Professional Documents
Culture Documents
MUNTEANU
Prof. univ. dr. Prof. univ. dr.
(coordonator)
LEGUMICULTUR|
Volumul II
IA{I - 2001
Coperta [i subcoperta:
Veronica APETREI
Referen]i [tiin]ifici:
Prof. dr. Victor POPESCU
Universitatea de {tiin]e Agronomice [i de
Medicin\ Veterinar\ Bucure[ti
Prof. dr. Viorel BERAR
Universitatea de {tiin]e Agricole [i de Medicin\
Veterinar\ a Banatului Timi[oara
ISBN: 973-8014-46-8
I Munteanu, Neculai
635.1/.8
ISBN: 973-8014-46-8
CUPRINS
Capitolul 7
CULTURA LEGUMELOR PENTRU R|D|CINI..................... 9
7.1. Morcovul ....................................................................................... 10
7.1.1. Importan]a culturii.................................................................. 10
7.1.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 10
7.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 10
7.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 12
7.1.5. Soiuri...................................................................................... 12
7.1.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 14
7.2. P\trunjelul .................................................................................... 18
7.2.1. Importan]a culturii.................................................................. 18
7.2.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 18
7.2.3. Particularit\]i botanice [i biologice ..............................................18
7.2.4. Rela]iile cu factorii de mediu........................................................19
7.2.5. Soiuri..............................................................................................19
7.2.6. Tehnologia de cultivare.................................................................21
7.3. P\stârnacul ...........................................................................................21
7.3.1. Importan]a culturii.................................................................. 21
7.3.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 22
7.3.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 22
7.3.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 22
7.3.5. Soiuri...................................................................................... 23
7.3.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 23
7.4. }elina pentru r\d\cini ................................................................. 23
7.4.1. Importan]a culturii.................................................................. 23
7.4.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 25
7.4.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 25
7.4.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 26
7.4.5. Soiuri...................................................................................... 27
7.4.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 27
7.5. Ridichile ........................................................................................ 30
7.5.1. Importan]a culturii.................................................................. 30
7.5.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 31
7.5.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 31
3
N. STAN, N. MUNTEANU
Capitolul 8
CULTURA LEGUMELOR DIN GRUPA CEPEI ..................... 46
8.1. Ceapa comun\ .............................................................................. 47
8.1.1. Importan]a culturii.................................................................. 47
8.1.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 48
8.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 48
8.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 52
8.1.5. Soiuri...................................................................................... 54
8.1.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 54
8.1.6.1. Cultura cepei prin sem\nat direct (ceaclama) ................ 54
8.1.6.2. Cultura cepei prin arpagic .............................................. 60
8.1.6.3. Cultura cepei prin r\sad ................................................. 73
8.1.6.4. Cultura cepei verzi (stufat)............................................. 76
8.2. Usturoiul comun ........................................................................... 80
8.2.1. Importan]a culturii.................................................................. 80
8.2.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 81
8.2.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 82
8.2.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 83
8.2.5. Soiuri...................................................................................... 84
8.2.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 84
8.3. Prazul ............................................................................................ 87
8.3.1. Importan]a culturii.................................................................. 87
8.3.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 88
8.3.3. Particularit\]i botanice [i biologice........................................ 88
8.3.4. Rela]iile cu factorii de mediu ................................................. 89
8.3.5. Soiuri...................................................................................... 90
8.3.6. Tehnologia de cultivare.......................................................... 90
8.3.6.1. Cultura prin sem\nat direct............................................ 91
8.3.6.2. Cultura prin r\sad........................................................... 93
4
LEGUMICULTUR| II
Capitolul 9
CULTURA LEGUMELOR PENTRU TUBERCULI {I
R|D|CINI TUBERIZATE ............................................................. 98
9.1. Cartoful timpuriu......................................................................... 98
9.1.1. Importan]a culturii.................................................................. 98
9.1.2. Originea [i aria de r\spândire................................................. 99
9.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice...................................... 100
9.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................... 102
9.1.5. Soiuri.................................................................................... 105
9.1.6. Tehnologia de cultivare........................................................ 105
9.1.6.1. Cultura în teren neprotejat............................................ 105
9.1.6.2. Cultura `n teren protejat cu materiale plastice.............. 110
9.2. Batatul ......................................................................................... 113
Capitolul 10
CULTURA LEGUMELOR DIN GRUPA VERZEI .............. 115
10.1. Varza alb\ pentru c\p\]ân\ .................................................... 115
10.1.1. Importan]a culturii.............................................................. 115
10.1.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 116
10.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 117
10.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 118
10.1.5. Soiuri.................................................................................. 120
10.1.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 122
10.1.6.1. Cultura timpurie în teren neprotejat ........................... 122
10.1.6.2. Cultura de var\........................................................... 132
10.1.6.3. Cultura târzie (de toamn\) ......................................... 135
10.1.6.4. Cultura prin sem\nat direct în câmp .......................... 137
10.1.6.5. Cultura în teren protejat cu materiale plastice............ 138
10.2. Varza ro[ie ................................................................................ 145
10.2.1. Importan]a culturii.............................................................. 145
10.2.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 145
10.2.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 145
10.2.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................ 146
10.2.5. Soiuri.................................................................................. 146
10.2.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 146
5
N. STAN, N. MUNTEANU
6
LEGUMICULTUR| II
Capitolul 11
CULTURA LEGUMELOR DIN FAMILIA
CUCURBITACEAE ......................................................................... 194
11.1. Castravetele .............................................................................. 194
11.1.1. Importan]a culturii.............................................................. 194
11.1.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 195
11.1.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 196
11.1.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 198
11.1.5. Soiuri ................................................................................. 200
11.1.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 200
11.1.6.1. Cultura în teren neprotejat.......................................... 202
11.1.6.2. Cultura în sere ............................................................ 208
11.1.6.3. Cultura în teren protejat cu materiale plastice............ 219
11.1.6.4. Cultura în r\sadni]e.................................................... 220
11.2. Pepenele galben ........................................................................ 221
11.2.1. Importan]a culturii.............................................................. 221
11.2.2. Originea [i aria de r\spândire............................................. 221
11.2.3. Particularit\]i botanice [i biologice.................................... 221
11.2.4. Rela]iile cu factorii de mediu ............................................. 222
11.2.5. Soiuri.................................................................................. 223
11.2.6. Tehnologia de cultivare...................................................... 225
11.2.6.1. Cultura în câmp.......................................................... 225
11.2.6.2. Cultura în sere ............................................................ 226
11.2.6.3. Cultura în teren protejat cu materiale plastice............ 227
11.2.6.4. Cultura în r\sadni]e.................................................... 228
7
N. STAN, N. MUNTEANU
8
LEGUMICULTURĂ II
CAPITOLUL 7
CULTURA LEGUMELOR
PENTRU RĂDĂCINI
Această grupă cuprinde: morcovul, pătrunjelul pentru rădăcini, păstârnacul,
ţelina pentru rădăcină din familia Umbelliferae, ridichile din familia Cruciferae şi
sfecla roşie din familia Chenopodiaceae.
Caracteristica comună a plantelor din această grupă este aceea că, în timpul
procesului de îngroşare secundară a rădăcinii şi a axului hipocotilului, are loc prin
depozitarea în ţesutul parenchimatic, lemnos şi liberian, a substanţelor de rezervă,
în special glucide, dar şi a altor substanţe energetice şi bioactive.
Legumele rădăcinoase sunt plante bienale, cu excepţia ridichilor de lună şi
a unor soiuri de ridichi de vară, care sunt anuale (Butnariu H. şi colab., 1993).
Acestea sunt plante relativ rezistente la temperaturi scăzute, pretenţioase, mai ales
în primele faze de creştere, faţă de umiditatea solului şi de lumină.
În general, tehnologia de cultură a legumelor rădăcinoase este simplă,
deoarece, cu excepţia ţelinei, toate se cultivă prin semănat direct în câmp.
Deoarece seminţele germinează într-o perioadă mare de timp, este necesar ca
solul să fie foarte bine pregătit şi umed. La majoritatea speciilor (cu excepţia
ridichilor), creşterea plantelor după răsărire este foarte înceată, existând pericolul
de invadare a culturilor de către buruieni. Pentru formarea unor rădăcini îngroşate
de calitate, solul trebuie să fie uşor, afânat, bine fertilizat cu îngrăşăminte chimice.
Cu excepţia ţelinei şi a sfeclei roşii, în anul culturii nu se recomandă aplicarea
îngrăşămintelor organice, deoarece rădăcinile capătă tendinţa de ramificare şi se
reduce durata lor de păstrare.
În România, suprafaţa cultivată şi producţia de rădăcinoase alimentare se
cifrează la cca. 21 mii ha şi 265 mii t (Anuarul Statistic, 1993).
Zonele foarte favorabile de cultură se găsesc pe luncile râurilor din Câmpia
de Vest, Transilvania, Câmpia şi Zona Subcarpatică din sudul ţării, precum şi în
Moldova.
Cu excepţia ridichilor de lună şi de vară, rădăcinile tuberizate se păstrează
bine peste iarnă, constituind produse valoroase pentru consumul în această
perioadă.
9
N. STAN, N. MUNTEANU
7.1. MORCOVUL
Daucus carota L., subsp. sativus (Hoffm) Arc.,
cv. sativus (Alef.)
Familia Umbelliferae (Apiaceae)
10
LEGUMICULTURĂ II
11
N. STAN, N. MUNTEANU
Fiind o plantă specifică pentru climat temperat este puţin pretenţioasă faţă
de temperatură.
Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 3–40C, iar cea
optimă de 20-250C. Temperatura optimă de creştere a rădăcinilor este de 18–200C.
Temperaturile de peste 300C şi sub 120C sunt nefavorabile pentru creştere.
Temperatura de vernalizare este de 4-100C şi, în funcţie de soi, durează 36–70
zile. Dacă primăvara este rece, iar soiurile cultivate sunt provenite din zonele
sudice, se poate produce o vernalizare prematură, cu formarea tulpinilor florifere
în primul an de cultură.
Plantele tinere suportă temperaturi de la –30 C la –50C, iar rădăcinile
tuberizate rezistă până la –20 C.
Faţă de umiditate, morcovul are cerinţe ridicate, mai ales în timpul
germinării seminţelor şi în primele săptămâni după răsărirea plantelor, când îşi
formează sistemul radicular şi aparatul foliar, perioadă în care trebuie asigurată o
umiditate constantă în sol de 65–70 % din capacitatea de câmp. În timpul
îngroşării rădăcinilor, umiditatea trebuie să crească la 75-80% din capacitatea de
câmp pentru apă.
Faţă de lumină, morcovul are cerinţe mari în toate fazele de creştere.
Insuficienţa luminii, mai ales în primele faze de creştere, duce la alungirea
frunzelor şi scăderea producţiei de rădăcini.
Solurile cu textură uşoară sau mijlocie, bine afânate, profunde, permeabile,
bogate în humus (4-5%), cu pH-ul 6,5–7,5, sunt cele mai indicate pentru cultura
morcovului. Pe solurile grele, tasate, sărace sau cu exces de azot, se formează
rădăcini diforme sau ramificate, cu conţinut scăzut de caroten şi glucide.
Morcovul reacţionează bine la administrarea îngrăşămintelor chimice,
mai ales pe solurile uşoare, dar nu suportă fertilizarea în anul culturii cu gunoi de
grajd proaspăt.
7.1.5. Soiuri
12
LEGUMICULTURĂ II
13
N. STAN, N. MUNTEANU
14
LEGUMICULTURĂ II
15
N. STAN, N. MUNTEANU
16
LEGUMICULTURĂ II
17
N. STAN, N. MUNTEANU
7.2. PĂTRUNJELUL
Petroselinum crispum (Mill.) A.W. Hill cv. radicosum (Alef.)
