Sindroamele

corticale
 Terminologie:
 Substanţa albă – tracturi de fibre mielinice
 Substanţa cenuşie – ariile corpilor celulari ai celulelor neuronale (şi gliale)
 Tracturi – grupuri de axoni similari ca funcţie sau localizare (SNC)
 Fascicul, coloană, funicul
 Nervi – axonii periferici
 Nucleu – grup de neuroni similari ca funcţie (SNC) - ex: nucleu caudat,
nucleu trigeminal
 Ganglion – grup de neuroni - în SNP – ex: ganglionul senzitiv – răd. post,
ganglion simpatic, ganglion trigeminal
 Aferent - senzitiv – informaţii spre SNC
 Eferent - motor – informaţii de la SNC spre efectori
 Funcţii majore: Componentul SNC:
1. Perceţia senzorială
2. Controlul voluntar al mişcărilor
Cortex cerebral
3. Limbaj
4. Trăsăturile de personalitate
5. Evenimentele mentale sofisticate, cum sunt gândirea, memoria,
luarea deciziilor, creativitatea, conştienţa

1. Inhibiţia tonusului muscular

2. Coordonarea mişcărilor lente, susţinute Nuclei bazali
3. Inhibarea modelelor inutile ale miscării
1. Staţie de releu pentru toate aferenţele sinaptice
2. Percepţia brută, neprelucrată a sensibilităţii
3. Unele grade ale conştienţei Talamus
4. Rol în controlul motor
1. Reglarea multor funcţii homeostatice, controlul temperaturii, setei,
eliminărilor urinare şi a consumului de alimente Hipotalamus
2. Legătură importantă între sistemul nervos şi endocrin
3. Mult implicat în emoţii şi tipurile comportamentale de bază
1. Menţinerea echilibrului
2. Creşterea tonusului muscular Cerebel
3. Coordonarea şi planificarea activităţii musculare voluntare de îndemânare
1. Originea majorităţii nervilor cranieni periferici
Trunchi
2. Centrii de control cardiovascular, respirator, digestiv
cerebral
3. Reglarea reflexelor musculare implicate în echilibru şi postură
(mezencefal,
4. Recepţia şi integrarea tuturor aferenţelor sinaptice de la măduva spinării;
punte şi bulb)
trezirea şi activarea cortexului cerebral
5. Rol în ritmul somn-veghe
 Cortexul cerebral:
 La suprafaţa emisferelor cerebrale
 Este cea mai complexă arie a creierului, cu miliarde de
neuroni şi sute de miliarde de sinapse, fiind ţesutul
responsabil pentru activităţile mentale
 Rol:
 Menţinerea stării de conştienţă
 Recunoaşterea senzaţiilor
 Comandă mişcările de îndemânare
 Emoţii
 Memorie, gândire, limbaj
 Motivaţie
 Toate funcţiile cerebrale “înalte” (superioare)
 La oameni - 50% din greutatea totală a creierului
 Numai 1/3 din suprafaţă e vizibilă, restul de 2/3 –
în şanţuri
 La oameni se estimează – conţine ~15 miliarde de
neuroni
 Principalele 2 tipuri de celule:
 Piramidale
Axonii proiectează în substanţa albă subcorticală
 Granulare
 Structura anatomică şi funcţională a
cortexului cerebral

 Anatomic: cortexul cerebral este împărţit

în 4 lobi: frontal, parietal, temporal,
occipital, (+limbic and insular)
 Fiecare lob are mai multe girusuri
 Funcţional: cortexul este împărţit în arii
numerotate (propus de Brodmann în
1909)
 Ariile Brodmann au fost descrise pe baza
citoarhitecturii; mai târziu s-a demonstrat
că sunt semnificative funcţional
 Citoarhitectura se bazează pe densitatea
şi numărul diferit de neuroni corticali şi pe
grosimea straturilor
 Lob frontal Şanţ central (Rolando)

Lob parietal

Şanţ parieto –
occipital

Lob occipital

Fisura laterală
(Sylvius)

