe cea a lecturii.”


J. P. Sartre

1. Lectura în procesul educational

Scoala are privilegiul de a determina în mare masura devenirea ulterioara a


individului, profesia pe care o va urma precum si în mare parte bagajul de cunostinte pe
care individul îl duce cu el mai departe. Astfel, cititorii de carti cresc pe bancile scolii, si
responsabilitatea cadrelor didactice e sa aprinda pasiunea pentru lectura în inima micilor
potentiali cititori. Profesorii au dificila responsabilitate de a concura mass-media si
jocurile de calculator facând din lectura nu doar o alternativa viabila ci una de preferat.
Nu este nici pe departe o sarcina usoara dar odata câstigat acest razboi ce se duce pentru
timpul elevilor, putem considera ca ne-am achitat de o buna parte din datoria morala fata
de elevi. Personalitatea multor elevi este deja conturata la sfârsitul scolii, iar tocmai
aceasta e menirea organizatiei scolare formarea personalitatii elevilor.

O educatie completa este cea ce se finalizeaza cu autoeducatia care sa dureze


toata viata. Astfel, lectura trebuie integrata cu mult mai multa responsabilitate în
activitatea didactica.

2. Clasificarea lecturilor

Adrian Marino, stabileste urmatoarele modalitati de lectura: lectura-informatie,


lectura - distractie, lectura-refugiu, lectura-placere, lectura - cultura, lectura – existenta.
Lor li se poate adauga cu eventuale suprapuneri, lectura de întretinere, de îmbunatatire a
modului de exercitare a profesiei, lectura ca recreere, divertisment, cale spre cunoasterea
culturala sau stiintifica, ca pasiune a vietii, lectura ca provocare a lecturii, a analizei si
creativitatii, lectura curiozitate etc.

Ca alte forme si împartiri se pot aminti si lectura-drog, lectura tranchilizant, cu


valori terapeutice. Exista asa cum s-a spus de catre specialisti, riscuri provocate de lectura
malefica, lectura evazionista, lectura haotica. Dusmani ai lecturii-lectura sunt si lectura-
drog, lectura - xenofilica, lectura oblica, lectura sporadica si nesistematica, lectura
aparenta, lectura în conditii fizice daunatoare, etc. Acestea, evident trebuie combatute,
evitate, lectura fiind oricând efort, meditatie, spor de cunoastere, paginile cartilor
exprimând coerenta unei gândiri si impunând recunoasterea si asimilarea ei.”1Lecturile
elevilor se pot grupa însa în trei mari categorii: lecturi obligatorii, lecturi
suplimentare(facultative) si lecturi extrascolare.

a. Lecturi obligatorii

Sunt stabilite prin programele scolare si sunt în mare parte cuprinse sau discutate
în manuale. Se urmareste stabilirea unui contact cu diverse cretii literare si deprinderea de
a analiza cuprinsul unor opere literare. La clasele de gimnaziu aceste opere sunt de
întindere mica, iar la liceu lectura obligatorie are un volum mai amplu. Cel mai

1 Dersidan, Ioan, Metodica predarii limbii si literaturii române, Ed. Casa cartii de stiinta,
Cluj-Napoca, 2003, p.172
1
important lucru e ca profesorul sa acorde o atentie deosebita lecturilor obligatorii
convingându-l pe elev ca studiul dupa notite, manual sau faimoasele referate de pe
internet nu este suficient. Pentru a preveni o munca formala profesorul nu trebuie sa
accepte a-si desfasura activitatea de predare a textelor mai lungi fara ca acestea sa fi fost
citite integral de elevi.

b. Lecturi facultative

Nu constituie o obligatie ci o recomandare ce are în vedere familiarizarea elevilor


cu cele mai reprezentative creatii literare. „Cunoasterea din lectura a altor opere decât
cele analizate în clasa asigura nu numai orientarea generala în literatura româna ci si o
mai buna întelegere a capitolelor de istorie a literaturii predate în orele de curs. Pentru
reusita lectiilor de literatura din clasa, trebuie desfasurata o intensa activitate în afara
clasei.”2

Pentru a crea un conditii optime lecturii, profesorul trebuie sa stârneasca interesul


elevilor, sa ofere lista din timp, sa acorde un spatiu în cadrul orelor pentru a evalua. Un
bun criteriu pentru stimularea interesului îl reprezinta provocarea de discutii
contradictori 22322c214w i pe marginea unei lecturi suplimentare.

c. Lecturi extrascolare

Daca lectura obligatorie si cea suplimentara sunt evaluate de profesor nu acelasi


lucru se poate spune despre lecturile extrascolare. Acestea ar trebui însa verificate
deoarece daca literatura poate fi o buna calauza, tot ea poate fi un rau sfatuitor. De felul
cum profesorul stie sa canalizeze lecturile elevilor depinde atitudinea si comportamentul
lor de mai târziu.

Ceea ce elevii aleg sa citeasca fara a li se fi cerut spune foarte multe despre
structura lor interioara, despre preocuparile, framântarile si de ce nu, gusturile lor.

Principalele orientări în didactica lecturii pot fi sintetizate în trei modele:


-modelul cultural, centrat pe profesor, în care predomină transmiterea de informaţii
despre text ca produs cultural,
-modelul lingvistic care solicită de regulă participarea activă a elevului, fiind asociat
frecvent cu tehnici de analiză lingvistică, având un caracter pronunţat analitic,
-modelul dezvoltării personale centrat pe elev, în care predomină valorizarea
reacţiilor personale în receptarea textului; accentul cade pe motivarea elevului pentru
lectură prin corelarea temelor şi aspectelor întâlnite în textele literare cu experienţa
personală a acestuia.
Fiecare dintre aceste modele are avantajele şi dezavantajele sale. Noile programe nu
exclud niciuna dintre cele trei tendinţe de studiu al literaturii, dar un accent prioritar îl au
ultimele două modele. Pentru ca lectura să devină mai motivantă pentru elevi, există
câteva principii considerate esenţiale:
 Lectura să fie centrată pe sensurile pe care un text le poate genera;
 Lectura să fie interactivă (receptorul intră în dialog cu textul, pune întrebări,
încearcă să formuleze răspunsuri personale);

