Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
88Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Dermatologie

Dermatologie

Ratings:

3.0

(1)
|Views: 9,756|Likes:
Published by florin76

More info:

Published by: florin76 on Jan 31, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/19/2013

pdf

text

original

 
DERMATOLOGIE
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA PIELII
Pielea este unul din cele mai mari organe ale corpului, cu o greutate de 4 - 5 kg şi suprafaţă de1,6- 1,8 m
2
, fiind constituit din piele, anexele pielii, precum şi mucoase.Mucoasele sunt prelungiri ale pielii la nivelul cavităţii bucale, nazale şi genitale.Anexele cutanate sunt:
glandele sudoripare,
glandele sebacee,
 părul,
unghiile.
Aspectul macroscopic al pielii
Pielea are culori variabile în funcţie de un anumit tip constituţional, culoarea fiind dată degradul de pigmentaţie şi de vascularizaţie.
 Pigmentaţia pielii 
este dată de pigmentul melanic, iar culoarea pielii este determinată pe deo parte de un factor genetic, prin moştenirea tipului de piele şi pe de altă parte de gradul deexpunere la radiaţia solară. După expunerea la ultraviolete naturale (lumina solară) sau artificiale(lămpi) se stimulează pigmentogeneza.În funcţie de răspunsul pielii la expunerea la radiaţiile ultraviolete există
6 tipuri de piele
:
1. tipul blond 
care nu se bronzează niciodată şi se înroşeşte întotdeauna după expunere laUV;
2. tipul de piele care se înroşeşte întotdeauna şi se bronzează foarte puţin după expunereala UV 
;
3. tipul constituţional 
care se înroşeşte uneori după expunere la UV şi care se bronzeazădestul de bine;
4. tipul de piele care numai ocazional se înroşeşte la expuneri agresive solare
(bruneţiiconstituţionali);
5. tipul mediteranean sau arab
, la care nu apare eritem ci direct bronzare;
6. tipul de piele specific negrilor. 
Vascularizaţia
influenţează culoarea pielii atât la persoanele sănătoase t şi în stări patologice. În anumite boli pielea poate fi alb-palidă (anemie), icterică (hepatită), cu tegumentul deculoare galbenă (depunere de pigment biliar). La bolnavii cu diabet sau la hipertensivi, la nivelulfeţei apare un eritem sau o congestie cu telangectazii (dilataţii venoase). Persoanele diabetice prezintă eritroză facială ( faţa roşie).
 Eritemul pudic
este fiziologic şi funcţional şi apare la unele persoane la nivelul feţei şidecolteului; se caracterizează prin apariţia bruscă, la persoanele emotive a unei roşeţi declanşată deemoţii, stres.La anumite persoane care au o hipersensibilitate la frig pot să apară eriteme faciale şi aleextremităţiilor produse de frig
(eritem pernio).
Culoarea eritemului este violacee şi predomină lanivelul nasului, degetelor, genunchilor, coapselor.La nivelul pielii se observă linii care se întretaie în toate direcţiile, acestea constituie
cadrilajul natural al pielii
, iar la nivelul degetelor formează amprentele digitale (dermatoglife).Cadrilajul este mai accentuat la nivelul pliurilor unde pielea se încreţeşte. În condiţii patologice dindiverse afecţiuni dermatologice cronice cadrilajul pielii este accentuat datorită pruritului. Acest proces de îngroşare a cadrilajului natural prin afecţiuni dermatologice pruriginoase se numeşte
lichenificare
.Tot pe suprafaţa cutanată se observă mici orificii care se numesc pori şi reprezintă locul dedeschidere la nivelul cutanat a glandelor sebacee şi a firelor de păr.
Aspectul microscopic al pielii.
Pielea văzută la microscopul optic este formată din:
1
 