Familia Umbelliferae (Apiaceae)
18
LEGUMICULTURĂ II
7.2.5. Soiuri
Soiurile de pătrunjel pentru rădăcini mai frecvent întâlnite sunt: Zaharat şi
Târziu cu rădăcina lungă (tabelul 7.5)
19
N. STAN, N. MUNTEANU
20
LEGUMICULTURĂ II
1
Substan]\ proasp\t\
2
Substan]\ uscat\
21
N. STAN, N. MUNTEANU
(24,8 – 28,9 mg vitamina C, 0,10 mg vitamina B1, 0,7 mg vitamina PP, la 100 g
s.p.), săruri minerale (la 100 g s.p. se găsesc: 469 mg K, 139 mg S, 73 mg P, 51
mg Ca, 23 mg Mg, 3 mg Na, 0,62 mg Fe etc) şi substanţe volatile (80 % din
acestea fiind reprezentate de miristicină şi terpinolen), care le imprimă aroma
caracteristică. Se poate folosi şi în furajarea animalelor. Se păstrează foarte bine
peste iarnă.
22
LEGUMICULTURĂ II
7.3.5. Soiuri
23
N. STAN, N. MUNTEANU
24
LEGUMICULTURĂ II
}elina este originară din zonele învecinate Mării Mediterane şi Asiei Mici,
unde creşte spontan. Este cultivată din antichitate, fiind considerată plantă
medicinală, iar începând din secolul al XVII-lea se cultivă pentru alimentaţie.
La noi în ţară se cultivă aproape în toate zonele, ocupând suprafeţe mai
mici decât morcovul şi pătrunjelul.
25
N. STAN, N. MUNTEANU
pentru peţiolurile frunzelor (A. graveolens L. convar. dulce) (Mill, Pers.) care, în
primul an, formează o rădăcină subţire, pivotantă, ramificată, amară şi
necomestibilă.
}elina pentru rădăcini este o plantă bienală. În primul an formează o rozetă
de frunze şi rădăcina tuberizată, iar în al doilea planta emite tulpini florifere,
înfloreşte şi fructifică (fig. 7.7). În anumite condiţii (temperaturi scăzute timp
îndelungat sau secetă prelungită) emite
tulpini florifere, chiar din primul an.
Rădăcina tuberizată are formă
globuloasă şi se formează prin îngroşarea
axei epicotilului şi a unei părţi din rădăcina
principală. La partea inferioară a rădăcinii
tuberizate se găsesc numeroase rădăcini
secundare cărnoase, care pot pătrunde în
sol până la adâncimea maximă de 75 cm,
majoritatea lor găsindu-se în stratul arabil
al solului.
Rozeta de frunze este înaltă, cu
frunze bazale timpurii bipenat – sectate
(dublu ternare), iar cele care apar mai târziu
ca şi cele tulpinale inferioare, sunt simplu
penat sectate. Frunzele tulpinale superioare
sunt trilobate sau trisectate. Frunzele din
rozetă sunt prevăzute cu peţioluri cărnoase
şi lungi, sunt glabre, lucioase şi de culoare
verde – închis.
Tulpina floriferă este înaltă de 40–
100 cm, este striată şi ramificată. În vârful
fiecărei ramificaţii se găseşte câte o umbelă Fig. 7.7 - }elina pentru r\d\cin\
compusă cu flori mici, de culoare albă, a – r\d\cin\ îngro[at\; b – frunz\;
hermafrodite, pentamere. Polenizarea este c – plant\ semincer\
entomofilă.
Fructul este o pseudodiachenă foarte mică (2000 –2800 bucăţi la 1 g), de
culoare brunie, ce se desface uşor în două mericarpe. Capacitatea germinativă este
de 75% şi se păstrează 2-3 ani.
26
LEGUMICULTURĂ II
iar cea minimă de 7-80 C. Temperaturile scăzute (sub 140C) la producerea răsadurilor
pot duce la vernalizarea plantelor, care formează tulpini florifere în primul an de
cultură.
Este o plantă de zi lungă. Are cerinţe moderate faţă de intensitatea luminii,
fiind indicată pentru culturi asociate.
Faţă de umiditate este mai pretenţioasă decât celelalte rădăcinoase.
Cerinţele cele mai mare le are în timpul germinaţiei seminţelor şi la îngroşarea
rădăcinilor. Se cultivă numai în condiţii de irigare. Arşiţa şi seceta sunt
dăunătoare, deoarece rădăcinile se ramifică mult, iar pulpa devine grosieră.
Solurile cele mai bune pentru cultura ţelinei sunt cele cu o textură luto-
nisipoasă, bogate în humus, profunde, suficient de umede, cu pH-ul 6,5–7,0.
Solurile nisipoase şi cele grele nu sunt recomandate, deoarece primele au
capacitate redusă de reţinere a apei şi sunt sărace în elemente hrănitoare, iar cele
grele împiedică formarea normală a rădăcinilor tuberizate. Se poate cultiva pe
soluri uşor sărăturate. Suportă fertilizarea cu gunoi de grajd bine descompus în
anul culturii.
7.4.5. Soiuri
27
N. STAN, N. MUNTEANU
28
LEGUMICULTURĂ II
29
N. STAN, N. MUNTEANU
7.5. RIDICHILE
Raphanus sativus L. convar. sativus – ridichea de lună
Raphanus sativus L.convar. niger (Mill) Körn – ridichea
de vară şi de iarnă
Familia Brassicaceae (Cruciferae)
7.5.1. Importanţa culturii
30
LEGUMICULTURĂ II
acidul pantotenic. Rădăcinile mai conţin compuşi cu sulf (tioglicozizi), care, prin
hidroliză enzimatică, eliberează izotiocianaţii şi tiocianaţii cu miros înţepător,
caracteristic aromei ridichilor. Conţinutul ridicat în aceste substanţe volatile face
ca ridichea să aibă acţiune diuretică, bactericidă şi vermifugă.
Ridichea are o perioadă scurtă de vegetaţie, se cultivă în câmp şi spaţii
protejate (ridichea de lună), în cadrul culturilor succesive.
7.5.2. Originea şi aria de răspândire
Originea şi poziţia sistematică pentru ridiche nu sunt încă definitiv stabilite.
O presupunere este că ridichea cultivată provine din două centre genetice diferite:
centrul chino–japonez, unde s-a selectat din specia R. raphanistrum L., şi centrul
mediteranean, unde a rezultat din specia R. maritimus L. (Zeven şi Jukovschi, 1975).
Cultura este cunoscută de peste 3–4 mii de ani, ridichea fiind folosită în
alimentaţie de mii de ani de popoarele antice din China, Japonia, Egipt, Grecia,
Italia, etc. În prezent se cultivă în zonele umede şi răcoroase din Europa, Asia şi
America.
În condiţiile ţării noastre se cultivă în toate zonele legumicole.
7.5.3. Particularităţi botanice şi biologice
Ridichea de lună este o plantă anuală, iar ridichea de vară şi cea de iarnă
sunt bienale. În cazul ridichilor de lună, partea comestibilă se formează prin
tuberizarea unei părţi a epicotilului şi a hipocotilului, în timp ce la ridichea de
vară şi de iarnă, aceasta ia naştere prin tuberizarea hipocotilului şi a părţii
superioare a rădăcinii pivotante. Partea interioară a rădăcinii de ridiche este
formată din ţesut parenchimatic cu foarte puţine vase lemnoase (dispuse radiar)
ceea ce face ca rădăcinile tinere să fie fragede şi turgescente (fig. 7.9). Pe măsură
ce rădăcinile îmbătrânesc, devin spongioase, găunoase şi fără suculenţă (Calcatin,
Homutescu , 1965).
La multe soiuri de ridichi, sub rizodermă, se găseşte un ţesut care conţine
antocian, ce determină culoarea rădăcinii tuberizate. Culoarea poate fi roşie de
diferite intensităţi, violacee, albă, cenuşie sau neagră. Forma rădăcinii tuberizate
este diferită, putând fi sferică, ovală sau alungită. Greutatea variază de la 10 g la 1
kg bucata. Rădăcinile secundare sunt subţiri şi numeroase.
Frunzele din rozetă sunt mari, lung peţiolate, lirat penat-sectate, ovale, cu
marginea dinţată, uşor pubescente, mai mari la ridichea de vară şi iarnă.
Tulpinile florale sunt ramificate, de 80–100 cm înălţime, acoperite cu perişori
rigizi, cu frunzele bazale scurt peţiolate, iar cele superioare lanceolate şi sesile.
Inflorescenţa este un racem lax cu flori hermafrodite, tetramere, albe,
violete sau roze, autoincompatibile, cu polenizare, alogam-entomofilă.
Fructul este o silicvă indehiscentă, de formă alungită, cu un rostru ascuţit, cu
numeroase seminţe de culoare roşcată – violacee, înglobate într-un ţesut spongios.
31
N. STAN, N. MUNTEANU
32
LEGUMICULTURĂ II
7.5.5. Soiuri
În ţara sunt zonate soiuri de: ridiche de lună (timpurii 30 – 40 zile), de vară
(60 – 80 zile), de iarnă (100 – 120 zile) (tabelul 7.8).
În Asia, în special în Japonia şi China, se cultivă hibrizi F1 de ridiche
japoneză de Daikon (Raphanus sativus L. var. aconthiformis Mark.), cu rădăcinile
tuberizate cilindro - conice, ce pot atinge 1 m lungime, cu greutatea de cca. 1 kg
bucata, care se folosesc în stare crudă ca salată, conservată în saramură
concentrată şi sub formă de sos, utilizat ca garnitură la orez (Chaux şi Foury, 1994).
33
N. STAN, N. MUNTEANU
34
LEGUMICULTURĂ II
35
N. STAN, N. MUNTEANU
36
LEGUMICULTURĂ II
37
N. STAN, N. MUNTEANU
38
LEGUMICULTURĂ II
39
N. STAN, N. MUNTEANU
Sfecla roşie este o plantă ierboasă bienală, la care organul comestibil este
rădăcina tuberizată şi, uneori şi frunzele tinere. În primul an se formează rozeta
de frunze şi rădăcina îngroşată, iar în cel de-al doilea, tulpina floriferă cu flori,
fructe şi seminţe (fig.7.12).
40
LEGUMICULTURĂ II
41
N. STAN, N. MUNTEANU
7.6.5. Soiuri
Cultura de sfeclă roşie se realizează prin semănat direct şi, mai rar, prin
răsad, în gospodăriile familiale, în sistem de cultură în ogor propriu sau de cultură
succesivă, după unele culturi cu perioadă scurtă de vegetaţie.
42
LEGUMICULTURĂ II
43
N. STAN, N. MUNTEANU
44
LEGUMICULTURĂ II
45
N. STAN, N. MUNTEANU
CAPITOLUL 8
CULTURA LEGUMELOR
DIN GRUPA CEPEI
Plantele legumicole din grupa cepei sau pentru bulbi apar]in genului Allium
din familia Liliaceae. Cele mai r\spândite în cultur\ sunt: ceapa comun\ (Allium
cepa L.), usturoiul comun (A. sativum L. ssp. vulgare) [i prazul (A. porrum L.).
Alte specii din aceast\ grup\, împreun\ cu cele men]ionate anterior, sunt
prezentate în tabelul 8.1. (dup\ Bala[a, 1973).
