DREPT PENAL PARTEA GENERALĂ

LECT. UNIV. DR. RADU MARIUS

NOTIUNEA SI TRASATURILE DREPTULUI PENAL
Dreptul Penal reprezinta un ansamblu de norme juridice ce reglementeaza
relatiile de aparare sociala prin incriminarea ca infractiunii sub sanctiuni specifice
denumite pedepse a faptelor periculoase pentru valorile sociale, fie in scopul ocrotirii
acelor valori, fie in scopul prevenirii savarsirii unor infractiuni,fie prin aplicarea unor
pedepse celor ce le-au savarsit.
Obiectul dreptului penal il reprezinta relatiile de aparare sociala, relatii care
pot fi de conformare sau de conflict. Sunt relatii sociale de conformare in sensul ca
ele se adreseaza tuturor destinatarilor legii penale, destinatari care trebuie sa aiba o
conduita corespunzatoare in raport cu valoarea sociala ocrotita. Sunt relatii sociale de
conflict deoarece in momentul in care se incalaca o norma penala cel care a incalcat-o
va intra in conflict cu statul si va fi obligat sa suporte consecintele penale ale faptelor
sale.
Dreptul penal prezinta urmatoarele trasaturi:
a) Este un drept autonom, are o reglementare distincta, propie, reglementare ce o
regasim in codul penal, in constitutie, in legi penale complementare, in legi nepenale
dar cu dispozitiuni penale precum si in tratate si conventii internationale.
b) Caracter unitar in sensul ca exista o unicitate a reglementarii penale, de altfel
potrivit art.362 CP, ,,dispozitiile din partea generala a acestuia se aplica si faptelor
sanctionate penal prin legi speciale, afara de cazul cand legea dispune altfel’’.
2
c) Drept public-deoarece in cadrul raporturilor juridice penale apare intodeauna
ca subiect dominant statul, stat care are rol atat de a supraveghea respectarea legii cat
si de a realiza tragerea la raspunderea penala a celor care savarsesc infractiuni.
PRINCIPIILE DREPTULUI PENAL:
PRINCIPIUL LEGALITATII – potrivit acestui principiu nici o persoana nu
poate fi trasa la raspundere penala decat daca a savarsit o fapta care constituie potrivit
unui anumit text de lege infractiune .
PRINCIPIUL UMANISMULUI – in conformitate cu care intreaga
reglementare penala are la baza respectarea drepturilor omului. De altfel codul
penal incrimineaza inclusiv infractiunea de tortura ocrotind astfel pe cel care a
savarsit infractiuni de un eventual abuz din partea organelor judiciare .
PRINCIPIUL EGALITATII IN FATA LEGII PENALE– potrivit
dispozitiilor constitutionale toate persoanele sunt egale in fata legii astfel incat daca
se savarseste o infractiune organele judiciare nu fac nici o discriminare In raport cu
calitatea pe care o are cel care savarseste infractiuni. Cetatenii sunt egali in fata legii
si autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari.Nimeni nu este mai presus de
lege.
PRINCIPIUL PREVENIRII SAVARSIRII UNOR NOI INFRACTIUNI –
prin dispozitiile codului penal si a celorlalte legi penale legiuitorul a incriminat toate
faptele de o gravitate sporita atragand in acest sens atentie destinatarilor legii penale
ca in masura in care vor incalca normele penale li se vor aplica pedepse.
PRINCIPIUL POTRIVIT CARUIA INFRACTIUNEA ESTE UNICUL
TEMEI AL RASPUNDERII PENALE – conform acestui principiu nici o persoana nu
poate fi trasa la raspundere penala daca savarseste alte fapte decat cele care potrivit
legii, sunt considerate infractiuni. Spre exemplu savarsirea unei contraventii poate
3
duce la aplicarea unei amenzi contraventionale si in nici un caz a unei amenzi penale
sau a unei alte sanctiuni penale.
PRINCIPIUL PERSONALITATII – din punct de vedere penal nu poate fi
trasa la raspundere penala nici o alta persoana decat cea care a savarsit infractiunea.
PRINCIPIUL INDIVIDUALIZARII SANCTIUNILOR DE DREPT
PENAL – potrivit acestui principiu in situatia in care o persoana a savarsit o
infractiune la momentul individualizarii sanctiunii ce va fi aplicata de instanta de
judecata se va tine seama de dispozitiile partii generale a codului penal , de limitele
de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite de
persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea
penala.
Cand pentru infractiunea savarsita, legea prevede pedepse alternative de
criteriile de mai sus se va tine seama atat pentru alegerea uneia dintre pedepsele
alternative cat si pentru proportionalitatea acesteia.
La stabilirea si aplicarea pedepsei pentru persoana juridica se va tine seama
de dispozitiile partii generale a codului penal ,de limitele de pedeapsa fixate in partea
speciala pentru persoana fizica, de gravitatea faptei savarsite si de imprejurarile care
atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
IZVOARELE DREPTULUI PENAL
Sunt acele acte normative prin care sunt incriminate ca infractiuni faptele
periculoase pentru valorile sociale.
a) Principalul izvor al dreptului penal il reprezinta CODUL PENAL (CP), cod ce
este impartit in doua parti:
- partea generala
- partea speciala
4
Partea generala este formata din urmatoarele titluri:
- Legea penala si limitele ei de aplicare
- Infractiunea
- Pedepsele
- Inlocuirea raspunderii penale
- Minoritatea
- Masurile de siguranta
- Cauzele care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii
- Intelesul unor termeni sau expresii in legea penala
b) Constitutia Romaniei in care se regasesc principiile generale privind obiectul
ocrotirii penale si egalitatea persoanelor in procesul penal. Ori de cate ori o dispozitie
dintr-o lege penala este contrara Constitutiei acea dispozitie va fi declarata
neconstitutionala si va fi abrogata sau modificata.
c) Legi penale complinitoare - sunt acele legi care cuprind dispozitii menite sa
completeze reglementarile penale. (exemple: legea privind executarea pedepselor,
legea privind gratierea si procedura acordarii acesteia, legea privind cooperarea
judiciara internationala in materie penala.)
d) Legi nepenale dar cu dispozitiuni penale – sunt acele legi care reglementeaza
desfasurarea unor activitati (exemple: legea privind exercitare profesiei de medic
legea fondului funciar) si care au in cuprinsul lor diferite incriminari penale pentru
situatiile in care in domeniul respectiv este incalcata o norma penala.
e) Tratate si conventii internationale – aceasta categorie de izvoare se subdivide in:
1 - tratate si conventii internationale prin care statul roman se obliga sa participe
la reprimarea principalelor forme de criminalitate internationala grava.
