Professional Documents
Culture Documents
Atena este leaganul democratiei. Acum 2500 de ani, în acest oras a fost creata o o
rdine constitutionala care a devenit sursa de inspiratie pentru toate constituti
ile democratice de mai târziu. Urmatoarele doua texte schiteaza cele mai important
e tendinte din aceasta dezvoltare.
Polisul antic
Cuvântul "politica" provine de la polis (oras), acest termen desemnând în primul rând co
munitatea cetatenilor si de abia în sens secundar, teritoriul statal pe care a fos
t construit orasul. În regatul arhaic, cetatea se afla în centrul orasului, în jurul c
aruia erau grupate tot restul cladirilor. În polis în schimb, agora, piata unde se întâl
neau cetatenii se afla în centru. Deciziile politice nu erau luate de un rege, ci
de adunarea poporului; ele erau luate în mod public; ele trebuiau justificate în fat
a cetatenilor si trebuiau sa primeasca aprobarea acestora. Astfel a început proces
ul de rationalizare a deciziei politice:
"Sistemul polisului se bazeaza în primul rând pe suprematia neobisnuita a cuvântului r
ostit care se afla deasupra tuturor celorlalte instrumente ale puterii. El devin
e mijlocul politic prin excelenta, cheia întregii autoritatii statale, instrumentu
l cu care se putea dobândi conducerea asupra celorlalti... Cuvântul despre care vorb
im aici nu mai este cuvântul ritual, formula corecta, ci dezbaterea controversa, d
iscutia, argumentatia. El are nevoie de un public, caruia i se adreseaza ca unui
judecator si care, ridicându-si mâinile spre aprobare hotaraste între partidele care
s-au prezentat în fata sa; acest for decizional uman masoara forta de convingere a
celor doua discursuri si desemneaza un câstigator.
Toate problemele de interes general, a caror solutionare se afla odinioara în sarc
ina unui conducator suveran, a archei (stapânirii), fac acum obiectul retoricii, s
oarta lor fiind decisa acum în cadrul unor dezbateri. De aceea, ele trebuie sa fie
formulate într-o maniera discursiva, sub forma unor argumente antitetice. Astfel
se nasc strânsele raporturi dintre politica si logos (discurs rational). Arta poli
ticii se bazeaza pe felul în care oamenii stiu sa manipuleze limba, iar logosul îsi
dobândeste constiinta de sine de abia atunci când are o functie politica, reguli si
efect" (Jean-Pierre Vernant, Die Entstehung des griechischen Denkens, Frankfurt/
Main 1982, 44s.urm.).
Acesta a fost si epoca primului mare legiuitor al Atenei, Solon (cca. 640-560 î.Ch
r.). Solon provenea dintr-o familie de nobili, îsi câstigase însa averea practicând nego
tul. În 594/3 î.Chr. Solon a devenit arhonte, guvernant la Atena, fiind înzestrat cu p
uteri deosebite pentru a reface ordinea comunitara. El a fost numit în acest scop
arbitru, persoana care nu lua partea nici unui grup de interese. Solon a desfiin
tat sclavia prin îndatorare, refuzând însa sa redistribuie pamânturile. El a introdus no
i masuri si greutati, instrumente absolut necesare pentru circulatia marfurilor,
reorganizând sistemul monetar, trecând dreptul de batere a monezilor în monopolul aut
oritatilor publice. El a înscris legile în vigoare pe coloane expuse în spatii publice
si a reîmpartit populatia în clase sociale. Criteriul de baza nu mai era originea c
i dimensiunea averii, a recoltei sau a veniturilor. Din apartenenta la una din c
ele patru clase pentakosiomedimnoi (cei care posedau minimum cinci sute de unit
ati de masura de grâu pe ani), hippei ("calareti", cei care îsi permiteau sa tina un
cal), zeugiten (cei care se aflau în posesia instrumentarului hoplitilor, adica îmb
racamintea si armele unui soldat de infanterie) si theten (cei fara proprietati)
au fost derivate si drepturile de participare politica si contributia la aparat
ul de razboi. Reforma constitutionala a lui Solon a prevazut doua noi organe: Sf
atul celor Patru Sute (bule), contragreutate la areopagul aristocratic si tribun
alul poporului, heliaia, instanta careia i se puteau adresa cetatenii pentru a c
ontesta masurile luate de organele statale. Solon a înlocuit vechea aristocratie e
reditara cu tconducerea celor bogati. Solon si-a numit Constitutia eunomia ("bun
a ordine"), suprematia legilor bune facute de oameni.
Democratia în antichitate
Cuprins:1) Introducere 4) Nasterea democratiei
2) Conceptul de polis 5) Reformele lui Clisthene
3) Procesul de formare a polisului 6) Dezvoltarea democratiei
Introducere
Democratia moderna s-a nascut ca urmare a unor teorii cumulate timp de mai multe
secole, teorii ce veneau sa impuna societatea moderna deasupra societatilor ari
stocratice ale lumii vechi. Antichitatea a servit drept model tuturor acestor te
orii. Spre deosebire de democratia moderna, democratia antica nu a aparut ca urm
are a unor teorii, a unor sisteme teoretico-filosofice, nascându-se din practica p
olitica.
