Professional Documents
Culture Documents
Anul II
SEMESTRUL I
Cluj-Napoca
2010
1
I. Informaţii generale
3
MODULUL I- Casatoria, notiune, caractere juridice, trasaturi, conditiile de valabilitate,
cazurile de nulitate
Scop: modulul urmareste familiarizarea cu realităţile teoretice şi practice ale instituţiei care stă
la baza societăţii şi anume a familiei; noţiunile care privesc încheierea căsătoriei precum şi
celelalte instituţii conexe sunt parte integrantă din pregătirea unui viitor funcţionar public
deoarece aceste elemente vor constitui instrumente de lucru în activităţile ce urmează a fi
desfăşurate după absolvirea facultăţii.
Obiective.
O1: sa defineasca notiunea de casatorie;
O2: sa enumerarea caraterelor juridice ale casatoriei;
O3: sa precizeze conditiile in care se poate incheia valabil o casatorie si care sunt etapele pe
care viitori soti, trebuie sa le parcurga, respectiv ce conditii trebuie sa fie indeplinite;
O4: sa precizeze care sunt sanctiunile care intervin ca urmare a nerespectarii conditiilor de
fond, respectiv de forma;
4
ELEMENTE DE DREPTUL FAMILIEI SI ACTE DE STARE CIVILA
Obiective.
O1: sa defineasca notiunea de casatorie;
O2: sa enumerarea caraterelor juridice ale casatoriei;
O3: sa precizeze conditiile in care se poate incheia valabil o casatorie si care sunt etapele pe
care viitori soti, trebuie sa le parcurga, respectiv ce conditii trebuie sa fie indeplinite;
O4: sa precizeze care sunt sanctiunile care intervin ca urmare a nerespectarii conditiilor de
fond, respectiv de forma;
Noţiunea de casătorie1
1. Noţiunea de căsătorie desemnează actul juridic al căsătoriei, adica acel act juridic prin care, pe
temeiul consimţământului viitorilor soti, constatat de ofiţerul stării civile, aceştia întemeiază o
familie.
2. Noţiunea de căsătorie desemnează starea (statutul) juridic dobândit prin încheierea actului
juridic al căsătoriei, adică ansamblul drepturilor, îndatoririlor ce iau naştere în persoana firecăruia
dintre soţi ca urmare a încheierii căsătoriei.
3. Sens doctrinar : prin căsătorie se desemnează instituţia căsătoriei, adică totalitatea normelor
juridice referitoare la actul juridic, precum şi statutul juridic al soţilor.
1
A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 13;
2
Ibidem.
6
1. Caracterul laic- reiese din faptul ca incheierea si inregistrarea casatoriei sunt de competenta
exclusiva a autoritatii de stat. De asemenea celebrarea religioasa a casatoriei este permisa numai
dupa casatoria civila ; in caz contrar preotul sau reprezentantul oricarui cult religios, indreptatit a
oficia cununia religioasa poate fi sanctionat contraventional;
2. Caracterul solemn- reiese din faptul ca actul juridic al casatoriei este valabil numai daca
viitorii soti respecta anumite cerinte de forma cum ar fi : consimtamantul trebuie exprimat in fata
ofiterului de stare civila, personal, in prezenta a doi martori ;
3. Caracterul bilateral - reiese din faptul ca actul juridic al casatoriei are la baza cele doua
vointe liber exprimate a viitorilor soti ;
Trasaturile casatoriei;
Starea de persoana casatorita are la baza actul juridic al casatoriei care genereaza drepturi si
indatoriri pentru ambii soti, expres prevazute de lege si carmuite de principiul egalitatii depline
intre soti.
Avand la baza principiul ca orice casatorie se incheie in scopul intemeierii unei familii, pe viata,
deci fara a fi afectata de vreun termen sau vreo conditie, putem aprecia ca aceasta are un caracter,
in principiu, perpetuu. Totodata, desfacerea casatoriei, este permisa, si se realizeaza numai pe
cale judiciara.
De asemenea se mai poate distinge si caracterul monogam al casatoriei.
7
consimţi la încheierea căsătoriei; trebuie să fie vorba de elemente esenţiale pentru celălalt, care
dacă le-ar cunoaste nu s-ar mai căsători.
De exemplu starea de graviditate are o forma comisiva (o spune intenţionat); forma omisivă este
în situatia în care ascunde soţului că este gravidă ştiind că altfel soţul nu s-ar mai căsători cu ea;
Ne aflăm în prezenţa dolului şi atunci cand viitorii soţi îşi ascund starea sănătăţii lor sau existenţa
unor maladii care ar împieta asupra relaţiilor de familie. Nu este vorba de boli incurabile, ci de
boli care ar presupune un efort sporit din partea celuilalt soţ (diabetul zaharat, o afecţiune
cardiacă). In această categorie nu se includ boli trecătoare.Tot aici trebuie specificat faptul că
sifilisul interzice căsătoria, în schimb SIDA nu impiedică căsătoria.
Violenta – anularea căsătoriei mai poate fi cerută atunci când consimţământul la căsătorie a fost
smuls prin violenţa fizică sau morală.
Astfel, dacă unul dintre aceste vicii afectează consimţământul unuia sau ambilor soţi la încheierea
căsătoriei, atunci acesta este lovită de nulitate relativă.
De asemenea, o căsătorie se poate încheia valabil numai între două persoane de sex diferit, în caz
contrar este lovită de nulitate absolută.
Varsta matrimoniala4. Potrivit art. 4 din Codul familiei in redactarea data prin Legea nr.
288/2007, varsta minima de casatorie este de 18 ani. Pentru motive temeinice, minorul care a
implinit varsta de saisprezece ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical, cu incuviintarea
parintilor sai ori, dupa caz, a tutorelui si cu autorizarea directiei generalle de asistenta socila si
protectie a copilului in a carei raza teritoriala isi are domiciliul.
Daca unul dintre parinti este decedat sau se afla in imposibilitatea de a-si manifesta
vointa, incuviintarea celuilalt parinte este suficienta. Daca nu exista nici parinti nici tutore care sa
poata incuviinta casatoria, este necesara incuvintarea persoanei sau a autoritatii care a fost
abilitata sa exercite drepturile parintesti.
Fata de reglementarea anterioara, se constata urmatoarele elemente de noutate:
- se prevede aceeasi varsta matrimoniala minima atat pentru femeie cat si pentru
barbat, si anume 18 ani, iar ca exceptie, pentru motive temeinice – 16 ani.
Anterior, se facea distinctie intre barbat si femeie, in sensul ca barbatul se putea
casatori numai daca a implinit 18 ani, iar femeia numai daca a implinit 16 ani. Se
prevedea de asemenea posibilitatea incuviintarii pentru motive temeinice si in
temeiul unui aviz dat de un medic oficial, a casatoriei femeii care a implinit
cincisprezece ani.Incuviintarea trebuia data de presedintele consiliului judetean
sau , dupa caz, de primarul general al Municipiului Bucuresti.
- Astfel, varsta matrimoniala coincide cu majoratul civil; se prezuma ca de la
aceasta varsta, o persoana are discernamant maturizat, fiind capabile sa inteleaga
importanta si semnificatia actelor juridice pe care le incheie, inclusiv actul
juridic al casatoriei.
- Regula o constituie casatoria la varsta de 18 ani, exceptia o reprezinta casatoria
minorului (atat femeia cat si barbatul) care a implinit 16 ani, pentru motive
temeinice, in temeiul unui aviz medical, cu incuviintarea ocrotitorilor legali si cu
avizarea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a carei
raza teritoriala isi are domiciliul minorul care doreste sa se casatoreasca.
In literatura juridica de specialitate si in practica, anterior modificarilor aduse de Legea
288/2007, au fost considerate motive temeinice pentru acordarea dispensei de varsta pentru
femeia care a implinit cincisprezece ani, in urmatoarele imprejurari: starea de graviditate a femeii
sau nasterea unui copil de catre aceasta, boala grava a unuia dintre viitorii soti, starea anterioara
de concubinaj. Avand in vedere ca Legea 288/2007 mentine conditia existentei unor motive in
4
A se vedea Flavius Baias, Marieta Avram, Cristina Nicolescu – “Modificarile aduse Codului familiei prin Legea
288/2007”, în “Dreptul” nr. 3/2008, pag. 9 - 29
8
cazul in care cel putin unul dintre soti este minor, respectiv a implinit 16 ani, formularea
ramanand aceeasi cu cea din redactarea anterioara a art. 4 din Codul familiei, precizarile din
doctrina referitoare la interpretarea acestei sintagme legale sunt, in continuare, pe deplin valabile.
Conditii de forma5 :
Aceste condiţii se impart in:
1. Formalitati premergatoare incheierii căsătoriei;
2. Formalitati concomitente incheierii căsătoriei;
A.Declaratia de căsătorie:
Prima formalitate pe care viitorii soţi trebuie sa o indeplineasca este declaratia de căsătorie, care
este manifestarea neechivoca a intentiei viitorilor soţi de a se căsători. Aceasta trebuie facuta
personal de catre viitorii soţi la Oficiul de Stare Civila unde urmeaza a se incheia căsătoria. Daca
unul dintre soţi nu se afla in localitatea unde urmeaza a se incheia căsătoria, acesta va putea face
declaratia de căsătorie la Oficiul de Stare Civila din localitatea respectiva, care va fi trimisa
imediat si fara intarziere oficiului unde se va incheia căsătoria.
Daca unul dintre soţi nu se poate deplasa la Oficiul de Stare Civila pentru a face declaratia de
căsătorie, aceasta se va lua de catre ofiterul de stare civila la locul unde se afla persoana.
Declaratia de căsătorie cuprinde:
a). manifestarea dorintei neindoielnice de a se căsători ;
b). faptul ca viitorii soţi au luat la cunostinta starea sanatatii lor ;
c). au fost respectate condiţiile de fond privind încheierea căsătoriei si nu exista
impedimente;
d). o mentiune importanta se refera la numele din timpul căsătoriei; viitorii soţi trebuie sa
se hotarasca asupra numelui pe care il vor purta in timpul căsătoriei, acest lucru se poate face si
ulterior declaratiei de căsătorie printr-un inscris care se anexeaza acesteia. Viitorii soţi au la
indemana, trei variante si anume: -fiecare ramane cu numele sau;
-soţii vor avea un nume comun, al ei sau al lui;
-soţii vor adopta ca si nume comun numele lor reunite;
Odata cu declaratia vor fi prezentate si actele cerute de lege prin care se atesta indeplinirea
condiţiilor de fond.Delegatul de stare civila este obligat sa verifice daca s-au respectat condiţiile
de fond.