5
2 - tratate si conventii internationale privind asistenta judiciara internationala in
materie penala.
3 - tratatele internationale privind drepturile omului.
Tratatele prin care statul roman s-a angajat sa incrimineze prin legi interne
formele de criminalitate internationala constituie izvor indirect al dreptului penal.
Legea romana prin care acea infractiune a fost incriminata constituie
izvorul direct al dreptului penal.
Celelelte tratate si conventii internationale sunt considerate izvoare directe ale
dreptului penal cu atit mai mult cu cat exista prevederi legale clare potrivit carora
daca exista o contradictie intre reglementarile interne si conventiile internationale
privitoare la drepturile omului au prioritate acestea din urma.
RAPORTURILE JURIDICE PENALE
- sunt acele raporturi care se nasc intre stat si destinatarii legii penale. Intodeauna
statul apare ca subiect dominanat in structura raporturilor juridice penale.
- obiectul acestor raporturi il constituie conduita ce trebuie realizata de catre
destinatarii legii penale
- continutul raporturilor reprezinta drepturile si obligatiile pe care le au subiectii
acestor raporturi respectiv dreptul statului de a impune ca destinatarii legii penale sa
aibe o anumita conduita (in cazul raporturilor de conformare) si de a asigura tragerea
la raspundere penala a celor ce au savarsit infractiuni (in cazul raporturilor de conflict
) si corelativ obligatia destinatarilor legii penale de a se conforma dispozitiilor legale
(in cazul raporturilor de conformare) si de a suporta consecintele juridice ale
savarsirii infractiunii (in cazul raporturilor de conflict).
Raporturile juridice penale intra in vigoare:
- la momentul la care intra in vigoare legea penala
6
- la momentul la care persoana fizica implineste 14 ani
- la momentul la care persoana dobandeste calitatea ceruta de lege pentru a putea
fi subiect activ al infractiunii (dobandirea calitatii de functionar, de militar etc.)
Raporturile de conflict intra in vigoare in momentul savarsirii infractiunii
Raporturile juridice penale inceteaza:
- la momentul abrogarii sau iesirii din vigoare a legii penale
- in situatia in care intervine o cauza care inlatura raspunderea penala
- savarsirea faptei interzise-dand nastere raportului juridic de conflict
- in situatia in care persoana pierde calitatea ceruta de lege pentru a putea fi
subiect activ al infractiunii
- dupa executarea sanctiunii penale aplicata de instanta de judecata
CLASIFICAREA LEGILOR PENALE SI A NORMELOR PENALE
Legea penala intra in vigoare fie la momentul la care este prevazut in actul
normativ fie la o data ulterioara, dandu-se posibilitatea destinatarilor sa ia cunostinta
de actul juridic respectiv.
Legile penale pot fi generale sau speciale.
In dreptul nostru exista regula potrivit caruia legea speciala are prioritate,
ea deroga de la legea generala si se completeaza cu aceasta.
Are caracter de lege speciala partea speciala a codului penal in raport cu
partea generala, respectiv o lege penala speciala in raport cu dispozitiile codului
penal.
Legile penale pot fi pe o perioada nedeterminata sau pe perioada
determinata; pentru acestea din urma opereaza principiul ultraactivitatii in sensul ca
infractiunile savarsite sub regimul acestor legi pot fi judecate si ulterior.
7
Normele juridice penale pot fi : - generale
- speciale
Exista deasemenea regula ca norma speciala deroga de la norma generala.
Norma juridica penala are o structura dihotomica in sensul in care aceasta
are numai dispozitie si sanctiuni.
In functie de aceasta structura normele penale pot fi:
- norme penale unitare
- norme penale divizate
Normele penale unitare au atat dispozitie cat si sanctiuni.
Normele penale divizate se subimpart in:
- norme de incriminare cadru
- norme de trimitere
- norme de referire
Atat legea penala cat si norma penala presupun o interpretare ce se poate clasifica in:
- interpretare oficiala
- interpretare neoficiala
Interpretarea oficiala se subimparte in interpretare legala, cea facuta de
legiuitor la momentul elaborarii textului de lege ( caz in care avem o interpretare
legala contextuala ) sau ulterioara adoptarii normei penale ( caz in care avem de a
face cu o interpretare legala oficiala posterioara ).
Interpretarea oficiala poate fi si cauzala respectiv interpretarea pe care o
dau instantele de judecata cu ocazia solutionarii unei cauze penale.
8
Interpretarea neoficiala este acea interpretare care se realizeaza de
doctrinari.
APLICAREA LEGII PENALE IN SPATIU
Legea penala romana se aplica in spatiu potrivit principiilor teritorialitatii,
personalitatii, realitatii si universalitatii.
PRINCIPIUL TERITORIALITATII LEGII PENALE ROMANE
Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul
Romaniei. Ea da expresie suveranitatii si independentei statului roman.
Legea penala este teritoriala deoarece rostul ei este de a realiza, mentine si
reintegra ordinea juridica pe teritoriul statului caruia ii apartine.
Prin teritoriu intelegem intinderea de pamant si apele cuprinse intre
frontiere, cu subsolul si spatiul aerian aferente ,precum si marea teritoriala cu solul,
subsolul si spatiul aerian al acesteia.
Teritoriul terestru al Romaniei este dat de intinderea de pamant situata intre
frontierele sale.
Apele interioare sunt acele ape cuprinse intre frontiere iar la marginea
tarmului pana la liniile de baza.
Liniile de baza reprezinta linia celui mai mare reflux de-a lungul tarmului,
sau liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate din spre larg ale tarmului, ale
insulelor, ale amenajarilor hidrotehnice si ale altor instalatii portuare permanente sau
ale locurilor de acostare. De la liniile de baza pe o suprafata de 12 mile marine,
22.224.000 m se intinde marea teritoriala a Romaniei.
