Professional Documents
Culture Documents
- NOTE DE CURS -
STRUCTURA CURSULUI
II. OBSERVATIA
1. Definitia
Ca metoda stiintifica observatia consta in inregistrarea sistematica prin simturi a
caracteristicilor dar si a transformarea obiectului studiat (Doron, Porot 1999).
Observatia nu este un act pasiv ci ea se prelungeste printr-un comportament reflexiv
de clasificare si sistematizare. Observatia are ca scop intelegerea.
Observatia stiintifica intotdeauna confirma sau infirma o teza anterioara (deci are la
baza anumite intrebari si ipoteze; clinicianul va limita obs la variabile care intra in
formularea ipotezelor sau a intrebarilor sale.). Asadar observatia are un carácter organizat si
sistematizat.
Exista: observatia directa ( prin simturi) si cea indirecta ( o serie de ipoteze si
inferente sau informatii culese de la alte pers)
Observatia ca metoda de cercetare vizeaza obtinerea unor date “obiective” precise,
reproductibile si verificabile. Observatia clinica vizeaza descrierea unui subiect in
individualitatea lui.
2. Observatia sistematica directa se face asupra comportamentului. Dar psihologul
trebuie sa-si situeze observatia la un nivel care integreaza organizarea si finalitatea
comportamentului (astfel mai utilizat este termrnul de conduita)
O data cu dezvoltarea tehnicilor cognitiv-comportamentale se utilizeaza termenul de
comporament, nu doar cu referire la manifestari motorii direct observabile, ci si cu referire
la ganduri (comportament cognitiv), emotii (comportament psiho-emotional). In abordarile
clinice nu se observa doar comportamentul-tinta ci si antecedentele , consecintele acestuia.
Observatia are urmatoarele etape:
1. Selectarea, definirea comportamentului-tinta in termeni concreti, observabili.
2. Utiliz unor proceduri standardizate, sistematizate pentru observarea comportamentului
si inregistrarea observatiilor intr-o maniera adecvata
J. Beaugrand (1988) considera ca identificarea comportamentelor poate fi facuta pe baza
unor:
a. criterii concrete (descriptive): legate de forma sau referitoare la efecte
b. criterii teoretice (interpretative): clasificari dupa cauze (ex. Comportamentul matern este
comportamentul declansat de prezenta copiilor) sau clasificari functionale (ex.
Comportamentul alimentar, de aparare etc).
Tipuri de observatie:
1. Observatia naturala, necontrolata in care practicianul inregistreaza nestingherit
comportamentul subiectului fara stirea acestuia. De exempul: tehnica observatorului ascuns,
tehnica observatorului vizibil dar ignorat; utilizarea unor dispozitive de supraveghere si
inregistrare
Limitele observatiei naturale
- incapacitatea de a controla toate variabilele
- implicatii etice
- datele observatiei naturale nu sunt usor de cunatificat
III. INTERVIUL
1. Definitie si caracteristici generale
Interviul este o situatie sociala de schimb conversational intre doua persoane cu scopul
intelegerii de informatii intr-un cadru specificat (A. Weil-Barais 1997). Pentru a fi psihologic,
interviul trebuie sa aiba obiective psihologice si sa fie purtat dupa anumite reguli impuse de
psihologia persoanei. Interviul psihologic este o metoda dificil de insusit si practicat deoarece
presupune reflexii teoretice aprofundate, indeosebi cu privire la raportul dintre limbaj si
gandire, limbaj si afectivitate, limbaj si inconstient, limbaj si procesul de influentare sociala
etc. Interviul psihologic presupune, in general, urmatoarele elemente:
a. Intalnirea a doua persoane
Intervin procese psihologice, comunicationale specifice. Se vorbeste despre lipsa de putere a
psihologului (evidentiata in psihologia clinica); de exemplu medicul decide tratamentul;
psihologul consiliaza, nu ia decizii. Lipsa de putere a psihologului este cea care face posibila
redarea puterii pacientului.
b. Un context specific
- Mediul fizic (distanta spatiala, biroul, scaunele etc pot apropria sau distanta
interlocutorii)
- Cadrul temporal (40-60 min)
- Contextul psihosocial (fiecare intra in relatie de comunicare cu toata istoria sa: valori,
credinte, experiente, coduri de comunicare etc.)
c. Un joc de relatii emotive si afective
Convorbirea antreneaza un joc al emotiilor si sentimentelor, jocuri ale puterii, seductiei,
rivalitatii, opozitiei etc. Discutia va fi influentata de perceptiile reciproce ale celor doi
participanti:fenomenele proiectiei, interpretarii, identifcarea cu interlocutorul. De asemenea,
relatia de comunicare poate fi marcata de ambivalente, ambiguitati si contradictiile
afectivitatii.
d. Are obiective: psihodiagnoza, selectie si recrutare, consiliere si psihoterapie. In
functie de obiectivele vizate vor fi utilizate demersuri si tehnici diferite.