Declaratia de căsătorie este semnata de fiecare dintre soţi si de catre delegatul de stare civila. Din
momentul inregistrarii declaratiei incepe sa curga termenul de 10 zile la expirarea caruia poate fi
incheiat actul juridic al căsătoriei;
Opozitia la căsătorie:
Orice persoana interesata poate face sesizari privind neindeplinirea unor cerinte sau prezenta unor
impedimente prin care se aduce la cunostinta delegatului de stare civila existenta unei imprejurari
de natura sa impiedice încheierea căsătoriei.Actul trebuie facut in scris si sa indice dovezile pe
care se sprijina opozitia la căsătorie si totodata sa se incadreze in termenul de 10 zile.Verificand
relevanta celor aratate delegatul de stare civila poate adopta una din urmatoarele situatii:
- respinge ca netemeinica opozitia la căsătorie;
-refuza încheierea căsătoriei intocmind un proces verbal de constatare cu privire la opozitia la
căsătorie; refuzul ofiterului de stare civila se poate ataca in instanta;
-amana încheierea căsătoriei un interval limita de timp pana la verificarea celor aratate in opozitia
la căsătorie;
7
Idem, pag.14;
8
A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag.38;
9
Codul Familiei, art.3
10
c) Prezenta efectiva si concomitenta a viitorilor soţi care isi vor exprima consimtământul personal
raspunzand la intrebarea delegatului de stare civila adresata firecăruia daca vor sa se casatoreasca
impreuna.10 Acest lucru presupune deopotriva raspunsuri afirmative. Tacerea sau raspunsul
negativ impiedica încheierea căsătoriei.
d) Constatarea incheierii căsătoriei si inregistrarea acesteia
Căsătoria este incheiata in momentul in care ofiterul de stare civila luand act de consimtământul
viitorilor soţi ii declara căsătoriti. Dupa încheierea căsătoriei se procedeaza la inregistrarea
acesteia in registrul de stare civila. Principalele mentiuni cuprinse in acest inscris sunt: identitatea
partilor, data incheierii căsătoriei, numele pe care urmeaza a-l purta soţii, semnaturile soţilor dar
si cele ale martorilor.11
Pe baza acestui act de stare civila, partilor li se elibereaza o copie-certificat de căsătorie- care
daca este eliberat in concordanta cu mentiunile din Registrul de stare civila, are aceeasi forta
probanta, adica putere doveditoare ca si inscrisurile autentice.12 Inregistrarea căsătoriei este o
conditie ulterioara incheierii căsătoriei astfel incat ea nu afecteaza valabilitatea căsătoriei, dar
ingreuneaza dovedirea acesteia.
Impedimente la căsătorie13 : (condiţii de fond negative, acele condiţii în prezenţa cărora este
interzisă încheierea căsătoriei);
1. Starea de persoană căsătorită (bigamie);
2. Rudenia firească;
3. Rudenia civilă (relatii de familie rezultate din adopţie);
4. Relatii rezultate din tutela;
5. Debilitatea sau alienaţia mintală;
10
Codul familiei, art. 16
11
Idem, art. 17
12
Idem, art. 18
13
A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 28;
11
In cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ, calitatea de sot se pierde la data ramanerii
irevocabile a hotararii de desfacere a căsătoriei. Din acel moment soţii se pot căsători. Pana la
ramanerea irevocabila a hotararii de divorţ impedimentul de sot este activ chiar daca s-a
pronuntat o hotarare in sensul desfacerii acesteia.
Daca ulterior incheierii celei de-a doua căsătorii, prima căsătorie este declarata nula sau
anulata, căsătoria subsecventa este valabila deoarece in materie de căsătorie efectele nulitatii
retroactiveaza.
Încheierea mai multor căsătorii succesive este posibila si admisibila numai in masura in
care aceasta nu conduce la existenta concomitenta a mai multor căsătorii ale aceleiasi persoane.
2. Rudenia fireasca
Căsătoria dintre rudele apropiate este oprita din considerente de natura medicala sau de
ordin moral.Potrivit art.6 Codul Familiei este interzisa căsătoria intre :
a) rudele in linie dreapta indiferent de gradul de rudenie
b) rudele in linie colaterala pana la gradul IV inclusiv
Deoarece rudenia fireasca este legatura de sange existenta intre doua persoane care fie descind
una din alta, fie au un descendent comun, aceasta constituie impediment la căsătorie. Totusi,
pentru motive temeinice poate fi autorizata căsătoria intre rudele colaterale pana de gradul IV de
catre presedintele Consiliului Judetean de care apartine localitatea de domiciliu a persoanei sau
persoanelor interesate.
Impedimentul functioneaza si in cazul rudeniei din afara căsătoriei pentru ca intereseaza
legatura de sange. In cazul adopţiei firesti, desi adoptatul iese din familia sa naturala si intra in
familia adoptatorului, totusi impedimentele la căsătorie exista iar legatura de sange se pastreaza si
ca urmare căsătoria dintre adoptat si rudele sale naturale este oprita.
3. Rudenia civila si relatiile rezultate din adopţie:
Pentru a preveni suprapunerea unor relatii de familie incompatibile cu art. 7 din Codul
Familiei, este oprita căsătoria :
-intre adoptator sau descendentii sai pe de o parte sau intre cel adoptat si descendentii
adoptatorului pe de alta parte;
-intre copiii adoptatorului pe de o parte si adoptat sau copiii acestuia pe de alta parte;
-intre persoanele adoptate de acelasi adoptator;
In cazul adopţiei cu efecte depline, adoptatul va avea rude atat cu adoptatorul cat si cu
rudele acestuia; rudenia civila inlocuieste rudenia fireasca iar adoptatul va avea aceeasi siuatie
juridica cu cea a copilului firesc al adoptatorului.
4. Relatii rezultate din tutela :
Potrivit art.8 din Codul Familiei este oprita căsătoria intre tutore si persoana minora aflata
sub tutela sa. Practic interdictia priveste tutorele si femeia minora aflata sub tutela sa fiindca
numai femeia se poate căsători de la 16 ani sau de la 15 ani in mod exceptional. Tutela inceteaza
odata cu dobandirea capacitatii depline de exercitiu de catre femeia minora, pana in acel moment
fiind oprita căsătoria cu fostul tutore.
5. Starea de debilitate, alienatie mintala sau pierderea vremelnica a facultatilor
mintale :
Art.9 Codul Familiei interzice căsătoria alienatului sau debilului mintal precum si a celui
lipsit de pierderea vremelnica a discernamantului.
Starea de alienatie sau debilitate este un impediment permanent. Cel aflat intr-o asemenea
situatie nu se poate căsători niciodata cu nimeni pe motiv de insanitate permanenta. Pe de alta
parte dat fiind handicapul lor psihic, ei nu pot indeplini cerinta consimtământului valabil.
In cazul lipsei vremelnice a facultatilor mintale, impedimentul este absolut doar in
momentele de lapsus intelectual. Numai in astfel de momente cel in cauza nu are reprezentarea
mintala a faptelor sale. Daca, insa, in momentul căsătoriei, subiectul este perfect constient,
12
căsătoria este valabila cu conditia ca el sa fi comunicat viitorului sot maladia inainte de căsătorie,
astfel sotul sau va putea cere anularea căsătoriei pentru vicierea consimtământului prin dol.
Clasificarea impedimentelor:
1. In raport cu natura sanctiunilor pe care le antreneaza, impedimentele pot fi:
a)derimate: nesocotirea lor atragand nulitatea absoluta a căsătoriei: persoane căsătorite, rudenia
fireasca, rudenie civila;
b) prohibite: sanctionarea administrativa a delegatului de stare civila vinovat de neobservarea
unor cazuri de tutela, rudenie;
2. In raport cu persoanele intre care e interzisa căsătoria, impedimentele pot fi:
a) absolute (persoanele căsătorite);
b) relative: impiedica încheierea căsătoriei numai intre anumite persone;
Rezulta din prevederile art. 19 C. familiei, care dispune ca este nula casatoria incheiata cu
incalcarea dispozitiilor privitoare la: varsta matrimoniala, starea de persoana casatorita, rudenia
fireasca, rudenia adoptiva(respectiv intre persoanele aflate in relatie de rudenie civila in linie
directa) starea de alienatie sau debilitate mintala, precum si lipsa vremelnica a facultatilor
mintale, publicatia declaratiei de casatorie, consimtamantul la casatorie al viitorilor soti;
Rezulta din prevederile art.21 care dispune ca numai viciile de consimtamant, respectiv eroarea,
dolul si violenta constituie cause de nulitate relativa.
Un prim efect este acela al desfiintarii retroactive a casatoriei, ceea ce presupune ca drepturile si
obligatiile personale si patrimoniale ale sotiilor sunt desfiintate cu efect retroactiv, ca si cand intre
soti nu ar fi existat niciodata astfel de legaturi, de asemenea sotii revin la numele purtat anterior
incheierii casatoriei; minora care prin efectul casatoriei a dobandit capacitatea deplina de
exercitiu, daca pana la desfiintarea casatoriei nu a implinit 18 ani, isi pierde retroactiv capacitatea
de exercitiu, dreptul si obligatia la intretinere nu sunt recunoscute; vocatia succesorala a sotului
supravietuitor nu exista, in situatia in care unul dintre ei decedeaza inainte de ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea casatoriei;
2. Casatoria putativa;
Căsătoria putativa este acea căsătorie nula sau anulabila in care cel putin unul dintre soţi a
fost de buna credinta in momentul incheierii căsătoriei.
Cerinte cumulative ale căsătoriei putative:
1. aparenta juridica de căsătorie, adica sa fi fost celebrata căsătoria pentru ca doar o uniune
de fapt (concubinajul) nu va beneficia niciodata de efectele căsătoriei; trebuie ca acea
căsătorie sa fi fost celebrata si inregistrata potrivit legii
2. buna-credinta a unuia sau a ambilor soţi in momentul incheierii căsătoriei; căsătoria este
putativa si daca numai unul dintre soţi este de buna credinta; buna credinta in acest caz se
raporteaza strict la momentul incheierii căsătoriei, daca, ulterior unul dintre soţi sau ambi
soţi i-au cunostiinta de cauza de nulitate, aceasta nu impieteaza asupra bunei-credinte.
Buna-credinta in acest caz consta in convingerea gresita a subiectului ca fiind indeplinite
toate cerintele de valabilitate ale căsătoriei, incheie o căsătorie apta de a produce efectele
firesti ale căsătoriei. Prin urmare subiectul se afla in eroare cu privire la validitatea actului
juridic al căsătoriei.
3. de regula, beneficiul putativitatii se invoca de catre sotul de buna credinta.
Eroarea poate fi in acest caz :-eroare de fapt-soţii nu stiau ca sunt rude in grad interzis;
-eroare de drept-soţii stiau ca sunt rude in grad interzis, dar nu stiau
ca nu aveau voie sa se casatoreasca;
16
Idem, op.cit., pag. 60;
17
Ibidem, pag. 60;
14
Buna credinta nu salveaza căsătoria de la sanctiunea nulitatii, dar recunoaste anumite efecte
juridice, de aceea se recomanda ca instanta judecatoreasca care pronunta sanctiunea in prima
instanta sa se pronunte si asupra bunei credinte a celor doi soţi, pentru a se evita procese
ulterioare in care se cere exclusiv stabilirea bunei sau relei credinte.
Teme de autoevaluare:
1. care sunt condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei ?
2. care sunt cerintele de forma premergatoare incheierii căsătoriei?
3. comitente incheierii căsătoriei ?
4. care sunt atributiile ofiterului de stare civila?
5. in ce condiţii vorbim de căsătorie putativa?
6. care sunt viciile de consimţământ ?
15
7. care sun efectele casatoriei putative?
Obiective:
O1: sa precizeze efectele de natura personala ale incheierii actului juridic al casatoriei
O2. sa precizeze efectele de natura patrimoniala
O3: sa realizeze clasificarea principalelor categorii de bunuri;
O4: sa enumere principalele categorii de bunuri comune ale sotilor, precum si a celor proprii si
regimul juridic aplicabil acestora
1.Obligaţia de sprijin material reciproc: soţii au obligaţia sa-si acorde sprijin moral si material
reciproc
Aceasta obligatie presupune: a).obligaţia de a contribui la sustinerea cheltuielilor casniciei;
b).obligaţia de întreţinere intre soţi;
a). Cheltuielile casniciei includ toate cheltuielile pe care le antreneaza mariajul comun si
cheltuielile facute cu cresterea si educarea copiilor minori. In situatia in care unul dintre soţi nu-si
indeplineste aceasta obligatie, se poate cere instantei sa-l oblige pe celalalt sot sa-si indeplineasca
obligaţiile fara ca aceasta hotarare sa duca la divorţ.Obligaţia de a suporta cheltuielile casniciei
constituie o sarcina permanenta si neconditionata a ambilor soţi. Ea este prioritara fata de toate
celelalte obligaţii de întreţinere.