1. epiderm, stratul superficial al pielii;2. joncţiunea dermo-epidermică, care este porţiunea de legare şi trecere dintre epiderm şiderm;3. dermul cu mai multe straturi, glande sudoripare şi sebacee şi porţiunea profundă a firuluide păr.
1. Epidermul
. Epidermul este structurat în
mai multe straturi de celule
, constituite dinkeratinocite, printre care se mai găsesc melanocitele şi celulele Langerhans. Din profunzimespre exterior avem următoarele straturi:
a.
 Stratul bazal sau germinativ.
Este stratul unde are loc multiplicarea celulară şi are rol în refacerea pielii, realizându-seastfel un echilibru între producţia de noi celule şi descuamarea pielii. Când acest echilibru estemodificat apar boli cutanate care dereglează epidermopoieza (de exemplu psoriazisul).Stratul bazal este format dintr-un singur rând de celule, înalte, poligonale cu axul marevertical, dispus perpendicular pe membrana bazală. Celulele bazale au o activitate metabolicăintensă şi un nucleu mare cu nucleoli şi o citoplasmă bazofilă. Printre celulele stratului bazal segăsesc din loc în loc melanocite care sunt celule ce sintetizează şi produc pigmentul melanic.
b. Stratul spinos (malpighian)
este format din 5 până la 8 rânduri de celule suprapuse, cu oformă poliedrică (hexagonale). Între aceste celule există legături care se numesc
desmozomi,
rolullor fiind acela de a ţine celulele strâns unite între ele. Aceşti desmozomi conţin substanţăintercelulară sau ciment intercelular, care păstrează integritatea structurilor. Există afecţiuni carerup această legătură dintre celule, urmate de manifestări clinice severe cu apariţia unor bule, ca încazul pemfigusului vulgar.În interiorul celulelor din stratul spinos încep să se formeze tonofibrilele care vor forma înstraturile superioare o scleroproteină numită keratină, ce conferă rezistenţă pielii. Celulele din aceststrat au o citoplasmă eozinofilă cu nuclei mai mici decât cei din stratul bazal fiindcă nu au activitategerminativă.
c
 . Stratul granulos
este un strat format din 3-4 rânduri de celule cu axul mare longitudinal. Nucleii celulelor sunt mici şi celula pierde activitatea germinativă, tonofibrilele devin tonofilamenteşi încep să se sudeze între ele, devenind tot mai rezistente.
d
 . Stratul cornos
are celule fără nucleu (anucleate) aflate într-o masă compactă constituitădintr-un material aparent amorf care formează o barieră pentru mediul exterior. Celulele nu permit pătrunderea bacteriilor sau a substanţelor chimice, dar când acest strat este afectat se poate pierdeintegritatea cutanată şi se formează a mică breşă ce permite pătrunderea factorilor agresivi în piele.Stratul superficial, din stratul cornos ce se exfoliază poartă denumirea de
 strat disjunct 
.
 
Melanocitele
şi
celulele Langerhans
sunt alte
celule ale epidermului.Melanocitele
provin din neuroectoderm şi sintetizează pigmentul melanic sau melanina.După sintetizare, melanina se înglobează în melanosomi, organite celulare care au un rol importantîn pigmentogeneprin faptul transferă pigmentul melanic în interiorul keratinocitelor.Melanocitele conţin o enzimă numită tirozinază care intervine în reacţiile enzimatice din sintezamelaninei.Există două tipuri de melanină:
-
melanina neagră 
sau
eumelanina
, prezentă la bruneţi;-
melanina roşie
sau
feomelanina
, care există la persoanele blonde sau roşcate.Combinaţia dintre cele două grupe de pigmenţi este variabilă, obţinându-se astfel foarte multenuanţe de culoare a pielii şi a firului de păr.
C
elulele Langerhans
sunt celule cu rol imunologic, numite şi santinelele pielii. Au rol în preluarea şi prelucrarea antigenelor provenite din mediul extern şi în transmiterea informaţieiantigenice spre limfocitele T. Sunt implicate mai frecvent în patogenia unor boli cum suntdermatita atopică, eczema de contact, pso5riazis.
2
 
