Paşii de Prin Cenuşă

OANA CÃTÃLINA BUCUR
PAªII DE PRIN CENUªÃ

Paºii de prin cenuºã
EDITURA TRIBUNA
C L U J -N A P O C A , 2008
© Editura TRIBUNA Cluj, 2008

PAºII DE PRIN CENUºÃ
Cluj-N
Napoca: Tribuna, 2006
Bibliogr.
ISBN
Coperta:
DTP: ªtefan Socaciu
Pe scena Lumii nu conteazã cine eºti, ce simþi sau de
ce eºti ceea ce eºti. Conteazã ceea ce faci, ce ai de oferit,
ce poþi! Pe scena Lumii conteazã Rezultatele Tale!
În schimb, pe scena creatã de Iubire conteazã înainte
de toate cine eºti Tu cu adevãrat, de ce faci ceea ce faci ,
de ce oferi ceea ce oferi, de ce nu oferi ceea ce ai putea oferi
cu adevãrat, de ce poþi ceea ce poþi ºi de ce nu poþi ceea
ce ai putea cu adevãrat. Pe scena creatã de Iubire conteazã
ce simþi, ce eºti, ce iubeºti ºi cât iubeºti. Scena creatã de
Iubire înseamnã înainte de toate Sufletul Tãu!
A venit poate vremea ca aceste scene sã coexiste!
Ceea ce dezvãlui în paginile acestui volum – este un

parcurs... o Pãºire aparent haoticã, fãrã sens, alteori echili-
bratã ºi dens structuratã. Este un parcurs care a dus la apariþia
rãnilor de tot felul ºi a scos monºtrii (din poveste) la ivealã.
Este un drum pe care fiecare dintre noi, într-un fel sau altul,
l-a parcurs sau îl va parcurge....
Da, celebrul „A fi sau a nu fi” ne trebãluie fulgurant

existenþa, provocând în inconºtientul nostru rupturi peste
rupturi. Concretul, cotidianul ne desparte prin grija zilei
de mâine de întrebãrile, cãutãrile ºi nevoile sufletului ºi
spiritului nostru. De mult, mult prea mult timp
continuãm sã îl fixãm pe sau în existenþa noastrã ca punct
primordial în paºii pe care-i parcurgem prin viaþã.
A venit poate vremea... ca, la întrebarea (ce ne tot trebãlu-

ie involuntar) de „A fi sau a nu fi?”, rãspunsul sã vinã în
mod firesc ºi simplu, pe mãsurã:
Da, A fi ºi a nu fi!
Autorul
Oana Cãtãlina Bucur, un nume ce apare tot mai des în
publicistica jurnalisticã constãnþeanã – cu aplecare în deosebi
spre culturã si mondenitatea acesteia – cât ºi în domeniul
imediatului spiritual, respectiv poezia în vers alb, ce ºi-o
atribuie cu forþã ºi nestãpânitã dorinþã de expresie.
Cum spuneam mai sus, cochetând cu arta , nu putea sã
stea prea mult deoparte, numai în expectative dorinþi spre
împlinire. A atins culoarea ºi spatiul alb al neânceputului, cu
încredere ºi talent, intrând în felul acesta în lumea realismu-
lui constructiv al lui Hans Mattis-Teutsch Klee sau
Kandinsky, afiºând o libertate totalã ºi neconvenþionalã în
desenele ei, cu care îºi ilustreazã volumele de poezie.
Coloristic este imediat vizibil o sensibilitate femininã, ce
conduce la o veselã spontaneitate ºi spirit de boemie, armo-
nizând un spaþiu alb, ostil cu linii rotunde, împãrþite de
segmente clare de culoare, fãrã sã obosescã privirea, ci din
contrã care o atrage prin exteriorizarea ei în esenþial.
Lucrãrile de mici dimensiuni, dar generoase prin com-
poziþie ºi chiar prin modul de viziune apropiat expresionis-
mului german si gestualismul lui Hans Hermann, denotã un
talent care trebuie a fi cultivat în viitorul apropiat.
Am vazut lucrari monochrome, în laviuri sau peniþã, care
chiar impresioneazã.
Cele 21 de lucrari prezentate în volumul de faþã, ajutã ºi
completeazã ideile estetice interioare, pãstrând predispoziþia
spre rigoarea raþiunii ºi înclinaþia spre meditaþie, alimentatã
de rãbufniri lirice interioare ºi de nostalgii trecatoare.
Concluzionând, aplecarea spre artã a Oanei Bucur, nu pot
decât sã apreciez ºi în acelaºi timp sã consider o combinaþie
bine gradatã între lirism ºi imagine, ce susþine perfect
prezentul volum de versuri.
Doru – Dan Preda

Pierderea realului
M-a tot perindat azi privirea-þi-ncrustatã

de minerale albe
în uitare.
Copacii orbi în exprimare mã preumblã,
ºi linã-plinã îþi e privirea.
Mi-adormi în gând copil nebun

Atunci când îþi sãrut simþirea mirosind a frunzã crudã
ce se preumblã-n azi cu iz de dudã
râsã-plânsã.
1999
11
OANA CÃTÃLINA BUCUR PA º I I DE PRIN CENUºÃ
Lecþia cuvintelor Metabolism obosit
Îmi eºti cuvântul-vânt ce-n devenire se schimbã-n Am arcade de aripi pe spinare.....

linã adormire. frânte!
Îmi eºti – vei fi – plãpând gol conþinut de Mã ard foºnete de salcâmi pe de dupã urechi
Buddha fãrã înþeles,
de suicid abstract ce îmi miroase a var uscat am îmbãtrânit prematur în preajma morþilor.
ºi tu….
tu te revii în noi Îmi trebuie iarbã la ceafã
ºi-mi este cald suspin
mirarea. ºi fulgere trâmbiþându-mi pe glezne
1999
tãceri afumate a pietre de cuarþ
ºi arbori ce respirã a crucile de prin cer!
12 13
Abruptã Nenumita iubire!
De ploaie mi-e foame Îmi plouã rinichii a tuberculozã rãnitã de neputinþã

de tine mã dor calde culori ºi mâinile nu-mi mai sângereazã prin preajma ta
Mi-au nins a tãcere sânii când
buzele au început sã-þi miroasã a santal
Îmi tremurã gândul Î-mi þipã pescãruºii a negru de plumb
iar pielea mi-o simt albã a plantã oarbã
ºi-mi cununã furtuna Mã tace a prea multã durere fiinþa
ºi pãrul mi-e iarãºi vânt tãcut
ce þipã de-aiurea prin geam
Tu.... iubire de fum nebun îmi agiþi simþirea ce de mult

a încetat
Îþi miros tâmplele a mai pluti în verde crud
a frunze uscate
Cadavre de frunze leºinate strivesc
ºi vântul se tot cotrobãie prin buzunare sub picioare în
aºteptarea ta
a coate goale înscrise pe spinare!
Îmi eºti rîs de plâns în sughiþurile jazzului meu
tandru....
ºi fiinþelor mele le adoarme tãcerea

tot umanizându-te!
14 15
ABRUPTÃ - înspre mine!
Sunete armonice de plopi turbaþi în amintirea

a ceea ce am fost
cândva
Staniol ºi ciocolatã
în prezent
Compromisul unei realitãþi murdare
Înfecþie la gât de la un streptococ rebel

fãrã de cauzã
ºi reveniri pe bãncile ascunse
de castani
Îþi reazemi capul pe speteaza unei
bãnci ºi-ncepi sã adulmeci frunze prin marea
de
castani ºuºotind
În jur începe sã miroasã

a iarbã contorsionatã!
16
Când privesc neputinþa cuvintelor simt cã înnebunesc...

Toamnã cu esenþe de santal unde aº putea sã te regãsesc?
Dacã în adâncul fiinþei mele nu eºti, atunci nicãieri eºti!
Ne-au cãzut petale mirosind a fân nebun Sunt înger cãzut, iubite, ºi tu ai uitat sã-mi mai fiinþezi
a vânt tãcerea....
flãmând-plãpând,
ºi noi suntem îngeri perforaþi de gând, Mi se pare cã azi destinul s-a implinit:
ce au cãzut, þi-am pierdut esenþa
ºi-acum nu mai pot fi
Simþirea s-a estompat în nefiinþã ºi Buddha nu-mi mai altceva decât o urmã din umbra ta
þine discursuri despre
kundalinii
Plopii ºi-au pierdut esenþa de santal cãci s-au urbanizat

ºi tu... tu ai devenit
nefiresc de mental.....
Mi-au murit ºerpii în stomacul galvanizat de prea

multe asasinãri în real....ºi
Buddha nu-mi mai þine discursuri despre kundalinii
ºtii iubite...
mi-am pierdut calea din clipa în care,
pentru o singurã secundã am
încercat sã-þi ascult fiinþa...
În fiinþa ta mirosea a stalacmite ºi a stalactite!

În fiinþa ta mirosea a prea mult real sau...ºtiu
eu?... nu mai pot înþelege
cum în tine noþiunile de bine ºi rãu nu pot fiinþa.
18 19
Toridã Uruituri în miez de zi
ºi –atunci am început sã aud cum cad îngerii de prin Când mi te amintesc cum urli-n destrãmarea
vârfurile de copaci firelor de arse mici caiere
ºi zalba de mãtãsuri moarte
Iarba se strivea de resturile pãmântului se-nconvoaie-n dodii
soarele îndocrina luna rodii
eu mã verbalizam
tu te dureai Îmi zmulge unghia odorul
ea se pierdea ce va sã vinã peste mine
el se încurca ºi ploile se cad în jos
NOI ne prefãceam cã trãim cu luna arsã a mandolinã-linã
ºi matematica nu-ºi mai avea nici un rost vibrând a camomilã
printre noi
Abureau ochi de toamnã pierdutã Fireascã reverie a clipelor ce urlã

stropi de apã pulverizatã mã îndobitoceau în piepturi arse ºi îmbãlsãmate
ºi urlau javre de câini la cactuºii ªi fierea curge ºi mã duce
verzi amar în nopþile de gutã
Picioarele îmi crocãneau de la prea multele ºederi Acolo unde somnul tot trebãluie
în umbra bãtãtorirea sufletelor
copacilor moarte.
Versurile mã dureau
ºi mã uniformizau
Caschete de soldaþi amãrâþi
îmi crãpau timpanele ochilor
ºi pielea-mi uita sã se mai bãtãtoreascã
în real.
20 21
Parfum de pas în verde-aalbastru Sã te trãieºti cu vin de ploi!
Albul nu surâde a multele culori Ploile sunt cu ºupoteli.