Tabelul 8.1
Speciile legumicole care fac parte din grupa cepei (dup\ Bala[a, 1973)
Denumirea popular\ Denumirea [tiin]ific\ Observa]ii
Cuprinde soiuri de ceap\
Ceapa obi[nuit\ Allium cepa de arpagic, de ceap\
ceaclama [i ceap\ de ap\.
Nu formeaz\ tulpini florale
Usturoiul obi[nuit Allium sativum ssp. vulgare [i nici nu produce semin]e
la noi în ]ar\.
Allium sativum ssp. sagittatum
Formeaz\ tulpini florale, iar
Usturoiul de Egipt sau sin.
în inflorescen]e apar
usturoiul rocambole Alium sativum var.
bulbi[ori aerieni.
ophioscorodon
Prazul Allium porrum -
Ceapa e[alot\ sau vla[i]a Allium ascalonicum -
Ceapa de iarn\ sau Se folose[te pentru ceap\
Allium fistulosum
Ceap\ de tuns verde.
Formeaz\ un singur etaj de
Allium cepa forma bulbiferum bulbi[ori aerieni în
Ceapa de Egipt sau
inflorescen]\.
Ceapa rocambole
Formeaz\ mai multe etaje
Allium cepa forma proliferum
de bulbi[ori aerieni.
46
LEGUMICULTUR| II
47
N. STAN, N. MUNTEANU
mare. În acest sens se pot enumera: formarea crustei dup\ sem\nat determin\
dificult\]i în r\s\rirea plantelor; precipita]iile de lung\ durat\, dup\ r\s\rire,
favorizeaz\ atacul virulent al unor agen]i patogeni tipici r\sadurilor; neefectuarea
tratamentului contra mu[tei cepei, în timpul zborului acesteia, face imposibil\
combaterea acestui d\un\tor; atacul virusurilor [i nematozilor, care practic nu se
poate controla decât preventiv, diminueaz\ recolta în mod semnificativ, ca [i
atacul de man\, care are o evolu]ie rapid\ [.a.
48
LEGUMICULTUR| II
49
N. STAN, N. MUNTEANU
50
LEGUMICULTUR| II
51
N. STAN, N. MUNTEANU
52
LEGUMICULTUR| II
53
N. STAN, N. MUNTEANU
8.1.5. Soiuri
54
LEGUMICULTUR| II
55
N. STAN, N. MUNTEANU
Plantele premerg\toare cele mai bune sunt speciile pr\[itoare, care las\
terenul curat de buruieni [i mai pu]in epuizat de elemente nutritive, cum ar fi:
legume le cucurbitacee, verde]urile, solanaceele [i legumele din grupa verzei.
Speciile leguminoase nu se recomand\, deoarece las\ terenul cu o cantitate mare
de nematozi, viermi sârm\ [i mu[te fitofage. De asemenea, nu se recomand\
legumele din aceea[i grup\ tehnologic\ [i legumele pentru r\d\cini.
Preg\tirea terenului se realizeaz\ în func]ie de epoca de înfiin]are, de
toamn\ sau de prim\var\: toamna, pentru epoca de toamn\, respectiv toamna [i
prim\vara, pentru epoca de prim\var\.
~n ambele situa]ii, toamna, terenul se elibereaz\ de resturile culturii
anterioare [i se fertilizeaz\ cu îngr\[\mintele prev\zute pentru fertilizarea de
baz\: 20–25 t/ha mrani]\, 150-200 kg/ha sare potasic\ sau sulfat de potasiu ori
numai îngr\[\minte minerale: 250–300 kg/ha superfosfat, 150-200 kg/ha azotat
de amoniu [i 150 kg/ha sare potasic\ sau sulfat de potasiu (Bala[a, 1973).
Aceste îngr\[\minte se încorporeaz\ în sol prin ar\tura de baz\, la 25–30
cm. Dac\ înfiin]area culturii este prev\zut\ pentru a fi efectuat\ prim\vara, atunci
îngr\[\mintele men]ionate sau o parte din ele se pot administra [i în timpul iernii
pe terenul înghe]at, urmând a fi încorporate, în prim\var\, printr-o lucrare cu
grapa cu discuri.
În cazul înfiin]\rii culturii în epoca de prim\var\, ar\tura de toamn\ se
las\ în brazd\ nelucrat\, preg\tirea terenului urmând a fi continuat\ `n prim\var\.
În cazul înfiin]\rii culturii în epoca de toamn\, ar\tura de toamn\ se gr\peaz\
imediat cu grapa cu col]i fic[i [i se definitiveaz\ cu pu]in înainte de sem\nat. În
acest sens, terenul se mobilizeaz\ la 10-12 cm prin dou\ treceri cu grapa cu
discuri (G.D.-3,2). Dac\ terenul este prea afânat dup\ aceast\ lucrare, acesta se
las\ s\ se a[eze sau se t\v\luge[te. Preg\tirea terenului se definitiveaz\ prin
lucrarea de modelat, care este obligatorie, chiar dac\ nu se va iriga prin brazde. În
acest caz, modelarea nu este nevoie a fi precedat\ de deschiderea rigolelor de
udare. Modelarea se efectueaz\ în straturi în\l]ate cu l\]imea la coronament de 94
sau 104 cm [i rigole de 46 cm l\]ime.
Acest mod de preg\tire (definitiv\) a terenului se poate realiza [i în cazul
înfiin]\rii culturii prim\vara, c\ci asigur\ o intrare mai timpurie în câmp, în
vederea sem\natului. Dezavantajele acestui mod de organizare a preg\tirii
terenului constau în: tasarea stratului în\l]at [i eventuala necesitate de afânare a
acestuia, precum [i `n lipsa posibilit\]ii de erbicidare sau îngreunarea efectu\rii
acesteia.
Terenul l\sat în brazd\ nelucrat\ este definitivat în prim\var\. Se aplic\
eventualele îngr\[\minte, care nu au fost administrate în toamn\. Acestea se
încorporeaz\ prin gr\pare cu grapa cu discuri. Dup\ aceast\ grapare se aplic\ un
erbicid ppi (de exemplu, Dual 2-3 l/ha), care se încorporeaz\ imediat printr-o
nou\ trecere cu grapa cu discuri. Între aplicarea erbicidului [i sem\nat se las\ un
interval de 6-8 zile. Modelarea terenului se execut\ în urm\toarele 2-3 zile, astfel
ca terenul s\ aib\ timp s\ se taseze pu]in în vederea sem\natului.
Înfiin]area culturii se realizeaz\ în cele dou\ epoci, de toamn\ sau de
prim\var\. Sem\natul în epoca de toamn\ se practic\ mai ales în zonele cu ierni
56
LEGUMICULTUR| II
57
N. STAN, N. MUNTEANU
Fig. 8.5 - Scheme de `nfiin]are a culturii de ceap\ prin sem\nat direct: a - cu patru rânduri
pe teren modelat `n benzi; b - cu trei rânduri pe teren modelat (pentru cazul unei
`mburuien\ri mari); c - pe teren modelat `n rânduri echidistante; d - pe teren
nemodelat, `n benzi de câte patru rânduri echidistante
58
LEGUMICULTUR| II
59
N. STAN, N. MUNTEANU
60
LEGUMICULTUR| II
61
N. STAN, N. MUNTEANU
62
LEGUMICULTUR| II
63
N. STAN, N. MUNTEANU
64
LEGUMICULTUR| II
65
N. STAN, N. MUNTEANU
66
LEGUMICULTUR| II
67
N. STAN, N. MUNTEANU
dup\ erbicidare, se face încorporarea produselor administrate, prin cea de-a doua
gr\pare. Dac\ solul este u[or sau pentru a evita tasarea f\cut\ de grapa cu discuri,
cea de-a doua discuire poate fi suplinit\ de o lucrare cu grapa cu col]i reglabili la
adâncimea de 6-8 cm (Dumitrescu [i colab., 1998).
Preg\tirea terenului se finalizeaz\, de regul\, pentru suprafe]e mari, prin
lucrarea de modelare în straturi în\l]ate, cu l\]imea la coronament de 104 sau 94
cm. Terenul modelat sau cel nemodelat (pentru suprafe]e mai mici) se poate lucra
suplimentar printr-o tasare cu t\v\lugul neted în vederea des\vâr[irii nivel\rii [i
asigur\rii unei tas\ri uniforme, care va oferi condi]ii mai bune [i asem\n\toare
pentru semin]ele ce vor fi introduse în sol.
Înfiin]area culturii se realizeaz\ în mod asem\n\tor culturii de ceap\
ceaclama, înfiin]at\ prim\vara. S\mân]a se preg\te[te ca la ceapa ceaclama, la
care se mai pot aplica [i alte tratamente suplimentare de stimulare a germin\rii
(Stan [i Stan, 1999) sau de protec]ie fitosanitar\ a semin]ei (de exemplu, 10
minute cu o solu]ie de sulfat de cupru 0,5%)
Epoca de înfiin]are a culturii trebuie s\ fie cât mai devreme posibil, pân\ la
5-10 aprilie, în func]ie de zona climatic\ a ]\rii.
Schema de înfiin]are a culturii const\ în amplasarea pe fiecare strat a 6-7
rânduri, echidistante la 12,5-15 cm, cu o zon\ de protec]ie la marginea stratului de
6-7 cm. Pe teren nemodelat, cultura se înfiin]eaz\ în benzi de câte 10 rânduri [i cu
întervale între acestea de 40-60 cm (Dumitrescu [i colab., 1998). Distan]a între
semin]e pe rând va fi, în medie, de 2-3 cm, sau pe un metru liniar se vor plasa
30-50 de semin]e. În aceste condi]ii, densitatea ini]ial\ a culturii va fi de peste 3
milioane plante/ha. Aceast\ distan]\ [i densitatea corespunz\toare se asigur\ prin
folosirea unei norme de sem\nat de 80-100 kg/ha. La densit\]i prea mici
arpagicul va fi de dimensiuni prea mari, necorespunz\tor calitativ, mai ales pentru
producerea cepei uscate, iar la densit\]i prea mari, arpagicul va avea dimensiuni
prea mici, sub 7-8 mm, care va da na[tere la plante mai pu]in viguroase. Dup\
sem\nat sau simultan cu acesta se execut\ o t\v\lugire a sem\n\turii.
Lucr\rile de îngrijire. Culturii de arpagic i se aplic\, în general, acelea[i
lucr\ri ca la ceapa ceaclama, de la care se elimin\ r\ritul.
Primele lucr\ri au în vedere asigurarea germin\rii, r\s\ririi [i ob]inerea,
în final, a unei culturi uniforme, cu rândurile încheiate. În acest sens, în caz de
secet\ sau de formare a crustei, se aplic\ 1-2 ud\ri u[oare prin aspersie, cu norme
de circa 100 m3/ha. Dup\ prima ploaie sau prima udare se aplic\ un tratament
fitosanitar contra agen]ilor patogeni specifici r\sadurilor. Acest tratament se
repet\ la circa o s\pt\mân\. Dup\ începerea r\s\ririi, cultura se irig\ constant cu
norme mici pentru asigurarea unei r\s\riri uniforme; în mod practic, pentru ca
toate semin]ele introduse în sol s\ germineze [i s\ r\sar\. În acest fel, cultura va
avea o densitate corespunz\toare [i va fi uniform\ ca stadiu de dezvoltare. Altfel,
ori nu se realizeaz\ densitatea specificat\, ori plantele nu vor fi uniforme; prin
competi]ie reciproc\, multe plante vor pieri, iar altele vor produce un arpagic de
dimensiuni prea mari.
