Facultatea de Inginerie

SPECIALIZAREA: I.P.M.I.
ANUL II

Referat la B.I.M.
Intunecarea Globala

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR: Sef lucrari dr. ing.

PANAINTE MIRELA

STUDENT: SIMION
DUMITRU
grupa 322
B
 -2009-

Cuprins

1.
Introducere……………………………………………………………...
..........3

2. Cercetare
ştiinţifică………………………………………………….............4

3. Cauze şi
efecte…………………………………………………………............6

4. Reversiunea tendinţei de
întunecare……………………………......……8

5. Relaţia cu ciclul
hidrologic………………………………………….............9

6. Relaţia cu încălzirea
globală………………………………………...........10

7. Folosirea aerosolilor în combaterea încălzirii

globale…………...….11

8.
Soluţii……………………………………………………………….........
.......…12
 9.
Bibliografie………………………………………………………..........
....…...14

ÎNTUNECAREA GLOBALĂ

1. Introducere

In zilele noastre lumea trăieşte într-un mediu care e distrus pe zi

ce trece sub influenţa acţiunii omului asupra sa deoarece acesta caută să
îşi îmbunătăţească traiul pe Pământ, şi chiar reuşeşte acest lucru pe de
o parte, însă pe cealaltă parte acesta creează un mediu mai puţin
favorabil vieţii, un mediu care aduce diferite tipuri de boli, diferite
schimbări climatice majore, mai pe înţeles omul îşi scurtează viaţa pe
Pământ, prin dorinţa sa de a se afirma ca stăpân pe acest Pământ. Acest
mediu este distrus prin POLUARE. Aproape din orice activitate a omului
reies factori de poluare, care se înmulţesc pe zi ce trece. La inceput
natura era cea care domnea si se dezvolta in voie, pe masura ce oamenii
au evoluat au imitat, au invatat de la aceasta si au creat una artificiala
care sa le ofere confort si bunastare. Am ajuns momentan la dorinţa de
a domina natura ceea ce este imposibil iar consecinţele le suportăm cu
toţii.

Pământul face parte din sistemul solar, fiecare celula face parte
dintr-un sistem; un principiu obligatoriu de functionare este
echilibrul.Vietuind impreuna cu “lumea naturala” pe acest pamant
trebuie sa mentinem acel echilibru pe care l-am peturbat exploatand la
maxim resursele si bogatiile ei.Ca raspuns al incercarilor noatre de a
domina avem de a face cu dezastre care in fiecare an fac mii de
victime.Seceta, Inundatiile, tornadele nu sunt deloc intamplatoare.

Poluarea stă la baza fenomenului de încălzire globală, dar şi în

spatele unui fenomen mai puţin mediatizat până acum, numit de
specialişti întunecare globală. Măsurătorile realizate timp de patru
decenii, din 1960 până azi, au scos la iveală o scădere a capacităţii
razelor solare de a atinge suprafaţa Pământului. Întunecarea Globală
presupune un efect de răcire care a mascat parţial adevărata putere a
Încălzirii Globale. Particulele vizibile de cărbune, petrol sau gaze arse
reflectă razele Soarelui înapoi în spaţiu, răcind Pământul.

Deşi este acceptată în prezent doar la nivel de teorie, întunecarea

globală, spun specialiştii, a fost cauza reală care a provocat decesul a
sute de mii de oameni, prin anii '80, care au murit de foame în Etiopia.
Povestea a început în anul 1960, când Gerry Stanhill, un biolog englez, a
fost chemat în Israel pentru a proiecta un sistem de irigaţii. Biologul
trebuia să măsoare capacitatea Soarelui de a lumina această ţară. Nu s-
a întâmplat nimic spectaculos la momentul respectiv.

