Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
39994523-istoriografia-romana

39994523-istoriografia-romana

Ratings: (0)|Views: 34|Likes:
Published by Alin Diaconu

More info:

Published by: Alin Diaconu on Feb 06, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/06/2011

pdf

text

original

 
Aparitia si trasaturile istoriografieiIstoriografia nu constituia la Roma o stiinta exacta, ci era literatura, istorie evenimentiala, dar sicomedie umana, care descifra mesajele trecutului, in esenta, cum s-a aratat, istoriografia romanareprezenta discurs asupra trecutului1.Dar cand si cum a aparut istoriografia in literatura latina? Scrierea istoriei a emers tarziu, iasfarsitul secolului al lll-lea i.e.n., cand poezia dispunea de anumite state de serviciu si candcomedia plautina incepuse sa-si realizeze stralucitele ei performante. Acelasi pragmatism, care iideterminase pe romani sa nu abordeze istoriografia, sa faptuiasca acte glorioase si nu sa scriedespre ele, i-a impins in cele din urma s-o asume, sa scrie opere istorice. Mai multe motiveconcrete i-au decis pe romani sa-si nareze istoria. in primul rand Roma tindea sa se deschidaunor moravuri si discursuri mentale noi, cum am aratat in capitolele anterioare. insa romaniiconsiderau ca trebuie conservata esenta vechilor moravuri sau macar o parte din ea si catrebuiau elogiati cei ce le ilustrasera. in al doilea rand, unii aliati italici ai Romei ezitasera sasprijine Roma, in cursul celui de al doilea razboi punic, sau chiar tradasera in vremea invaziei luiHannibal. Era asadar necesara cimentarea patriotismului italic si trebuia afirmata suprematiaRomei in interiorul peninsulei, ca dat mai vechi decat timpurile propriu zis istorice, in al treilearand, trebuia combatuta propaganda cartagineza si antiromana in lumea elenistica, in fatapublicului mediteraneean. Mai multi istorici greci din Sicilia imbratisasera cauza punica si osustinusera activ in operele lor. in al patrulea rand, romanii insisi erau surprinsi de reusita lor istorica, de masiva expansiune a cetatii lor si isi puneau intrebari asupra obarsiei ce o aveau,cautau oglinda virtutilor italice .De fapt chiar din conditiile si motivatia aparitiei istoriografice decurg anumite trasaturi ale arteiscrierii istoriei - pentru ca este vorba de o arta -, trasaturi, care se mentin multa vreme. Le vomenumera si chiar numerota: 1) vocatia educa-tiv-patriotica si moralizatoare. inca inainte dereflectiile lui Cicero asupra istoriei, de fapt istoriografia era o "calauza" sau o "educatoare" a vietii,o magistra uitae, iar scriitorii stabileau un diagnostic asupra trecutului; 2) romanocentrismul, casa-l numim astfel, adica ideea fundamentala, promovata de