68
LEGUMICULTUR| II
Odat\ cu primele zile mai c\lduroase este posibil primul zbor al mu[telor
cepei [i usturoiului, de aceea se va urm\ri zborul acestora (prin capcane cu
feromoni), pentru efectuarea tratamentelor chimice contra acestor d\un\tori.
Dac\ se scap\ momentul de zbor, mu[tele depun ou\, din care vor ie[i larvele ce
p\trund în sol [i atac\ plantele la nivelul bulbului. În aceast\ situa]ie, controlul
acestor d\un\tori, practic, nu se mai poate realiza, plantele vor fi infestate [i , în
final, cultura poate fi respins\ de c\tre inspectoratele pentru producerea
semin]elor [i materialului s\ditor.
Celelalte lucr\ri sunt: pr\[itul, combaterea buruienilor, udatul [i combaterea
bolilor [i d\un\torilor în fazele de vegeta]ie [i de maturare a arpagicului.
Combaterea buruienilor se face prin plivitul manual sau prin erbicidare.
Plivitul manual se face o dat\ sau de dou\ ori. Primul plivit se realizeaz\ când
apar buruienile din primul val, care sunt mai pu]ine [i mai pu]in preten]ioase la
frig. La apari]ia în mas\ a buruienilor se efectueaz\ o erbicidare, de exemplu cu
Afalon, ca [i la ceapa ceaclama, când plantele de ceap\ au cel pu]in 2-3 frunze, iar
buruienile sunt în faza de rozet\. Efectul erbicidului se observ\ dup\ 2-3 zile.
Rezultatul erbicid\rii se corecteaz\ la 5-7 zile dup\ erbicidare, printr-un plivit
manual, prin care sunt eliminate buruienile rezistente la erbicidul aplicat.
Combaterea buruienilor se realizeaz\ într-o mai mic\ m\sur\ prin pra[ile. Pr\[itul
se efectueaz\ numai manual [i de maximum 2-3 ori, mai ales pentru distrugerea
crustei. Lucrarea se efectueaz\ cu s\p\ligi speciale (sapele Wolf), f\r\ a provoca
r\nirea plantelor.
Irigarea se face cu mare pruden]\ [i de regul\ cu norme de udare mici
(200-300 m3/ha) [i numai în caz de secet\, pentru a nu stimula formarea de bulbi
(bulbili) prea mari. În întreaga perioad\ de vegeta]ie se efectueaz\, de obicei, 2-3 ud\ri.
Combaterea bolilor [i d\un\torilor se va realiza respectând recomand\rile
din tabelele 8.2 [i 8.3.
Recoltarea arpagicului este una din cele mai dificile [i mai complexe
lucr\ri din cadrul acestei tehnologii. Lucrarea se realizeaz\, de regul\, la sfâr[itul
lunii iulie - începutul lunii august. Fiziologic, plantele ar trebui s\ stagneze în
cre[tere, frunzele s\ se îng\lbeneasc\, iar bulbii s\ prezinte tunici pergamentoase.
Cu toate acestea, adesea plantele î[i continu\ vegeta]ia, de[i m\rimea bulbului la
peste 70-80% din plante este corespunz\toare. De aceea, cu circa o lun\ de zile
înainte de momentul prev\zut pentru recoltare, se opre[te irigarea, dup\ care se
iau m\suri mai severe de oprire a vegeta]iei. În acest scop, se efectueaz\ una sau
dou\ t\v\lugiri a culturii, urmate de un tratament cu zeam\ albastr\ (sulfat de
cupru) în concentra]ie de 1-1,5% în care s-a ad\ugat aracet. La un hectar se
recomand\ 900-1000 l solu]ie. Frânarea sau stoparea vegeta]iei s-ar putea sugera a
fi realizate prin folosirea unor retardan]i, inhibitori sau chiar desican]i. La noi în
]ar\ nu se cunosc elementele tehnice necesare aplic\rii acestor substan]e. Dac\
s-ar pune `n practice\ aceste recomand\ri, esen]ial este ca produsul folosit s\ nu
afecteze calitatea arpagicului [i, în mod deosebit, vigoarea [i s\n\tatea mugurelui
din interiorul bulbului.
69
N. STAN, N. MUNTEANU
Tabelul 8.4
Condi]iile de p\strare a arpagicului (dup\ Bala[a; 1973)
Produc]ia este cuprins\ între 6-10 t/ha din care 4-7 t/ha, arpagic de
calit\]ile I [i a II-a. A[adar, arpagicul de pe un hectar asigur\ înfiin]area a circa
10 ha de cultur\ prin arpagic.
70
LEGUMICULTUR| II
b. Producerea bulbilor
Bulbii de ceap\ uscat\ se ob]in în al doilea an, folosind ca material biologic
de înfiin]are a culturii arpagicul.
Alegerea terenului urmeaz\ acelea[i reguli ca la cultura înfiin]at\ prin
sem\nat direct. Este totu[i important de men]ionat c\ solul poate fi mijlociu, u[or
argilos, deoarece formarea crustei nu mai este un factor de risc major.
Preg\tirea terenului se va efectua în acelea[i condi]ii tehnice ca pentru
cultura de ceap\ ceaclama, înfiin]at\ prim\vara. Nivelarea terenului [i tasarea prin
t\v\lugire în vederea înfiin]\rii culturii nu sunt necesare la aceia[i indicatori
tehnici recomanda]i la `nfiin]area culturii prin sem\nat direct.
Înfiin]area culturii este faza tehnologic\ care difer\ în cea mai mare
m\sur\ fa]\ de celelalte variante de cultur\ a cepei. Epoca de înfiin]are, dup\ unii
speciali[ti, este plasat\ prim\vara cât mai devreme, dar dup\ al]ii se recomand\ ca
epoca s\ nu fie prea timpurie, ca s\ nu se creeze posibilitatea vernaliz\rii bulbilor
sau plantelor tinere. O epoc\ ra]ional\ ar fi, în func]ie de zon\, între 1 [i 15
aprilie, mai devreme sau mai târziu cu câteva zile, în func]ie de condi]iile
meteorologice. O întârziere a înfiin]\rii culturii poate aduce cultura sub inciden]a
perioadei cu lumin\ mai redus\. Acest fapt determin\ o inhibare sau reducere a
procesului de formare a bulbului (Bala[a, 1973, Brewster, 1994).
Materialul biologic îl reprezint\ arpagicul din categoria I sau a II-a, cu
dimensiuni cuprinse între 7 [i 20 mm. Este important ca arpagicul s\ fie cât mai
uniform ca m\rime, atât pentru efectuarea plant\rii (adesea mecanizate), cât mai
ales pentru uniformitatea plantelor în cultura care asigur\ oportunitatea efectu\rii
lucr\rilor de îngrijire [i calitatea acestora.
Bulbii de arpagic se preg\tesc înainte de plantare prin aplicarea unor
tratamente fitosanitare preventive (tabelul 8.3). Cantitatea de material biologic
pentru înfiin]area unui hectar de cultur\ este de 500-600 kg/ha arpagic din
categoria I de m\rime (7-14 mm).
Plantarea se efectueaz\ manual, semimecanizat sau mecanizat. Plantarea
manual\ se efectueaz\ pe suprafe]e mici, pe teren modelat în straturi cu l\]imea la
coronament de 94 sau 104 cm sau pe straturi efectuate manual. În aceast\ situa]ie,
dac\ nu se preconizeaz\ realizarea mecanizat\ a lucr\rilor de îngrijire, plantarea
se face în rânduri transversale pe strat, echidistante la 15-20 cm, astfel ca pr\[itul
manual s\ se efectueze de pe rigolele dintre straturi. Distan]a dintre bulbi pe rând
va fi de circa 10 cm, astfel încât s\ se realizeze o densitate de 50-70 bulbi/m2.
Uneori, plantarea arpagicului se poate face la distan]e egale între rânduri [i între
plante pe rând, dar s\ se asigure, obligatoriu, densitatea recomandat\. Adâncimea
de plantare este de 2-3 sau 3-4 cm, în func]ie de textura solului (mai adânc pe
solurile u[oare), de devansarea sau întârzierea plant\rii fa]\ de epoca optim\ (mai
adânc la plantarea mai timpurie) etc.
Plantarea semimecanizat\ se efectueaz\ pe suprafe]e mari, unde este
prev\zut\ mecanizarea, chiar par]ial\, a lucr\rilor de îngrijire. Lucrarea const\ din
dou\ etape: deschiderea unor rigole mici (de 3-4 cm adâncime), în mod mecanizat
71
N. STAN, N. MUNTEANU
72
LEGUMICULTUR| II
Irigarea se aplic\ în mod obi[nuit, ori de câte ori este nevoie, cu norme de
udare de 300-350 m3/ha. Obligatoriu se vor efectua 1-2 ud\ri, dac\ în fazele de
formare [i cre[tere progresiv\ a bulbului se manifest\ fenomenul de secet\. De
asemenea, dac\ se manifest\ o secet\ prelungit\ prim\vara, dup\ plantare se
recomand\ o udare cu circa 200-250 m3 ap\/ha, pentru a gr\bi r\s\rirea [i a
asigura necesarul de ap\ în faza de dup\ r\s\rit. Aceast\ udare se va realiza f\r\ a
r\ci semnificativ solul. Aplicarea ud\rilor nu se mai efectueaz\ dac\ bulbul a
ajuns la dimensiunile normale, la circa 20-25 zile înainte de recoltare. De obicei,
în condi]ii normale meteorologice, sunt suficiente 4-5 ud\ri în întreaga perioad\
de vegeta]ie.
Recoltarea se efectueaz\ în acela[i moment de dezvoltare a plantelor [i în
acelea[i condi]ii tehnice prezentate la cultura cepei ceaclama. Momentul
calendaristic al recolt\rii cepei prin arpagic este plasat în perioada 1-15 august, în
func]ie de zona de cultur\, de condi]iile meteorologice ale anului [i de tehnologia
de cultivare [i chiar tehnica de recoltare. Indiferent de acestea, recoltarea este
devansat\ cu 20-25 zile fa]\ de momentul recolt\rii cepei din s\mân]\. Tehnica
de recoltare este identic\ cu cea care se practic\ la ceapa ceaclama.
Produc]ia medie este 15-20 t/ha sau chiar mai mult, pân\ la 30-35 t/ha.
8.1.6.3. Cultura cepei prin r\sad
Acest tip de cultur\ denumit [i ceap\ de ap\ se distinge de celelalte
prezentate prin faptul c\ materialul biologic pentru înfiin]are este r\sadul. De[i
aceast\ cultur\ necesit\ cheltuieli semnificativ mai mari, cultura este totu[i
rentabil\, deoarece recolta se valorific\ la pre]uri cel pu]in duble, fiind unanim
apreciat\ de consumatori. Mai mult, pentru anumite zone sau microzone
legumicole, exist\ o tradi]ie veche pentru acest tip de cultur\ [i deci o bun\
cunoa[tere a tehnologiei de cultivare, care este primul element de succes.
În multe ]\ri, acest tip de cultur\ nu este cunoscut sau nu se mai practic\,
datorit\ cantit\]ii mari de r\sad necesar la unitatea de suprafa]\ [i a cheltuielilor
mari cu for]a de munc\ manual\.
Valoarea senzorial\ ([i alimentar\) mai ridicat\ a recoltei const\ în faptul
c\ bulbii sunt mari, aspectuo[i, iar gustul [i aroma sunt deosebit de apetisante.
Bulbii se consum\ ca salat\ simpl\, ca adaos alimentar proasp\t la unele
preparate culinare (ciorbe, brânzeturi, tocan\ pentru iarn\, aperitive etc) sau salat\
asortat\ cu alte legume sau preparate, de exemplu, salat\ din boabe de fasole sau
din cartofi [.a. Bulbul are un gust iute dulceag, dar cu o iu]eal\ evident atenuat\,
este mai suculent [i mai fraged decât ceapa uscat\ (din arpagic sau s\mân]\).
