Drepturile copilului

 Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale, dreptul de a avea

un nume si o cetatenie.
 Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale
cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de
viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau
superior.
 Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime,
private si familiale.
 Copilul are dreptul la libertate de exprimare; copilul este liber sa primeasca si
sa dea mai departe orice informatie care corespunde interesului lui. Parintii
sau persoanele care au copii in ingrijire sunt obligati sa ofere informatii, sfaturi
si explicatii copiilor si sa le permita sa isi exprime propriile idei si pareri.
 Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie. Parintii
indruma copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei religii, in
conditiile legii, tinand seama de opinia, varsta si de gradul de maturitate a
acestuia, fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau la un anumit
cult religios.
 Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai si sa fie crescut in conditii
care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
 Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care
o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare
necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.
 Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in
conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale. Parintii copilului
au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei care urmeaza sa fie data
copiilor lor si au obligatia sa inscrie copilul la scoala si sa asigure
frecventarea cu regularitate de catre acesta a cursurilor scolare.
 Copilul cu dizabilitati are dreptul la ingrijire speciala pentru a indeparta
barierele sociale si economice din calea copiilor cu dizabilitati si pentru a crea
un mediu in care acesti copii sunt acceptati de copiii de varsta lor si in viata
comunitatii.
 Copilul are dreptul la protectie speciala. Copiii au dreptul sa fie protejati si
dreptul la asistenta din partea autoritatilor locale.
 Copilul aflat in conflict cu legea are dreptul la asistenta. Pana la varsta de 14
ani, copiii nu raspund in fata legii. Dupa varsta de 14 ani, daca fapta
prevazuta de legea penala savarsita de copilul care nu raspunde penal
prezinta un grad ridicat de pericol social, comisia pentru protectia copilului
poate decide plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential
specializat de supraveghere a copiilor care au comis infractiuni.
 Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii economice.

1.2. Pregatirea prezentarii

Factorul timp este decisiv în pregatirea unei prezentari. Oratorii

spuneau ca pentru a putea vorbi cinci minute aveau nevoie de doua
saptamîni de pregatire, iar pentru a vorbi o ora, de o singura
saptamîna. Putem sa ne bucuram de concentrarea maxima a publicului
pret de 10 minute, dupa care va trebui sa facem eforturi pentru a o
mentine la cote ridicate.

De aceea este indicat sa ne structuram prezentarea cît mai riguros,

acordînd între 10 si 20% din timp introducerii, 60-80% din timp sa-l
alocam problemelor de continut si sa pastram 10-20% din timp pentru
concluzii.
Exersarea prezentarii acasa, cu ceasul în fata, este o excelenta
modalitate de a verifica daca selectia materialelor se încadreaza în
spatiul de timp solicitat; înregistrarea prezentarii si apoi analiza ei
poate scoate la iveala atît deficientele de natura paraverbala, cît si
cele de continut si logica.

Pentru a nu permite memoriei sa va joace feste, pregatiti-va notite

clare si usor de urmarit, adoptînd formatul fiselor scrise pe o singura
parte si nicidecum pe coli A4 scrise pe ambele fete. Ele va vor ajuta sa
nu omiteti ideile importante, sa construiti argumentari solide si sa nu
va abateti de la succesiunea normala sau corecta a faptelor si
aspectelor selectate pentru prezentare

1.4. Rostirea discursului

Nu începeti sa vorbiti pîna nu va asigurati ca publicul este asezat si va

acorda toata atentia, pîna cînd, pret de circa 20 de secunde, nu ati
stabilit un contact vizual cu auditoriul, nu ati studiat dintr-o privire
organizarea spatiului dumneavoastra de miscare, nu ati respirat adînc
si nu v-ati gasit pozitia cea mai comoda în fata celor care asteapta sa
soarba cuvintele dumneavoastra.

Încercati sa nu folositi clisee sau expresii banale de tipul “Am marea

placere de a …”, sa nu prezentati nici multumiri si nici scuze în primele
fraze ale discursului dumneavoastra. Pastrati-le eventual pentru sfarsit.

Încercati sa va controlati starea de nervozitate din primele minute ale

prezentarii. Doua din semnele cele mai des întîlnite ale acestei stari
sînt impunerea unui ritm prea alert de expunere si tendinta de a nu ne
orienta corpul si privirea catre public.
Nicki Stanton39 ne reaminteste ca exista mai multe moduri de a
începe un discurs; totul este sa facem alegerea cea mai potrivita
personalitatii noastre:
· Denumirea temei,urmata eventual de cîteva precizari referitoare
la alegerea titlului prezentarii
· Referirea la obiectivele si aspectele pe care doriti sa le abordat în
cadrul temei propuse
· anticiparea unor întrebari sau aspecte problematice;
· deschiderea discursului cu o anecdota sau cu o gluma;
· marturisire;
· prezentarea unor fapte sau date statistice;
· folosirea unui citat nu foarte lung si relevant pentru subiectul
discursului;
· afirmatii cu continut socant;
· povestiri interesante.