19
Ibidem, pag. 72;
17
Oricare dintre soţi poate exercita o profesie si poate dispune liber de veniturile sale cu
rezerva respectarii îndatoririi de a contribui la sustinerea cheltuielilor casniciei.
Sotul care indeplineste muncile casnice sau se ocupa de cresterea copiilor minori e
considerat datorita activitatilor sale ca-si aduce aportul la sustinerea cheltuielilor casniciei.
De asemenea sotul care prin activitatea sa a contribuit la activitatea profesionala a
celuilalt sot dincolo de limitele obligatiei de sprijin moral sau ale obligatiei de a contribui la
cheltuielile casniciei, poate solicita si obtine o despagubire proportionala cu masura imbogatirii
celuilalt sot.
Obligaţia de a contribui la acoperirea cheltuielilor casniciei include si obligaţia de
întreţinere fata de copiii minori. Descendentul minor are dreptul la întreţinere oricare ar fi pricina
starii de nevoie in care se gaseste. Starea de nevoie a copiilor minori e prezumata, indifferent de
situatia părinţilor, indifferent daca ei convietuiesc sau nu , daca sunt divorţaţi, separate faptic sau
minorul provine din afara căsătoriei, insa are filiatia stabilita, el este indreptatit sa ceara in
instanta obligarea unuia sau ambilor părinţi la întreţinere.
b). Obligaţia legală de întreţinere intre soţi:
Aceasta obligatie izvoreste din lege si este intemeiata pe institutia căsătoriei. Potrivit
prevederilor art. 41 C. fam., soţii isi datoreaza întreţinere pana la desfacerea căsătoriei, iar potrivit
art. 89 C. fam., soţii isi datoreaza întreţinere inaintea oricaror alte persone.
Obligaţia de întreţinere se realizeaza prin simplul fapt al convietuirii celor doi soţi si prin
participarea voluntara a acestora la sustinerea cheltuielilor casniciei. Obligarea unuia dintre soţi
de a acorda întreţinere celilalt sot, apare atunci cand relatiile dintre soţi sunt tensionate, aceasta
fiind precedata, uneori. de despartirea lor in fapt.
Astfel, sotul care se afla in incapacitate de a muncii sau este lipsit de mijloace materiale
proprii prin care sa-si asigure cele necesare cheltuielilor zilnice, poate pretinde celuilalt sot plata
unei pensii de întreţinere. Pentru aceasta, el trebuie sa dovedeasca faptul ca se afla in incapacitate
de a muncii, deci, in stare de nevoie si faptul ca celalalt sot are mijloacele necesare pentru a-i
acorda pensia de întreţinere.
Starea de nevoie a sotului care pretinde întreţinere se apreciaza in raport de veniturile si
bunurile proprii producatoare de venituri, ale celuilalt sot. Cat priveste bunurile comune acestea
sunt prin natura lor destinate intretinerii oricaruia dintre soţi, acestea putand sa fie valorificate
inainte de a se cere obligarea sotului la plata unei pensii de întreţinere. Mai mult pentru aceasta
este posibila introducerea unei cereri de partaj a bunurilor commune, atunci cand unul dintre soţi
nu are alte surse de venit si este nevoit sa-si asigure existenta pe seama comunitatii de bunuri.(art.
36 alin.2 C. fam.)
Dreptul unuia dintre soţi de a cere obligarea celuilalt sot la plata unei pensii de întreţinere
poate fi valorificat si atunci cand starea de nevoie in care se afla sotul care pretinde acest lucru nu
se datoreaza incapacitatii sale de munca ci unor imprejurari care il impiedica sa depuna o munca
prin care sa-si asigure cele necesare intretinerii sale, cum ar fi : ingrijirea unei rude bolnave.
Temeinicia acestor imprejurari va fi lasata, totusi, la aprecierea instantei.
Obligaţia legală de întreţinere intre soţi poate fi valorificata pe toata durata căsătoriei,
indiferent daca aceştia locuiesc impreuna sau sunt despartiti in fapt, inclusiv pe durata procesului
de divorţ.
18
Bunurile sotilor, regimul juridic al acestora, clasificarea lor in comune si proprii, drepturile
sotilor asupra acestora;
20
Ibidem , pag. 81;
19
Prezumtia de comunitate opereaza chiar si in perioadele de separatie faptica ce pot aparea
in timpul căsătoriei, indiferent de motive, fiind suficienta calitate de sot din momentul dobandirii.
21
Ibidem;
20
Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soţi. Cu toate
acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere
impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.
Creditorii comuni vor putea urmari si bunurile proprii ale soţilor, insa numai dupa
urmarirea bunurilor comune.
Teme de autoevaluare:
- care sunt posibilitatile soţilor in privinta numelui ?
- care sunt relatiile patrimoniale ce izvorasc din încheierea căsătoriei ?
- soţii pot lucui temporar despartiti fara sa fie incalcata obligaţia de coabitare ?
- de cate feluri sunt bunurile sotilor?
- cand se poate cere partajul bunurilor comune?
- ce persoane sunt indreptatite sa ceara partajul bunurilor comune a sotilor?
Obiective:
O1: sa defineasca notiunea de desfacere a casatoriei, precum si modalitatilor de realizare ale
acesteia;
O2: sa enumere motivele de divort, atat de natura subiectiva cat si de natura obiectiva
O3: sa enumere principalele etape si elemente ale procedurii divortului
O4: sa precizeze conditiile desfacerii casatoriei prin acordul partilor
O5: sa descrie principalele efecte pe care le are desfacerea casatoriei in relatiile dintre soti,
precum si intre parinti si copii;
O6: sa precizeze si sa descrie posibilitatile pe care sotii le au cu privire la bunurile comune
Ghid de studiu:
- notiunea de desfacere a casatoriei
- desfacerea castoriei la cererea unuia dintre soti/ desfacerea casatoriei prin
acordul partilor;
- motive temeinice de divort: de natura subiectiva, de natura obiectiva
- procedura divortului
- efectele desfacerii intre fostii soti/efectele desfacerii casatoriei fata de copii
minori;
- ancheta sociala; autoritatea tutelara citata in procesul de divort
- impartirea bunurilor comune ale sotilor la desfacerea casatoriei: impartirea
bunurile potrivit invoielii lor; impartirea pe cale judiciara-partajul;
Divorţul se defineste ca fiind singura modalitate prin care instanta de judecata dispune la
cererea unuia dintre soţi sau pe temeiul consimtământului celor doi soţi, stingerea cu efecte
numai pentru viitor a principalelor consecinte care rezulta din încheierea unei căsătorii valabile.
Divorţul poate fi pronuntat atat la cererea unuia dintre soţi cat si pe temeiul
consimtământului celor doi soţi.
Desfacerea căsătoriei la cererea unuia dintre soţi:
Pentru ca divorţul sa fie pronuntat la cererea unuia dintre soţi trebuie sa fie intrunite cumulative
urmatoarele condiţii:a)sa existe motive temeinice de divorţ;
b).aceste motive sa afecteze grav relatiile dintre soţi;
c). continuarea căsătoriei sa nu mai fie posibila;
Procedura divorţului:
Actiunea de divorţ are un caracter strict personal, astfel incat doar unul dintre soţi poate sa
formuleze o cerere de desfacere a căsătoriei. Actiunea se introduce la Judecatoria de la ultimul
domiciliu comun al soţilor cu conditia ca cel putin unul dintre soţi sa mai locuiasca in raza acelei
instante.
Daca nici unul din soţi nu mai locuieste la ultimul domiciliu comun atunci cererea se va
introduce la instanta unde isi are domiciliul paratul. Cand nu se cunoaste nici domiciliul paratuli
cererea se va introduce la instanta competenta de la domiciliul reclamantului.
Desi, in cauzele civile prezenta reclamantului nu este obligatorie, in materie de divorţ
prezenta acestuia este obligatorie, la fel si cea a paratului daca a formulat cerere reconventionala.
Exista, totusi cateva situatii de exceptie cand pe langa asistarea reclamantului si a
paratului reconventional este posibila si reprezentarea:
1. cand unul dintre soţi executa o pedeapsa privative de libertate;
2. cand unul dintre soţi este impiedicat a se prezenta de o bola grava;
3. cand unul dintre soţi este pus sub interdictie sau isi are resedinta in strainatate;
Probatiunea. Interogatoriul nu putea fi folosit pentru dovedirea motivelor de divorţ, dar
dispozitiile art. 612 alin. 6 C. proc. civ. au fost declarate neconstitutionale prin decizia nr.
969/2007, astfel ca interogatoriul poate fi utilizat pentru dovedirea motivelor de divort.
Procedura divorţului difera de dreptul comun prin aceea ca rudele sau afinii pana la gradul
III inclusiv vor putea fi ascultati ca si martori. In situatia in care odata cu judecarea divorţului
23
instanta a fost investita si cu alte capete de cerere atunci acestea vor urma regula de la judecata de
drept comun urmand ca divorţul sa se judece dupa propriile sale reguli.
In situatia in care exista copiii minori rezultati din căsătorie care au implinit 10 ani atunci
va fi citata in mod obligatoriu si autoritatea tutelara. De asemenea minorul de 10 ani va fi
ascultatat in camera de consiliu de catre instanta pentru a stabili caruia dintre părinţi urmeaza a fi
incredintat pentru crestere si educare. Pe parcursul procesului de divorţ reclamantul va putea
renunta la actiunea fomulata, renuntare ce poate fi realizata inclusiv in faza procesulala a apelului
sau recursului.
In urma analizarii probelor instanta va putea pronunta urmatoarele hotarari:
-poate dispune desfacerea căsătoriei din vina exclusiva a sotului parat;
-desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi chiar daca numai reclamantul a formulat cerere de
divorţ dar din probele administrate reiese culpa comuna in deteriorarea relatiilor de familie;
-desfacerea căsătoriei din vina sotului reclamant, cand sotul parat a formulat cerere
reconventionala din probele administrate reiese culpa sotului reclamant;
De asemenea instanta poate pronunta respingerea cereri de divorţ in ipoteze in care
paratul nu a formulat cerere reconventionala iar reclamantul nu a putut demonstra vinovatia
paratului in deteriorarea relatiilor patrimoniale.
Desfacerea casatoriei- efectele desfacerii intre fostii soti, respectiv fata de copii
minori;
24
sprijin moral reciproc, obligaţia de fideliatate si nici obligaţia de coabitare. Pe toata durata
procesului, insa, toate aceste obligaţii exista.
In privinta dreptului la nume, exista posibilitatea ca sotul care a luat dupa căsătorie
numele celuilalt sot sa-si pastreze numele, fie de comun acord cu celalalt sot, fie cu incuvintatrea
instantei de judecata in situatia in care celalalt sot se opune. Intr-o astfel de situatie sotul care
doreste sa-si pastreze numele din timpul căsătoriei trebuie sa aiba motive temeinice.
In situatia in care exista copii minori instanta este obligata ca odata cu pronuntarea
divorţului sa statueze asupra incredintarii copiilor minori. Instanta poate sa incredinteze copii fie
unuia dintre părinţi, fie rudelor apropriate in situatia in care nu este posibila incredintarea acestuia
catre un parinte sau altul. Instanta mai poate dispune incredintarea lor la o institutie de ocrotire in
ipoteza in care nu exista nici rude apropiate. Instanta va avea in vedere intotdeauna interesele
copilului minor. De asemenea instanta va dispune citarea autoritatii tutelare precum si intocmirea
unei anchete sociale care sa stabileasca cu titlu de recomandare la care din părinţi sa fie
incrdeintati copiii. Parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul/copiii, are drepturi si obligaţii in
privinta cresterii si educarii copilului/copiilor si bineinteles, pastreaza dreptul de a avea legaturi
personale cu acesta/aceştia, precum si dreptul de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si
pregatirea profesionala.