e. Interviul este un schimb structurat si tactic de informatii
3. Comunicarea non-verbala
a. Teritoriul (biroul; distanta intima, deplasarea)
b. Postura
c. Fata si mimica
d. Privirea si miscarile oculare
e. Vocea
f. Modificarile fiziologice (ritmul respiratiei, sistemul circulator, tonusul muscular,
pielea si reglarile termice, refluxul deglutitiei)
INTERVIUL CLINIC
INTERVIUL STANDARDIZAT
Interviul standardizat a fost elaborat pentru a diminua dezacordurile intre specialisti
legate de sursele de informatii si natura criteriilor de evaluare si diagnoza pentru a
controla sursele de varianta. Interviurile standardizate sunt menite sa aduca valorile
indicatorilor fidelitatii si validitatii in limitele acceptate de comunitatea stiintifica. Cele
mai importante si frecvent utilizate interviuri standardizate sunt:
1. Schedule for Affective Disorders and Schizophrenia (SADS) este un interviu
standardizat si semistructurat destinat colectarii sistematice a informatiilor necesare pentru a
stabili diagnosticul diferential pentru 25 de categorii diagnostice. Are 3 versiuni:
a) Versiunea obisnuita are 2 parti: prima este asupra fenomenologiei actuale, din
saptamana premergatoare interviului si asupra simptomatologiei cea mai grava din
perioada recenta a tulburarii; a doua versiune se refera la aspecte trecute ale
tulburarilor si la probleme actuale. Cele doua parti se pot utiliza in cazul pacientilor
din serviciile ambulatorii si al celor spitalizati
b) Versiunea se refera la drumul de viata
c) Versiunea vizeaza schimbarile pacientului
Aplicarea interviului se face de catre persoane cu experienta in utilizarea metodei, ce poseda
cunostinte de psihopatologie la nivel academic. Pregatirea teoretica si abilitatile practice sunt
necesare deoarece interviul solicita efectuarea unor judecati si a unor optiuni legate de
concepte si simptome clinica. Durata interviului este de aprox. 2 ore, in functie de versiune.
Valorile indicatorilor psihometrici difera in functie de tulburare. Coeficientul Conbach are o
valoare de .83-.88 in cazul depresiei majore. Validitatea concurenta prin raportare la scale sau
la liste de verificare a inregistrat corelatii de .42-.90. SADS are capacitatea de a testa ipoteze
legate de clasificarea si subtipurile tulburarilor afective si de a opera distinctii semnificative
intre grupuri.
DSM IV cuprinde în partea finală scala de evaluare globală a funcţionării relaţionale (GARF)
şi scala de evaluare a funcţionării sociale şi ocupaţionale.
Scala L(Lie)
- se referă la admiterea comportamentelor pe care majoritatea oamenilor le au la un
moment sau altul;
- scorurile moderate(5-7) – sistem de valori rigid şi prezenţa unor virtuţi neuzuale,
supraconformism şi comportament convenţional;
- scoruri mai mari de 7 – preocuparea pentru standarde morale foarte înalte şi frica de
dezaprobările celorlalţi;
- sunt considerate patologice şi sunt foarte rare;
- scor înalt la L – minciună la test
- nu se interpretează MMPI dacă scorul este T>65.
Scala F
- s-a dezvoltat prin selecţia itemilor care sunt foarte rar cotaţi(<10% din eşantion) şi constă
din itemi ce reflectă probleme patologice serioase;
- media raw score 4; T=50;
- T>90 – se pot datora confuziei, psihozei, dislexiei, exagerării sau răspunsurilor aleatorii;
- Nu se interpretează MMPI dacă T>100;
- T 65-79 – persoane cu credinţe sociale deviante, gândire neconvenţională, stres curent, o
problemă situaţională(divorţ) şi trăsături de personalitate ca tendinţa de acting-out,
instabilitate emoţională, insatisfacţie, nelinişte;
- T 80-90 – sugerează psihoza, nevoie de ajutor(o uşoară exagerare pentru a atrage atenţia)
sau simulare conştientă.
K Scale
- măsoară defensivitatea(la scoruri înalte) sau deschiderea(la scoruri joase)
- scoruri înalte – indisponibilitatea de a raporta problemele sau vulnerabilităţile personale,
negarea problemelor, un set de răspunsuri fake-good sau un sistem de apărare a Eului
sănătos;
- scoruri moderate – independenţă, resurse, entuziasm, stimă de sine pozitivă, valori non
autoritare, existenţa relaţiilor interpersonale bune;
- scoruri mici(T<40) – defense stabile, exagerări, slabe abilităţi de cooperare sau tendinţa
de a fi auto-critic sau disponibilitatea de a raporta dificultăţile emoţionale.
Clinical Scales
1. Hipocondrie(Hs 1)
- scala sugerează o preocupare exagerată şi raportări frecvente de plângeri excesive corporale(ca şi cum
trăiesc într-o frică constantă legată de percepţia unei sănătăţi şubrede);
- se pot prezenta cu simptome vagi somatice care nu corespund unor paternuri anatomice
cunoscute;
- viaţa pare organizată în jurul problemelor fizice percepute;
- stilul personalităţii se caracterizează prin plângeri, cereri, ostilitate, cinism şi acte de
atragere a afecţiunii;
- sunt oameni pesimişti, nesatisfăcuţi, nefericiţi, care sunt percepuţi de ceilalţi ca egoişti şi
autocentraţi;
- ei pot fi de asemenea pasiv-dependenţi şi pasiv-agresivi şi inconştient domină relaţiile
interpersonale prin plângerile lor;
* explicaţia psihodinamică: îşi exprimă ostilitatea făcându-i pe ceilalţi să se simtă
mizerabil. Îşi
controlează impulsurile inacceptabile prin mecanisme de apărare de somatizare;
- T 55-64 – pacienţi cu o problemă medicală care prezinta numai acele simptome asociate
cu boala lor.
