Con,,,lIand Ea,,,,," European Onli"" Ub, ..

y E3

Glasul stanqil: in contra hegemonie de astazl in cultura rornana

«The voice of the Left: against the contemporary direction in the Romanian culture»

by Emanuel COPILA§

Source:

Sphere of Politics (Sfera Politicii), issue: 150/2010, pages: 98-101, on www.ceeol.com.

The following ad supports maintaining our G.E.E. O.L. service

eRooks

AH1H~Of.mWltll .Al'm01S'AJOaAH"1E

~'if.~_IBp.It.P ~iii.i,iLiiU .iiillli'I~~""hP.f.ll

• Fi ..... 'U'!Df'D"II

,AHmlOp'yn~lJIl ilIHntOS.P'A30BAHME. 1,\15:~ii:II:IIII!I ,B'bPX)!' KQI}1I'fR.IHHT-EI

B"bI!I BII!ICWeTO lOOpaJllO!BaH14e B Eihl'l.l""3P~H

,AtHm·C.o:rruptlon I A'l!ltr-EO;UGAtitlFl. ~,WI(Jy o.f itre.DQl1"1iptiiofl 1111 Higher eililuie3tioo il1 B!JI~

By 'GIi!Im'III DlrmJ:'btW;, IPepka B •. cUieva • Wlemllil lDamclleV. Sem ~il«MIl. ,et ,aL

A:!ls:oc'ia'lliorn iFor S.oofM 11:I\!I~~.:rJi!~~ Appjied Research PJ' ':;I ,I! ::i!iCf~. IZtOk-Za,pOO Pl!!ltll'ishers

I~C~~~~~~~=II!

HiIiIiI_~ I 1Ii.JHMI~ !lJiiplRl~·IliI!!I'IiI-t~

www.

more

lbl

Recenzie

Glasul stangii: In contra hegemoniei de astazi In cultura romana

Sorin Adam Matei, Mona Momescu (coord.), Idolii forului. De ce 0 c/asa de mijloc a spiritului este de preferat "elitei" intelectualilor publici

Bucuresti, Corint, 2010, 229 p.

[ncep aceasta recenzie cu 0 precizare prelirninara: departe de mine gandul de a dihotomiza scena culturala rornaneasca utilizand instrumentarul politologic clasic, stanqa-dreapta. Nu. Pe langa faptul ca este mult prea diverse pentru a fi redusa la aceste doua coordonate, cele doua orientari principale configurate in actualul peisaj cultural rornanesc - cea a "intelectualilor specializati", respectiv a "intelectualilor publici" - nu sunt deloc omogene din punct de vedere ideologic. In prima categorie, Gabriel Andreescu manifests fara indoiala inclinatie catre 0 dreapta moderate, in timp ce "intelectu-

98

ali publici" ca Vladimir Tisrnaneanu sau Dan C. Mihailescu nu pot fi inserati decat la stanqa spectrului politic. ~i pot continua. De ce at gii"? Deoarece, propus de Idolii

analities si .

stanqa, in ti pe care 0 d chiar deti

Textele autorilor, majoritatea cercetatori cu reputatie internationala deja consecrate, abunda In sintagme de genul "orientare critics". "receptare critica", "analiza critics". Tnsa nicaieri In volum nu apare numele lui Antonio Gramsci, fondatorul teoriei critice si un nume de prim rang In gandirea socio-politica si filosofica a secolului XX. Este cultura romana insuficient rnaturizata pentru a demara 0 discutie pertinenta, namaculata de resentimente si porniri afective, despre mostenirea intelectuala si politics a stanqii, despre marxism In sensullarg al termenului? Raspunsul este In continuare da, chiar daca nu este verba de un da la fel de hotarat ca In anii '90. Tocmai de aceea miza si utilitatea prezentului volum sunt cu atat mai mari.