9
In ceea ce priveste subsolul, acesta se intinde pana la limita la care omul
poate fora, iar spatiul aerian se intinde pana la limita spatiului cosmic respectiv pana
la altitudinea celui mai de jos perigeu ce permite mentinerea pe orbita a unui satelit.
Orice infractiune savarsita pe acest teritoriu atrage competenta penala a
organelor judiciare romane.
Prin infractiune savarsita pe teritoriul tarii se intelege atat infractiunea
comisa pe teritoriul mai sus aratat cat si infractiunea savarsita pe o nava sau aeronava
romana.
Infractiunea se considera savarsita pe teritoriul Romaniei si atunci cand pe
acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava romana sa efectuat numai un act de
executare ori sa produs rezultatul infractiunii. Datorita acestui fapt legiuitorul roman
a adoptat principiul ubicuitatii potrivit caruia o infractiune este considerata a fi
savarsita pe un teritoriu, daca pe acel teritoriu s-a savarsit cel putin un act de
executare sau s-a realizat rezultatul infractiunii.
Exceptii de la principiul teritorialitatii legii penale romane:
a) imunitatea de jurisdictie
Infractiunile savarsite de catre reprezentantii diplomatici si consulari ai
statelor straine in Romania , nu atrag competenta jurisdictionala a organelor judiciare
romane, in aceasta situatie persoanele respective vor putea fi trase la raspundere
penala in statul caruia ii apartine. Singura solutie pe care o are statul roman este s-a
declare persoana respectiva persona non grata si sa ceara statului strain sa-i retraga
acreditarea in Romania. Prin aceasta exceptie de la principiul teritorialitatii statul
roman a dat expresie dispozitiilor conventiei de la Viena din 1961.
Legea penala romana nu se aplica deasemenea infractiunilor savarsite pe
terenurile si in localurile apartinand misiunilor diplomatice in Romania deoarece
acestea se considera a nu fi teritoriu romanesc.
10
Exista o categorie de persoane respectiv sefii de stat, de guvern,
reprezentantii ONU , personalul tehnic si administrativ din cadrul reprezentantelor
diplomatice si consulare care se bucura de o imunitate de jurisdictie partiala.
b) Legea penala romana nu se aplica in cazul infractiunilor savarsite de catre
militarii unei armate straine aflati in trecere ori stationati pe teritoriul Romaniei
Regimul juridic al acestor persoane este reglementat prin conventii
bilaterale intre statul roman si statul de provenienta al militarilor De regula, prin
aceste conventii se stabileste competenta exclusiva si neconditionata a organelor
judiciare straine.
c) Infractiunile savarsite la bordul navelor sau aeronavelor militare straine, nu
atrag competenta autoritatilor romane.
Daca insa infractiunea a fost savarsita pe o nava sau aeronava straina
comerciala stationata intr-un port sau aeroport romanesc ori aflate fie in apele
interioare, fie in spatiul aerian romanesc aceste infractiuni sunt de competenta
instantelor romane. In situatia in care nava comerciala se afla in trecere prin marea
teritoriala a Romaniei in principiu infractiunile savarsite pe aceea nava nu sunt de
competenta autoritatilor romane.
Prin exceptie de la acest principiu competenta autoritatilor romane va fi
angajata daca:
- infractiunea a fost savarsita de un cetatean roman sau de un apatrid care domiciliaza
in Romania.
- infractiunea a fost savarsita impotriva statului roman sau impotriva vietii ori
integritatii corporale a unui cetatean roman.
- infractiunea este de natura sa tulbure ordinea si linistea publica in tara sau ordinea
in marea teritoriala.
11
- interventia autoritatilor romane este necesara pentru reprimarea traficului ilicit de
stupefiante sau de substante psihotrope.
- asistenta autoritatilor romane este ceruta, in scris, fie de comandantul navei, fie de
reprezentantul diplomatic sau consular al statului a carui pavilion il abordeaza nava
PRINCIPIUL PERSONALITATII LEGII PENALE ROMANE
Potrivit acestui principiu legea penala se aplica infractiunilor savarsite in
afara teritoriului tarii daca faptuitorul este cetatean roman sau daca neavand nici o
cetatenie are domiciliul in tara.
Pentru a opera acest principiu trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii:
- Sa se savarseasca o infractiune potrivit legii penale romane
- Infractiunea sa se fi savarsit in strainatate
- Infractiunea sa se fi savarsit de un cetatean roman sau de un apatrid cu
domiciliul in Romania
Principiul personalitatii atrage competenta exclusiva si neconditionata a
instantelor judiciare romanesti. In situatia in care cetateanul raman sau apatridul cu
domiciliul in Romania a fost condamnat in strainatate pedeapsa aplicata de instantele
romane se deduce din pedeapsa aplicata de instantele straine.
Principiul personalitatii legii penale romane nu presupune existenta dublei
incriminari.
PRINCIPIUL REALITATII LEGII PENALE ROMANE
Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului
tarii contra statului roman sau contra vietii unui cetatean roman ori prin care s-a adus
o atingere sau vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman,
daca infractiunea este savarsita de un cetatean strain sau de un apatrid care nu
domiciliaza in Romania.
12
Pentru a opera acest principiu trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii:
- Sa se savarseasca o infractiune
- Infractiunea sa fi fost savarsita in afara teritoriului Romaniei
- Faptuitorul sa fie cetatean strain sau apatrid fara domiciliul in Romania.
- Infractiunea sa fie indreptata impotriva statului roman sau impotriva vietii unui
cetatean roman, ori prin savarsirea infractiunii sa se aduca o atingere grava
integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman
- Sa existe autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe
linga Inalta Curte de Casatie si Justitie
Principiul realitatii legii penale romane consacra aplicarea exclusiva si
neconditionata a legii penale romane cu exceptia situatiei in care printr-o conventie
internationala se dispune altfel.
PRINCIPIUL UNIVERSALITATII LEGII PENALE ROMANE
Legea penala romana se aplica si altor infractiuni decat cele de la principiul
realitatii, daca sunt savarsite in afara teritoriului tarii de un cetatean strain sau de un
apatrid care nu domiciliaza in Romania si numai daca sunt indeplinite urmatoarele
doua conditii:
- Faptuitorul se afla in tara
- Exista dubla incriminare – in sensul ca fapta este prevazuta ca infractiune atat
de legea penala romana cat si de legea statului unde s-a savarsit
Pentru infractiunile indreptate impotriva intereselor statului roman sau
contra unui cetatean roman,altele decat cele de la principiul realitatii, infractorul
poate fi judecat si in Romania, in situatia in care s-a obtinut extradarea lui.