Iar eu nu sunt fruct oprit Crucile urcã în sus aducând ploaia.
în nopþi cu stele cãzãtoare, Rãdãcinile sunt adânc înfipte în pãmânt
adumbritoare. ºi dacã nu ....
se poate ca o moarã de vânt de-a lui Don Quijote
Pãºirile au azi mireasmã de arþar sã te mãture ca pe un fulg.
ºi tu te înviezi prea blând
în raze de luminã Tu uiþi cã exiºti ºi existenþa nu doare
Matã – catã
Vie – translucidã. În ritm de bach foºnesc prin preajma ta
plopii din vântul cãzând
Sunt _ douãsprezece petale pe-un nor cãlãtor ºi mâinile cu degete-arbori uscaþi

pe la tâmple arondat a zbor multicolor te vãd ºi te urlã la lunã
ºi n-ai dulcea reverie când stai sub o plapumã albã
a parfumului de pas mãiastru ferm convins c-ai gãsit fericirea
rupt din albul dorului de ducã
cuibãrit în verde- albastru. Þie þi-e corpul rãmãºiþã de idee pierdutã prin noapte
te urlã câinii
Plouã scurt. Ropot gri, mãrunt care-þi tot miros sângele în timp ce mii de crengi
adumbrit de triluri mineralizante cu frunze albastre þi-au fost sfârtecate
Hiperbolizante ºi uiþi
A nuanþe de tãceri a te mai durea existenþa
Pictate.
Cãci visul þi-este apã platã
iar existenþa þi-e vinul roºu
de pe masã.
22 23
S-aapropie arsuri
Mã plouã cavouri de munþi tãcuþi

antecedente de morminte penale
sticliri în orbiri – de iradieri
ºi ºoape aspre-arse-furibunde.
Zvâgniri –icniri
Mã sting încet în
ºoapte – arse - false
Aici sunt din nou plete mirosind a vânt
Tot simt energii cum vibreazã în josul

spicelor fremãtând noaptea printre
norii albi
ºi buze umede cu frunze de arþar
adulmecând fervori din
urmele de
mâini
ºi glezne.
Uruie copacii banalizaþi

de pe la atâtea scâncete concrete
ºi spaþiul succede sacadat timpul.
Cu fervoare, aºa cum numai el, timpul mai succede
atunci când vrea.
24
Fluturii sunt aripi. Acele forme miniaturizante,

Înserare (nu mi-ss eu a decide) zbateri în iluzie
ale îngerilor. Nu inspiraþie ci respiraþie.
Totalã! Aºa cum numai noi, oamenii uitãm sã mai fim.
Ritm discontinuu. implacabil metamorfozat într-o Ne imbecilizãm existenþa. Îngerii sunt! Noi urmeazã
sferã. sã fim.(mã trebãluie un „am fost” –stresant, iritant.
Punctul depãºeºte sfera integrându-se în ea. Un „de ce?” fãrã rãspuns nu-ºi mai are rostul.
Centaurul existã! Deajuns sã-l gândeºti. Sã aderãm la tãcere!)
Exprimarea molfãie obositã. E substratul din noi –
substrat adipos.
Pasaje din Biblie sau letargie în astral.
Alegere! Alegerea este imperfectã.
Vine din noi. Subtil_ sã poþi ataca lumina becului
artificialã
superficialã.
Cadavrizez pendule de ceas.
Nevoindu-mã în scris. Copil bezmetic într-un Petre

Þuþea
înþelept. Sec! Este seacã structura de obiecte
ce mã înconjoarã. Le reneg dintr-un tot al neputinþei
sacadate
ce stã sã le dãinuie.
Mã definesc prin limbaj.
Cuvintele existã numai prin mine. Sunt un viu concret
în limbaj.
Restul e sperjur! Restul ne trebãluie pentru a ne ucide
încet – pervers.
Fluturi. De la un chibrit cu fluturi imprimaþi pe el

mã ancorez în existenþa fecundã a fluturilor.
26 27
Preumblãri prin concret
Este prezentã în acum

siderurgia ploilor de gheaþã cu fonfãituri
adumbritoare ºi liniºte stacojie.
Mã apasã vuietul urletelor

antromorfizate.
Vulpi cu coada arsã

îmi repugnã-n amintire
ºerpi cãzuþi în sideralul formelor
mã-ndoctrineazã
ºi apoi te simt în ceafã
cum îmi vãpãi a uitare
ºi mã doare triparlia
visului molcom de toamnã.
Se plineºte toatã frunza
cu ardori de re minor
mi-este mâna palã albã de zãbalã
ºi-ntruparea mi-e corvoadã
alb-albastrã.
28
Amirosindu-tte Prin dulapuri, tot cãutând dupã haine de galã
Un spaþiu restrâns la o formã de limbaj mut! Geniul ºi nebunul! Ce mi-e spatele, ce mi-e faþa
ºi azi am adormit în urma culorilor –absent, monedei!
ca o boare de rãsfrângere în ciuda concretului. „Singura diferenþã dintre mine ºi un nebun e cã eu nu
sunt nebun”
Improbabilitatea structurii mele spaþiale: ºi dacã Dali spune asta.... noi cu ce sã ne hrãnim?
un ego muribund ce de curând a aflat
cum cã sunt ºanse sã vieþuiascã. Interpretãri?! Curgã-se-n pustiu...
Un vid absentând a tine
Acum mi-aduc aminte (din nou):
Orbii tac nenumind Din moment ce poþi vedea citirea acestor rânduri de
Orbii au albul din spatele vãzului prin pustiu
ai tot dreptul!
Orbii au urme de copaci crescute pe de
dincolo de Poezia pare-se cã e fãcutã pentru cititor.
Cerurile albastre Sã simtã. Azi prefer staþionarea în mental.
E mai respirabil, mai cu mai multe rãdãcini adânc
ºi tot ei pot vedea impalpãrile înfipte în real.
pietrelor
Care pãmânt? Care rãdãcini? Care respiraþie?
Azi – urma paºilor tãi printre creºterile copacilor a
murit Sunt perfect de acord!
Clipa prezentã mi te dãruie ca pe un Cele care vin dupã toate acestea!

Dumnezeu mort si nerãstignit!
La ce îmi mai poate oare folosi santalul
când tu mi-ai murit?
ºi de-aº putea minþi...
dar vezi.... în poezie falsul tace,
a sucombat de mult.
30 31
PA º I I DE PRIN CENUºÃ
Molcom. Spaþii punctate cu viu
Mã miºc într-o formã de vis.

Apare un o netãiat în faþa mea.
Înãbuºire! Un drum continuu de la viaþã spre existenþã.
O! O întretãiere a culorilor într-un vid acolorat.

Paradox abstractizat. În necunoºtinþã de cauzã exist.
Tâurile se miºcã funebru
pe hârtie prin preajma crucilor. Interconexiunile sunt
vii. Absorb în zig-zag.
Jocul interstelar al lumilor „paralele”. Respiraþia iar e

uºoarã.
Simt mãrunt – vibraþii ancestrale de viu,

mã îmbãlsãmez în culori ºi
rapsodiile în si major preumblã în mine
ca ºi când destinul nu ar mai avea rãbdare.
O! Un Culianu la orizont!
azi absorb forme de spaþii neîntrerupte de trântiturile
uºii-, ale altora.
Creierii nu-mi mai pleznesc într-o neconcreºtere.
Oricum, baza coloanei
mele vertebrale e zdruncinatã de mult prea mult timp.
Ar fi trebuit sã fie sâmbãtã. Un incomod incovenient
mã surprinde din
stânga ºi nu-mi dã pace. Aºa cã nu e sâmbãtã, azi nu
mai este sâmbãtã.
Azi e tot ce vreau eu sã fie. Somn fecund înspre mine!
33
Am adormit într-o bisericã ieri noaptea. Afarã BLESTEM

era cald ºi ploua. În
bisericã se tãmâiase deja a luminã linã, translucidã.
Sã te pot defini într-o doarã
Imbecila (totuºi) stringentã nevoie a femeilor de a se în timp ce privirea-þi se-nmoaie
simþi în siguranþã prin zare!
(aº fi vrut sã fie singurãtate....dar poate e prea mult).
Ieri, pe înserat m-am simþit femeie Te blestem, inodor cãlãtor amator....
stând în liniºte pe o bancã într-o bisericã. ªi afarã Sã-þi zboare fiorii haihui
ploua – absurditatea vieþii concrete: Prin pãduri
în bisericã ploaia tãcea. Sã-þi tremure privirea-þi fierbinte
16.12.2000 dogoare în lan de secarã
ºi tare mã doare....
Iubite, sã fii tot ce vrei,
prin pustiu, de aºa vrei,
Sã-þi procreeze blestemul rebel
mii de stele cãzute, tãcute, cosite,
murind prin albastru a prea multã durere-tãcere...
Mã pierd dragul meu!