- scoruri înalte - le lipseşte insightul asupra propriilor comportamente(refuză explicaţiile,
preferă doctorii şi explicaţiile fiziologice);
- scoruri mici – abordare general optimistă.
2. Depresia(Dep 2)
- T>65 – pacientul se simte deprimat, nefericit, disforic;
- T=80 – indecis, lipsă de încredere în sine şi se simte încordat, fără sens şi inutil;
- au energie puţină, se simt tensionaţi, iritaţi, nesiguri, rataţi;
- sunt pesimişti în legătură ci viitorul, se retrag social;
- T>80 – pacientul poate prezenta simptome psihotice(halucinaţii şi iluzii); raportează
semne vegetative ale depresiei(pierderea apetitului, tulburări de somn, pierdere de
energie, disfuncţii sexuale) şi ideaţie suicidară;
- T<40 – veseli, relaxaţi, optimişti, fără preocupări legate de sănătate, nevoie de realizare,
exhibiţie, autonomie, dominanţă, schimbare;
- Diagnostice asociate cu scoruri mari: depresie majoră, distimie, tulburări de adaptare cu
stare depresivă.
3. Isteria(Hy 3)
- trăsături de personalitate histrionice(manipulatori, seductivi, flirt, angajaţi în relaţii
interpersonale, exhibiţionişti, neinhibaţi şi de asemenea, indiferenţi, auto-centraţi, cerând
atenţia şi afecţiunea celorlalţi;
- relaţiile lor sunt superficiale;
- capricioşi, instabili;
- par gregari şi spontani;
- mecanisme de apărare: negarea şi reprimarea;
- când nu sunt stresaţi “belle indiference”;
- inconştient au nevoi puternice de dependenţă;
- sunt psihologic imaturi, naivi, infantili;
- scoruri moderate: oameni sensibili, emoţionali, prietenoşi, optimişti, entuziaşti, plăcuţi,
veseli, afectuoşi şi îşi inhibă exprimarea furiei;
- Diagnostice: tulburare de personalitate histrionică, tulburare disociativă, reacţii de
conversie, somatoforme, reacţii anxioase şi atacuri de panică;
4. Deviaţie psihopată(Pd 4)
- înalte – slabă adaptare socială;
- impulsivi, rebeli, de neîncredere, ostili, slabă toleranţă la frustrure, hedonişti şi plini de
resentimente;
- ostili faţă de autoritate;
- agresivi, îşi asumă riscuri mari, caută senzaţii tari;
- deşi sociabili, sunt manipulativi şi superficiali în relaţii;
- sunt narcisici şi auto-centraţi; au slabe emoţii de ruşine sau vinovăţie;
- nu le pasă de sentimentele altora şi au puşine ataşamente emoţionale faţă de alţii;
- acţionează fără a se gândi la consecinţe;
- devin uşor neliniştiţi şi agitaţi;
T 55-60 = energie, motivatie, ambitie, asertivitate, independenta, aventura, sociabilitate
T< 40 = comportament rigid si conventional si comportament moralist; individual poate fi
pasiv si non-asertiv
5) Masculinitate/Feminitate (Mf-5)
Barbatii cu scoruri inalte:
-interese stereotipe feminine;
-conflicte legate de propria identitate sexuale;
-pattern de comportament homosexual;
-pasivitate si efeminizare;
-interese culturale, estetice, intelectuale
-valorizarea intereselor cognitive
-preocuparea pentru probleme filosofice
-toleranta, idealism, curiozitate prudenta, ambitie, seriozitate, empatie
- scoruri inalte- stress emotional, incluzand anxietate, depresie, sentimente de vinovatie,
tensiune- cauta support social
Femei cu scoruri inalte:
-au interese neuzuale fata de femei
-sunt agresive “masculine” (assertive, competitive, ferme, dure, independente, dominante)
-active, viguroase, rebele, nonemotionale
Barbatii cu scoruri joase:
- trasaturi “masculine” exaggerate
- -orientare catre a face , actiune
- -lipsa empatiei
- -placerea actiunii mecanice
- -par cruzi, macho, vulgari, au interese intelectuale limitate si probabil pun la indoiala
propria masculinitate de vreme ce o exagereaza
- -sunt necugetati, grabiti, le lipsesc originalitatea
- Femei cu scoruri joase;
- Trasaturi feminine exagerate
- Orientate mai mult spre sentimente decat spre exprimarea emotiilor
- Se raporteaza la barbati cand vine vorba de luare de decizii
- -auto-compatimire, auto-sacrificiu, sensiblile, modeste, idealiste, sentimente de auto-
culpabilizare
- -masochiste, casnice, pasive, submisive, dependente pasiv-agresive
6) Paranoia(Pa 6)
- măsoară senzitivitatea interpersonală, suspiciozitatea;
- T>80 - simptome paranoide incluzând: idei de persecuţie şi grandoare, comportament
plin de resentimente, patternuri rigide de gândire, ostilitate, gelozie, argumentativi,
agresivi;
- Mecanisme de apărare: negarea, proiecţia;
- 60<T<80 – predispoziţii paranoide.