Prevederile de mai sus nu se aplica in situatia in care potrivit legii statului in
care a fost savarsita infractiunea exista vreo cauza care impiedica punerea in miscare
13
a actiunii penale ori continuarea procesului penal sau executarea pedepsei precum si
in cazul in care pedeapsa a fost executata sau considerata ca executata. Cand
pedeapsa a fost partial executata sau nu a fost executata deloc se aplica dispozitiile
din legea 302/2004 cu modificarile ulterioare in ceea ce priveste recunoasterea
hotararilor penale straine.
COOPERAREA JUDICIARA INTERNATIONALA
Avand in vedere cresterea fenomenului criminalitatii internationale statul
raman se obliga prin tratate si conventii internationale sa participe activ la lupta
impotriva criminalitatii internationale de drept comun.
Mijloacele utilizate de statul roman in acest scop sunt:
a) Incriminarea prin legi interne speciale a faptelor periculoase pentru care tara
noastra sa angajat prin tratate internationale sa le incrimineze si sa le
sanctioneze
b) Aplicarea legii penale romane conform principiului universalitatii
c) Recunoasterea prin normele de drept penal si procesual penal intern a
hotararilor judecatoresti penale pronuntate in strainatate
d) Realizarea formelor de cooperare judiciara internationala reglementata de legea
302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
Principalele doua forme de cooperare judiciara internationala in materie penala sunt:
- extradarea
- mandatul european de arestare si predare
Diferentele fundamentale intre cele doua institutii sunt:
- mandatul european de arestare si predare se aplica intre doua state membre ale
Uniunii Europene, pe cand extradarea se aplica in relatiile dintre un stat
14
membru al Uniunii Europene si un stat nemembru sau intre doua state membre
ale Uniunii Europene
- mandatul european de arestare si predare are o procedura simplificata in sensul
ca se elimina etapa administrativa prin care in cazul extradarii se efectueaza
examenul de regularitate internationala
- daca in cazul extradarii este necesara intodeauna indeplinirea conditiei dublei
incriminari in cazul mandatului european de arestare si predare legea prevede
toate formele de criminalitate internationala pentru care acesta este aplicabil
Extradarea reprezinta un act de cooperare judiciara in materie penala prin
intermediul caruia un stat solicitant cere unui alt stat ,numit stat solicitat ,sa-i predea
o persoana aflata pe teritoriul acestuia din urma, persoana ce urmeaza sa fie in statul
solicitant fie urmarita penal, fie judecata ,fie pusa sa execute o pedeapsa
Pentru a putea fi extradata o persoana trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii:
- sa existe dubla incriminare in sensul ca fapta sa fie considerata infractiune atat
de legea statului solicitant cat si de legea statului solicitat indiferent de
denumirea pe care o poarta fapta respectiva
- pedeapsa prevazuta in legislatia ambelor state sa fie de cel putin 1 an
inchisoare in cazul in care se solicita extradarea in vederea urmaririi penale sau
judecarii persoanei
- in situatia in care extradarea este ceruta pentru executarea unei pedepse,
pedeapsa aplicata de statul solicitant sa fie de cel putin 4 luni inchisoare
- sa nu existe in legislatia vreuneia dintre cele 2 state o cauza care sa impiedice
inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a urmarii penale sau continuarea
procesului penal ori exeecutarea pedepsei
- sa nu existe potrivit legislatiei vreunuia dintre cele 2 state o cauza care inlatura
raspunderea penala sau o cauza care inlatura executarea pedepsei
15
- infractiunea pentru care se solicita extradarea sa nu fie din categoria
infractiunilor pentru care extradarea nu se poate acorda (infractiuni politice)
- persoana ce urmeaza a fi extradata sa nu fie din categoria persoanelor ce nu pot
fi extradate
- pedeapsa in statul solicitant sa nu fie pedeapsa cu moartea
Potrivit legii 302/2004 cu modificarile ulterioare nu pot fi extradati din
Romania cei care au obtinut un drept de azil, cei care se bucura de imunitate de
jurisdictie, persoanele chemate in Romania sa depuna ca martori experti intr-un
proces aflat pe rolul instantelor romane precum si cetatenii romani cu unele exceptii.
Cetatenii romani pot fi extradati daca au si domiciliul pe teritoriul statului
membru UE solicitant sau au si cetatenia acelui stat sau au savarsit o infractiune pe
teritoriul sau impotriva intereselor unui stat membru al Uniunii Europene si in toate
aceste cazuri numai daca exista fie o conventie internationala, fie pe baza de
reciprocitate
Cererile de extradare se adreseaza catre ministerul de justitie al statului
solicitat situatie in care se efectueaza un examen de regularitate internationala.
In Romania la nivelul instantelor competenta sa solutioneze cererea de
extradare si mandatul european de arestare si predare este Curtea de apel din raza
caruia domiciliaza persoana extradabila sau din raza caruia a fost identificata prezenta
acestei persoane.
Extradarea poate fi activa atunci cand se solicita acest lucru si pasiva atunci
cand se realizeaza predarea persoanei extradate
Extradarea este obisnuita atunci cind se urmeaza toata procedura prevazuta
de lege si voluntara in situatia in care persoana extradabila consimte la extradare
16
In cadrul procedurii de extradare instanta de judecata verifica doar daca
exista o identitate intre persoana din cererea de extradare si persoana ce urmeaza a fi
extradata
Instanta de judecata nu se pronunta niciodata cu privire la faptul, daca
persoana extradabila a savarsit sau nu fapta pentru care urmeaza a fi extradata
APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP
PRINCIPIUL ACTIVITATII LEGII PENALE
Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in
vigoare
Legea penala intra in vigoare:
a) la 3 zile de la data publicarii in monitorul oficial
b) la un termen ulterior ,prevazuta in legea penala respectiva, dand astfel
posibilitatea destinatarilor legii penale sa ia cunostinta de continutul acesteia
Legea penala iese din vigoare prin abrogarea acesteia, abrogare care poate
fi:
- totala sau partiala ; - expresa sau tacita
Legea penala poate iesi din vigoare in cazul legilor temporare prin
ajungerea la termenul prevazut de lege.
