Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
20Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Alexandre Dumas- Laleaua neagra(rezumat)

Alexandre Dumas- Laleaua neagra(rezumat)

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 2,606 |Likes:
Published by DenyDen
In “Laleaua neagra” se prezinta o lume guvernata de suprematia adevarului, bunatate dezinteresata, onoare. O lume in care fraza “A dispretui florile inseamna a-l jigni pe Dumnezeu” nu suna aiurea, ciudat sau inadecvat. Aici totul miroase a flori, crimele nu sunt patate cu sange, moartea este vazuta la nivel moral – ori ca o pedeapsa, ori ca o experienta din care se trag invataminte, iubirea neimplinita nu doare, ci creste, faptele rele apar doar pentru a pune in valoare binele si puterea acestuia, iar lalelele rasar - cum s-ar spune - de unde nu te astepti.
Acesta este alt aspect grozav al cartii: folosirea elementului-surpriza. Situatia nu se rastoarna total neasteptat si totusi in mod sigur nu poate fi vorba despre un roman in care “nu se intampla nimic”. Doar ca actiunea evolueaza in asa fel incat poti prevedea incotro se indreapta si cine e, de fapt, omul acela misterios sau ce va pati Cornelius la Harlem, fara insa a avea senzatia ca iti este insultata inteligenta. Pur si simplu te prinde si abia astepti sa vezi ce se mai intampla, simtindu-te oarecum mandru ca ai intuit corect.

In primul capitol, intitulat in mod ironic "Un popor recunoascator" se prezinta intriga romanului, de unde pleaca toate problemele personajelor romanului. Corneille de Witt era inspector al digurilor din Pulten, fost primar al orasului sau natal, Dordrecht, si deputat in parlamentul statelor olandeze, la varsta de 49 de ani este arestat si judecat pentru simplu fapt ca era impotriva intronarii ca si stathuder a printului Wilhelm de Orania. Ioan de Witt fratele lui Corneille, ii fusese preceptor lui acest Wilhelm, si ii repise prin edictul sau speranta de a deveni vreodata stathuder al Olandei.

Poporul, care dorea un stathuder, devine foarte furios pe aceasta decizie si implicit si pe fratii de Witt, care sunt pedepsiti prin propria moarte. Desi ei dorisera doar libertatea Olandei, poporul nu e recunoscator pentru acest lucru. Wilhelm ajuta putin la asasinarea celor doi frati prin blocarea portilor de iesire din oras.


Povestea celor doi frati se termina foarte brusc, dar are puternice repercursiuni in destunul personajelor romanului. Corneille pastrase corespondenta lui cu regele Frantei, ceea ce reprezenta adevarate probe incriminatorii in fata poporului. Aceasta corespondenta o incredintase finului sau, Cornelius van Baerle, ascunzandu-i totusi adevarata insemnatate a ei.


Cine era acest Cornelilus? Era un tanar de 28 de ani care renuntase la cariera de medic in favoarea cultivarii lalelelor. Pasiune care il face sa descopere cinci specii de noi lalele si chiar atat de ravnita "Lalea Neagra". Vecinul sau, Isaac Boxtel, uraste faptul ca ii mergea atat de bine si ca era atat de fericit. Cand afla ca vecinul sau e pe cale de a descoperi secretul lalelei negre inaintea lui, care la randul lui era cultivator de lalele, face tot posibilul sa puna mana pe pretioasa lalea, apeland la multe metode nu chiar cinstite.

Il spioneaza, astfel incat afla de existenta si pastrarea corespondentei incriminatoare. Il denunta si astfel, tanarul Cornelius este inchis pentru complicitate. In inchisoare o cunoste pe fiica temnicierului, o fata foarte frumoasa si cu o inima buna, sper deosebire de tatal ei. Ea incercase sa-i scape si pe cei doi frati, dar din pacate nu fusese deajuns evadarea lor din inchisoare.

Cornelius ramane impresionat de bunatatea fetei. Este judecat si condamnat la moarte. Inainte de a pleca la executie el are o discutie cu Roza, careia ii daruieste cei trei muguri de lalea neagra neagra pe care ii realizase si a carei valoare era foarte mare. Ii cere doar ca banii pe care i va castiga ajutorul acelor lalele negre sa-i foloseasca ca zestre si sa se casatoreasca cu un tanar respectabil de 26-28 de ani.


