UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMISOARA

FACULTATEA DE CONSTRUCTII
SECTIA : INGINERIA INSTALATIILOR
DISCIPLINA: ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI

INFLUENTA FREONULUI ASUPRA STRATULUI DE OZON

STUDENT: DAIA DECEBAL MARIUS
2009 / 2010
 I. ATMOSFERA
1.1 Straturile atmosferei terestre
Suprafaţa pământului este acoperita de atmosfera, care este un înveliş gazos,format din mai multe
straturi care înconjoară pământul si care constă dintr-un amestec de gaze şi particule de lichid ori
solide. Atmosfera este constituită, din următoarele straturi: troposferă, stratosferă, mezosferă,
ionosferă şi exosferă. Aceste straturi se succed după cum urmează:
▪ Troposfera – în acest strat se află aproximativ 90% din toată cantitatea de aer (din cauza atracţiei
exercitate de Pământ); aici se formează norii, precipitaţiile şi vânturile.
▪ Stratosfera – conţine stratul de ozon care absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete.
Dacă ar pătrunde în totalitate până la suprafaţa terestră, aceste radiaţii ar distruge viaţa de pe
planetă.
▪ Mezosfera
▪ Ionosfera - reflectă undele radio, făcând posibile comunicaţiile.
▪ Exosfera – conţine particule de hidrogen.
 1.2. Compoziţia atmosferei terestre
 Oxigen: 20.948%
 Argon: 0.934% Strat De la ... ... până
 Dioxid de Carbon: 0.033%
 Gaze rare (Ne, He, Kr, Xe)
 Hidrogen
 Metan Exosfera 640 km 9600 km
 Oxid de Azot
 Monoxid de Carbon Ionosfera 80 km 640 km
 Vapori de apa,fum, praf
Mezosfera 50 km 80 km

Stratosfera 16 km 50 km

Stratul de ozon 19 km 48 km

Troposfera 0 km 16 km
 II. STRATUL DE OZON
2.1 Ozonul
Ozonul (O3) este un constituent natural al atmosferei, fiind prezent la o altitudine între 19 si 48
Km.  Stratul de ozon  actioneaza ca un filtru care retine cea mai mare parte din radiatia
ultravioleta nociva, regleaza temperatura din atmosfera, cu implicatii deosebite în protejarea
tuturor formelor de viata de pe Pamînt. Cea mai mare cantitate de ozon, aproximativ 90%, se afla
in stratul cuprins intre 8 si 18 km care este numit stratul de ozon. Ozonul cuprins in acest strat –
foarte fragil, fiind concentrat ar forma o fisie cu o grosime de numai 3 mm in jurul Pamintului. 
Acest filtru foarte fin retine aproape totalmente radiatia ultravioleta (UV mai scurta de 290 nm)
biologic nociva care se indreapta spre suprafata Terrei, Scaderea concentratiei ozonului cu 1%
duce la sporirea intensitatii razelor ultraviolete deasupra solului cu 2%.
În anul 1974 s-a demonstrat ca anumite substante chimice folosite de om si utilizate ca agenti
frigorifici si aerosoli (clorofluorocarburile CFC – produse de om care sint utilizate in calitate de
agenti frigorifici si aerosoluri), sunt  transportate în stratosfera prin circulatia maselor de aer si
pot avea o actiune distrugatoare asupra stratului de ozon. De asemenea, bromura de metil
contribuie la epuizarea stratului de ozon. In prezent in aer se arunca mii tone de CFC.
2.2. Gaura din stratul de ozon s-a stabilizat în ultimii 15 ani, ca efect al reducerii drastice a
emisiilor de clorofluorocarburi, din ultimii ani. Aceste substanţe mai sunt eliberate în atmosferă
doar în câteva regiuni din Africa şi Asia, iar reducerea lor favorizează considerabil micşorarea
găurii din stratul de ozon. Denumite comun CFC, ele constituiau principala cauză a distrugerii
ozonului.
Fenomenul epuizarii stratului de ozon are efecte directe asupra sanatatii oamenilor (scaderea
eficacitatii sistemului imunitar, aparitia infectiilor, cancerului de piele, cataractelor si orbirii, arsuri
grave în zonele expuse la soare).
Termenul de gaura de ozon desemnează fenomenul de rarefiere a stratului de ozon stratosferic
deasupra Antarcticii.
Fotografiile făcute din satelit au indicat ca aceasta gaură se roteste in jurul Polului Sud si revine
in poziţia iniţială dupa o saptamana.
La nivelul stratului de ozon şi deasupra acestuia radiaţia UV nefiltrată rupe legăturile chimice din
freoni(clorofluorocarburi) si are loc eliberarea atomilor de halogen.
Aceştia sunt extrem de reactivi şi se combină cu un atom de oxigen din molecula de ozon
cu care formează oxidul de halogen care este puţin stabil şi reacţionează cu un atom liber
de oxigen. Atomul de halogen astfel eliberat reacţionează cu o nouă molecula de ozon. In
acest fel un singur atom de halogen poate distruge pana la o sută de mii de molecule de
ozon.
In condiţiile extreme de deasupra Antarcticii procesul este accelerat în prezenţa cristalelor de gheaţă
din norii stratosferici, astfel explicându-se diminuarea mai accentuată a stratului de ozon de la
acest nivel.
 2.3. Efectele degradării stratului de ozon:

 Modificarea stratificării termice a atmosferei cu apariţia modificărilor

climatice
 modificări în distribuţia pe verticală a ozonului cu creşterea
concentraţiei ozonului troposferic şi scăderea concentraţiei ozonului
stratosferic
 creşterea intensităţii radiaţiei ultraviolete cu efecte negative asupra
organismelor vii asupra sănătăţii umane
 degradarea stratului de ozon determină apariţia unor maladii ale
ochilor, pielii şi a unor maladii infecţioase
 reducerea activităţii de fotosinteză asupra unor tipuri vegetale
asupra ecosistemelor acvatice:
 dereglarea strategiilor de adaptare (orientare, mobilitate),
 dezvoltarea anormală a organismelor marine
 2.4. Măsuri de protecţie a stratului de ozon 
Acestea au în vedere in primul rând respectarea Convenţiei de la Viena şi a
Protocolului de la Montreal. Convenţia de la Viena “Protecţia stratului de ozon”, intrată în
vigoare in anul 1985 se referă la găsirea de “substanţe si tehnologii alternative”, la efectuarea de
cercetări şi furnizarea de cunostinţe referitoare la substanţele care determină distrugerea stratului
de ozon.
In 1988 s-a semnat la Montreal ‘’The Montreal Protocol Of Substances That Deplate
the Ozone Layer” de către 36 de naţiuni, producătoare a 90 % din producţia mondială de
freoni si haloni care prevedea ingheţarea la 1 ianuarie 1989 a producţiei de haloni şi reducerea
producţiei de CFC-uri cu 50% până la mijlocul anului 1998, interzicerea fabricării anumitor tipuri
de CFC-uri.
Existenţa hidrogenului în moleculelor unor CFC-uri le face mai puţin stabile,
degradarea lor fiind posibilă in straturile joase ale atmosferei si deci un timp de staţionare
mult mai mic decat in straturile superioare ale acesteia. S-a prevăzut astfel înlocuirea
freonilor cu substanţe care conţin cel puţin un atom de hidrogen în structura lor moleculară.
Ozonul este o substanţă periculoasă pentru viaţă datorită caracterului său puternic
oxidant; putini stiu insa ca este toxic si urat mirositor.
- freonii joacă cel mai important rol în distrugerea stratului de ozon
- fenomenul epuizării stratului de ozon duce la creşterea intensităţii radiaţiilor UV cu
lungime de unda de 280-315 mm cu următoarele efecte negative:scăderea eficacităţii
sistemului imunitar, apariţia infecţiilor, cancerului de piele, cataractelor şi orbirii,
reducerea culturilor.
Precedentul record negativ data din 2003. În ritmul actual în care se acţionează împotriva stopării
fenomenului, termenul cel mai realistic pentru închiderea găurii din stratul de ozon este anul
2060.