ºi ºtiu cã nu-þi pasã
ºi ºtiu cã nu-þi doare
nici firul de iarbã din
palma-þi prea asprã,
prea cutã-n chemarea-þi...
Sã vreau ºi nu pot,
ºã þip ºi mi-au amorþit
toate rãcnetele închegate amar prin morbid
ºi tare mã doare ºi mor în chemare
ºi tot nu mai pot....
ºi aº vrea sã te pot tot,
34 35
ºi cum tot spui ºi mi-o ceri

Mã opresc uneori ºi zâmbesc, Susur de a mã spune
te adulmec amar (ca mai sus)
ºi cad iar...
Spune stop, de mai poþi! Clinchet amar de frunze cãzânde
cãci mi-ajunge durerea din tot, cu liniºte seacã ºi frântã ca zarea,
dar absolut tot indefinibilul murdar ºi substratul cerat mã pierd inuman în cãderi pãrãsite
al dualismului bolnav, necenzurat..... ºi moartea mã paºte cu plete de zinc
Ca apa, de mâine va fi
Tãcerea mai ºoaptã
mai linã ºi
ninsã te plâng
Zãbrale de mare mã plânge cu frunze

din nou!
Aievea tu ialã-zãbalã
îþi cazi prin betealã – ca fulgii de
iapã îþi este þiparea!
Chemarea þi-e visul ce-þi ninge în palmã
cuvânta palã-parã-vioarã de
aburi de aur te simt!
36 37
Pauze
Cad structuri moarte într-o încercare sufocantã de a

palpa
cu mâna stângã fiinþe.
sunt sãgetãri îndobitocite de prezenþa maºinilor la
unison
Nu-mi este permis sã aud frunzele.

Oraºul grohãie sub o masã de idioþi, eu mã simt idioatã
pânã la sfârºitul lobului urechii.
Ce bine cã existã culori leºinate – aºa se poate muri

încet, în liniºte, de tot.
Traversezi strada în ritmuri moarte, cãci oamenii nu

mai ºtiu de mult cum e sã
cadã în
sus.
Am de gând sã le aduc urme de pescãruºi
în semn de mulþumire:
sunt învãþatã sã respir în concret!
Iarna 2000
39
A mea neputinþã în faþa îngerilor Poticnire
Într-o zi îmi voi vinde carnea la tarabe ruginite, Ceea ce-mi însângereazã prin talpã
o voi sfâºia în bucãþele mici ºi îmbãierea lor în aduce-a crucea morþilor mei vii
sânge se va fi consideratã de prin nori
tocmai bunã pentru cântãrirea lor la kilogram. Nu-mi mai tac nici mãcar ploile-florile
ºi-apoi culorile
ºi îmi voi pãstra doar acele oase jupuite ºi rãnite ce nu vor sã mã mai adape
sã le bat cu pietre negre
sã le-mbãlsãmez cu cepe Picurã din noi perdele peste ochii frânþi
sã le-atârn de gringolada falselor taverne din tavan în cãuºul palmei stângi
Sufletu-l voi strivi la tocãtor Astralul respirã la unison cu pescãruºii morþi

ºi voi face o ruladã gri albastrã tu eºti umbra trecutului fãrã corbi
tocmai bunã pentru miile de cerºetori în van îmi sãdeºti neputinþi fierbinþi
ce de mult mi s-au pierdut la cãlcâie.
într-o lume presãratã Iubite, —încã mai eºti rãsfirat doar
de mici cratere albastre dinspre
bulversate ºi-n prin derivã. mâna mea dreaptã,
care s-a ofilit!
Spiritul în schimb – îl voi frãmânta în palme
îl voi face minge Poezia mi se potriveºte: are pantaloni negri
ºi-l voi rãstigni de un perete orb.... de stofã
rezistentã la intemperiile concretului.
Ca sã fiu la rândul meu
vagabond pierdut în lumea asta, Mai miroase azi trecutu-a lânã,
lume ce se crede fericitã ºi ce molcomã durere este poticnitã-n gât.
de la presãrarea pe ici-colo
cu mici cratere albastre Azi – nu mai privesc oglinda. Paradoxal, motivul eºti
(bulversate ºi-n derivã) tu!
40 41
Sacadat
În realitate am simþurile tocite

mã bulverseazã întrebãrile rupte de prin
preumblãri în concret
Obosesc umblând printre neoameni.
Am rãni însângerate pe spinare ºi aripile mi s-au uscat
Continui sã merg – paºii mã secondeazã..... sacadat
În timpane ciorile se rãsfrâng abstract
Aud neputinþã
Forme urlânde mã devoreazã
Uit sã vorbesc ACUM/ mã doare piciorul stâng
de mult – fãrã a-mi mai aminti am pierdut
graiul pãsãrilor umane,
ca o carenþã, -pãstrez vorbe de prin societate
Mâinile îmi sunt încleºtate într-o cuvântare oarbã
a despre fiinþã.
Îmi trebãluie acidã moartea prin minte,
am neputinþa firelor de iarbã supuse arderii
brutale din exterior.
ºi azi Divinul mã pedepseºte:
m-a propulsat obiectiv într-o lume în colþuri.
Pedeapsa înþepenirii fiinþei mele printre îngerisme.
Zboarã printre resturile din mine o viziune

a unei Himalaya furibunde
O resimt _ cuvintele mi s-au rãtãcit printre
îngeri..............
ºi Divinul m-a uitat demult
printre uruiturile distorsionate ale unui þipãt ce
nu-mi mai aparþine de mult.
43
Pauza din urma ta! În pofida limitei
Anatemizare......ca ºi când s-a murit în jur prea mult Uneori renaºterea însângereazã tâmplele adormite
ca ºi când mi-am frânt gleznele într-o încercare ºi sfârºesc vibrând întru petale vii.
disperatã de a te regãsi în substratul ars de toamnã Încã mai am orbul gãinilor în faþa morþilor mei vii.
al fiinþei mele Le uit formele negre
ca ºi când nu mai pot ieºi din labirintul iubirii de antedestructurãri verzi. În fapt îi resping.
ca ºi când mâinile mele nu mai pot sculpta în lutul care Mã sufocã morticizarea lor. Lenevesc în prea mult alb
eºti. de prin vidul plin.
Ca ºi când...... Resimt ploi uscate ca fiind inexistente pe aici, pe la
Mã dor þigãrile îngurcitate amar mine. Pedeapsa mea?
s-a ofilit iarba pe care am presãrat-o cu fibrele Sã nu pot respira îngeri albaºtri înspre Dumnezeu.
stãrii tale de roºu Se învolbureazã culorile. Spumã de alb înspre o Mare
Simt usturimea ochilor înecaþi în concret. Albastrã.
Am auzit azi pe cineva spunând despre timiditatea Existã un sperjur al cuvintelor. Nopþile cad
grunjoasã de-a susul nostru. Susurã! ºi noi cãlãtorim orb.noaptea.
a unei domniºoare a copii inconºtienþi.
ºi mi-a fost frig Mintea mã arde uneori —— a prea multe limite.
Te-am pierdut pe drum, iubitul meu E vorba în definitiv de prea multe, exagerate
ºi nici mãcar Shiva nu mi te mai poate reda. cercuri concentrice în ºi prin ea, scumpa ºi draga de ea,
Am plete învolburate ºi ochi tãmâiaþi de pe minte.
vremea când tu încã îþi mai întindeai mâna spre ºi noi? Înspre rãmâne astrelor?
mãºtile la care eu am renunþat de mult. Condamn jegul cercurilor concentrice.
O ea cu pãrul scurt ºi ochi focoºi, Spiritul dãinuie prin destructurarea formelor în colþuri
migniona cu sarafan ce tot seconda. ce cantoneazã în noi.
Starea de fericire pentru tine mã sufocã amar Colþurile se înfig brutal în culorile spiritului.
ºi nu mai pot respira, Existenþa în colþuri e ca o cinã
Îmi aud degetele plângând obositã ºi nevoindã a tine.
ºi-mi vãd nepãsarea urlând. Adormi astfel sufocându-te în prea mult aer irespirabil
Mã banalizez.....e urât! A prea multã lipsã de tine.
2001 14.12.2000
44 45
Trecere
Pulseazã culori ce danseazã suav în preajma mea.

Anticipez detaºarea ºoaptelor ce vor sã vinã dinspre
îngeri.
Îmbãlsãmez. aduceri aminte despre tine ºi mine.
Culorile vãd înaintea mea.
Eu vãd prin cuvânt, Am uitat pânã ºi de culoare.
Când suntem, sfârºim prin a ne uita pe noi înºine în

a fi.
Vorbirea ne susþine de pe dupã umãr.
ºi respirãm, sã ne amintim, pânã la refuz.
Creatul l-a uitat pe creator!