In cazul acestor legi temporare opereaza principiul ultraactivitatii in sensul
ca cei care au savarsit infractiuni prevazute de acea lege pe perioada cand legea era in
vigoare pot fi trasi la raspundere penala si dupa iesirea legii din vigoare.
PRINCIPIUL NERETROACTIVITATII LEGII PENALE
Legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite, nu
erau prevazute ca infractiuni.
17
De la principiul neretoactivitatii exista urmatoarele exceptii, cand legea penala
retroactiveaza:
- legea penala mai favorabila
- legea penala interpretativa
- dispozitiile din noua lege penala referitoare la masurile educative, masuri de
siguranta ,acestea raportandu-se intodeauna la legea noua deoarece se
considera ca sunt mai conforme cu realitatea sociala
In ceea ce priveste legea interpretativa Curtea Europeana a Drepturilor
Omului a hotarat in mai multe cauze ca aceasta (legea interpretativa) nu poate
retroactiva in situatia in care ii creaza faptuitorului o situatie juridica mai grea
APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE IN CAZUL
INFRACTIUNILOR NEDEFINITIV JUDECATE
In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a
cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplica legea mai favorabila
astfel:
a) daca pentru infractiunea savarsita intr-o lege se prevede pedeapsa detentiunii
pe viata iar in alta pedeapsa inchisorii este mai favorabila cea care prevede
pedeapsa inchisorii
b) cand o lege prevede pedeapsa inchisorii si cealalta prevede pedeapsa amenzii
este mai favorabila legea care prevede pedeapsa amenzii,cu exceptia situatiei in
care in legea care prevede ca sanctiune inchisoarea se prevad si anumite
circumstante atenuante care daca se aplica duc la inlocuirea inchisorii cu
amenda intr-un cuantum mai mic decat in cealalta lege
c) in situatia in care ambele legi prevad fie pedeapsa amenzii fie pedeapsa
inchisorii este mai favorabila urmatoarea lege:
18
- daca ambele legi au acelasi maxim special va fi mai favorabila cea care are
minimul mai mic
- daca ambele legi au acelasi minim va fi mai favorabila cea cu maximul mai
mic
- daca legile au maximul si minimul diferit va fi mai favorabila cea care are
maximul mai mic daca in cauza sunt incidente circumstante agravante , si,
respectiv cea care are minimul mai mic daca in cauza sunt incidente
circumstante atenuante
Trebuie precizat faptul ca judecatorul trebuie sa identifice legea mai
favorabila fara a crea o lex-tertia (o lege combinand cele doua)
Cand legea anterioara este mai favorabila pedepsele conplementare care au
corespondent in legea penala noua se aplica in continutul si in limitele prevazute de
aceasta, iar cele care nu mai sunt prevazute in legea penala noua nu se mai aplica
APLICAREA OBLIGATORIE A LEGII PENALE MAI FAVORABILE IN
CAZUL PEDEPSELOR DEFINITIVE
Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la
executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care
prevede o pedeapsa mai usoara ,sanctiunea aplicata daca depaseste maximul special
prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita se reduce la acest maxim
Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la detentiunea pe
viata si pana la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi fapta
pedeapsa inchisorii atunci pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu maximul
pedepsei inchisorii prevazut pentru aceea infractiune.
Daca legea noua prevede in locul pedepsei inchisorii numai amenda
pedeapsa aplicata se inlocuieste cu amenda fara a putea depasi maximul special
prevazut in legea noua
19
Tinandu-se seama de partea executata din pedeapsa inchisorii se poate
inlatura in tot sau in parte pedeapsa amenzii.
Pedepsele complementare, masurile de siguranta precum si masurile
educative neexecutate si neprevazute in legea noua nu se mai executa iar cele care au
corespondent in legea noua se executa in continutul si in limitele prevazute de aceasta
lege.
Cand o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate se
tine seama in cazul pedepselor executate pana la data intrarii in vigoare a acesteia de
pedeapsa redusa sau inlocuita potrivit dispozitiilor de mai sus
APLICAREA FACULTATIVA A LEGII PENALE MAI FAVORABILE IN
CAZUL PEDEPSELOR DEFINITIVE
Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la
executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa
mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decat maximul special al legii noi
tinandu-se seama de infractiunea savarsita de persoana condamnata, de conduita
acesteia dupa pronuntarea hotararii sau in timpul executarii pedepsei si de timpul cat
a executat din pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei.
Pedeapsa aplicata nu poate fi coborata sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei
pedepse proportional cu micsorarea maximului special prevazut pentru infractiunea
savarsita. In situatia in care pana la aparitia legii noi faptuitorul executase deja
sanctiunea aplicata, atunci pedeapsa ce a executat-o se reduce cu o treime.Reducerea
este obligatorie.
NOTIUNEA SI TRASATURILE INFRACTIUNII
Infractiunea este fapta care prezinta pericol social ,savarsita cu vinovatie si
prevazuta de legea penala.
Fapte care prezinta pericol social
20
Numai faptele oamenilor prezinta pericol social. Cele ale animalelor sau
evenimentelor naturale prezinta pericol natural.
Fapta care prezinta pericol social in intelesul legii penale este orice actiune
sau inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile aratate in art.1 cod penal
(Romania, suveranitatea, unitatea, indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si
libertatile acesteia, proprietatea precum si intreaga ordine de drept) si pentru
sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse.
Pericolul social este de 2 feluri:
- pericol social generic, acela avut in vedere de legiuitor la momentul
incriminarii unor anumite infractiuni
- pericol social concret, care se naste in momentul savarsirii unei infractiuni
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin
atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret
fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei
infractiuni.
La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul
si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a
fost comisa, de urmarea produsa sau care sar fi putut produce precum si de persoana
si de conduita faptuitorului.
Fapta sa fie savarsita cu vinovatie
Vinovatia presupune atitudinea faptuitorului cu privire la fapta pe care o
savarseste la urmarile acesteia si la rezonanta sociala.
Vinovatia imbraca urmatoarele forme:
a) INTENTIA
b) CULPA
21
c) PRAETERINTENTIA
a) INTENTIA reprezinta atitudinea faptuitorului care prevede si urmareste
rezultatul faptei sale sau prevede rezultatul faptei si desi nu il urmareste
accepta eventualitatea producerii lui.