Lob temporal
 Aria motorie Cortex somatosenzitiv
suplimentară Cortex motor primar (Sensibilitatea somestezică
(programarea (mişcările voluntare) şi proprioceptivă)
mişcărilor complexe)
Cortex
premotor Şanţ central Cortex parietal posterior
(coordonarea (integrarea aferenţelor somato-
mişcărilor complexe) senzitive şi vizuale)

Cortex prefrontal de
asociaţie Lob parietal
(planificarea activităţii voluntare,
luarea deciziilor; Aria Wernicke
trăsăturile de personalitate) (înţelegerea
limbajului)
Lob frontal
Cortex de asociaţie
Aria Broca parieto-temporo-occipital
(formarea limbajului) (integrarea tuturor aferenţelor senz
important în limbaj)
Cortex auditiv primar

Lob occipital
Cortex de asociaţie limbic
(motivaţie, emoţii, memorie)
Lob temporal

Cortex vizual primar

Ariile funcţionale: Brodmann
 Histologie funcţională: neocortexul – 6 straturi (I – VI)
 Strat V şi VI = eferenţe
 V la ganglionii bazali, trunchi cerebral şi măduva spinării
 VI la talamus
 Strat I, II, III = de asociaţie; proiectează în alte arii corticale
 Strat IV = stratul ce primeşte aferenţe de la talamus şi alte arii orticale

VI
LOBUL FRONTAL
 Anatomie funcţională a lobului
frontal:
 Cel mai mare lob al emisferei
 suprafaţa: ~1/3 / emisferă
 Prezintă :
 Faţă externă (convexială), cuprinsă
între şanţul central şi scizura lui
Sylvius
 Faţă internă (medială), cu limite mai
puţin precise posterior
 Faţă inferioară (orbitală)
 Anatomia funcţională a lobului frontal
Aria premotorie Aria motorie primară
B6 B4

Şanţ central
Aria motorie
suplimentară
(medial)

Câmp frontal ocular

B8

Aria prefrontală
B 9, 10, 11, 12
Fisura laterală

Aria motorie a limbajului BROCA

B 44, 45
 Ariile funcţionale ale lobului frontal:

 CORTEX MOTOR  CORTEX PREFRONTAL

 Cortex motor primar: girusul  Dorsolateral - rol în activităţi
precentral, frontala ascendentă, aria intelectuale ca planificarea,
4 judecarea, rezolvarea
 Cortex premotor: aria 6, cu rol în problemelor
elaborarea programelor motorii  Medial – rol în motivarea,
 Câmpul frontal ocular ce intervine iniţierea activităţii
în mişcările globilor oculari, aria 8  Orbitofrontal - cu rol în
 Cortex motor suplimentar: părţile activităţile viscerale şi
mediale ale ariilor 6 şi 8 cu rol în emoţionale
programarea mişcărilor complexe
 Conţine: ariile 9, 10, 11, 12,
 Aria Broca: producerea limbajului, 32, 46 şi 47
ariile 44, 45
 La nivelul ariei 4 Brodmann,
regiunile corpului sunt
reprezentate topografic -
homunculus motor –
mărimea reprezentarii
fiecărui segment fiind
proporţională cu precizia şi
complexitatea actelor motorii
efectuate
LEZIUNILE LOBULUI FRONTAL
 A. Anomalii motorii
 Leziuni ale cortexului motor
 Leziunea ariei 4 (cortex motor primar)
 Distructivă: pareze sau plegii la nivelul hemifeţei şi membrelor de
partea opusă leziunii
 Iritativă: crize motorii jacksoniene la nivelul hemicorpului
contralateral leziunii
 Leziunea cortexului premotor: este însoţită mai mult de spasticitate
şi apariţia reflexelor patologice de supt şi apucare forţată şi mai puţin de
deficite motori.
 Leziunea ariei 8:
 Distructivă: devierea capului şi globilor oculari spre leziune
 Iritativă: devierea capului şi globilor oculari de partea opusă leziunii
 Leziunea ariei Broca (44, 45 Brodmann): afazie motorie, agrafie,
apraxie a feţei, buzelor şi limbii.
 Leziuni ale cortexului prefrontal determină ataxie frontală (Burns), de
fapt o pseudoataxie frontală
 Leziunile părţilor posterioare ale girusului frontal superior determină
incontinenţă pentru urină şi materii fecale
 B. Tulburări psihice
 Reprezintă simptomatologia cea mai bogată a sindromului de lob frontal,
apar în leziunile cortexului prefrontal.