aproape toti istoricii Cetatii, caromanii constituiau un popor ales, centrul universului, "cel dintai popor, princeps populus, cum vaspune Titus Livius. Operete istoriografice vor cuprinde mai ales istoria Romei si a Italiei, sortiteinsa a fi dominate de catre romani; 3) spiritul partizan, nu numai in favoarea Romei, ci si aanumitor factiuni si familii - precum Fabia, Claudia, cea a Scipionilor - de care erau legati primiiistorici; 4) tendinta nu spre adevarul absolut, ci catre verosimilitate si integritate in prezentareafaptelor, care tinea seama de concordantele intre feluritele marturii, utilizate de istoriografi; 5)antropocentrismul, conceptia ca omul isi faureste istoria. Chiar impactul destinului si al zeilor seexercita prin intermediul modelator si modificator al omului; 6) coloratura puternic literara,necesara convingerii si educarii, coloratura datorata retoricii si poeziei; 7) autonomia stilistica,deoarece, in pofida retorizarii, istoricii privilegiau un stil specific in majoritatea speciilor, practicatede ei, indiferent de optiunile stilistice ale oratorilor si poetilor. Multa vreme istoricii au operat cu unlimbaj arhaizant, greoi, pe care Cicero il va critica; dar Salustiu il va transforma si il va folosi cu oarta stralucita.Istoriografia romana ca federatie de specii literareintr-adevar, istoriografia romana constituia o federatie de "genuri", "genres", cum zic francezii; dar noi am spune mai degraba in romaneste o federatie de speeii, de forme literare. Aceste specii si-au avut arhetipurile lor, atat latine, cat si grecesti. Deocamdata le putem enumera stcaracterizape scurt.Romanii au scris, in diverse etape istorice, "anale", annales, sau analistica. De fapt analele naraupe scurt anumite evenimente mai vechi, la care in principiu autorii lor nu putusera asista (SERV.,Ad Verg. Aen., 1, v. 373), riguros, pe ani si in ordine strict cronologica. Arhetipul a fost exclusivroman si a rezidat in cronica pontificala, in analele alcatuite de sefii religiei romane. O alta speciea fost "istoria", historia - dar termenul era adesea utilizat la plural - in inteles restrans, caci acestcuvant putea dobandi la istoricii romani patru sensuri. Se infaptuia in realitate o naratie, intr-oordine cronologicaMmai libera, a unor evenimente la care istoricul putuse lua parte (SERV., AdVerg. Aen., 1, v. 373), adica o cronica a unor fapte mai recente. Arhetipul era grecesc. Deasemenea, consideram specie literara si istoriografica specifica res gestae, literalmente "faptepetrecute", cand aceasta sintagma era intrebuintata tot intr-un inteles mai restrans. Ne referim lao cronica a unor evenimente recente, dar care cuprindea si o evocare, mai mult sau mai putin
 