Condi]iile tehnice de realizare a unei asemenea culturi sunt: producerea
r\sadului în vederea înfiin]\rii culturii, folosirea de soiuri specializate acestui tip
de cultur\ care apar]in subspeciei ecologice Australe (Butnariu [i colab., 1992),
asigurarea unei surse de ap\ pentru irigat, teren perfect nivelat, cu posibilit\]i
tehnice pentru irigarea prin brazd\. În afar\ de acestea, trebuie s\ existe [i o pia]\
sigur\ de desfacere.
Ceapa de ap\ are o tehnologie de cultivare în unele privin]e asem\n\toare
culturii cepei prin arpagic sau celei prin sem\nat direct.
73
N. STAN, N. MUNTEANU
74
LEGUMICULTUR| II
75
N. STAN, N. MUNTEANU
76
LEGUMICULTUR| II
77
N. STAN, N. MUNTEANU
Fertilizarea se poate repeta, dac\ este nevoie, pentru a accelera ritmul de cre[tere
a organelor vegetative [i de formare a recoltei.
Aten]ie deosebit\ se va acorda primului zbor al mu[telor care atac\
legumele pentru bulbi, pentru a se efectua tratamentul corespunz\tor de protec]ie
a culturii.
Pentru a evita problemele create de o îmburuienare masiv\ a culturii, de[i
se execut\ pra[ilele necesare, cultura se va erbicida obligatoriu postemergent cu
Afalon sau Satecid (Ramrod).
Dac\ stadiul de evolu]ie a culturii este corespunz\tor, succesul s\u în
continuare depinde de agrofondul solului [i de asigurarea apei în sol (70% din IUA).
Recoltarea cepei verzi începe din primele zile ale lunii aprilie [i dureaz\
pân\ la sfâr[itul lunii mai – începutul lunii iunie, în func]ie de epoca de înfiin]are,
stadiul culturii [i cerin]ele pie]ei. Ceapa verde se recolteaz\ `ncep\nd din stadiul
de 3-4 frunze pân\ la stadiul de formare a bulbului. Când plantele sunt tinere se
condi]ioneaz\, în vederea livr\rii, în leg\turi de 3-5 pân\ la 11-15 fire. Când
plantele sunt mai mari, acestea se condi]ioneaz\ în vrac [i se ambaleaz\ în l\zi de
tip P sau M.
În cazul unui atac surpriz\ de nematozi, musc\, viermi sârm\ sau chiar
g\rg\ri]\ nu se mai fac tratamente pentru c\ sunt ineficiente, pe de o parte, [i
afecteaz\ calitatea comercial\ în cazul recolt\rii [i livr\rii, pe de alt\ parte. În
aceast\ situa]ie se recomand\ recoltarea imediat\, pe alese, a plantelor cu
simptome de atac, sortarea plantelor corespunz\toare pentru consum,
condi]ionarea foarte atent\ a fiec\rei plante [i livrarea c\tre pia]\. De asemenea,
recoltarea pe alese se recomand\ [i la începutul perioadei de recoltare, când
cerin]ele pie]ei sunt foarte mari, dar plantele corespunz\toare sunt pu]ine. Prin
alegere, se vor recolta din cultur\ plantele care corespund standardelor de calitate
[i cerin]elor consumatorilor. Dac\ se aproprie momentul optim de înfiin]are a
culturii de baz\, recoltarea se face în totalitate, astfel ca s\ nu fie afectat\ cultura
care urmeaz\.
Produc]ia care se poate realiza este foarte variabil\. Dac\ recoltatul se face
pe întreaga perioad\ a sezonului, produc]ia este în jur de 20 t/ha. Este important
de men]ionat un fapt legat de managementul [i marketingul culturii. Dac\
cerin]ele pie]ei fa]\ de ceapa stufat scad, cultura se prezint\ bine [i cu un procent
sc\zut de plante cu tulpini false (fu[ti), iar în plus se prevede o cerin]\ ridicat\ a
pie]ei pentru ceapa uscat\, cultura planificat\ pentru ceap\ verde se poate
replanifica pentru ceap\ uscat\. În acest caz, se iau toate m\surile de parcurgere
în mod necesar a lucr\rilor de îngrijire. De exemplu, culturile prea dese se vor
r\ri, iar plantele rezultate în urma r\ririi se vor valorifica în condi]iile pie]ei.
78
LEGUMICULTUR| II
Înfiin]area culturii se face din toamn\ pe terenul din solar foarte bine
preg\tit, cu un agrofond corespunz\tor (inclusiv pân\ la 60-80 t gunoi de grajd la
hectar). Plantarea arpagicului stufat sau a arpagicului din clasa a II-a de m\rime
se execut\ în rânduri echidistante la 15 cm, amplasate pe toat\ l\]imea traveei sau
a solarului tunel, cu o band\ de circula]ie pe mijloc, de 40-50 cm. La solarul
tunel, plantarea se poate realiza [i pe trei benzi egale ca l\]ime, desp\r]ite cu
poteci de 40 cm. Distan]a dintre plante pe rând este cât mai mic\ posibil.
Consumul de material de plantat este de 2,0-2,5 kg/m2 arpagic stufat sau 1,5-2,0
kg/m2 arpagic de 14-20 mm diametru. Adâncimea de plantare este de 3-4 cm. În
mod obi[nuit, acoperirea solariilor se face ca în cazul oric\ror altor culturi,
imediat ce acest lucru este posibil, chiar în ferestrele iernii, dac\ solariile (numai
cele tunel) sunt astfel amenajate ca s\ reziste c\derilor de z\pad\. Dac\ solariile
tunel pot rezista c\derilor de z\pad\ din timpul iernii, atunci acoperirea lor se
poate face toamna, dup\ plantare, înainte de venirea înghe]urilor. În acest
moment, arpagicul trebuie s\ fie bine înr\d\cinat.
În a doua jum\tate a lunii ianuarie sau mai târziu de aceast\ dat\ se
„provoac\” pornirea în vegeta]ie a culturii printr-o udare cu ap\ cald\ la 18-220C
[i asigurarea unui regim de înc\lzire la temperaturi medii de 10-140C.
De[i aceste solu]ii de înfiin]are a culturi se bazeaz\ pe cercet\rile [i
experien]a practic\ de la noi din ]ar\, sunt posibile [i alte variante, în func]ie de
dotarea tehnico-material\ [i de experien]a profesional\ a fermierului.
Lucr\rile de îngrijire se rezum\ la: reglarea factorilor de microclimat,
pr\[itul sau plivitul, fertilizarea fazial\ (100-150 kg/ha azotat de amoniu la dou\
s\pt\mâni de la r\s\rit).
Factorii de microclimat trebuie s\ asigure condi]iile necesare cre[terii
plantelor: cel pu]in 10-140C, o umiditate a stratului de sol pe o adâncime de 15 cm
de 75-80% din IUA. Aerisirea se va face tot timpul când poate s\ apar\ condensul
în interiorul solarului. Temperatura din solar, în func]ie de condi]iile
meteorologice, poate s\ aib\ o varia]ie foarte mare, dar pentru cazul în care exist\
posibilitatea de înc\lzire tehnic\ suplimentar\ se recomand\ totu[i temperaturi de
peste 100C.
În mod practic, udarea se efectueaz\ o dat\ sau de dou\ ori pe s\pt\mân\,
astfel ca solul s\ fie mereu umed în limitele men]ionate.
Recoltarea se face e[alonat, prin r\rire, alegând cele mai dezvoltate plante.
Când condi]iile de mediu sunt corespunz\toare, recoltarea poate începe dup\ 30-
45 de zile de la plantare (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998). Produc]ia poate fi de
20-30 de tone/ha.
c. Cultura cepei în ser\ se realizeaz\ pentru a satisface cerin]ele pie]ei pe
timpul iernii, mai ales atunci când nu se poate ob]ine o recolt\ satisf\c\toare în
solarii. Cel mai adesea, cultura se organizeaz\ astfel ca s\ asigure pia]a în preajma
[i în timpul s\rb\torilor de iarn\. Aceast\ epoc\ este avantajoas\ [i pentru
produc\tor, deoarece, dac\ s-ar cultiva, de exemplu, tomate, consumul de energie
ar fi foarte mare, influen]ând negativ rentabilitatea exploat\rii serelor.
79
N. STAN, N. MUNTEANU
80
LEGUMICULTUR| II
81
N. STAN, N. MUNTEANU
82
LEGUMICULTUR| II
83
N. STAN, N. MUNTEANU
Solul trebuie s\ fie u[or [i fertil sau mijlociu, dar bine structurat.
Elementele nutritive trebuie s\ fie mai în abunden]\ fa]\ de necesarul de
la cultura de ceap\. Cerin]e mai mari sunt pentru azot [i potasiu. Totu[i, un exces
de azot poate determina formarea bulbilor laterali, care îngreuneaz\ recoltarea,
precum [i reduce capacitatea de p\strare (Brewster, 1994).
Consumul specific pe tona de recolt\ are urm\toarele valori: N=6,0 kg,
P2O5=1,0 kg, K2O=5,5 kg (dup\ Butnariu, 1992): Dup\ Chauy [i Foury (1994) la o
produc]ie de 10 t/ha, consumul specific este: N=11 kg, P2O5=3-4,5 kg, K2O=8-10 kg,
MgO=0,5 kg [i S= 5 kg.
8.2.5. Soiuri
Sortimentul de soiuri care se cultiv\ în lume este relativ larg [i se clasific\
dup\ apartenen]a la grupele ecologice, precocitate, culoarea tunicilor, culoarea
frunzelor acoperitoare [.a. O prezentare a soiurilor cultivate în România este
realizat\ în tabelul 8.5 (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998).
8.2.6. Tehnologia de cultivare
Ca [i în cazul culturii de ceap\ comun\ prin arpagic, cultura de usturoi se
poate realiza din toamn\ sau din prim\var\, în func]ie de grupa ecologic\ de care
apar]in soiurile folosite.
Alegerea terenului se face respectând acelea[i exigen]e ca la cultura de
ceap\, ba mai mult, solul trebuie s\ aib\ un agrofond mai bogat.
Preg\tirea terenului începe din toamn\, prin lucr\ri asem\n\toare culturii
de ceap\.
Dac\ înfiin]area culturii se face din toamn\, se are în vedere faptul c\ epoca
de plantare este în jurul perioadei de 10-15 octombrie. În acest caz, preg\tirea
terenului începe cel târziu la 1 octombrie. Se distrug resturile vegetale [i se
efectueaz\ o lucrare cu grapa cu discuri, dup\ care se aplic\ fertilizarea de baz\,
care, pe cât posibil, s\ includ\ [i aplicarea a 20-30 t/ha mrani]\, mai ales dac\ la
cultura premerg\toare nu s-a efectuat fertilizarea organic\.
Ar\tura de baz\ se face cu deosebit\ grij\, astfel ca terenul s\ nu fie
bulg\ros. Ca solu]ii în acest sens sunt: efectuarea la câteva zile dup\ eventualele
ploi sau dup\ o udare de aprovizionare, practicarea aratului la o adâncime
diminuat\. Plugul va fi în agregat cu o grap\ cu col]i fic[i. Imediat dup\ arat se
efectueaz\ dou\ lucr\ri cu grapa cu discuri G.D.-3.2., reglat\ pentru o grapare
mai pu]in profund\, dar mai energic\, prin reglarea unghiului de înaintare a
bateriilor de discuri. Dac\ solul nu este corespunz\tor, se mai execut\,
suplimentar, 1-2 lucr\ri cu combinatorul. Lucrarea cu freza este prea scump\,
pulverizeaz\ solul, favorizând formarea crustei ulterior preg\tirii terenului. Între
cele dou\ lucr\ri cu grapa cu discuri se pot administra, preventiv, unele
insecticide (tabelul 8.3).
