Apa

Apa – circuitul apei(evaporatie, transpiratie, condensare)

Surse:
 Subterane -
 de adancime (debit si temp. ctă, mineralizate, sub presiune)
o artiziene
o ascendente
 freatice (1-20m, pot fi usor impurificate, variaţii de debit,ale propr2)
 De suprafaţă –
Dupa natură:

 Naturale
o Curgătoare (debit şi propr.2 var.)
o Stătătoare
o Stagnate
 Artificiale
o Acum2 artif. de apă
o Canale artif.
După durata de existenţă:
 Permanente – naturale
 Nepermanente – artif. şi nat. mici
 Accidentale – viituri, şiroaie
 Meteorice –
Proprietăţi
 Organoleptice: (gust, miros)
 Fizico-chimice
 Culoarea (dată de oxizi ferici, acizi humici, comp.2 de mangan, clorofilă)
 Temperatura (6-12ºC subt., 0-26ºC de supr.)
 Conductibilitatea electrică (rezistivitatea este inversul cond.)
 Radioactivitatea (propr. de a emite rad.2)
 Turbiditatea (material solid/cant de apă – gr. de tulbur.-1mg de silice/1l apa)
 Reziduul fix (evap. la 105ºC mg/l)
 Reacţia apei (pH – rap. Cantit. Dintre ionii de H şi oxidril OH)
 Duritatea apei (Ca şi Mg sub formă de carbonaţi, cloruri, fosfaţi, sulfaţi)
o Temporară
o Permanentă
 Biologice (cţinutul în bacterii – banale, saprofite, patogene, bacili, coli)
Cerinţe de apă
Potabilă
Industrială

1
Poluarea apei
Surse de poluare
După origine:naturale şi artificiale
După frecvenţă: permanente, sezoniere, accidentale
După modul de organizare: organizate, neorganizate.
Legislaţie
Lg apelor nr 107/1996, lg prot. Mediului nr 137/1996, hg nr 101/97
Procedee şi instalaţii pentru epurarea apei
Autoepurarea
Epurarea mecanică (eliminarea part.2 mari care se depun sau plutesc)
 Reţinerea impurităţilor mari

Grătare

Gratarele sunt ctruite din bare profilate asezate orizontal sau vertical la dist de 20-200 mm.
Curatarea gratarelor se poate face manual sau mecanizat.

2
 Site
Sita cilindrica realizeaza grade mici de purificare mecanica si produce spuma.

3
 Dezintegratoare

 În câmp gravitaţional
Este cel mai utilizat procedeu pentru separarea fazelor unei suspensii sau emulsii.
Separarea se realizează datorită diferenţei de densitate a fazelor.
Sedimentarea – depunerea part. sub acţ. forţei de greutate
Poate fi infl. de:
1. Dimens. part.
2. Cant. fazei solide din am.
3. Forma particulelor solide
4. Diferenţa dintre densităţile celor două faze
5. Natura particulelor solide
Utilajele pentru separarea amestecurilor eterogene l-s prin sedimentare sunt ctituite din
rezervoare de diferite forme şi dimensiuni, în care se introduce apa uzată →decantatul şi
precipitatul.
O particulă aflată într-un mediu lichid este supusă forţei gravitaţionale şi forţei de
rezistenţă a lichidului.
Deznisipatoarele sunt bazine cu rol de a reţine particulele grele. Deznisiparea se face
înaintea decantării.
 Orizontale sunt ctituite din 2 sau mai multe bazine înguste şi puţin adânci ce au la
intrare un agitator pentru reţinerea impurităţilor plutitoare din apă.
Panta rigolei e de 0.5 – 2% viteza apei de 0.3 m/s timpul de staţionare 30-60 s.

4
  Verticale sunt cilindrice şi ocupă un spaţiu mai redus.
Apa este alimentată în tubul central, coboară şi urcă prin spaţiu inelar cu 0.02-0.05 m/s.
Depunerile sunt colectate la partea inferioară. Timpul de staţionare a apei e de 30- 90 s.

5
Decantoarele ctrucţii pt reţinerea subst solide util în toate staţiile de epurare.
 Cu fcţionare periodica

 Cu fcţ ctinua

6
 Flotaţia este procesul de antrenare a particulelor aflate în suspensie într-
un mediu lichid, la suprafaţa acestuia, cu ajutorul bulelor de aer.
Aceasta depinde de felul particulelor:
1. Particule mari –bule de 2mm
2. Particule mici şi uşoare – bule mici
3. Coloizi – se face în prealabil operaţia de floculare (afânarea coloizilor prin
introducerea de aer).
Flotaţia prin barbotare – se utilizează la separarea grăsimilor din apele uzate
(menajere, abatoare…)

Flotaţia mecanică – se utilizează la particulelor minerale şi a celor care precipită

greu, cu dimensiuni sub 0,2 mm.
Aerul se amestecă cu apa uzată cu ajutorul unui rotor mechanic axial prin axul căruia este
aspirat aerul (effect de ejecţie dat de rotor).

7
 Flotaţia sub VID – saturarea apei uzate cu aer într-o incintă închisă, după care este
trecută într-o incintă în care presiunea aerului este mai mică decât presiunea
atmosferică.
Flotaţia prin presurizare – se realizează cu o cantitate de apă epurată reciclată cu o
pompă şi introdusă în la o presiune mai mare (3-6 bari) în camera de presurizare
unde este adus aer de la un compresor. Apa presurizată printr-un robinet de detentă
eliberează cantitatea de aer dezvoltată sub formă de bule fine în camera de amestec
cu apa uzată.
La apele menajere, pt epurarea prin flotaţie este necesar să se adauge substanţe coagulante.

 În camp centrifugal
Centrifuga
Forţa centrifugală este superioară celei gravitaţionale de aceea particulele f mici pot
sedimenta în câmp centrifugal. Centrifugele pot fi de filtrare sau de sedimentare.
 Centrifuga de sedimentare cu transportor elicoidal
Are funcţionare continuă şi tamburul de formă cilindrică sau conică, neperforat. Cu aj
acesteia se separă particule mai mari de 80 µm.