ampla, a faptelor mai vechi, deci o "arheologie". Se adauga istoria universala, care infatisa istorialumii, in vreme ce specii istoriografice anterioare narau istoria Romei. Aceasta specie a aparuttarziu, in secolul I i.e.n. si a fost slab reprezentata in peisajul istoriografie roman. Desigur arhetipul trebuie cautat tot la greci. Toate aceste specii implicau o istorie panoramica, prezentauevenimentele continuu, continuo, cum s-ar spune in latineste.Au existat insa si alte specii de istoriografie. Ne referim la epitoma, breviar, compendiu, rezumatal evenimentelor istorice, care sunt prezentate concentrat, foarte succint, operand "pe alese",carptim, dupa o formula salustiana, ce va fi mentionata mai jos. De fapt epitoma putea actionaatat "pe alese", intrucat efectua o selectie, cat si continuo, deoarece evoca o masa de fapteinfatisate in fluxul lor necontenit. Arhetipul trebuie cautat in relatarile scurte, condensate, aleanumitor evenimente, relatari care figurau in arhivele magistratilor. Alte specii istoriograficezugravesc faptele istorice numai "pe alese", in virtutea unei selectii, si nu intr-o manierapanoramica. De pilda monografia, care fusese intens practicata de greci si era consacrata unuigrup de evenimente bine determinate, selectate din trecut. Memoriile sau autobiografia implicaunararea de catre autor a propriei vieti sau doar a unor evenimente din existenta lui. Arhetipurilesunt de cautat in literatura greaca, la "nivelul buletinelor victoriilor realizate de regii elenistici,hypomne'mata, si al autobiografiilor justificative. Dar si la Roma ar fi putut inspira aceasta specieistoriografica notele memorialistice afisate de pontifi si commentarii, darile de seama si rapoartelemagistratilor, notele si instructiunile date ulterior de imparati. in sfarsit o ultima specieistoriografica o reprezenta biografia, nararea vietii unui alt personaj decat autorul, personaj carese distinsese in viata politica sau culturala. Arhetipurile erau numeroase, caci la greciprecedasera biografia encomiile, laudele "biografice" sau "prebiografice", aduse invingatorilor la jocurile sportive, la diverse intreceri in general. Biografiile ele insele se dezvoltasera in peisajulliteraturii elenistice. Dar si romanii cunoscusera, cum am mai vazut, specii de literatura orala,care evocau viata unor personaje, neniile, laudatiile funebre, carmina conuiualia, epitafele detoate tipurile, ca si arborii genealogici ai familiilor nobile.Totusi aceste specii se intalnesc destul de rar in stare pura. Uneori in aceeasi opera seamalgameaza tipare caracteristice mai multor specii istoriografice, dintre care unele tind sa seimpuna in masura mai mare decat altele. in orice caz contactele intre specii au fost totdeaunafertile. De altfel, am constatat ca se configura o baza comuna ilustrata de trasaturile generale aleistoriografiei. Multe dintre speciile, mai sus mentionate, au fost "inventate" sau create la sfarsitulsecolului al ll-lea i.e.n. sau in cursul veacului urmator. Este cazul res gestelor, historiei, istorieiuniversale, epitomei, biografiei, memoriilor. Mai vechi sunt analele, care inaugureaza de faptactivitatea istoriografica, si monografia 3.Cele dintai anale au fost de altfel redactate in greceste, dar de autori romani. Au intervenit douamotive in favoarea optiunii pentru dulcea limba a Helladei. in primul rand limba prozei era incafoarte rudimentara, intrucat, cum am aratat, romanii nu aveau inca in proza experienta, pe careincepusera s-o dobandeasca in poezie. in al doilea rand trebuia combatuta in fata publiculuimediteranean mai ales greco-elenistic, propaganda activa, procartagineza si antiromana, pe careo intreprindeau de mai multe decenii anumiti istorici greci din Sicilia. Pe de alta parte publiculroman cultivat cunostea limba greaca. Primii analisti, pe care ii anima un puternic suflu patriotic,au exploatat in favoarea cauzei romane datele vulgatei referitoare la primordiile Romei, ca silegendele anumitor ginti celebre. Din primele cronici istorice, alcatuite in limba greaca si ulterior inlatina, nu s-au pastrat decat fragmente.Fabius Pictor si analistii de limba greacaCreatorul, inuentor, al analisticii, "parintele istoriografiei latine", cum il numesc unii cercetatorimoderni, a fost Quintus Fabius Pictor, participant ia cel de al doilea razboi punic. Acest analist nunumai ca avea o bogata experienta a faptelor istorice recente, ci, in plus, cunostea temeinicarhivele gintii Fabia, cronica pontificala si poemul lui Naevius.La sfarsitul celui de al doilea razboi punic, a alcatuit o opera analistica, Intitulata probabil"Actiunile romanilor", din care s-au pastrat aproape treizeci de fragmente. Aceste anale incepeaucu sosirea lui Enea in Italia, cu regii albani si romani, inclusiv Romulus. Ultimul fragmentconservat se refera la batalia de la Trasimen (217 i.e.n.), castigata de Hannibal asupra romanilor.Fabius Pictor riposta propagandei procartagineze, exalta faptele Romei si ale Fabiilor, gintacareia apartinea, intr-un stil, care a fost caracterizat drept teatral. invedera un anumit interespentru moravurile diferitelor popoare.
 
