ë §




 
   




   



   



 

  

 
   
 
   





 


  !


 

 
 




 
 În arta islamică, arhitectura
joacă cel mai important rol,
aşa cum o demonstrează
existenţa numeroaselor
moschee somptuoase. Dat
fiind faptul că în Coran nu
este permisă reprezentarea
oamenilor şi a animalelor în
imagini, moscheile sunt
ornamentate cu modele
minunat colorate.

Cupola Stâncii, Ierusalim

˜xemplul cel mai evident pentru arta islamică este
moscheea, cuvânt arab pentru loc de închinăciune. ˜ste o
construcţie cu spaţiu acoperit pentru rugăciunile în comun
ale musulmanilor, inspirată din casa din Medina a profetului
Mohamed.
˜xistă şi moschei cu grădini interioare în formă
de pătrat sau dreptunghi, cu încăperi laterale
(Riwaq).
me partea orientată către Mecca se află sala de
rugaciuni, cu locuri spreciale pentru rugăciune,
iar în curte pot fi găsite fântâni pentru spălările
rituale.
În lateralul moscheii există minarete, turnuri înalte din care
muezinul îi cheamă la rugăciune pe credincioşi.
Mecca, locul naşterii profetului Muhammad, este leagănul islamului.
În perioada preislamică (înainte de secolul VII), Mecca era un
puternic centru caravanier şi comercial, precum şi un loc de pelerinaj
- la sanctuarul Ka'ba - pentru arabii idolatri care se închinau la pietre.
Profetul Muhammad transformă Ka'ba în locul de pelerinaj ritual
pentru musulmani.
Totodată Ka'ba este punctul spre care trebuie să-şi îndrepte faţa orice
musulman în timpul rugăciunii rituale. Direcţia, către Ka'ba numită
4
 (ar.: 
), este marcată în orice moschee printr-o nişă ( 
)
aflată în peretele opus uşii de la intrare, numit şi peretele 4
, către
care stau cu faţa cei prezenţi.
 este calculată cu exactitate pentru
fiecare loc de rugăciune.
á
Multe dintre cele mai magnifice construcţii
ale artei islamice se află în meninsula Iberică.
În această perioadă, datorită veniturilor
provenite din comerţul realizat în spaţiul
mediteranean, Al-Andalus a devenit o
regiune bogată. Această bogăţie a permis
construcţia de clădiri publice, palate şi
moschei.
Construcţia moscheii din Cordoba a fost
începută în secolul al VIII-lea. Moscheea a
fost ridicată pe ruinele unei bazilici vizigote
antice. În cadrul acestei clădiri
impresionează jocul arcadelor situate una
deasupra celeilalte. Cupola neobişnuită a
moscheii este decorată cu mozaicuri
bizantine.
Alhambra, reşedinţa sultanilor, este o importantă
cetate-oraş pe un deal din Granada. Construcţia a
fost începută în secolul al VIII-lea, la puţin timp după
invazia musulmană. malatul regal, ridicat în secolul al
XIV-lea, dispunea de încăperi oficiale şi private, care
erau legate una de cealaltă prin curţi largi.
Materialele de construcţie folosite sunt foarte
simple, însă ornamentele sunt extrem de diverse. me
un strat de ghips sunt gravate citate din Coran sau
chiar plante şi forme geometrice. Unul dintre cele
mai cunoscute detalii este curtea cu lei. Alături de
zidurile cetăţii există grădini de mari dimensiuni, cu
fântâni care formează un sistem ingenios de
alimentare cu apă.
Aportul islamic la cultura şi civilizaţia ˜uropei medievale s-a
efectuat prin canalul Spaniei şi al Siciliei. În primul rând,
ocupaţia arabă a introdus în agricultură un sistem de irigaţie
perfecţionat aici ca în nici o alta ţară din lume la acea dată.
Arabii au introdus în Spania şi Sicilia - de unde acestea se vor
răspândi în restul ˜uropei - metode şi specii necunoscute în
agricultură, pomicultură şi horticultură, ca: orezul, cânepa,
bumbacul, dudul alb, bananierul, curmalul, gutuiul, portocalul,
lămâiul, caisul, piersicul, rodiul, moşmonul, pepenele galben,
strugurii-ursului. De asemenea, manufactura mătasei, a
bumbacului, a lânei, a hârtiei, introduse de arabi în Spania şi
Sicilia (şi, prin acestea, în ˜uropa), au dus la o puternică
dezvoltare şi a comerţului.
ë Contribuţia ştiinţei arabe - activitate de o amploare şi de o
importanţă "fără egal în istoria lumii" (G. Sarton) - la dezvoltarea
ştiinţei europene, a fost enormă. mersonalităţi dintre cele mai
ilustre ale culturii occidentale veneau să se instruiască şi să se
perfecţioneze în centrele de cultura arabă din Spania. Arabii au
fost marii transmiţători şi, în multe cazuri, chiar salvatori ai
ştiinţei greceşti, pe care au şi continuat-o şi dezvoltat-o timp de
cinci secole. În oraşul Toledo, grupul aşa numiţilor "traducători
toledani" (din Spania, - dar mulţi erau veniţi aici şi din alte ţări)
au făcut cunoscut pentru prima data Occidentului scrierile lui
˜uclide, mtolemeu, Hipocrate, Galenos, Avicenna, traducându-le
din arabă în limba latină. Unui singur astfel de traducător din
arabă (Gherardo da Cremona, secolul XII) i se datorează
versiunile în latină a peste 87 de tratate de medicina şi
astronomie, fizică şi mecanică, astrologie şi alchimie,
matematică şi filosofie. Lucrări fundamentale ale ştiinţei şi
filosofiei greceşti (precum şi opere originale arabe) au fost
traduse din arabă în latină şi la curtea regilor normanzi sau suevi
din Sicilia.