 Centrifuga verticală cu îndepărtarea sedimentului prin raclare cu un cuţit

Se utilizează în cazul particulelor grele uşor sedimentabile. Cuţitul are înălţimea tamburului
şi intră în acţiune atunci când sedimentul atinge o anumită grosime.

8
  Centrifuga cu talere sau discuri
Utilizate la separarea nămolului activ.

Hidrociclonul
Centrifuga fără elemente în mişcare. În cazul acesta apele uzate nu sunt tratate cu substanţe
de floculare (viteze mari). Eficienţa separării se poate mări prin folosirea mai multor cicloane
montate în serie. Avantaje: simplitate, fcţionare ctinuă, dimensiuni reduse, nu are elemente în
mişcare. Dezavantaje: consum mare de energie pt pomparea apei, vitezele mari produc
eroziunea pereţilor.

9
  Epurarea mecanică prin filtrare
Filtrarea reprezintă ultima verigă din procesul de epurare, aplicată la separarea elementelor
coloidale utilizându-se medii de filtrare corespunzătoare.
Filtrul reprezintă utilajul folosit pentru separarea amestecului l-s. Filtrele pot fi:
După modul de funcţionare:
1. Cu fcţionare periodică – filtrul fix, operaţii simultane.
2. Cu fcţionare ctinuă - suportul filtrant se deplasează într-un circuit închis, operaţiile
sunt diferite pe porţiuni ale suportului filtrant.
După modul de realizare a diferenţei de presiune necesară filtrării:
1. Care fcţ sub acţ presiunii hidrostatice a înălţimii stratului de suspensie
2. Filtre cu vid
3. Care fcţ sub presiunea creată de acţiunea unor pompe
 Filtre care fcţ la presiune hidrostatică
1. Orizontale - sunt deschise, cu fcţ discontinuă, ctituite din recipiente cilindrice cu
diametru mare la baza cărora se află un ciur/grilaj.

10
 2. Verticale - au ctrucţia asemănătoare cu cea a filtrelor orizontale, cu deosebirea că
vasul în care se află amestecul pt filtrare este mult mai înalt, pt a crea o presiune mai
mare asupra materialului filtrant.
 Filtre care fcţ sub VID
Sunt mai eficiente datorită presiunii artificiale create de pompele de vid. Are fcţ continuă,
automată şi este cel mai utilizat la epurarea apelor uzate.
Pentru evacuarea rapidă a precipitatului şi recuperarea rapidă a pânzei de filtrare se pot
folosi filtre celulare rotative, cu detaşarea precipitatului pe role.
Pânza este înfăşurată pe rola de detaşare, rola de spălare şi pe rola de desfundare a porilor,
după care intră în cuva cu apă uzată pentru filtrare.

11
12
  Filtre care funcţionează sub presiune sau filtre presă
Folosite la presarea nămolului → un precipitat cu umiditate redusă (50-65%).
Filtrul presa cu camera are o funcţionare discontinuă şi necesită timpi mari şi manoperă mare
pentru descărcarea preciitatului. O funcţionare continuă o au filtrele presă cu bandă care
execută filtrarea prin presarea amestecului între două benzi transportoare.

13
  EPURAREA BIOLOGICĂ
Transformarea impurităţilor organice, ca rezultat al metabolismului bacterian, în produşi de
degradare inofensivi şi biomasă, prin transferarea de materiale dinspre apă spre celulele vii şi
dinspre acestea spre apă.

 Epurarea biologică aerobă

Oxidarea substanţelor organice prin acţiunea microorganismelor aerobe → dioxid de carbon,

apă şi energie.
1. Cu nămol activ
2. Cu biofiltre
Activitatea enzimelor este influenţată de:
1. Temperatură
2. Indicele pH
3. Prezenţa inhibatorilor

Epurarea biologică cu nămol activ

Unitatea de bază a nămolului activ este floconul (masă gelatinoasă secretată de
microorganisme – bacterii şi substanţe inerte). Oxigenul este introdus prin operaţii mecanice,
pneumatice şi mixte.

14
Prin aerare tre să se asigure:
1. Transferul intens al oxigenului din aer în apă.
2. Circulaţia şi omogenizarea flocoanelor de nămol activ în apa uzată.
3. Viteze mai mari decât viteza de depunere a nămolului activ.

Epurarea biologică prin BIOFILTRE

BIOMASA ESTE DEPUSĂ PE UN SUPORT SOLID, format dim materiale filtrante cu
suprafaţă specifică mare (pietriş, cocs, zgură, materiale plastice sau ceramice). Apa uzată
este alimentată pe la partea superioară a filtrului fiind distribuită uniform pe o paletă rotitoare
peste materialul granular de umplutură şi este colectată la partea inferioară a filtrului.

15
Biofiltrele se clasifică astfel:
După nr de trepte de epurare:
1. Cu o treaptă de epurare
2. Cu două trepte de epurare
După modul de alimentare şi de realizare a contactului dintre apa uzată şi pelicula biologică:
1. Uzuale cu alimentare continuă
2. De contact cu introducerea intermitentă a apei uzate
3. Scufundate cu material granular menţinut în permanenţă sub apă şi aerare artificială
După modul de realizare a aerării:
1. Cu ventilaţie naturală
2. Cu ventilaţie artificială (aerofiltre)