7) Psihastenia(Ps 7)
- scoruri înalte: comportamente rumirative, ritualistice, intelectualizante, probleme de
concentrare.
- Gândire şi comportamente obsesiv-compulsive asociate cu anxietate, griji, agitaţie,
tensiune;
- Mecanisme de apărare: intelectualizarea şi raţionalizarea;
- Pot fi supra-perfecţionişti şi rigizi în acţiuni ţi gândire;
- Scorurile moderate indică abilităţi organizaţionale; sunt metodici, punctuali şi
demonstrează gândire sistematică şi convergentă;
- Diagnostice: tulburări de anxietate şi tulburări obsesiv-compulsive, tulburări
alimentare(bulimia).
8) Schizofrenia(Sc 8)
- T>80 – confuzie, delir şi halucinaţii, slab control al impulsurilor, slab contact cu
realitatea, deteriorare comportamentală şi de personalitate, retragere, apatie, sentimente
de depersonalizare şi derealizare;
- 70<T<80 – stil de viaţă schizoid, sentimente de alienare, comportamente
neconvenţionale, confuzie de identitate, gândire circumstanţială, comportamente bizare,
dificultăţi de a forma şi a menţine relaţii, dificultăţi de gândire şi cncentrare, dificultăţi de
exprimare emoţională, stil de viaţă haotic;
- dificultăţi sexuale considerabile; perversiuni sexuale;
- scoruri moderate: imaginaţie, spontaneitate, gândire divergentă şi creativitate cu o forţă
a eului bună.
9) Hipomania(Ma 9)
- scoruri înalte: hiperactivi, expansivi, grandioşi, slab control al impulsurilor,
comportamente agitate, tendinţa de a exploda(acting out) şi rebeliune;
- relaţii tulburate cu autoritatea;
- euforici, vorbăreţi, labilitate emoţională;
- par a trăi într-o lume a acţiunii constante;
- exces energetic, orientaţi spre acţiune dar slabă rezistenţă;
- au multe idei şi ambiţii dar eşuează în a-şi realiza planurile(se plictisesc repede);
- relaţii superficiale cu ceilalţi(se folosesc de ei pentru propria gratificare), sunt narcisici;
- probleme cu alcoolul, abuzuri de substanţe;
- folosesc farmecul, înşelătoria, manipularea pentru a-şi atinge scopurile;
- diagnostice – tulburare bipolară, ciclotimie, tulburare de personalitate narcisică, abuzuri
de substanţe.
CONTENT SCALES
Anxiety(ANX)
Fears(FRS)
Obsesiveness(OBS)
Depression(DEP)
Health Concerns(HEA)
Bizarre Mentation(BIZ)
Anger(ANG)
Cynicism(CYN)
Antisocial Pracices(ASP)
Type A(TPA)
Low Self-Esteem(LSE)
Social Disconfort(SOD)
Family Problems(FAM)
Work Interference(WRK)
Negative Treatment Indicators(TRT)
Anxiety(A)
Repression(R)
Ego Strength(ES)
MacAudrene Alcoholism Scale – Revised(Mac – R)
Addiction Potential Scales(APS)
Addiction Admission Scales(AAS)
Overcontrolled Hostility(OH)
Dominance(DO)
Social Responsability( Re)
College Maladjustment(MA)
Gender Masculine(GM) and Gender Feminine(GF)
Posttraumatic Stress-Keane(PK)
Posttraumatic Stress-Schlenger(PS)
a) Fundamentarea evolutionista
Personalitatea reprezinta un stil mai putin sau mai mult de functionare pe care un organism il
exprima pe masura ce se relationeaza cu o plaja lipsita de medii.
Tulburarile de personalitate reprezinta stiluri particulare de functionare dezadaptative care isi
au originea in deficientele, dezechilibrele sau conflictele capacitatii speciei de a relationa cu
mediile cu care se confrunta.
Millon descrie aspectele evolutioniste:
“De-a lungul vietii, un organism dezvolta un ansamblu de trasaturi care contribuie la
supravietuirea sa individuala si la succesul reproductiv, cele 2 componente esentiale descrise
de Darwin.
Trasaturile si stilurile de personalitate sunt genetic modelate de-a lungul generatiilor pentru a
se adapata la cerintele de mediu. Acelasi proces evolutionist are loc si la nivelul vietii
individuale “ceea ce se vede la organismul individual este modelarea potentelor latente in
stiluri de personalitate, afective, de gandire si actiuni adaptative, aceste modalitati distincte de
adaptare, aparute din interactiunea dintre biologic si experientele sociale, cuprinde elementele
a ceea ce se numeste stil de personalitate”.
b) Teoria haosului
Afirma ca toate sistemele au fluctuatii aleatorii care nu pot fi explicate prin modele liniare.
Schimbari mici pot avea efecte mari.
Scurt istoric
In 1980 APA a revizuit procedura de diagnostic si a adpotat un sistem multiaxial. Axa II
desemna tulburarile de personalitate. Aceasta e o importanta dezvoltare conceptuala (ideea ca
nu putem intelege total sindromul clinic daca nu luam in considerare personalitatea care il
contine).
De la introducerea Axei II s-au dezvoltat multe interviuri psihiatrice structurate si inventare
psihologice de diagnostic a tulburarilor de personalitate.