Sotul caruia i-a fost incredintat copilul/copiii poate pretinde si obtine obligarea celuilalt
sot la plata unei pensii de întreţinere.
Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul/copiii se mentine si in ipoteza in care
aceştia au fost incredintati spre crestere si educare unei institutii de ocrotire.
Ancheta sociala .
In cazul in care din casatoria a carei desfacere prin divort se cere au rezultat copii minori,
una dintre probele administrate in cauza este ancheta sociala. Avocatul, la momentul redactarii
actiunii de divort solicita in aceste cazuri si citarea Autoritatii tutelare competente in cauza
respectiva. La momentul propunerii probelor, el va solicita si ancheta sociala, efectuata la
domiciliul la care se afla copilul sau/si la domiciliile fiecaruia dintre parinti in cazul in care ambii
solicita incredintarea. Autoritatea tutelara isi da avizul pentru incredintarea minorului unuia
dintre parinti, in caz de divort, spre crestere si educare.
Autoritatea tutelara întocmeşte anchete sociale solicitate de instantele judecatoreşti, cu
opţiunea Autorităţii tutelare privind încredinţarea, modul de crestere si educare, domiciliul si
felul învaţaturii minorilor în cauzele civile avand ca obiect:,,divorţ cu copii,,şi face propuneri
referitoare la modul de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti.
Raportul de ancheta sociala retine date privind conditiile in care este crescut minorul, cine
si cu ce contribuie la ingrijirea, cresterea, educarea lui, de care dintre parinti este atasat mai mult.
Raportul de ancheta sociala are in vedere doar aceste aspecte privind minorul si incredintarea lui,
neputand fi utilizat pentru dovedirea motivelor de divort.
Judecatorul va aprecia aceasta proba in raport cu celelalte, el nefiind obligat sa urmeze
indicatiile privind incredintarea minorului catre un parinte sau altul.
25
dintre ei, se citeaza si Autoritatea tutelara in cadrul procesului, pentru efectuarea unei anchete
sociale.
Totodata cu ocazia divorţului cei 2 soţi pot solicita instantei de judecata si impartirea
bunurilor comune, in situatia in care acest lucru nu s-a realizat prin buna lor invoiala.
Deci, pentru incetarea comunitatii de bunuri, soţii au la indemana urmatoarele posibilitati:
1) sa-si imparta bunurile potrivit invoielii lor;
2) calea judiciara-partajul;
1. Deci, sotii au posibilitatea sa-si imparta bunurile prin buna lor invoiala sens in care
aceasta primeste caracterul unei tranzactii, care este valabila chiar daca nu a fost intocmita
in scris. Aceasta tranzactie are efect declarativ de drepturi si nu efect constitutiv, deoarece
consolideaza drepturi preexistente.
2. In situatia in care sotii nu se inteleg cu privire la impartirea bunurilor, atunci au
posibilitatea de a se adresa instantei pentru a se realiza astfel un partaj judiciar ;
Masa de impartit este compusa din bunurile comune, dobandite in timpul casatoriei.
In categoria bunurilor comune intra toate bunurile care au fost dobandite de cei doi soţi
dupa încheierea căsătoriei, cu conditia ca aceste bunuri sa nu faca parte din categoria bunurilor
proprii.
In categoria bunurilor proprii intra toate bunurile dobandite de oricare dintre soţi inaintea
căsătoriei precum si bunurile dobandite in timpul căsătoriei prin mostenire, legat sau donatie,
bunurile de uz personal sau cele necesare exercitarii profesiei, bunurile dobandite cu titlu de
premii sau recompense, indemnizatia de asigurare sau despagubire ca urmare a producerii unor
accidente precum si bunurile obtinute cu plata pretului unui bun care a fost in proprietatea sotului
inainte de încheierea căsătoriei.
Daca o parte pretinde ca unul sau mai multe bunuri sunt comune este necesar ca acesta sa
faca dovada proprietatii indivize precum si contributia firecăruia la achizitionarea acestora.
In categoria bunurilor comune intra si bunurile ce au fost dobandite prin mostenire, legat
sau donatie, cu conditia ca dispunatorul sa fi prevazut in mod expres ca acele bunuri vor fi
comune. Dovada manifestarii de vointa a testatorului poate fi facuta prin orice mijloc de proba,
precum si prin prezumtii.
Bunurile de uz personal sunt acele obiecte care sunt folosite in mod exclusive de unul
dintre cei doi soţi iar in aceasta categorie intra obiectele de imbracaminte, echipamente musicale
sau sportive. Data dobandiri acestor bunuri nu e relevanta pantru ca ceea ce este important este ca
acestea sa fie folosite in mod exclusive de unul dintre cei doi soţi. Obiectele de lux, cum ar fi
blanurile sau bijuteriile ce incorporeaza valori deosebite vor fi considerate vor fi considerate
bunuri comune sau bunuri proprii in functie de nivelul de trai al celor doi soţi.
Caracterul de bun propriu se pastreaza chiar daca in profesia sotului intrevine ulterior o
schimbare sau daca unul dintre soţi exercita concomitant doua sau mai multe profesii.
23
A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 207;
26
Bunurile de uz personal destinate exercitarii profesiei nu vor fi proprii ci comune in
situatia in care se demonstreaza faptul ca achizitionarea acestora s-a facut in scop de tezaurizare a
unor economi dobandite in timpul căsătoriei. In categoria bunurilor proprii intra si manuscrisele
stiintifice sau literare precum si schitele sau proiectele artistice si proiectele de inventii sau
inovatii.
Astfel daca sotii aleg calea partajului judiciar, instanta pronunta o hotarare de partaj prin
care se constata si se recunosc retroactiv drepturi preexistente.
Teme de autoevaluare:
-in ce conditii poate fi desfacuta casatoria?
-cine poate cere defacerea casatoriei?
-ce efecte produce desfacerea casatoriei?
27
Scop: definirea notiunii de filiatie fireasca, atat in sens larg cat si in sens restrans, precum si a
modalitatilor de stabilire a acesteia in vederea utilizarii corecte a termenilor si a limbajului de
specialitate, notiuni utile din perspectiva activitatiilor pe care studentii o vor desfasura in
calitate de functionari publici.
Obiective:
O1: sa defineasca notiunea de filiatie fireasca atat in sens larg cat si in sens restrans;
O2: sa descrie posibilitatile de stabilire a maternitatii unui copil;
O3: sa enumere modaliatile in care poate fi realizata recunoasterea de maternitate;
O4: sa precizeze caracterele juridice ale recunoasterii de maternitate
O5: sa prezinte mijloacele de stabilire a filiatiei fata de tata a copilului din casatorie;
O6: sa prezinte elementele principale ale actiunii in tagaduirea paternitatii
O7: sa precizeze mijloacele de stabilire a filiatiei fata de tata a copilului din afara casatoriei
Ghid de studiu:
- notiune de filiatie (in sens larg si in sens restrans)
- filiatia fata de mama si mijloacele de stabilire
- modalitatile si Caracterele juridice ale recunoasterii de maternitate
- filiatia fata de tata a copilului din casatorie si mijloacele de stabilire - se poate
stabili fie prin recunoastere voluntara, fie pe calea unei actiuni in justitie.
- prezumtia timpului legal al conceptiei
- filiatia fata de tata a copilului nascut sau conceput in timpul căsătoriei
- tagaduirea paternitatii – actiunea in tagaduirea paternitatii
- mijloacele de stabilire a filiatiei fata de tata a copilului din afara casatoriei.
stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei prin hotarare judecatoreasca
Filiatia fireasca-notiune24;
Rezulta din faptul material al nasterii copilului de catre o anumita femeie. Stabilirea
maternitatii presupune dovada faptului material al nasterii, precum si identitatea noului nascut
care revendica aceasta filiatie. Cel mai frecvent filiatia fata de mama se dovedeste cu certificatul
constatator al nasterii. Cand naşterea nu a fost inregistrata in registrul starii civile sau copilul a
fost trecut ca nascut din părinţi necunoscuti, maternitatea se poate stabili si prin recunoastrea
24
A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 219;
25
Idem, op.cit, pag.222;
28
mamei. Stabilirea maternitatii mai poate fi facuta si prin hotarare judecatoreasca atunci cand
dovada filiatiei fata de mama nu poate fi facuta prin certificat constatator al nasterii, precum si
atunci cand se contesta realitatea celor cuprinse in certificat.
Inregistrarea nasterii are loc pe baza declaratiei facuta personal, in scris sau verbal, de
catre cei obligati, potrivit legii la serviciul de stare civila de la locul nasterii. Dupa ce are loc o
verificare a continutului declaratiei, delegatul de stare civila, intocmeste actul de naştere, in
Registrul de Naştere a Starii Civile, eliberand, totodata un certificatconstatator al nasterii.
Certificatul constatator al nasterii face dovada atat a faptului nasterii, cat si a identitatii
copilului. Folosinta starii civile conform cu certificatul constatator al nesterii, constituie dovada
absoluta de maternitate precum si a statutului juridic al persoanei. Prin urmare,copilul nu poate
reclama o stare civila contrara celei ce rezulta din folosinta starii civile conform cu certificatul
sau de naştere, iar tertii nu vor putea contesta o astfel de stare civila.
In situatia in care, insa intre certificatul de nastrere si folosinta starii civile exista
neconcordanta atunci certificatul de naştere dovedeste raportul de filiatie fata de mama numai
atata timp cat maternitatea nu este contestata.
O astfel de contestatie este admisibila atunci cand folosinta starii civile nu este conforma
cu cea care rezulta din certificatul sau de naştere sau atunci cand copilul are numai certificat de
naştere, nu si folosinta starii civile.Exista posibilitatea ca o persoana sa nu aiba nici certificat de
naştere si nici folosinta starii civile. O astfel de ipoteza are ca rezolvare promovarea unei actiunii
in justitie care sa aiba ca obiect stabilirea filiatiei fata de mama, dupa cum exista posibilitatea ca
si mama sa recunoasca in mod voluntar maternitatea.
Actiunea in contestarea maternitatii este imprescriptibila si poate fi introdusa de copil sau
de orice persoana interesata.
Maternitatea stabilita prin recunoasterea mamei se realizeaza printr-o declaratie facuta de
bunavoie de catre aceasta intr-una din formele prevazute de lege, prin care marturiseste ca este
mama unui anumit copil.
Codul familiei admite recunoasterea voluntara de maternitate numai in anumite cazuri si
anume:
a).in situatia in care naşterea nu a fost inregistrata in registrele de stare civila ca urmare a
inexistentei registrului de stare civila;
b). in situatia in care copilul a fost trecut in Registrul de Stare Civila ca fiind nascut din părinţi
necunoscuti;
Recunoasterea de maternitate poate fi realizata sub sanctiunea nulitatii absolute prin
urmatoarele modalitati:
1. Prin declaratie scrisa sau verbala facuta la orice serviciu de stare civila. Inscrierea recunoasterii
se va efectua in registrul de stare civila al localitatii unde a fost inregistrata naserea sau al
localitatii in care s-a nascut copilul daca naşterea sa nu a fost inregistrata
2. Prin intermediul unui inscris authentic. Potrivit dispozitiilor legale, inscrisul autentic este acel
inscris care e intocmit cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public care are dreptul de
a profesa in locul in care s-a intocmit actul respectiv.
3. Prin intermediul testamentului. Prin testament, mama poate sa recunoasca un copil ce nu a fost
recunoscutanterior, iar aceasta recunoastere isi va produce efectele chiar daca testamentul este
revocat. Marturisirea de filiatie nu se poate revoca
Paternitatea sau filiatia fata de tata desemneaza legatura juridica dintre un copil si tatal
sau. Spre deosebire de filiatia fata de mama paternitatea rezulta din faptul procrearii copilului
ceea ce ii confera un grad sporit de dificulatate in stabilirea raportului de paternitate.
