17.

BUNELE MANIERE IN CALATORIE

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Cineva a declarat ca sa calatoresti e mai important
decit sa-ti atingi scopul. Aceasta afirmatie pare fondata pe
experienta unuia dintre acesti " glob trotter-i " care stiu ca ,
daca uneori " telul dezamageste , calatoria niciodata ". Dar daca
vom fi mereu nemultumiti fiind in alta tara ca nu e ca la
noi , ar fi mai bine sa raminem acasa.
Un adevarat calator va retine ceea ce este frumos si
isi va nota pe cit posibil lucrurile care l-au impresionat.
O calatorie se face cu bucurie si placere , sentimente pe
care le vom retrai cind vom rasfoi jurnalul de calatorie ,
vederile pe care le-am cumparat si cind ne vom uite la
fotografiile pe care le-am facut. Frumusetea unei calatorii nu
depinde de numarul de kilometri parcursi. Mai bine am petrece
doua saptamini intr-o cabana la munte , in tara decit sa
facem o calatorie in care am stat doua zile la Zurich , una
la Milano , doua nopti la Venetia , o ora si jumatate la
Florenta si o dimineata la Roma !
Sa fim foarte atenti la ce ne uitam si mai ales
cum ne uitam. Lucian Blaga spunea ca : " Pe omul simplu il
recunosti din aceea ca se mira de toate , dar simplitatea i-o
recunosti si din aceea ca de unele lucruri nu se mira
indeajuns ".
O calatorie cere un anumit timp de pregatire. Alegerea
mijloacelor de calatorie , a itinerariilor , pregatirea hainelor
si bagajelor , cumpararea de valuta straina , a biletelor de
transport , etc. Pentru a evita chinul ultimei zile cu facutul
valizelor , cel mai bine e sa stabilim cu citeva zile
inaintea plecarii o lista precisa cu hainele si obiectele pe
care trebuie sa le luam cu noi. Apoi sa cercetam cu calm
aceasta lista si sa eliminam cu mintea clara tot ce e
inutil. E mai bine sa repartizam greutatea in valize mici
decit intr-unul sau doi monstri pe care nu i-ar putea duce
decit un halterofil si care vor fi niste piedici teribile
pentru fiecare etapa. Putem dealtfel sa ne multumim cu o
mica valiza continind strictul necesar pe perioada calatoriei
si sa ne trimitem bagajele prin vagonul de bagaje. Daca va
fi prudent calatorul va fi cu citeva minute inainte la gara,
incit sa-si poata lua de pe peron reviste de citit pe drum
si eventual un suc de baut.
In tren isi va cauta un vagon mai putin aglomerat ,
va ajuta persoanele in virsta sa se urce in vagon si , ajuns
la compartimentul vizat , va intreaba persoanele deja instalate
daca mai e vreun loc disponibil. Trebuie sa indicam politicos
si clar locurile libere fara sa cream o atmosfera ostila.
Bagajele , bastoanele , umbrelela si hainele vor fi plasate in
locurile speciale pentru bagaje si , pe cit posibil , fara sa
se ciocneasca de cele ale celorlalti calatori. Vom ajuta , fara
exagerare , doamnele care vor sa-si aseze bagajele. Lasam
persoanelor pe care vrem sa le onoram locurile in directia
mersului si pe cel de linga fereastra.
Dam hamalului , peste taxa , un bacsis rezonabil. Daca
persoanele din compartiment ne cer sa inchidem fereastra o
vom face fara sa protestam. In caz de neintelegeri ne adresam
controlorului evitind discutiile lungi si inutile cu cei
direct interesati.
Nu fumam decit moderat , in vagoanele pentru fumatori
si nici intr-un caz tigari ieftine care fac aerul de
nerespirat si dau celorlalti calatori migrene violente. Se
intelege ca ne vom abtine complet in vagoanele pentru
nefumatori.
Vom ocupa cit mai putin posibil spatiul dintre
banchete cu bagaje si o facem numai pentru a ajunge la un
obiect ce ne este necesar si care se afla , de exemplu ,
intr-o plasa.
Multor persoane , calatoria le trezeste o pofta de
mincare formidabila. Le sfatuim sa pastreze totusi niste
limite rezonabile pentru a-i scuti pe vecini de spectacolul
unei lacomii exagerate. Vom evita sa luam cu noi lucruri de
mincare urit mirositoare , ca de exemplu oua rascoapte , sau
neglijent ambalate ca de exemplu o friptura cu sos. In
general o persoana bine crescuta nu maninca intr-un
compartiment de tren. In avion lucrurile stau cu totul altfel.
O conversatie intr-o calatorie , am mai spus-o , poate
fi uneori fermecatoare dar poate sa provoace citeodata
surprize dezagreabile. Ne vom abtine sa facem confidente
intime , sa pronuntam nume si mai ales sa dam dovada de
lipsa de tact. Nu vom uita ca orice intrebare pusa unor
necunoscuti poate sa devina o indiscretie.
Chiar daca o conversatie este pasionanta , daca un
roman este captivant , daca peisajul este minunat , nu trebuie
sa uitam ca suntem cu copiii. Intr-o calatorie ei trebuie sa
fie supravegheati permanent deoarece exista pericolul unor
accidente.