Ce se întâmplã cu el, Doamne?
....Se presupune cã s-a coborât în pãcat.
Ce pãcat!
***
Rostul nostru de a fi
Ploaia pietrelor de mai
Ce mã umple de iubire
ºi mã tac copiii. Mire.
***
Sunt în albul de cicoare
Ploi de flori
ºi nori-culori
Albul-verde se succede
ºi mã tace cumpãtarea
cã-i prea matã-nsingurarea.
47
Melancolia mirãrii Genocid
Zvâcnesc pulsaþii arse într-o urcare de piept S-apropie sfârºitul lumii când vãd îngerii cum cad de
necunoscutã mie printre nori ºi copaci
sunt azi strãinã iar strãzile abundã de morþi înfundaþi prin canalizãri
pânã la nefiinþã mocirloase.
În troleibuze îmi urlã în creieri
Aud sunete sparte dintr-un univers mort! cadavre mute/slute
Ele spun cã sunt ratatã pânã la rãdãcina gleznelor
ºi-mi fixeazã-n gâtlej neputinþa. Îmi mine îºi respirã plopii ultima agonie,
Ca rãspuns, creez petale de flori albe la încheieturi forfotã camioane ce duc în spinare
ºi le peticesc plângând ofilirea. grãmezi de cãrnuri putrezite
Pãmântul se zbate antagonic sub tãlpile morþilor
Au început în ultima vreme sã mi se usuce rãdãcinile ... îndesate într-o încãlþãminte “la modã”
Cuvintele sunt frunze de toamnã moartã ºi bebeluºii respirã greu
Adorm ploile în fereastrã ºi respiraþia mã doare sub straturi de fiinþã moartã
de mame cadavrizate
Poezia a uitat sã trãiascã
.... se miºcã artificial pe hârtie Urcuºuri înspre nori pierdute de
mult în urma globalizãrii agenþilor comercianþi,
Florile de tei au mucegãit adjectivele fiinþelor: consumatoare ºi producãtoare
în mine totul a murit ºi în faþa rafturilor cu mãrfuri se
pânã ºi buzele mi s-au uscat; cãci de la prea mult benocleazã
concret nu mai pot nici rostirea. resturi de oameni
Azi mi-e somnul orb în lipsa ta! Mã condamnaþi cã-mi respir fiinþa într-o mare de vise
Doar vârfurile timpanelor cianurate intens albãstrite ?
mai ºoptesc arar înspre exterior Dar spuneþi-mi voi unde mi-aº mai putea trãi
ºi m-am înstrãinat azi în rest!
pânã la nefiinþã. 2002
48 49
A þipa –fulg uscat
În a scrie plângeri pe hârtie nu-mi mai sunt expertã
mi-au þipat tuspatru zeii în ajun de

ploaie frântã
ºi flãmânda nopte surdã

de aducerile-aminte mi-a strivit
toþi ochii din orbite ºi mi-a dat
o turmã arsã-n îngrijire
de fiinþe.
Da,
Sã vã urle
arºiþe de ploaie
sã vã ningã
dalbe fire de merinde
sã vã ardã
limpede izvoare
sã vã moarã
moartea nedospitã
de zãbrelele
închisorii
ce-mi sunteþi cu toþii!
51
Prefigurare-ttu Cu câtã jinduire mã zmulg înspre trecut. E totul tu ºi

în zadar sofia – ce ropoteºte
pe la tâmple.
În aceastã searã m-am ocupat de o altã contãiere a Durerea de a fi cu tine în mijlocul mulþimii (absurd –
formelor tale fugitive. ºi totuºi
Un levant cãrtãrescian a început sã palpite vorbele lipsesc).
în presupoziþii- Toamnã 2000
Alte presupoziþii.
Cum ar fi –despre siguranþã- de exemplu,
siguranþa lui mine cu trupul ºi singurãtatea mea
(pentru a fi mai explicitã.....în esenþã). Care esenþã nu
mã mai oboseºte aºa
cum obiºnuia atunci când pe lângã plopi croncãneau
babe crude
ºi eu
priveam verde cu roºu
Mi-e poftã de vinul tãu din noaptea înfriguratã

(îþi mai aminteºti?) dintr-un octombrie mut ºi orbit
de la prezenþa noastrã albã, mult prea albã.
Îmi dezvelesc pãrul umezit dinspre sus

(ºtii, am fãcut duº de apã fierbinte)
ºi miroase a sticlã nouã. Mai are lipitã eticheta
cu preþul. Tind sã o las agãþatã. Sã nu uit.
Preþul. Sticla nouã transparentã costã enorm azi.
Am vândut atât de mult vin roºu, cã mi-au murit toþi
plopii
ºi a trebuit sã întorc spatele pescãruºilor. Asta înseamnã
cã mi-am dorit transparenþa?
52 53
Sã-mi nasc trãirea

Analizând cuvântul alb izbind-o iar de falsele culori din jur?
„Ai grijã, e o junglã”
mi-ai spus cândva.
Icar-Icar Eu te-am crezut
mã urlã noaptea a strãbunii morþi ºi n-am plecat
cã inima mi-e frântã ºi iar îmi nasc trãirea
ºi plâng în van. izbind-o-n falsele culori din jur.
1999
mi-e urletul duhoare arsã-n plopi
ºi þipãtul tot muºcã-n
crezul alb de neputinþi
mi-e conºtientizarea ranã virulentã

ºi icnetul o falsã parodie
a ceea ce nu-mi sunt,
a ceea ce mi-am fost ºi îmi
voi fi cândva
prin infinitul limitã de visuri
caste, mult prea caste de dat în
noaptea morþilor mei vii
Aº vrea sã-þi pot zâmbi

dar mi-e simþirea haos
ºi arsã îmi e privirea de
cei din jurul meu
M-aº naºte iar prin tine
ºi cu tine
dar ºtiu cã mi-aº muri din nou
privind în jurul meu
ºi-atunci....
54 55
Paºii de prin cenuºã
Dacã aº putea surprinde ºi odihni printre stele

infinitatea luminii din ochii fiecãruia
m-aº simþi împlinitã.
Senzaþia de dor nebun mi se odihneºte...

Departe, într-o antecamerã a sufletului meu
Ce banal! Sã respiri fãrã a putea pãtrunde în ceea ce
permiþi sã te învãluie
Iubire....
Faþã de fiinþa ta – de ce nu!
E chiar atât de greu?

Se resimte în porii încheieturilor oarbe urma ta.
Palparea cuvintelor egal meserie jinduitã de plopi.

Le-am resimþit prea mult timp crengile în ceafã
aºa cã nu mã mai contraziceþi!
(deºi nu m-ar mira! – de multe ori nu vroiau altceva
decât o ºoaptã de bineþe în amurg.)
Transmite-þi vã rog condoleanþe acelora cãrora

le-au murit copacii.
E mult prea dureros sã fii conºtient de ceea ce este în
tine
– viu!
57
dimineþii. Merg pe stradã ºi mã uit speriatã în urma

Amurg de pescãruºi mea. Îmi cad frunze din pãr
pe trotuar ºi mi se usucã umerii în lipsa lor.
2001
Îmi este spiritul cânt de magnolii albastre.

Aud ticãituri de ceasuri în penumbre ºi
deschizând ochii îmi miroase a iarbã
verde de arþar.
Se zbat înspre mine castanii

A dispãrut metaforic pulsaþia plopilor ºi vâjâitul
de searã.
Se formeazã cilindri de liniºte intrisecã
ºi nu-mi mai abrutizeazã simþurile prea firave.
De altfel
preivesc înspre mine lipsa gândurilor
ºi-mi trãiesc total albul ochilor oculari
Existã oameni cu aripi de îngeri pe

spinare
de care mã feresc.
Sunt genul de oameni-îngeri care m-ar hrãni
cu miere ºi pranã cereascã ºi m-aº
putea trezi într-o zi cum începuturi
de aripi îngereºti vor rãsare ºi la mine pe spinare
ºi numele îmi va fi prea alb pentru o hainã ponositã
ce va trebui atunci zvârlitã
în vreun alt dulap de câini.
De ce sã mã plimb printre zei?!
Pentru cã-mi sunt plãmânii slãbiþi de pescãruºii ce-mi

þipã la tâmple înspre amurgul
58 59
Nostalgie Într-u
un alt spaþiu
De parcã tot cerul s-a oprit într-o încrâncenare Apatice ºoapte cu încercãnãri de forme moarte preluate
albastru de purã indolent dintr-un timp al indeterminãrii altuia
ºi mi-e pãrul vad de neputinþã tulbure.
Se resimte o muncã nemeritatã în toate
Am senzaþia uraganelor prin stomac forjãrile fiinþei mele
ºi-mi simt lobii urechilor însângeraþi. Nu pot simþi urmele copacilor pe ºira spinãrii
Îmi adorm fiinþe precoce prin palme stângi frunzele uscate nu mã mai urlã sã-mi
în timp ce tot respir aritmetica formelor. fac rondul printr-o existenþã stricatã
Retrãiesc absurd foamea cenzuratelor cuvinte de prin Tropãie prin stomac însângerãri albastre ale
vid celei ce mi-am fost
ºi-mi pulseazã în emisfera stângã bãierele inimii. Orbecãi dupã cea care mi-am fost!
Îmi zvâcneºte fiinþa dupã frimiturile
Adorm firav ºi molatec într-o lume a nevorbelor incomensurabilului în care mi-am trãit
ºi zburdã abrevieri printr-un somn plin de vise
arse. ºi mã simt condamnatã la a mã hrãni cu
Am simptome de om înzãpezit în însingurare pâine ºi apã într-o cetate de piatrã
ºi totul mã doare. în care toate se vor ºi pot respira printr-o piatrã
cangrenatã.
Cu sentimentul de oarbã chemare 2002
mã stau de vorbã
ºi respir într-un alt timp!
60 61
În duminica asta (de-aai putea-o

o vedea frumoasã)
Renaºtere în Fa Major
Mai am urme de gelozie pe spinare
în virtutea inerþiei! Trãiesc într-un spaþiu al indeterminãrii...
picioare-mi sunt scuturi verzi în faþa ruginei
Sunt singurã!
Singurã în cea mai frumoasã toamnã Îmi cangrenez hieroglife buddhiste
a devenirii fiinþei pe palmã ºi talpã
ºi-mi ºochez existenþa cu predestinãri
Îmi picurã pe urechi abstracte zbateri
de frunze perforate. Ascult zumzetul acoperiºurilor nemiºcate
Copaci ce aºteaptã sã fie udaþi ºi mã regãsesc în melancolia frunzelor buimace
ºi fiinþe ce uitã sã mai fiinþeze. de adieri
Un spaþiu morbid al olarului
ce va sã modeleze trunchiuri de copaci! Îmi ºoptesc viitorul pe emisfera stângã a spiritului
ºi-mi hrãnesc trupul cu hranã rece
Mi-e fiinþa tãcutã a dor de ducã ºi-mi Mã trãieºte un cer nedefinit de albastru
lipsesc metamorfozãrile de printre crengile de arþari în priviri ce încep sã renascã
Aud clopotele cum mi se împlântã pe frunte Fonfãituri de degete îngheþate se pierd
sub formã de tilak în abstractizãrile unui eu perforat de trãiri verzi
Preoþi cu penumbre de frunze pe mâini Îmi adorm într-un spirit ce în sfârºit
ard într-o doarã a început a respira
ºi azi mi-e Dumnezeu clopotinþã de bisericã ºi totul mi-e iarã frunzã palã
creºtin-ortodoxã 2001
2000
62 63
Printre spaþii
Corpul meu trãieºte într-un spaþiu bine definit.Pânã ºi