Legiuitorul a instituit doua prezumtii de paternitate dintre care una e intemeiata pe faptul
conceptiei copilului in timpul căsătoriei, iar cealalta bazata pe faptul nasterii copilului in timpul
căsătoriei, prezumtii cu ajutorul caraora se stabileste raportul de filiatie fata de tata a copilului
din căsătorie.
Paternitatea copilului din afara căsătoriei se poate stabili fie prin recunoastere voluntara,
fie pe calea unei actiuni in justitie.
26
A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 235;
30
Prezumtia de stabilire a timpului legal de conceptie are un caracter absolut, neputandu-se
face nici o dovada importiva ei, nici in sensul ca sarcina a durat mai putin de 180 de zile si nici in
sensul ca aceasta ar fi durat mai mult de 300 de zile.
Tagaduirea paternitatii
Prezumtiile legale de paternitate sunt prevazute in folosul copilului din căsătorie si se
întemeiază pe faptul ca soţii au avut relatii conjugale iar soţia si-a respectat obligaţia de fidelitate.
Pentru a se evita raporturi de filiatie paterna fictive si care nu corespund realitatii
legiuitorul a conferit aceste prezumtii, astfel incat, ele pot fi combatute pe cale judiciara.
Actiunea in justitie prin care sotul mamei urmareste inlaturarea prezumtiilor de paternitate
se numeste actiunea in tagaduirea paternitatii.
Legea 288/2007 a pus de acord prevederile art. 54 din Codul familiei referitoare la titularii
acţiunii în tăgăduirea paternităţii, cu cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 349/2001;
Curtea a statuat că dispoziţiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt necostituţionale în măsura în
care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de
a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii.
Titularii acţiunii în tăgăduirea paternităţii.27 Astfel, alin. 2 al art.54 din Codul familiei,
în redactarea dată prin Legea 288/2007, prevede că: “Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi
pornită de oricare dintre soţi, precum şi de către copil; ea poate fi continuată de către
moştenitori”.
27
A se vedea Flavius Baias, Marieta Avram, Cristina Nicolescu – “Modificarile aduse Codului familiei prin Legea
288/2007”, în “Dreptul” nr. 3/2008
31
Tatăl – titular al acţiunii. In situatia in care sotul se afla sub interdictie judecatoreasca,
actiunea poate fi exercitata de catre reprezentantul sau legal, insa, numai cu incuviintarea
prealabila a autoritatii tutelare.
Actiunea se indreapta impotriva copilului beneficiar al prezumtiei legale de paternitate
care va avea calitatea de parat in proces, cu conditia ca acesta sa se fi nascut viu chiar daca nu
este viabil.
De regula la data introducerii cereri de chemare in judecata copilul este minor pana la 14
ani si acesta va fi reprezentat de mama sa, iar daca aceasta a decedat sau este pusa sub interdictie
judecatoreasca, de un curator special.
Dupa implinirea varstei de 14 ani poate participa personal la judecta insa numai asistat de
mama sa sau de un curator special. Copilul major isi poate exercita singur drepturile procesuale.
In toate situatiile insa, mama copilului va fi citata in proces fara deosebire daca este
reprezentanta legală a copilului parat. Daca copilul moare in timpul procesului acesta va puta fi
continuat impotriva reprezentantului legal sau dupa caz impotriva tutorelui.
Prin exceptie, insa, mostenitorii sotului vor putea continua actiunea pornita de acesta daca
din punct de vedere procesual o astfel de actiune este susceptibila de a fi continuata daca nu a
intervenit renuntarea la judecata a reclamantului sau daca nu a intervenit perimarea.
Mama. În ceea ce priveşte formularea acţiunii de către mama se remarcă faptul că
legiuitorul nu a condiţionat exercitarea acestei acţiuni în tăgăduirea paternităţii de formularea
unei acţiuni în stabilirea adevăratei filiaţii a copilului. Cu toate acestea, este neândoielnic faptul
că temeilul acţiunii în tăgăduirea paternităţii, când titular este mama, diferă de temeiul acţiunii al
cărei titular este soţul mamei. În cazul soţului mamei scopul urmărit de acesta prin acţiunea în
tăgăduirea paternităţii îl constituie inlăturarea unie paternităţi care nu corespunde adevărului
biologic, în timp ce, în cazul mamei, scopul urmărit este circumscris interesului superior al
copilului de a înlătura o paternitate care nu corespunde realităţii, astfel încât să se deschidă
posibilitatea de stabilirii legale a paternităţii copilului faţă de tatăl biologic.
Copilul. Recunoaşterea dreptului copilului de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii
este o soluţie reclamată de exigenţele principiilor constituţionale dar şi de prevederile
instrumentelor internaţionale în materia drepturilor omunlui şi a drepturilor copilului.
În mod corect norma juridică prevede că titularul acţiunii este copilul (subânţelegându-se
copilul din căsătorie, beneficiar al prezumţiei de paternitate), fără a face nici o distincţie între
copiii născuţii în timpul căsătoriei şi cei concepuţi în timpul căsătoriei şi născuţi la mai puţin de
300 de zile de la desfacerea, desfiinţarea sau încetarea căsătoriei, dar mai înainte ca mama să se fi
căsătorit.
În privinţa copilului lipsit de capacitate de exerciţiu, acţiunea va putea fi promovată de
către mamă în numele său, ca reprezentant legal al copilului.
Moştenitorii. Pot continua acţiunea (nefiind îndrituiti sa o promoveze), moştenitoriitatălui
prezumat, moştenitorii mamei, precum şi cei ai copilului, cu condiţia să fi acceptat succesiunea şi
să nu fi intervenit renunţarea la judecată a reclamantului sau perimarea cererii în timpul vieţii
titularului.
Termenul actiunii in tagada poaternitatii.Art. 55 din Codul familiei, inainte de
modificarea intervenita prin Legea 288/2007, prevedea ca “actiunea in tagada paternitatii se
prescrie in termen de 6 luni de la data cand tatal a cunoscut naşterea copilului”. Prin noile solutii
legislative cuprinse in Legea 288/2007, durata termenului de prescriptie a actiunii a fost majorata
la 3 ani, termen care incepe sa curga de la data nasterii copilului, in privinta mamei, iar, incazul
sotului mamei, de la data la care a luat la cunostinta de nasterea copilului (art. 55 alin. din Codul
familiei)
Dupa modelul din dreptul comparat28, alin.3 al art. 55, in noua redactare, prevede ca
“Daca actiunea nu a fost introdusa in timpul minoritatii copilului, acesta o poate porni intr-un
28
A se vedea art. 256 C. civ. elvetian, art. 321 C. civ. francez, art. 244 C.civ. italian
32
termen de 3 ani de la data majoratului sau”, ceea ce inseamna ca in cazul copilului termenul de
prescriptie nu curge de la nastere, cand oricum nu ar putea promova aceasta actiune, ci de la
majorat.
Termenul inauntrul caruia se poate promova actiunea in tagada paternitatii este calificat
expres de legiuitor ca fiind un termen de presciptie.
Potrivit dispozitiilor legale, copilul din afara castoriei este acel copil nascut de o femeie
necăsătorită, precum si acel copil nascut sau conceput in timpul căsătoriei dar a carui paternitate a
fost tagaduita de sotul mamei.
Stabilirea paternitatii din afara căsătoriei se poate realiza prin recunoasterea de paternitate
care este declaratia data de bunavoie de un barbat intr-una din formele prevazute de lege prin care
acesta marturiseste ca este tatal unui copil.
Spre deosebire de recunoasterea de maternitate care este admisibila numai in privinta
copilului a carui naştere nu a fost inregistrata la Starea Civila sau a fost inregistrat ca fiind nascut
din părinţi necunoscuti, recunoasterea de paternitate opereaza in privinta oricarui copil si
indiferent de varsta acestuia, chiar si in privinta copilului care nu beneficiaza de prezumtiile
legale de paternitate. Dupa moartea copilului acesta poate fi recunoscut doar daca a lasat
descendenti firesti.
Recunoasterea paternitatii este un act solemn si poate fi realizata prin trei
forme(modalitati):
1. prin declaratie la Serviciul de Stare Civila odata cu inregistrarea nasterii sau ulterior
acestei inregistrari;
2. prin inscris autentic (acel inscris care este intocmit cu solemnitatiile cerute de lege, de
catre un functionar public care are dreptul de a profesa in locul unde s-a incheiat acel act;
3. recunoasterea prin testament ce poate fi incheiat in oricare din formele testamentare
prevazute de lege : olograf, autentic, mistic;
Declaratia de recunoastere a paternitatii poate fi lovita de nulitate absoluta in urmatoarele
situatii:
a). in ipoteza in care recunoasterea se refera la un copil care beneficiaza de prezumtia legală de
paternitate;
b). recunoasterea priveste un copil ce a decedat, iar acesta nu are descendenti firesti;
c). in ipoteza in care recunoasterea emana de la un barbat fara vointa constienta;
d). recunoasterea s-a facut intr-o alta forma decat cea prevazuta de lege;
29
A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 257;
33
Orice persoana interesata poate contesta recunoasterea paternitatii. Actiunea in contestarea
recunoasterii este imprescriptibila, dar in acelasi timp se poate contesta doar paternitatea stabilita
pe cale de recunoastere voluntara realizata in unul din modurile descrise.
Efectele recunoasterii:
Prin recunoasterea de paternitate copilul dobandeste paternitatea barbatului astfel incat
chiar daca copilul ramane din afara căsătoriei el se bucura de aceeasi situatie legală ca si copilul
din căsătorie.
Teme de autoevaluare:
-care sunt mijloacele de stabilire a maternitatii unui copil?
34
-care sun efectele recunoasterii de maternitate?
- care sunt mijloacele de stabilire a paternitatii unui copil?
-care sunt efectele recunoasterii de paternitate?
Obiective:
O1: sa prezinte rolul si atrbutiile institutiilor si organismelor implicate in procesul adoptiei
O2: sa precizeze conditiile de valabilitate ale actului juridic al adoptiei
O3: sa enumere principalele etape si elemente ale procedurii adoptiei, precum si efectele
sanctiunile prevazute
Ghid de studiu:
- notiune de adoptie
- conditii de valabilitate ale actului juridic al adoptiei: condiţii de fond referitoare
la adoptator; condiţii referitoare la adoptat
- Persoanele care trebuie sa consimta la adopţie (părinţii firesti sau, dupa caz,
tutorele copilului ai carui părinţi firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati
morti sau disparuti ori pusi sub intredictie, in condiţiile legii; copilul care a
implinit varsta de 10 ani; adoptatorul sau dupa caz familia adoptatoare)
- Procedura adopţiei: etapa atestarii; etapa deschiderii procedurii adopţiei
interne; etapa incredintarii in vederea adopţiei; etapa incuviintarii adopţiei;
- Efecte, sanctiuni, desfacere
Adoptia-notiune;
Adoptia este operatiunea juridica prin care se creaza legatura de filiatie intre adoptator si
adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului;30
Adoptia este mijlocul special de infaptuire a ocrotirii minorilor aflati in dificultate pe temeiul
actului juridic al adopţiei incuviintata de instanta .
Prin copii aflati in dificultate se inteleg, acei minori a caror securitate este periclitata,
aceasta se datoreaza sau nu conduitei culpabile a părinţilor.
