Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
Casa DomnuluiPreistoria umanităţiiVolumul 3Primele civilizaţii evoluateDecăderea lor şi purificarea pământului prin intermediulpotopuluiCapitolul 1
 Purista, consiliera Domnului, doreşte ca rugăciunile oamenilor săîi fie prezentate lui Dumnezeu sub forma unor cereri de sfaturi. Iubirea şi  graţia Tatălui faţă de copiii Săi (27 martie 1843)
1. În pofida adoraţiei pe care o simţeau cu toţii în prezenţa CeluiPreaînalt, s-au lăsat cuprinşi de teamă la vederea Celui care se afla pecolină. Singurii care făceau excepţie erau Enoh şi cele patru femeiextrem de pure, care se bucurau de o stare de pace beatifică în prezenţaTatălui lor ceresc, convinşi că Acesta le va rezerva şi lor soarta mareluiSehel. Atunci, Domnul i s-a adresat Puristei:2. „Ascultă, mult iubita Mea bucătăreasă! Ce crezi ce trebuie săfacem pentru a-i elibera pe aceşti nătângi de teama lor nefirească, astfel încât să Mă recunoască drept unicul lor Dumnezeu şi Părinte autentic,fără a le prejudicia în vreun fel liberul arbitru? Este evident că dacă îmivoi revela prea brusc identitatea, acest lucru i-ar putea costa chiar viaţa(lucru valabil îndeosebi pentru femei), iar pe unii însăşi existenţaeternă! Haide, sfătuieşte-Mă şi spune-Mi ce ar trebui să fac!”3. Această întrebare a deconcertat-o de tot pe încântătoareaPurista, care a început să suspine, imaginându-şi că Tatăl ceresc doreştesă o pedepsească dintr-un motiv sau altul.4. Domnul a privit-o însă cu blândeţe şi i-a spus: „Priveşte-Mă,micuţa Mea, şi lasă inima ta să spună dacă am Eu aerul cuiva caredoreşte să te pedepsească. Eu Mi-am păstrat dintotdeauna expresia pecare o vezi întipărită pe chip şi care va rămâne în eternitate aceeaşi,fiind adresată tuturor celor care M-au iubit, Mă iubesc şi Mă vor iubi lafel ca tine! – Ei bine, ce ai de spus, micuţa Mea?”5. Auzind aceste cuvinte, Purista şi-a luat inima în dinţi şi arăspuns, uşor temătoare, dar cu o încredere din ce în ce mai mare: „O,Tată preasfânt şi preaplin de iubire, ştiu că este absolut imposibil ca Tusă fii vreodată mânios sau răuvoitor; îmi dau seama acum perfect deacest lucru. În ceea ce priveşte însă întrebarea pe care mi-ai pus-o
1
 
adineauri, mie, sărmanei Tale creaturi, este la fel de evident că aş dadovadă de o mare infatuare, eu, care chiar aş merita cea mai severăpedeapsă din partea Ta, dacă mi-aş propune să îţi dau vreun sfat Ţie,care eşti însăşi înţelepciunea infinită!6. Numai gândul de a-Ţi da un sfat Ţie, care eşti Dumnezeulnostru şi Creatorul atotputernic al cerului şi al pământului, îmi dă fiori.De aceea, Te implor, Tată preasfânt şi preaplin de iubire, să mă scuteştide această obligaţie!”7. Domnul i-a răspuns însă Puristei: „Ascultă, copila Mea, esteevident că încă nu Mă cunoşti suficient de bine! De aceea, ascultă cedoresc să-ţi spun.8. Tu te temi să nu fii pedepsită dacă îmi dai sfatul pe care îlaşteaptă Tatăl de la unul din copiii Săi, întrucât eşti conştientă de faptulcă înţelepciunea Mea divină, infinită şi eternă nu are nevoie de astfel desfaturi, căci Eu controlez şi susţin totul, astfel încât toate creaturileMele să se îndrepte către destinaţia dorită de Mine.9. Deşi această viziune este întru totul corectă, nu pot să nu te întreb de ce Mi-ai adresat până acum atâtea rugăciuni, pe care Eu ţi le-am îndeplinit întotdeauna? La urma urmelor, o rugăciune nu estealtceva decât un sfat adresat Mie într-o stare de reculegere şi desmerenie, prin care cel care se roagă îmi spune ce ar trebui să fac…10. Oare