pãrul meu ocupã un
spaþiu al sãu bine definit. Totul se resimte în spaþii
formale de pereþi uscaþi.
Îmi e absurdã întâmplarea întâmplatã într-o

anume realitate cu o muscã
ce a sãrit pe cuvintele lui Noica ºi a generat un conflict
între o ghicitoare
þigancã, un preot-filosof, un profesor filosof, un actor ºi
un privitor.
De parcã mi-am ieºit din mine....
Cu detaºarea cu care îmi smulg periodic firele de pãr!
Absurd! Mã pierde pe drum paradoxul

pentru a mã pulsa în absurd.
Mã hrãnesc cu urme de apã cangrenatã
într-o realitate înfometatã de respiraþie!
Îmi târâi corpul d-un deget într-un
Cluj absurd
O conºtiinþã colectivã împovãratã de pãcate
false
mã trage în josul unui pãmânt cadavrizat!
Un Cluj cu o enormã densitate de fiinþe ce trãiesc

prin mâini, ochii ºi gâtlej!
... ºi totuºi pulseazã... absurditatea vieþii cangrenate!
2001
65
Ancora umanã Zorii toamnei mele
Corpul înconjurat voit de privirea sa Au început îngerii sã-mi zâmbeascã din dreapta
se metamorfozeazã în trup de înger albastru ºi-mi aud urechile în preajma primelor sunete
dintr-un univers fecund de
ºi fiecare îmbrãþiºare a ochilor sãi albastru
face sã ardã pânã ºi umbra palmelor
Îmi ºoptesc copacii mirosul
Tacit, inopinant, viu ºi colorat firelor de iarbã primordiale
aripile trupurilor cresc
ºi prind contur M-am metamorfozat într-o ceapã cu ºapte
înveliºuri de câmpuri magnetice
Cumva, printr-o alchimie doar de el ºtiutã ºi culorile se rostogolesc cadenþat
face ca trupurile privirilor sale peste mine.
sã se poatã odihni
din când în când Îmi freamãtã în chakre un
la picioarele lui Dumnezeu Dumnezeu atemporal ºi aspaþial cu
rãdãcini violent de violete
*** într-o glandã pinealã pulsândã!
ºi în afacerea lui
nu se plãtesc, nu se cer ºi nu se dau Ochii îmi alunecã într-un interior alb
facturi, chitanþe ºi taxe. de împietriri în frunze de lotuºi
Îmi pulseazã inima a trandafiri albaºtri

ºi a lotuºi galbeni crescuþi în stomac
Din nou respir a fiinþã albã

ºi aerul mi-e hranã de scoarþã de copac!
2000
66 67
În spaþiul viului
Culorile mã resping.
Un fel mirosind a destructurare finã
înspre tine.
Renasc - alb.
Cad molcom strãfulgerãri pe umeri
Îmi duc povara cu dezinvoltutã/ mã aud învolburând
aripi de pãsãri cu pasiunea lui a „crea”.
Mã întorc de la o tãiere a spaþiului
cãtre o pantonimã a realului. Cu lipsa lui a te integra.
Urmare a concreºterii fulgilor înaripaþi.

Pisicile sunt vii. Consider azi cã îl respirã pe
Dumnezeu
propãºite la gleznele Lui.
Candoare – dincolo de bine ºi rãu

Unde realul - cu îndoctrinãri infectizante e sugrumat
de fiinþe.
Acolo unde poþi inspira în preajma frunzelor viaþã;
Te lipseºti de ziceri,
eºti singur în existenþã.
Indestructibilul fir de mãtase al respirului.
-unde îngerii rãcoresc arºiþa ºi tu te îmbeþi cu
ambrozia Divinului.
Versurile albe respirã. Prin lipsa obiºnuitului ritm.
Sacadata rimã e moartã. Dintr-o datã.
Renaºtem strivind cenuºa inexistenþilor,
ºi a morþilor vii, obsedaþi de ritmarea respiro-ului
12.12.2000
68
Despre mâine Constatare
Mi se cade ploaia-a tine ºi-mi surâde iar Despre tine ºi mine.

fiinþa mirosind a dor de ducã-în cucutã Nimic ce sã dãinuie. Doar mâinile mele
tremurând în neºtire
Cerul sângereazã a frunze moarte pe hârtie.
ºi te-ai dus prea sus în jos Eºti doar un poem. Probabil înspre prozã.
cãci mã tace mâna unsã a spuma mãrii Viaþa mi te-a uscat în amintire ºi pânã ºi glasul þi-a
albe murit.
Azi. Stele ce mi s-au dus în mormânt.
Coloana vertebralã îmi uruie într-un alb impur.
Nu mai ninge azi iubite a copacii arºi de soare Respir sec. murdar.
ºi-mi zâmbeºte neputinþa vorbelor ºoptite-n mine jur-împrejur-întinderi. Putrezite întinderi de-a lungul a
nimeni.
Îngerii m-au pãrãsit. Sunt împrãºtiatã prin lumi.
Taci a rouã ºi a lacrimi mute-mi aminteºte Nici una a mea. Doar lumi. Poate cã ale noastre.
corpul tãu zãcând în marea sinuciderilor noastre
Mâine o sã-mi plângã încheietura Eu? Nimic. Doar zbaterea de dupã cuvânt.
frântã a mâna ta! Zbaterea de dinaintea cuvântului.
Departe de tot, într-un alt orizont, cândva pulsa
febril
corpu-mi eteric.
Mã auzeam printre ploi. Mã respiram întru alge.
O! Ce încântare mã preumblã –
o logicã prea purã a fiinþelor înspre a muri.
2002
70 71
Când încã mai sunt în cuvinte – deºi mã Cuvinte greºite

mângâie tãcerea
trãiesc într-o continuã reprobabilitate a formelor
Fandosiri ireale de culori –mirosiri îmi simt gleznele cum pulseazã în absenþa ta
adipoase fire arse de mãtase...
a tânþari! Te urlu a disperare prin fiecare bob de strugure pe care

Se bâzâie pielea îl strivesc între dinþi
ºi mi-e viaþa o cununã ºi simt cum mã arde ºira spinãrii
cu plimbãri sub clar de lunã(!) neputându-te sãruta
îþi adulmec fiecare amintire prin
timpanele mute de durere
Foi de viþã mi-s copacii
de prin mâna-tâmplã Îmi ºopteºte eternitatea cum cã la tine
tâmpã: vorba udã – albã-n semiluna dor de dorurile toate se opresc în prag ºi mi-e
vaste-caste timpul povarã moartã în spinare neputându-mã
adumbri în tine.
Varsã sângele-n cãuºul frunzelor de plopii-nalþi
ºi mi-s matcã de durere Sã pot susura ziceri strãvechi înspre tine........ ce dorinþã
cu cãlãi naivã!
de buze
salivânde
72 73
Din lipsã de spaþiu
Este ca ºi când aº plânge într-un alt timp

Spaþializez întru forme.
Un azi în continuu – uit a mai fi.

Îmi râd solzii de pe spinare:
regretul de dupã o omenire în lipsã.
Mai, pardon!
O! Quelle honeur de vous rancontre!
O vivacitate smulsã vulgar într-un timp ºifonat.
Sunt aspru vulgarizatã de concret
ºi-mi frâng fãina de oase într-un rece concret.
A fost spaþiul fremãtând

în faþa cãruia s-au adunat rânjete.
Am fost eu cândva când îmi respiram porii
destinului pe-o hârtie albã –
murdãritã de prea multã frenezie.
Un fel de karmã a transcendenþei cuvintelor.
Revenirea se necesitã concretizantã.
Sunt un biet verde crud existând
printr-o necontenitã prostituare a hârtiei.
În fapt- sunt cererea care face oferta sã fie.
O meserie veche de când lumea;
-ºi-un mimetism social-
(în fapt continui sã permit hârtiei prostituþia).
2002
74
Într-o
o altã sferã-eemisferã
Poezia respirã de-andãratelea

Absurditatea propriei mele fiinþe mã
invocã dureros
într-o camerã friguroasã
Îmi moare stringent toamna
la cãlcâie
ºi mi se usucã obrajii de absenþa ta.
Resimt substraturi moarte ale tinereþii mele obosite,
îmi lâncezesc oasele pe hârtie
ºi mã doare lipsa lãmâilor verzi.
Marmurã înnobilatã de neputinþã resimt a-mi fi lipsirea

îngerilor
Aud clopotniþe la ceafã

dãngãnind ... mã reprobeazã într-o altã sferã-emisferã
ºi mã simt acum uitatã printre câini lãtrând la lunã!
76
Auzind crengile copacilor(iarna)
Petale de remuºcãri adiacente

înspre o structurã de vid a plãcerii de a exista
transpare astfel miorlãind un existenþialism miop
În stomac îmi concresc pete de carne zvâcnind
a ignoranþã
Mã resimt la întretãierea dintre douã lumi
Uruind plãmânii îmi trebãluie dureros în exterior
liniºtit
(în schimb) mâna palpitã fragmente de viaþã pe hârtie
Eu (aparent) mã miºc printre forme de spaþii.