Preg\tirea terenului se definitiveaz\ prin modelarea terenului în straturi
în\l]ate, cu l\]imea la coronament de 94 (104) cm. Lucrarea de modelat se
efectueaz\ exclusiv pentru evitarea b\ltirilor, precum [i pentru zvântarea [i
înc\lzirea mai u[oar\ a terenului în prim\var\.
84
LEGUMICULTUR| II
85
N. STAN, N. MUNTEANU
86
LEGUMICULTUR| II
8.3. PRAZUL
Allium porrum L.
Familia Liliaceae
87
N. STAN, N. MUNTEANU
sau a usturoiului, prazul este important prin faptul c\ e mai bine tolerat de
persoanele suferinde de stomac, (ajut\ la tratarea florei anaerobe [i la restabilirea
peristaltismului normal) asigurându-le, astfel, [i acestora posibilitatea s\-[i
satisfac\ nevoile de fitoncide [i vitamine (B, C [i PP), care se g\sesc în
compozi]ia sa. Valoarea energetic\ este de 25-30 kcal/100g (Popescu [i Atanasiu,
2000).
Importan]a agrotehnic\. Prazul, prin rusticitatea sa, are o tehnologie u[or
de realizat, datorit\ inciden]ei mai reduse a factorilor de risc întâlni]i la ceap\ [i
usturoi, de[i cultura se realizeaz\ prin r\sad.
Importan]a economic\ rezult\ din faptul c\ realizeaz\ o cantitate mare de
recolt\, cu un redus grad de perisabilitate, atât la transport [i la comercializare, cât
[i în timpul p\str\rii. Faptul c\ este o legum\ cu tradi]ie în anumite zone ale ]\rii,
suprafe]ele ce se înfiin]eaz\ nu trebuie s\ fie prea mari, pentru a asigura o bun\
comercializare, f\r\ a dep\[i cererea pie]ei.
8.3.2. Originea [i aria de r\spândire
Prazul este o specie la care nu se cunosc str\mo[ii s\lbatici, de[i studiile
cariologice arat\ c\ acesta are un num\r somatic de cromozomi dublu (2n = 32)
fa]\ de ceap\ [i usturoi (2n =16), ceea ce demonstreaz\ o origine comun\. Se
presupune c\ centrul de origine al acestei specii este bazinul mediteraneean. În
orice caz, este cunoscut în cultur\ din antichitate, de câteva mii de ani î. H.
Cultivat de egipteni [i greci, s-a r\spândit apoi în tot Imperiul Roman. Împ\ratul
Nero folosea mult prazul pentru a-[i reface vocea [i, de aceea, era poreclit
“Mânc\torul de praz” (Chaux [i Foury, 1994). În prezent, prazul este cunoscut în
întreaga lume, dar se cultiv\ cu prec\dere în anumite zone, cum ar fi Europa
occidental\, Peninsula Balcanic\, Africa de Nord, Asia de Sud-Est, America de
Nord [i America de Sud (Butnariu [i colab., 1992).
În Europa de Vest se ob]in anual aproape 660 mii tone, din care peste o
treime (230 mii tone) se realizeaz\ în Fran]a; 105 mii tone realizeaz\ Belgia [i 75
mii tone Olanda.
La noi în ]ar\ se cultiva pe suprafe]e mai restrânse, dar destul de mari în
anumite zone ale ]\rii, cum ar fi Oltenia [i Banat.
8.3.3. Particularit\]i botanice [i biologice
Prazul este o specie ierboas\, bienal\, cu înmul]ire sexuat\. În primul an de
via]\ formeaz\ un bulb mic, gâtul (tulpina fals\) [i frunzele, iar în al doilea o
tulpin\ aerian\ cu flori, fructe [i semin]e.
R\d\cina. Plantele de praz produc, ca [i celelalte alliacee din grupa cepei
ce au fost prezentate, dou\ tipuri de r\d\cini. R\d\cinile adventive, formate pe
partea inferioar\ a discului sunt, îns\, mult mai puternic dezvoltate, p\trunzând în
sol pân\ la 1,25 m (Maier, 1969).
Tulpina. În primul an din ciclul ontogenetic, prazul formeaz\ o tulpin\
88
LEGUMICULTUR| II
subteran\ sub form\ de disc foarte turtit [i de dimensiuni mai mici ca la ceap\. Pe
acest disc, pe partea sa superioar\, se insereaz\ frunzele prin tecile lor [i un
mugure. În anul urm\tor, din acest mugure se formeaz\ tulpina aerian\, florifer\.
Aceasta este erect\, cilindric\, neted\, glauc\, plin\ în interior, înalt\ de 80-120
cm, groas\ de 1-1,2 cm la baz\ [i 0,4-0,5 cm sub inflorescen]\ (Zanoschi [i Toma,
1985).
Frunzele, ca la toate speciile alliacee, sunt formate numai din teac\ [i limb.
La baza lor, tecile sunt pu]in mai îngro[ate, formând un bulb mic sau mai pu]in
evident. Pe restul por]iunii lor, tecile se suprapun unele peste altele, alc\tuind o
forma]iune cilindric\, îngro[at\ [i suculent\, denumit\ tulpin\ fals\. Aceast\
tulpin\ fals\ se continu\ cu limbul frunzelor. Pe por]iunea limbului, frunzele sunt
orientate într-o parte [i în alta, în mod alternativ, într-un singur plan vertical, ca [i
la usturoi (fig. 8.7). Limbul la praz se aseam\n\ cu cel de usturoi, fiind liniar, sub
form\ de jgheab, dar dimensiunile sale sunt mult mai mari: 60-80 cm lungime [i
4-6 cm l\]ime. Frunzele, în por]iunea în care alc\tuiesc tulpina fals\, sunt albe-
g\lbui, dac\ sunt din interior [i de
culoare verde, dac\ sunt din exterior.
Culoarea verde a frunzelor cap\t\ o
tent\ alb\struie datorit\, unui strat de
cear\ cu care acestea sunt acoperite.
Florile se aseam\n\ [i au aceea[i
morfologie ca florile de ceap\.
Perigonul, format din cele [ase tepale,
este de culoare alb\, roz sau violacee.
Florile sunt grupate într-o inflorescen]\
de tipul umbel\ fals\, globuloas\ cu
circa 800-3000 flori. Inflorescen]a este
acoperit\ de un spat univalv (bractee
membranoas\), care are vârful mult mai
lung fa]\ de cel de la ceap\. Polenizarea
este alogam\ entomofil\ (albine, mu[te).
Fructul [i semin]ele sunt
Fig. 8.7 - Planta de praz `n primul an asem\n\toare cu cele de la ceap\.
89
N. STAN, N. MUNTEANU
pe timpul iernii. Pe timpul p\str\rii nu intr\ în stare dormind\ (de repaus), dar sub
50C procesele nou formative sisteaz\ (Butnariu [i colab., 1992; Brewster, 1994).
Temperatura este un factor de mediu fa]\ de care prazul are preten]ii
reduse. Germinarea semin]elor începe de la 3-50C [i se desf\[oar\ optim la 18-
200C; de asemenea, cre[terea plantelor are loc foarte bine la 18-200C.
Temperatura moderat\ favorizeaz\ îngro[area piciorului, iar dac\ este mai
sc\zut\, favorizeaz\ chiar accentuarea bulbului. Odat\ cu apari]ia temperaturilor
sc\zute de la sfâr[itul toamnei, când plantele sunt mature pentru primul an,
vegetarea înceteaz\. În acest stadiu, plantele rezist\ pân\ la temperaturi de
minus 180C.
Apa. Fa]\ de ap\, prazul are cerin]e mai mari decât ceapa, dar nu ca regim,
ci mai ales din punct de vedere cantitativ. Dup\ plantare sau r\s\rire, este nevoie
de o umiditate în sol de 75-80% din capacitatea de câmp. Acest regim al apei se
poate men]ine toat\ perioada de vegeta]ie, dar cu deosebire în perioadele cu
secet\ prelungit\ [i temperaturi foarte mari. Consumul maxim de ap\ se
realizeaz\ în perioada cre[terii intense a frunzelor (inclusiv a tulpinii false). În
condi]iile de secet\, plantele r\mân mici, piciorul [i restul frunzelor î[i pierd din
fr\gezime [i cap\t\ un gust ierbos pronun]at. Temperaturile mai sc\zute din
timpul toamnei favorizeaz\ “maturarea” tulpinii false [i îmbun\t\]irea calit\]ilor
sale senzoriale.
Lumina este la fel de important\ ca [i la ceap\. În condi]iile de zi scurt\ [i
lumin\ insuficient\, plantele formeaz\ un picior lung [i sub]ire.
Solul [i elementele minerale trebuie s\ îndeplineasc\ sau s\ fie la acelea[i
niveluri de exigen]\ întâlnite la ceap\. Consumul specific pe tona de recolt\ are
urm\toarele valori (dup\ Chaux [i Foury, 1994): N=2-3 kg, P2O5=1 kg, K2O=4 kg,
Mg=0,2-0,5 kg [i S=0,6 kg. A[adar, acest consum specific este mult mai sc\zut
(mai ales pentru unele elemente) fa]\ de cel de la ceap\, dar la unitatea de
suprafa]\ se apropie de cel de la ceap\, având în vedere cantitatea dubl\ sau tripl\
de recolt\.
8.3.5. Soiuri
Sortimentul de soiuri de praz este foarte diversificat la nivel mondial, în
func]ie de zona de evolu]ie, de tradi]ie, dar [i de cerin]ele consumatorilor. În
Fran]a, ]ar\ cu tradi]ie veche, cu bazine de cultur\ diferite [i cu cerin]e diverse [i
specifice ale consumatorilor, se întâlne[te o larg\ gam\ varietal\: de prim\var\,
de var\, de toamn\ [i de iarn\; pentru consum în stare proasp\t\ sau imediat
preparat\, precum [i pentru conserve etc (Chaux [i Foury, 1994).
La noi în ]ar\ se cultiv\ câteva soiuri de origine balcanic\ sau
mediteraneean\: C\mu[, Picior de elefant, de Carentan. Aceste soiuri sunt
considerate a fi de iarn\ (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998)
8.3.6. Tehnologia de cultivare
Cultura de praz se poate realiza prin sem\nat direct sau prin plantarea
r\sadurilor.
90
LEGUMICULTUR| II
91
N. STAN, N. MUNTEANU
Fig. 8.8 - Schema de `nfiin]are a culturii de praz: a, b - pe teren modelat, prin sem\nat
direct sau prin r\sad; c, d - pe teren nemodelat, prin r\sad
92
LEGUMICULTUR| II
93
N. STAN, N. MUNTEANU
94
LEGUMICULTUR| II
Ceapa de Egipt sau ceapa rocambole este originar\ din Orientul Apropiat
[i ]\rmurile estice ale M\rii Mediterane. Se cultiv\ pentru frunze [i bulbi [i se
consum\ la fel ca ceapa comun\, de care se deosebe[te prin faptul c\ are un bulb
mai mic, iar tulpinile florifere, mai multe
[i mai mici, nu formeaz\ flori, fructe [i
semin]e, ci formeaz\ bulbili aerieni (fig.