Lucius Cincius Alimentus, fost prizonier al lui Hannibal, constituie al doilea analist roman. S-auconservat sapte fragmente din analele sale, redactate in greceste, ca si mai multe aluzii la ele.Cincius Alimentus se referea de asemenea la Romulus si la inceputurile legendare ale Romei.Filoelen, el nu era un partizan al Fabiilor, ci al gintii Claudiilor.Dar Cincius Alimentus fusese magistrat roman. Este semnificativ faptul ca toti primii analistiaveau experienta gestiunii Cetatii. Istoriografia, la inceputurile sale, exprima gandirea siexperienta oamenilor politici si militarilor de prima importanta. insusi fiul Africanului si tatal adoptival lui Scipio Aemilianus, numit si el Publius Cornelius Scipio, a scris anale in limba greaca. Separe ca acest analist prefigura aparitia historiei, ca specie istoriografica, dat fiind ca insistaasupra celui de al doilea razboi punic.Pentru a anihila propaganda antiromana intreprinsa de istoricul elen Antisthenes din Rodos, care,prin intermediul unui personaj al lui, generalul roman Poiiblios (desigur Scipio Africanul), profetizazdrobirea Romei de o mare coalitie a Orientului elenistic, alcatuiesc, in vremea luiTerentiu, anale in limba greaca doi fosti magistrati si senatori romani, Aulus Postumius Albinus siAulus Acilius Glabrio, din operele carora ne-au ramas fragmente.Primii istoriografi de limba latinaCato incepuse sa scrie istoriografie in limba latina, cum vom vedea mai jos. Diversele grupuripolitice romane de presiune, indeosebi cele traditionaliste, aveau nevoie de exaltarea trecutuluipentru propaganda lor. Pe de alta parte, adversarii Romei fusesera invinsi in Orient, de acuminainte pratic dominat de romani, iar publicul elenistic putea si trebuia sa citeasca texte compusein limba latina. Evantaiul speciilor istorice se deschide aproape brusc, in vreme ce istoriografiiimprumuta de la Cato procedeul discursului, cuvantarii atribuite personajelor din operele lor, ca sio limba aspra, arhaizanta, stangace, in mare masura inca bazata pe parataxa. Limbajul primilor istorici de limba latina este de factura net expresionista. Se constituie astfel, in virtuteaautonomiei stilistice a istoriografiei latine, o limba standard a analistilor si chiar a altor istorici, dar nu si a unor memorialisti si biografi. Totodata sporeste sensibil interesul istoricilor pentru eruditie,pentru institutii si problemele sociale.Masiv inraurit de Cato s-a vadit afi Lucius Cassius Hemina, autor de annales, in cel putin cincicarti, care se extindeau de la intemeierile asezarilor Italiei pana in 146 i.e.n. S-au pastrat aproapepatruzeci de fragmente care evidentiaza, pe langa interesul pentru fundarea altor orase decatRoma, preocupari pentru dezvoltarea moravurilor, pentru religie si chiar etimologie. Lexicul sistructura frazelor comporta o limpede coloratura arhaizanta. Mai rapid sunt relatate inceputurileRomei de catre Lucius Calpurnius Piso Frugi, exponent al unei familii plebeiene, familie caredobandise relativ recent accesul la consulat. Opera lui Piso, Annales, in sapte carti, din care auramas fragmente, cuprindea legende amuzante, precum cele relative la Romulus, insa si unpregnant cult al virtutilor strabune. Piso practica si el o limba arhaizanta, greoaie si uscata.in vremea Gracchilor *, traiesc si scriu alti analisti, influentati de Polibiu si asadar preocupati dedecelarea cauzelor profunde ale fenomenelor. insa si acesti cronicari s-au exprimat intr-o limbaarhaizanta si stangace si au fost doar simpli povestitori, cum ii va califica mai tarziu Cicero. S-auilustrat ca analisti Gaius Sempronius Tuditanus, consul in 129 i.e.n., autor de anale, careprezentau abundent inceputurile legendare ale Romei, Gnaeus Gellius si Gaius Fannius. Analelelui Gellius contineau cel putin treizeci si trei de carti si denotau de asemenea preocupari intensepentru relatarea legendelor stravechi. Fannius activase initial ca partizan al Gracchilor, dar * Pentru a prezenta unitatea genului istoriografie si a avea o imagine completa a evolutieiinceputurilor lui, ilustrate de autori, din operele carora nu dispunem decat de fragmente, vomdepasi limitele secventei istorice tratate aici (pana in 133 i.e.n.) si vom prezenta opere de scriitoricare au trait si publicat la sfarsitul secolului II i.e.n. si in veacul urmator. sfarsise prin a abandonacauza lor. Analele sale traduceau optica politica a "popularifor" moderati, care militau pentruanumite reforme favorabile plebei.Concomitent Lucius Caelius Antipater incearca sa continue stradaniile lui Cato si alcatuieste omonografie consacrata celui de aJ doilea razboi punic. Din cele cateva zeci da fragmenteconservate, rezulta efortul de a colora naratia, de a-i conferi patos, ca si recursul lai digresiunivibrante. Antipater este totusi inca un arhaizant.Dezvoltarea Istoriografiei preclasiceCum am aratat, aproape brusc emerg noi specii istoriografice, dupa incheierea gestei politice aGracchilor. Astfel Publius Sempronius Asellio, nascut pe la 160 i.e.n., fost militar, ruda si prieten

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->