Totul se absoarbe înspre mine tacit.
Viperele latrã la diapazon

morminte de plumb abstract croncãne în orbite.
Orbitor de lumesc mã ºoptesc într-o ceaþã deasã
ca ºi când a început pe Marte a ploua azi, taciturn.
Îmi usuc crengile uneori la cãldura unui radiator anost

ºi nimic nu mã mai absoarbe fulgurant înspre
deasupra.
Probabil cum cã mi-au înþepenit picioarele într-un frig
concret.
Miºc braþele cu savori-fiori
rãtãcindu-mã în neputinþa de tine.
Cãci urma ta nu mai absoarbe nici mãcar
arome de culori
armonizate-violet.
2001
78
Auzi? Þipãt mat
Aud paºi! Mã transpun într-un miez de pâine liniºtit

ºi transpar incert
Paºii unei structuri atrofiate din care mi-am murit! Mã frãmânt în palma stângã
ºi-mi miros a pâine
Corvezile sunt respinse - în fapt, Zbaterea unui nonsens...

cãci mi-s vie ca ploaia din noaptea existã frânturi dintr-un spaþiu suprapus mie
de lampioane strivite în umbre de crengi ude. Apoi pauzã
scârbã în faþa oglinzii
ºi gândurile îºi mutã sediul dintr-acea
Urlã câini –enigmatic de mut sferã intangibilã a ideilor.
cum cã mi s-a rãsfrânt ºira spinãrii într-o Sufocare _ un preaplin al zbaterii întoarse cãtre mine.
cavalcadã de mutisme sacralizante.
Mã dor pe mine însãmi absurd. Exagerez în a privi
Regele de verde a murit! neprivind ºi dintre tot ºi toate doar eu am pierdut
Vive la Queen! un spaþiu sufocat de neputinþã _ un Rudolf
Steiner dispãrut de pe la mine
Sunt picãturile de ploaie frânte inopinant Dezgust – nu fac decât sã salivez la o cãdere iminentã
într-un pervaz vechi. într-o inconºtienþã seacã.
În noaptea asta am crescut- Palpeazã vibrant în mine

Sunt iar un alt copil pierdut de efemer. Tangibilul
De parcã_ aº fi de altcineva dezisã în tangibil.
O pozã, vã rog!
O clipã absurdã _ exhibitionismul
grotescului
în plin!
80 81
Azi ºi acum
Iarba cade în vid azi. Este pentru cã ºi vidul este o

formã a existenþei.
Creºteri continue, urcând unele din altele liniºtindu-se
de real(în mine) –
absorb verde de tãcere crudã.
Acum am fost zãmislitã!

Tai venele mâinii stângi – aflu rodii însângerate.
Durerea – formã a lui a exista prin tine
un abajur inexpresiv – o stare muribundã de a fi
înspre total,
Caldarâmuri împroºcate de urmele paºilor morþi
Ai noºtri.
Striviþi pietre cu dezinvolturã. Nu dor! Nici mãcar nu
respirã.
Pietrele sunt! Cu aripile pulsate înspre interior.
Cu vlãguiri expulzate afarã. Legea karmei (dai ºi þi se va
da) pulseazã doar în albul – crud.
Ziceri de metempsihozã. Trust alb mahmur de cãderi
ireale.
Este indefinibil – în mine.
Neconcreºtere!
Apoi, - tãcerea zdrumicãratã în lãtrãturi infecte

de câini lãþoºi.
Se pierde un tot alb – la întretãierea cu realul.
Absurditatea formelor! ºi eu mi-s durere încrâncenatã
în absenþa vidului.
12.12.2000
83
Printre forme Culori în cuvinte(facere)
Am uitat sã mai respir printre forme abstracte Îþi ºoptesc ziceri la urechile transformate în plângeri
de când cu cotidianul.... ca ºi cum tot soarele a început a ploua înspre noi.
Îmi deplâng emisferele arse de dorul tãu
ºi totuºi mã resimt absentã în formele zilnice ºi adorm în structuri de diapazon alb.
ale lui trebuie sã....
Trebuie sã te trezeºti, Aud cangrenãri mate ale nerespirabilului.
Trebuie sã te speli, în lipsa ta - probabil.
Trebuie sã mãnânci, Cuvântul tuberculozã aduce astãzi a tuberculi absenþi
Trebuie sã respiri.... de tuberculi
Trebuie sã.... Adicã tuberculoza ºi-a lipsit sensul pentru un
fragment de timp zdrumicãrat.
Îmi plâng ochii în forme minodorizate
aud ciori croncãnind pe deasupra containerelor Am susþinerea Daimonului etern. Punctul ºi virgula se
de gunoi cer dar mã lipsesc de fierberi.
îmi freamãtã absurd urmele degetelor pe hârtie Este ca ºi când - ca ºi cum aº aveastructuri
ºi se-aud tãceri involuntare în zãncãnitul de cuvinte înrãdãcinate dintr-o naºtere atemporalã
clopotelor din zare într-un corp orb.
Respir! Se prefigureazã cu nonºalanþã. De parcã lipsa ta nu ar

ºi respiratul mã doare mai fi o lipsã ci doar un
mã tot preumblu în cãutarea cuvintelor cerc necesar trecerii. Ultimul bastion dinspre intuiþie –
ºi tremur de frig ºi de fricã simþindu-mã ar spune unii.
hãituitã de vorbe
Tuberculii nu mã mai ard. Mã prefigureazã înspre
Este sigurã ca fiind o lipsã ºi o foame liliputane forme de îngeri.
de tine adusul genunchiului stâng la Un fel de a spune miop cã miºcarea continuã a
piept, aproape de buze! formelor este o necesitate.
2001 Necesitatea lui a te zbura pe deasupra norilor; atunci
când ai chef.
84 85
ºi când ai chef – se întâmplã sã fii

susþinut ºi mai pot doar retrãirea
Un fel de a te transpune în starea de a face.
Facerea îngerilor.
4.12.2000 Siderurgia ploior de gheaþã cu fonfãituri
adumbritoare ºi liniºte stacojie
Mã apasã vuietul urletelor

antropomorfizate.
Vulpi cu coada arsã

îmi repugnã-n amintire
ºerpi cãzuþi în sideralul formelor

mã-ndoctrineazã.
ºi apoi te simt în ceafã
cum îmi vãpãi a uitare
ºi mã doare tiparlia
visului molcom de toamnã
Se pliveºte toatã frunza
cu ardori de re minor
mi-este vârful patã albã
întruparea mi-e corvoadã
Ploaia albã dinspre lunile de toamnã
mã turbeazã înspre urmele-mi prea frânte.
86 87
Dupã tine
O antrenare a existenþei printre frânturile de degete

mate.
Am adormit asearã palpându-mi colþurile trupului
un fel de a spune cã în realitate am visat frumos
vis fãrã tine în penumbrã.
Arderile se frâng molcom – ca ºi cum tu începi
sã te evapori într-un spaþiu uitat.
Asearã mi-am fost pasãre – cu aripi înalte ºi albe

ºi norii mã susþineau înspre sus. Un alt coºmar ce s-a
spart printr-o aripã
de pasãre albã.
Îngerii se resimt printr-un exterior abstract.

M-am propulsat înspre îngerisme!
Frica de a fi frântã a cãzut liberã înspre exteriorul meu.
pentru cã mi-s roºu de verde crud neîncãrunþit.
Îmi lipseºti dinspre zbor.

ºtii... concretul a uitat —— indubitabil concretul a uitat
a mai cangrena sunete-vibraþii dinspre îngeri
ca ºi cum – i s-a refuzat rãstãlmãcirea.
Pasãrea din mine –aceea cu aripi înalte ºi albe

nu mai poate lãsa urme în spaþiu
Aripile taie vãzduhul pentru a-l simþi cum respirã.
Urmele nu existã....în virtutea inerþiei.
29.11.2000
88
Pãºind Sã
Aº vrea sã pot auzi despre îngeri cum zboarã Cele mai frumoase momente ale zilei sunt dimineaþa
la infinit prin corpurile noastre. când poþi
Curg lacrimi de ploi tangenþial cu nenumirile noastre -sã tragi perdeaua ºi sã vezi îngeri
ºi ne plângem de urât -sã stai în pat fãrã sã faci nimic ºi deodatã sã
pe la colþurile neputinþelor auzi foºnet învolburat de
copaci alambicaþi de vânt
Ne înfruptãm frugar cu suspine de sã vezi rãdãcinile copacilor de la fereastra ta urcând
realitãþi înspre crengi
în teama de a nu ne ispãºi toamna.
adevãrurile prin ceilalþi. - sã respiri la unison cu asfaltul pe care calci
- sã deschizi geamul larg de dimineaþã
ºi ardem penaje luminoase - sã-þi bei cafeaua ºi sã-þi fumezi þigarea,
de sfinþi în deriva - sã vezi corbii cum trec prin faþa ta
spaimelor noastre - sã te doarã ochii de la atâta soare ºi sã nu-þi fie
cald
Plâng zbuciumat la umbra cenuºii - sã-þi tacã gândurile ºi sã nu-þi parã rãu
ce a mai rãmas - sã auzi clopotele ºi sã tragi mai puternic din
Þipã disperatã lumina din noi þigare cu gândul la cafeaua
sã ne înfiripeze aripi de îngeri aburindã ce te aºteaptã liniºtitã pe pervaz
la glezne ºi umeri ºi mai ales
ºi noi nu vedem. - sã zâmbeºti, ºtiindu-te în sfârºit în paradox.
Am uitat sã mai lãsãm auzurile vii sã respire prin noi
ºi îndureraþi strivim cadavrele propriilor noºtri urmaºi
sub picioare ca ºi când – numai noi am mai
rãmas prin Univers.
De-am plânge îngerilor pe umeri...
(ºi am putea lãsa cumva
psihanaliza undeva departe, în urma noastrã).
90 91
Manifestare
Cuvântul m-a auzit povestindu-i

ºi mi-a ºoptit despre o plângere eternã a lui Dumnezeu
în care toþi suntem.
Se zvoneºte cã A-ul este un M
de la Mirare-Manifestare
ºi crucile vin de la tî-ul din tãcerile noastre/vii.
Viul e de la vin ºi vino e de la a fi viu.