Intentia este de 2 feluri:
- Directa – faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste realizarea
acelui rezultat
- Indirecta – cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l urmareste dar
accepta eventualitatea producerii lui
b) CULPA reprezinta atitudinea faptuitorului care prevede rezultatul faptei sale
insa nu-l accepta considerand fara temei ca el nu se va produce sau nu prevede
rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada. Fapta constand dintr-o
actiune savarsita din culpa constituie infractiune numai atunci cand legea
prevede in mod expres acel lucru. Fapta constand intr-o inactiune constituie
infractiune fie ca este savarsita cu intentie fie ca este savarsita din culpa cu
exceptia cazului in care legea sanctioneaza numai savarsirea ei cu intentie.
Culpa este de 2 feluri:
- Culpa cu prevedere - desemneaza situatia in care faptuitorul prevede
rezultatul faptei sale insa considera in mod nejustificat ca acesta nu se va
produce
- Culpa fara prevedere - desemneaza situatia in care faptuitorul nu prevede
rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada. In situatia culpei fara
prevedere se analizeaza mai intai daca se putea prevedea acest fapt de catre o
persoana avand pregatirea si caracteristicele faptuitorului. Daca se putea
prevedea atunci si faptuitorul trebuia sa-l prevada, urmand analiza apoi daca in
concret persoana respectiva si putea sa il prevada.
22
c) PRAETERINTENTIA desemneaza situatia in care faptuitorul savarseste cu
intentie o fapta insa aceasta isi produce urmari vadit mai grave,
urmari ce sunt imputabile faptuitorului sub forma culpei pentru ca nu le-a prevazut
desi trebuia si putea sa le prevada.
Fapta sa fie prevazuta de legea penala
In masura in care fapta savarsita nu este prevazuta de legea penala ea nu
atrage raspunderea penala a faptuitorului. De altfel aceasta trasatura se verifica
prima si in masura in care nu este indeplinita fapta nu este infractiune.
CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI:
1. LEGITIMA APARARE
2. STAREA DE NECESITATE
3. CONSTRANGEREA FIZICA
4. CONSTRANGEREA MORALA
5. CAZUL FORTUIT
6. IRESPONSABILITATEA
7. BETIA
8. MINORITATEA FAPTUITORULUI
9. EROAREA DE FAPT
CONSTRANGEREA FIZICA SI MORALA – nu constituie infractiune fapta
prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia
faptuitorul nu i-a putut rezista. De asemenea nu constituie infractiune fapta prevazuta
de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri morale exercitate prin
amenintare , cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a alteia si care nu
putea fi inlaturat in alt mod.
23
IRESPONSABILITATEA - nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea
penala daca faptuitorul in momentul savarsirii acesteia, fie din cauza alienatiei
mintale fie din alte cauze nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale
ori nu putea fi stapan pe el.
BETIA - reprezinta starea psihofizica anormala a unei persoane datorata efectelor pe
care le au asupra organismului si fizicului acestuia, anumite substante excitante sau
psihotrope consumate sau introduse in corpul sau.
Betia este de mai multe feluri:
a) TOTALA
b) PARTIALA
c) VOLUNTARA – care poate fi SIMPLA sau PREORDINATA
d) INVOLUNTARA
Betia preordinata este atunci cand faptuitorul a dorit sa ajunga in aceasta stare tocmai
pentru a capata curaj in savarsirea infractiunii si ea constituie o circumstanta
agravanta.
Pentru a inlatura caracterul penal al faptei, betia trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
- starea de betie sa existe la momentul savarsirii faptei
- fapta sa fie prevazuta de legea penala
- starea de betie sa fie totala
- faptuitorul sa fi ajuns involuntar in aceasta stare
24
MINORITATEA - nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala
savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile pentru a
raspunde din punct de vedere penal.
Potrivit legii pana la implinirea varstei de 14 ani o persoana nu raspunde din
punct de vedere penal.
Intre 14 – 16 ani se prezuma iuris tantum adica relativ, ca persoana nu are
discernamant ,iar pentru a putea fi trasa la raspundere penala organele judiciare au
posibilitatea rasturnarii acestei prezumtii si dovedirii faptului ca la momentul
savarsirii faptei minorul a avut discernamant.
Intre 16 – 18 ani se prezuma relativ ca minorul are discernamant si ca
raspunde din punct de vedere penal. Prezumtia poate fi rasturnata de catre minor daca
acesta dovedeste ca la momentul savarsirii faptei nu a avut discernamant.
Incepand cu 18 ani persoana raspunde din punct de vedere penal.
Minoritatea inlatura raspunderea penala nu insa si raspunderea civila daca
se dovedeste o culpa a acelora care trebuiau sa vegheze la cresterea si educare
minorului.
Fata de minorul care nu raspunde penal se pot lua masurile de ocrotire
prevazute de lege.
Starea de necesitate
Este in stare de necessitate acea persoana care savarseste fapta pentru a salva
de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata , integritatea corporala
sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes
obstesc. Nu este in stare de necesitate, persoana care in momentul cand a savarsit fapta
si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut
produce daca pericolul nu era inlaturat. Fapta savarsita in stare de necessitate nu este
infractiune deoarece starea de necessitate este o cauza care inlatura caracterul penal al
faptei.
25
Pentru a exista starea de necesitate trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii:
A. Conditii cu privire la pericol:
1. pericolul trebuie sa fie iminent adica este pe cale sa se produca
2. pericolul trebuie sa vizeze una din valorile ocrotite de lege, respective
viata, integrit corporala sau sanatatea unei personae sau un bun al acesteia sau un
interes obstesc;
3. pericolul sa nu poata fi inlaturat altfel deoarece daca exista o alta posibilitate,
faptuitorul trebuia sa o foloseasca pe aceea si nu sa savarseasca o fapta prevazuta
de legea penala
B. Conditii cu privire la activitatea de salvare:
1. fapta de salvare sa intruneasca elementele constitutive ale unei infractiuni;
2. prin fapta de salvare sa nu se produca urmari vadit mai grave decat cele
care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat(ex: nu este in stare de necessitate
cel care distruge un baraj de acumulare pt a-si salva o gradina afectata de
inundatii);
3. fapta sa nu fie savarsita de catre o persoana sau pentru a salva o persoana
care potrivit legii are obligatia de a infrunta pericolul(ex: pompierii);
Fapta savarsita in stare de necesitate nu are caracter penal si pe cale de
consecinta nu atrage raspunderea penala a faptuitorului. In principiu este inlaturata si
raspunderea civila, cu exceptia cazului in care persoana vatamata este cea care se face
vinovata de producerea starii de pericol.