Surpriza a apărut abia peste 20 de ani, când Stanhill a repetat

măsurătorile. El a constatat atunci, cu stupoare, că intensitatea luminii
solare scăzuse în Israel cu 22%. Biologul a făcut în continuare cercetări
pe această temă şi a descoperit o scădere a cantităţii solare cu 10 la
sută şi în Statele Unite, cu aproape 30 la sută în câteva zone din Rusia şi
cu aproximativ 16 la sută în insulele britanice. Deşi efectul este variabil
de la o regiune la alta, la nivel global s-a înregistrat un declin al cantităţii
radiaţiilor solare cu 1-2 la sută. Gerry Stanhill şi-a denumit descoperirea
"Întunecarea Globală", dar lucrarea sa ştiinţifică, editată în 2001, nu a
fost primită cu prea mare entuziasm de către mulţi cercetători. Iniţial,
experţii s-au arătat sceptici faţă de noua descoperire a lui Stanhill,
atitudinea lor fiind una firească: mai puţină energie solară ar fi trebuit să
răcească planeta, când, în realitate, toţi oamenii vorbeau despre o
încălzire accentuată a Pământului.

Abia recent cercetările biologului englez au fost confirmate de

nenumăraţi oameni de ştiinţă care au utilizat modalităţi diferite pentru
măsurarea intensităţii luminii solare, dar care au ajuns la acelaşi
rezultat: puterea de luminare şi de încălzire a Soarelui asupra
Pământului este din ce în ce mai scăzută. În anii 2000, teoria Întunecării
Globale a fost recunoscută la nivel mondial.

2. Cercetare ştiinţifică

La sfârşitul anilor 1960, Mihai Budîko a lucrat cu modele

climaterice simple bidimensionale energie-echilibru pentru a afla
reflectivitatea gheţii. Astfel a descoperit că feedback-ul gheaţă-albedo
creează un inel de feedback pozitiv în sistemul climateric terestru. Cu
cât mai multă zăpadă şi gheaţă există pe sol, cu atât mai multă radiaţie
solară este reflectată înapoi în spaţiu, cu atât mai rece devine Pământul
şi cu atât mai mult ninge. Alte studii au descoperit că poluarea împreună
cu eruperea unor vulcani poate demara o noua epocă glaciară.

La mijlocul anilor 1980, Atsumu Ohmura, un cercetător în domeniul

geografiei de la Institutul Federal de Tehnologie din Elveţia a constatat
că radiaţia solară care cade pe suprafaţa Pământului a scăzut cu peste
10% în ultimele 3 decenii. Aceste descoperiri sunt în aparentă
contradicţie cu încălzirea globală, temperature crescând în acest timp.
Ohmura a publicat descoperirile sale în Variaţia seculară a radiaţilor
globale în Europa, 1989, după această publicaţie urmând şi altele, însă
populatia nu le-a luat în seamă.

Întunecarea globală a fost de asemenea descoperită în regiuni din

fosta URSS.Gerry Stanhill, care a studiat aceste evoluţii pe plan global, a
şi numit fenomenul „întunecarea globală”.

Cercetări independente în Israel şi Olanda, au avut loc spre sfârşitul

anilor1980 şi au demonstrat o reducţie aparentă în cantitatea de lumină
solară în pofida faptului că se putea uşor observa o încălzire a climei.
Rata întunecării variază în lume, însă este în medie estimată la 2-3% per
deceniu cu posibilitatea ca această tendinţă să fi suferit un revers
în1990. Este dificil de efectuat măsuratori precise din cauza
dificultăţii calibrării clare a instrumentelor folosite şi problemei acoperirii
spaţiale. Oricum, efectul este prezent într-o măsură în orice punct de pe
Glob.

Efectul întunecării globale este cauzat de schimbări în atmosfera

terestră; valoarea radiaţiei solare în partea superioară a atmosferei nu
se schimbă cu mai mult de o fracţiune din acest nivel.

Efectul variază mult de la o zonă la alta, însă se estimează că

media globală este:

· 5.3% (9 W/m²), între 1958 şi 1985 (Stanhill şi Moreshet,1992)

· 2%, între 1964 şi 1993 (Gilgen şi alţii,1998)

· 2.7%, până în 2000 (Stanhill şi Cohen,2001)

 · 4% între 1961 şi 1990 (Liepert,2002)

Aceste informaţii au fost publicate în urma unor măsurători locale

la suprafaţa Pământului şi nu sunt o medie cu adevărat globală. Nu se
cunoaşte exact dacă pe suprafaţa oceanului a avut loc fenomenul de
întunecare sau opusul lui, cu toate că o măsurătoare specifică a calculat
efectul asupra unei zone de 400 mile marine din India până în Oceanul
Indian şi insulele Maldive.