1.5. Finalizarea discursului

Modalitatile pe care le aveti la îndemîna pentru încheierea prezentarii
sînt la fel de numeroase:
· prezentarea unor concluzii punctuale;
· lansarea unor interogatii (retorice) prin care sa recaptati
interesul slabit al publicului;
· anectode scurte, care sa ilustreze aplicabilitatea ideilor
dumneavoastra;
· invitarea publicului de a trece la actiune în spiritul celor afirmate
în prezentare;
· folosirea de citate prin care sa subliniati credibilitatea
performantelor sau rezultatelor expuse.

E preferabil ca în ciuda tuturor schimbarilor de moment intervenite pe

parcursul prezentarii sa nu va abateti de la conceptia initiala, asa dupa
cum e bine sa nu va razgînditi odata ajunsi în fata publicului asupra
frazelor de început.

Continutul discursului nu se memoreaza, fraza de început si cea de

încheiere sînt
batute în cuie.

Chiar daca pe undeva ne-am bîlbîit sau ne-am încurcat putin în detalii
sau argumentari, cel putin sa începem si sa sfîrsim fara sa ne
împiedicam.
Astfel, ne vom simti mult mai bine si mai pregatiti sa înfruntam
inevitabilele
întrebari.

Daca vreo întrebare adresata ne pune într-o asemenea încurcatura

încît ne dam seama ca nu putem raspunde, este mult mai corect si mai
elegant sa nu încercam “s-o scaldam” si sa rostim cu sinceritate si
aplomb “Îmi pare rau, nu stiu/nu cunosc/nu va pot …”. Iar daca ni se
adreseaza o întrebare care nu are nimic de-a face cu subiectul
prezentarii noastre, nu trebuie sa ne simtim obligati sa raspundem.
Irelevanta se poate sanctiona cu eleganta si diplomatie.

Actorii din comunitate care pot fi implica†i – protectia copilului

Poli†ia cunoaste foarte bine comunitatea. Poli†ißtii pot participa la
identificarea diverselor situa†ii de risc ßi pot informa asistentul social; pot facilita
interven†ia timpurie în situa†ii de vulnerabilitate; pot sesiza situa†iile copiilor
afla†i pe stråzi în timpul programului de ßcoalå, cazurile când existå probleme în
familie ßi trebuie så se intervinå etc. Au un rol important în a oferi informa†ii
privitoare la aceste situa†ii ßi pot sprijini alte servicii pe måsurå ce îßi îndeplinesc
îndatoririle.
Medicii ßi asistentele medicale ale comunitå†ii: în timpul consulta†iilor la
cabinet sau al vizitelor la domiciliu, pot fi martori ai diverselor probleme ale
familiilor ßi copiilor acestora. Ei pot oferi informa†ii familiilor, îndrumându-le unde
se pot adresa, atunci când au nevoie de sprijin, ßi contribuie la implementarea
programelor de sånåtate.
Profesorii reprezintå, de asemenea, o bunå surså de informa†ii. Ei educå
adul†ii de mâine. În rela†ia cu pårin†ii, pot juca un rol important, oferindu-le
informa†ii ßi sprijin pentru respectarea drepturilor copilului.
Preotul poate sprijini familiile din comunitate ßi poate oferi informa†ii cu
privire la activitå†ile desfåßurate de al†i membri ai comunitå†ii. Datoritå
influen†ei sale în comunitate, preotul are posibilitatea de a multiplica informa†ia,
de a sublinia importan†a drepturilor copilului ßi de a le oferi resurse copiilor ßi
pårin†ilor.
Comunitatea, prin intermediul membrilor, asocia†iilor, conducåtorilor såi etc.,
poate desfåßura activitå†i de promovare, protec†ie ßi implementare a drepturilor
copilului. Membrii comunitå†ii pot sprijini ini†iativele propuse de diverßi
profesionißti. În cadrul comunitå†ii putem avea organiza†ii neguvernamentale
pregåtite så ofere re†elei servicii ßi resurse.
Asisten†ii sociali au un rol esen†ial în re†ea. Datoritå pozi†iei pe care o
ocupå, ei pot fi cei care sprijinå crearea re†elei ßi pot desfåßura activitå†i de
coordonare ßi de identificare a resurselor.
Cel mai bun mod de a învå†a cum se înfiin†eazå ßi dezvoltå o re†ea este prin a
face acest lucru (învå†area din practicå). Iatå un exemplu de caz privind
înfiin†area unei re†ele:

DISCURSUL
Discursul: - forma cea mai evoluata si cea mai pretentioasa a monologului, care
presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unor puncte de vedere si a unor idei
inedite, care exprima un moment sau o situatie cruciala in evolutia domeniului respectiv.
Structura discursului public
Structura discursului ofera vorbitorului posibilitatea sa isi urmareasca ideea centrala si
modul in care urmeaza sa o sustina. In acelasi timp duce la o mai usoara intelegere a
ideilor prezentate, facilitand convingerea audientei. Acest material va pune la dispozitie
indicii despre modul in care se construieste structura unui discurs si despre elementele de
baza care o compun. Partile din care se compune discursul sunt:

1. Introducerea

2. Cuprinsul

3. Concluzia

INTRODUCEREA

Este partea de inceput a unui discurs si trebuie sa traseze linia de desfasurare a

discursului, continand ca elemente principale

• Salutul

• Prezentarea personala (numele si prenumele)

• Enuntarea temei

• Prezentarea ideii centrale a discursului (si a argumentelor)

• Explicarea termenilor care urmeaza a fi folositi (definitii) daca este necesar

Enuntarea temei, a ideii principale si a argumentelor inca din inceputul discursului

este necesara pentru a putea oferi publicului o imagine despre intregul continut. In mod
similar, definirea termenilor specifici asigura vorbitorul ca in timpul discursului nu vor
aparea termeni care sa ridice probleme publicului.