Gaura din stratul de ozon a atins in anul 2005 maximul istoric: 27 de milioane de kilometri
pătraţi, o suprafata care este aproximativ egala cu America de Nord sau de 100 de ori suprafata
Romaniei. Datele provin de la Organizaţia Meteorologică Mondială, organism care, în coloborare
cu savanţi din toată lumea, monitorizează evoluţiile climaterice.
 2.5. Toxic

Studiile au arătat că produsele chimice, în principal halonii, cluorofluorocarbonaţii, bromura de

metil, sunt responsabile de rarefierea stratului de ozon. Aceste produse mai sunt încă folosite la
frigidere, instalaţiile de climatizare, fabricarea produselor cosmetice, stingerea incendiilor etc.
Bromura de metil s-a folosit zeci de ani la dezinfecţia materiilor prime destinate exportului,
precum şi a terenurilor destinate anumitor culturi. Ţările industrializate s-au angajat ca până în
anul 2030 să suprime folosirea hidrocluofluorocarbonului. România este ţară semnatară a
Protocoluluide la Montreal şi s-a angajat să oprească producţia substanţelor chimice inamice
stratului de ozon şi să le înlocuiască prin altele mai puţin nocive. Metanul, oxidul nitros şi dioxidul
de carbon sunt gaze de seră care exercită o influenţă, încă necuantificată cu exactitate, asupra
distrugerii ozonului. Opiniile experţilor cu privire la evoluţia distrugerii stratului de ozon sunt
diferite, dar nimeni nu exclude o înrăutăţire a situaţiei ca urmare a poluării excesive a atmosferei.
2.6. Rol benefic:
Ozonul are un rol benefic, absorbind cea mai mare parte a razelor ultraviolete B (UV-B), biologic
nocive. Experienţe efectuate pe plante şi pe animale, dar şi studiile clinice la oameni au arătat
efectele nefaste ale expunerii excesive la UV-B: cancer de piele, cataractă, boli infecţioase.
Pentru fiecare diminuare de 1% a stratului de ozon se majorează cazurile de cataractă cu până
la 150.000. Estimările arată aproximativ 15 milioane de bolnavi de
cataractă până la sfârşitul acestui secol la nivel planetar.
2.7. Ameliorare:
Unii cercetători avansează ipoteza că în 2050 se va înregistra cea mai mare gaură de ozon, alţii
spun că în 2010, ozonul va avea cel mai scăzut nivel din istoria observaţiilor. Alte simulări, care
au inclus numai impactul "chimicalelor" asupra ozonului, indică anul 2040 ca fiind momentul în
care cantitatea de ozon va reveni la valorile neperturbate, anterioare anului 1980. Aceste simulări
sugerează, spun experţii în climatologie, că variaţiile climatice datorate gazelor de seră pot
încetini în mare măsură refacerea anticipată a ozonului.
 2.8. Distrugătorii stratului de ozon:
2009: Cercetătorii arată că stratul de ozon se reface datorită măsurilor de control introduse de
Protocol, însă se reface încet. Se estimează că nivelul stratului de ozon de deasupra Arcticii, dar
şi în rest, se va reface până în 2050, iar „gaura“ de deasupra Antarcticii va fi acoperită între 2060
şi 2075.
Acestia pot fi: freoni, hlodoni, reprezentând grupa substanţelor
halogene:(11(CFCL3)2, (12(CF2CL2)2, (22(CHCLF2) şi altele, care fierb la temperatura camerei,
înalt zburătoare, chimic energice la suprafaţa pământului, care se folosesc în industria de
frigidere şi ca pulverizant. Ridicându-se în stratosferă, freonii se supun descompunerii
fotochimice, cu eliminări de ioni şi clor, ce funcţionează ca catalizator a reacţiilor chimice, ce
distrug moleculele ozonului, ce apără planeta noastră de radiaţia ultravioletă. În prezent se
urmăreşte permanent după ecranul de ozon. În legătură cu pericolul real de distrugere a stratului
ozonic multe ţări au redus productivitatea şi folosirea freonilor. Acestora le contribuie prelucrarea
hidrocarburilor hlodonice, care au influenţă negativă a freonilor asupra stratului ozonic
atmosferic, a redus mult fabricarea şi utilizarea lor. Dar emiterea totală a freonilor în lume creşte,
ce aduce şi la mărirea concentraţiilor în atmosferă.
Timpul mediu al freonilor în atmosferă – ca regulă 70 – 100 ani, iar la limita superioară probabil
ajunge la sute de ani.
Urmăririle arată, că stratul ozonic este neuniform răspândit în atmosferă, ce contribuie neuniform
în repartizarea freonilor. În atmosfera nordică a emisferei sunt mai mulţi freoni cu 8-9% decât în
atmosfera de sud. Se întâlnesc şi spaţii importante în ozonosferă (stratul atmosferei în limitele
stratosferei la înălţimea de 7-8 cm, la poli de 17-18 km la ecuator până la 50 km, deasupra
planetei şi concentraţiile moleculelor ozonului de 100 ori mai înaltă decât la suprafaţa
pământaului), cu observaţii scăzute (până la 50%) conţine O3. aceste spaţii au primit denumirea
de „găuri ozonice”.
 III. FREONII