Este posibil ca efectele regionale să predomine, însă aceasta nu se

referă exclusiv la circulaţia regională a aerului. Cele mai mari reduceri se
găsesc la latitudinile medii din emisfera nordică. Regiunea spectrului
radiaţiei lumioase cea mai afectată pare a fi mai mult cea vizibilă şi
infraroşie decât partea ultravioletă a spectrului.

3. Cauze şi efecte

Întunecarea Globală este produsă de poluare. Aceasta este

concluzia la care au ajuns oamenii de ştiinţă în urma a patru ani de
cercetări ce au avut loc în Insulele Maldive din Oceanul Indian.

Cărbunele, petrolul şi lemnul arse în maşini, centrale sau bucătarii nu

produc numai dioxid de carbon invizibil, principalul gaz cu efect de seră,
responsabil pentru Încălzirea Globală, ci şi particule atmosferice
minuscule vizibile de cenuşă, funingine, compuşi de sulf şi alţi poluanţi.

Aerosolii din atmosferă rezultaţi în urma activităţilor umane absorb

astfel energia solară şi reflectă razele înapoi în spaţiu. De asemenea,
aerosolii schimbă proprietăţile optice ale norilor. Poluatorii devin nucleul
pe care se prind picăturile de apă care stau la baza formării norilor.
Aceste picături fuzionează în jurul particulelor, dar aceeaşi cantitate de
apă este repartizată în mai multe picături. Norii ajung să se constituie
astfel dintr-un număr mai mare de picături mici. Din această cauză
aerosolii transformă norii în adevărate oglinzi care trimit lumina Soarelui
înapoi în spaţiu. Picăturile mai mici fac norii mai reflectivi astfel încât din
ce în ce mai multă lumină solară este reflectată înapoi în spaţiu şi cât
mai puţină atinge suprafaţa Pământului.

Norii mai au însă şi o altă proprietate: interceptează atât razele

Soarelui, cât şi căldura radiată de Pământ. Efectele lor sunt complexe şi
variază în timp, locaţie şi altitudine.De obicei, în timpul zilei
interceptarea luminii solare predomină, creând un efect de răcire, însă în
timpul nopţii, radierea căldurii terestre către Pământ încetineşte
pierderea de căldură la nivelul suprafeţei terestre. De asemenea, se
consideră că oamenii sunt direct responsabili pentru particulele din
atmosfera terestră, factorul care creează întunecarea globală.

Mulţi meteorologi consideră rata de evaporare a apei dintr-un recipient

ca fiind cea mai de seamă dovadă a prezenţei Întunecării Globale.Pe
parcursul ultimilor (estimativ) 50 de ani, pan evaporarea (rata de
evaporare a apei dintr-un vas) a fost monitorizată atent. Timp de mulţi
ani nimeni nu a luat în calcul aceste măsurători. În anii1990, însă, în
Europa, Israel şi America de Nord, oamenii de ştiinţă au remarcat ceva
care pe moment au considerat foarte straniu: rata de evaporare scădea,
cu toate că se aşteptau să crească datorită încălzirii globale. Aceeaşi
tendinţă a fost observată în China pe o perioada similară. O scădere a
radiantei solare este considerată forţa motrice din spatele acestei
schimbări. Cu toate astea, spre deosebire de alte zone ale lumii, în China
scăderea radiantei solare nu a fost întotdeauna însoţită de o creştere în
plafonul de nori şi precipitaţii. Se consideră că aerosolii joacă un rol critic
în scăderea radiantei solare în China.

Experimentele de pan evaporare sunt uşor de reprodus cu

echipamente ieftine, sunt multe locaţii folosite pentru agricultură în lume
în care, în multe cazuri, aceste măsurători au fost făcute pentru aproape
jumătate de secol. Cu toate astea, pan evaporarea depinde de o serie de
factori adiţionali în afară de radianta solară netă. Ceilalţi doi factori
majori sunt deficitul de presiune a vaporilor şi viteza vântului.
Temperatura ambiantă este un factor neglijabil.