Filtrele biologice au de obicei înălţimi de 1-3,5 m , ventilaţia poate fi naturală dacă filtrul e
descoperit, temperatura în interior tre să fie peste 2°C , materialul filtrant are grosimi de 40-
100 mm, turaţia distribuitorului este de 0,5-2 rot/min., viteza apei prin duze 1 m/s.
 Epurarea biologică anaerobă
Reacţiile în mediu anaerob produc mai puţină energie → sinteza unor cantităţi mai reduse de
material celular, o creştere mai mică a suspensiei bacteriene. Fermentaţia are loc în absenţa
aerului în bazine etanşe la temperaturi între 20-60°C
Variantele de realizare a procesului anaerob sunt:
1. Cu masă biologică în suspensie
2. Cu masă biologică sub formă de peliculă
Prin acest tip de epurare se realizează un grad mai mic de îndepărtare a impurităţilor
organice decât prin epurare aerobă, însă are ţi avantaje:
1. Nu necesită aerare (economie de energie)
2. Rezultă biogazul
3. Nămolul excedentar este în cantităţi reduse
16
  EPURAREA CHIMICĂ
Epurarea chimică poate fi bazată pe:
1. Oxidare chimică în faza lichidă:
 Cu ozon
 Cu clor
2. Schimb ionic
3. Incinerare oxidare termică, cu aer, în faza lichidă
4. Cataliza
5. Fotocataliza
Prelucrarea chimică a apelor uzate se realizează prin procedee de neutralizare, oxidare
şi reducere, coagulare şi floculare, schimb ionic sau prin folosirea catalizatorilor de
accelerare a reacţiilor chimice.

Neutralizarea apelor uzate

-corectarea pH-ului aducându-l la o valoare cât mai apropiată de cea neutră, pentru a favoriza
dezvoltarea florei şi faunei şi a reduce coroziunea.
 Neutralizare reciprocă (ape poluate acide + ape poluate alcaline)
 Folosirea deşeurilor industriale
 Folosirea substanţelor cu caracter puternic acid sau bazic
 Pt apele acide:
1. piatra de var (calcar)
2. hidroxid de calciu (var stins sau lapte de var)
3. hidroxid şi carbonat de calciu
 Pt apele alcaline:
1. Acid clorhidric/sulfuric
2. Dioxid de carbon
3. Gaze de ardere de la arderea petrolului/gazelor naturale/combustibililor
solizi.

17
 Oxidarea apelor uzate
Se utilizează când substanţele organice din apa uzată sunt rezistente la epurarea biologică
(detergenţi, coloranţi, aldehide, fenoli), astfel rezultă produşi finali de oxidare sau specii
intermediare ce nu sunt dăunătoare.
Prin oxidare se poate îndepărta fierul cianurile, sulfurile, sulfaţii, manganul.
Un agent de oxidare trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
1. Să nu producă impurităţi scundare greu de îndepărtat
2. Să acţioneze asupra unei game largi de substanţe
3. Să nu ducă la creşterea conţinutului de săruri minerale din apă
4. Timpul de reacţie să fie mai mic de 3 ore
5. Să nu prezinte risc şi cheltuieli în manipulare
6. Să nu modifice pH-ul
Cei mai importanţi oxidanţi sunt:
 Apa oxigenată folosită în prezenţa unui catalizator (săruri de fier divalent), se obţine
apă, oxigen şi hidroxid feric. Apa oxigenată poate fi produsă direct în apa uzată prin
procedeul descărcării Corona.
 Ozonul are costuri reduse, distruge direct proteinele şi aminoacizii, acţionează asupra
substanţelor biorezistente.
 Clorul şi compuşii lui au un grad de epurare mai mare, produşii rezultaţi pot fi toxici.
Sunt utilizaţi pt îndepărtarea cianurilor, hidrogenului sulfurat, nitraţilor, amoniacului
etc.

Precipitarea, coagularea şi flocularea aei uzate

 Precipitarea – proces specific ionilor, care în urma unor reacţii chimice formează
săruri care se depun gravitaţional.
 Coagularea – fenomenul de aglomerare a particulelor fine coloidale sub acţiunea unor
substanţe chimice (coagulanţi), rezultând flocoane fine. Agenţii de coagulare: sărurile
acizilor tari şi ale bazelor slabe: alaunul de aluminiu şi sodiu, aluminatul de sodiu,
sărurile de fier.
 Flocularea – aglomerarea flocoanelor fine rezultând flocoane mari. Agenţii de
floculare sunt argilele minerale (bentonitele), acizii silicici, amidonul, dextranul,
carboximetril celuloza, colagenul, polietilendiaminele, clorhidraţii de
polivinilaluminiu etc.
O instalaţie de coagulare-floculare cuprinde următoarele componente:
1. Separatoare cu grătare
2. Bazin de egalizare a debitului
3. Bazin de preparare a soluţiei de tratare
4. Pompe dozatoare
5. Bazin de amestec
6. Bazin de reacţie
7. Decantoare
8. Instalaţii de dezhidratare a nămolului
Substanţele coagulante se pot găsi în bazinele de amestec sau pot fi injectate în conducta de
transport a apei uzate. De la bazinele de amestec apa este transportată la bazinele de reacţie

18
(fig), unde se formează flocoane mari care se depun la baza bazinelor de formă conică ce
joacă rol de decantoare.

Epurarea apelor uzate prin schimb ionic

Înlocuirea onilor prezenţi în apă prin ioni aflaţi în structura schimbătorilor de ioni (se
folosesc la prelucrarea aei rin dedurizare, eliminarea carbonaţilor, deionizare, eliminarea
unor substanţe organice.
Schimbătorii de ioni pot fi:
Duă natură:
1. Anorganici:
-naturali, zeoliţi (silicaţi de aluminiu)
-sintetici, permutiţi (cristale de dioxid de siliciu, silicat de aluminiu hidratat, carbonat
de sodiu)
2. Organici: răşini sintetice
După încărcarea electrică a ionilor reţinuţi:
1. Cationiţi:
-puternic acizi
-slab bazici
2. Amioniţi:
-puternic acizi
-slab bazici
După natura cationului care intră în reacţia de schimb:
1. Na – cationiţi
2. H – cationiţi
O instalaţie de dedurizare a aei uzate cu Na – cationiţi este prezentată în figura de mai jos:

19
 Epurarea catalitică
Se bazează pe conversia chimică a poluanţilor organici sau anorganici în prezenţa unor
catalizatori care au rolul de acceleratori ai reacţiei chimice.
În funcţie de tipul reacţiei, metodele catalitice se împart în:
1. Oxidare catalitica
2. Hidrogenare catalitică
După natura substanţelor poluante:
1. Pentru transformarea substanţelor organice
2. Pentru transformarea substanţelor anorganice
După tiul fazelor:
1. Eterogene
2. Omogene
 Oxidarea catalitică
Oxidarea compuşilor organici din aele uzate cu ajutorul unui catalizator (care să fie activ şi
să fie stabili faţă de mediul agresiv în care lucrează – acid, alcalin, fierbinte)
Catalizatorii pot fi constituiţi din:
1. Metale (nobile) depuse pe suport (Pt, Pd, Rh, Rn, Ir), utilizate la apele poluate cu
fenoli, acid acetic, acid formic, acid maleic, alcooli.
2. Oxizi metalici: CuO-ZnO-A2O3 –folosiţi la apele poluate cu fenoli, clorfenoli, alcool
butilic, nitrofenol.
În timpul oxidării trebuie să se asigure un contact intim ăntre cele trei faze (oxigen,
apa, catalizator).
Catalizatorii pot fi folosiţi ca:
1. Suspensii introduse în autoclave cu agitatoare
2. Straturi fixe care sunt străbătute descendent sau ascendent de apa uzată.
20
  Epurarea fotocatalitică
Este folosită în cazul substanţelor poluante greu degradabile: derivaţii halogenaţi, fenoli,
pesticide, hidrocarburi, substanţe tensioactive, alcooli, amine, polimeri.
Cei mai utilizaţi fotocatalizatori sunt:
1. Dioxidul de Titan (TiO2) – membrane fixate pe pereţii fotocatalizatorului sau sub
formă de sticlă poroasă.
2. Oxidul de Zinc (ZnO) –
Fotocataliza eterogenă are următoarele avantaje:
1. Acţionează asupra unei game largi de poluanţi
2. Nu foloseşte reactanţi suplimentari
3. Durată mică de degradare a poluanţilor
4. Catalizatori ieftini şi netoxici
5. Nu necesită condiţii speciale de lucru

21
  Procedee şi instalaţii de prelucrare a nămolurilor
Nămolurile pot fi minerale sau organice. Acestea sunt folosite în cea mai mare parte în
agricultură. Nămolurile de la epurarea mecanică sunt folosite fără prelucrare, având o valoare
nutritivă mare, cele de la epurarea chimică sunt mai înâi prelucrate prin fermentare, iar cele
care conţin substanţe chimice periculoase sunt incinerate – în agricultură fiind folosită
cenuşa. Nămolurile conţin iniţial 1-10 % substanţă uscată → concentrare care se realizează
prin diferite metode:
 Dezhidratarea naturală 40 - 45% - pe platforme cu orificii şi tuburi de drenaj – 30-
90 zile.
 Centrifugarea, filtrarea şi decantarea
 Condiţionare chimică – coagularea înaintea filtrării
 Elutrierea – îndepărtarea coloizilor şi a particulelor fin dispersate ce dau alcalinitate
excesivă, prin sălarea nămolurilor cu apă epurată.
 Stabilizarea anaerobă – bazine etanşe de fermentare

22
 Stabilizarea aerobă –

23
 Incinerarea nămolurilor-uscarea 500°C(I), arderea 800-1000°C(II), răcire 300°C(III)

24
Instalaţiile de ardere ce curind cuptoare cu strat fluidizat sunt mai avantajoase din
următoarele motive:
1. Nămolul mărunţit este amestecat cu aerul insuflat
2. Uscarea şi arderea se realizează simultan
3. Gazelle de ardere nu poluează mediul datorită procesului de dezodorizare
4. Patul fluidizat este ieftin (nisip, şamotă şi accumulator de căldură, combustibilul
fiind folosit doar la menţinerea unei anumite temeraturi)
5. Sunt mai simple din punct de vedere constructive ( mai ales cuptorul)
6. Cenuşa este evacuată odată cu gazelle de ardere
25
  Protecţia surselor de apă

Este mai simplu ca sursele de apă să fie protejate de factorii de poluare. De aceea ar trebui să
se ia măsuri preventive de protecţie a surselor de apă:
1. Puţurile să se execute în zone fără surse de poluare
2. Amplasarea puţurilor de mică adâncime la distanţă faţă de sursele de poluare
3. Întreţinerea surselor de suprafaţă prin controlul florei şi faunei
4. Controlul substanţelor poluante deversate în sursele de apă de suprafaţă
5. Exploatarea surselor de apă în funcţie de potenţial
6. Protejarea surselor prin îndiguire, acoperire, delimitare, interzicere
7. Controlul autoepurării
8. Controlul riguros al folosirii apei din anumite surse
9. Delimitarea, izolarea şi oprirea exploatării surselor poluate şi epurarea/tratarea
acestora
10.Interzicerea depozitării deşeurilor în apropierea surselor de apă
11.Controlul continuu al calităţii apei şi luarea măsurilor coresp în cazul deteriorării
12.Igiena captărilor şi transportului apei pentru diferite folosinţe.

26
 Solul
Stratul superficial al Terrei care face legătura între scoarţă şi atmosferă, supus
continuu transformărilor impuse de factorii climatici: vânt, temperatură, precipitaţii.

 Rolul şi importanţa solului

1. Suport şi mediu de cultivare sau dezvoltare al vegetaţiei, care la rându-i influenţează
direct dezvoltarea animalelor şi omului.
2. Fertilitatea – capacitatea de a satisface cerinţele plantelor
3. Solul prezintă trei faze: solid 50%, lichid şi gaz 50%.
4. Textura- partea minerală a solului – bolovani, pietre pietriş, nisip, praf, argilă
5. Pe sol şi în sol îşi desfăţoară activitatea toate vieţuitoarele terestre
6. Poate influenţa calitatea apei şi a aerului
7. Factor important în formarea şi stabilitatea climatelor
8. Majoritatea activităţilor omeneşti se desfăşoară pe sol
9. Transformă substanţele organice în elemente simple pe care le introduce în circuitul
plantelor şi animalelor.

