Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
8Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Jules Verne - Satul Aerian Inchipuirile Lui Jean Marie Cabidoulin

Jules Verne - Satul Aerian Inchipuirile Lui Jean Marie Cabidoulin

Ratings:
(0)
|Views: 224|Likes:
Published by Lazareanu Mihai
Jules Verne - Satul Aerian Inchipuirile Lui Jean Marie Cabidoulin
Jules Verne - Satul Aerian Inchipuirile Lui Jean Marie Cabidoulin

More info:

Published by: Lazareanu Mihai on Feb 06, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/29/2015

pdf

text

original

 
Jules Verne
Satul aerianînchipuirile luiJean Marie Cabidoulin
SATUL AERIAN
1
DUPĂ O LUNGĂ ETAPĂ — Şi Congo nu vine încă la rînd? întrebă Max Huber. — La ce bun, dragul meu Max? răspunse John Cort. Oare ne lip-sesc spaţiile vaste în Statele Unite? Cîte ţinuturi noi şi pustii nu sîntde cercetat între Alaska şi Texas?,.. înainte de a ne duce să explo-răm în afară, mai bine să explorăm în interior, nu? — Ei, dragul meu John, europenii or să o ia înainte, dacă lucru-rile merg tot aşa — şi Africa are o suprafaţă de vreo trei miliardede hectare! Americanii or să le dea în întregime pe mîna englezilor,nemţilor, olandezilor, portughezilor, francezilor, italienilor, spanioli-lor, belgienilor! — Nimeni n-are ce face cu ele, îi răspunse John Cort, şi cauza eaceeaşi. — Care? — De ce să-ţi rupi picioarele cînd n-ai nevoie decît să întinzi bra-ţul... — Ba eu cred, dragul meu John, că guvernul nu va renunţa laexpediţiile în Africa, mai ales după ce timp de trei luni am străbătutatîta amar de drum. — Doar ca nişte călători plini de curiozitate, Max, nu ca explo-ratori. — Deosebirea nu-i prea mare, demn cetăţean al Statelor Unite,-declară Max Huber. Repet, această parte a Africii prezintă un inte-res considerabil... Se găsesc teritorii fertile, care aşteaptă doar să lise folosească rodnicia cu ajutorul unei bogate irigaţii, pe care na-tura ţi-o pune la îndemînă pe propria-i socoteală. Posedă o reţea li-chidă care nu seacă niciodată. — Nici chiar pe arşiţa asta îngrozitoare, remarcă John Cort şter-gîndu-şi fruntea tăbăcită de soarele tropical. — Lasă! Nu mai ţine seama de căldură! reluă Max Huber. Ne-am aclimatizat, aş zice chiar negrificat, dacă n-ai nimic împo-trivă, dragă prietene? Sîntem de-abia în martie; ce să mai vorbim detemperaturile din iulie, august, cînd razele soarelui îţi străpung pie-lea ca nişte sfredele de foc! — N-are a face, Max, ne-ar fi fost totuşi greu să ajungem Pahuinisau Zanzibariţi, cu epiderma noastră subţire de francezi sau ameri-cani. Recunosc că încheiem o campanie frumoasă şi interesantă încare ne-a ajutat şi norocul... Dar abia aştept să mă întorc la Libre-ville, să regăsesc în factoriile noastre ceva din liniştea, din odihna
 
 bine meritate de nişte drumeţi după trei luni de călătorie în aseme-nea condiţii. — Sînt de acord, John dragă, că această expediţie aventuroasă a prezentat oarecare interes. însă, aş vrea să-ţi mărturisesc, nu mi-aoferit ceea ce aşteptam. — Cum, Max, mai multe sute de mile, printr-un ţinut necunos-cut, destule primejdii înfruntate în mijlocul unor triburi prea puţin primitoare, vînători pe care leul numid şi pantera libiana nu s-ausfiit să le onoreze cu prezenţa lor, hecatombe de elefanţi făcute pen-tru şeful nostru Urdax, o recoltă de fildeş de prima calitate, îndes-tulătoare să furnizeze clape pentru pianele din lumea întreagă! ...Şinu te declari mulţumit? — Da şi nu, John. Toate astea sînt tainul obişnuit al exploratori-lor din Africa centrală. Cititorul le întîlneşte în povestirile lui Barth,Burton, Speke, Grant, Chaillu, Livingstone, Stanley, Serpa Pinto,Anderson, Cameron, Mage, Brazza, Gallieni, Dibowsky, Lejean,Massari, Wissemann, Buonfanti, Maistre...Hurducătura datorată trecerii căruţei peste un bolovan uriaş în-trerupse şirul de nume al cuceritorilor Africii, depănat de Max Hu- ber. John Cort profită ca să-i spună: — Deci socoteai că vei găsi altceva în timpul călătoriei noastre? — Da, dragul meu John. — Ceva neprevăzut? — Mai mult decît neprevăzutul, care de altfel nu ne-a lipsit. — Ceva extraordinar? — Ăsta-i cuvîntul, dragul meu, şi niciodată, nici măcar o singurădată n-am avut prilejul
 sa-i
dau vechii Libii enorma caracterizare de
 potentora Africa
datorată glumeţilor clasici ai antichităţii. — Haide, Max, văd că un suflet francez e mai greu de mulţu-mit... — Decît unul american... recunosc. John, dacă amintirile ce le ieicu tine din campania noastră îţi ajung. — Pe deplin, Max. — Şi dacă te întorci mulţumit... — Mulţumit... mai ales că mă întorc. — Şi crezi că oamenii care vor citi povestirea acestei călătorii vor exclama: Vai, ce întîmplări neobişnuite! — Ar fi foarte pretenţioşi dacă n-ar rosti asemenea cuvinte. — După părerea mea, n-ar fi destul de pretenţioşi. — Fără îndoială că, după tine, ar fi, ripostă John Cort, dacăne-am fi încheiat expediţia în pîntecele unui leu sau al unui canibaldin Oubangui. — Nu, John, nu, şi fără a ajunge la acest soi de deznodămîntcare, de altminteri, nu-i lipsit de un oarecare interes pentru cititori
6
şi chiar şi pentru cititoare, ai îndrăzni să juri cu mîna pe conştiinţăcă am descoperit şi cercetat ceva în plus faţă de ceea ce descoperi-seră şi cercetaseră înaintaşii noştri în Africa centrală? — Nu, într-adevăr nu, Max. — Ei bine, eu speram să fiu mai norocos. — Eşti lacom, şi pretinzi să faci din lăcomie un merit! grăi JohnCort. în ce mă priveşte, declar că am avut de toate pe săturate şinu aşteptam de la campania noastră mai mult decît mi-a dat. — Adică nimic, John.
 
