Femeia se freacă de arbori

pielea îi flutură ca un drapel subţire

prin el trec alizeele şi mâinile arborilor
se răcoresc la ele ca la un tub de răcoare

Dincolo de aceste mâini calul erotic

doarme pe orizont
el e mare cât orizontul
din carnea violacee meduzele închipuiesc coame
coame vii care agită tentacule de jur împrejur
coama prinde oamenii şi-i mănâncă
tentaculele îi sug ca pe o apă
piepturile singure rămân afară şi fug
sînt piepturi goale ca nişte câini
piepturi cu amprente vinete de săruturi
piepturi pe care dinţii mari ai câmpurilor le muşcă
şi amprentele vinete rămân pe câmpuri
ca nişte guri imense fără dinţi
ele muşcă lianele care aleargă
cu o uimitoare repeziciune
lianele tăiate în bucăţi devin verticale
în vârful lor se ridică ameninţătoare ventuza