2. Joncţiunea dermo-epidermică
Este zona care desparte epidermul de derm. La microscopul optic se observă o linieondulată, continuă care numai în anumite stări patologice devine dreaptă sau poate fi distrusă prininvazia unor celule de la nivelul dermului (tumori). Aspectul ondulatoriu conferă pielii o rezistenţăcrescută prin faptul că există o mai mare coeziune dermo-epidermică.La microscopul electronic această joncţiune se observă a fi
alcătuită din 4 straturi 
, de sus în jos avem:-
membrana bazală 
a celulelor stratului bazal;-
lamina lucida
sau
 zona optic vidă 
;-
lamina densa
, formată din fibre de colagen care se ancorează înspre membrana bazală;-
lamina sub-densa
, formată tot din fibre de colagen mai groase care se ancorează înspre profunzimea dermului. Unele afecţiuni dermatologice denumite
boli buloase
sau
buloze
sunt produse prin mecanism imunologic prin reacţii de tip antigen-anticorp. În aceste boli impactulimunologic, se realizează la acest nivel (anumite proteine din structura joncţiunii dermo-epidermiceîşi modifică caracterul şi devin antigenice).
3. Dermul.
Este format din celule, fibre şi substanţă fundamentală. Dermul propriu-zis esteîmpărţit astfel:a
. dermul papilar 
, porţiunea de la nivelul papilelor dermice;
b. dermul reticular 
, zona dermului mijlociu format din fibre de colagen, fibre elastice şifibre reticulare;
c. dermul profund 
sau
hipodermul 
.Celulele dermului sunt
:
 fibroblaste
şi
 fibrociteă 
ce secretă fibrele de colagen. Sunt prezenteşi
monocitele
şi
limfocitele,
 
ambele cu rol de a prelua anumiţi stimuli antigenici de la suprafaţa pielii.
Mastocitele
cu origine hematogeconţin granulaţii cu substanţe vasoactive: heparina,histamină, serotonină, bradichinină. Anumite agresiuni asupra mastocitului duc la eliberarea acestor substanţe vasoactive care la nivelul pielii dau reacţiile alergice de tip urticarian sau reacţii severe caşocul anafilactic.
Fibrele dermului 
sunt:
- fibre de colagen
ce reprezintă majoritatea (80- 90%) din totalul fibrelor; ele sunt groase,rezistente şi conferă rezistenţă mecanică pielii;
- fibrele elastice
, sunt foarte subţiri şi au o capacitate de elongaţie, adică de întindere şirevenire, de aici rezultând şi elasticitatea pielii. Elasticitatea pielii este diferită de la o vârstă la alta,spre exemplu: copiii au cea mai elastică piele, la adulţi elasticitatea se diminuează iar la vârstnici eaeste foarte diminuată prin ruperea acestor fibre elastice.
 Elastoliza
înseamnă ruperea fibrelor elastice (vergeturile care apar la adolescente, în sarcină, la vârstnici);
- fibrele de reticulină 
sunt cele mai puţine şi cele mai fine; ele se mai găsesc în jurulvaselor de sânge.
 Substanţa fundamentală
are rolul de a hrăni atât dermul cât şi structurile epidermului.
Vascularizaţia dermului 
şi a pielii este susţinută de două plexuri:-
 plexul superficial subpapilar 
;-
 plexul dermic profund 
.La nivelul aceleiaşi zone există şi o circulaţie limfatică. În anumite stări patologice pot săapară stări de blocare a circulaţiei limfatice care duce la apariţia
limfedemului cronic
.
 Inervaţia dermului 
este realizată prin fibre nervoase libere.Organelor de recepţie de la nivelul dermului sunt:
- corpusculii Meissner 
şi
discurile Merkel 
, pentru senzaţia tactilă;-
corpusculii Krause
, pentru senzaţia de frig;-
corpusculii Pacini
, pentru senzaţia de presiune.La nivelul dermului există
terminaţii nervoase libere
ce preiau senzaţia tactilă şi de durere şio transmit centrilor nervoşi superiori.
3

Activity (88)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Tudor Pruteanu liked this
Viorica Racovita liked this
Monica Delu liked this
Florina Nitescu liked this
Florina Nitescu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->