Îmi aud gândurile cum strãpung universuri concen-
trice,
puternice.
Sunt o lipsã a prea plinului ce-mi sunt de fapt,
Sunt o manifestare a neputinþelor ce-mi sãgeteazã fiinþa
prin îmbibãrile venite dinspre ceilalþi.
Sunt o pauzã a eternitãþii în care pulsez de fapt
(în realitate)
sunt asemeni lui Guliver în þara piticilor.
sfâºiat de cei mulþi.
92
Poem nefinisat Înspre vãz
Calea inimii tale ajunge undeva, la orizontul de sus Pulseazã culori ce danseazã suav în preajma mea
Sunetele traduc culori ce ne pãtrund pânã la respirul Anticipez detaºarea ºoaptelor ce vor sã vinã
vãzului dinspre îngeri
Îmbãlsãmez aduceri aminte despre tine ºi mine
Ating pãmântul cu ajutorul ºoaptelor. Culorile vãd înaintea mea
Numai ele mai pot auzi. Dincolo de noi Eu vãd prin cuvânt, am uitat pâna ºi de culoare.
eºti tu. Neauzitul. Vãzul ce poate auzi prin noi.
Dincolo de noi. Când ne suntem culoare ne uitãm pe noi înºine în a fi.
Îmi culeg resturile de cristale ale sufletului de pe jos. Vorbirea ne susþine de pe dupã umãr
Cu nonºalanþã. Ca atunci când mergi la piaþã ºi respirãm pânã la refuz.
(ºi þi-e lista deja gata!)
am uitat de mult sã mai iubesc ºi când creatul îl uitã pe creator
Poarta sãrutului mi-e la ceafã. Cu acesta ce se mai întâmplã, Doamne?
Îmi sunt paºii înspre infinit, Rostul nostru de a fi

ºi urmele nu mã mai ating. ploaia pietrelor de mai
Undeva în urma mea ce mã umple de iubire
încã mai pãºesc a verde. Crud. ºi mã tac copiii. Mire.
Sunt în albul de cicoare

ploi de flori
ºi nori-culori
Albul –verde se succede
ºi mã tace cumpãtarea
cã-i prea matã însingurarea.
Sept.2004
94 95
Halou ReVãzându-T
Te
Absorb azi urme de Dorm de asearã-ntr-o fâºie d-albastru

vânt uscat. ºi mi-s toatã-n spaþiu.
Aºa cum numai umbra aerului mai poate fi Ritmez fire de pãr alb de alb
De prin neantul neînfiinþat pe de deasupra mea.
din suflete ºi minþi. M-am vizitat într-o petalã de crin
ºi mi-am plâns lin.
Da,
suntem
îngeri devoraþi de carne ºi scrum. Îmi acopãr genunchii cu pielea de pe obrazul stâng
ºi adorm fredonând.
Absorb azi urme de morminte Aud în vis ritmuri de spaþii pulsânde
din trecut, într-un nor explodând prin vãzduh
de-ndatã ce privesc pe cei fixaþi ºi-mi surâd.
pe sine-n viitor. Respir aer cald(undeva pe-un balcon dincolo de nori)
ºi-mi înmuguresc palmele.
Încerc probabil astfel sã-mi salvez pãºirea
ce se-nfãºoarã albã-n firul devenirii Râd!...a ritmarea respiraþiei rezonânde pin roze
Vãd!.... de-un verde violaceu vierzuind prin viori
Nu am absint, haºiº sau mirodenii Te pipãi(chiar)!... ploile ploilor mele plouându-þi prin
Ce sã mã mângãie la tâmple, pielea
Dar am un trup ce singur vede acolo,
dincolo de trupuri pecetluindu-mi palmele.
ºi-mi spune singur tot ce trebuie ºi vreau sã ºtiu.
Intru-n muzici de sfere albastru de albe
Tãcerile plutesc involuntar prin aer ºi-mi vibreazã spiritul într-un
ºi nu mai tac, nu mai ascund. Dumnezeu
orchestrând prin culori.
96 97
Dupã un oarecare el Cât-u

un pic-p
pic netrãit
Somn într-o plângere oarbã Cuvântul nerostit umblã în tresãrirea lui a fi.
plângerea unui ochi de sticlã albastrã Îmi miroase umbra a spaimã disipatã în vid
petalele zicerii ºoaptã cad într-o plângere violentatã-n viu.
Cuvintele-gânduri danseazã într-un spaþiu adiacent
Mã moleºesc într-o zbatere verde mie.
....povestea sirenei cu pãrul de alge Nimic de prisos. Totul pulsând într-o singurã purã
ºi spumã de mare ce-mi sunt. zbatere.
Preumblu noaptea tãcutã Oraºul miroase a ploaia unei existenþe dintr-o altã
pe coridoare mate.... lume.
Mã înfãºor într-un ghem de argint viu, translucid ºi
De parcã azi m-a înzãpezit Dumnezeu scrierea cade
într-o cu totul altã lume ritmat peste mine.
Definitiv. Undeva în stânga mea, departe în trecut, râsu-plânsu
nu mai sunt.
O palpare a lui mine – într-un vid Mã hrãnesc cu vibraþii de ploaie crescândã.
ce începe a mã respira. În mine totul se urcã a un eter (pur)
liliputanã trecere dincolo.
Mi-s plângerea ochiului de albastru Sunt azi totul ºi nimicul existenþei plenare
frânt dintr-o poveste susuratã de mult Vã zic vouã despre rãdãcini-nuanþarea din spaþiu
cu prinþese ucise-n iubire ºi darul de a mângâia.
ºi regi îndoliaþi. Mã vãd alb într-un mine dincolo de mine
ºi respir uºor.
Azi este noaptea visului viu
cu plângeri pe umeri ºi ropote-n palme, Nalbã –dalbã peste ape –ploi uºor,
ºi spaþii vibrând a mirosuri de ars. Strânge albul din luminã ºi-l împrãºtie din zbor
Gãlbenuº de ploaie, i-auzi frate!
Nimenea ca tine, plouã cu suspine.
98 99
Într-o
o formã a neviului
Fluturii cad cu reminiscenþe

Tu mã preumbli strivindu-mi urmele de ziceri
ºi tac – þipând înspre un cer violet.
Limbajele se contopesc în tâmple de îngeri

care mã dor palpându-mã înspre inexistent
Absorb spaþii strivite din trecut

ºi uit sã mã mai dezic dinspre încrâncenãri
Dureri morfinizate reîncep a zbate
o inimã muribundã.
Zvâcnesc anatemizate pleoape arse
Îmi zmulg firele de brocard albastrizat

din tine
Cu durerea încrâncenatã a celui ce-ºi zmulge
veninul din ranã din cauza nevoii stringente
de a mai trãi.
Sunt iarãºi fiinþa din faþa zidului
în faþa cãreia iubirea refuzã a mai arunca cu pietre
(ce vis frumos sã-þi fi cãlãul salvator).
Într-o aripã frântã mi se târâie fiinþa

arsã de sare.
Cuvintele mã judecã de lipsa ta,
Aripã!
100
Muþenie
ºi mi se trage muþenia de la învãluiri cu forme reci

ºi translucide de zãpadã azi.
M-am înzãpezit prin mine tot pãºind lent

în dupã-masa asta.
Un absurd viu – plecasem sã cumpãr
ºosetele ce lipseau.
Uneori viaþa e hilarã.
ºi atunci îþi vine sã râzi prin toþi porii sufletului.
Chiar ºi acum, noaptea, târziu,

îmi râde sufletul – la vâjâitul violaceu al ploii înzãpezite
în forme de fulgi –
Corpul mi-o ia înainte dansând dupã muzici mute

Oooo... muzica de dincolo de vânt, viu în turbare
Sunt atât de vie încât mi-am amorþit în nezicere.
Îmi este împrumutat un corp de vibraþie purã

acordat la sfere cereºti!
Nimeni nu mã ºtie! Sunt un nimeni într-un oraº stãin

în mijlocul cãruia sunt mai vie ca nicicând:
am un vânt sãlbatic de-a dreapta
ºi ploaie de verde la stânga.
Mã sunt aer pur toatã!
2001
102
Ritmuri
Plânsurile sunt albe în toate acele urme de foi

care mã perindã ºi-n care mã uit uneori.
Îmi sunt toate lacrimile universului într-o neplângere
oarbã.
Azi – palpãri(toate palpãrile posibile) ale unor spaþii
în crescendo.
ºi mã vor susþine norii pânã la Soare ºi înapoi
cãci Luna mi-e scutul de ploi.
Vers. Vers alb pe-un nor pictat.
Ritmuri de îngeri cu universuri de împãrtãºit pe la
pãmânturi
ºi eu... naiv copil – cu puf de nouri mã alin.
O tãcere „despre” n-am sã pot uita niciodatã

Cum sã pot? Tu ai uitat de vremea când îþi erai în
iubire?
...ºi cât de înspaþializat
se pot iubi toate
atunci când îþi permiþi sã vrei.
104
Prag
Sunt împlinirile urmelor de cântec de pe umeri

mã joc cu spaþii albe întoarse înspre sine
de-a lungul unei duminici rostuite prin plin
Zac alb într-o creangã de copac

ºi mã ºopotesc înspre ceruri
Tandreþuri de ploi mã tot ropotesc

printr-o aducere aminte
ºi suspin tot respirând prin viu
Poezia se tace în prea mult alb

cuvintele – rosturi aproape cã tac
într-o preajmã de copac
Pulsez a viu într-un repaos de Apocalipsã