MCMI a devenit cel mai popular si mai cercetat instrument de evaluare a tulburarilor e
personalitate. MCMI a parut pe baza teoriei dezvoltarii personalitatii biopsihosociale si
bioevolutioniste a lui Millon.
Initial nu s-a dorit a fi congruent cu sistemele de diagnostic oficiale, dar in timp variantele
revizuite s-au aliniat cu DSM IV desi exista inca tulburari de personalitate (ex.
agresiva/sadica si self-defeating) care nu fac parte din DSM.
MCMI III este un test de tulburari de personalitate si de cateva sindroame clinice majore.
Validity Index
Contine 3 itemi care daca sunt scorati ca A, sugereaza invaliditatea (65, 110, 157)
Disclosure (Scala X)
Evalueaza daca pacientul raporteaza o cantitate importanta de informatii pentru a produce un
profil valid. (~ analog scalei K din MMPI 2)
Desirability (Scale Y)
Raspunsurile NU invalideaza profilul!
Evalueaza daca itemii scorati sunt de natura dezirabila.
BR > 74 inseamna ca pacientul se prezinta ca moral virtuos.
Debasement (Scale Z)
Determina daca itemii scorati il plaseaza pe pacient intr-o lunmina nefavorabila (~analoaga
scalei F din MMPI 2)
BR 75-84 inseamna ca pacientul se devalorizeaza pe sine, are multe probleme emotionale si
comportamentale.
ONE-POINT CODES:
Sunt acelea in care scorurile doar pentru o scala (Clinical Personality Pattern Scale / Severe
Personality Pathology Scale) sau BR > 74.
Sugestii de tratament:
- Sa dezvolte modalitati de a exprima placerea
- Cresterea participarii sociale
- Cresterea relationarii sociale
- Reducerea anxietatii in situatiile sociale
- A deveni mai activ
Sugestii de tratament
- Reducerea senzitivitatii la respingere
- Reducerea anxietatii in situatii sociale
- Reducerea expectantelor de ridicol si abuz
- Dezvoltarea unor activitati placute recompensatoare
- Intelegerea felului in care retragerea comportamentului perpetueaza frica
de respingere
Sugestii de tratament
- Reducerea dispozitiei comportamentale si cognitive disforice
- Relationarea intr-o maniera mai pozitiva (optimista)
- Dezvoltarea umorului
- Reducerea pasivitatii
- Extinderea actiunilor care produc placere
- Reducerea auto-perpetuarii de actiuni care intaresc sentimentul de
depresie
- Intelegerea dinamicilor inconstiente si cautarea unor modalitati mai
realiste de a cauta suport
- Cresterea increderii in sine, a stimei de sine
4. Dependent ( 3: Passive)
BR 75 - 84 trasaturi dependente
Sugestii de tratment
- A deveni mai asertiv
- A reduce comportamentele submisive
- A practica comportamente independente
- A creste self-reliance
- A reduce nevoia de suport din partea celorlalti
- A creste auto-perceptia adecvarii personale
- A reduce comportamentele de agatare
Millon crede ca frica inconstienta a acestor pacienti este una de abandon, astfel incat ei
demonstreaza admiratie pentru persoanele semnificative pentru a fi lasati singuri. Uneori se
vor comporta foarte compliant si submisiv pentru a-si mentine securitatea.
Conflictele sunt evitate in favoarea armoniei interpersonale, chiar in defavoarea propriilor
valori, credinte.
Sugestii de tratament
- Reducerea comportamentelor dramatice si teatrale
- Dezvoltarea unor resurse interne mai autentice printr-o conduita interpersonala
echilibrata
- Reducerea comportamentelor manipulative si seductive
- Reducerea nevoilor excesive de a cauta atentie si aprobare
- Reducerea emotional overreacting
Sugestii de tratament
- Reducerea autocentrarii
- Luarea in considerare si a perspectivei celuilalt
- Acceptarea sinelui pe baze mai realiste
- Reducerea grandomaniei
- Invatarea felului in care oamenii reactioneaza si simt in fata comportamentului
narcisic; acceptarea feed-back-ului constructiv
- Prevenirea dezvoltarii unei tulburari depresive prin reducerea zonei narcisice
Sugestii de tratament:
- Reducerea comportamentelor antisociale
- Cresterea empatiei
- Reducerea manipularii si comportamentelor mincinoase
- Reducerea comportamentelor agresive
- Canalizarea energiilor negative spre activitati prosociale
- Reducerea impulsivitatii
- Invatarea unor modalitati adecvate de exprimare a furiei
- A nu viola drepturile celorlalti
- Pacientii pot sa nu fie public antisociali dar caracterele lor clinice sunt similare
celor ale stilului de personalitate antisocial si pot fi considerate o varianta mai
patologica a stilului antisocial.
- Se angajeaza in comportamente abuzive si umilitoare; violeaza drepturile si
emotiile celorlalti
- Agresivi, impun forta, comanda, militanti, dominatori, brutali.
- Cand sunt provocati devin combativi, sunt antagonici si dezagreabili.
- Tind sa fie sensitivi, excitabili iritabili si reactioneaza cu furie cand sunt
confruntati
- In termeni psihanalitici sunt personalitati sadice
- Unii sunt capabili sa-si submineze aceste trasaturi in actiunile social acceptate.
