Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
16Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Jules Verne - De La Pamant La Luna

Jules Verne - De La Pamant La Luna

Ratings: (0)|Views: 1,815|Likes:
Published by Lazareanu Mihai
Jules Verne - De La Pamant La Luna
Jules Verne - De La Pamant La Luna

More info:

Published by: Lazareanu Mihai on Feb 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

12/19/2012

pdf

text

original

 
JULES VERNE
DE LA PĂMÂNTLA LUNĂ
Capitolul IGUN-CLUBUL
Pe vremea războiului de secesiune al Statelor Unite,un nou club cu o foarte mare influenţă luă naştere în oraşulBaltimore, în mijlocul ţinutului Mariland. Se ştie cu cevigoare se dezvoltă instinctul militar la acest norod dearmatori, de neguţători şi maşinişti. Simpli neguţători îşi părăsiseră tejgheaua pentru a deveni peste noapte căpitani,colonei, generali, fără a mai fi trecut prin şcoala militarădin West-Point;* ei îi ajunseră în curând în „artarăzboiului" pe camarazii lor de pe vechiul continent şichiar dobândiră . victorii risipind ghiulele, milioane şioameni.Dar ceea ce, era ciudat, americanii îi întrecură peeuropeni în ştiinţa balisticii. Nu prin faptul că armele lor ar 
*Şcoala militară a Statelor Unite, (n.t.)
1
fi atins un mai înalt grad de desăvârşire, dar ele atinseră omărime neobişnuită şi prin urmare o bătaienemaicunoscută până atunci. în materie de tir razant,trageri de sus în jos, sau tragere la ţintă orizontală, focuriîntr-o parte, în direcţia lungimii sau pe la spate, englezii,francezii, prusacii nu mai au nimic de învăţat; dar tunurile,obuzierele, mortierele lor nu sunt decât nişte pistoale de buzunar pe lângă formidabilele arme ale artilerieiamericane.Aceasta nu trebuie să mire pe nimeni. Yankeii, aceşti primi maşinişti ai lumii, sunt ingineri din naştere, dupăcum italienii sunt muzicanţi şi germanii metafizicieni dinnaştere. Nimic mai firesc decât să-i vezi aducând în ştiinţa balisticii îndrăzneaţa lor ingeniozitate. De aici, toate acestetunuri uriaşe, mult mai puţin folositoare decât maşinile decusut, dar tot atât de uimitoare şi chiar mai admirate. Secunosc minunile de soiul acesta ale lui Parrott, Dahlgreen,Rodman. Armstrong-ii, Palisser-ii şi Treuille de Beaulieunu mai avură altceva de făcut decât să se încline în faţaconcurenţilor lor de peste ocean.Aşadar, în timpul acestei grozave bătălii a nordiştilor cu sudiştii, artileriştii îşi arătară cu cinste demnitatea;ziarele Uniunii* sărbătoreau născocirile lor cu multentuziasm şi nu era nici un negustor oricât de mărunt, niciun „hobby" ** oricât de naiv care să nu-şi fi spart capul zişi noapte calculând fel de fel de traiectorii aiurite.Ori, când un american are o idee, el caută un al doileaamerican care s-o împărtăşească. Dacă sunt trei laolaltă, ei
 
îşi aleg un preşedinte şi doi secretari. Când sunt patru, einumesc un arhivar şi biroul funcţionează. Dacă sunt cinciei convoacă o adunare generală şi iată clubul constituit.
Numele obişnuit dat S.U.A. (n.a.)Gură cască, găgăuţă. (n.a.)
Aşa se întâmplă şi la Baltimore. Cel dintâi care născoci unnou tun se legă de primul care îl turnă şi de primul care-lstrunji. Acesta fusese sâmburele Gun-Clubului.* După olună de la naştere, el număra o mie opt sute treizeci şi treide membri activi şi treizeci şi cinci de mii cinci suteşaptezeci şi cinci de membri corespondenţi.O condiţie sine qua non** era impusă oricărei persoane ce voia să intre în asociaţie, condiţia de a fiinventat sau cel puţin de-a fi perfecţionat un tun; dacă nuun tun, măcar o oarecare armă de foc. Dar pentru a spunetotul, inventatorii de revolvere cu cincisprezece focuri, decarabine ce se roteau sau de săbii-revolver nu se bucuraude o prea mare preţuirea Cu orice prilej artileriştii aveauîntâietatea.„Stima pe care o dobândiră ei - spuse într-o zi unuldintre cei mai savanţi oratori ai Gun-Clubului - este proporţională cu masa tunurilor lor şi în raport direct cu pătratul distanţelor atinse de proiectilele lor".... Ba mai mult, legea lui Newton despre gravitateauniversală se aplică în morală.O dată Gun-Clubul întemeiat, oricine îşi poate lesneînchipui ce produse geniul născocitor al americanilor îndirecţia aceasta. Maşinile de război luară proporţii uriaşe şi proiectilele, trecând de limitele îngăduite, spintecau îndouă pe hoinarii nevătămători. Toate aceste născociri lăsarăcu mult în urma lor sfioasele instrumente ale artilerieieuropene. Să judecăm după cifrele următoare:Odinioară, în timpurile bune, o ghiulea de treizeci şi'şase, la o depărtare de trei sute de picioare, străbăteatreizeci şi şase de cai aşezaţi în flanc şi şaizeci şi opt de
*Clubul-tun. (n.a.)Fără de care nu se poate (n.t.)
2
oameni. Balistica era în faşă. De atunci, proiectilele austrăbătut cale lungă. Tunul Rodman, care bătea la şaptemile* cu o ghiulea ce cântărea o jumătate de tonă**, ar firăsturnat uşor o sută cincizeci de cai şi trei sute de oameni.La Gun-Club se discuta chiar să se facă o experienţăsolemnă. Dar dacă au găsit cai dispuşi să facă aceastăîncercare, oameni, din nefericire, nu se găsiră.Oricum ar fi, efectul acestor tunuri era cât se poate deucigător şi, la fiecare explozie, luptătorii cădeau ca niştespice sub tăişul coasei. Ce însemnau oare pe lângă atare proiectile ghiuleaua aceea de pomină care la Coutras, în1587, scosese douăzeci şi cinci de oameni din luptă şicealaltă, care, la Zorndoff, în 1758, ucisese patruzeci de pedestraşi, şi în 1742 tunul austriac al lui Kesselsdorf, acărui fiecare lovitură dobora şaptezeci de duşmani la pământ? Ce erau aceste uimitoare focuri de la Jena sau dela Austerlitz ce hotărau soarta bătăliei? S-au văzut multealtele în timpul războiului de secesiune! în lupta de la
 
