Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Legendele descalecatelor şi sacralitatea instituţiei voievodale româneşti

Legendele descalecatelor şi sacralitatea instituţiei voievodale româneşti

Ratings: (0)|Views: 221 |Likes:
Published by vezina

More info:

Published by: vezina on Feb 03, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/02/2012

pdf

text

original

 
Consideraţii preliminare
Dacia a fost centrul suprem al tradiţiei hiperboreano- pelasge în timpurile preistorice aleneoliticului. În perioada antichităţii clasice, sub regele erou Decebal, Dacia cade pradăromanilor care o jefuiesc şi o spoliază de toate bunurile materiale, însă tradiţia rămâneaceeaşi, neschimbată. Aceasta graţie faptului că , în afara teritoriilor cucerite de romani cereprezentau circa 1/3 din teritoriul Daciei lui Decebal, spiritualitatea dacică a continuat săsubziste fără a fi perturbată de factorul roman! Dacă Muntele Sacru – Kogaionul dinBucegi – se afla sub atentă supraveghere romană, viaţa spirituală si tradiţia s-a mutat încelălalt munte sacru al dacilor – Ceahlăul. Datorită acestui fapt şi revenirii la Muntele Sfânta tradiţiei imediat ce condiţiile politice si administrative au permis-o, tradiţia pelasgo-hiperboreano- dacă a subzistat nealterată şi în timpul invaziilor popoarelor migratoare.Astfel, tradiţia pelasgo-hiperboreană ajunge în stare pură în posesia vlahilor sau românilor!Observând cu atenţie transformările spirituale suferite de lumea antică sub înrâurirea creştinismului putem conchide că tradiţia pelasgo-dacică a continuat săsubziste, netulburată în afara istoriei care se petrecea în jurul său. Edificator pentruaceastă afirmaţie este simbolismul legendei „poporale” Traian şi Dochia, unde Dochiaatunci când este peţită de împăratul Traian roagă pe Zamolxe s-o transforme în stană depiatră. Dochia este Dacia cu tot ce implică ea în plan spiritual iar transformarea ei înstancă simbolizează însăşi ermetizarea tradiţiei dacice în confruntarea cu politeismulroman şi, mai târziu, prozelitismul creştin.
 
Tocmai din această cauză, în secolele XIII-XIV când se vor forma statelemedievale româneşti, Moldova Valahia şi Transilvania, Dacia era neatinsă de istorie înceea ce priveşte tradiţia. Ea se găsea literalmente exact în aceeaşi stare în care era întimpul când domnea asupra sa primul rege-preot Zamolxe, acel Ler Împărat al colindelor şibasmelor româneşti. Întemeierea statelor româneşti medievale, căci asupra lor mă voi opri în cele ceurmează, nu a însemnat punctul de plecare al statalităţii în teritoriu Daciei. Acesta a fostaici întotdeauna într-o stare embrionară care, atunci când a întâlnit condiţii prielnice, s-aconcretizat în plan material. Încă de la începuturile istoriei, aici s-a închegat primul imperiucunoscut al lumii vechi, Imperiul Pelasg, apoi statalitatea a cunoscut noi culmi alemanifestării sale sub Burebista şi Decebal. Apoi în Evul Mediu… Întemeietorii statelor medievale româneşti sunt înconjuraţi de mister şi acoperiţi demit. Aceste mituri merită toată atenţia. Trebuie să atragem atenţia că toţi aceşti principi şivoievozi descălecători vin din Transilvania, vechiul centru al Dacei pelasge si preromane!Apoi, trebuie să observăm că sau ei sau pământurile în care îşi vor desfăşura activitateasunt denumite cu epitetul „negru”, culoare ce face referire la simbolismul primordialpelasg.
 
Legenda întemeierii Valahiei
 
 
Conform legendei, Principatul Valahiei a fost întemeiat de către Negru-Vodă Basarab,nume asupra căruia vom avea ocazia să mai revenim.. Aceeaşi legendă ne spune căNegru vodă a descins în Valahia din Transilvania prin cheile munţilor Carpaţi, aşezându-şicapitala la Curtea de Argeş unde a şi ctitorit o mănăstire cu acelaşi nume. De aceastămănăstire se leagă o altă legendă „legenda Meşterului Manole”.Legenda Meşterului Manole ne prezintă pe „Negru vodă” adresându-se unuiarhitect anume „Meşterul Manole” şi „zidarilor” care-l însoţeau şi-l aveau ca şef. Meşterul începe lucrul dar iată ca tot ce făcea ziua se surpa noaptea. Urmează tulburarea care-icuprinde pe zidari şi ameninţările lui Negru –Vodă. Manole , într-o noapte, avu un vis încare află că singura modalitate de a putea construi „biserica” era aducerea unui sacrificiuuman. Dimineaţă Manole povesteşte visul ajutoarelor sale după care se apucă de lucru,dar prima fiinţă umană care a apărut la orizont a fost chiar femeia lui, Ana. În zadar  încercă Manole s-o scape căci tovarăşii săi îl silesc să-şi îndeplinească jurământul. El începe s-o zidească pe Ana în zidurile bisericii. Femeia la început nu-şi dă prea bineseama ce se întâmplă până când simte strânsoarea zidului şi atunci începe a se văieta:„ Manole! Manole! Meştere Manole! Zidul rău mă strânge, Trupuşoru-mi frânge, Copilaşu-mi plânge”. Manole însă, îşi continuă lucrul neînduplecat terminând în cele din urmălucrarea. Numai că Negru Vodă nu voia ca vreun alt prinţ să aibă o ctitorie asemenea lui,motiv pentru care atunci când meşterii spun că pot ridica o mănăstire şi mai frumoasă elridică schelele şi-i lasă pe acoperiş. Pentru a coborî zidarii îşi fac aripi din şindrilă numaică acestea nu rezistă şi aceştia se prăbuşesc din înaltul cerului. Ultimul care moare esteManole. Fiecare zidar după moarte se transformă într-un izvor.
 