La douazeci de ani de la revolutie, ar trebui sa fim In stare sa producem 0 analiza lucida, obiectiva, lipsita de denaturari pasionale, a operei lui Karl Marx. Filosofia sa emancipatoare a revolutionat modul in care gandim omul, societatea si raporturile dintre cele doua parti. Din acest punct de vedere, chir si cei care II critics cu intensitate si pertinenta, cum ar fi de exemplu Karl Popper, recunosc cat de mult Ii datoreaza. Din punct de vedere institutional, critica rnarxista a contribuit profund la "umanizarea capitalismului", la atenuarea, fie si partials a ineqalitatilor si inechitetilor care II structurau si care, intr-o rnasura mai mica, II definesc si In prezent. "Dupa convingerea mea, credinta lui Marx a fost credinta intr-o societate deschisa" afirrna fara echivoc Popper.' "Marx a aratat ca un sistem social poate fi ca atare nedrept; ca daca sistemul este strarnb atunci virtutea indivizilor care profits de pe urma lui nu-i decat un simulacru de virtute, nu-i decat ipocrizie".' Pe de alta parte, filosofia istorica si politics a marxismului, ghidata de inevitabilitatea instaurarii, mai devreme sau mai tarziu, a socialisrnuluis,

1 Karl Popper, Societatea deschiss si dusmenii ei. Epoca merilor proieti: Hegel si Marx (vol. II), traducere de D. Stoianovici, (Bucuresti: Humanitas, 1993), 255·

2 Popper, Societatea, 270.

3 Conform unui competent analist al gan-

Sfera Politicii 150

reprezinta partea "profetica" a doctrinei sale, dimensiunea ei ideocratica. Aceasta trebuie si a fost deja depasita. "Marxismul «stiintific» e mort. Sentimentul sau de responsabilitate socials si dragostea sade libertatetrebuiesasupravietuiasca. "4

Tn Romania post-cornunista, marxismul este de cele mai multe ori asociat mecanic regimurile leniniste.s Filiatia dintre marxism si leninism este lnsa una complicate. Asa cum am observat, marxismul a dezvoltat doua rarnificatii majore: una insitutional-rnorala, care a condus la social-dernocratie, si una profetico-politica In care rezida sarnburele sau ideocratic, si care a condus la leninism. Tn timp ce marxismul este 0 filosofie vie si autoreflexiva, cu potential ideocratic, leninismul este 0 ideocratie cu aparenta filosofica." Tn eventualitatea confruntarii cu Lenin, Marx ar fi optat pentru mensevisrn', respinqand pretentiile nefondate ale unui partid de "avangarda" de a construi socialismul In numele clasei muncitoare, supunand-o neconditionat, lata ce nu vor sa lnteleaqa intelectualii conservatori, membri ai platonicianului "grup de la Paltinis"

dirii lui Marx, Alex Callinicos, in dialectica marxismului, capitalismului nu ii urrne aza cu necesitate, in rnaniera determinists deci, socialismul. Procesul depinde de "con~tiin~a, organizarea ~i increderea clasei muncitoare ", care include nu numai muncitori manuali, ci ~i intelectuali, pe toti aceia care i~i vand munca sub forma de marfa pe plata capitalists pentru a putea supravietui. Astfel ca, "in inima gandirii lui Marx era propozitia ca socialismul este auto-emanciparea clasei muncitoare. Numai prin propriile eforturi pot muncitorii sa scape de capitalism. Ei sunt proprii lor eliberatori. Nimeni altcineva nu poate crea socialismul pentru ei " linicos, The revolution (London, Chicago, Publications, 4 Popper, 5 Vezi in Com un ism Napoca: 6 Em ,

o

gica", Sfera Politicil 10

rdiaev, Origini~!fJl/~!U- N

, traducere de 19liintJ~~ILt'UO ,1994),100. M U~ IV

si discipoli ai lui Constantin Noica, a carui filosofie a fost in permanents circumscrisa capcanei nationalisrnului.

De ce acest excurs in marxism?

