ŢESUTURI VEGETALE

Ţesuturile sunt grupari de celule distincte sub raport structural si functional.

Se deosebesc mai multe categorii de tesuturi:

ŢESUTURI MERISTEMATICE (MERISTEME)

Sunt tesuturi ce-si mentin permanent caracterul embrionar, functia lor fiind
aceea de a genera celule, care se diferentiaza sub actiunea factorilor interni si
externi alcatuind tesuturi definitive. Meristemele sunt constituite din celule
de dimensiuni reduse, strâns unite între ele, cu nucleu voluminos 131b14b ,
citoplasma bogata si fara substante ergastice si vacuole.

Dupa locul unde se afla în planta, se disting doua categorii principale de

meristeme:

a. Meristeme apicale. Se afla la vârful organelor (radacina, tulpina) si

asigura cresterea lor în lungime. La extremitatea vârfului în conul de
crestere (vârful vegetativ) se afla meristemul primordial, constituit din
câteva celule initiale si derivatele lor cele mai apropiate. Din meristemul
primordial rezulta meristemele primare, reprezentate prin: protoderma, strat
periferic care va genera atât rizoderma radacinii cât si epiderma tulpinii;
meristem fundamental, generator al scoartei primare si maduvei; procambiu,
sub forma mai multor suvite longitudinale înglobate în meristemul
fundamental, din care se vor diferentia fasciculele conducatoare.

b. Meristeme laterale. Se constituie în tesuturile structurii primare ale

radacinii si tulpinii si, prin diviziuni tangentiale, formeaza tesuturi
secundare care produc cresterea în grosime a radacinii si tulpinii. Ele se mai
numesc si meristeme secundare. Aici apartin cambiul si felogenul.

Cambiul. Formeaza o teaca cilindrica unistrata în lungul radacinii si tulpinii

(inel în sectiune transversala) si, prin diviziuni alternative ale initialelor
fusiforme, genereaza spre interior lemn (xilem) secundar si spre exterior
liber (floem) secundar (fig. 11). Celulele lui sunt mai ales alungite pe
directia axului (prozenchimatice). Fac exceptie doar celulele cambiale care
prin diviziuni alternative produc atât spre interior cât si spre exterior
parenchim al razelor medulare. Aceste celule sunt parenchimatice si se
numesc initiale de raza ale cambiului.
 Felogenul. Se constituie în scoarta primara
(uneori în epiderma sau periciclu) si
formeaza spre exterior tesut protector multistrat (suber), iar spre interior
tesutul numit feloderm. Are o activitate limitata în timp: în decursul vietii
plantelor se formeaza mai multe felogene, mereu mai spre interior, ajungând
a se diferentia si în liberul secundar.

ŢESUTURI DE PROTECŢIE

Sunt tesuturi definitive cu pozitie periferica. Atunci când iau nastere din
meristemele primare se numesc tesuturi de protectie primare, iar atunci când
sunt formate de felogen se numesc tesuturi de protectie secundare.

Ţesuturi de protectie primare sunt epiderma, care înveleste tulpinile (lujerii)

cu structura primara si frunzele, si respectiv exoderma, care înveleste
radacina cu structura primara.

Epiderma are celule cu peretii exteriori cutinizati, cerificati ori impregnati cu

SiO2. Celulele ei sunt vii si, exceptând celulele stomatice, fara cloroplaste
(fig. 12). Epiderma prezinta formatiuni: stomate ce au rol în schimbul de
gaze si transpiratie si peri ce au rol de protectie, secretie etc.

Fig. 12 – Stomata în epiderma unei frunze: a – celule stomatice sectionate; b – ostiola;

c – celule anexe; d – camera substomatica; e – parenchim lacunar; f – celule epidermice
(din Raven, P. H. si colab., 1992)
 Ţesutul de protectie secundar este
suberul, care se caracterizeaza
prin pereti impregnati cu suberina.
Spre deosebire de epiderma,
celulele lui sunt moarte la
maturitate, dispuse de obicei în
mai multe straturi din serii de
celule suprapuse radiar (fig. 13). Interiorul celulelor este plin cu aer, iar
peretii pot contine rasini si tanin, ceea ce le mareste calitatea protectiva.
Fiind impermeabile, datorita suberinei, straturile compacte de suber nu
permit schimburi de gaze si transpiratia tesuturilor vii, mai interne. Aceste
procese se realizeaza la nivelul lenticelelor, în dreptul carora, în locul
straturilor compacte, felogenul genereaza un tesut suberos afânat, tesutul de
umplere (fig. 13).