Freonul este numele comercial pentru fluidul inodor, incolor, neinflamabil, şi necoroziv
chlorofluorocarbon şi hydrochlorofluorocarbon agenţi frigorifici, care sunt utilizati în
aer condiţionat, instalatii frigotehnice, şi unele sisteme de stingere a incendiilor.
Freonul este susceptibil de a provoca probleme de sanatate majore, dar in
concentraţii mai mari poate produce asfixierea.Acestia au indicativul R de la
refrigerant, dupa care urmeaza o cifra. De exemplu R717 este amoniacul sau R12
freonul pentru aparate frigorifice.

3.1. Compoziţia chimică a freonilor

Din punct de vedere al compoziţiei chimice, freonii, care sunt hidrocarburi fluorurate,
pot fi împărţiţi în trei mari categorii:
CFC (clorofluorocarburi), freonii clasici, care conţin Cl foarte instabil în moleculă;
HCFC (hidroclorofluorocarburi), freoni denumiţi de tranziţie, care conţin în
moleculă si hidrogen, datorită căruia Cl este mult mai stabil şi nu se
descompune atât de uşor sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete;
HFC (hidrofluorocarburi), consideraţi freoni de substituţie definitivă, care nu conţin de
loc în moleculă atomi de Cl.
COMPOZITIA CHIMICA A FREONILOR
Pe lângă cele trei categorii de agenţi frigorifici menţionate, există şi
agenţi frigorifici naturali, între care amoniacul (NH3), simbolizat şi prin
R717, este cel mai important şi cel mai utilizat, datorită proprietăţilor sale
termodinamice care îl fac cel mai performant agent frigorific din punct de
vedere al transferului termic.
În ultimul timp începe să fie tot mai utilizat ca agent frigorific, propanul
simbolizat prin R290, care reprezintă un înlocuitor excelent pentru R22,
având o compatibilitate perfectă cu uleiurile utilzate în compresoarele pentru
R20 şi asigurând o eficienţă frigorifică superioară faţă de R22. Propanul este
utilizat şi în numele tipuri de pompe de căldură.
Singura problemă legată de utilizarea propanului ca agent frigorific,
este reprezentată de inflamabilitatea ridicată a acestuia.
Pe lângă cele trei categorii de agenţi frigorifici menţionate, existăşi
agenţi frigorifici naturali, între care amoniacul (NH3), simbolizat şi prin
R717, este cel mai important şi cel mai utilizat, datorită proprietăţilor sale
termodinamice care îl fac cel mai performant agent frigorific din punct de
vedere al transferului termic.
În ultimul timp începe să fie tot mai utilizat ca agent frigorific, propanul
simbolizat prin R290, care reprezintă un înlocuitor excelent pentru R22,
având o compatibilitate perfectă cu uleiurile utilzate în compresoarele pentru
R20 şi asigurând o eficienţă frigorifică superioară faţă de R22.
Propanul este utilizat şi în numele tipuri de pompe de căldură.
Singura problemă legată de utilizarea propanului ca agent frigorific,
este reprezentată de inflamabilitatea ridicată a acestuia.
 3.2. Legătura dintre freoni şi stratul de ozon