 Compoziţia solului
 Componente minerale : rezultatul acţiunilor de alterare şi dezagregare a
mineralelor şi rocilor pe care s-a format solul: bolovanii, pietrele, pietrişul,
nisiul, pulberile, praful, minerale argiloase, oxizi, hidroxizi, săruri...
 Materiile organice: humus, celuloze, hemiceluloze, lignine, glucide solubile,
aminoacizi, acizi graşi,...
 Apa: agentul principal de circulaţie a diferitelor componente din sol
1. De higroscopicitate: legată chimic, nu poate fi folosită de plante şi
microorganisme
2. Peliculară: aşezată în jurul granulelor- poate fi folosită de plante...
3. Liberă: se găseşte în porii cailari şi necapilari ai solului, circulă sub
acţiunea forţei de capilaritate/gravitaţionale
 Aerul: are aceeaşi compoziţie ca aerul atmosferic însă în proporţii diferite (+de
bioxid de carbon)
 Microorganismele:
1. Bacteriile: produc degradarea materiei organice, nitrificarea,
denitrificarea, eliberarea amoniacului, sulfului, calciului, fosforului
(până la 3 miliarde pe gram)
2. Actinomicetele: dau miros caracteristic solului, folosind ca sursă d carbon
şi grăsimil, cerurile, celuloza, lignina, chitina, parafina.
3. Ciupercile: formează cu rădăcinile plantelor asociaţii simbiotice –
micorize
4. Alge: verzi şi albastre eliberează oxigen favorizând dezvoltarea
rădăcinilor şi activitatea microorganismelor aerobe – substanţe organice.
5. Protozoare: consumă bacteriile (10000-100000/gram)
 Macroorganismele:
1. Microfauna: protozoare şi nematode mici

27
 2. Mezofauna: colembole, acarieni, enchitreide, nisipode
3. Macrofauna: râme, viermi, insecte, păianjeni, moluşte
4. Megafauna: reptile, rozătoare
Fauna din sol asigură amestecul componentelor organice şi minerale şi afânarea solului.

 Proprietăţile solului
Fizice
 Structura – mărimea, forma şi stabilitatea elementelor structurale (agregate de sol)
o Lamelară
o Prismatică
o Columnară
o Poliedrică
o Subpoliedrică
o Grăunţoasă
o Glomerulară
 Porozitatea – raportul dintre volumul porilor şi volumul solului
o Microporozitatea – porozitatea pt apă
o Macroporozitatea – porozitatea pentru aer
Proporţia optimă între cele două este de 70% micropori şi 30% macropori.
 Temperatura – influenţează autopurificarea, cele ridicate accelerează activitatea în sol
iar cele scăzute distrug bolile şi dăunătorii.
 Densitatea:
o Reală: masa unităţii de volum a fazei solide (greutatea specifică); variază între
2,5-2,7 t/m3; scade odată cu creşterea cantităţii de humus
o Aparentă: masa unităţii de volum al solului uscat în aşezare naturală şi depinde
de densitatea reală şi de porozitate.(greutate volumetrică)

Fizico-mecanice
 Consistenţa: capacitatea solului de a se prezenta ca un întreg
 Aderenţa: proprietatea solului umed de a se lipi de organele de lucru ale utilajelor
 Rezistenţa la penetrare: rezistenţa opusă de sol la pătrunderea unui obiect ascuţit,
înglobând rezistenţa la compresiune, tăiere, rupere, forfecare (Rp [daN/cm2].
 Rezistenţa la arat: rezistenţa opusă de sol la înaintarea plugului/forţa de tracţiune
necesară lugului în timpul lucrului (Ra <daN>)
 Rezistenţa specifică la arat: raportul între Ra şi secţiunea transversală a brazdei (K
<daN/cm2>)

MATURITATEA FIZICĂ A SOLULUI

Intervalul de umiditate, caracteristic fiecărui tip de sol, în care forţele de rezistenţă sunt
minime, deci lucrările se execută cu cel mai redus consum de energie şi uzură, iar calitatea
lucrărilor este superioară.
 8-30 nisipoase
 10-28 nisipo-lutoase
 13-26 loto-nisipoase
 15-25 lutoase

28
  17-23 luto-argiloase
 18-20 argiloase
 Poluarea solului
Ansamblul de acţiuni care produc dereglări în compoziţia solului, diminuându-i capacitatea
bioproductivă, devenind un agent de transmitere a bolilor la animale şi om prin intermediul
plantelor şi apei.
o Principalele efecte ale poluării:
1. Diminuarea cantităţii de humus, reducerea fertilităţii
2. Scăderea pH-ului, solurile devenind acide
3. Scăderea conţinutului de microelemente
4. Creşterea pH-ului, sărăturarea solurilor
5. Eroziunea sub efectul apei
6. Excesul/deficitul de umiditate
7. Distrugerea structurii solurilor prin lucrări mecanice şi de irigare necorespunzătoare
o Surse de poluare
1. Din agricultură:
- Îngrăşăminte chimice/organice nefermentate, pesticidelor.
- Introducerea în circuitul agricol a suprafeţelor noi prin defrişare, desţelenire,
cultivarea terenului în pantă.
- Prin folosirea unor asolamente şi rotaţii de culturi neraţionale (monocultura)
2. Din industrie:
- Substanţele poluante din atmosferă
- Substanţele poluante din apă
- Depozitarea deşeurilor industriale
- Amplasarea drumurilor, construcţiilor ce duc la alunecări de teren
- Exploataţii miniere
3. Din activităţi gospodăreşti şi sociale
- Infestarea cu poluanţi din apele de canalizare
- Prin substanţele poluante rezultate din încălzirea locuinţelor
- Prin deşeurile menajere manipulate şi depozitate necorespunzător

