You are on page 1of 6

Democratia în antichitate: constituire si evolutie

2 texte: I) Polisul antic II) Democratia în antichitate

Atena este leaganul democratiei. Acum 2500 de ani, în acest oras a fost creata o o
rdine constitutionala care a devenit sursa de inspiratie pentru toate constituti
ile democratice de mai târziu. Urmatoarele doua texte schiteaza cele mai important
e tendinte din aceasta dezvoltare.
Polisul antic

Cuvântul "politica" provine de la polis (oras), acest termen desemnând în primul rând co
munitatea cetatenilor si de abia în sens secundar, teritoriul statal pe care a fos
t construit orasul. În regatul arhaic, cetatea se afla în centrul orasului, în jurul c
aruia erau grupate tot restul cladirilor. În polis în schimb, agora, piata unde se întâl
neau cetatenii se afla în centru. Deciziile politice nu erau luate de un rege, ci
de adunarea poporului; ele erau luate în mod public; ele trebuiau justificate în fat
a cetatenilor si trebuiau sa primeasca aprobarea acestora. Astfel a început proces
ul de rationalizare a deciziei politice:
"Sistemul polisului se bazeaza în primul rând pe suprematia neobisnuita a cuvântului r
ostit care se afla deasupra tuturor celorlalte instrumente ale puterii. El devin
e mijlocul politic prin excelenta, cheia întregii autoritatii statale, instrumentu
l cu care se putea dobândi conducerea asupra celorlalti... Cuvântul despre care vorb
im aici nu mai este cuvântul ritual, formula corecta, ci dezbaterea controversa, d
iscutia, argumentatia. El are nevoie de un public, caruia i se adreseaza ca unui
judecator si care, ridicându-si mâinile spre aprobare hotaraste între partidele care
s-au prezentat în fata sa; acest for decizional uman masoara forta de convingere a
celor doua discursuri si desemneaza un câstigator.
Toate problemele de interes general, a caror solutionare se afla odinioara în sarc
ina unui conducator suveran, a archei (stapânirii), fac acum obiectul retoricii, s
oarta lor fiind decisa acum în cadrul unor dezbateri. De aceea, ele trebuie sa fie
formulate într-o maniera discursiva, sub forma unor argumente antitetice. Astfel
se nasc strânsele raporturi dintre politica si logos (discurs rational). Arta poli
ticii se bazeaza pe felul în care oamenii stiu sa manipuleze limba, iar logosul îsi
dobândeste constiinta de sine de abia atunci când are o functie politica, reguli si
efect" (Jean-Pierre Vernant, Die Entstehung des griechischen Denkens, Frankfurt/
Main 1982, 44s.urm.).

Vernant stabileste doua criterii interdependente care au stat la baza aparitiei


politicului la Atena: caracterul public al deciziilor politice si presiunea spor
ita de a justifica în mod rational hotarârile luate. La aceste doua criterii se mai
adauga unul: democratizarea. "Acest dublu proces al democratizarii si al publici
zarii va avea consecinte decisive în domeniul ideilor" (Vernant 1982, 46).
Lumea homerica a eroilor si epoca lui Pericle a democratiei atice sunt doua peri
oade cu totul diferite. Cum a putut sa se nasca una din cealalta? Societatea ara
ta initial dupa cum urmeaza: în vârful ierarhiei sociale se aflau eupatridai, nobili
i cu vechime, mari proprietari de pamânturi, ale caror privilegii erau ereditare.
Urmau asa numitii georgoi, taranii agricultori cu putine proprietati si demiurgo
i, mestesugarii. În plus mai existau thetii, muncitorii sezonieri fara proprietati
si familie, si sclavii.

În Grecia, nobilimea a reusit foarte repede sa se impuna în fata regelui (basileus);