nu ştie el că Eu sunt plin de bunătate şi de înţelepciune?Iar dacă ştie acest lucru, de ce se roagă el să îi acord o anumită graţie?După logica ta, el ar trebui să pornească din start de la premisa că înalta Mea înţelepciune şi iubirea Mea nesfârşită îi vor oferi tot ce estemai bun pentru el, la momentul oportun, desigur, fără ca el să Măsfătuiască în această direcţie!11. După aceeaşi logică, dacă cererea lui ar fi contrară voinţei şi înţelepciunii Mele divine, omul care se roagă s-ar face vinovat în faţaMea, necesitând o pedeapsă care să îi corecteze această atitudine!”12. Auzind aceste cuvinte, Purista şi celelalte trei femei au început să se bată cu pumnii în piept, spunând: „O, Doamne, ai milă denoi, căci am păcătuit cumplit în faţa Ta!”13. Domnul le-a răspuns însă: „Mă tem, copilele Mele dragi, cădacă reacţionaţi în acest fel, nu faceţi decât să vă amplificaţi şi mai multpăcatul, căci îmi daţi un nou sfat: acela de a-Mi fi milă de voi!”14. Speriată şi întristată, Purista a scos un ţipăt sfâşietor,spunând: „O, pentru numele lui Dumnezeu! Ce-am făcut, fiinţă lipsităde minte ce sunt?”15. Cu ochii scăldaţi în lacrimi, Ghemela a adăugat: „Acum îmidau seama, acesta este sfârşitul nostru!”16. La fel de îndurerate, Naama şi Pura nu mai ştiau ce să spună.
2
 
17. Mişcat, Domnul le-a luat însă pe toate patru în braţele Sale,le-a strâns la pieptul Său sfânt şi le-a spus: „Copilele Mele dragi, de cesunteţi atât de nefericite, deşi Tatăl ceresc vă strânge la pieptul Lui ce aluat o formă vizibilă special pentru voi, mângâindu-vă cu braţele Salecu aceeaşi iubire cu care îşi alintă o mamă copilul?”18. Această întrebare le-a făcut pe cele patru femei să îşi mairevină, iar Purista i-a răspuns Domnului, râzând uşor, dar cu ochii încă înlăcrimaţi: „O, Tată preasfânt şi preaplin de iubire să înţeleg că nusuntem cu totul pierdute? Cu siguranţă rămânem însă nişte păcătoase în faţa Ta!”19. Domnul i-a răspuns: „Dacă aţi fi fost nişte păcătoase, nu v-aţifi putut afla acum în prezenţa Mea. Din fericire pentru voi, nu este însăcazul, fapt care îmi permite Mie, Tatălui vostru, să vă strâng în braţeleMele!20. În calitatea Mea de Părinte, doresc să fiu acum sfătuit decopilaşii Mei dragi, ca şi cum aş avea cu adevărat nevoie de sfatul lor, şidoresc să acţionez astfel încât să le dau impresia că îmi suntindispensabili.21. Procedez astfel în calitatea Mea de Părinte, mânat de iubireaMea infinită, dar am totuşi grijă să ghidez sfaturile şi acţiunilecopilaşilor Mei, astfel încât să-Mi ating scopul propus.22. De aceea, micuţa Mea, aştept încă răspunsul tău. Doresc săMă sfătuieşti şi să îmi spui cum ar trebui să procedez cu aceşti oameni,şi te asigur că voi proceda exact aşa cum Mă vei învăţa!”23. Regăsindu-şi curajul, Purista s-a aruncat la gâtul Tatăluiceresc, l-a acoperit cu sărutări şi i-a spus: „Ei bine, în acest caz însoţeşte-ne în bucătăria mea, din iubire faţă de noi, şi lasă-Te adoratacolo de noi, atât cât îţi va face plăcere, în calitatea Ta de Dumnezeu şide Părinte preasfânt şi preaplin de iubire”.24. Domnul i-a răspuns: „Amin! Aşa să fie! Să ne îndreptămaşadar către coliba ta!”25. Ghemela L-a întrebat însă: „Tată, putem să Te însoţim şi noi în interiorul colibei?”26. Domnul: „Cum să nu, Copila Mea? De vreme ce vă aflaţiacum în prezenţa Mea, de ce nu M-aţi însoţi inclusiv în colibă? Căci Eusunt şi rămân Tatăl vostru cel bun, oriunde M-aş afla! Urmaţi-Măaşadar cu toată încrederea! Amin”.Capitolul 2
3
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more