Explicatiile devin necesare atunci cand se folosesc termeni tehnici, neologisme sau
concepte specifice anumitor domenii de activitate cum ar fi: medicina, relatiile publice,
tehnica de calcul etc.

Scopul principal al introducerii este de a capta atentia publicului. De asemenea, se

urmareste si atragerea simpatiei (captatio benevolentia) din partea acestuia. De aceea se
pot folosi, mai ales de catre vorbitorii experimentati, glume sau lucruri menite sa creeze
senzatie.

CUPRINSUL

Este partea discursului in care se prezinta argumentele si se aduc dovezi in sprijinul

acestora. Pe parcursul acestei sectiuni trebuie urmarite:
 • Dezvoltarea ideii centrale

• Dezvoltarea argumentelor

o premisa

o rationament

o concluzie

• Exemple (dovezi) care sa sustina argumentele

Pentru a nu se pierde atentia publicului, pe parcursul prezentarii argumentelor trebuie

evitata monotonia. Din acest motiv inaintea introducerii punctelor cheie ale discursului se
folosesc tehnici de captare a atentiei. Tehnicile de captare a atentiei constituie subiectul
unui articol separat.

CONCLUZIA

Este partea finala si trebuie sa ofere o privire de ansamblu asupra discursului. In cadrul ei,
in masura timpului ramas, trebuie urmarite pe scurt:

• Explicarea eventualelor neclaritati aparute de-a lungul discursului (daca au o

importanta majora in sustinerea ideii principale)

• Accentuarea punctelor puternice ale discursului

• Privire de ansamblu asupra intregului discurs

Explicarea eventualelor neclaritati din timpul discursului este importanta mai ales cand
acestea au un rol cheie in intelegerea argumentelor.

Accentuarea punctelor puternice in finalul discursului ofera o garantie sporita asupra

faptului ca acestea au fost retinute si ca vor conta in luarea deciziei.

Pe parcursul concluziei se urmareste atingerea unui tonus maxim, scopul fiind

convingerea audientei asupra celor spuse, dar evitandu-se agresivitatea.

Desi repetitia punctelor importante din discurs poate parea la un moment dat plictisitoare,
cheia claritatii si a abilitatii retorice se poate reduce la sintagma:

"Spune-le ce o sa le spui"
 "Spune-le ce trebuie sa le spui"

"Spune-le ce le-ai spus"

Studii de caz pentru exercitiul de final cu joc de rol si discurs:

1. Andrei are 11 ani. A promovat patru clase şcolare, iar acum este în clasa a cincea, la
şcoala din comuna x. Locuieşte împreună cu părinţii şi cu cei trei fraţi ai săi. Părinţii le
cer celor patru copii să îi ajute la muncile gospodăriei (îngrijirea animalelor, munci
agricole), cel puţin şase ore zilnic. Din acest motiv, de două luni Andrei nu a mai
frecventat cursurile şcolare. Dirigintele a discutat de câteva ori cu părinţii copilului,
cerându-le să găsească o soluţie pentru ca Andrei să revină la cursuri. Răspunsul
părinţilor a fost: „lasă-l domnule, că nu îi place cartea…şi cu animalele ce fac, că toţi
ceilalţi muncesc de dimineaţa până seara. Ce, el nu poate? Acum a crescut…eu am
muncit de mic şi uite că sunt om la casa mea…”

Ce drepturi prevăzute de dispoziţiile Legii protecţiei drepturilor copilului consideraţi că

au fost încălcate în această situaţie? Care dintre institutiile de sprijin prezentate pot
interveni spre rezolvarea acestui caz?
Construieste un discurs pt. a apara si dezbate dreptul copilului care a fost incalcat ( in fata
colegilor tai sau intr-o sedinta cu parintii) . Propunele sa gasiti solutii pt. a-l ajuta pe
colegul lor.
Discursul sa contina: inceput, cuprins, concluzie.

Un caz de abuz asupra unui copil – copilul in situatie de risc

Un profesor este îngrijorat de un posibil abuz asupra unui copil, deoarece a observat unele vânåtåi si a
văzut că acesta a început să neglijeze scoala.

Aceasta este o situatie de risc . Care ar fi reteaua de rezolvare a acestei probleme ( actorii
implicati…).Pasii in rezolvarea acestui caz. Ce crezi ca va face dirigintele?