functia acestuia nu a fost desfiintata, dar a fost dezbracata de cele mai impor
tante functii, acestea fiind reduse la sfera cultica si religioasa si a câtorva de
cizii judecatoresti. Puterea se afla de pe acum în mâinile marilor dinastii nobiliar
e. Din rândurile acestora erau alesi arhontii, guvernantii, care, la sfârsitul manda
tului deveneau membri pe viata ai sfatului, al areopagului. Arhontii si areopagu
l conduceau orasul. Aceasta conducere aristocratica a ajuns însa în curând într-o situat
ie de criza. Presiunea constituita de suprapopulare a dus în secolul al VIII-lea l
a o miscare de colonizare; grecii au început sa colonizeze regiunile de coasta ale
Marii Mediterane din Asia Mica, nordul Africii, Sicilia, Italia inferioara, sud
ul Frantei si pâna în Spania, înfiintând noi comunitati care erau cu totul autonome de "
orasul mama" sau aveau legaturi lejere cu acesta. Mica taranime a devenit din ce
în ce mai dependenta de marii latifundiari; taranii s-au îndatorat la clasa mai avu
ta, o parte din ei fiind în consecinta vânduti ca sclavi. Relatiile comerciale s-au
intensificat. Au aparut noi forme de bogatie: averi câstigate din comertul cu meta
le, produse de olarit, cereale, ulei si vin. Schimbul de marfuri a luat proporti
i considerabile, extinzându-se din ce în ce mai mult; au fost batute primele monede.
Pe scurt: tensiunile sociale de la Atena au crescut enorm. Astfel a început un pr
oces al carui rezultat a fost pierderea puterii de catre nobilimea ereditara. As
a s-a nascut o viata publica la care puteau participa toti cetatenii.

Acesta a fost si epoca primului mare legiuitor al Atenei, Solon (cca. 640-560 î.Ch
r.). Solon provenea dintr-o familie de nobili, îsi câstigase însa averea practicând nego
tul. În 594/3 î.Chr. Solon a devenit arhonte, guvernant la Atena, fiind înzestrat cu p
uteri deosebite pentru a reface ordinea comunitara. El a fost numit în acest scop
arbitru, persoana care nu lua partea nici unui grup de interese. Solon a desfiin
tat sclavia prin îndatorare, refuzând însa sa redistribuie pamânturile. El a introdus no
i masuri si greutati, instrumente absolut necesare pentru circulatia marfurilor,
reorganizând sistemul monetar, trecând dreptul de batere a monezilor în monopolul aut
oritatilor publice. El a înscris legile în vigoare pe coloane expuse în spatii publice
si a reîmpartit populatia în clase sociale. Criteriul de baza nu mai era originea c
i dimensiunea averii, a recoltei sau a veniturilor. Din apartenenta la una din c
ele patru clase pentakosiomedimnoi (cei care posedau minimum cinci sute de unit
ati de masura de grâu pe ani), hippei ("calareti", cei care îsi permiteau sa tina un
cal), zeugiten (cei care se aflau în posesia instrumentarului hoplitilor, adica îmb
racamintea si armele unui soldat de infanterie) si theten (cei fara proprietati)
au fost derivate si drepturile de participare politica si contributia la aparat
ul de razboi. Reforma constitutionala a lui Solon a prevazut doua noi organe: Sf
atul celor Patru Sute (bule), contragreutate la areopagul aristocratic si tribun
alul poporului, heliaia, instanta careia i se puteau adresa cetatenii pentru a c
ontesta masurile luate de organele statale. Solon a înlocuit vechea aristocratie e
reditara cu tconducerea celor bogati. Solon si-a numit Constitutia eunomia ("bun
a ordine"), suprematia legilor bune facute de oameni.

Solon crease un spatiu politic, public, care se sprijinea pe participarea cetate


nilor. El nu a putut rezolva însa pe durata problemele sociale. La doar treizeci d
e ani dupa reformele sale, nobilul Peisistratos (cca. 600-528 î.Chr.), a devenit în
560 tiranul Atenei, având sustinerea segmentului mai sarac al populatiei atice. Ti
rania este acea forma statala care a avut pe departe cel mai prost renume în Greci
a. Ea a fost considerata o structura autoritara cu totul nelegitima, nerespectând
legea, nomos-ul, ordinea constitutionala si distrugând astfel spatiul public, fund
amentul politicii din polis. Totusi, tirania a jucat în procesul democratizarii un
rol important: prin mobilizarea demos-ului, a poporului, puterea nobilimii a fo
st si mai mult limitata.
Fundamentul politic al polisului atic a fost creat de Clisthene. Nu se cunoaste
exact când a trait acesta. Reforma sa constitutionala a aparut la scurta vreme dup
a 510 î.Chr.. Si el provenea dintr-o familie nobila. Reforma introdusa de Clisthen
e s-a datorat probabil problemelor pe care le avea cu o alta dinastie aristocrat
ica. El este considerat adevaratul întemeietor al unei democratii care se baza pe
drepturi egale pentru toti cetatenii statului. Prin reforma sa, Clisthene a reus
it sa ia puterea din mâinile nobilimii. El a reîmpartit teritoriul atic în trei zone (
oras, tara si coasta) si populatia în zece phyle, fiecare dintre acestea delegând ci
nzeci de deputati pentru "Sfatul celor Cinci Sute". Fiecare phyle se ocupa timp
de 36 de zile (o zecime din an) de afacerile orasului, aflându-se în tot acest timp
la conducerea sfatului. Clisthene a fost cel care a întemeiat si ostracismul, o in
stanta care putea exila cetatenii daca acestia pareau sa constituie o amenintare
la adresa ordinii democratice prin cumularea unei puteri prea mari.