2 Ion Popescu, Lectura elevilor, p.18

2
 Lectura să fie exersată (elevilor li se creează oportunităţi de a citi în scopuri
diverse texte variate; profesorul foloseşte în mod consecvent la orele de literatură
un algoritm de lucru cu textul);
 Lectura să aibă un scop pe care elevii să-l poată identifica (plăcere, cunoaştere,
descoperirea unor strategii de lectură etc.);
 Lectura să fie încurajată (prin atitudinea personală a profesorului care valorizează
lectura, dar şi prin feed-back).
Nu este suficient ca profesorul să fie de acord cu aceste principii, el trebuie să le
pună şi în practică, în timpul orelor de literatură pe care le regizează.
Ora de literatură trebuie să se bazeze, în primul rând, pe lucrul cu textul. Aceasta
înseamnă că în cadrul unei lecturi dirijate de către profesor, elevul deconstruieşte textul
pentru a-i reconstitui semnificaţiile.
Judit Langer identifică patru relaţii care se creează între cititor şi text:
a păşi din exterior spre interior - intrarea în lumea textului;
a fi în interior şi a explora lumea;
a păşi înapoi şi a regândi datele pe care le avem;
a ieşi din lumea textului şi a obiectiva experienţa.
Profesorul trebuie să ghideze lectura, această călătorie a elevilor în lumea textului,
astfel încât fiecare dintre ei să ajungă la o înţelegere personală a textului discutat, să nu
dea verdicte privind interpretările pe care elevii le dau unor texte, să încurajeze notarea
ideilor, împărtăşirea acestora şi confruntarea dintre ele.
Metodele de evaluare a dezvoltării competenţelor de lectură şi a atitudinilor
faţă de lectură sunt următoarele:
 Evaluarea trebuie să vizeze obiectivele programei;
 Evaluarea trebuie să fie realizată prin probe care să acopere atât abilităţile de
exprimare orală, cât şi pe cele de exprimare scrisă în receptarea textelor prin
metode diverse;
 Evaluarea trebuie sa vizeze, în primul rând, latura calitativă a procesului de
lectură (competenţele şi atitudinile elevului);
 Evaluarea trebuie să vizeze progresul fiecărui elev în raport cu un moment
anterior.
Motivarea elevilor pentru lectură depinde, în primul rând, de efortul pe care îl face fiecare
profesor în parte, clarificându-şi el însuşi anumite aspecte privind punerea în scenă a lecturii în
şcoală.Şcoala are menirea de a forma un lector competent, dar şi un cititor care să-şi
formeze gustul propriu pentru lectură, astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul
vieţii. Faptul că programele actuale sunt puse sub semnul comunicării are drept
consecinţă conceperea lecturii atât ca act de cunoaştere cât şi ca act de comunicare (textul
devine astfel dinamic, fiind un dialog al receptorului cu textul, participare activă la
procesul de reconstruire a sensurilor).
Pe de altă parte, activităţile de producere a mesajelor orale şi scrise pe
marginea textelor discutate în clasă au o pondere importantă în cadrul orelor de literatură
pentru că ele demonstrează nivelul abilităţilor de înţelegere, analiză şi interpretare ale
fiecărui elev.

3. Promovarea lecturii

O secventa foarte importanta în stimularea interesului pentru lectura si formarea


de cititori pasionati este legata de felul în care se recomanda ce sa citeasca si cum sa
citeasca. Pentru a preveni receptarea ca obligativitate a lecturii particulare se va stârni
curiozitatea elevilor în diferite feluri: nu se va da lista anuala la începutul semestrului I ,
ci se vor stabili titluri pe 2-3 saptamâni; va face prezentarea unor carti în asa fel încât sa

3
ambitioneze elevii în achizitionarea si lecturarea lor; va povesti incomplet momente ale
unor naratiuni, lasând elevilor un semn de curiozitate în finalizarea întâmplarilor; va
caracteriza unele personaje, îndemnând elevii la cautarea independenta, prin lectura
integrala, a locului acestora în naratiune, a relatiilor cu alte personaje; va recita una sau
doua strofe dintr-o lirica sau poem liric, îndemnând elevii la realizarea integralitatii
textului; va controla fisele de biblioteca ale copiilor si va vedea bibliotecile lor
personale. Pentru organizarea si desfasurarea îndrumarii lecturii suplimentare a elevilor,
se vor putea folosi ca metode, la clasele I si a II-a, citirea expresiva si
povestirea.

Începând cu clasa a III-a, elevii vor realiza într-un caiet de lecturi suplimentare,
însemnari personale asupra celor citite . În acest caiet, elevii vor nota titluri, autori, citate,
vor povesti, vor înregistra numele personajelor, vor caracteriza sumar unele personaje, îsi
pot exprima parerea asupra unor fapte, personaje, expresii literare. Este important ca
asemenea notatii sa fie verificate periodic de catre învatator, facând aprecieri stimulative,
spre a determina elevii sa-si formeze un stil de afisare, selectare si înregistrare a
informatiilor acumulate din carti.

Valorificarea textelor literare în serbari scolare , montaje literare, sezatori literare,


teatru literar, procese si jocuri literare, constituie nu numai o splendida activitate artistica,
ci si o forma de cunoastere a cat mai multor opere literare.

Popularizarea cartilor este o forma esentiala de stimulare a interesului pentru


alcatuirea unei biblioteci personale, de formare a dragostei pentru carte, pentru citit.
Popularizarea cartilor se face prin: vizitarea bibliotecii; organizarea de întâlniri cu
scriitori; organizarea de expozitii de carti; medalioane literare; participarea la spectacole
de teatru; vizitarea librariilor.

Publicarea creatiilor artistice ale elevilor la gazeta de perete a clasei, în reviste


pentru copii, în revista scolii este o alta metoda în stimularea interesului pentru lectura.

Efectuarea tabelului cu evidenta lecturii elevilor si afisarea lui în clasa va stimula


concurential cititul cartilor. Vazând ce si cat au citit colegii, elevii se vor ambitiona sa
aiba în dreptul numelui lor cat mai multe si variate texte lecturate.

Lectura suplimentara a elevilor este un excelent suport pentru realizarea


obiectivelor citirii. Iubirea pentru carte se formeaza în mod sistematic, cu multa rabdare
si îndrumare. Este cea mai frumoasa achizitie a elevului care se exprima, ca aleasa
satisfactie, pentru întreaga viata. Cititul cartilor devine o utila forma de recuperare a
timpului si un excelent prilej de fascinatie.