1.Comitetul Roman pentru Adoptii - organism guvernamental care are drept scop
sprijinirea activitatii de ocrotire a copiilor prin adopţie si supravegheaza totodata adoptiile
internationale;
2.Comisiile pentru ocrotirea copiilor- organizate la nivelul unitatilor administrativ
teritoriale si ale caror atributii sunt legate de realizarea in concret a activitatii de Autoritatea
Tutelara. Iau decizii cheie in cursul procesului.
3. Serviciile publice specializate pentru protectia copilului sau organismele private
-autorizate - aduc la indeplinire masurile dispuse de Comisia pentru Protectia copilului.
In cursul proceduri adptiei trebuie respectate in mod obligatoriu urmatoarele principii:
30
Art.1 din Legea nr.273/2004;
35
1.principiul interesului superior al copilului
2. principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;
3.principiul continuitati in educare copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica,
culturala si lingvistica;
4.principiul informarii copilului si luarii in considereare a opiniei acestuia in raport cu
varsta si gradul sau de maturitate;
5.principiul celeritatii in indeplinirea oricaror actereferitoare la procedura adopţiei
32
Ibidem.
37
Obtinerea atestaului nu este necesara atunci cand persoana care urmeaza a fi adoptata este
o persoana majora sau pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptive.
2. Etapa deschiderii procedurii adopţiei interne.pe baza planului individualizat de
protectie, astfel cum este acesta reglemantat de legea nr. 272/2004 privind protectia si
promovarea drepturilor copilului, directia in a carei raza teitoriala se afla domiciliul copilului,
efectueaza demersuri pentru reintegrarea copilului in familie sau, dupa caz, pentru plasamentul
copilului in familia extinsa sau substitutive. Planul individualizat de protectie poate avea ca
finalitate adoptia interna daca demersurile pentru reintegrarea copilului in familie sau in familia
largita au esuat. Astfel, directia in a carui raza teritoriala domiciliaza copilul, va sesiza in termen
de 30 de zile de la finalizarea demersurilor prevazute, instanta judecatoreasca de la domiciliul
copilului, pentru a se incuviinta deschiderea procedurii adopţiei interne. Deschiderea procedurii
adopţiei interne se poate face numai daca planul individualizat de protectie stabileste necesitatea
adopţiei interne si părinţii copilului sau dupa caz tutorele isi exprima consimtământul la adopţie.
In situatia copilului pentru care s-a instituit tutela, incuviintarea deschiderii procedurii
adopţiei interne se face la solicitarea directiei in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul, numai
daca instanta consata indeplinirea consitiilor prevazute si apreciaza ca deschiderea procedurii
adopţiei interne este in interesul superior al copilului.
Printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila instanta admite cererea directiei, hotarare care
produce urmatoarele efecte: derpturile si obligaţiile părinteşti ale părinţilor firesti sau, dupa caz,
cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspenda, acestea fiind exercitate de consiliul
judetean sau dupa caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza
teritoriala domiciliaza copilul.
Efectele acestei hotarari inceteaza de drept daca in termen de un an de la data ramanerii
irevocabile a hotarari, directia nu a identificat o persoana sau familie corespunzatoare pentru
copil si nu a initiat procedurile prevazute in vederea realizarii unei adoptii interne.
4. Etapa incredintarii in vederea adopţiei.
In termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotarari
judecatoresti prin care s-a incuviintat deschiderea procedurii adopţiei interne, directia in a carei
raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersurile necersare identificarii celui mai
potrivit adoptator sau celei mai potrivite familiiadoptatoare pentru copil. In acest termen de 30 de
zile, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului analizeaza cu prioritate
posibilitatea incredintarii copilului in vederea adopţiei cu prioritate unei rude din familia extinsa,
asistentului maternal profesionist la care se afla copilul ori unei alte persoane sau familii la care
copilul se afla in plasament. Daca nu exisat solicitari din partea persoanelor sau famililor
prevazute, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersuri in
vederea identificarii pe raza sa administrativ teritoriala a unei familii atestate si aflate in evidenta
Oficiului. Daca dupa expirarea acestui termen de 30 de zile directia in a carei raza teritoriala se
afla domiciliul copilului nu a identificat o persoana sau o familie adoptatoare dintre persoanele
prevazute, atunci aceasta solicita Oficiului ca in termen de 5 zile sa-I transmita lista centralizata
la nivel national a persoanelor sau famililor adoptatoare atestate si inscrise in Registrul National
pentru Adoptii.
Astfel, in termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, directia, tinand cont de
interesul superior al copilului si de informatiile cuprinse in atestatul adoptatorului, selecteaza
adoptatorul sau familia adoptatoare, selectie pe care o notifica in termen de 3 zile directeie de la
domociliul acesteia. In situatia in care directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul
copilului constata compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectata, atunci
directia sesizeaza de indata instanta judecatoreasca pentru incredintarea copilului in vederea
adopţiei.
Adoptia nu poate fi incuviintata de catre instanta judecatoreasca decat dupa ce copilul a
fost incredintat pentru o perioada de 90 de zile persoanei sau familiei care doreste sa-l adopte,
38
astfel incat instanta sa poatea aprecia, in mod rational, asupra relatiilor de familie care s-ar stabili
daca adoptia ar fi incuviintata. Aceasta este obligatorie in afara de cazurile in care legea permite
adoptia unui copil din familie
Pe toata durata incredintarii copilului in vederea adopţiei, domiciliul acestuia se afla la
persoana sau familia careia I-a fost incredintat, insa dreptul de a reprezenta copilul in actele
juridice sau de a incuviinta actele pe care acesta le incheie, precum si dreptul de a administra
bunurile copilului se exercita de catre consiliul judetean sau local dupa caz. Totusi dreptul de
administrare poate fi delegat, in mod exceptional, catre persoana sau familia careia I s-a
incredintat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, in interesul copilului.
La sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adopţiei, directia intocmeste un raport
final referitor la evolutia relatiilor dintre copil si adoptatori, pe care il comunica instantei
competente in vederea solutionarii cererii de incuviintare a adopţiei.
Daca pe parcursul perioadei de incredintare in vederea adopţiei directia in a carei raza
teritoriala domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare constata neadaptarea copilului cu
persoana sau familia adoptatoare, sesizeaza de indata instanta judecatoreasca, in vederea revocarii
sau, dupa caz, prelungirii masurii incredintarii.
5.Etapa incuviintarii adopţiei33
Incuvintarea adopţiei este de competenta instantelor judecatoresti. Cererea pentru
incuviintarea adopţiei poate fi introdusa direct si de catre adoptator sau familia adoptatoare atunci
cand persoana care urmeaza a fi adoptata este o persoana majora sau atunci cand adoptatorul este
sotul parintelui adoptiv, iar in celelalte cazuri cererea de incuviintare a adopţiei poate fi introdusa
fie de catre adoptator sau familia adoptatoare fie de catre directia de la domiciliul acestora, la
sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adopţiei.
Directia in a carei raza teritoriala domiciliaza persoana sau familia adoptatoare va avea
obligaţia de a depune rapoartele finale pana cel mai tarziu cu 5 zile inaintea termenului la care a
fost citata pentru judecarea cauzei, precum si de a da instantei judecatoresti orice relatii necesare
pentru solutionarea cererii de incuviintare a adopţiei.
Instanta judecatoreasca va admite cererea de incuviintare a adopţiei numai daca, pe baza
probelor administrate, si-a format convingerea ca adoptia este in interesul superior al copilului
Astfel, in termen de 5 zile de la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti prin care s-a
incuviintat adoptia, directia care a participat la judecarea cererii de incuviintare a adopţiei va
instiinta in scris părinţii firesti despre aceasta.
Directia de la domiciliul copilului va urmari si va intocmi rapoarte trimestriale cu privire
la evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si părinţii sai adoptivi pe o perioada de cel putin 2
ani dupa incuviintarea adopţiei.
Efectele adopţiei:
Actul juridic al adopţiei genereaza rudenia adoptiva dintre adoptator si toate rudele sale,
pe de o parte si adoptat, pe de alta parte, concomitent cu stingerea relatiilor de rudenie fireasca
dintre adoptat, pe de o parte si părinţii firesti si toate rudele acestora, pe de alta parte. Ea nu are
nici un fel de consecinta asupra legaturii de rudenie fireasca dintre adoptat si descendentii sai.
Adoptatul dobandeste toate drepturile si îndatoririle specifice calitatii de descendent. El
va lua obligatoriu numele adoptatorului, pe timpul minoritatii va locui impreuna cu acesta, va
beneficia de ocrotirea parinteasca a adoptatorului inclusiv sub aspectul pensiei de întreţinere si va
avea vocatie succesorala la mostenirea acestuia.
Nulitatea adopţiei:
Adoptia fiind generata de un act juridic, nesocotirea cerintelor de validitate ale acestuia
atrag nulitatea adopţiei. De exemplu: lipsa consimtământului, atestatului, diferenta de varsta.
33
Ibidem;
39
Un caz in care nulitatea relativa intra in discutie este lipsa consimtământului la adopţie a
sotului celui care doreste adoptia, parintelui adoptiv in termen de 6 luni de la adoptare daca sotul
parintelui adoptiv nu invoca acest viciu, adoptia este valabila.
Desfacerea adopţiei:
Reprezinta stingerea pentru viitor a efectelor unei adoptii valabil intemeiate.
Legea prevede o situatie speciala atunci cand adoptia nu mai corespunde intereselor
superioare ale copilului sau adoptatului, daca intre timp a devenit major.Se poate solicita de catre:
a)copil dupa ce a implinit 10 ani
b)de catre Comisia pentru protectia copilului, insa numai pe durata minoritatii adoptatului.
Cererea este solutionata de catre Tribunal in prima instanta.
Teme de autoevaluare:
-care este procedura adoptiei?
-care sunt etapele pe care adoptatorul trebuie sa le urmeze?
-care sunt efectele adoptiei?
40
Scop: prezentarea principalelor categorii ce persoane intre care exista obligatii legale de
intretinere, precum si a particularitatilor acestei obligatii.
Obiective,
O1. sa defineasca notiunea de intretinere si prezentarea caracterelor juridice ale obligatiei de
intretinere;
O2: sa enumere principalele particularitati ale obligatiei de intretinere;
Ghid de studiu:
- notiune si caractere juridice
- particularitati ale obligatiei de intretinere – persoane intre care exista obligatia
de intretinere, ordinea, conditii;
- obligatia de intretinere intre fostii soti, obligatia de intretinere intre parinti si
copii;
Obligaţia de întreţinere este indatorirea impusa de lege unei anumite persoane de a asigura
mijloacele necesare traiului altei persoane.
Caractere juridice:
1. Obligaţia este legală, deci ea exista in virtutea legii si de asemenea poate fi cumulata cu o
obligatie de întreţinere contractuala.
2. Caracter personal-intrucat obligaţia exista intre anumite persoane in considerarea legaturilor de
rudenie dintre acele persoane.
3. Caracter reciproc, dar fara ca executarea concreta a obligatiei sa fie conditionata de o prestatie
inversa anterioara.
34
A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 277;
41
1. starea de nevoie, adica insuficienta mijloacelor materiale proprii ce ar fi necesare asigurarii
traiului zilnic
2. starea de nevoie sa se datoreze incapacitatii de munca sau din alte cauze de natura obiectiva
care il pun in imposibilitate de a muncii.
B.Privitoare la debitor:
1. Sa dispuna de mijloacele necesare acordarii intretinerii;
2. Sa nu existe o alta persoana obligata preferential de lege;
Teme de autoevaluare:
-intre cine exista obligatia legala de intretinere?
-care sunt particularitatile obligatiei de intretinere?
42
Scop: familiarizarea studentilor cu notiuni referitoare la determinarea identitatii persoanei si a
statutului pe care acesta il are, posesia de stat si factorii de ordin natural, actiunile de stare
civila, actele de stare civila, proba starii civile in vederea unei corecte utilizari a acestor notiuni.