Cornelius este gratiat in ultimul moment de catre Wilhelm de Orania, insa nu definitiv, ci doar de pedeapsa cu moartea. Primeste in schimb pedeapsa inchisorii pe viata. Il muta la o alta inchisoare. Acolo el este lipsit si
In “Laleaua neagra” se prezinta o lume guvernata de suprematia adevarului, bunatate dezinteresata, onoare. O lume in care fraza “A dispretui florile inseamna a-l jigni pe Dumnezeu” nu suna aiurea, ciudat sau inadecvat. Aici totul miroase a flori, crimele nu sunt patate cu sange, moartea este vazuta la nivel moral – ori ca o pedeapsa, ori ca o experienta din care se trag invataminte, iubirea neimplinita nu doare, ci creste, faptele rele apar doar pentru a pune in valoare binele si puterea acestuia, iar lalelele rasar - cum s-ar spune - de unde nu te astepti.
Acesta este alt aspect grozav al cartii: folosirea elementului-surpriza. Situatia nu se rastoarna total neasteptat si totusi in mod sigur nu poate fi vorba despre un roman in care “nu se intampla nimic”. Doar ca actiunea evolueaza in asa fel incat poti prevedea incotro se indreapta si cine e, de fapt, omul acela misterios sau ce va pati Cornelius la Harlem, fara insa a avea senzatia ca iti este insultata inteligenta. Pur si simplu te prinde si abia astepti sa vezi ce se mai intampla, simtindu-te oarecum mandru ca ai intuit corect.

In primul capitol, intitulat in mod ironic "Un popor recunoascator" se prezinta intriga romanului, de unde pleaca toate problemele personajelor romanului. Corneille de Witt era inspector al digurilor din Pulten, fost primar al orasului sau natal, Dordrecht, si deputat in parlamentul statelor olandeze, la varsta de 49 de ani este arestat si judecat pentru simplu fapt ca era impotriva intronarii ca si stathuder a printului Wilhelm de Orania. Ioan de Witt fratele lui Corneille, ii fusese preceptor lui acest Wilhelm, si ii repise prin edictul sau speranta de a deveni vreodata stathuder al Olandei.

Poporul, care dorea un stathuder, devine foarte furios pe aceasta decizie si implicit si pe fratii de Witt, care sunt pedepsiti prin propria moarte. Desi ei dorisera doar libertatea Olandei, poporul nu e recunoscator pentru acest lucru. Wilhelm ajuta putin la asasinarea celor doi frati prin blocarea portilor de iesire din oras.


Povestea celor doi frati se termina foarte brusc, dar are puternice repercursiuni in destunul personajelor romanului. Corneille pastrase corespondenta lui cu regele Frantei, ceea ce reprezenta adevarate probe incriminatorii in fata poporului. Aceasta corespondenta o incredintase finului sau, Cornelius van Baerle, ascunzandu-i totusi adevarata insemnatate a ei.


Cine era acest Cornelilus? Era un tanar de 28 de ani care renuntase la cariera de medic in favoarea cultivarii lalelelor. Pasiune care il face sa descopere cinci specii de noi lalele si chiar atat de ravnita "Lalea Neagra". Vecinul sau, Isaac Boxtel, uraste faptul ca ii mergea atat de bine si ca era atat de fericit. Cand afla ca vecinul sau e pe cale de a descoperi secretul lalelei negre inaintea lui, care la randul lui era cultivator de lalele, face tot posibilul sa puna mana pe pretioasa lalea, apeland la multe metode nu chiar cinstite.

Il spioneaza, astfel incat afla de existenta si pastrarea corespondentei incriminatoare. Il denunta si astfel, tanarul Cornelius este inchis pentru complicitate. In inchisoare o cunoste pe fiica temnicierului, o fata foarte frumoasa si cu o inima buna, sper deosebire de tatal ei. Ea incercase sa-i scape si pe cei doi frati, dar din pacate nu fusese deajuns evadarea lor din inchisoare.