Poluarea produsă de freoni, o problemă atât de mediatizată şi discutată în

ultimii ani, reprezintă la ora actuală unul din motivele care explică numărul foarte mare
de agenţi frigorifici întâlniţi în diverse aplicaţii ale tehnicii frigului.
La începutul anilor ’80, măsurători ale grosimii stratului de ozon de deasupra Antarcticii, au
evidenţiat că grosimea acestuia devenise mult mai redusă decât în mod normal. Stratul de
ozon,având un rol extrem de benefic, deoarece filtrează radiaţiile ultraviolete, se găseşte în
stratosfera atmosferei terestre.
În aceeaşi perioadă de început a anilor ‘80, s-a constatat de asemenea că iarna şi primăvara,
grosimea stratului de ozon este cu cca 20% mai redusă decât vara şi toamna, ceea
ce a determinat studierea atentă a fenomenului. Astfel s-a
constatat că sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete având intensităţi diferite în anotimpuri diferite,
moleculele de ozon (O3) se transformă în mod natural iarna şi primăvara în molecule de oxigen (O ),
iar moleculele de oxgen (O ) se transformă în mod natural vara şi toamna în molecule de ozon
(O3).

Acest fenomen natural explică pe de-o parte variaţia grosimii stratului de ozon, dar pe de
altă parte, în perioada efectuarii acestor măsurători, grosimea acestui strat, devenise mult mai
subţire decât ar fi fost normal, în urma desfăşurării procesului natural descris anterior.
 3.2. Legătura dintre freoni şi stratul de ozon

Astfel a apărut ipoteza că subţierea stratuluii de ozon este posibil să fie datorată acţiunii unor
substanţe produse de om. Din acest moment nu a mai fost decât un pas până la includerea freonilor,
pe lista substanţelor nocive pentru stratul de ozon, deci poluante Poluarea produsă de freoni
este un proces care se produce în stratosfera terestrăşi care este prezentat într-o manieră
schematică, în tabelul 4. Analizând mecanismul acestui proces se observă că în ceea ce privete
freonii, principalul responsabil pentru acţiunea distructivă asupra ozonului, este atomul de Cl,
din moleculele CFC-urilor.
Sub acţiunea razelor ultraviolete provenite de la soare, din moleculele freonilor se eliberează Cl
(clor monoatomic), deoarece din punct de vedere chimic, acesta prezintă o legătură foarte
slabă (instabilă) în cadrul moleculelor de CFC.
Clorul monoatomic reacţionează chimic cu ozonul (O3), care
se găseşte în stratosferăşi rezultă oxigen biatomic O2 şi oxizi de clor. În acest mod, se distruge
treptat stratul de ozon al planetei, având un binecunoscut rol protector prin filtrarea radiaţiilor
ultraviolete, nocive pentru sănătatea umană. Problema este cu atât mai gravă cu cât
oxizii de clor rezultaţi din reacţia descrisă, nu sunt nici aceştia stabili şi se descompun, eliberând
din nou Cl. Se produc astfel reacţii în lanţ, prin care un singur atom de Cl poate să distrugă un număr
impresionant de molecule de O3. Aşa se explică apariţia, deocamdată deasupra celor doi poli ai
planetei a aşa numitelor găuri în statul de ozon (zone în care perioade lungi din an ozonul lipseşte
complet). Fenomenul a fost posibil cu atât mai mult cu cât nu numai freonii, prin atomii de Cl, ci şi alte
substanţe chimice, în primul rând CO2, produc efecte asemănătoare.
În prezent există în întreaga lume, numeroase instalaţii de puteri frigorifice mici şi
mijlocii încărcate cu agenţi frigorifici poluanţi (în sensul pericolului pentru stratul de
ozon), care pun în continuare probleme legate de posibila lor "scăpare" în atmosferă.
Totodată se pune problema găsirii unor agenţi de substituţie care să fie utilizaţi în instalaţiile
frigorifice noi.
 3.3. Distrugerea stratului de ozon si consecinţele lui