ºi-mi presimt val de coborâre în sus
într-un alt val de cercuri concentrice
fixate pe un ax.
Respir Brâncuºian!
Mã simt vie ca ºi un atom pe cale
sã explodeze într-o nouã formã
de existenþã.
De parcã m-aº prefigura într-un nou stadiu
ºi e tãcerea ce premerge în tot.
2002
106
Cãdere prin viu Urma ta
Catapultare a neconcretului din concret într-o pleiadã Sunt urmele tale impregnate în ziduri albastre
adeturnatã a de la atâta ninsoare
cerului molcom.
Atingeri de culori cãtre umeri. Eºti tu – cu fiecare zvâcnire ºi fiecare
atingere a pietrei pe care o tot adulmeci.
tardiv împletesc cuvintele pe hârtie
Tenebrele înfloresc Tânjesc fibrele corpului,
mã întorc înspre mine ºi-mi uit limba pe
parcurs plâng paºii purtaþi de aiurea prin parc
Un viu stringent – al frunzelor eternizante noaptea
acasã, ºi strigã rãdãcinile copacilor
unde mi-e casa. adânc înfipte în pãmânt
Cãtre cer.
Cad într-o frunzã de plop, ºi nimic nu mai uruie.
Înainte de cãdere totul uruie...
a sperjurul fiinþelor.
Cantonãrile se anatemizeazã
limbajul e viu
S-au uscat crengile de prisos!
Candoarea zilelor toride (ºi dacã nu mi-ar fi frig).
108 109
În preajma esenþei de verde Sunt
Sunt surdã de-o ureche roasã de singurãtate. _ paºi de vânt

Îmi sunt alinate durerile gâtului
sufocat în vorbire. Sting _petale în palme
ºi tac _translucid _ a alinare.
Coloana vertebralã se naºte în rãrunchii unei fiinþe
obosite,
sub forma unui copac înfipt într-un cuarþ. Vãd urma ta
a ºoaptã de petalã
Pulsez într-o adiacentã luminã purã, cum tot cade a alinare.
turbez urme de ploi în ninsori luminoase
cu-n rece de cald într-un plãmân atrofiat.
Mã duc în sus
Ar trebui inventatã o politicã a halourilor Sã pot arunca umbre grele
subzistente într-o minoritate stil nucul pe lângã care în vãzduh
nimic nu mai creºte.
Sunt ploi de culori în urma ta.
Verde! Sunt petale de îngeri travestiþi în umani
Esenþa este verde de santalul unei tinereþi neracordate prin preajma ta.
decât pe furiº. Sunt culori de albastru, alb de albastru
Viul lumii absoarbe esenþe. în umbra ta.
Uneori cortinele cad!
E semn cã s-a sfârºit piesa. ºi tu _ tu te eºti cascadã de sânge imperial
tot pãºind alene pe stradã,
printre ºoapte.
110 111
Þie Susur despre a fi
Þie þi-e glasul sunet de alabastru Sunt umbra ta

ºi firea creangã de mãslin,
þie þi-e inima culoare albã toatã Goalã, ºifonatã, îndoliatã.
ºi sufletul respiro de mãslin
þie þi-e aripa vibraþie dansândã Fiecare pãºire în urma ta
ºi versul frunzã de mãslin..... mi-e o dalbã îndoctrinare
Te chem! ºoptesc ploilor a dansuri

ºi-mi vii aproape oropsite de culori
sã îmi ºopteºti dulci vorbe de alin ºi de încã mai aud
ºi-mi sunt din nou culoare toatã pe mine în depãrtare mã aud
ºi mã rãsfrâng pe trupul tãu iubit. cum tot tac a verde dalb
ºi tot uit sã mai respir
a ninsoare mir-mãlin
ºi sfârºesc în devenirea
linului-pelinului
ce de azi mi-e mire.
112 113
Alb de alabastru
Sunt _ paºi de vânt

sting petale în palme
ºi tac_ translucid _ a alinare
Vãd urma ta
a ºoaptã de petalã
cum tot cade a alinare
ºi mã tot duc_ sus

Sã arunc grele umbre
în vãzduh
Sunt ploi de culori în urma ta

Sunt petale de îngeri travestiþi în umani
în preajma ta.
Sunt culori de albastru, alb de albastru
în umbra ta.
ºi tu – tu te eºti cascadã de sânge imperial
pãºind agale pe stradã
printre ºoapte.
114
CUPRINS Paºii de prin cenuºã.

Amurg de pescãruºi.
Pierderea realului...................... Nostalgie
Lecþia cuvintelor................... Într-un alt spaþiu.
Metabolism obosit În duminica asta
ABRUPTÃ! (ºi de-ai putea-o vedea frumoasã)Renaºtere în Fa Major
Nenumita iubire! Ancora umanã.
ABRUPTÃ! - înspre mine. Printre spaþii
TOAMNÃ CU ESENÞE DE SANTAL Zorii toamnei mele
Toridã Despre mâine
Uruituri în miez de zi În spaþiul viului
Parfum de pas în verde-albastru Constatare.
S-apropie arsuri Când încã mai sunt în cuvinte – deºi transpare tãcerea
Sã te trãieºti cu vin de ploi! Cuvinte greºite
Înserare(nu mi-s eu a decide). Auzi?
Preumblãri prin concret. Din lipsã de spaþiu.
Amirosindu-te Într-o formã a neviului
Prin dulapuri tot cãutând haine de galã Într-o altã sferã-emisferã
Molcom. Spaþii punctate cu viu. Auzind crengile copacilor(iarna)
Blestem Þipãt mat.
Susur de a mã spune Printre forme.
Pauze Azi ºi acum
A mea neputinþã în faþa îngerilor Culori în cuvinte(facere)
Poticnire ºi mai pot doar retrãirea
Sacadat .........Dupã tine.
Pauza din urma ta! Pãºind
În pofida limitei Sã
Trecere. Manifestare
Melancolia mirãrii Poem nefinisat.
Genocid Înspre vãz.
A þipa –fulg uscat Halou
Prefigurare-tu ReVãzându-Te.
Analizând cuvântul alb. Dupã un oarecare el.
116 117
Cât-un pic-pic netrãit.

Muþenie
Ritmuri
Prag
Cãdere prin viu.
Urma ta.
În preajma esenþei de verde.
Sunt
Þie.
Susur despre a fi
Alb de alabastru
118

Paşii de Prin Cenuşă

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Paşii de Prin Cenuşă

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

OANA CÃTÃLINA BUCUR

PAªII DE PRIN CENUªÃ

Paºii de prin cenuºã

OANA CÃTÃLINA BUCUR

Ceea ce dezvãlui în paginile acestui volum – este un

Da, celebrul „A fi sau a nu fi” ne trebãluie fulgurant

A venit poate vremea... ca, la întrebarea (ce ne tot trebãlu-

Doru – Dan Preda

M-a tot perindat azi privirea-þi-ncrustatã

Copacii orbi în exprimare mã preumblã,

ºi linã-plinã îþi e privirea.

Mi-adormi în gând copil nebun

Lecþia cuvintelor Metabolism obosit

Îmi eºti cuvântul-vânt ce-n devenire se schimbã-n Am arcade de aripi pe spinare.....

ºi arbori ce respirã a crucile de prin cer!

Abruptã Nenumita iubire!

De ploaie mi-e foame Îmi plouã rinichii a tuberculozã rãnitã de neputinþã

Tu.... iubire de fum nebun îmi agiþi simþirea ce de mult

ºi fiinþelor mele le adoarme tãcerea

ABRUPTÃ - înspre mine!

Sunete armonice de plopi turbaþi în amintirea

Compromisul unei realitãþi murdare

Înfecþie la gât de la un streptococ rebel

În jur începe sã miroasã

Când privesc neputinþa cuvintelor simt cã înnebunesc...

Plopii ºi-au pierdut esenþa de santal cãci s-au urbanizat

Mi-au murit ºerpii în stomacul galvanizat de prea

În fiinþa ta mirosea a stalacmite ºi a stalactite!

Toridã Uruituri în miez de zi

Abureau ochi de toamnã pierdutã Fireascã reverie a clipelor ce urlã

Parfum de pas în verde-aalbastru Sã te trãieºti cu vin de ploi!

Albul nu surâde a multele culori Ploile sunt cu ºupoteli.

Sunt _ douãsprezece petale pe-un nor cãlãtor ºi mâinile cu degete-arbori uscaþi

Mã plouã cavouri de munþi tãcuþi

Aici sunt din nou plete mirosind a vânt

Tot simt energii cum vibreazã în josul

Uruie copacii banalizaþi

Fluturii sunt aripi. Acele forme miniaturizante,

Cadavrizez pendule de ceas.

Nevoindu-mã în scris. Copil bezmetic într-un Petre

Fluturi. De la un chibrit cu fluturi imprimaþi pe el

Preumblãri prin concret

Este prezentã în acum

Mã apasã vuietul urletelor

Vulpi cu coada arsã

Amirosindu-tte Prin dulapuri, tot cãutând dupã haine de galã

Clipa prezentã mi te dãruie ca pe un Cele care vin dupã toate acestea!

Molcom. Spaþii punctate cu viu

Mã miºc într-o formã de vis.

O! O întretãiere a culorilor într-un vid acolorat.

Jocul interstelar al lumilor „paralele”. Respiraþia iar e

Simt mãrunt – vibraþii ancestrale de viu,

Am adormit într-o bisericã ieri noaptea. Afarã BLESTEM

Mã pierd dragul meu!

ºi cum tot spui ºi mi-o ceri

Zãbrale de mare mã plânge cu frunze

Cad structuri moarte într-o încercare sufocantã de a

Nu-mi este permis sã aud frunzele.

Ce bine cã existã culori leºinate – aºa se poate muri

Traversezi strada în ritmuri moarte, cãci oamenii nu

A mea neputinþã în faþa îngerilor Poticnire

Sufletu-l voi strivi la tocãtor Astralul respirã la unison cu pescãruºii morþi

În realitate am simþurile tocite