Legitima aparare
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de legitima
aparare. Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a
inaltura un atac imediat, material, direct si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau
26
impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui
atacat ori interesul obstesc.
Se prezuma ca e in legitima aparare si acela care savarseste fapta pentru a respinge
patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau alte
asemenea mijloace intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori
delimitat
prin semene de marcare. Este de asemenea in legitima aparare si acela care din
cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea
pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.
Conditiile atacului in cazul legitimei aparari:
1. Atacul trebuie sa fie material, direct, imediat si injust.
2. Atacul este material atunci cand prin fapta persoanei se pericliteaza din
punct de vedere material obiectul ocrotirii penale. Atacul prin gesturi, cuvinte,
amenintari nu constituie atac material. De regula, atacul material se realizeaza
printr-o actiune, insa in anumite situatii el se poate realize si printr-o inactiune,
atunci cand, prin acea inactiune persoana nu isi realizeaza activitatea sa de ocrotire
a valorii sociale.
3. Atacul este direct atunci cand se indreapta nemijlocit impotriva valorii
sociale ocrotite. Nu este considerat atac direct in situatia in care intre atacator si
victima exista un obstacol(ex: un gard sau o poarta incuiata) precum si in situatia
in care distanta intre atacator si victima era foarte mare.
4. Atacul este imediat atunci cand este in anticamera actualului, adica
atunci cand este pe cale sa se produca. In cazul infractiunilor de pericol, atacul
imediat se realizeaza la momentul la care survine acea stare de pericol, pe cand la
infractiunile de rezultat acesta poate avea o durata mai mare de timp deoarece in
acest caz rezultatul infractiunii poate aparea la un moment ulterior.
5. Atacul este injust atunci cand se realizeaza intr-o alta forma decat cea
permisa de lege. Nu este considerat un atac injust atunci cand o autoritate publica
27
realizeaza o activitate in formele prevazute de lege (ex: punerea in executare a unui
mandat de arestare)
6. Atacul sa fie indreptat impotriva celui care se apara sau impotriva unei
alte persoane sau impotriva unui interes obstesc.
7. Atacul sa puna in pericol grav viata, integritatea corporala sau sanatatea
persoanei atacate ori drepturile acesteia sau un interes obstesc.
Conditiile apararii in cazul legitimei aparari:
1. Apararea sa se realizeze printr-o fapta prevazuta de legea penala;
2. Apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului. Aceasta proportionalitate,
nu se refera neaparat la echivalenta mijloacelor folosite ci presupune ca
apararea sa se realizeze in aceleasi forme si cu aceeasi intensitate in raport de
atac.
3. Apararea sa se indrepte impotriva persoanei atacatorului. Sunt situatii in
practica in care, din eroare apararea se indreapta impotriva unei alte persoane. In
aceasta situatie legitima aparare va veni in concurs cu eroarea de fapt.
4. Apararea sa fie necesara pentru inlaturarea atacului. Nu este necesar ca
in situatia in care atacul este indreptat impotriva unei alte persoane sa existe acordul
acesteia din urma si deasemenea in aceasta situatie nu este necesar sa existe
un acord intre persoana atacata si cel care riposteaza la atac.
5. Apararea sa fie precedata de atac.
Lega a instituit si o prezumtie, astfel incat, este in legitima aparare si acela
care savarseste fapta pentru a impiedica patrunderea fara drept a unei persoane prin
violenta, efractie, viclenie sau alte asemenea mijloace intr-o locuinta, incapere,
dependinta
sau loc imprejmuit tinaind de aceasta ori delimitate prin semen de marcare.
In situatia in care apararea este vadit disproportionala in raport cu atacul,
datorita temerii sau tulburarii la care a fost supusa persoana atacata, avem de a face
cu o circumstanta atenuanta legala, respectiv aceea a depasirii limitelor legitimei
aparari.
Daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege, legitima aparare inlatura
caracterul penal al faptei insa nu inlatura intotdeauna si raspunderea civila.
28
Obiectul infractiunii
Potrivit art. 18 cod penal, fapta care prezinta pericol social in intelesul legii penale
este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile
aratate in art. 1 CP si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse.
Potrivit art. 1 legea penala apara impotriva infractiunilor Romania, suveranitatea,
independenta,
unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile
acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept. Obiectul infractiunii il
reprezinta
asadar valoarea sociala si relatiile sociale nascute in jurul acelei valori care
sunt ocrotite prin normele legii penale.
Obiectul infractiunii este de mai multe feluri:
1. Obiect juridic material, respectiv in situatia in care actiunea sau inactiunea
unei persoane se indreapta catre o valoare reprezentata in materialitatea sa. Nu au
obiect material decat infractiunile de rezultat.
2. Obiect juridic general constituit din totalitatea valorilor sociale si a relatiilor
sociale nascute in jurul acestora care sunt ocrotite prin normele legilor penale.
3. Obiect juridic generic – reprezentat de valorile sociale ocrotite in cadrul
unui anumit titlu din codul penal(ex: infractiuni contra parsoanei, patrimoniului etc)
4. Obiect juridic specific – reprezentat de valoarea sociala ocrotita in cazul
in care se savarseste o anumita infractiune (ex: la intractiunea de omor, viata pesoanei
etc)
5. Obiect juridic complex – sunt anumite infractiuni care prin continutul lor
ocrotesc 2 sau mai multe valori sociale, caz in care acele valori constituie obiectul
juridic
complex (ex: intractiunea de talharie = furt + violenta)
Subiectii infractiunii
Sunt subiecti ai infractiunii persoana fizica sau persoana juridica care savarsesc
o fapta prevazuta de legea penala precum si persoana fizica sau juridica care sufera
consecintele unei infractiuni. Impartim asadar subiectii infractiunii in:
 Subiecti activi – cei care savarsesc fapta prevazuta de legea penala
29
 Subiecti pasivi – cei care sufera consecintele unei asemenea fapte.