Poluarea poate fi:

 Fizică – rezultatul exploatării neraţionale a resurselor naturale ale Pământului minerit,
foraje, dirijarea cursurilor naturale ale râurilor, construirea lacurilor de acumulare,
drumuri şi tunele, locuinţe.
Poluarea fizică reprezintă înrăutăţirea proprietăţile fizice şi fizico-mecanice prin:
- Distrugerea structurii solului prin creşterea ponderii elementelor structurale fine şi
foarte fine (prăfuirea solurilor)
- Tasarea (compactarea) – reducerea porozităţii
- Creşterea densităţii – creşterea cons de energie pt lucrări
 Chimică
- Din activităţile industriale, substanţele chimice poluante sunt eliminate în aer, apă sau
direct pe sol
- Activităţile desfăşurate în agricultură,
 Îngrăşămintele

29
  Naturale (organice)
 Chimice (N - afectează flora bacteriană; acumularea în plante sub formă
de nitraţi; eutrofizarea apelor, P, K)
 Pesticide (Un pesticid ideal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
acţiune toxică ridicată dar de scurtă durată, selectivitate ridicată, persistenţă
redusă în mediu.)
 Erbicide
 Insecticide
 Fungicide
 Stimulatori de creştere
În ultimul timp se încearcă combaterea integrată a dăunătorilor prin diverse
metode ca:
 Prădători naturali
 Cultivarea paraziţilor ce distrug dăunătorii
 Virusuri şi bacterii patogene pentru dăunători
 Specii vegetale capcană
 Asolamentul şi rotaţia culturilor
 Lucrări corespunzătoare
 Sterilizare chimică şi radiologică a dăunătorilor
 Stimulatori hormonali şi feromoni
 Insecticide organo-fosforice
 Soiuri şi hibrizi rezistenţi
- Activităţi de transport *arderea combustibililor*
- Activităţi gospodăreşti (depozitarea deşeurilor)
 Biologică
- apele reziduale utizate la irigare (salmonele, coli, bacili, pasteurele, clostridii,
leptospire, rickettsii, pararickettsii, virusuri, ouă şi larve de helmiţi, paraziţi...)
- dejecţiile de la ferme zootehnice
- reziduuri de la abatoare
 Radioactivă
- Se realizează cu precădere în apropierea surselor radioactive (exploataţii miniere,
depozite de deşeuri radioactive, unităţi de prelucrare a minereurilor radioactive...)
- Radionuclizi periculoşi: Sr-90, Cs-137, U-235, Pu-289, I-131, Ba-140 (de la centralele
atomo-electrice)
- Din sol radionuclizii sunt concentraţi în plante şi animale în cantităţi foarte mari (Sr-
90 de 21 ori mai mult la plante şi de 714 ori mai mult la oi decât în sol)

 Legislaţia protecţiei solului

- Legea protecţiei mediului nr 137/2006, secţiunea a 3-a „Protecţia solului, a
subsolului şi a ecosistemelor terestre”
- „Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre prin măsuri adecvate de
gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului este obligatorie pentru
toţi deşinătorii, indiferent cu ce titlu.”

30
  Procedee şi instalaţii pentru protecţia solului
În cazul protecţiei solului imortanţa cea mai mare o au măsurile profilactice.
 Autopurificarea solului
Pentru fiecare element chimic, în sol există microorganisme specializate:
- N- Nitrosomonas, Nitrobacter
- S – thiobacillun, thriotix
- Fe – sideromonas, sfaerotilus
Etapele procesului de purificare:
1. Mineralizarea – descompunerea substanţelor organice în elemente simple - proteine,
glucide, lipide...
2. Nitrificare – combinarea elementelor simple în forme uşor asimilabile de către
plante, sub acţiunea microorganismelor.
Autoepurarea se apreciază cu ajutorul indicelui Hlebnikov –raportul dintre azotul organic
teluric şi azotul organic total:
- IH=0,98-1 – sol curat;
- ...
- IH<0,70 – sol puternic impurificat
Autopurificarea solului se desfăşoară sub influenţa unor factori naturali:
- Radiaţia solară prin spectrul ultraviolet cu efect bactericid, prin spectrul luminos –
fotosinteza, prin spectrul infraroşu – temeratura de mineralizare
- Precipitaţiile care dizolvă şi mobilizează substanţele în sol
- pH-ul influenţează nr de microorganisme
- oxigenul din aer – oxidare
 Purificarea artificială procedee de asanare
 În cazul poluării fizice
1. Arat – compactare de suprafaţă
2. Afânarea adâncă (40-70cm) – compactarea de adâncime
3. Refacerea structurii prin aducerea la suprafaţă a stratului de adâncime (30cm),
arături de toamnă, îngrăşământ organic – în cazul distrugerii agregatelor hidrostabile
4. Lucrări adânci de afânare şi drenare – exces de apă
5. Lucrări după curba de nivel, benzi înerbate, rotaţia culturilor – eroziunea de
către apă pe terenuri în pantă
6. Culturi care realizează stabilitatea particulelor de sol (pajişti de culturi perene,
orientarea culturilor erpendicular pe direcţia vântului) – eroziunea produsă de vânt
 În cazul poluării chimice
1. Corectarea pH-ului cu amendamente acide sau alcaline
2. Eliminarea poluării locale prin defrişarea solului afectat şi tratarea acestuia ex
situ, sau tratare in situ
 În cazul poluării biologice
1. Distrugerea agenţilor biologici poluanţi cu acţiune mică şi medie prin întărirea
sistemului de autopurificare prin lucrări de afânare, tasare...

31
 2. Defrişarea şi prelucrarea termică în cazul agenţilor biologici agresivi
3. În cazul poluării radioactive - defrişare, îngropare la adâncime, necultivarea
un anumit termen.