4. Strategia lecturii

Predarea literaturii în liceu dezvolta cercul de cunostinte însusite în scoala


generala, continua cultivarea gustului pentru literatura, formeaza la elevi posibilitatea de
a stabili criterii ferme de selectare a marilor valori cu care sa se opereze în procesul
lecturii.

a. Cuvântul în codul lecturii

Lectura operei literare înseamna a analiza si interpreta specificul literaturii de a


comunica prin limbaj un mesaj estetic. Cititorul este invitat sa traiasca în spatiul lecturii

4
experienta sa de viata, devine re-creator al textului pe care l-a citit. Lectura este prin
urmare „un eveniment al cunoasterii” si presupune „un mod de a situa opera, de a stabili
elemente disjunctive suplimentare (necesare) de a epiciza textul, ..., de a privi dintr-un
unghi epic toti factorii de creatie angajati si în actul interpretarii.”3

Ca orice sistem de comunicare, literatura îsi transmite mesajul codificat într-un


sistem de semne estetice. Codul artistic al operei literare se exprima prin cuvânt. Lectura
deci trebuie sa aiba în vedere faptul ca literatura are o anumita atitudine fata de cuvânt.
Cuvântul nu e doar un mijloc de comunicare ci un mijloc artistic. Elevii trebuie antrenati
sa deosebeasca limbajul artistic de cel comun si de cel stiintific. Explorarea operei literare
începe de la cuvânt.

b. Opera literara si nivelele receptarii

Opera literara detine mijloace specifice de cunoastere a lumii raportata la om.


Astfel, opera literara are atât caracter cognitiv cât si formativ. Literatura nu este altceva
decât o modalitate de comunicare si de emitere a unor mesaje într-un limbaj specific.
Receptarea operei solicita atât spiritul creator al cititorului cât si gustul pentru lectura al
acestuia. Nivelele estetice ale interesului artistic stabilite de Iustina Itu, sunt urmatoarele:

 Trairea elementara a continutului operei receptare senzoriala si emotionala

 Receptarea textului ca structura artistica

 Posibilitatea de apreciere estetica

c. Tehnici de lucru cu cartea

Prin munca independenta a elevului cu cartea se organizeaza studiul literaturii ca


un act de cunoastere, deoarece elevii sunt angajati în descoperirea, analiza si interpretarea
fenomenului literar.

„Familiarizarea elevilor cu cartea, ca instrument al muncii intelectuale se realizeaza la


nivelul ciclului gimnazial când se trece de la prima etapa a lecturii (etapa
sensibilizatoare), la cea de-a doua etapa(lectura studiu, concretizata în însemnarea celor
citite). Înca din ultima clasa de gimnaziu, elevul trebuie acomodat cu diverse forme de
extragere a cunostintelor dobândite în cursul lecturii, cum ar fi: teza, planul, rezumatul,
conspectul, extrasul si nota de studiu.”4

În clasele liceale se poate lucra cu fisa de studiu completa. Desi tehnica elimina tot mai
mult puterea documentului scris manual în favoarea celui informatizat, va mai trece ceva
vreme pâna va fi eliminat pe deplin utilitatea fisei de lectura. Desigur exista o varianta
mai la îndemâna de a realiza fisele de lectura, pe calculator. Dintre avantajele lucrului cu
calculatorul putem aminti: usurinta cu care se pot organiza documentele, arhivarea
3 Vlad Ion, Lectura: un eveniment al cunoasterii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1977,
p.48

4 Itu, Iustina, Functia formativa a orelor de literatura, p.20

5
acestora nu mai se face manual ci dupa un program bine pus la punct, astfel fiind mult
mai usor de gasit un document. Tot între avantajele electronicii amintesc si posibilitatea
utilizarii diverselor citate extrase pe fise fara a fi necesara rescrierea, doar utilizând
tastatura. Fisele electronice pot fi completate, modificate, îmbogatite prin simpla
adaugare de informatii.

Astfel, fara a elimina fisele de lectura, ci îmbracându-le doar în alta haina, mai eficienta
si mai moderna, le putem clasifica astfel: fise conspect, fise cu citate, fise referitoare la
arta compozitionala, fise cu observatii asupra vocabularului, fise ce cuprind aspecte ale
stilului, fise cu observatii asupra versificatiei, fise cu citate si comentarii din bibliografia
critica, fise de cercetare si dezbatere a unei teme propuse de profesor sau de elev.

d. Textul literar un pretext al vietii extrascolare

Studiul textului literar prin metode de stimulare a muncii independente este


forma de baza a organizarii procesului de receptare a literaturii în scoala. Exista
posibilitati de valorificare a fiselor de lectura în organizarea unor activitati extrascolare
complementare. Aceste activitati, menite sa tina ocupata mintea elevilor cu lucruri de
valoare într-o societate care ofera si asa destul de mult chiar daca doar stai si privesti sunt
urmatoarele: cercul literar, revista literara si excursiile literare.

Vom trata pe scurt doar aspectul revistei literare, pe motiv ca tine de orgoliul
fiecarei scoli de a avea o revista proprie, si de orgoliul elevilor de a-si vedea numele
publicat. Fiind la vârsta în care personalitatea se dezvolta si are nevoie de un reper solid
în aprecierea celorlalti e de dorit ca profesorul sa ofere posibilitatea de a se remarca
facând lucruri care-si pun amprenta în mod pozitiv pe dezvoltarea lor ulterioara. Astfel,
revista devine o buna pista de lansare a talentelor artistice, la vârsta liceala. Elevii pot fi
încurajati sa publice note de lectura pe marginea unor carti citite, comunicari stiintifice
sau chiar propriile creatii literare.

5. Obstacole în calea dezvoltarii obiceiului de a citi

Motivatia lecturii este diversa, specifica si nespecifica, dar educabila si lectura


este concurata adesea de alte activitati.