Gettysburg, o ghiulea conică, trasă dintr-un tun ghintuit,lovi şaptezeci şi trei de confederaţi; şi la trecereaPotomacului, o ghiulea Rodman trimise două sutecincisprezece sudişti într-o lume desigur mai bună. Maitrebuie de asemenea amintit, formidabilul mortier născocitde J.T. Maston, membru distins şi secretar permanent alGun-Clubului, mortier al cărui rezultat a fost distrugător încu totul altfel, deoarece pe când i se făcea proba omorî treisute treizeci şi şapte de oameni - explodând, ce-i drept!Ce să mai adăugăm acestor atât de grăitoare cifre prin ele însele? Nimic. De asemenea se va admite fără picde tăgadă socoteala următoare, obţinută de statisticianulPitcairn: împărţind numărul victimelor căzute sub ghiulele
*Mila este egală cu 1609 m, 31 centimetri, adică aproape trei leghe, (n.a.)Cinci sute kg. (n.a.)
3
la acela al membrilor Gun-Clubului, găsi că fiecare dinaceştia ucisese pe seama sa, în medie, două mii trei suteşaptezeci şi cinci de oameni şi ceva.Dacă ne gândim la o asemenea cifră, este limpede căsingura preocupare a acestei societăţi savante a fostnimicirea omenirii într-un ţel filantropic, precum şidesăvârşirea armelor războiului, socotite drept unelte decivilizaţie.Era o înmănunchiere de îngeri distrugători,rămânând totuşi cei mai buni fii ai lumii.Trebuie să mai adăugăm că aceşti yankei, viteji dintoate punctele de vedere, nu se opriră numai la formule şică plătiră, cu propria lor viaţă. Printre ei se numără ofiţeride toate gradele, locotenenţi sau generali, militari de toatevârstele, aceia care îşi începeau cariera ostăşească şi aceiace îmbătrâneau pe afetul lor. Mulţi rămaseră pe câmpul deluptă şi numele lor figura în cartea de aur a .Gun-Clubului,iar dintre cei ce veniră acasă, cea mai mare parte aveausemnele îndrăznelii lor de nediscutat. Cârje, picioare delemn, braţe articulate, mâini cu cârlige, fălci de cauciuc,scăfârlii de argint, nasuri de platină, nimic nu lipsea dincolecţie şi sus-numitul Pitcairn mai socoti că în Gun-Clubnu era decât un braţ pentru patru persoane şi doar două picioare la. şase inşi.Dar aceşti vajnici artilerişti nu se uitau prea deaproape la toate astea şi se simţeau mândri, şi asta pe bunădreptate, când comunicatul de după vreo luptă arăta unnumăr de victime de zece ori mai mare faţă de cantitatea deghiulele cheltuite.Totuşi, într-o zi, 'tristă şi jalnică zi, pacea a fostiscălită de supravieţuitorii războiului; detunăturile încetarăîncetul cu încetul, mortierele amuţiră, obuzierelor li se puseră botniţe pentru mul'tă vreme, şi tunurile, cu capeteleîn jos, au fost ascunse în arsenale, ghiulelele seîngrămădiră în parcuri, amintirile sângeroase se şterseră, bumbacul crescu minunat pe câmpiile îngrăşate din belşug,veşmintele de doliu sfârşiră prin a se uza o dată cu durerile,

Activity (16)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Andrei Ovidiu liked this
Daniela Boboc liked this
Donescu Vlad liked this
Dan liked this
Simina Elena liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->