 — De altfel, Max, călătoria încă nu s-a sfîrşit şi în timpul celor cinci sau şase săptămîni cît va fi nevoie pentru a ajunge la Libre-ville... — Să fim serioşi! exclamă Max Huber, un simplu drum de cara-vană... mersul obişnuit cu etapele lui, o plimbare cu diligenta ca-nvremurile bune. — Cine ştie? zise John Cort.De astă dată căruţa se opri pentru halta de seară la poalele uneimovile cu cinci sau şase arbori falnici pe culme, singurii ce puteau fivăzuţi pe întinsul cîmpiei uriaşe, luminată atunci de razele amurgu-lui. Era şapte seara. Datorită crepusculului scurt, la această
A
latitu-dine de nouă grade nord, noaptea avea să se lase în curînd. întune-ricul va fi fără-ndoială adînc, deoarece nori groşi aveau să acoperescăpărarea stelelor, iar cornul lunii pierise la orizontul de vest.Căruţa, întrebuinţată doar pentru transportul călătorilor, nu con-ţinea nici provizii şi nici mărfuri. închipuiţi-vă un fel de vagon pe patru roţi masive, tras de şase boi. în partea din faţă se deschidea ouşă. Luminat de mici ferestre laterale, vagonul era împărţit în douăîncăperi alăturate, despărţite de un perete. Cea din spate era rezer-vată celor doi tineri de 25—26 de ani, americanul John Cort şifrancezul Max Huber. Cea din faţă era ocupată de un neguţător  portughez pe nume Urdax şi de „foreloper", pe nume Khamis. Fo-reloperul — adică omul din fruntea caravanei — era un băştinaşdin Camerun, foarte priceput la greaua meserie de călăuză prin ar-zătoarele ţinuturi ale fluviului Oubangui.Se-nţelege de la sine că vagonul-căruţă nu lăsa nimic de dorit înce priveşte soliditatea. După încercările prin care trecuse în timpullungii şi anevoioasei expediţii, carul era în bună stare, roţile foarte puţin uzate la cercul obezii, osiile nici frînte nici strîmbate, încîts-ar fi zis că se-ntorcea dintr-o simplă plimbare de cincisprezece-douăzeci de leghe, cînd parcursul ei se cifra la mai mult de douămii de kilometri.Cu trei luni în urmă, vehicolul părăsise Libreville, capitala Con-go-ului francez. De acolo, luînd-o spre est, înaintase în susul luiOubangui mai departe de cursul rîului Bahar-el-Abiad, care-şi varsăapele la sudul lacului Ciad.Regiunea poartă numele unuia dintre afluenţii principali de pemalul drept al Congoului sau Zairului. Fără a fi propriu-zis un de-şert — un deşert cu o vegetaţie rezistentă, neavînd nici o asemănarecu Sahara — este însă o întindere nesfîrşită, unde aşezările răzleţese află la mare distanţă una de alta. Aici există triburi care se răz- boiesc fără încetare, se-nrobesc unele pe altele sau se ucid între eleşi se mai hrănesc cu carne de om, precum Mubutu — populaţie lo-cuind între bazinul Nilului şi Congo.în Oubangui, copiii sînt folosiţi ca monedă de schimb, la vînzareamărfurilor. Se poate plăti cu fetiţe sau băieţi şi cel mai bogat indi-gen e acela a cărui familie e mai numeroasă. Dar dacă portughezulUrdax nu se aventurase prin aceste ţinuturi ca să facă negoţ cu băş-tinaşi, dacă nu avusese de-a face într-un astfel de scop cu triburileriverane lui Oubangui, dacă nu-şi propusese decît să-şi procure oanume cantitate de fildeş vînînd elefanţii care se găsesc în număr mare în aceste ţinuturi, totuşi întîlnise triburi sălbatice. De maimulte ori fusese nevoit să se apere de cete duşmănoase de oameni.Dar pînă la urmă campania fusese rodnică şi reuşită şi nu avusesenici o victimă printre membrii caravanei.

Activity (8)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Ardei Madalina liked this
lela liked this
Popa Mircea liked this
Popa Mircea liked this
raza de soare liked this
Lazareanu Mihai liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->