Desi se cunosc si la nivel de teorie se afirma beneficiile lecturii asupra cititorilor,


se pot numara tot mai putini cititori în devenire iesind despre bancile scolii, comparativ
cu anii trecuti. Cauzele sunt multiple, si tot mai atractive. Se constata ca invazia mass-
media si a tehnologiilor ultraperformante ne tine departe de carte. Sincer vorbind, invazia
mass-media si a tehnologiilor ultraperformante ne departeaza infinit de CARTE desi nu
vor putea înlocui CARTEA niciodata...chiar daca prin intermediul lor o putem „ privi “...

a. Mass-media

Odata cu dezvoltarea artelor audio-video licitatia pentru timpul elevilor e tot mai
acuta. Exista o dependenta pe care o creeaza atât vizionarea de filme, ascultarea muzicii
cât si simpla vizionare a programelor tv, fara nici un scop prestabilit. Este mai usor sa se
stea în fata televizorului si sa se urmareasca un film de actiune decât sa se rasfoiasca o
carte. Filmul aduce imagini, sunete, efecte speciale tot mai apreciate azi. Exista o
ierarhizare a filmelor în functie de calitatea realizarii, exista premii ce rasplatesc o anume
prestatie. Elevii sunt astfel tentati sa fie martorii unei industrii foarte profitabile pentru cei
ce o realizeaza. Exista asadar o presiune dar si un raspuns pe care televiziunea îl ofera

6
curiozitatii copiilor. Fara a nega aspectele pozitive ale mass-mediei, tin sa mentionez ca
si aceasta, ca orice lucru luat în abuz creeaza dependenta. Elevii gasesc cu greu timp
ramas neocupat de televizor pentru a-si face temele obligatorii.

Un alt efect negativ este vizionarea filmelor realizate dupa carti cerute la lectura
obligatorie, pentru a se familiariza cu subiectul romanului putând astfel renunta la lectura.
Chiar daca realizarea acestora este buna, nimic nu poate înlocui textul scris.

b. Revolutia IT

O afirmatie care mi-a atras atentia pe internet: „ Eu citesc mai putin. Prietenii mei
citesc mai putin. Copiii prietenilor mei nu citesc mai deloc - jocurile pe calculator, bata-
le vina. Cum ziceam, alte valori pentru care avem nevoie de alta informatie sau de
informatie pe cai mai rapide fiindca traim ceva mai precipitat decât de obicei.
Prioritatile se schimba odata cu ritmul.” Daca în urma cu treizeci de ani, computerul era
un accesoriu de lux, azi aproape fiecare pusti este mai în masura decât parintii lui sa
utilizeze un calculator. Indispensabil în dezvoltarea stiintei si în formarea unei culturi
generale vaste, folosit în mod abuziv la o vârsta mica, calculatorul, în mod paradoxal,
limiteaza copilul în devenirea lui. Jocurile pe calculator practicate sub supravegherea
parintilor si limitate în timp pot ajuta la dezvoltarea atentiei si a inteligentei. Consumate
în exces însa fura timpul elevilor si le ofera o dimensiune alternativa vietii privându-i de
contactul direct atât cu oameni cât si cu valorile culturii, printre care la loc de cinste
situându-se cartea.

c. Anturajul

„Spune-mi cu cine te împrietenesti ca sa-ti spun cine esti!” spune vechiul


proverb. si acest fapt e incontestabil. Anturajul îsi pune adânc amprenta asupra fiecaruia.
Elevii nu citesc deoarece ascet lucru nu e practicat nici de prietenii lor. Se creeaza astfel o
serie de relatii de interdependenta care afecteaza negativ dezvoltarea elevilor. Psihologii
evidentiaza tot mai mult impactul puternic pe care îl are anturajul asupra elevului de
vârsta scolara. De la încercarea de a se adapta pâna la conformarea la nivelul grupului de
prieteni, un ele va face tot mai multe concesii pentru a fi acceptat. Astfel, daca
mentalitatea moderna a eliminat lectura ca alternativa a petrecerii timpului liber în
defavoarea altor lucruri, e lesne de înteles ca aceasta e o cauza a lipsei interesului de a
citi la elevi.

d. Lipsa motivatiei si a recomandarilor

Unii nu citesc pentru ca nu îi îndruma nimeni, altii pentru ca nu au o motivatie.


Din pacate textul tiparit nu numara doar carti de valoare care îmbogatesc cultura celui ce-
si face timp sa le rasfoiasca. Exista si literatura de duzina fiind astfel imperios necesara
îndrumarea lecturii elevilor. Ei nu sunt în masura sa selecteze. Au nevoie de cineva care
sa cunoasca atât temperamentul potentialului cititor, gusturile si preferintele acestuia cât
si cartile care i se potrivesc. Un astfel de îndrumator va sti sa motiveze si sa recomande
astfel încât elevul sa îsi formeze gusturi literare de valoare.

e. Lipsa resurselor financiare si de timp

Din pacate, puterea de cumparare este tot mai scazuta iar pretul cartilor tot mai
ridicat. Explozia de edituri a adus si o explozie de preturi, putini mai permitându-si sa
achizitioneze carti. Desigur, anticariatul reprezinta o optiune care îsi are minusurile ei. De

7
la starea precara a cartilor la timpul necesar cautarii anumitor autori sau volume, la pretul
piperat al celor ce sunt într-o stare mai buna, toate acestea sunt obstacole în calea
obiceiului de a citi.

Acestora li se adauga si timpul tot mai limitat al tuturor, de la parinti la elevi, toti sunt
într-o permanenta criza de timp. Societatea îsi solicita mai mult ca oricând cetatenii astfel
ca timpul liber este adesea insuficient pentru odihna.

Apar însa si alte neajunsuri în calea lecturii care sunt mult mai greu de înlaturat:
mediocritatea, lenea, dezordinea, delasarea, inconstienta, pendularea între confort si efort.
Literatura sta în relatie relevanta cu viata. Exista legatura strânsa între rezultatele elevilor
la învatatura, lectura si înclinatii înspre autocunoastere si întelegerea cerintelor si
preferintelor, aptitudinile, interesele, succesele si munca interconditionându-se.

6. Contracararea obstacolelor

„Sunt unii oameni pentru care lectura a devenit o deprindere de viata, oameni care
renunta la orice alta desfatare pentru un colt linistit în care sa poata citi o carte. Acestia
sunt oamenii de cultura, adevaratii intelectuali, indiferent daca au trecut prin scoli
superioare sau si-au format ei singuri cultura.”5

Radioul, filmul sau televiziunea, mijloace tehnice moderne de raspândire a cunostintelor,


nu pot înlocui calea cea mai sigura catre cultura, care este lectura atenta, harnica si
îndelungata. Aceasta deprindere de cititor nu se capata la nastere ci numai printr-o
educatie îndelungata.