Obiective:
O1: sa defineasca notiunea de stare civila, prezentand caracterele juridice ale acesteia;
O2: sa precizeze principalii factori de ordin natural care intra in compunerea starii civile;
O3: sa enumere mijloacele pe care o persoana le are la indemana pentru a stabili sau modifica
anumite elemente de stare civila;
O4: sa descrie operatiunile care stau la baza consemnarilor facute de catre organele de stat
competente;
O5: sa precizeze posibilitatile pe care o persoana le are, ca urmare a pierderii, distrugerii sau
deteriorarii unui act de stare civila.
Ghid de studiu:
- Starea civila a persoanei fizice - ansamblu de atribute personale care permit o
mai bună individualizare a persoanei fizice ca subiect de drept în familie şi în
societate; elementele starii civile;
- Dobandirea starii civile
- Caracterele juridice ale starii civile – indivizibilă, indisponibilă, imprescriptibilă
extinctiv şi achizitiv, caracter strict personal, caracter de universalitate, caracter
de legalitate
- Posesia de stat si factorii de ordin natural care intra in compunerea starii civile;
Posesia de stat (folosinta stării civile)
- Acţiunile de stare civilă (acţiunile de stat); clasificare dupa obiect (acţiuni în
reclamaţie de stat, acţiuni în contestaţie de stat, acţiuni în modificare de stat),
după criteriul persoanelor îndreptaţite să le exercite (acţiunile care pot fi
introduse de orice persoană interesată, acţiuniule care pot fi introduse numai de
persoanele expres şi limitativ prevăzute de lege, acţiunile care pot fi introduse
numai de titularul stării civile respective
- Inregistrările de stare civilă - operaţii materiale care constau în consemnarea în
scris a producerii/ existenţei faptelor sau a încheierii actelor din care rezultă
starea civilă a unei persoane
- Registrele de stare civilă
- reguli speciale cu privire la numite înregistrări
- Întocmirea actelor de stare civilă (actului de nastere, actului de casatorie, actului
de deces)
Notiune: Starea civilă este un ansamblu de atribute personale care permit o mai bună
individualizare a persoanei fizice ca subiect de drept în familie şi în societate.
Pentru o persoana fizica elementele starii civile pot fi urmatoarele:
43
1. Date privind filiatia ce poate fi din căsătorie, din afara castoriei, nascut din
părinţi necunoscuti sau abandonat;
2. Date de ordin familial- statutul de persoana căsătorită, necăsătorită,
divorţata,recăsătorită, ruda sau afin cu alta persoana;
3. Factorul de ordin natural sau biologic si anume sexul, varsta sau starea de
sanatate;
Posesia de stat si factorii de ordin natural care intra in compunerea starii civile;
35
Idem, pag.114;
36
Idem, pag.114;
45
c/ acţiuni în modificare de stat- o persoană cere justiţiei să schimbe numai pentru viitor starea
civilă existentă în momentul introducerii lor, înlocuind-o cu o stare civilă diferită( ex.
acţiunea de divorţ, de desfacere a adopţiei). Admiterea acestor acţiuni produce efecte doar
pentru viitor.
2. După criteriul persoanelor îndreptaţite să le exercite :
a/ acţiunile care pot fi introduse de orice persoană interesată (ex. acţiunile de contestare a
recunoaşterii de filiaţie, acţiunile de nulitate absolută a căsătoriei)
b/ acţiuniule care pot fi introduse numai de persoanele expres şi limitativ prevăzute de lege
(ex. acţiunea în stabilirea filiaţiei, în stabilirea paternităţii)
c/ acţiunile care pot fi introduse numai de titularul stării civile respective (ex. acţiunea de
divorţ, acţiunea de anularea căsătoriei)
47
In cazul copilului găsit, actul de naştere este întocmit de autoritatea locală în raza căreia a
fost găsit, pe baza procesului verbal întocmit de politie, de medic şi de reprezentantul
administraţiei publice locale, în 30 de zile de la data găsirii. La fel se procedează şi în cazul
copilului abandonat de mamă în spital, dacă în 30 de zile nu s-a putut stabili identitatea mamei.
Dacă declaraţia s-a făcut după expirarea acestor termene dar înauntrul unui an de naştere,
întocmirea actului de naştere se face cu parobarea primarului sau a şefului misiunii
diplomatice/oficiului consular. Dacă declaraţia făcută după 1 an de la naştere, înregistrarea se
face în baza unei hotărâri definitive şi irevocabile.
b/ înregistrarea stabilirii filiaţiei- se face prin menţiune pe marginea actului de naştere
şi, după caz, de căsătorie şi de deces, din oficiu(pe baza comunicării de la organul care a emis
actul) sau la cererea celui interesat(pe baza actului de recunoaştere sau a hotrârii judecătoreşti
definitive şi irevocabile). Certificatele anterioare se retrag şi se anulează, emiţzndu-se altele noi.
c/ înregistrarea adopţiei cu efecte restrânse- se face prin menţiune, la cerere sau din
oficiu, pe baza hotărârii judecătoreşti de încuviintare a adopţiei. Hotărârea trebuie comunicată în
termen de 10 zile Primariei la care este înregistratănaşterea celui adoptat.
d/ înregistrarea adopţiei cu efecte depline- adoptatului I se eliberează un nou certificate
de naştere, de către autoritatea administraţiei locale de la domiciliul adoptatorilor sau în raza
căreia se afla sediul instituţiei de ocrotire la care se gasea adoptatul.
In caz de anulare sau de desfacere a adopţiei, despre aceasta se face menţiune pe actul de naştere
iniţial şi, dupa caz, pe acela întocmit în urma adopţiei, pe actul de casătorie, pe actele de naştere
ale minorilor celui adoptat.
e/ înregistrarea casătoriei- se face prin întocmirea actului de căsătorie, pe baza
declaraţiei de căsătorie facută personal de viitorii soţi. Actul de casătorie se întocmeşte îndată
dupa încheierea căsătoriei şi se semnează de soţi şi de delegatul de stare civilă.
f/ înregistrarea divorţului- se face, din oficiu, prin menţiune pe marginea actului de
casătorie, pe baza dispozitivului hotarârii de divorţ, care se comunică din oficiu de către Instanţa
de fond. La fel se înregistrează şi încetarea casătoriei prin decesul sau declararea judecătorească a
unuia dintre soţi.
g/ înregistrarea schimbării numelui pe cale administrativă şi a acordării/perderii
cetăţeniei române- se face prin menţiuni pe marginea acţului de naştere (şi după caz pe marginea
actului de casătorie), pe baza comunicării oganului care a aprobat schimbarea, sau la cererea celui
interesat.
h/ înregistrarea decesului- se face prin întocmirea actului de deces, pe baza declaraţiei
de deces însoţită de certificatul constatator al decesului eliberat de un medic autorizat, în registrul
de decese de la locul unde s-a produs decesul. Declaraţia de deces trebuie făcută în termen de 3
zile de la deces ; in caz de moarte violentă, sinucidere, accident sau dacă se descoperă un
cadavru, termenul este de 48 de ore de la momentul decesului sau din momentul găsirii
cadavrului(caz în care e nevoie şi de o dovadă de la poliţie sau de la parchet din care rezultă că
acestea au fost sesizate despre deces). Dupa exprirarea acestor termene înregistrarea motii se
poate face numai cu parobarea parchetului local.
Pe lângă ceritificatul de deces Primaria eliberează şi o adeverintă care confirmă efectuarea
înregistrării decesului.
In cazul negăsirii şi neexaminării cadavrului, înregistrarea decesului se poate face doar pe
baza unei hotărâri judecătoreşti de declarare a motii, caz în care înregistrarea decesului se face
din oficiu, la primăria locului de naştere al celui declarat mort sau a domiciliului celui declarat
mort.
38
A se vedea cap.II, sect. 2, art. 27 – 33 din legea 119/1996
50
Dacă unul dintre viitorii soţi nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria,
el poate face declaraţia de căsătorie la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în
a cărui rază administrativ-teritorială are domiciliul sau reşedinţa, care o transmite, în termen de
48 de ore, la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor unde urmează a se încheia
căsătoria.
Prin grija ofiţerului de stare civilă, declaraţia de căsătorie va fi publicată, prin afişarea în
extras, în ziua în care a fost primită, la locul special amenajat la sediul primăriei unde se va
încheia căsătoria.39
Căsătoria se încheie în termen de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost făcută
declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria. Primarul municipiului, al
sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria
poate să încuviinţeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea acestui
termen.
Ofiţerul de stare civilă nu încheie căsătoria dacă constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legii,
consemnând refuzul într-un proces-verbal. Dispoziţiile art. 10 sunt aplicabile în mod
corespunzător, in sensul ca persoana nemulţumită poate sesiza judecătoria în raza căreia
domiciliază.
La încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă ia consimţământul viitorilor soţi, liber şi
deplin exprimat, în prezenţa a doi martori, după care îi declară căsătoriţi, le citeşte dispoziţiile din
Codul familiei, privind drepturile şi obligaţiile soţilor, şi întocmeşte, de îndată, actul de căsătorie.
Actul de căsătorie se semnează de către soţi, cu numele de familie pe care au convenit să
îl poarte în timpul căsătoriei, de cei doi martori şi de către ofiţerul de stare civilă.
La încheierea căsătoriei între cetăţeni străini sau între aceştia şi cetăţeni români, dacă nu
cunosc limba română, precum şi în cazul în care unul sau ambii viitori soţi sunt surdomuţi, se va
folosi interpret autorizat, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Ofiţerul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetăţeni străini numai dacă, pe lângă
actele prevăzute la art. 28, viitorii soţi prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau
oficiile consulare ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile
de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei.
52
Întocmirea actelor de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate
Întocmirea actelor de stare civilă privind pe cetăţenii români aflaţi în străinătate se face la
misiunile diplomatice, la oficiile consulare de carieră ale României sau la autorităţile locale
competente.
Potrivit art.42 alin 2 cetăţenii români aflaţi în străinătate pot solicita înscrierea în
registrele de stare civilă române, de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale
României, a certificatelor de stare civilă eliberate de autorităţile străine, care îi priveşte, în cazul
în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilă a fost făcută în prealabil la autoritatea din
statul în care aceştia de află; înscrierea se face cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau ai
oficiilor consulare, iar refuzul acestora de motivează. Alin. 3 al aceluiasi articol prevede ca
autoritatea competentă în materie de evidenţă a populaţiei repartizează misiunilor diplomatice şi
oficiilor consulare ale României liste cu coduri numerice precalculate, în vederea înscrierii lor în
actele de naştere întocmite şi în certificatele eliberate în baza acestora.41
Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României încheie
căsătorii între cetăţeni români sau dacă unul dintre viitorii soţi este cetăţean român, dacă aceasta
este în concordanţă cu legislaţia ţării în care sunt acreditaţi. Misiunile diplomatice şi oficiile
consulare de carieră ale României trimit, prin Ministerul Afacerilor Externe, actele din primul
exemplar al registrelor de stare civilă, pe măsura completării lor, la serviciul public comunitar
local de evidenţa persoanelor a sectorului 1 al municipiului Bucureşti, împreună cu documentele
primare pe baza cărora s-a întocmit actul. Al doilea exemplar al actelor din registrele de stare
civilă va fi trimis, în termen de 30 de zile de la data când toate actele au fost completate, la
serviciul public
comunitar local de evidenţa persoanelor a municipiului Bucureşti.
Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite la autorităţile străine, au putere
doveditoare în ţară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române.