In troposfera (pana la atitudinea de 10 km) sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete cu lungimea de undă
λ<242 nm, emanate de Soare, oxigenul molecular este scindat in atomi:
O2 O + O (1)
Atomii de oxigen (foarte reactivi), in prezenta unui martor (M) care preia excesul de energie,
reacţionează cu molecule de oxigen si formează ozon:
O2 + O+ M →O3+ M (2)
La rândul sau si ozonul este descompus de către radiaţiile ultraviolete cu lungimea de unda λ< 320 nm:
O 3 O2 + O (3)
Oxigenul atomic rezultat poate reacţiona cu ozonul spre a forma oxigen molecular:
O+ O3 → O2+ O2 (4)
Aceste radiaţii prezintă importanta doar in toposfera si conduc la mici concentraţii de ozon (40 – 80
µg/cm3 aer).
Formarea si grosimea stratului de ozon se poate înţelege astfel: la înălţimi mai mari
de 35 km, oxigen molecular este puţin. In consecinţa, se formează puţin oxigen atomic prin reacţia (1) si
deci si puţin ozon prin reacţia (2). De la înălţimea de 35 km si pana la 10-15 km, reacţiile (1) si (2) devin
predominante, ceea ce contribuie la formarea unui strat cu concentraţia de ozon foarte mare. La înălţimi
mai mici de 10-15 km doar puţine radiaţii ultraviolete, cu λ<240 nm au rămas neabsorbite, astfel ca prin
reacţia (1) se formează mai puţin oxigen atomic, deci si ozon mai puţin.
Începând cu anul 1974, mai mulţi oameni de ştiinţa, dintre care amintim pe Molina si Rowland, au arătat
ca la Polul Sud si mai puţin la Polul Nord a apărut o „gaura” in stratul de ozon, adică in aceste zone a
scăzut foarte mult concentraţia de ozon in stratosfera. S-a arătat ca la distrugerea stratului de ozon
contribuie avioanele supersonice prin gazele emanate, precum si unii produşi chimici cum sunt freonii
(CF2Cl2, CFCl3),sintetizaţi si utilizaţi in instalaţiile frigorifice sau la spray-uri. Măsurătorile au arătat ca
cea mai redusa concentraţie de ozon se observa primăvara iar vara, aceasta se reface parţial.
Marea stabilitate a freonului prezintă si incoveniente. El se acumulează la altitudini cuprinse intre 20-
50 km. Când moleculele de freon pătrund in stratul de ozon, sub acţiunea razelor ultraviolete se rup
legăturile C-Cl rezultând atomi liberi de Cl. Aceştia catalizează reacţia de descompunere a O3 in O2,
reacţia (2). Rezultatul consta in mărirea fluxului de raze ultraviolete care ajung pe Pamant,
determinat apariţia cancerului de piele, modificări climatice, etc. In anii `70
In ultimii 30 de ani au avut loc studii si cercetări sistematice cu privire la distrugerea startului de ozon
din stratosfera, ceea ce a condus la contribuirea Premiului Nobel pentru In atmosfera, sub acţiunea
radiaţiilor UV, freonii, exemplificaţi mai jos prin CFCl3, suferă următoarea reacţie (radicalul hidroxil
provine din disocierea apei):
CFCl3+ O2+ ˙OH CO2+ HF+ 3( Cl˙ sau ClO˙) (5)
Radicalii Cl si ClO reacţionează cu ozonul si îl transforma in oxigen molecular:
Cl˙ + O3 → ClO˙ + O2 (6)
Oxidul de clor nu distruge direct stratul de ozon, deoarece el nu reacţionează cu ozonul, ci cu
oxigenul atomic rezultat din reacţiile (1) sau (3):
ClO˙ + O → Cl˙ + O2 (7) In acest fel este inhibata reacţia de formare a ozonului din oxigen
atomic si oxigen molecular. S-a mai arătat ca reacţiile de mai sus prin mare se fromeaza sau se
distruge stratul de ozon sunt concurate de reacţiile de reacţiile la care participa radicalul hidroxil si
oxidul de azot au ajuns in stratosfera:
HO˙ + O3 → HO2 + O2 (8)
HO2 + O →HO˙ + O2 (9)
_________________________________________
Bilanţ O + O3→ O2 + O2
NO + O3 → NO2 + O2 (10)
NO2 + O → NO + O2 (11)
_________________________________________
 IV. CONCLUZII:

 FREONII AU CEL MAI IMPORTANT ROL IN

DISTRUGEREA STRATULUI DE OZON.