Pentru a putea ajunge la Gramsci si la demonstrarea faptului ca Ida Iii forului reprezinta un demers gramscian in esen~a. Daca pentru Marx structura economica a unei societati ii articula suprastructura politics si culturala, iar socialismul nu putea incepe dedit cu modificarea structurii, pentru Gramsci structura si suprastructura au aceeasi pondere hegemonica. Ambee sunt la fel de importante pentru aufhebung-ul capitalismului. Cu alte cuvinte, dominarea si exploatarea nu se manifests numai la nivel economic, ci si la nivel ideatic, cultural. Printr-o religiozitate habotnica, necritica, si o orientare culturala, mediatica si educationala de natura conservatoare care cauta in permanents sa glorifice trecutul pentru a consolida sentimentul identitatii si al apartenentei nationale, leqitirnand astfel prezentul, parqhiile perpetuarii si consolidarii inechitatilor structurale ale modului de productie capitalist actioneaza subtil si deosebit de eficient pentru subminarea constiintei civice si critice a marii majoritati a membrilor societatii. "Prin hegemonie Antonio Gramsci intelege, in termeni general spus, 0 situatie sociopolitica, un «moment» in care practica (simtul comun) si «filosofia» sunt in echilibru, «0 ordine in care un anumit mod de viata si de gandire este dominant, in care un anumit concept al realitatii este difuzat in intreaga societate [ ... J qhidand gusturile, morala, obiceiurile, principiile politice si religioase.»'" Cat de eficierrta este hegemonia culturala in spatiul rornanesc 0 dernonstreaza nu numai consumul de culture "paltini~ana" ci, in primul rand, proverbe cu 0 larga arie de raspandire in mentalul colectiv ca "Fie painea cat de rea, tot mai buna in tara mea" sau "Cand va fi mai rau, sa fie ca acuma". De aici parafrazarea celebrului articol al lui Titu Maiorescu, "In contra directiei de astazi in cultura rornana",

1 Calin Cotoi, Introducere In antropologia politics, (lasi: Polirom, 2009), 99.

100

Echivaland importarrta structurii cu a suprastructurii, Gramsci demanteleaza practic profetismul si dogmatismul politic al marxismului, a carui violenta revolutionara 0 inteleqe in termeni de popularizare militants a ideilor marxiste mai putin accesibile unui public nespecializat. Asa cum Gianni Vattimo - la a carui orientare filosofica postrnoderna nu subscriu - afirma ca strigatul disperat al lui Nietzsche "Dumnezeu a murit!" trebuie inteles in sensul deconstruirii metafizicii religioase scolastice care postula un Dumnezeu punitiv, exterior si absolut - a subminarii religiei clasice in vederea eliberarii si dernocratizarii autenticului sentiment religios, care devine de acum imanent si centrat pe individ- - tot asa consider ca Gramsci a democratizat si a "culturalizat" marxismul, inteqrandu-l in traditia urnanista a renascentismului prin care Italia ocupa un loc central in patrimoniul cultural al omenirii. Teoria critics qrarnsciana propune deci 0 raportare active, anqajata si irnanenta a celui care reflecteaza asupra problemelor de orice natura cu care societatile ornenesti se confrunta. Nu critics "de dragul criticii" sau critics distants. depreciative, operata de pe pozitiile condescendente ale unui elitism arhaic si antimodern, ci critics "din interior", constructive, angajata, orientate inspre rezolvarea cauzelor sociale profunde ale problemelor existente, nu (doar) pe rezolvarea lor politica, adica ternporara si superficiala si care de fapt perpetueaza sau temporizeaza conflictele in loc sa Ie solutioneze, Sigur, gramscianismul este radical si idealist, dar ideea unei lumi mai bune transforma peremptoriu starea mii, nu esueaza sau nu alilllw:!bl