Cornelius ramane impresionat de bunatatea fetei. Este judecat si condamnat la moarte. Inainte de a pleca la executie el are o discutie cu Roza, careia ii daruieste cei trei muguri de lalea neagra neagra pe care ii realizase si a carei valoare era foarte mare. Ii cere doar ca banii pe care i va castiga ajutorul acelor lalele negre sa-i foloseasca ca zestre si sa se casatoreasca cu un tanar respectabil de 26-28 de ani.


Cornelius este gratiat in ultimul moment de catre Wilhelm de Orania, insa nu definitiv, ci doar de pedeapsa cu moartea. Primeste in schimb pedeapsa inchisorii pe viata. Il muta la o alta inchisoare. Acolo el este lipsit si

More info:

Published by: DenyDen on Jan 28, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/12/2014

pdf

text

original

 
In “Laleaua neagra” se prezinta o lume guvernata de suprematia adevarului, bunatatedezinteresata, onoare. O lume in care fraza “A dispretui florile inseamna a-l jigni peDumnezeu” nu suna aiurea, ciudat sau inadecvat. Aici totul miroase a flori, crimele nusunt patate cu sange, moartea este vazuta la nivel moral – ori ca o pedeapsa, ori ca oexperienta din care se trag invataminte, iubirea neimplinita nu doare, ci creste, faptelerele apar doar pentru a pune in valoare binele si puterea acestuia, iar lalelele rasar - cums-ar spune - de unde nu te astepti.Acesta este alt aspect grozav al cartii: folosirea elementului-surpriza. Situatia nu serastoarna total neasteptat si totusi in mod sigur nu poate fi vorba despre un roman in care“nu se intampla nimic”. Doar ca actiunea evolueaza in asa fel incat poti prevedea incotrose indreapta si cine e, de fapt, omul acela misterios sau ce va pati Cornelius la Harlem,fara insa a avea senzatia ca iti este insultata inteligenta. Pur si simplu te prinde si abiaastepti sa vezi ce se mai intampla, simtindu-te oarecum mandru ca ai intuit corect.In primul capitol, intitulat in mod ironic "Un popor recunoascator" se prezinta intrigaromanului, de unde pleaca toate problemele personajelor romanului. Corneille de Witt erainspector al digurilor din Pulten, fost primar al orasului sau natal, Dordrecht, si deputat in parlamentul statelor olandeze, la varsta de 49 de ani este arestat si judecat pentru simplufapt ca era impotriva intronarii ca si stathuder a printului Wilhelm de Orania. Ioan deWitt fratele lui Corneille, ii fusese preceptor lui acest Wilhelm, si ii repise prin edictulsau speranta de a deveni vreodata stathuder al Olandei.Poporul, care dorea un stathuder, devine foarte furios pe aceasta decizie si implicit si pefratii de Witt, care sunt pedepsiti prin propria moarte. Desi ei dorisera doar libertateaOlandei, poporul nu e recunoscator pentru acest lucru. Wilhelm ajuta putin la asasinareacelor doi frati prin blocarea portilor de iesire din oras.Povestea celor doi frati se termina foarte brusc, dar are puternice repercursiuni indestunul personajelor romanului. Corneille pastrase corespondenta lui cu regele Frantei,ceea ce reprezenta adevarate probe incriminatorii in fata poporului. Aceastacorespondenta o incredintase finului sau, Cornelius van Baerle, ascunzandu-i totusiadevarata insemnatate a ei.Cine era acest Cornelilus? Era un tanar de 28 de ani care renuntase la cariera de medic infavoarea cultivarii lalelelor. Pasiune care il face sa descopere cinci specii de noi lalele sichiar atat de ravnita "Lalea Neagra". Vecinul sau, Isaac Boxtel, uraste faptul ca ii mergeaatat de bine si ca era atat de fericit. Cand afla ca vecinul sau e pe cale de a descoperisecretul lalelei negre inaintea lui, care la randul lui era cultivator de lalele, face tot posibilul sa puna mana pe pretioasa lalea, apeland la multe metode nu chiar cinstite.Il spioneaza, astfel incat afla de existenta si pastrarea corespondentei incriminatoare. Ildenunta si astfel, tanarul Cornelius este inchis pentru complicitate. In inchisoare ocunoste pe fiica temnicierului, o fata foarte frumoasa si cu o inima buna, sper deosebirede tatal ei. Ea incercase sa-i scape si pe cei doi frati, dar din pacate nu fusese deajunsevadarea lor din inchisoare.Cornelius ramane impresionat de bunatatea fetei. Este judecat si condamnat la moarte.
 