Data de pan evaporare coroborează datele obţinute cu radiometrul şi le

completează cu datele obţinute folosind piranometrul. Ajustând aceşti
factori, rezultatele pan evaporării au fost comparate cu rezultatele
situaţiilor climaterice.

Arderea incompletă a combustibililor fosili (cum ar fi diesel) şi a

lemnului eliberează funingine în aer. Cu toate că acesta este un
component extrem de insignifiant al poluării aerului la nivelul suprafeţei
terestre, fenomenul are un efect semnificativ de încălzire al atmosferei la
altitudini de peste doi kilometri, de asemenea răcind suprafaţa oceanului
şi absorbind radiaţia solară.
 Experimentele din Maldive (unde s-a comparat atmosfera de
deasupra insulelor de nord şi de sud) în 1990 a demonstrat că efectul
poluanţilor macroscopici în atmosferă la acel moment (venind din sud
dinspre India) a cauzat o reducere de circa 10% în nivelul de lumină
solară care ajungea la suprafaţă sub formă de nor poluant – o reducere
cu mult mai mare decat s-a aşteptat doar în prezenţa particulelor.

Înainte să se efectueze aceste cercetări, s-a estimat un factor de

0,5–1% datorat particulelor, variaţia foarte mare de la această predicţie
putând fi explicată prin formarea norilor cu particulele ca fiind centrul
picăturilor de ploaie. Norii sunt un element foarte activ în procesul
reflectării luminii înapoi în spaţiu.

Fenomenul care a cauzat întunecarea globală poate avea şi efecte

regionale. În timp ce o mare parte din Pământ s-a încălzit, regiunile ce
stau în direcţia vântului care bate dinspre marile surse de poluare
aeriană (în special emisiile de dioxid de sulf) s-au răcit considerabil.
Acest lucru explică răcirea părţii de est a Statelor Unite şi încălzirea
relativă a părţii de vest.

Unii climatologi consideră că urmele lăsate de avioane (urme de

vapori) sunt un factor al întunecării globale, însă fluxul aerian constant
nu a permis testarea acestei teorii. Oprirea totală a traficului aerian civil
timp de trei zile după atacurile din 11 septembrie 2001 din Statele Unite
au oferit o ocazie rară în care să se observe impactul urmelor de vapori
asupra climatului. În timpul acestei perioade, a fost observată o creştere
în variaţii a temperaturii diurne de peste 1°C în majoritatea regiunilor
Statelor Unite, ceea ce la nivel individual poate părea infim, dar la nivel
climatic înseamnă foarte mult, acest lucru demonstrând că urmele de
vapori au crescut temperaturile nocturne şi/sau au scăzut temperaturile
diurne cu mult mai mult decat s-a crezut anterior.

Cenuşa vulcanică eliberată în aer poate reflecta razele solare înapoi în

spaţiu şi, astfel, poate răci planeta. Scăderi bruşte în temperatura
atmosferei Pământului au fost observate în urma erupţiilor vulcanice
mari cum ar fi cea din Muntele Agung în Bali care a erupt în1963, El
Chichon în Mexic, care a erupt în1983, Ruiz în Columbia, care a erupt în
1985 sau Pinatubo în Filipine, care a erupt în1991. Cu toate acestea, şi
pentru erupţii majore norii de cenuşă rămân stabili doar pentru perioade
relativ scurte.
 4. Reversiunea tendinţei de întunecare

M. Wild şi alţi cercetători, făcând măsurători la suprafaţa terestră,

au raportat opusul fenomenului începând cu 1990, iar Pinker a
descoperit că întunecarea continuă să crească la suprafaţa Pământului în
timp ce fenomenul opus are loc la suprafaţa oceanului. Aceste două
studii argumentează paralel fenomenul care are loc deasupra oceanului,
însă sunt contradictorii privind fenomenele ce se răsfrâng asupra
Pământului.