Însa mai sunt cititori, ceea ce înseamna ca toate obstacolele în calea lecturii pot fi
în cele din urma depasite. Odata depasite obstacolele, lectura va deveni parte intergranta
a vietii scolarului, iar mai târziu a adultului care se va bucura de o vasta cultura generala.

În vederea contracararii acestor efecte la nivelul scolii vom aminti câteva remedii:

 O buna cooperare între scoala si familie. Parintii trebuie sa fie un sprijin


activ în formarea interesului pentru lectura, limitând timpul petrecut cu
mass-media

 Transpunerea profesorului în rolul de animator si stimulent al lecturii


pentru elevi, dezvoltarea unei valente mai apropiata a relatiei profesor-
elev, o relatie de încredere si cunoastere

 Promovarea lecturii ca o alternativa la fel de captivanta ca filmele sau


jocurile pe calculator prin evaluarea lor în mod atractiv

 Organizarea de activitati extrascolare menite sa introduca elevul într-un


mediu cultural care sa îl tenteze sa citeasca, de exemplu: "Locul în care
prinde viata cartea"- (vizita la tipografie) sau "Cum alegem o carte"-
(vizitarea unei librarii); Întâlnire cu autorii unor carti pentru copii; "Cartea
vesela" - o zi în care se citesc texte amuzante, ghicitori etc. "Astazi
citim...reviste"
5 Stanciu, Ilie, Copilul si cartea, Editura de stat didactica si pedagogica, 1958

8
Iata cum se cere organizata munca în echipa a profesorilor si parintilor pentru ca
împreuna cu cartile bune sa conduca elevul pe tarâmul culturii, al artei si literaturii
pentru ca acesta sa învete sa acorde timp, spatiu si pret poeziilor lui Mihai Eminescu,
Lucian Blaga, George Bacovia, Tudor Arghezi, Nichita Stanescu, romanelor lui Camil
Petrescu, Mircea Eliade si Liviu Rebreanu, teatrului lui Ion Luca Caragiale, si apoi ca
adult sa revina, sa redescopere, sa cerceteze cu criterii învatate si asumate, frumusetea
unica a faptelor artistice, care nu admit trunchieri si cer reîntoarceri, adaptari, conditii de
citit, corectii pe parcursul lecturii, aprecieri, mutatii pentru a pastra nealterata
prospetimea si unitatea receptarii si specificul textelor.

7. Evaluarea lecturilor

Este greu de perceput o buna îndrumare a lecturilor elevilor fara un control eficient,
în baza caruia se pot lua masuri. Evaluarea lecturilor trebuie sa aiba în vedere si ferirea
elevilor de lectura neadecvata vârstei, cât si evitarea unei lecturi inaccesbile la o anumita
vârsta. Astfel, evaluarea poate fi preventiva si documentara.

Se recomanda ca evaluarea lecturii sa fie realizata pe întreg parcursul anului scolar.


Se poate începe cu un chestionar care sa reliefeze masura în care elevii au citit pe
parcursule vacantei, cât si ce anume au citit. E important de aflat de asemenea de unde au
procurat elevii cartile respective.

Un alt mijloc eficient de evaluare este verificarea fiselor personale. Elevii trebuie sa
deprinda lucrul cu fisa de lectura.

Se poate folosi de asemenea tehnica pasilor marunti în verificarea lecturilor, si anume


analizarea împreuna a unor fragmente din operele lecturate apoi reintegrarea acestora în
întreg. Un renumit didactician modern, Langers presupune lectura prin patru tipuri de
relatii cititor-text:

1. a pasi „din exterior” în a explora lumea textului

2. a fi „în interior” si a explora lumea textului

3. a pasi înapoi si a „regândi” datele cu care ai pornit la drum

4. a iesi din lumea textului si a regândi, a obiectiviza experienta

O alta metoda de evaluare a lecturilor este „jocul de rol”. Se aleg fragmente scurte,
preferate de elevi si se citesc pe roluri. Profesorul are datoria de a selecta fragmentele si
de a le multiplica. De asemenea tot el va numi cine ce rol interpreteaza, în functie de
talentul fiecarui elev. Pentru a se evalua în ce masura au parcurs textul lecturat, se poate
cere elevilor sa continue textul sau sa redea începutul pasajului.

„Un profesor care este exigent fata de sine si fata de elevi, doreste ca acestia sa aiba
<Dosare de lectura>. Acestea trebuie sa contina:

- prezentari de carte, liste de întrebari si raspunsuri pe marginea uni text, o


colectie de citate reprezentative pentru text;

9
- comentarii, secvente de comentarii ale unor fragmente preferate, rezumate, fise
de identitate a personajelor, caracterizari de personaje, texte rescrise prin
parodiere, prin modificarea perspectivei, prin modificarea unei secvente,

- file din jurnalul de lectura, interviuri imaginare cu personajele, scrisori adresate


personajelor, monologuri imaginare ale unor personaje, scenariul posibil al unei
ecranizari de text;

- o banda desenata ce reprezinta un episod reprezentativ din test, un proiect de


coperta al unui text, ilustratii pentru un text literar studiat sau lecturat.”6

Astfel, vechiul si monotonul caiet de lectura poate îmbraca o haina mult mai atragatoare
si mai incitanta.

Un alt mod de control al lecturilor e reprezentat de alocarea în cadrul orelor de limba


româna a cinci minute pentru discutii, în special când subiectul lectiei de literatura poate
fi corelat cu subiectul unei lecturi suplimentare.

II. Cartea la toate nivelele învatamântului

„Cartile îsi au soarta lor. Dar aceasta soarta, când numai depinde de creator depinde
de cititor. În scoala soarta cartilor depinde de profesor si elevi. Acasa de parinti si copii.
Lectia de citire se împlineste în timp, la scoala si acasa, cu rabdare, în viata. Oricum
deprinderea de a citi se scolarizeaza, pentru a depasi anecdotica si factologia si a ajunge
la semnificatia profunda a mesajului cartilor, la întelegerea modului de producere a
textului.”7

Asa cum si statutul de cititor e formeaza în etape si pasii în lumea cartilor sunt
treptati, fiecare vârsta scolara având întelegerile si acumularile sale. Cu toate ca în
principiu, elevii pot citi orice, la vârsta scolara mica nu înteleg orice.

Copilul, cu puterea lui de imitatie, simte de timpuriu atractie pentru carti daca îi vede
si pe parinti citind cu pasiune. Atrasi la început de imagini, copii descopera încet, încet
minunile pe care cartile le contin si ramân legati de ele pe viata. Începutul lecturii pentru
copii nu poate fi facut cu orice carte. E deosebit de important a se tine cont de
particularitatile de vârsta ale elevilor.