La patruzeci de ani de la reforma lui Clisthene, Pericle a reusit sa desavârseasca


ordinea democratica a Atenei, rasturnând definitiv aristocratia de la putere. În an
ul 462 î.Chr., la cererea acestuia, toate deciziile politice au fost trecute în sarc
ina "Sfatului celor Cinci Sute", tribunalului poporului si adunarii populare (ek
klesia). Un an mai târziu a fost introdusa plata membrilor sfatului si tribunalulu
i, pentru a facilita astfel cetatenilor mai saraci accesul la functiile politice
. În fine, în 458 î.Chr., s-a permis si accesul zeugitiilor, a cetatenilor din cea de-
a treia clasa, la functiile cele mai înalte din stat.
Astfel, constitutia polisului, sursa de inspiratie a tuturor constitutiilor demo
cratice, a fost desavârsita. Ea a servit drept model si filosofiei politice greces
ti, mai ales lui Platon si Aristotel, întemeietorii filosofiei politice europene.
Acesti doi gânditori (...) au trait si activat în secolul al patrulea înainte de Hrist
os, o perioada în care ordinea clasica a lui Pericle se afla deja în decadere. În acea
sta perioada de criza a democratiei s-a impus reflexia filosofica. Ceea ce în peri
oada de înflorire a democratiei parea sa fi fost de la sine înteles, facea acum obie
ctul analizei filosofice. Criza comunitatii a facut ca multi oameni sa încerce pâna în
zilele noastre ca prin discurs rational si cautarea unor argumente mai potrivit
e sa justifice existenta acestei comunitati si sa îi dezvolte posibilitatile.
[din: Eberhard Braun/Felix Heine/Uwe Opolka, Politische Philosophie. Ein Lesebuc
h. Texte, Analysen, Kommentare, Reinbek 1984]

Democratia în antichitate
Cuprins:1) Introducere 4) Nasterea democratiei
2) Conceptul de polis 5) Reformele lui Clisthene
3) Procesul de formare a polisului 6) Dezvoltarea democratiei

Introducere
Democratia moderna s-a nascut ca urmare a unor teorii cumulate timp de mai multe
secole, teorii ce veneau sa impuna societatea moderna deasupra societatilor ari
stocratice ale lumii vechi. Antichitatea a servit drept model tuturor acestor te
orii. Spre deosebire de democratia moderna, democratia antica nu a aparut ca urm
are a unor teorii, a unor sisteme teoretico-filosofice, nascându-se din practica p
olitica.
Si pentru ca democratia antica era o ordine a polisului, ea nu poate fi înteleasa
decât în contextul procesului de formare a acestuia. Avântul, consolidarea si declinul
polisului documenteaza astfel si dezvoltarea asemanatoare a democratiei. În urmat
orul text vom încerca sa raspundem la urmatoarele întrebari: Ce este polisul? Cum s-
a format acesta? Cum a aparut democratia? Cum a evoluat democratia pe parcursul
istoriei?

Conceptul de polis
Multi au încercat sa traduca termenul "polis". De cele mai multe ori, el a fost tr
adus prin "oras", "stat", sau chiar "cetate-stat". Totusi nici una dintre aceste
a variante nu corespunde cu totul organizarii polisului. Polisul nu se definea c
a teritoriul unui oras, acesta cuprinzând deseori si regiunea din jurul sau; pe de
alta parte, polisul nu era nici stat, pentru ca nu avea trasaturile caracterist
ice esentiale ale unui stat, ca de exemplu suveranitatea în interior si în afara.
Când ne gândim la polis trebuie sa ne imaginam un ansamblu de cetateni, autonom din
punct de vedere politic si economic, adica autarh, alcatuit si condus de toti ce
tatenii de sex barbatesc, liberi si cu drepturi egale.