Un studiu realizat din satelit, sponsorizat de NASA în 2007, a

demonstrat că nivelurile de lumină solară care au ajuns la suprafaţa
terestră în ultimii 60 de ani au scăzut în timp ce s-a observat o
reversiune a tendinţei începând cu 1990. Acest lucru s-a putut observa
odată ce nivelurile de aerosoli au început să scadă datorită Actului
pentru aer curat din SUA şi prevederilor Comisiei Europene pentru
Protecţia mediului în Europa.

Cel mai probabil este că o parte din această schimbare, în special în

Europa, este datorată scăderilor nivelurilor de poluare. Majoritatea
guvernelor statelor dezvoltate au făcut eforturi susţinute pentru a reduce
nivelurile de aerosoli, lucru care reduce întunecarea globală însă nu
reduce extraordinar de mult emisiile de CO2.

Aerosolii de sulf au scăzut semnificativ din 1970 când a fost

implementat actul pentru aer curat în Statele Unite şi politici similare în
Europa. Actul pentru aer curat a fost reemis în 1977 şi1990. În
conformitate cu EPA, din 1970 până în 2005, totalitatea emisiilor
principalelor şase surse de poluare a aerului au scăzut cu 53% în Statele
Unite. În 1975, efectul gazelor de seră a început să se manifeste
considerabil şi de atunci a rămas un fenomen usor de observat.

RMRST (Reţeaua pentru Măsurarea Radiaţiei pe Suprafaţa Terestră) a

făcut măsurători de suprafaţă din momentul înfiinţării acesteia (1990) şi
actualizează arhivele periodic. Analiza informaţiilor recente ne arată că
suprafaţa planetei primeste cu 4% mai multa lumină solară decât în
1990. Aceste informaţii sunt confirmate şi de studiile sateliţilor NASA.

5. Relaţia cu ciclul hidrologic

 Poluarea făcută de oameni slăbeşte la ora actuală în mod clar ciclul
apei în ecosfera terestră, reducând nivelul de ploi şi ameninţând
rezervele de apă dulce. Un studiu efectuat în 2001 de către cercetătorii
de la Institutul de Oceanografie Scripss sugerează că particule mici de
poluanţi au un efect semnificativ asupra ciclului hidrologic. Profesorul V.
Ramanathan spune: „Energia pentru ciclul hidrologic provine de la soare.
Pe măsură ce soarele încălzeşte oceanul, apa ajunge în atmosferă şi
cade sub formă de ploaie. Dat fiind faptul că aerosolii reduc cantitatea
de lumină considerabil, înseamnă că încetinesc şi ciclul hidrologic al
planetei”.

Schimbările pe scară globală în modelele meteorologice este posibil

să fi fost cauzate de întunecarea globală. Cercetătorii sunt neliniştiţi
acum că întunecarea globală protejează oceanele de puterea Soarelui şi
poate astfel perturba modelul de precipitaţii din lume. Prin urmare,
întunecarea globală are efecte devastatoare asupra climei. Modelele
climaterice sugerează speculativ că această reducere în lumina solară la
suprafaţă este posibil să fi dus la eşecul musonului în Africa sub-
sahariană, lucru asociat cu foametea ce a urmat secetei Sahel cauzată
de poluarea emisferei nordice care răceşte Oceanul Atlantic. Din această
cauză, centura de ploi tropicale e posibil să nu fi atins latitudinile
nordice, cauzând astfel absenţa ploilor de sezon. Atunci au murit mai
mult de un milion de persoane pentru că în regiune nu mai plouase
vreme de 10 ani. Aceasta afirmaţie nu este unanim acceptată şi este
foarte dificil de demonstrat. Cercetătorii sunt acum îngrijoraţi pentru
Asia, acolo unde acelaşi muson aduce ploi pentru miliarde de oameni.

S-a demonstrat de asemenea că inechilibrul dintre întunecarea

globală şi încălzirea globală de suprafaţă conduce la fluxuri de căldură
atmosferice cu turbulenţă scăzută. Acest lucru înseamnă evaporare
redusă pe plan global şi precipitatii care vin într-o lume mai întunecată
şi mai caldă, lucru care ar putea conduce la un mediu cu o atmosfera
mai umedă în care plouă mai puţin.