1. Gradinita, împrietenirea cu cartea

Înca de la vârsta de 3-4 ani, copiii pot fi obisnuiti cu cartile. Educatoarele trebuie
sa ofere copiilor carti mari cu fotografii puternic colorate, sa îi supravegheaza cu atentie
sa nu rupa foile, sa îi obisnuiasca sa rasfoiasca si sa insiste asupra imaginilor care le plac

6 Vasile Marcu, Florica Ortan, Management si comunicare, Editura Universitatii din


Oradea, 2005, articolul Managementul activitatilor extracurriculare, autor profesor Dora
Popovici, p. 259

7 Dersidan, Ioan, Metodica predarii limbii si literaturii române, p.170

10
mai mult. Copiii vor ajunge sa pretuiasca cartile pentru minunile care le cuprind, sa le
cunoasca dupa coperta, ba uneori sa retina numele autorilor amintiti într-o doara de
educatoare când voiau sa deosebeasca o carte de alta.

Dar cea mai eficienta metoda de a face copii sa îndrageasca cartea este prin lecturarea
povestilor. Copii sunt pasionati de povesti. Ei asculta înregistrari, lucreaza cu pliante si
carti de colorat, se uita la carti cu imagini multe si texte scurte. Dialogul cu obiectele este
viu, trairile sunt puternice.

„Daca folosind aceasta sanatoasa pasiune, le vom arata copiilor ca povestile sunt cuprinse
în carti si daca le vom arata copiilor ca povestile sunt cuprinse în carti, si daca le vom citi
pe cele mai frumoase, ei vor îndragi cartile si le vor arata toata recunostinta lor.”8

Fara îndoiala ca la 5 ani, cunoasterea si preferintele lor pentru anumiti autori ar fi


prematura, dar copilul tine minte fara gres fiecare carte, si daca i se spune odata numele
celui ce a scris-o el îl va retine si îl va folosi ori de câte ori va face referire la acea carte.
Parintii care acorda atentie acestei pasiuni a copiilor si care îsi pierd din când în când
câte o jumatate de ora citindu-le expresiv câte o poveste realizeaza un lucru de o
însemnatate deosebita: cultiva de timpuriu la copii lor deprinderea lecturii.

Principala apropiere de carte este prin intermediul adultilor care îi faciliteaza


drumul. Povestile citite expresiv de educatoare sau de parinti fac din lumea copilului un
univers fabulos în care se poate întâmpla orice.

Povestile care au cea mai mare trecere la aceasta vârsta sunt cele ale caror eroi sunt
animalele. Firea acestor personaje e mai usor de înteles pentru cei mici, iar conflictele si
ele sunt mult mai simple. Animalele reprezinta pentru copii o lume cu un farmec
deosebit. La aceasta vârsta, ei au reusit sa le identifice si sa le individualizeze. Se creeaza
asadar o lume de personaje atipice, apropiate din acest punct de vedere de personajele
fabulelor: lupul este lacom si crud, dar poate fi pacalit usor din cauza prostiei lui. Vulpea
e rea si sireata, dar uneori tocmai aceasta siretenie îi aduce pieirea. Cocosul e vesnic treaz
în fata primejdiei si gata de lupta, iar iepurele e cumsecade, dar neîndemânatic si fricos.

Astfel trairile sufletesti sunt elementare si polarizate spre extreme bunatate sau rautate,
omenie sau faradelege, prostie sau desteptaciune. Sentimentele sunt la fel: bucurie sau
tristete, dragoste sau ura. Asa cum personajele sunt fixate pe una sau doua coordonate,
actiunile sunt si ele reduse la câteva episoade simple care se repeta de obicei fara o
modificare esentiala.

Basmele cu animale redau aspecte din viata, reale dar elementare si reprezinta oarecum
„un abecedar al conflictelor si sentimentelor omenesti” cum îl numea Ilie Stanciu . Acesta
e motivul pentru care sunt atât de apropiate de puterea de întelegere a copiilor.

2. Ciclul primar – fascinatia basmelor. Metode de acomodare cu lectura.

a. Metode de acomodare cu lectura

8 Stanciu, Ilie, Copilul si cartea, p.18

11
Învatatoarea, perceputa adesea ca a doua mama a copiilor, are menirea de a face
atât scoala cât si învatatul si cartile sa para atractive si prietenoase. Daca va avea simt
pedagogic si tact în a se apropia de copii, daca va sti sa prezinte în culori vii si fascinante
cartile, va reusi sa puna la bazele formarii intelectuale ulterioare a copilului cartea, cea
mai nepretuita comoara.

În clasa, trebuie sa existe ore special dedicate lecturii, învatatoarea sa le prezinte carti, sa
le arate imagini, sa le citeasca expresiv.

Unii parinti care desi îsi înteleg rolul de parteneri în educarea copilului si implicit
în formarea gustului pentru lectura al acestuia, înceteaza a mai citi povesti odata cu etapa
primilor ani de scoala, pe motiv ca micutul îsi poate citi singur. În perioada în care atentia
lui se concentreaza pe descifrarea semnelor, cititul nu reprezinta nici pe departe o placere.
Pâna ajunge la capat, el uita începutul. Aici intervine adesea descurajarea în procesul
lecturii. În aceasta perioada parintele trebuie sa continue el sa îi citeasca cu glas tare, fie
bucati din manual, fie povesti si povestiri.

Rolul parintelui este asadar acela de a îndeplini acasa munca individuala cu


copilul, de a reciti acasa ce s-a citit frontal la clasa de învatatoare. Mijloacele pe care un
parinte le are la îndemâna sunt numeroase; el poate începe o lectura, citindu-i cu voce
tare copilului; dintr-un motiv sau altul întrerupe lectura. Cel mai probabil, copilul mânat
de curiozitate, va citi singur mai departe. Sau citim fara teama ca s-ar plictisi de mai
multe ori aceiasi povestire. În momentul în care parintele nu mai are timp sa îi citeasca,
copilul va citi singur povestirea-i preferata.