Procesul de formare a polisului


De abia prin luare puterii din mâinile vechii aristocratii si prin politizarea cet
atenilor, a putut aparea polisul. Prin urmare, cetatenii au trebuit sa se auto-a
dministreze si sa creeze functii, institutii, un cod de legi si un tribunal. În ac
easta perioada s-a impus si notiunea clasica greceasca de "politica", care viza
acele activitati ale cetatenilor care aveau de-a face cu polisul, ca de exemplu în
fiintarea, organizarea, mentinerea si activarea acestuia.
Politica grecilor se baza pe o delimitare a sferei publice de cea privata. Anumi
te probleme de ordin material si economic ramâneau în domeniul privat, în oikos. Acolo
, structurile autoritare ramâneau în picioare: sefii familiei stapâneau despotic peste
femei, neîndreptatite sa participe la viata publica, precum si peste copii si scl
avi.
Sfera politica era marcata de întrunirile barbatilor liber si egali în drepturi; nu
existau nici un fel de relatii de superioritate sau inferioritate. Oamenii se întâln
eau în adunarea populara si discutau despre telurile si activitatile colective, de
spre formele si institutiile comunitatii etc. Politica consta din participarea c
etatenilor la organizarea si auto-administrarea polisului împartit în diferite depar
tamente (deme, trittii, phratrii) si institutii, ca de exemplu adunarea populara
, Sfatul celor 500 sau arhontia.
Este interesant sa vedem cum si de ce s-a nascut polisul si, odata cu acesta, de
mocratia. Vom încerca sa raspundem la aceasta întrebare în urmatorul capitol. Pentru c
a, pâna la jumatatea secolului V, nu exista democratie - în adevaratul sens al cuvântu
lui - decât la Atena, toate constitutiile democratice ulterioare având ca sursa de i
nspiratie acest model, dezvoltarea Atenei ne va servi în cele ce urmeaza drept exe
mplu.

Nasterea democratiei
Cauzele politizarii populatiei au fost, pe de o parte, transformarile sociale si
economice, iar pe de cealalta, lupta pentru putere dintre diversele familii ari
stocratice.
În secolul VIII, avântul economic datorat înfloririi comertului si mestesugurilor a pr
ovocat constituirea unei clase mijlocii foarte largi. În acelasi timp, populatia a
cunoscut o crestere uriasa, fapt care a atras dupa sine saracirea straturilor s
ociale si asa sarace si aparitia sclaviei ca urmare a îndatorarii. Clasa de mijloc
, devenita mai puternica, se saturase de abuzurile aristocratiei, revendicând supr
ematia legii (eunomia). Mica taranime dorea sa se elibereze din iobagie si a cer
ut si ea o reforma agrara cuprinzatoare.
Nobilii au cazut în plasa luptelor în care singuri intrasera si astfel s-au format g
rupuri si fractiuni aristocratice. Situatia politica era asadar foarte tensionat
a. Ea trebuia relaxata, fiind necesara o ordine mult mai stabila. În consecinta, o
parte din aristocrati au aplecat urechea la revendicarile poporului, încercând sa l
e impuna.
În 594 î.Chr., Solon a fost ales arhonte la Atena. Misiunea sa era sa reformeze poli
sul pentru a înlatura iminenta razboiului civil si pentru a scadea în intensitate lu
pta dintre clase. Solon a reusit sa desfiinteze sclavia prin îndatorare, dar nu a
reusit sa impuna alte reforme mai consistente. Imediat au început noi confruntari.
Straturile sociale inferioare si mijlocii au înteles ca trebuie sa se implice per
sonal, astfel încât în curând au reusit sa îsi câstige dreptul la participare, dispunând as
l de o mai multa putere de influenta.