8.9). La forma proliferum, pe bulbii din
inflorescen]\, se formeaz\ noi tulpini
care formeaz\ un nou etaj cu bulbili.
Aceast\ plant\ legumicol\ este
peren\ [i se înmul]e[te prin bulbilii
aerieni sau prin desp\r]irea tufelor.
Plantele rezist\ peste iarn\ în
câmp sub form\ de tufe, dar trebuie
protejate cu un mu[uroi sau cu un bilon
înalt.
Fig. 8.9 - Ceapa de Egipt (rocambole).
95
N. STAN, N. MUNTEANU
Se înmul]e[te prin bulbii fra]i [i prin semin]e, dac\ acestea se formeaz\ (în
condi]iile în care înmul]irea sexuat\ se practic\ în anumite zone de cultur\).
Când se înmul]e[te prin semin]e,
în sol se formeaz\ 3-5 bulbi mici.
Dintr-un asemenea bulb se formeaz\,
în anul urm\tor, un buchet de pân\ la
25-30 de bulbi de m\rimi diferite. De
regul\, pentru înmul]irea vegetativ\ [i
înfiin]area culturii, se folosesc bulbii
de dimensiuni mai mici.
La noi în ]ar\, înfiin]area
culturii se face exclusiv folosind bulbii
fra]i. Celelalte elemente de tehnologie
sunt asem\n\toare cu cele de la ceapa
comun\ înfiin]at\ prin arpagic.
Plantarea se face toamna sau, cel mai
Fig. 8.10 - Ceapa e[alot\ (vla[i]a) adesea, prim\vara, asigurându-se o
densitate de 200-250 plante/ha.
Recoltarea se efectueaz\ în iunie-iulie, iar produc]ia este de 10-20 t/ha.
8.4.3. CEAPA M|RG|RITAR
Allium ampeloprasum L.
Familia Liliaceae
Aceast\ specie provine, de asemenea, din bazinul mediteraneean [i este
foarte mult r\spândit\ în Asia de Est.
Este o specie peren\, asem\n\toare cu prazul, de la care se consum\ tulpina
fals\ de 30-60 cm lungime (Popescu [i Atanasiu). La noi în ]ar\ nu este cunoscut\
[i/sau cultivat\ decât în colec]ii. În sol formeaz\ bulbi[ori alb-argintii, care se
folosesc în industria conservelor.Se înmul]e[te pe cale vegetativ\.
96
LEGUMICULTUR| II
97
N. STAN, N. MUNTEANU
CAPITOLUL 9
CULTURA LEGUMELOR
PENTRU TUBERCULI {I
R|D|CINI TUBERIZATE
Aceast\ grup\ tehnologic\ cuprinde dou\ specii: cartoful [i batatul. Cele
dou\ specii formeaz\ o grup\ deoarece organele lor comestibile sunt
asem\n\toare ca form\, m\rime, culoare [i chiar gust, de[i, din punct de vedere
botanic, sunt diferite.
Cartoful este una din cele mai importante plante cultivate pe glob, dar se
consider\ a fi o plant\ legumicol\ numai dac\ se are în vedere cultura sa foarte
timpurie [i timpurie, inclusiv în sistemul culturilor protejate, deoarece lucr\rile
cuprinse în tehnologia de cultivare sunt asem\n\toare cu cele aplicate culturilor
legumicole propriu-zise, se practic\ pe suprafe]e mai mici, `n terenul destinat
culturilor legumicole.
9.1. CARTOFUL TIMPURIU
Solanum tuberosum L.
Familia Solanaceae
9.1.1. Importan]a culturii
Importan]a alimentar\. Cartoful timpuriu este cultivat pentru tuberculii
s\i, care se consum\ fier]i, cop]i sau pr\ji]i, datorit\ gustului deosebit de pl\cut [i
valorii alimentare. De asemenea, ace[tia reprezint\ un aliment legumicol mai
timpuriu, comparativ cu alte legume. Valoarea sa alimentar\ este deosebit de
ridicat\: amidon 16-18%, protein\ brut\ 2%, glucide simple 0,8-1,2%, celuloz\
0,4%, cenu[\ 1%; la acestea se adaug\ s\rurile minerale de calciu 12 mg/100
grame [i cele de fier 6,5 mg/100 g, precum [i unele vitamine: A=0,08 mg/100g,
B1 [i B2=0,2 mg/100g, C=20-25 mg/100 g [.a. Important este de men]ionat c\
vitamina C se degradeaz\ mai pu]in dup\ preparare, astfel c\ este folosit\ aproape
integral. Valoarea caloric\ a cartofului timpuriu este destul de ridicat\: 60-85
kcal/100 g produs proasp\t.
Importan]a agrofitotehnic\. Cultura cartofului este relativ preten]ioas\
din punct de vedere tehnologic, deoarece se înfiin]eaz\ prin tuberculi special
preg\ti]i. Se practic\ în câmp sau în spa]ii protejate. În câmp are o perioad\ scurt\
98
LEGUMICULTUR| II
Cartoful este originar din p\r]ile nordice ale Americii de Sud. Vavilov a
considerat c\ exist\ dou\ centre de origine pentru cartof: unul în Peru [i Ecuador
[i altul în zona de sud a statului Chile. Unele cercet\ri au precizat mai exact
centrul de origine al cartofului: zonele muntoase ale Venezuelei, Columbiei,
Ecuadorului [i Argentinei de Nord (dup\ Bîlteanu, 1974). În zona de origine se
întâlnesc mai multe specii de Solanum, cum ar fi S. andigenum (neadaptabil\ la
condi]iile europene), S. demissum (rezistent\ la frig), S. commersoni (rezistent\ la
gândacul din Colorado) [.a., dar numai S. tuberosum s-a impus prin valoarea sa
agrobiologic\.
S. tuberosum a fost adus în Europa de spanioli [i s-a r\spândit mai întâi în
Spania [i Anglia. La sfâr[itul secolului al XVI-lea era deja cunoscut în lumea
botani[tilor, iar în secolul al XVIII-lea începe s\ fie cunoscut [i în cultur\, în
unele ]\ri din vestul Europei.
La noi în ]ar\ era cunoscut înc\ de la începutul secolului al XIX-lea, mai
întâi în Transilvania. În prezent, cultura cartofului ocup\ o suprafa]\ de circa 200
mii hectare. Cartoful timpuriu ocup\ o suprafa]\ relativ redus\, neeviden]iat\ din
punct de vedere statistic. Cele mai recomandate zone pentru cultura cartofului
timpuriu sunt acelea în care desprim\v\rarea se produce mai devreme [i sunt
situate în preajma marilor ora[e care, asigur\ o bun\ pia]\ de desfacere.
99
N. STAN, N. MUNTEANU
100
LEGUMICULTUR| II
Este important de
cunoscut c\ tuberculii, în ciclul
lor de via]\, trec printr-o faz\ de
repaus “germinal” de 2-3 luni,
denumit\ faz\ dormind\.
Mecanismele care
determin\ perioada dormind\ [i
modalit\]ile de reducere sau
prelungire a acesteia sunt foarte
importante în tehnologia
culturii, mai ales în cazul culturii
timpurii (Bîlteanu, 1974).
Tulpina aerian\ este
înalt\ pân\ la 40-60 cm, erect\,
muchiat\, fistuloas\. La o plant\
Fig. 9.2 - L\stari de cartof
se g\sesc mai multe tulpini, în
func]ie de num\rul ochilor care
au „încol]it”. Aceste tulpini principale prezint\ 2-3 ramifica]ii, astfel c\ întreaga
plant\ care evolueaz\ dintr-un tubercul are aspectul unei tufe (fig. 9.1).
101
N. STAN, N. MUNTEANU
Cartoful este o plant\ care se dezvolt\ foarte bine într-un mediu r\coros,
cu umiditate ridicat\.
Temperatura este factorul fa]\ de care cartoful are preten]ii mari în ceea
ce prive[te regimul s\u, în strâns\ corela]ie cu umiditatea. De[i cartoful nu
102
LEGUMICULTUR| II
Tabelul 9.1
Influen]a varia]iei temperaturii asupra modului de manifestare a plantelor de cartof
(dup\ Bala[a, în Ceau[escu [i colab., 1984)
Varia]ia temperaturii
Modul de manifestare a plantelor de cartof
(0C)
Înghea]\ atât tuberculul, cât [i p\r]ile aeriene. Trebuie precizat c\
tuberculii sunt mai rezisten]i, iar p\r]ile aeriene sunt mai sensibile
la temperaturi sc\zute. Astfel, s-au înregistrat cazuri când tuberculi
Minus 1-2 bine c\li]i au rezistat pân\ la minus 40C. De asemenea, s-au
înregistrat cazuri când au fost planta]i tuberculi foarte timpuriu – la
începutul lunii martie – [i apoi a survenit o temperatur\ sc\zut\
de minus 160 C pentru o durat\ scurt\ [i nu au fost v\t\ma]i.
Minus 0,5 Înghea]\ frunzele dup\ r\s\rire [i are de suferit produc]ia timpurie.
În cazul tuberculilor încol]i]I înainte de plantare, r\d\cinile pot
4 cre[te. Acest fapt constituie un avantaj în sensul c\ tuberculii
preîncol]i]i pot fi planta]i în câmp mai devreme.
7 Este temperatura minim\ de pornire a încol]irilor.
Reprezint\ temperatura optim\ pentru formarea [i cre[terea
17-18 tuberculilor, mai ales [i dac\ umiditatea este optim\ în sol, adic\
în jur de 80% din capacitatea de câmp.
18-20 Tufa cre[te în condi]ii optime.
Tuberculii înceteaz\ s\ mai creasc\. Este posibil\ continuarea
cre[terii lor [i în prezen]a unor temperaturi mari, numai dac\ [i
Peste 29
umiditatea este mare datorit\ unei irig\ri corecte, apa având, în
asemenea cazuri, [i rolul de regulator termic.
103
N. STAN, N. MUNTEANU
Tabelul 9.2
Umiditatea optim\ pentru plantele de cartof pe faze de vegeta]ie
(dup\ Bala[a, în Ceau[escu [i colab., 1984)
104
LEGUMICULTUR| II
9.1.5. Soiuri
Tabelul 9.3
Caracterizarea soiurilor de cartof timpuriu folosite în România
(dup\ Iano[i [i colab., 1997)
105
N. STAN, N. MUNTEANU
106
LEGUMICULTUR| II
107
N. STAN, N. MUNTEANU
108
LEGUMICULTUR| II
109
N. STAN, N. MUNTEANU
larvele nu au dep\[it vârsta a II-a sau a III-a. Bune rezultate se ob]in folosind unul
din produsele: Decis-0,3 l/ha, Fastac-0,1 l/ha sau Karate- 0,3 l/ha.
Recoltarea cartofului timpuriu se desf\[oar\ când tuberculii au
dimensiuni corespunz\toare cerin]elor pie]ei [i sunt într-un num\r de cel pu]in 5-6
într-un cuib (la plant\). Calendaristic, recoltarea începe de la 15-20 mai [i dureaz\
pân\ la sfâr[itul lunii iunie.
Lucrarea se face manual, semimecanizat sau mecanizat. Recoltarea se
execut preponderent manual pentru c\ permite e[alonarea sa în func]ie de stadiul
de dezvoltare a tuberculilor. În cazul e[alon\rii recolt\rii, cuibul se desface cu
sapa, manual, se culeg tuberculii cei mai mari, dup\ care bilonul sau mu[uroiul se
reface la loc.
Lucrarea semimecanizat\ înseamn\ dislocarea mecanizat\ a tuberculilor
din sol [i apoi culegerea manual\ a lor. Recoltarea mecanizat\ se efectueaz\ cu
combine speciale. Se folose[te numai în cazul suprafe]elor mari cultivate cu cartof
timpuriu.