Pentru a mentine gustul copilului pentru lectura independenta atât învatatoarea cât
si parintii trebuie sa acorde atentie sorita lucrarilor care vor fi alese sa reprezinte lectura
copilului. Trebuie selectate numai lecturi reusite din punct de vedere literar si accesibile
puterii lui de întelegere. O povestire lunga si plictisitoare în care va da la fiecare pas de
cuvine lungi si neîntelese îl va plictisi si-l va descuraja pe viitor în citirea altor carti. Un
rol important în recomandarea cartilor elevilor din ciclul primar îl are si aspectul grafic al
volumului si calitatea hârtiei. Pentru primele clase e indicat sa se aleaga carti tiparite cu
litere mari, cu multe imagini, pentru ca micul cititor sa se opreasca si admirând imaginile
sa recunoasca în ele aspecte din textul citit. Aceste opriri mu au doar rolul de a odihni ci
si de a da prilej copilului sa mediteze asupra celor citite.

Învatatoare si parintii nu trebuie sa accentueze cantitatea lecturilor; nu numarul cartilor


citite conteaza ci felul în care sunt citite si ce ramâne în urma parcurgerii cartilor. Pentru
a obisnui copilul sa retina si sa se gândeasca la cele citite, i se va cere sa povesteasca ce a
citit cu pretextul ca nu am cunoaste trama sau ca am uitat fragmente importante. Nu se va
interveni imediat în povestirea copiilor corectând eventualele greseli de exprimare si erori
de continut. Povestirea schematica a copilului, chiar cu greseli de actiune demonstreaza
felul în care a receptat el naratiunea. Simplul fapt ca a descifrat textul reprezinta un
progres urias. Interventiile adultilor se vor face abia la sfârsitul povestirii.

Uneori e bine sa se citeasca împreuna cu copilul pasajele cheie pentru a deprinde arta de a
reveni asupra celor citite. Rolul cadrului didactic este de a-l deprinde pe micul cititor sa
caute în dictionar cuvintele necunoscute deoarece nu e bine sa se treaca peste cuvintele
neîntelese. De asemenea copilul va fi învatat sa redea naratiunea împrumutând din
limbajul bogat si expresiv al cartii. Saracia exprimarii este un adevarat flagel în
învatamântul românesc.

12
O greseala de evitat: transformarea lecturii în obligatie. Acest fel de a aborda lucrurile îl
va îndeparta pe copil de carte, determinând rezistenta.

Pâna prind dragoste de lectura, elevii claselor primare trebuie îndrumati în alegerea
timpului indicat pentru a citi. Din cauza supraaglomerarii la materiile de scoala, le
ramâne prea putin timp liber. Inserând lectura în timpul acesta va deveni o corvoada, ceva
ce va aglomera si mai mult mintea copilului. Odata stârnita flacara lecturii, elevul îti va
organiza singur prioritatile acordând cartii un loc de frunte, în detrimentul materiilor care
necesita o pregatire minutioasa.

b. Basmul, lectura preferata a copiilor

„Din cele mai vechi timpuri basmul a încântat copilaria atâtor generatii. El a facut sa
vibreze inimile ascultatorilor cu sentimente înalte de devotament si iubire, de dreptate si
de adevar; el a exprimat întotdeauna nazuintele popoarelor pentru o viata mai buna,
fericita.

Îmbinarea realului cu fantasticul încânta pe copii. Ea raspunde visului si imaginatiei lor


atât de active.”9

Constructia basmului bazata pe o schema traditionala, împarte personajele în doua


grupe: binele avându-l ca erou pe Fat-frumos, si raul având ca protagonisti, balauri, zmei
si alte personaje lipsite de frumusete fizica dar mai ales sufleteasca. Acest forte
antinomice, mereu în opozitie si mereu în confruntare aduc de fiecare data biruinta
binelui.

Actiunea basmului plina de întâmplari neasteptate îl câstiga pe copil din prima


clipa. Basmul e o scoala a înaltelor sentimente omenesti. Copilul care asculta sau citeste
un basm, traieste cu intensitate maxima nu doar momentele actiunii ci si sentimentele
personajelor. Simpatia si compasiunea pentru cei care sufera, entuziasmul pentru
îndrazneala si devotamentul vitejilor, emotia si bucuria pentru reusitele lor, iata doar
câteva sentimente din gama complexa ce o naste în sufletul lor lectura basmului.

Lectura basmului trebuie valorificata de adultii care îi îndruma pe copii.


Învatatoarea si parintii trebuie sa urmareasca prin întrebari sa afle ce efect are basmul
asupra lor. Se poate urmari în ce masura basmul contribuie la dezvoltarea imaginatiei, în
ce masura atitudinea lor fata de cele din poveste îi afecteaza. E bine de asemenea ca
parintii si învatatoarea sa ofere copiilor posibilitatea de a descrie cadrul în care se
desfasoara actiunea basmelor.

În ciclul primar copii au o atentie deosebit pentru basmele care le-au încântat
imaginatia la gradinita: basmele animale. Astfel, nu ar trebui sa lipseasca din lectura lor
Capra cu trei iezi de Ion Creanga, Ursul pacalit de vulpe, Motanul încaltat.

3. Gimnaziu – aventuri în lumea cartilor

Dupa ce au luat parte la luptele si biruintele lui Fat-frumos, dupa ce au simtit cu


Cenusareasa si Scufita Rosie, dupa ce s-au bucurat de soarta de pe urma a Albei ca
zapada, e timpul sa se treaca la nivelul urmator. Copilul este pregatit sa intre în vârtejul
9 Stanciu, Ilie, Copilul si cartea, p.38

13
romanelor de actiune. Curajul, actiunea, îndrazneala, calatoriile, subiectele istorice sunt
preferate de copii claselor V-VI.

Este vremea ca lectura suplimentara sa deschida noi orizonturi imaginatiei si sa fascineze


copilul cu emotii si trairi intense, e vremea sa se simta ciresar, muschetar, Robinson
Crusoe, mohican ... Profesorul are menirea dificila de a alege si recomanda cele mai
atractive carti. Desigur trebuie sa comunice elevilor si frontal, tuturor aceiasi lista dar si
individual, sa recomande în functie de temperamentul si preferintele fiecaruia cu ce
anume sa înceapa. Altfel exista riscul de a-i pierde printre titlurile cerute.