Inainte de a pleca la executie el are o discutie cu Roza, careia ii daruieste cei trei muguride lalea neagra neagra pe care ii realizase si a carei valoare era foarte mare. Ii cere doar ca banii pe care i va castiga ajutorul acelor lalele negre sa-i foloseasca ca zestre si sa secasatoreasca cu un tanar respectabil de 26-28 de ani.Cornelius este gratiat in ultimul moment de catre Wilhelm de Orania, insa nu definitiv, cidoar de pedeapsa cu moartea. Primeste in schimb pedeapsa inchisorii pe viata. Il muta lao alta inchisoare. Acolo el este lipsit si de frumoasa Roza si de pasiunea lui si anumelalelele. Doi porumbei isi aveau culcusul chiar langa fereastra celulei lui. Astfel ii vineideea de a scrie un biletel doicii lui in care ii adresa cateva cuvinte si Rozei. Biletelulajunge la destinatie printr-un noroc incredibil, iar tanarului Cornelius ii este dat sa oreintalneasca pe frumoasa Roza.Aceasta aflase cu ajutorul biletelului lui de locul in care se afla Cornelius si ii ceruse luiWilhelm de Orania mutarea slujbei tatalui ei la acea inchisoare. Odata instalata acolo eaincepe sa se intalneasca pe ascuns cu detinutul nostru si impreuna pun la cale un plan,acela de a cultiva laleaua negra si de a revendica premiul. Din cei trei muguri, unul ilcultiva Cornelius in propria-si celula, al doilea urmeaza sa-l ingrijeasca Roza in gradinainchisorii, iar al treilea este pastrat pentru orice eventualitate in camera Rozei.Mugurul pastrat de catre detinut in celula este distrus de catre tatal Rozei care il banuia peCornelius de complot, si se astepta ca acesta sa aiba ceva de ascuns. Al doilea mugur nu poate fii cultivat in gradina pentru ca Roza este urmarita de catre un personaj, si anumeBoxel, care aflase si el de destinatia lui Cornelius, si venise in cautarea pretiosului bulbde lalea neagra.Roza isi cultiva insa laleaua in propria-si camera si o ingrijeste. La un moment dat are odisputa cu Cornelius pe care era geloasa dotorita pasiunii lui pentru acea fermecatoarelalea neagra.Iata paragraful care descrie foarte bine gelozia fetei pe Lalea:"- Dar despre ce fata e vorba, Roza?...- De frumoasa cea neagra, cu talie mladioasa si picioare fine, cu infatisare nobila."Fata invata sa citeasca cu ajutorul tanarului, lucru care ii va fii de un adevarat folos maitarziu.In noaptea cand laleaua se hotareste sa infloreasca, aceata este furata de catre Boxtel. Fatainsa nu se lasa si pleaca pe urmele lor, dand in cele din urma de ei. Mai ramane o singura problema. Faptul ca el avea laleaua si nu ea. Era cuvantul ei impotriva cuvantului lui, el,cultivator de lalele si ea o biata fiica de temnicier.Al treilea mugur ajuta foarte mult la indreptarea lucrurilor, nu neaparat acest mugur, cathartia cu care era invelit. Ea era dovada nevinovatiei lui Cornelius van Baerle, dar si aapartenentei lalelei. Desi Boxel are mari sperante, acestea ii sunt puternic zdruncinateatunci cand printul Wilhelm ii inmaneaza premiul Rozei si ii ofera libertateanevinovatului Cornelius.

Activity (20)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Boldor Eliza liked this
Bianca Moldovan liked this
Enache Ileana liked this
Valeria Buga liked this
Corina Cucos liked this
Ninisor Assy liked this
Elena Nicolescu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->