De remarcat este faptul ca zborul zidarilor este identic cu mitul elen, preluat de lapelasgi, a lui Icar şi al tatălui său Dedal. Pe altă parte, trebuie remarcat faptul că mitologiaromânească este plină de biserici asemănătoare Mănăstirii Argeşului care nu pot fiterminate decât daca este jertfită prin zidire „ Fata Împăratului” sau adusă PasăreaMăiastră în clopotniţă. Dar găsirea acestora implică o căutare, o căutare care este foarteasemănătoare cu căutarea Sf Graal.Legenda prezentată succint mai sus are evidente caracteristici hermeneutice. Esteo parabolă a artei sacre a întemeierii statului. Pentru a-şi întemeia stăpânirea NegruVodă construieşte o biserică. Această biserică este simbolul Centrului, al Poluluitradiţional, o imagine terestră a „Cetăţii Eterne”, imaginea materială a Ierusalimului ceresc.De altfel, Tabula Smaragdina ne spune: ”Ce e dedesubt este la fel cu ceea ce estedeasupra; iar ce este deasupra e la fel cu ce este dedesubt, pentru a împlini miracolul unuisingur lucru”. Mai aproape de noi Iisus enunţă acelaşi adevăr mistic în Rugăciunea
 
Domnească cunoscută sub numele de Tatăl Nostru :”precum în cer aşa şi pe pământ”.Acest Centru, Biserica construită de Negru vodă, se legitimează astfel ca o „inimă a lumii”,o altă „imagine” a Centrului, „inimă” în jurul căreia se va constitui Marea Operă a Întemeierii Statului. Afirmaţiile acestea sunt susţinute şi de faptul că centrul cultuluiapollinic este marcat de o biserică, şi ea fără seamăn în lume, asemenea celei pe careşi-o dorea Negru Vodă pe care folclorul românesc o numeşte „Biserica mare cu nouăaltare”, situată în „al Mării Negre prund”. Este vorba despre Insula Şerpilor şi Templul luiApollo. Ciudată filiaţie între antichitatea hiperboreano-pelasgă şi întemeierea statuluimedieval Valahia, nu vi se pare?Pentru a înălţa această măreaţă ctitorie, Mănăstirea Argeşului, Negru Vodăapelează la Meşterul Manole şi la „constructorii” săi. Aici, în ordine metafizică, Manole esteMarele Arhitect Universal iar Ana cea zidită în zid este Înţelepciunea divină care susţinetoate lucrurile. Iată deci Principiul descompus în cele două polarităţi ale sale şi reunit apoi în Marea Operă a întemeierii statului şi a recunoaşterii voievodului! Mai mult, Manole esteidentic cu acel Manus/Manes al mitologiei romane, epitet sub care Saturn/ Zamolxe selegitimează ca şi stăpân al lumii de dincolo. Spuneam acesta întrucât mani în mitologiaromană sunt sufletele strămoşilor care veghează asupra familiei. Pe de lată parte, însă,Ana, soţia lui Manole, este un nume derivat din Iana, aspectul feminin a lui Ianus, cel caredeţine cheile misteriilor antice. De aici deducem că Manole/Manes/ Ianus sunt diferiteipostaze ale lui Zamolxe. Să nu uităm că Negru Vodă însuşi trece prin „cheile” munţilor pentru a ajunge în Valahia! Să fie oare doar o coincidenţă că celălalt întemeietor de ţarădin Transilvania se numea Iancu (de Hunedoara), că în alt moment de afirmare aidentităţii naţionale româneşti Avram Iancu se va afla la cârma destinelor poporului? De cepunem această întrebare? Pentru că este legitimă din prisma în care privim lucrurile, cuatât mai mult cu cât o derivaţie a numelui lui Ianus este Iancus, iar femininul acestui numeeste Ianca, atestat şi ca toponim în teritoriul actual al României!
 
 Întemeierea Moldovei
 
Fondatorul Moldovei a fost legendarul voievod Dragoş are a descins în viitoarea Moldovădin Maramureş. A se observa că şi acesta, asemenea lui Negru Vodă, „descalecă” înMoldova prin cheile munţilor, anume prin Cheia/ Pasul Prislop. Drumul îi este arătat decătre un sihastru pe nume Ioan. În drumul său, pe malul unui râu a întâlnit un bour. Dragoşa pornit să-l vâneze împreună cu căţeaua sa Molda. După câteva zile de urmărire bourula intrat în râu cu căţeaua Molda urmărindu-l, amândoi murind în unda râului. În amintireacăţelei se spune că Dragoş a numit Moldova atât apa cât şi principatul căruia îi va pune

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->