 Prevenirea poluării solului

1. În cazul solurilor degradate dpdv al stării fizice:
- Aratul la maturitatea fizică
- Efectuarea arăturii cu pluguri echipate cu trupiţe corespunzătoare, împiedicându-se
patinarea – forfecarea solului
- Circulaţia interzisă când solul e prea umed
- Alegerea corespunzătoare a regimului de lucru a agregatelor agricole – adâncime,
lăţime, viteză de lucru...
- Executarea lucrărilor de pregătire a atului germinativ într-un nr strict necesar
- Tehnologii cu minim de lucrări
- Măsuri tehnice şi organizatorice pentru utilajele agricole
- Aplicarea judicioasă a tehnicilor de udare
2. În cazul poluării chimice
- Cartarea agrochimică
- Alicarea amendamentelor conform cartării
- Cultivarea culturilor recomandate pentru diferite tipuri de sol
- Îngrăşăminte organice fermentate
- Folosirea judicioasă a pesticidelor
- Tehnologii de combatere integrală a bolilor şi dăunătorilor
3. Pentru refacerea şi dezvoltarea activităţii florei şi faunei utile din sol
- Lucrări de afânare pentru refacerea echilibrului aer-apă
- Îngrăşăminte organice
- Diminuarea carenţei de microelemente din sol
- Încorporarea resturilor vegetale
- Rotaţia culturilor
- Lucrări ce menţin şi dezvoltă activitatea florei şi faunei din sol
- Apă de calitate la irigat
4. Măsuri generale de prevenire a poluării solului
- Controlul surselor de poluare
- Verificarea continuă a limitei maxime a unor substanţe în sol
- Folosirea substanţelor chimice riguros analizate
- Depozite speciale pentru deşeurile ce nu pot fi distruse/recirculate
- Măsuri de limitare a poluării şi de combatere
- Limitarea activităţilor producătoare de agenţi poluanţi, înlocuirea substanţelor care
produc agenţi poluanţi , înlocuirea proceselor/utilajelor tehnologice de la care rezultă
poluanţi.

32
 Tehnologii ecologice în agricultură
Curind lucrări şi folosesc roduse care au impact mica asupra mediului.
Au apărut pentru:
- Reducerea poluării mediului
- Preţul ridicat al substanţelor chimice
- Limitarea consumului de combustibil
 Principalele zone agricole din România
- Zona irigată din S şi E
- Zona neirigată din S şi E
- Câmpia de Vest
- Moldova şi Transilvania colinară
- Piemonturile sudice
- Piemonturile estice şi vestice
 Lucrările solului
Au drept scop crearea condiţiilor favorabile germinării, răsăririi şi creşterii plantelor.
Unul dintre obiectivele lucrării solului îl constituie optimizarea însuşirilor fizice ale acestuia.
1. De bază
2. De întreţinere a ogorului
3. De pregătire a patului germinativ
4. De întreţinere a culturilor

33
  Metode de lucrare a solului
Rolul metodelor de lucrare a solului este:
1. Realizarea unui strat arabil cu proprietăţi fizice bune
2. Îmbunătăţirea regimului substanţelor nutritive din sol prin activizarea proceselor
biochimice
3. Combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor
4. Încorporarea în sol a resturilor organice şi a îngrăşămintelor
5. Prevenirea proceselor de eroziune, reducerea pierderilor de apă şi de substanţe
nutritive necesare plantelor
6. Crearea unor condiţii optime pentru încorporarea seminţelor în timpul semănatului
 Procese tehnologice care au loc în sol
- Întoarcerea sau inversarea stratului arabil - plugul (se încorporează substanţele
organice şi se aduce la suprafaţă partea inferioară cu o structură mai bună)
- Mărunţirea şi afânarea solului – grapa cu colţi/discuri, cultivatoare, freze
- Amestecarea stratului arabil – plugul, cultivatorul, freza
- Tasarea – tăvălugul
- Nivelarea – reduce pierderile de apă şi uşurează lucrările agricole
 Respectarea perioadei optime de executare a lucrărilor solului
Limitele optime ale umidităţii la care diferite tipuri de sol, în funcţie de textură se lucrează în
bune condiţii sunt prezentate în figură:

34
Influenţa negativă a creşterii rezistenţei specific a solului poate fi micşorată pe următoarele
căi:
- Executarea lucrărilor în perioada în care solul are umiditatea optimă şi rezistenţa
minimă
- Arătura de toamnă în locul celeia de primăvară
- Afânarea adâncă periodică
- Introducerea în sol a masei vegetale mărunţite
- Maşini agricole cu organe de tăiere funcţionale şi cu grosimi minime

 Optimizarea metodelor de deplasare a agregatelor de lucrat solul

- Metodele de deplasare se stabilesc în concordanţă cu felul lucrărilor executate, cu
particularităţile constructive ale agregatului şi dimensiunile terenului.
- Deplasările inutile măresc consumul de combustibil şi produc tasarea
- Creşterea densităţii solului peste 1,3 g/cm3 scade producţia vegetală
- Măsurile de dublare a roţilor, de montare a semişenilelor, folosirea şenilelor late fac ca
presiunea specifică scade semnificativ.