- Au explozii dure, abuzive, feroce → desi efectele acestor comportamente sunt
de a intimida si controla oamenii, motivatia actuala a explosivitatii lor este de
a elibera furia si tensiunea asociate cu sentimentul de umilire si tradare.
Sugestii de tratment
- Reducerea / eliminarea comportamentelor agresive fizice/verbale
- Controlul emotiilor
- Reducerea ostilitatii si a dispozitiilot volatile
- Interpretarea mediului ca mai putin amenintator
- Achizitionarea de comportamente prosociale
- Reducerea accentului pe controlul celorlalti
- A nu face rau celorlalti
- Managementul furiei mai adecvat
Sugestii de tratament
- Reducerea rigiditatii
- Reducera comportamentelor compulsive
- Practicarea spontaneitatii si flexibiitatii
- Reducerea temerilor de dezaprobari
- Intelegerea experientelor din prima copilarie care rezulta intr-un stil de
personalitate compulsiva
- Reducerea tendintei spre perfectionism daca interfereaza cu satisfactia vietii
- A invata sa-si asume riscuri
Sugestii de tratament
- Reducerea comportamentului negativ
- Reducerea argumentativitatii
- Reducerea moodiness
- Invatarea unor modalitati adecvate de exprimare a furiei
- Invatarea de a recunoaste si schimba patternurile de comportament
manipulativ
- Controlul emotiilor
Sugestii de tratament
- A deveni mai asertivi
- Reducerea tendintei de a fi folositi de ceilalti
- Dezvoltarea unei conceptii de sine pozitiva
- Reducerea comportamentelor care provoca pe ceilalti
- Reducerea dependentei
- Reducerea victimizarii
- Reucerea comportamentului interpersonal defensiv
- Recunoasterea si managementul resentimentelor
Sugestii de tratament
Sugestii de tratament
- Reducerea temerilor de abandon
- Reducera comportamentelor dependente
- Reducera anxietatii
- Reducerea imposibilitatii
- A invatat sa-si exprime furia in mod adecvat
- Relationarea cu ceilalti pe o baza mai realista
- Acrodul de a lucra in limityele definite de terapeut
14. Paranoid ( P )
Sugestii de tratament
- A invata sa aiba incredere macar intr-o persoana
- Reducera gandirii de tip deziluzie
- Reducerea furiei, ostilitatii, suspiciozitatii
- Reducerea izolarii
- Invatarea de a exprima furia intr-o modalitate acceptata social
- Dezvoltarea unei personalitati mai realiste decat mediul personal.
SINDROAME CLINICE
1. Anxietate (A)
Diagnostic: tulburare de anxietate generalizata dac nu apar fobii/ drame specifice care sa
explice simpotomele
2. Tulburare somatoforma (H)
3. Tulburare bipolara, manie (N)
4. Distimie (D) = problema si simptomele asociate cu depresia
5. Dependenta de alcool (B)
6. Dependent de droguri (T)
7. Posttraumatic stress disorder (T)
8. Tulburari e gandire (though disorder SS)
Diagnostice posibilie: episod psihotic reactiv, tulburare dschizofreniforma si
schizofrenie
9. Depresie majora (CC)
10. Delusional Disoreder (PP) – tiulburare deliranta
11. Simptomele sunt asociate cu paranoia
Se poate face si combinatii de scale
Ex: scala 3 + scala A
V. TEHNICI PROIECTIVE
Proiecţia face parte dintre mecanismele bazale ale psihismului. Este atribuirea în afara Eu-
lui, altcuiva sau asupra unui obiect sau situaţie - a unor caracteristici sau a "ceva " ce aparţine
Eu-lui. Cu alte cuvinte, este un mecanism psihologic general care transferă conţinuturi
subiective în orice fel de obiect. Este un mecanism prin care creem relaţii mai mult sau mai
puţin imaginare cu realitatea. Proiecţia este întotdeauna un mecanism inconştient,
conştientizarea duce la disoluţia acestuia.
Transferul este un proces care are loc între două persoane şi este de natură emoţională şi
compulsivă. Este însoţit de o emoţionalitate copleşitoare.
C.G. Jung vede acest mecanism psihologic într-un sens mai larg. După el, proiecţia este
un mecanism de disimulare ce constă în transferarea într-un obiect exterior al unui conţinut
subiectiv. Conţinutul poate să fie negativ, penibil, incompatibil cu subiectul sau pozitiv,
situaţie în care este inaccesibil conştiinţei din cauza auto- deprecierii.
Inconştientul celui care proiectează nu alege orice obiect, ci unul care are ceva sau chiar mai
multe dintre caracteristicile celui care proiectează. Jung vorbeşte de un "cârlig" în obiect pe
care cel care proiectează îşi aşează proiecţiile ca pe nişte haine.( Cf. M..-L. von Franz, 1993)
Destul de des, şi aici Freud şi Jung sunt de acord, proiecţiile conţin caracteristici neplăcute,
refulate din copilăria timpurie. Procesul proiecţiei se întemeiază pe identitatea arhaică a
subiectului cu obiectul, moment din filogeneză în care lumea interioară nu era complet
delimitată de lumea exterioară.