Persoana juridica poate fi subiect activ al unei infractiuni. Potrivit legii, persoanele
juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice
care desfasoara o activitate ce nu paote face obiectul domeniului privat raspund penal
pentru intractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori
in numele persoanei juridice daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie
prevazuta
de lege.
Raspunderea penala a persoanei juridice, nu exclude raspunderea penala a
persoanei fizice care a contribuit in orice mod la savarsirea aceleiasi infractiuni.
Persoana fizica, pentru a fi subiect activ al infractiunii, trebuie sa indeplineasca
urmatoarele
conditii:
a. Varsta – potrivit legii, pana la implinirea varstei de 14 ani, o persoana nu
raspunde din punct de vedere penal. Inte 14 si 16 ani se prezuma relativ ca persoana
nu raspunde din punct de vedere penal insa aceasta prezumtie poate fi rasturnata si
dovedit faptul ca la momentul savarsirii faptei persoana avea discernamant. Intre 16
si 18 ani se prezuma relativ ca persoana are discernamant, insa si aceasta prezumtie
poate fi rasturnata de catre faptuitor care insa trebuie sa dovedeasca faptul ca la
momentul
savarsirii faptei nu avea discernamant. Odata cu implinirea varstei de 18 ani,
persoana fizica raspunde intotdeauna din punct de vedere penal.
b. Responsabilitatea reprezinta atitudinea persoanei care isi poate controla
si dirija in mod constient vointa si care are reprezentarea juridica a consecintelor
faptelor
sale. In situatia in care persoana fizica nu are aceasta reprezentare si este iresponsabila,
iresponsabilitatea este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei.
c. Libertate de vointa si actiune – pentru ca fapta sa fie considerate infractiune,
persoana fizica trebuie sa fi actionat fara sa fi fost supusa la constrangeri fizice
sau morale din partea unei terte persoane. Constrangerea fizica si constrangerea morala
sunt cauze care inlatura caracterul penal al faptei.
d. In anumite situatii, persoana fizica trebuie sa aibe o anumita calitate, ceruta
de lege pentru a putea fi subiect activ al infractiunii (ex: calitate de functionar pt
30
luare de mita, calitate de mama a copilului nou nascut pt infractiunea de pruncucidere
etc)
Latura obiectiva a infractiunii
Latura obiectiva desemneaza totalitatea conditiilor cerute de lege privitoare la
actul de conduita necesar pentru existenta infractiunii ( astfel incat, in concret
activitatea
faptuitorului sa fie considerata infractiune).
Latura obiectiva este formata din 3 componente: elementul material, urmarea
imediata, legatura de cauzalitate
1. Elementul material – reprezinta actul de conduita intezis prin norma de
incriminare. El poate consta atat dintr-o actiune cat si dintr-o inactiune. Prin actiune
intelegem atitudinea faptuitorului care face ceva ce legea ii impune sa nu faca. Prin
inactiune intelegem atitudinea faptuitorului care nu face ceva din ceea ce legea ii
impune
sa faca (ex: medicul nu ii administreaza pacientului un medicament si datorita
acestui fapt pacientul decedeaza). Elementul material se poate realize prin acte
material
(ex: lovirea unei persoane cu o bata), prin scris (ex: redactarea unei scrisori de
santaj) sau prin cuvinte (ex: insulta, amenintare etc.). Elementul material al unei
infractiuni
poate consta intr-o varianta unica sau intr-o varianta multipla, respectiv
poate consta fie intr-o actiune, fie intr-o inactiune, fie in mai multe actiuni ,fie in mai
multe inactiuni, fie intr-o actiune si o inactiune sau mai multe actiuni si mai multe
inactiuni.
2. Urmarea imediata – rezultatul socialmente periculor produs in urma savarsirii
unei infractiuni. Urmarea imediata fie rezulta ex re (din materialitatea faptelor),
fie trebuie dovedita. In cazul infractiunilor de pericol, urmarea imediata rezulta
intotdeauna ex re deoarece urmarea socialmente periculoasa apare imediat ca rezultat
al savarsirii faptei infractionale, pe cand in cazul infractiunilor de rezultat urmarea
imediata trebuie intotdeauna dovedita, adica trebuie dovedita legatura dinte fapta
infractionala
si rezultatul socialmete periculos produs.
31
3. Legatura de cauzalitate – reprezinta liantul care trebuie sa existe intre
elementul material al laturii obiective si urmarea socialmente periculoasa produsa.
Atunci cand trebuie dovedita aceasta legatura de cauzalitate, doctrina si practica
judecatoreasca au stabilit urmatoarele criterii:
a. identificare in atecedenta cauzala a tututror contributiilor umane esentiale
sau inlesnitoare care ar putea avea legatura cauzala cu aceasta;
b. Stabilirea aspectului psihic al legaturii de cauzalitate, astfel incat, toate
contributiile umane savarsite cu alta forma de vinovatie decat cea prevazuta de lege
sunt inalturate;
c. Determinarea si delimiratea exacta a contributiilor esentiale si a contributiilor
inlesnitoare din antecedenta cauzala, astfel incat vor fi eliminate acele contributii
fara de care rezultatul periculos s-ar fi produs oricum ,iar din cele ramase,
contributiile esentiale vor apartine autorilor, iar cele inlesnitoare instigatorilor si
complicilor.
Sanctiunile de drept penal
Sanctiunile de drept penal sunt consecinte ale incalcarii normelor penale. Ele
sunt de 3 feluri: pedepse, masuri educative, masuri de siguranta.
1. Pedepsele – sunt mijloace de constrangere luate fata de cei care au savarsit
infractiuni. Aplicarea pedepselor se bazeaza pe urmatoarele principii:
a. Principiul legalitatii – pedepsele nu se pot aplica decat in cazurile si in
limitele prevazute de lege;
b. Principiul umanismului – sunt interzise acele pedepse care aduc atingere
vietii, integritatii corporale si sanatatii unei persoane (ex: este interzisa
tortura);
c. Principiul personalitatii – pedepsele nu se pot aplica decat perosanei care
a savarsit o infractiune;
d. Principiul stabilirii unor pedepse revocabile.
e. Principiul individualizarii pedepselor