Este timpul ca elevii sa faca cunostinta cu personajele lui Jules Verne, sa patrunda
în fascinanta lume a aventurilor. Lecturând aceste carti vor dobândi cunostinte stiintifice,
istorice, geografice. Cunostintele stiintifice sunt legate organic de povestire. Jules Verne
tine cititorilor sai adevarate lectii de geografie si istorie, de fizica si chimie. Din
explicatiile sale atragatoare si din interesul pentru soarta calatorilor, cititorii îsi însusesc
tainele aeronauticii si ale navigatiei. Tot acum e bine sa intre în scena si muschetarii lui
Dumas si astfel cultura generala a copiilor primeste si elemente de istorie a Frantei.

Din cartile cu aventuri cititorii afla cum se pot recunoaste pe gheata sau pe nisip urmele
lasate de oameni si animale, cum trebuie pândit vânatul, cum se salveaza un om de la
înec, cum se îngrijeste un ranit sau un bolnav, cum se întinde un cort sau cum se sapa o
coliba în zapada. Sunt lucruri care îi pasioneaza pe copii la aceasta vârsta si care maresc
încrederea lor în facultatile deosebite ale inteligentei si îndemânarii omenesti.

Asemenea actiuni îndraznete nu pot fi întreprinse decât cu oameni cu însusiri deosebite,


cu caractere tari, gata oricând de orice sacrificiu pentru atingerea scopului urmarit. Acesti
oameni inspira încredere si simpatie. Cu ei te simti bine si în siguranta, în jurul lor
radiaza optimismul si speranta.

Personajele lui Jack London sunt si ei oameni cutezatori. Marinari sau vânatori porniti pe
întinderile nesfârsite de apa, sau de gheata, pe bordul unor vase cu pânze sau sanii trase
de câini, ei duc o viata grea si periculoasa, luptând cu fortele naturii, cu furtuna pe mare,
cu frigul si valurile de zapada la pol, cu caldura înabusitoare la tropice. Dar mai cumplita
decât lupta cu fortele naturii este lupta cu oamenii haini la suflet. Eroii lui Jack London
lupta pentru apararea demnitatii omenesti, pentru apararea prieteniei, pentru salvarea
celor ce sufera pe nedrept.

Gustul pentru poezie si roman se accentueaza în clasele VII-VIII. Sunt acceptate drama,
tensiunile, disonantele, epica documentara, de atmosfera, fictiunea, tehnica artistica.

4. Liceu – cunoastere fara limite

Cheia în solutionarea cazurilor care au ajuns la vârsta liceala si nu s-au împrietenit cu


cartea este motivarea elevilor. Pentru început, pentru ca motivatia intrinseca este aproape
inexistenta la cesti elevi e necesar sa fie motivati din exterior de profesor. Trebuie avut în
vedere interesele elevilor. Modalitati de ilustrare inedite si conforme cu interesele elevilor
a continutului materialului citit pot fi de folos in acest caz. Punerea in scena a lecturii sub
forma slide-urilor, a interpretarii, a muzicii, a povestirilor modificate ii poate captiva pe
elevii de liceu. Un aspect important ce poate influenta semnificativ interesul lor pentru
lectura îl reprezinta si tipul lecturii, astfel pe cât posibil se recomanda pentru început un
material mai usor de citit, cu o poveste adecvata vârstei ti intereselor lor. Pentru a afla
cam ce ii intereseaza sa citeasca se poate sonda la clasa, întrebându-i despre ultimele

14
materiale citite (fie ele si sub forma unor reviste). Totodata o scurta prezentare a cartilor,
prezentare bine construita astfel încât sa-i incite pe acestia sa citeasca mai departe poate fi
utila, curiozitatea lor constituind un adevarat atu pentru a citi. Totodata se poate apela la
consilierul psihopedagogic/psihologul scolii, experienta sa concreta de lucru cu acei elevi
fiind de folos in aceste cazuri.

Crescând cerintele si solicitarile pe care liceul le are de la elevi, se poate constata ca


acestia citesc tot mai putin în afara programei. La clasa sunt opere vaste care se
analizeaza în cadrul orelor. Aceste e opere apartin atât literaturii române, cât si celei
universale pentru elevii de la uman. Studiind si istoria literaturii române, elevul de liceu
face cunostinta cu realistii, interbelicii, post-modernistii.

Este timpul în care unii devin fascinati de realismul rus, si îl îndragesc si îi ramân
fideli multa vreme, daca nu definitiv lui Dostoievski, Tolstoi. Altii simt mila si
compasiune pentru soarta lui Jean Valjean si devin adeptii lui Victor Hugo si ai literaturii
franceze.

Oricum acum este perioada în care se stabilesc operele preferate, care vor fi recitite cu
acelasi drag ani de-a rândul.

Depasit, odata cu vârsta curentul lui Harry Potter, unii elevi de liceu ajung fascinati de
Paulo Coelho si de operele sale incitante. Astfel, Alchimistul, Veronica se hotaraste sa
moara, Diavolul si domnisoara Prymme ajung lecturi parcurse si de cei ce nu au acest
obicei. Dina ceste lucrari, ei învata sa pretuiasca viata, sa aleaga binele, frumosul, sa
lupte pentru a transforma lumea lor într-una mai buna. Afla ca nu sunt prea neînsemnati
în rotirea ciclului existential si pot sa depaseasca mai usor frustrarile aferente vârstei
adolescentei.

La aceasta vârsta, sufletul cautator al liceanului va fi interesat de raspunsuri la


întrebari existentiale. Astfel, lectura sa va prinde si o nota filosofica, va face cunostinta
cu marii filosofi români si universali. Unii se vor identifica cu gândirea lui Cioran. Printre
lecturile elevilor, se numara si titluri tehnice si stiintifice. Citesc de buna voie tot mai
multe carti pentru a se documenta într-un domeniu care îi intereseaza în mod special.

În liceu, lectura se precizeaza asadar si se stabilizeaza. Creste capacitatea de


motivatie si independenta elevilor. Romanul social, romanul de dragoste, romanele de
analiza psihologica, comicul, fantasticul, psihologicul, memorialistica, drama de idei,
cartea de arta sunt urmarite cu minutiozitate si se cauta argumente în planul artistic si în
cel real. Lectura devine valorizanta iar conversatia literara este acceptata, respectata.

BIBLIOGRAFIE
1. Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988
2. Goia, Vistian, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu,
Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000
3. Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii române, Ed. Dacia, Cluj- Napoca,
2000
4. Perspective - Revistă de didactica limbii şi literaturii române, Nr. 1/2005

15
16

You might also like