Si pentru ca democratia antica era o ordine a polisului, ea nu poate fi înteleasa
decât în contextul procesului de formare a acestuia. Avântul, consolidarea si declinul
polisului documenteaza astfel si dezvoltarea asemanatoare a democratiei. În urmat
orul text vom încerca sa raspundem la urmatoarele întrebari: Ce este polisul? Cum s-
a format acesta? Cum a aparut democratia? Cum a evoluat democratia pe parcursul
istoriei?
Conceptul de polis
Multi au încercat sa traduca termenul "polis". De cele mai multe ori, el a fost tr
adus prin "oras", "stat", sau chiar "cetate-stat". Totusi nici una dintre aceste
a variante nu corespunde cu totul organizarii polisului. Polisul nu se definea c
a teritoriul unui oras, acesta cuprinzând deseori si regiunea din jurul sau; pe de
alta parte, polisul nu era nici stat, pentru ca nu avea trasaturile caracterist
ice esentiale ale unui stat, ca de exemplu suveranitatea în interior si în afara.
Când ne gândim la polis trebuie sa ne imaginam un ansamblu de cetateni, autonom din
punct de vedere politic si economic, adica autarh, alcatuit si condus de toti ce
tatenii de sex barbatesc, liberi si cu drepturi egale.
Nasterea democratiei
Cauzele politizarii populatiei au fost, pe de o parte, transformarile sociale si
economice, iar pe de cealalta, lupta pentru putere dintre diversele familii ari
stocratice.
În secolul VIII, avântul economic datorat înfloririi comertului si mestesugurilor a pr
ovocat constituirea unei clase mijlocii foarte largi. În acelasi timp, populatia a
cunoscut o crestere uriasa, fapt care a atras dupa sine saracirea straturilor s
ociale si asa sarace si aparitia sclaviei ca urmare a îndatorarii. Clasa de mijloc
, devenita mai puternica, se saturase de abuzurile aristocratiei, revendicând supr
ematia legii (eunomia). Mica taranime dorea sa se elibereze din iobagie si a cer
ut si ea o reforma agrara cuprinzatoare.
Nobilii au cazut în plasa luptelor în care singuri intrasera si astfel s-au format g
rupuri si fractiuni aristocratice. Situatia politica era asadar foarte tensionat
a. Ea trebuia relaxata, fiind necesara o ordine mult mai stabila. În consecinta, o
parte din aristocrati au aplecat urechea la revendicarile poporului, încercând sa l
e impuna.
În 594 î.Chr., Solon a fost ales arhonte la Atena. Misiunea sa era sa reformeze poli
sul pentru a înlatura iminenta razboiului civil si pentru a scadea în intensitate lu
pta dintre clase. Solon a reusit sa desfiinteze sclavia prin îndatorare, dar nu a
reusit sa impuna alte reforme mai consistente. Imediat au început noi confruntari.
Straturile sociale inferioare si mijlocii au înteles ca trebuie sa se implice per
sonal, astfel încât în curând au reusit sa îsi câstige dreptul la participare, dispunând as
l de o mai multa putere de influenta.
Dezvoltarea democratiei
În urma revoltei ionice (500-494 î.Chr.) si a razboaielor persice (490-479 v.Chr.),
identitatea cetatenilor s-a consolidat. Victoria asupra puternicilor persani nu
era doar o garantie a libertatii, demonstrând ca polisul superior avea calitatile
unui supravietuitor, ceea ce a facut ca acesta sa capete o noua stralucire. Prin
urmare, cetatenii au început sa se implice si mai mult în viata politica, ceea ce a
avut ca rezultat faptul ca politica a devenit un domeniu de activitate de sine
statator, în cadrul caruia se putea dobândi mai mult respect si onoare decât în domeniul
productiei materiale.
Prin pierderea totala a puterii de catre vechiul consiliu aristocratic (areopag)
sub Ephialtes (462 î.Chr.), calea era de pe acum deschisa democratiei radicala. P
ericle, succesorul lui Ephialtes, a consolidat înca odata suprematia poporului, ad
ucând Atena la apogeul puterii sale.
Cetatenii liberi duceau o viata dubla: pe lânga viata privata ei duceau si o viata
politica, aducându-si contributia la bunastarea cetatii si reprezentând interesele
comunitatii. Introducerea unei limitari a duratei mandatului si a principiului l
oteriei au adus garantia ca majoritatea cetatenilor vor putea / vor trebui sa oc
upe, macar o data în viata, o functie politica.
De abia odata cu izbucnirea razboiului dintre Atena si Sparta, soarta democratie
i si a ordinii sale, polisul, a fost pusa pentru întâia oara sub semnul întrebarii. Du
pa moartea lui Pericle si urcarea la putere a epigonilor sai, noii "conducatori
ai poporului", care nu aveau alta dorinta decât sa-si satisfaca propriile interese
, oamenii au început sa-si piarda încrederea în legile democratice. Polisul fusese zgu
duit din temelii, cetatenii sai nesfiindu-se sa-si arate animozitatea fata de to
t ce însemna politica. În doar opt ani de zile, constitutia ateniana a fost modifica
ta de patru ori, iar în 411/10 î.Chr., democratiei i-a luat locul oligarhia, aceasta
fiind însa reinstaurata în 403 î.Chr..