Daca o calatorie e lunga , vagonul restaurant va ofera
un moment de relaxare agreabil si constituie o solutie mai
eleganta decit despachetarea nenumaratelor sandwich-iuri sau
folosirea prea frecventa a termosului. Regulile de urmat in
vagonul restaurant sunt cele valabile la orice alta masa
luata in oras dar nu trebuie sa conversam prea mult ci vom
intreba doar daca locul dorit este liber. Trebuie sa evitam
sa fumam in vagoanele restaurant. Numarul restrins de locuri
disponibile ne impune sa-l eliberam pe cel ocupat de noi
imediat ce am terminat de mincat daca mai asteapta si alti
clienti. Ne vom stradui sa ne hotarim repede asupra mincarii
si a bauturii pe care le dorim fara sa protestam ca lista
este atit de limitata. Chiar asa e o minune de organizare
daca ne gindim la spatiul redus si la timpul presant de
care dispune bucataria , pentru a prepara o masa convenabila.
Sa evitam deci reclamatiile care nu sint perfect justificate
si tot ce poate intirzia serviciul chelnerului.
Vagonul - lis are o eticheta speciala care tine si de
logica si de tact. Patul de deasupra este mai incomod. O
persoana bine crescuta il va oferi pe cel de jos unei
persoane mai in virsta chiar daca il are rezervat de la
Agentie. Ocupantul cusetei de sus isi face toaleta primul
seara dar ultimul dimineata. Ajunge astfel in cuseta lui
inaintea vecinului sau si o paraseste dupa el pentru a
evita , sub ochii acestuia o escaladare si o coborire
dizgratioase. In acest timp celalalt calator va sta pe culoar.
Un calator bine crescut nu va chema insotitorul pentru
a-i aprinde sau a-i stinge lumina sau pentru a-i deschide si
inchide fereastra. Ne descurcam singuri. Insotitorului ne adresam
cu apelativul " Domnule " fara alt titlu. Cind coborim ii vom
lasa o mica suma. Te prezinti in vagonul-lis ? Numai cind
descoperim ca interesul este de ambele parti. In toate
celelalte cazuri , un salut cordial si o urare de sfirsit
bun de calatorie sunt suficiente. Este valabil si pentru
tovarasul de calatorie intilnit in vagonul restaurant sau in
compartiment. Un salut si , eventual , o stringere de mina la
plecare sunt suficiente. La coborirea din tren aruncam sticlele
goale si eventualele resturi de mincare , in cosul de gunoi
si nu pe geam. Sa le lasam pe masa sau pe banca este total
nepoliticos.
Pe un vapor se respecta acelesi reguli. Daca facem o
calatorie la bordul unui transatlantic se intelege ca drumul
e destul de lung si in acest caz e admis sa te prezinti
comesenilor si vecinilor de cabina ca si tuturor persoanelor
cu care ai de-a face. Cind suferim de rau de mare , e bine
sa evitam salile comune si sa ne retragem pe punte sau in
cabina proprie. Raul de mare este o calamitate impotriva
careia omul este practic neputincios , mai ales daca nu-l
ajuta nici medicamentele. E dezagreabil sa ne plingem prea
mult de asta , mai ales in fata persoanelor , care ,
neresimtindu-l , nu ne inteleg.
Calatorii unui avion trebuie sa se supuna strict
recomandarilor de bord. Ne punem centura la decolare si
aterizare , mestecam chewing-gum-ul oferit de stewardeza , si ne
straduim sa nu ne concentram gindul la ultima catastrofa
aeriana vazuta la televizor. Regulile referitoare la masa si
la comportamentul general ramin valabile si aici. Daca avem
rau de aer , stwardeza ne inmineaza cornete speciale de hirtie
pe care le ia dupa ce au fost folosite. E recomandabil ca
sticlele si paharele sa nu fie prea pline , deoarece orice
lichid cauta o iesire la altitudinile mari si e posibil sa
o gaseasca pe haina dumneavoastra ! Flirtul cu stwardezele
este de domeniul literaturii ieftine. Calatorul care vrea sa
treaca drept bine crescut va alege un alt loc pentru a
trece drept un Don Juan.
ODATA AJUNS LA CAPATUL CALATORIEI . . .
Prima regula consta in acordarea unui deosebit respect
total fata de obiceiurile , oamenii si institutiile tarii care
ne primeste. In unele tari , de exemplu , o femeie nu trebuie
sa intre intr-o biserica cu umerii descoperiti , in pantaloni
si , cu atit mai mult , in short. Un barbat va evita si el
sa apara intr-o tinuta neglijenta. Pentru un indigen , oricare
ar fi el , un strain este reprezentantul tipic al tarii sale.
Mai ales cind este dezagreabil ! Si dezagreabil esti imediat
ce nu tii cont de obiceiurile locurilor , imediat ce consideri
tara respectiva ca o sucursala a patriei tale , imediat ce
vorbesti prea tare sau cinti pe strada , sau atunci cind
arborezi o tinuta de papuas si critici tot ce intilnesti in
cale. Concluzia e logica : acest roman , acest francez se poarta
prost , deci toti romanii , francezii sunt prost crescuti !
Inainte de a protesta , sa ne gindim ca pentru noi orice
american este un domn care poarta ochelari cu rame de aur ,
fumeaza tigari de foi groase , bea lapte acru cu friptura si
distribuie cu nemiluita dolari !
Sa calatoresti nu inseamna sa trimiti duzine de carti
postale si sa aduci cu tine retete culinare sau , mai exact ,
nu e numai atit. Este , inainte de toate , efortul pe care
trebuie sa-l faci pentru a te dezvolta , pentru a intelege
modul de gindire al persoanelor pe care le descoperi. Dar cit
este de dificil sa-ti lasi acasa toate obiceiurile mai ales
cind esti sclavul lor timp de 24 de ore pe zi ! Cit de
greu este cel mai mic efort pentru a te adapta la un alt
mod de viata. Totusi numai cu acest pret vom vedea ceea ce
este de vazut intr-o tara straina.