Fig. 13 – Suber cu lenticela la soc (Sambucus nigra): suberul (sb) generat spre exterior
de felogen (fg), se afla sub epiderma (ep); spre interior felogenul a dat nastere unui strat
de feloderm (fd), delimitat de scoarta primara (sc. pr.); straturile afânate din dreptul
lenticelei apartin tesutului de umplere (t.u.) (dupa Barykina, R. P. si colab., 1971)

PARENCHIMUL

Este foarte bine reprezentat în organele plantelor. Aici apartin: tesutul

asimilator din frunze (mezofilul), tesutul de depozitare din diferite organe,
tesutul de absorbtie cum este scoarta primara a radacinii etc.

XILEMUL (ŢESUTUL CONDUCĂTOR LEMNOS)

Este un tesut complex care, în afara transportului apei cu saruri minerale prin
celulele sale lungi, conducatoare, mai îndeplineste si rol mecanic prin fibrele
sale (fibre xilematice), precum si rol de depozitare prin celulele sale
parenchimatice.

Celulele conducatoare ale xilemului, numite elemente traheale, sunt de doua

tipuri: traheide, caracteristice gimnospermelor, dar întâlnite si la
angiosperme, si elemente de vase, caracteristice angiospermelor. Deosebirea
principala dintre ele este ca elementele de vase se suprapun cap în cap
formând tuburi lungi (pâna la 1,5 m) numite trahee sau vase perfecte,
întrucât peretii terminali vecini sunt strabatuti de perforatii care permit
circulatia usoara a sevei brute. În schimb traheidele, numite si vase
lemnoase imperfecte, nu-si pierd individualitatea, întrucât se articuleaza
 unele cu altele în siruri lungi, fara ca peretii
terminali vecini sa fie strabatuti de perforatii
mari, ci doar de numeroase punctuatiuni areolate.

Traheele si traheidele generate pe parcursul

cresterii în lungime a tulpinii si radacinii au mai
ales îngrosari inelate si spiralate, iar cele generate mai târziu au
peretii cu îngrosari în retea sau prezinta îngrosari uniforme (doar
în dreptul punctuatiunilor peretii ramân subtiri) (fig. 14).

FLOEMUL (ŢESUTUL CONDUCĂTOR LIBERIAN)

Este de asemenea un tesut complex care, în afara functiei de transport a

sevei elaborate, îndeplineste si rol mecanic prin fibrele sale floematice si
sclereide, precum si de depozitare prin celulele sale parenchimatice.

Celulele conducatoare ale floemului se numesc elemente ciuruite si au în

pereti numerosi pori grupati în câmpuri ciuruite (fig. 15).

La angiosperme, elementele ciuruite au câmpurile ciuruite din peretii

terminali vecini cu porii mai largi decât din ceilalti pereti. Acesti pereti
terminali ± oblici sunt numiti placi ciuruite. Elementele ciuruite se suprapun
cap în cap, alcatuind tuburi ciuruite (vase liberiene). Spre deosebire de
elementele traheale ale xilemului, elementele ciuruite ramân vii la
maturitate. Reticulul endoplasmic al protoplastilor din celule vecine este
interconectat la nivelul porilor. Fiecare element ciuruit este însotit de 1-2
celule anexa care, spre deosebire de elementele ciuruite, au nucleu.

ŢESUTURI MECANICE

Asigura rezistenta la solicitari mecanice (compresiune, întindere, îndoire

etc.), având deci rolul scheletului de la animale.

Sunt de doua tipuri: colenchim si sclerenchim.

a. Colenchimul. Este constituit din celule vii ce au numai pereti primari, cu

îngrosari neuniforme din celuloza si substante pectice. Poate fi colenchim
angular, când îngrosarile sunt la colturi sau colenchim tabular (fig. 16),
când numai peretii tangentiali sunt îngrosati.
 Fig. 16 – Tipuri
de colenchim: A
– angular la
Cucurbita; B –
tabular la
Sambucus: lm –
lamela mijlocie; pr – perete radiar; pt – perete
tangential; ct – citoplasma; cl – cloroplaste (dupa
Braune, W. si colab., 1994)

b. Sclerenchimul. Este constituit din

celule moarte la maturitate, ce au si perete
secundar (îngrosat uniform si mai adesea
lignificat).

Poate fi alcatuit din celule alungite (prozenchimatice) si ascu-tite la capete,

si atunci se numeste sclerenchim fibros. Aici apartin, spre exemplu, fibrele
din lemnul secundar (fibre xilematice, fibre lemnoase) (fig. 17) care dau taria
lemnului si fibrele floematice (fibre liberiene). Când celulele alcatuitoare
sunt ± izodiametrice, tesutul apartine la sclerenchimul scleros. De exemplu,
nodulii din fructul de par sunt alcatuiti din celule izodiametrice numite
sclereide.

O categorie speciala de tesuturi o reprezinta tesuturile secretoare, cum sunt,

spre exemplu, canalele rezinifere si laticiferele, cu celule ce secreta rasini,
respectiv latexuri etc.