Reformele lui Clisthene


De abia Clisthene (508/7 î.Chr.) a reusit sa raspunda prin reformele sale vocilor
care cereau înfiintarea unor noi institutii. Au fost luate urmatoarele masuri:
reforma ordinii phylelor (acum ordonate pe principii pur teritoriale): în locul ce
lor patru phyle mai vechi s-au impus acum zece phyle noi, constituite din cele t
rei regiuni ale Aticii
delegarea celor mai importante competente decizionale de la nivelul institutiilo
r vechi, dominate de nobilime (areopag, vechile phyle, phratrii) la cel a unor n
oi institutii democratice (adunare populara, Sfatul celor 500, deme, trittii, no
ile phyle)
alegere prin loterie
remunerarea activitatii functionarilor

În consecinta, nobilii si-au pierdut toata puterea. Ei au trebuit asadar sa ia par


te la discutii laolalta cu poporul simplu în asociatiile locale (deme). Mai mult,
acum si cetatenii mai saraci puteau lua parte la viata politica. Participarea la
viata politica a devenit astfel o obligatie si sarcina care revenea tuturor cet
atenilor. Cine refuza sa se implice îsi pierdea drepturile cetatenesti si era excl
us din societate. Prin reformele lui Clisthene, administratia civila a fost inst
itutionalizata, egalitatea în drepturi deschizând calea unei forme moderate de democ
ratie.

Dezvoltarea democratiei
În urma revoltei ionice (500-494 î.Chr.) si a razboaielor persice (490-479 v.Chr.),
identitatea cetatenilor s-a consolidat. Victoria asupra puternicilor persani nu
era doar o garantie a libertatii, demonstrând ca polisul superior avea calitatile
unui supravietuitor, ceea ce a facut ca acesta sa capete o noua stralucire. Prin
urmare, cetatenii au început sa se implice si mai mult în viata politica, ceea ce a
avut ca rezultat faptul ca politica a devenit un domeniu de activitate de sine
statator, în cadrul caruia se putea dobândi mai mult respect si onoare decât în domeniul
productiei materiale.
Prin pierderea totala a puterii de catre vechiul consiliu aristocratic (areopag)
sub Ephialtes (462 î.Chr.), calea era de pe acum deschisa democratiei radicala. P
ericle, succesorul lui Ephialtes, a consolidat înca odata suprematia poporului, ad
ucând Atena la apogeul puterii sale.
Cetatenii liberi duceau o viata dubla: pe lânga viata privata ei duceau si o viata
politica, aducându-si contributia la bunastarea cetatii si reprezentând interesele
comunitatii. Introducerea unei limitari a duratei mandatului si a principiului l
oteriei au adus garantia ca majoritatea cetatenilor vor putea / vor trebui sa oc
upe, macar o data în viata, o functie politica.
De abia odata cu izbucnirea razboiului dintre Atena si Sparta, soarta democratie
i si a ordinii sale, polisul, a fost pusa pentru întâia oara sub semnul întrebarii. Du
pa moartea lui Pericle si urcarea la putere a epigonilor sai, noii "conducatori
ai poporului", care nu aveau alta dorinta decât sa-si satisfaca propriile interese
, oamenii au început sa-si piarda încrederea în legile democratice. Polisul fusese zgu
duit din temelii, cetatenii sai nesfiindu-se sa-si arate animozitatea fata de to
t ce însemna politica. În doar opt ani de zile, constitutia ateniana a fost modifica
ta de patru ori, iar în 411/10 î.Chr., democratiei i-a luat locul oligarhia, aceasta
fiind însa reinstaurata în 403 î.Chr..

Abordarile teoretice devenisera foarte necesare, ele trebuiau sa cheme oamenii l


a reangajare, ele justificau necesitatea si sensul participarii si cautau forme
stabile care ar fi putut da noi repere vietii individuale si sociale. Platon si
Aristotel au fost filosofii care s-au impus cel mai mult pentru reconsolidarea p
olisului. Nu vom discuta aici detaliile teoriilor lor, vom încerca în schimb sa schi
tam ce s-a întâmplat mai departe cu democratia.
Razboaiele dintre polisuri au marcat perioada ce a urmat, pâna când, doua decenii ma
i târziu, regele Macedoniei, Filip, a câstigat suprematia asupra Greciei si în 338 î.Chr
., prin victoria de la Chaironeia, a inclus vechile polisuri în imperiul sau. Astf
el a pierit si democratia. În locul ei s-a impus oligarhia notabilitatilor.
Suprematia poporului, încununata de atâtea succese remarcabile, îsi venise singura de
hac. Dorinta neînfrânata de a obtine puterea implicase atenienii în razboiul nimicitor
cu Sparta, ducând-o astfel la pieire. Timp de doua mii de ani, democratia a dispa
rut de pe scena politica, pentru a fi rechemata la viata în secolul XVIII de catre
teoreticienii democratiei moderne.

You might also like