 Tulburări de afectivitate (moria):

 Excitaţie psihomotorie
 Euforie
 Puerilism
 Tendinţa de a face glume, calambururi
 Tulburări de activitate:
 Pierdere a iniţiativei şi lipsă de interes, sunt apatici.
 Tulburări intelectuale:
 Sunt neatenţi, cu tulburări de memorie (amnezie de fixare, cu
uitarea datelor recente)
 Pierdere a simţului autocritic
 Tulburări confuzionale:
 De la uşoară dezorientare temporo-spaţială până la sindr.
Korsakov.
LOBUL PARIETAL
Anatomie funcţională a lobului parietal:

 Situat între lobul frontal şi occipital,

delimitat pe faţa externă de scizura
Rolando, scizura lui Sylvius şi şantul
parieto-occipital (scizura perpendiculară
externă).
 Împărţit de şantul interparietal (în T) în 3
circumvoluţiuni: parietala ascendentă,
parietala I (superioară), parietala II
(inferioară)
 La nivelul ariei 3,1,2 Brodmann,
regiunile corpului sunt reprezentate
topografic - homunculus senzitiv -
mărimea reprezentarii fiecărui
segment fiind proporţională cu
gradul de percepţie al sensibilităţilor
Ariile funcţionale ale lobului
parietal:  Aria somatosenzorială primară: ariile 3,1,2 cu rol în
percepţia senzaţiilor somestezice discriminative,
localizarea stimulului şi a intensităţii acestuia, a
poziţiei membrelor.
Şanţul central
 Aria gustativă primară: aria 43, aflată în porţiune
Şanţ anterioară a parietalei inferioare, cu rol în percepţia
parieto-occipital gustativă.

 Aria somatosenzorială asociativă: la nivelul

circumvoluţiei parietale superioare se află ariile 5 şi 7
iar la nivelul parietalei inferioare se află ariile 40
(girusul supramarginal) şi 39 (angular).
 Ariile de asociaţie parietale procesează informaţiile
tactile şi vizuale
 Intim legate cu funcţia cognitivă asupra propriului corp
şi a obiectelor înconjurătoare.

 Aria somatosenzorială secundară: se întinde de la

operculumul parietal până la porţiunea posterioară a
insulei, cu localizare somatotopică puţin definită şi
bilaterală. Se pare că aici sunt percepute senzaţiile
dureroase.
 Leziunile lobului parietal:

 Leziuni ale ariei somatosenzoriale primare: 3,1, 2

 Iritativă: crize jacksoniene senzitive

 Distructivă: pierderea localizării contralaterale a stimulului şi

intensităţii acestuia, afectarea discriminării tactile între două puncte,
afectarea simţului poziţiei membrelor.
 Leziuni ale ariei gustative primare: 43
 Afectarea sensibilităţii gustative de partea opusă a limbii
 Leziuni ale ariilor somatosenzoriale de asociaţie: 5, 7
 Astereognozie: incapacitatea de a recunoaşte obiectele prin atingere
 Asomatognozie: pierderea înţelegerii spaţiale a schemei corporale proprii
 Hemiasomatognozia: ignorarea hemicorpului contralateral leziunii
 Anosognozia: negarea deficitului motor
 Anozodiaforie: indiferenţă faţă de deficitul motor.
 Senzaţii de membru fantomă
 Autotopognozia: pierderea localizării părţilor corpului, sau imposibilitatea de a
descrie diferite părţi ale corpului-mai ales în leziunile lobului dominant.
 Asimbolie pentru durere: indiferenţa pentru durere deşi bolnavul o simte.
 Leziunile emisferului drept (nedominant):
 Sindrom Anton-Babinski:
 Neglijare a hemispaţiului contralateral,
 Asomatognozie,
 Tulburări trofice şi vegetative.
 Leziunile emisferului stâng (dominant): tulburări bilaterale
 Sindrom Gerstmann: leziune la nivelul girusului angular
 Agnozie digitală-imposibilitatea de a recunoaşte şi a alege un deget
 Acalculie
 Agrafie
 Confuzie dreapta-stânga.
 Autotopognozie
 Leziuni bilaterale:
 Sindrom Balint (lezarea bilaterală a cortexului parietal posterior):
 Simultagnozie: incapacitatea de a percepe mai mult de un stimul o dată
 Apraxie oculară: îşi poate mişca ochii dar nu poate fixa ţinta.
 Ataxie optică: deficite în atingerea ţintei fără ghidare vizuală.