Introiecţia, termen introdus de Ferenczi, este opusul proiecţiei. Este o tulburare a graniţei
de contact a Eu-lui (Psihologia gestalt) ce constă din absorbirea, captarea, preluarea şi
asimilarea fără discriminare a ceea ce nu aparţine Eu-lui: informaţii, valori, comportamente
cu care persoana intră în contact în mediul său de viaţă. Preluarea unor roluri şi
comportamente din exterior care dau "osatura nevăzută " a personalităţii cuiva.
Ferenczi: "În timp ce paranoicul expulzează, elimină din egoul său emoţii ce au devenit
dezagreabile, nevroticul se serveşte de lumea exterioară şi face din ea o bucată a fanteziilor
sale".
Percepţia are două funcţii: una cunoscută de mult timp: selecţia de informaţii utile
organismului; alta, pusă în evidenţă de către psihologia proiectivă: apărarea Eu-lui.
Mai exact, după Abt, percepţia permite persoanei să menţină constant în ea o stare de
anxietate pentru care el a achiziţionat, prin învăţare un grad adecvat de toleranţă (ceea ce este
conform principiului homeostaziei sau echilibrului mediului intern).
Când câmpul perceptiv devine din ce în ce mai puţin structurat, anxietatea are tendinţa să
crească, persoana neputând să uzeze de scheme vechi şi neânsuşite. Astfel, Eul este nevoit să
proiecteze pentru a stabili noi relaţii adecvate cu mediul şi a se sinţi în securitate. Realitatea
fizică şi socială este astfel investită cu nevoile, valorile, dorinţele, fantasmele subiectului care
percepe.
Percepţia persoanei se găseşte colorată cu elemente din personalitatea sa şi aceste elemente
antrenează o distorsiune în realitate aşa încât ea să se simtă în siguranţă. Ea se simte în
siguranţă când poate acţiona într-un mod vechi şi cunoscut.
În principiu, orice material poate fi prezentat unei persone pentru a suscita un
comportament proiectiv, dar este preferabil să se menţină o structurare de un nivel minim, cu
scopul de a permite factorului subiectiv să funcţioneze.
Această teorie explică, de asemenea, efectul catartic al tehnicilor proiective: parcurgerea
lor diminuează într-adevăr anxietatea subiectului, care poate astfel să-şi regăsească relaţiile
cu mediul.
Tehnicile proiective au devenit unul dintre elementele cele mai preţioase ale metodelor
clinice în psihologie şi unul dintre aplicaţiile practice cele mai fecunde ale concepţiilor
teoretice ale psihologiei dinamice şi mai ales ale psihanalizei.
Alături de tehnicile de interviu şi observarea conduitei ele constituie unul dintre
instrumentele esenţiale ale psihologiei clinice. Ca şi aceasta din urmă, ele se sprijină pe o
concepţie psihodinamică a persoanlităţii.
3.5. Caracteristicile specifice de ordin calitativ le disting însă de testele obişnuite. Astfel,
orice probă proiectivă introduce în joc principala ipoteză ştiinţifică: interdependenţa dintre
gradul de ambiguitate al materialului stimul şi activarea proiecţiei ca mecanism intra-psihic.
Cu cât stimulii situaţiei problemetice cu care se confruntă subiectul sunt mai puţin
structuraţi, mai ambigui, cu atât sunt mai capabili să activeze zone mai profunde ale
psihismului subiectului. Din cercetările care s-au realizat asupra acestui aspect, rezultă însă
că un grad intermediar de ambiguitate ar reprezenta un optim din perspectiva atingerii
proiecţiei.
Pentru probele proiective, spre deosebire de probele psihometrice, principalele
caracteristici rămân gradul de ambiguitate/ nedeterminere/ nestructurare a situaţie
stimul cât şi consemnele deschise. De asemenea, subiectului i se cere un răspuns deschis,
ceea ce în majoritatea cazurilor reprezintă expresia creativă divergentă (mai multe răspunsuri
înalt individuale). În plus, în aceste condiţii chiar relaţia subiect - psiholog reprezintă o sursă
de stimulare a proiecţiei.
Putem vorbi de existenţa în mediul extern a unor factori care acţionează asupra
subiectului activând proiecţia- respectiv materialul specific tehnicii proiective, personalitatea
conştientă şi inconştientă a examinatorului, consemnul deschis. În plus, în termeni aleatorii,
va interveni şi eroarea datorată întâmplării, influienţa unor factori precum foamea, deprivarea
de somn, efectul unor medicaţii, anxietatea, frustrarea şi în acelaşi timp modul de percepere
de către subiect a situaţiei de testare. Intervin, aleator, şi factori de abilitare a subiectului, mai
ales verbală, dar şi de manipulare şi percepţie.
Concreteţea şi calitatea perceptivă a stimulilor şi consemnul ating Eul conştient, raţional al
subiectului (capacitatea subiectului de a controla realitatea).
Calităţile nestructurate, ambigue, precum şi libertatea creării unui răspuns accesează
nivelele inconştiente. Aceste conţinuturi sunt obiectul proiecţiilor sau identificărilor
subiectului.
Răspunsul va fi elaborat purtând, într-o măsură mai mare sau mai mică şi urmările
activării acestor conţinuturi, în funcţie şi de forţa Eu-lui şi de capacitatea de a media între real
şi fantasma inovatoare (reprezentările). În viziunea lui Jung, răspunsul este o construcţie
simbolică care participă atât dominantele inconştiente cât şi Eul subiectului, într-o sinteză
sui-generis.