O formă naturală a schimbărilor la scară largă legate de

întunecarea globală a fost identificată în 2006 ca fiind cea care a afectat
sezonul de uragane în emisfera nordică. Studiul NASA a aflat că
majoritatea marilor furtuni de praf din iunie şi iulie în deşertul Sahara au
trimis praf peste Oceanul Atlantic şi au cauzat răcirea apelor, oprind
dezvoltarea uraganelor.
 6. Relaţia cu încălzirea globală

Întunecarea Globală însă a ţinut ascunse, ani de zile, efectele

Încălzirii Globale, celălalt fenomen produs de poluare. Aici vorbim despre
pericolul cel mai mare. Atâta timp cât aerosolii atmosferici vor împiedica
razele Soarelui să mai atingă Pământul, Încălzirea Globală nu se va face
resimţită la adevărata ei putere şi că reducerea întunecării globale va
conduce la viitoare creşteri în temperatură. Pe de altă parte, tocmai
aceste particule sunt vinovate pentru schimbări climatice aducătoare de
secetă şi moarte. Singura soluţie stă în reducerea poluării.

Conform lui Beate Liepert, „Traim într-o lume care include încălzire
globală plus întunecare globală şi acum ne străduim să eliminăm
întunecarea globală. Vom ajunge într-o lume cu încălzire globală care va
fi mult mai caldă decât ne imaginăm.”Magnitudinea efectului de mascare
este unul din problemele esenţiale în schimbarea climaterică cu implicaţii
semnificante pentru viitoare schimbări în politicile de mediu şi impactul
acestora asupra încălzirii globale.

Cu toate acestea, este mult mai complicat decât o problemă de

încălzire sau întunecare globală. Întunecarea globală şi încălzirea globală
nu sunt mutual exclusive sau contradictorii. Într’un document publicat
pe 8 martie 2005 în Scrisorile de Cercetare Geofizică ale Uniunii de
Geofizicieni din Statele Unite, o echipă de cercetare condusă de
Anastasia Romanou de la Departamentul de Fizică şi Matematică Aplicată
al Universităţii din Columbia, New York, a demonstrat că efectele
aparent opuse ale încălzirii globale şi ale întunecării globale pot apărea
simultan.

Întunecarea globală interacţionează cu încălzirea globală blocând

lumina solară care în alte condiţii ar cauza evaporare şi particulele se
ataşează de picăturile de ploaie. Vaporii de apă sunt doar unul din
gazele de seră. Pe de altă parte, întunecarea globală este afectată de
evaporare şi ploaie. Ploaia are efectul de a curăţa plafoanele de nori
poluate.

Climatologii insistă că sursele poluanţilor care cauzează

întunecarea globală cât şi gazele de seră care cauzează încălzirea
globală sunt probleme grave şi reale care trebuiesc abordate conjunct şi
cât mai rapid.
 7. Folosirea aerosolilor în combaterea încălzirii
globale

Unii oameni de ştiinţă au sugerat că folosirea aerosolilor poate opri

efectele încălzirii globale în cazuri de extremă necesitate. Expertul rus
Mihail Budîko a constatat asta foarte devreme. În 1974 a sugerat că
dacă încălzirea globală ar deveni o problemă care să ameninţespecia
umană, am putea „răcori” planeta arzând sulf înstratosferă, lucru care ar
crea o ceaţă. Conform cercetărilor profesorului Ramanathan (1988), o
creştere a albedo-ului planetar cu doar 0,5% este suficientă pentru a
înjumătăţi efectul dublării cantităţii de CO2 atmosferic.

Cu toate acestea, am avea încă multe probleme cum ar fi:

ü folosirea sulfaţilor cauzează probleme de mediu cum ar fi ploaia

acidă;

ü folosirea funinginii cauzează probleme de sănătate la oameni;

ü întunecarea cauzează probleme ecologice, cum ar fi schimbări în

modelele de evaporare şi precipitaţii;

ü secetele şi/sau precipitaţiile sporite vor cauza probleme

agriculturii;

ü „Ideea că ar trebui să creştem emisiile de aerosoli pentru a opri

încălzirea globală este o înţelegere faustiană pentru că ar implica o
creştere permanentă de emisii pentru a echivala gazele de seră
acumulate din atmosferă, cu costuri permanent crescânde atât
financiar cât şi la nivelul sănătăţii umane”.