Transcrierea actelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor primite din srăinătate se efectuează
cu aprobarea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Cetăţeanul român este obligat ca, în
termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau a
extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de
evidenţa persoanelor în a cărui rază administrativ teritorială are domiciliul. Înscrierea sau
transmiterea în registrele de stare civilă române a certificatelor sau a extraselor de stare civilă
eliberate de autorităţile străine, care nu conţin toate rubricile prevăzute de certificatele de stare
civilă române, se efectuează pe baza documentului original emis de autorităţile străine şi a altor
înscrisuri autentice, emise de autorităţile publice competente române sau, după caz, străine, care
fac dovada datelor care trebuie înscrise la rubricile respective, prezentate de solicitant.
Cetăţenii români ale căror acte de stare civilă au fost înregistrate în localităţi care au
aparţinut României, iar în prezent se găsesc pe teritoriul altor state, pot solicita întocmirea actelor
de stare civilă la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în a cărui rază
administrativ-teritorială au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilă ce se găseşte
în păstrarea Arhivelor Naţionale.Transcrierea acestor extrase în registrele de stare civilă se va
face cu aprobarea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
55
Dacă naşterea sau decesul are loc pe o aeronavă, în timpul unei călătorii în afara
teritoriului României, evenimentul se înregistrează de comandantul aeronavei în carnetul de
drum. Înregistrările făcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum, vor cuprinde toate datele
necesare întocmirii actului de stare civilă, precum şi semnăturile cerute de lege, ele făcând
dovada evenimentului până la întocmirea actului în condiţiile prevăzute de alin. (6), si anume,
comandantul navei sau al aeronavei eliberează persoanelor îndreptăţite o dovadă cu privire la
înregistrarea făcută, iar la sosirea în ţară înaintează prin căpitănia portului, respectiv prin
comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau de pe carnetul de drum, la
serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor a sectorului 1 al municipiului Bucureşti,
care va întocmi actul de stare civilă.
Articolul 9 prevede ca orice modificare intervenită în statutul civil al unei persoane, ca
urmare a întocmirii unui act de stare civilă sau, după caz, dispusă printr-o hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă, ori printr-un act administrativ, se comunică din oficiu, în termen de 10
zile, autorităţii administraţiei publice locale unde s-a întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de
deces al persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii menţiunilor
corespunzătoare.
În cazul în care ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o
menţiune ce intră în atribuţiile sale, persoana nemulţumită poate sesiza judecătoria în raza căreia
domiciliază.
Pe baza actelor de stare civilă se eliberează certificate de naştere şi de căsătorie titularilor
sau reprezentanţilor legali ai acestora, iar certificate de deces, membrilor familiei sau altor
personae îndreptăţite. Certificatele de stare civilă se pot elibera şi altor persoane împuternicite
prin procură specială. În cazul în care certificatul de stare civilă nu a fost eliberat la data
întocmirii actului, eliberarea acestuia se face la cererea scrisă a persoanei îndreptăţite. Cererea se
depune la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor care are în păstrare registrul de
stare civilă sau de la domiciliul ori reşedinţa petiţionarului. În cazul în care registrul de stare
civilă nu se află în păstrarea autorităţii la care s-a depus cererea, aceasta îl solicită autorităţii
administraţiei publice competente, în termen de 3 zile. În situaţia în care exemplarul 1 al actului
de stare civilă lipseşte ori actele au fost predate Arhivelor Naţionale, serviciul public comunitar
local de evidenţa persoanelor care primeşte cererea solicită extras, după caz, de pe actul ce se
găseşte în păstrarea consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a
Arhivelor Naţionale, pe baza căruia întocmeşte şi eliberează certificatul de stare civilă. Eliberarea
extraselor de pe actele de stare civilă aflate în păstrarea Arhivelor Naţionale, la cererea oficiilor
de stare civilă şi a structurilor competente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi
a altor autorităţi publice, se face gratuit.
Eliberarea altor certificate în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate este
supusă taxei de timbru, potrivit legii. Cererile privind procurarea şi eliberarea certificatelor de
stare civilă ale cetăţenilor străini, ale căror acte şi fapte de stare civilă s-au produs şi s-au
înregistrat în România, adresate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale acestor ţări,
acreditate în România, precum şi ale cetăţenilor români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate,
adresate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României sau Ministerului
Administraţiei şi Internelor, vor fi soluţionate de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Transmiterea acestor documente se va face, după caz, prin Ministerul Afacerilor Externe,
dacă actele au fost solicitate prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale
României, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în România sau prin
Ministerul Administraţiei şi Internelor, potrivit convenţiilor la care ţara noastră este parte.
Certificatele de stare civilă eliberate de serviciile publice comunitare locale de evidenţă a
persoanelor, care au înregistrat actele şi faptele de stare civilă, sunt valabile şi în străinătate.
Potrivit art. 12. - (1) este interzisă reţinerea certificatelor de stare civilă de către orice
persoană, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. În cazul în care autorităţile învestite cu
56
atribuţii de stare civilă constată că unele date din cuprinsul unui certificat de stare civilă nu
corespund cu cele din actul pe baza căruia a fost eliberat, certificatul se reţine şi se sesizează
serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor competent, în vederea anulării şi
eliberării unui nou certificat.
57
Cererea de rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea, însoţită
de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor
care are în păstrare actul de stare civilă sau la serviciul public comunitar local de evidenţă a
persoanelor de la locul de domiciliu. Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile, prin
emiterea dispoziţiei primarului care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la data
emiterii.
Dispoziţia primarului poate fi contestată la instanţa judecătorească în a cărei rază
teritorială îşi are sediul autoritatea emitentă, în condiţiile legii.
Actele de stare civilă reconstituite nu pot fi rectificate.
Teme de autoevaluare:
-care sunt posibilitatile de anulare a actelor de stare civila?
- ce sunt registrele de stare civila?
-in ce conditii poate fi anulat, rectificat sau modificat un act de stare civila?
Sumar
ELEMENTE DE DREPTUL FAMILIEI SI ACTE DE STARE CIVILA
III. Anexe
• Bibliografia completă a cursului
1. Emese Florian, Dreptul familiei, Editura C.H Beck, Bucuresti 2006;
2. Emese Florian, Dreptul familiei, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003;
3. Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, Bucuresti, 1996 ;
4. Ion Filipescu, Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate, Ed. All, Bucuresti, 1997 si
1998 ;
5. Ion P. Filipescu, Încheierea căsătoriei si efectele ei, Ed. Academiei, Bucuresti, 1981;
6. Aurelian Ionascu, Filiatia si ocotirea minorilor, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1980 ;
7. Ioan Reghini, Dreptul familiei, vol I, Tg. Mures, 1994 ;
8. Stoica si M. Ronea, Natura juridica si procedura specifica adopţiei, in D. NR. 2, 1993;
9.Cristiana Turianu si Corneliu Turianu, Dreptul familiei, Ed. Press “Mihaela” SRL,
Bucuresti 1999 ;
10. Ernest Lupan, Dan A. Popescu, Drept Civil. Persoana fizica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti
1993
11. Mircea Muresan, Drept civil. Persoanele, Editura SC Cordial SRL, Cluj-Napoca, 1992;
Glosar
Căsătoria: desemnează starea (statutul) juridic dobândit prin încheierea actului juridic al
căsătoriei, adică ansamblul drepturilor, îndatoririlor ce iau naştere în persoana firecăruia dintre
soţi ca urmare a încheierii căsătoriei.
Impedimente la căsătorie : condiţii de fond negative, acele condiţii în prezenţa cărora este
interzisă încheierea căsătoriei;
Căsătoria putativa este acea căsătorie nula sau anulabila in care cel putin unul dintre soţi a fost de
buna credinta in momentul incheierii căsătoriei.
60
Divorţul se defineste ca fiind singura modalitate prin care instanta de judecata dispune la cererea
unuia dintre soţi sau pe temeiul consimtământului celor doi soţi, stingerea cu efecte numai pentru
viitor a principalelor consecinte care rezulta din încheierea unei căsătorii valabile.
Filiata: in sens larg, noţiunea evoca legatura juridica ce exista ca urmare a descendentei biologice
intre o persoana si ascendentii sai; in sens restrans, noţiunea desemneaza raportul de descendenta
a unei persone din părinţii sai, legatura directa si imediata dintre un copil si părinţii sai.
Actele de stare civilă: înscrisuri autentice întocmite în registrele de stare civilă, de către
delegatul de stare civilă, care cuprind elementele stării civile a persoanei şi fac dovada acesteia.
Au o natura mixta, avand elemente de drept civil si de drept administrativ
Inregistrările de stare civilă: sunt operaţii materiale care constau în consemnarea în scris a
producerii/ existenţei faptelor sau a încheierii actelor din care rezultă starea civilă a unei
persoane, consemnare făcută de organele de stat competente, în registrele de stare civilă şi cu
respectarea procedurii prevăzute de lege.
61
Sumar
ELEMENTE DE DREPTUL FAMILIEI SI ACTE DE STARE CIVILA
III. Anexe
• Bibliografia completă a cursului
1. Emese Florian, Dreptul familiei, Editura C.H Beck, Bucuresti 2006;
2. Emese Florian, Dreptul familiei, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003;
3. Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, Bucuresti, 1996 ;
4. Ion Filipescu, Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate, Ed. All, Bucuresti, 1997 si
1998 ;
5. Ion P. Filipescu, Încheierea căsătoriei si efectele ei, Ed. Academiei, Bucuresti, 1981;
6. Aurelian Ionascu, Filiatia si ocotirea minorilor, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1980 ;
7. Ioan Reghini, Dreptul familiei, vol I, Tg. Mures, 1994 ;
8. Stoica si M. Ronea, Natura juridica si procedura specifica adopţiei, in D. NR. 2, 1993;
9.Cristiana Turianu si Corneliu Turianu, Dreptul familiei, Ed. Press “Mihaela” SRL,
Bucuresti 1999 ;
10. Ernest Lupan, Dan A. Popescu, Drept Civil. Persoana fizica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti
1993
11. Mircea Muresan, Drept civil. Persoanele, Editura SC Cordial SRL, Cluj-Napoca, 1992;
Glosar
Căsătoria: desemnează starea (statutul) juridic dobândit prin încheierea actului juridic al
căsătoriei, adică ansamblul drepturilor, îndatoririlor ce iau naştere în persoana firecăruia dintre
soţi ca urmare a încheierii căsătoriei.
Impedimente la căsătorie : condiţii de fond negative, acele condiţii în prezenţa cărora este
interzisă încheierea căsătoriei;
Căsătoria putativa este acea căsătorie nula sau anulabila in care cel putin unul dintre soţi a fost de
buna credinta in momentul incheierii căsătoriei.
Divorţul se defineste ca fiind singura modalitate prin care instanta de judecata dispune la cererea
unuia dintre soţi sau pe temeiul consimtământului celor doi soţi, stingerea cu efecte numai pentru
viitor a principalelor consecinte care rezulta din încheierea unei căsătorii valabile.
Filiata: in sens larg, noţiunea evoca legatura juridica ce exista ca urmare a descendentei biologice
intre o persoana si ascendentii sai; in sens restrans, noţiunea desemneaza raportul de descendenta
a unei persone din părinţii sai, legatura directa si imediata dintre un copil si părinţii sai.
Actele de stare civilă: înscrisuri autentice întocmite în registrele de stare civilă, de către
delegatul de stare civilă, care cuprind elementele stării civile a persoanei şi fac dovada acesteia.
Au o natura mixta, avand elemente de drept civil si de drept administrativ
63
Inregistrările de stare civilă: sunt operaţii materiale care constau în consemnarea în scris a
producerii/ existenţei faptelor sau a încheierii actelor din care rezultă starea civilă a unei
persoane, consemnare făcută de organele de stat competente, în registrele de stare civilă şi cu
respectarea procedurii prevăzute de lege.
64