 Apraxie ideomotorie, ideatorie sau de construcţie: lobul parietal

dominant.
 Apraxia de îmbrăcare: lobul parietal nedominant.
 În leziunile lobului parietal mai există:

 Tulburări trofice: atrofii musculare contralaterale, mai

frecvent localizate la nivelul membrului superior şi distal,
realizând un sindrom Aran-Duchenne.
 Tulburări de echilibru şi vestibulare: ataxie de tip
tabetic sau cerebelos, explicate prin lezarea căilor
sensibilităţii profunde sau afectarea căilor
corticopontocerebeloase sau cerebelotalamocorticale.
 Tulburări vizuale şi oculomotorii: hemianopsie
homonimă laterală (în cadranul inferior) şi limitarea sau
imposibilitatea mişcărilor voluntare ale globilor oculari
spre stânga-prin leziuni parietale drepte.
LOBUL TEMPORAL
 Anatomia funcţională a lobului temporal:

 Se află sub şanţul lateral (Sylvius), anterior de

lobul occipital.
 Pe faţa externă prezintă două şanţuri transversale
(temporal superior şi inferior), care delimitează
circumvoluţiile: temporală superioară (temporala I),
temporală medie (temporala II) şi temporală
inferioară (temporala III).
 La nivelul marginii superioare a temporalei I, în
adâncimea scizurii lui Sylvius, se află
circumvoluţiunile temporale transversale Heschl.
 Ariile funcţionale ale lobului temporal:

 Cortexul auditiv primar: ariile 41,

42, situate în girusul temporal
transvers al lui Heschl. Acelaşi rol
este atribuit şi ariei 52.
 Aria Wernicke: aria 22, aflată
adiacent ariei 42 în emisferul
dominant, cu rol în înţelegerea
limbajului.
 Cortex limbic: ariile 20, 21, 27, 28,
29, 30, 34, 36, 38, având rol în
emoţii, comportamentul complex,
memorie. Lezarea lor determină
amnezie, demenţă Alzheimer,
prosopagnozie (ariile 20, 21).
 Leziunile lobului temporal:

 Tulburări auditive: arii 41, 42

 Leziune iritativă: sunete percepute ca un murmur continuu,
zumzet, clinchet.
 Leziune distructivă nu produce pierderea semnificativă a auzului
datorită bilateralităţii căilor auditive centrale.
 În leziunile lobului temporal stâng, rar este întâlnită agnozia
auditivă pură (imposibilitatea de a recunoaşte semnificaţia
zgomotelor auzite).
 Tulburări de limbaj: aria 22
 Leziunile localizate la nivelul celor 2/3 posteriare ale
circumvoluţiilor temporale I şi II stângi (emisfer dominant), inclusiv
circumvoluţiile lui Heschl, determină: tulburări de vorbire de tipul
afaziei Wernicke. Caracteristic lobului temporal: surditatea
verbală şi afazia amnestică (anomie).
 Tulburări olfactive:
 hipo sau anosmie prin distrugerea uncusului.
 halucinaţii olfactive - singure sau care constituie aura unei
crize uncinate.
 Tulburări vizuale:
 cadrananopsie homonimă superioară, de obicei inegală.
 Epilepsia temporală: complex de crize paroxistice psiho-
senzoriale, motorii şi vegetative, predominând tulburările psihice.
 halucinaţii auditive, vestibulare, vizuale elementare sau
complexe, olfactive, gustative,
 modificări ale stării de conştienţă (stare de vis) în cadrul unor
crize paroxistice cu durată de câteva secunde, cu senzaţie de
„deja-vu” sau „jamais-vu”.
 tulburări paroxistice de euforie şi anxietate, crize vegetative
(dureri epigastrice şi abdominale, modificarea ritmului
respirator, tulburări vasomotorii).
 Tulburări ale memoriei, emoţiilor şi comportamentului:
 tulburări ale învăţării şi memoriei, tulburări ale
comportamentului şi emoţiilor.
 Tulburări de echilibru
 Tulburări vegetative
LOBUL OCCIPITAL
Anatomia funcţională a lobului occipital:

Lob parietal
 Pe faţa externă – delimitat
anterior scizura
Şanţ parieto-
occipital
perpendiculară externă
 Pe faţa internă – delimitat
anterior de scizura
perpendiculară internă
(şanţ parieto – occipital)

Lob
occipital
Ariile funcţionale ale lobului occipital:
 Aria vizuală primară: aria 17
(aria striată) primeşte radiaţiile
optice, fiind situată în pereţii
ce formează girusurile fisurii
calcarine.
 Ariile vizuale de asociaţie:
 Cortexul parastriat: aria 18,
ce mărgineşte aria 17
 Cortexul peristriat: aria 19,
ce formează ce mai mare
parte a suprafeţei laterale a
lobului occipital.
 Ariile 18 şi 19 primesc
informaţii vizuale de la
ambele arii striate a
 rol în percepţia vizuală
complexă a culorilor,
mişcărilor, direcţiei
obiectelor.
 Leziunile lobului occipital:
 Tulburări de câmp vizual: (leziuni la nivelul celulelor scoarţei occipitale şi
ale fibrelor radiaţiilor lui Gratiolet) - hemianopsie homonimă laterală de
partea opusă leziunii.
 Cecitatea corticală: leziuni bilaterale ale scoarţei occipitale. Poate fi
însoţită de halucinaţii vizuale, dezorientare spaţială, anosognozie
(negarea pierderii vederii).
 Agnozia vizuală: pierderea posibilităţii de recunoaştere a obiectelor
cu ajutorul văzului, în absenţa vreunei afectări senzitivo-senzoriale.
 În leziuni ale emisferului dominant prin afectarea ariilor de asociaţie
vizuale şi părţilor adiacente ale lobului temporal.
 Poate fi:
 Agnozie vizuală pentru obiecte: incapacitatea de a identifica obiectele din jur,
fie ele simple sau complexe, deşi câmpul vizual al pacientului este intact,
psihicul este normal, iar pacientul nu este afazic.
 Agnozia vizuală spaţială:prin leziune la nivelul emisferului nedominant, constă
în rătăcirea bolnavului în locuri necunoscute, imposibilitatea de a descrie un
itinerar, nu poate localiza obiectele pe hartă
 Agnozia vizuală pentru cuvântul scris, reprezintă de fapt alexia sau cecitatea
verbală.
 Prosopagnozia: nu poate identifica o faţă familiară.
 Agnozia culorilor: este o tulburare în discriminarea culorilor.
 Halucinaţiile vizuale: sunt mai frecvent elementare:
puncte luminoase sau colorate. Rar apar halucinaţii
vizuale complexe, bolnavul fiind convins de realitatea lor.
 Metamorfopsiile: apar prin leziuni ale scoarţei
temporo-parieto-occipitale, şi constau în modificarea
vederii contururilor, formei, distanţei, mărimii obiectelor
sau persoanelor.
 Discromatopsii: tulburări ale vederii color
 Tulburările oculo-motorii:
 tulburări de fixare reflexă a privirii,
 paralizia psihică a privirii (aderare a privirii pe un anumit
punct fix, cititul sau număratul optic al obiectelor
făcându-se cu dificultate).
 Epilepsia occipitală: apariţia în câmpul vizual al
fosfenelor, scotoamelor, halucinaţii complexe.
 Pot fi aura unei crize mai complexe
 Pot constitui criza propriu-zisă