În esenţă, sursele, atât de gaze de seră cât şi de particule poluante

din atmosferă, trebuiesc adresate şi rezolvate în cel mai scurt timp
posibil.

8. Soluţii
 Pentru a găsi soluţia ideală prin care putem scăpa de această
întunecare globală şi de efectele ei, trebuie să ne îndreptăm atenţia spre
cauzele care determină această întunecare.

După cum am precizat mai sus, cauza este, aşa cum era de
aşteptat POLUAREA, deci dacă vrem să scăpăm de aceste schimbări
climatice, trebuie să eradicăm poluarea. Cu toţii ştim însă că nu putem
scăpa aşa uşor de poluare, deoarece aceasta este strâns legată de aşa
numitul progres al umanităţii. Fiecare inovaţie a omenirii a adus după
sine, împreună cu beneficiile lor şi diverşi factori de poluare de care
toată lumea a auzit, însă prea puţini însă au şi înţeles pericolul acestora
sau chiar dacă l-au înţeles, şi mai puţini au demarat acţiuni de
împotrivire asupra poluării. Dintre cei care au înţeles pericolul pe care îl
aduce poluarea au făcut diverse proiecte de cercetare care au fost
finanţate de state, alţii au construit case ecologice, alţii au ieşit pe câmp
şi au plantat pomi, alţii au creat spaţii verzi în oraşe, alţii şi-au
’’ecologizat’’ fabricile, alţii au epurat apele, alţii au reciclat deşeurile, însă
există şi acele persoane care pentru profitul propriu utilizează aceleaşi
metode vechi in fabrici şi uzine continuând să producă tone întregi de
poluanţi şi pe lângă faptul acesta mai vin şi cu informaţii greşite cum ar
fi aceea că poluarea nu este dăunătoare ci din contră, spun ei că aceasta
este benefică deoarece prin existenţa acesteia este posibil fenomenul
întunecării globale care ar stopa efectul încălzirii globale, păcălind astfel
o multime de oameni pe care îi face să creadă că întunecarea globală
este procesul invers al încălzirii globale, încălzire care este de multă
vreme mediatizată şi de care lumea a prins frică. Această
afirmaţie aste total greşită realitatea fiind aceea că intunecarea globală
încetineşte procesul de încălzire însă niciodată nu îl va putea opri aceste
fenomene putând exista simultan şi după cum se ştie efectele acestora
sunt extrem de periculoase, astfel vom trăi într-un mediu mai cald şi mai
umed şi cu mai puţine precipitaţii ; natura se va dezlănţui şi vor fi
tornade din ce în ce mai periculoase, inundaţii , secete care aduc după
ele necazuri de diferite feluri :foamete, boli, crize economice, moarte…

După cum am spus există şi persoane care acţionează corect, însă

acestea sunt foarte puţine ; este necesară însă o implicare a tuturora şi
aceasta se poate face printr-o informare corectă, prin prezentarea
faptelor exact aşa cum sunt fără informaţii greşite.

Aşadar nu trebuie să găsim o soluţie pentru întunecarea globală

sau pentru încălzirea globală ci trebuie să acţionăm împotriva poluării.
 9. Bibliografie

1. ***http://ro.wikipedia.org/wiki/Global_dimming

2. ***http://www.adevarul.ro/autori/

3. ***http://video.google.com/videoplay?docid=-
2058273530743771382

4. ***http://www.ecomagazin.ro/tag/intunecarea-globala/

5. ***http://www.ecosapiens.ro

6. ***http://www.springerlink.com/

7. ***http://www.ideo.columbia.edu/

8. ***http://www.nature.com/

9. ***http://ams.allenpress.com/archive/

10. ***http://www.realclimate.org/

11. ***http://www.agu.org/

12. ***http://www.sciencedaily.com/

13. ***http://www.ias.ac.in/currsci/sep102002/586.pdf

14. ***http://sciencemag.org/

15. ***http://www.epa.gov/

16. ***http://www.nasa.gov/

17. ***http://www.incalzirea-globala.ro/IntunecareaGlobala.html