 Sub aspect ecologic dispariţia din stratosferă a stratului de ozon(stratul protector al Terrei )ar
însemna de fapt,dispariţia vieţii pe pămant.
 Folosirea excesivă a freonilor în instalaţiile frigorifice şi la prepararea aerosolilor cosmetici de tip
Spray,face ca aceştia să pătrundă tot mai mult în atmosferă.
 Diminuarea stratului protector de ozon intensifică acţiunea radiaţiilor ultraviolete asupra Terrei
,având drept consecinţă:
• perturbarea echilibrului termic al atmosferei,al apei şi al solului;
• declanşarea ploilor acide catastrofale pentru vegetaţie;
• dispariţia unor specii de plante şi animale;
• diminuarea reproducerii organismelor marine şi terestre;
• mărirea incidenţei cazurilor de cancer al pielii,al afecţiunilor
oftalmologice(conjunctivite,cataracte,etc.).
 V. SOLUTII SI MASURI:

În urma dovedirii ştiinţifice a efectelor nocive asupra stratului de ozon, produse de

freoni, comunitatea internaţională a luat numeroase măsuri de reducere până la zero
a utilizării acestora.
De exemplu, în SUA una dintre primele măsuri luate, a fost interzicerea spray-urile de
orice tip , care utilizează ca agent propulsor CFC-urile.
Reglementările internaţionale pentru CFC şi HCFC, stipulează în prezent următoarele:
Pentru CFC:
▪ a fost oprita productia începând din 31.12.1994;
▪ a fost interzisa utilizarea si comercializarea, începând din 1.01.1999, cu o derogare
pentru menţinerea în funcţiune a instalaţiilor existente, până în 31.12.1999.
Pentru HCFC:
▪ producţia este autorizată până în 31.12.2014;
Folosirea HFC (refrigeranti definitivi ecologici).

În natură există numeroase alte surse generatoare de Cl. Astfel cca. 20% din clorul prezent în
stratosferă provine din erupţiile vulcanice, care pot accelera semnificativ procesul de reducere a
grosimii stratului de ozon;
 NOTA:

Cu toate că pe plan internaţional au fost luate măsuri drastice privind interzicerea

utilizării CFC-urilor, în lumea ştiinţifică existăşi opinii conform cărora, potenţialul distructiv al acestor
substanţe nu este nici pe departe atât de ridicat, pe cât s-a susţinut. Astfel au fost
enunţate câteva motive care infirmă prezumţiile anterioare, privind rolul CFC-urilor în
distrugerea stratului de ozon, respectiv în creşterea nivelului radiaţiilor ultraviolete:

Punta Arenas – Coşmarul radiaţiilor solare

În sudul Americii Latine, mai multe comunităţi umane se chinuiesc de câteva decenii să trăiască,
urmăriţi de unul dintre cele mai mari dezastre ecologice: gaura din stratul de ozon.
 Bibliografie:

1) L.I. Ciplea, Al. Ciplea, Poluarea mediului ambiant, Ed Tehnică, Bucureşti, 1978
2) Lixandru, B. Ecologie şi protecţia mediului, Timişoara, Editura Presa Universitară, 1999
3) Măcărescu, B. Ingineria şi protecţia mediului în industrie, Chişinău, Editura Tehnică, 2003
4) www.scientia.ro –Atmosfera terestra
5) www.needpedia.org –Freonul
6) Pulicatia Jurnalul National, articol din 21.01.2008
7) www.metoffice.gov.org -Compozitia atmosferei terestre
8) Ardelean, Florinela : Ecologie şi protecţia mediului 2007
9) Damian, Valeriu: Ecologie şi dezvoltare durabilă 2007
10) Kaposta, Iosif : Ecologie şi protecţia mediului 2009