neaparat intr-o Consider

A crede c¥~~SieN

crestini In afara blsencil. ,Tradu-

nia Mincu, (C1tLJrJSti1V 0

menirea lor critics, de la rolul lor de a cauta in permanents binele, dreptatea adevarul. Cu toata rezonanta patetica, partizanatul politic desparte si creeaza conflicte profunde daca nu este circusmcris unei concepti] axiologice Irnpartasite despre umanitate ca intreq.' Dand dovada de "nesabuin~a" prin cochetarea cu politica, intelectualii lncearca, cel putin cei autentici, sa imprime politicului propria filosofie, dar esueaza intotdeauna. Tentatia Siracuzei rezista, ca 0 permanenta fata Morgana a intelectualului ratacit in desetul vanitatii demiurgice.' Asta nu inseernna ca intelectualii ar trebui sa se retraqa din spatiul public; dimpotriva, ideea este ca ei ar trebui sa influerrteze politicul din exterior, pentru a i~i putea pastra si utiliza facultatile critice sub forma corectivului, atunci cand situatia 0 cere - nu din interior, cedand astfel partizanului si interesului si "autosuspendandu-se" deci, asa cum puncteaza energic Michael Shafir, "de la calitatea de intelectual" prin optiunea voluntara de a se lasa instrurnentalizati de catre politic.

Societatea rornana este inca profund conservatoare, chiar daca la un nivel mai putin vizibil. M-am convins de asta predand seminariile de Teoria relatiilor internationale la Universitatea de Vest din Tirnisoara, unde majoritatea covarsitoare a studerrtilor, chiar daca nu se simt atrasi in mod special de ideologia conservatoare, ba chiar unii declaranduse de stanqa, subscriu fara ezitare la principiile realismului, echivalentul conservatorismului in planul relatiilor internationale. Dincolo de discontinuitatea ideoloqica, argumentul care ii convinge pe cei mai multi este acela ca natura umaria este slaba, corupta, irnorala, fiind firesc deci ca, prin extrapolare, statele sa se comporte in mediul international ca intr-o junqla in care functioneaza principiul leninist "kto-kogo". Tn acel punct,

1 Julien Benda, Trederee certurerllor, traducere de Gabriela Cretia, (Bucuresti: Human itas, 2007).

2 Mark Lilla, Spiritul riesebult. Intelectualii In politics, traducere de Mona Antohi, (lasi:

Polirom, 2005).

Sfera Politicii 150

incerc sa contraargumentez ca natura urnana este social, comunicativ si intersubiectiv construita, nefiind un dat fix si imuabil, desconsiderarea ei traducanduse de prea multe ori in istorie sub forma unor regimuri politice autoritare, dictatoriale sau chiar totalitare. Nu am lnsa intotdeuna puterea de convingere pe care mi-o doresc. Tocmai de aceea demersul propus de autorii Idolilor forului este atat de dificil si atat de necesar deopotriva pentru continuarea rnodernizarii Rornaniei si democratizarea pietei ideatice rornanesti, neobisnuita cu exercitiul democratic al abordarilor pluraliste si ancorata inca intr-un romantism desuet si pernicios.

Tn final, daca nu am reusit sa conving cititorul de substanta qrarnsciana a demersului propus de Idolii Forului, poate ca acest citat din Gramsci insusi 0 va face. "A crea 0 noua culture nu inseamna numai a face in mod individual descoperiri «originale», ci inseernna totodata, si mai ales, a raspandi in mod critic adevarurile cunoscute, a Ie «socialize», ca sa zic asa, si prin aceasta a Ie face sa devine o baza pentru actiuni vitale, un element de coordonare si de ordine intelectuala si morals. A face ca 0 rnasa de oameni sa gandeasca coerent si in mod unitar realitatea prezerrta e un fapt «filozofic» mult mai important si mai «original» decit descoperirea de catre un «geniu» filozofic a unui nou adevar ce rarnane in patrimoniul unormici grupuri de intelectuali. "3

Emanuel Copilas