4. Proiecţie şi Simbolizare
5.3. Validitatea, sub diversele ei forme a fost mai mult studiată dar şi aici sunt dificultăţi
ce provin din cauze precum: criterii externe care ele însele au o validitate contestabilă:
rezultatele persoanei, datorită caracterului global al variabilelor şi intercorelării lor, trebuie
considerate în ansamblul lor.
Anzieu (1992): tehnicile nu explorează o singură variabilă, ci prezintă subiectul sub forma
unei scheme dinamice de variabile, ele însele intercorelate.
Pichot (1967) observă că un rezultat izolat nu are nici o valoare în sine; valoarea o realizează
contextul.
În general, studierea unui protocol are două etape, cea formală şi cea de conţinut calitativ/
simbolic.
Chiar faza analitică e complexă, cerând adesea nivele succesive de interpretare. În acest
fel, paradoxal, datorită faptului că fiecare subiect este unic şi această unicitate este esenţa
interpretării materialului proiectiv, acest întreg eşafodaj de analiză cuantificabilă şi calitativă
nu face decât să aducă în final o progresivă obiectivitate, mai mare decât a testelor
psihometrice.
Majoritatea studiilor de validitate se adresează validării concurente prin criteriu, bazându-
se pe performanţele unor grupe contrastante.
Există şi studii privind validitatea predictivă, mai ales succesul în formarea specializată, în
performanţe sau răspunsul la terapie. De asemenea sunt studii comparative adresate validării
prin construct.
Există semne multiple în contravalidare şi în validarea semnelor diagnozei clinice.
6.1. Probele proiective, spre deosebire de cele care implică pregnant abilităţile şi
capacităţile de acţionare şi decizie, distrag atenţia subiectului de la el însăşi reducând
apărarea şi stânjeneala.
6.2. Sunt mai puţin susceptibile de falsificări pentru că scopul lor real nu este vizibil şi
subiectul nu cunoaşte metode de interpretare. Totuşi există studii cere indică că sunt posibile
falsificări pozitive sau în sens negativ a conţinutului răspunsului.
6.3. Majoritatea probelor proiective pot fi aplicate pe subiecţi cu aptitudini verbale
reduse sau defavorizaţi cultural. Sunt deosebit de utile pentru copii, persoane analfabete
sau cu handicap ori deficienţe de vorbire.
6.4. Pot dezvălui aspecte mai profunde ale personalităţii subiectului (temeri, dorinţe,
conflicte inconştiente). Nivelul de profunzime al proiecţiei pe care o suscită diferă în funcţie
de tehnică, dar şi de rezonanţa subiectului la ea.
Există multe clasificări ale tehnicilor proiective în funcţie de diferite criterii, ca de exemplu:
tipul de stimuli, gradul de standardizare, cotarea- analize formale sau simbolice.
Sunt autori care intervin cu o perspectivă formală şi alţii cu o perspectivă funcţională în
clasificarea tehnicilor proiective.
7.1. Exemplificative pentru perspectiva formală sunt clasificările lui Eysenck şi Bell.
Eysenck consideră că există 4 tipuri de teste proiective.
* Teste de completare- subiectul completează un lanţ de asociaţii, o frază, o povestire al
cărei debut este stimulul.
* Teste de interpretare- subiectului i se cere să interpreteze, să discute, să povestească
pornind de la o situaţie stimul: imagine, povestire.
* Teste de producere- subiectul pornind de la situaţia stimul desenează, pictează,
construieşte, produce o construcţie ce va fi interpretată.
* Teste de observare- subiectului plasat într-o situaţie vag structurată i se observă
comportamentul.
7.3. D. Anzieu consideră că în practica lor cotidiană, psihologii disting două categorii de
tehnici proiective:
a. Tematice, al căror model esenţial rămâne T.A.T., ce relevă conţinuturi semnificative ale
persoanei: natura conflictelor, dorinţe fundamentale, reacţii la anturaj, momente cheie trăite
în viaţă.
Acestea sunt: jocurile dramatice, desenele şi povestirile libere sau de completat,
interpretarea desenelor, fotografiilor. Subiectul poate, conform lui Ombredane, proiecta aici
ceea ce el crede că este, ceea ce ar vrea să fie, ceea ce refuză să fie, ceea ce alţii sunt sau ar
trebui să fie faţă de el. Prin acestea, noi suntem în mod esenţial informaţi asupra reţelei de
motivaţii dominante ale subiectului, asupra mecanismelor de apărare, asupra a ceea ce Cattel
numea "dinamica eului."
Marja de incertitudine şi eroare priveşte efectul acestor diverse motivaţii: sunt ele sursă de
conduite, obişnuite sau rare, la subiect? Sunt ele numai cauza unor paraziţi în realizarea
conduitelor? Sau nu produc ele decât reverii interioare?
BIBLIOGRAFIE
Montreuil, M., Doron, J. (2009) – Tratat de psihologie clinica si psihopatologie, Editura Trei,
Bucuresti
Dafinoiu, I. (2002) – Personalitatea. Metode calitative de abordare, Editura Polirom, Iasi
Athanasiu, A. (1983) – Tratat de psihologie medicala, Editura Medicala, Bucuresti
Ionescu, G.(coord.), (1985) – Psihologie clinica, Editura Academiei, Bucuresti