35
 - Realizări pe plan mondial:
 Maşinile cu pneuri late de 120cm – sub 100 kPa
 Maşinile cu pneumoşenile – sub 50 kPa
 Podul tehnologic mobil – fără tasare
 Măsura trasării de drumuri tehnologice
- Tractoarele mari de mare putere tasează solul şi în adâncime
- Pentru distrugerea stratului compact se recomandă variaţia periodic a tipului şi
adâncimii arăturilor
 Îmbunătăţirea aderenţei cu solul a organelor de deplasare ale tractorului
Valoarea coeficientului patinării diminuează capacitatea de lucru a agregatului
Reducerea pierderilor prin frecare se realizează în special prin îmbunătăţirea calităţii
uleiurilor, şi micşorarea intensităţii frecării la organele în mişcare
Reducerea pierderilor de putere la autodeplasare se face în condiţii de teren compact prin
reducerea greutăţii tractorului, iar în condiţii de teren afânat prin îmbunătăţirea aderenţei
tractorului
Pentru lucrările care cer forţă de tracţiune mare, principalele soluţii sunt:
- Presiuni a aerului din pneuri adaptate la teren
- Utilizarea pe teren arat a roţilor cu zăbrele montate lateral
- Utilizarea greutăţilor suplimentare şi a apei în pneuri
- Utilizarea dispozitivului mecanic pentru mărirea aderenţei (antislip)

36
  Lucrările minime ale solului
Avantajele lucrărilor minime:
- Economisirea forţei de muncă
- Conservarea solului
- Economisirea de carburant
- Reducerea investiţiilor pentru maşini
- Reducerea timpului de lucru
- O mai bună adaptare la condiţiile climatic
- Protecţia mediului
Lucrările minime în agricultura mondială:

 Eroziunea solului
Desprinderea particulelor material de sol şi transportarea de la locul de origine de către apă şi
vânt.
Cauze:
- Defrişarea
- Desţelenirea
- Dezvoltarea aşezărilor umane, căilor de comunicaţie
- Terenuri în pantă (ploi şi irigaţii)
Prevenirea:
- Stabilirea categoriilor de folosinţă agricolă în concordanţă cu potenţialul solului
- Exploatarea raţională a pădurilor
- Sistematizarea terenurilor agricole în:
37
  Ferme, sole şi tarlale
 Unităţi agricole cu reţea de drumuri antierozională
 Sole amplasate a.î. lucrările să se poată efectua după curba de nivel
 Perdele forestiere de protecţie
 Organizarea unităţilor de producţie în funcţie de direcţia vântului
- Agrotehnica raţională şi diferenţiată în concordanţă cu specificul fiecărei suprafeţe de
teren
- Organizarea păşunatului prin stabilirea încărcăturii maxime de animale pe hectar
- Tehnologiile agricole: aratul cu întoarcerea brazdei spre amonte pe curba de
nivel/fără răsturnarea brazdei, lucrări de subsolaj şi terasare, semănatul de-a lungul
curbei de nivel, norme de sămânţă mărite, plante păioase şi perene, cultivarea în fâşii,
culture în benzi tampon, culture intercalate (fasole – porumb), mulcirea (folosirea
resturilor vegetale pentru acoperirea solului/încorporarea lor în sol)
- Măsuri hidroameliorative speciale : terasare, realizarea de valuri de pământ de 60-
100 cm pe curbele de nivel

 Combaterea integrată a buruienilor

- Metode preventive: condiţionarea seminţelor plantelor de cultură, distrugerea surselor
de îmburuienare, acţiuni de carantină pentru anumite specii de buruieni
- Metode curative:
 Agrotehnice: asolament, lucrările solului, amendamente şi îngrăşăminte, metode
de semănat, irigarea şi desecarea etcâ
 Chimice: aplicarea erbicidelor
 Fizice: tratamente termice, distrugere mecanică a buruienilor
 Biologice: boli şi dăunători pt buruieni, hibrizi competitive faţă de buruieni
PED (pragul economic de dăunare) – gradul de îmburuienare a unei culture, de la care
diminuarea recoltei justifică cheltuielile pentru aplicarea unei măsuri de combatere a
buruienilor. <buruieni/m2>

 Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor

- Omorârea organismelor dăunătoare (eradicare, terapie, profilaxie)
- Limitarea înmulţirii natural (înrăutăţirea condiţiilor de creştere, reducerea vitezei de
înmulţire)
- Creşterea rezistenţei plantelor (mărirea rezistenţei pe vertical/orizontală, îmbunătăţirea
creşterii şi refacerii ţesuturilor)
- Limitarea arealului de răspândire (carantină externă/internă, măsuri de amplasare a
culturii)
- Decalarea în timp a fazelor de vegetaţie a culturii cu risc mare de atac faţă de prezenţa
organismelor dăunătoare

 Folosirea îngrăşămintelor chimice şi organice

- Cantităţile mari de îngrăşăminte chimice nu pot fi folosite şi transformate în totalitate
de plante, o parte fiind antrenată de apă, iar o parte se stochează ca reziduu în plante
- Îngrăşământul organic fermentat are avantaje ca:
 Îmbunătăţire a conţinutului de humus

38
  Cheltuieli de obţinere mai mici
 Poluare minimă
 Calitatea recoltelor excepţională;))
- Atât excesul cât şi carenţa unor elemente nutritive în sol duc la apariţia unor stări
negative în dezvoltarea plantelor (N, K, P, S, Ca, Mg, Fe, Mn, Zn, Cu, B, molibden)

 Agricultura BIOlogică
- Agricultura biodinamică: alimentaţie sănătoasă şi echilibrată
- Agricultura organică: echilibru biologic şi ridicarea fertilităţii solului prin aport de
materii organice
- Agricultura biologic: păstrarea şi creşterea conţinutului de humus prin folosirea
îngrăşămintelor organice şi limitarea executării lucrărilor solului

 Surse neconvenţionale de energie

- Energia solară
Folosită ca energie termică: se folosesc captatorii solari (schimbător de căldură prin care
circulă agentul termic forţat)

Folosită ca energie electrică: fotopilele

- Energia eoliană

39
 - Biogazul

- Apele geotermale
 Ca agent termic de încălzire
 Ca apă industrial sau menajeră
 Ca agent termic în instalaţiile de uscare a produselor vegetale
Reducerea consumului energetic în orice domeniu, recuperarea fracţiunilor de energie
pierdute în anumite procese tehnologice şi folosirea tuturor surselor de energie
neconvenţionale sunt principiile care stau la baza unei dezvoltări raţionale dpdv ecologic
şi economic.

40