Produc]ia variaz\ foarte mult în func]ie de momentul recolt\rii, densitate [i
ceilal]i factori tehnologici. De regul\, produc]iile cele mai comune sunt de cel
pu]in 10 t/ha, dar se pot ob]ine [i produc]ii de pân\ la 20-30 t/ha.
110
LEGUMICULTUR| II
distan]a dintre plante pe rând este de 17-20 cm, realizându-se o densitate de 75-80
mii plante/ha. Aceast\ schem\ poate fi modificat\, realizând distan]e mai mici
între rânduri (50-60 cm) [i, în mod corespunz\tor, mai mari între plante pe rând,
astfel ca densitatea s\ fie aceea[i.
111
N. STAN, N. MUNTEANU
112
LEGUMICULTUR| II
9.2. BATATUL
Ipomoea batatas Poir, sin. Convolvulus batatas L.
Familia Convolvulaceae
113
N. STAN, N. MUNTEANU
înr\d\cina]i, rezulta]i din l\stari, care apar pe r\d\cini dup\ for]area acestora
(fig. 9.10). Buta[ii se pot produce [i din frunze sau tulpini.
Cultura se îngrije[te prin pra[ile, ud\ri, fertiliz\ri faziale, combaterea
bolilor [i d\un\torilor [.a. O lucrare special\ const\ în desprinderea vrejurilor de
pe sol, pentru a împiedica fixarea lor prin r\d\cini adventive, care împiedic\
formarea r\d\cinilor îngro[ate.
Recoltarea se realizeaz\ în octombrie [i se ob]in produc]ii de 15-40 t/ha.
114
LEGUMICULTUR| II
CAPITOLUL 10
CULTURA
LEGUMELOR
DIN GRUPA VERZEI
Plantele legumicole din grupa verzei apar]in genului Brassica L., familia
Cruciferae sin. Brassicaceae. Dup\ locul lor de origine, aceste plante se împart în
dou\ grupe mari: varza european\, reprezentat\ de specia B. oleracea L., [i varza
asiatic\, încadrat\ sistematic în specia B. campestris L. Cele dou\ specii difer\
esen]ial din punct de vedere genetic, prin num\rul de cromozomi (2n=18 - pentru
B. oleracea [i 2n=20 - pentru B. campestris) [i prin faptul c\ sunt incompatibile la
hibridare.
De la aceste specii se consum\ frunzele, tulpinile îngro[ate, ]esutul
preinflorescen]ial, pedunculii, mugurii floriferi [.a. În aceast\ grup\ mai sunt
cuprinse, printre altele, [i dou\ specii de la care se consum\ r\d\cina tuberizat\:
turnepsul (brojba) - B. campestris ssp. rapifera Metzg (2n=20) [i napul - B.
napus ssp. rapifera Metzg (2n=38).
Cultura verzei este una dintre cele mai importante în spectrul plantelor
legumicole din ]ara noastr\, fapt demonstrat de marea suprafa]\ cultivat\ (14-15%
din suprafa]a total\ de legume).
Importan]a alimentar\. Varza alb\ se cultiv\ pentru c\p\]ânile sale care
se consum\ sub form\ de salat\ crud\, simpl\ sau asortat\, diferite preparate
culinare, cu sau f\r\ carne etc., precum [i murat\ sau `n diferite conserve. De[i are
o valoare alimentar\ relativ redus\, varza se consum\, practic, în tot cursul anului,
datorit\ con]inutului s\u în s\ruri minerale [i vitamine.
Produsul proasp\t de varz\ con]ine: circa 92% ap\, 5-6% glucide, 1,2-1,5%
115
N. STAN, N. MUNTEANU
116
LEGUMICULTUR| II
117
N. STAN, N. MUNTEANU
Gineceul este alc\tuit din patru carpele, din care dou\ sunt mici [i fertile [i
dou\ mari sterile; cele patru carpele sunt concrescute între ele, formând ovarul
care este superior [i se continu\ cu un stil ce se termin\ cu un stigmat globulos
sau pu]in bilobat (Zanoschi [i Toma, 1985).
Pe o plant\ se pot forma 3.000-4.000 de flori. Florile se deschid de regul\
diminea]a [i se închid seara, pentru ca a doua zi s\ se redeschid\. O floare are
perioada de `nflorire de circa trei zile. Deoarece inflorescen]a este un racem,
primele flori care se deschid sunt cele de la baza racemului, iar ultimele cele de la
vârful racemului. Când se deschid ultimele flori din vârful inflorescen]ei, cele de
la baz\ au format deja silicve. Deschiderea tuturor florilor dintr-o inflorescen]\
dureaz\ 15-40 de zile, iar înfloritul unei plante 25-60 de zile. Pe timp r\coros [i
umed înfloritul dureaz\ mai mult decât pe timp secetos.
Polenizarea. De[i are flori hermafrodite, varza alb\ pentru c\p\]ân\ este o
plant\ alogam\, iar polenizarea se realizeaz\ cu ajutorul insectelor; albinele,
mu[tele [i bondarii sunt principalii vectori ai polenului.
Fructul este o silicv\ cilindric\ sau pu]in comprimat\, rostrat\, lung\ de 7-
11 (13) cm [i lat\ de 3-5 mm, dehiscent\ (fig. 10.2).
Semin]ele sunt aproape sferice, cu
diametrul de 2-3 mm, brune sau cafeniu negre,
netede ori fin striate, uneori reticulate. Într-un
fruct se formeaz\ 10-55 semin]e. Frecvent într-o
loj\ de afl\ 8-16 semin]e uniseriate.
118
LEGUMICULTUR| II
are loc mai repede [i mai uniform. Astfel, la 110C germinarea are loc în 10-12
zile, iar la 18-200C, în 3-4 zile. Dup\ germinare, în faza de r\sad, temperatura cea
mai potrivit\ este de 8-120C. La temperaturi mai ridicate, r\sadurile se alungesc
mult [i devin sensibile la boli. Plantele de varz\ pot suporta temperaturi mai
sc\zute în timpul form\rii primelor frunze, adic\ la temperatura de minus 5-60C,
iar în faze mai avansate, dup\ ce s-au format c\p\]ânile, pentru scurt timp pot
rezista la minus 15-200C. Temperatura optim\ pentru formarea [i cre[terea
c\p\]ânilor este de 15-200C. Peste limita de 20-250C, cre[terea înceteaz\. Dac\ la
aceast\ temperatur\ se suprapune [i o secet\, atunci c\p\]ânile r\mân mici sau nu
se mai formeaz\ (Dumitrescu [i colab., 1998).
La varza timpurie, adeseori se întâmpl\ ca un num\r de plante s\ formeze
l\stari floriferi înainte de a începe formarea c\p\]ânilor, datorit\ vernaliz\rii.
Dup\ majoritatea autorilor, vernalizarea începe sub 100C (Mihov, 1956,
Beker-Dillingen, 1956). Temperaturile sub 00C sau mai coborâte nu induc etape de
vernalizare (T\taru, 1982).
Cuno[tin]ele mai recente arat\ c\ vernalizarea [i, respectiv, induc]ia floral\
au loc dup\ ce plantele de varz\ trec de a[a-numita faz\ juvenil\, când au cel
pu]in circa 5-7 frunze (4-8 s\pt\mâni), temperatura este de 4-60C [i dureaz\ în
mod constant 3(5)-8 s\pt\mâni. Dac\ vernalizarea este incomplet\ [i survin
temperaturi ridicate (peste 12-140C), procesul de induc]ie poate fi anulat par]ial
sau total. În schimb, dac\ vernalizarea s-a des\vâr[it (este complet\), induc]ia
floral\ devine ireversibil\ (Munteanu, 1989).
Lumina. Varza este o specie bienal\ ce face parte din grupa plantelor de zi
lung\ [i cu un pregnant caracter heliofil. De aceea, este necesar ca, în toat\
perioada ciclului vital, s\ se acorde o aten]ie deosebit\ factorului lumin\. Astfel,
în faza de r\sad, trebuie s\ se asigure un regim de lumin\ intens\, altfel plantulele
de varz\ se etioleaz\, ob]inându-se un r\sad de calitate slab\ (Maier, 1969). În faza
de cre[tere vegetativ\, pe terenuri umbrite, c\p\]ânile r\mân mici, afânate sau,
uneori, plantele formeaz\ numai o rozet\ de frunze. În acela[i timp, morfogeneza
c\p\]ânilor este influen]at\ negativ, dac\ lumina este de intensitate slab\.
Apa este un factor major în cre[terea [i dezvoltarea verzei. Varza cre[te [i
se dezvolt\ normal numai în condi]ii de umiditate ridicat\, atât în sol, cât [i în
atmosfer\. În cazul solului, plafonul de umiditate trebuie s\ fie men]inut la 80%
din capacitatea de câmp pentru ap\. Insuficien]a cantit\]ii de ap\, mai ales în faza
de formare a c\p\]ânilor, are influen]\ negativ\ asupra produc]iei, atât din punct
de vedere calitativ, cât [i sub aspect cantitativ. În func]ie de condi]iile ecologice [i
faza de vegeta]ie a plantelor, se urm\re[te ca umiditatea din sol s\ nu coboare sub
50% din intervalul umidit\]ii active. Varza manifest\ cerin]ele cele mai mari fa]\
de ap\ în faza de formare a c\p\]ânii; o faz\, de asemenea, cu cerin]e mari, dar
cantitativ mai reduse, se manifest\ în timpul plant\rii [i dup\ aceea, pân\ când
plantele î[i formeaz\ complet rozeta de frunze. Vara, când temperaturile din
timpul zilei sunt foarte ridicate, cele mai bune rezultate se ob]in când se irig\
noaptea. Asigurarea unui plafon ridicat al umidit\]ii solului determin\ [i o
119
N. STAN, N. MUNTEANU
10.1.5. Soiuri
120
LEGUMICULTUR| II
121
N. STAN, N. MUNTEANU
122
LEGUMICULTUR| II
Tabelul 10.2
Aplicarea îngr\[\mintelor la unele culturi de plante legumicole din grupa verzei
Modul de Doza – kg s.a/ha Gunoi de grajd
Specificare
cultur\ N P2O5 K2O t/ha
Varz\ timpurie în ogor 68-100 60-90 75-100 30
Varz\ de var\ în ogor 70-100 60-90 80-120 30
Varz\ de toamn\ succesiv\ 200-300 80-120 75-100 -
Varz\ de toamn\ dubl\ 200-300 80-120 75-100 -
Varz\ ro[ie în ogor 170-250 160-240 75-100 30
Varz\ ro[ie succesiv\ 170-250 160-240 75-100 -
Gulii în ogor 110-160 60-100 75-100 -
Gulii dubl\ 110-150 60-100 75-100 -
Gulii succesiv\ 110-150 60-100 75-100 -
Gulioare în ogor 130-200 60-100 50-75 -
Gulioare succesiv\ 130-200 60-100 50-75 -
Gulioare dubl\ 130-200 60-100 50-75 -
123
N. STAN, N. MUNTEANU
124
LEGUMICULTUR| II
Tabelul 10.3
Amestecuri de p\mânt (în % din volum) folosite la producerea r\sadurilor
de plante legumicole din grupa verzei*
P\mânt de Baleg\ de
Re]eta Mrani]\ Turb\ Nisip
]elin\ bovine
Pentru sem\nat
I 50 25 - 25 -
II 30 20 40 10 -
III - 25 50 25 -
Pentru repicat în pat nutritiv sau în ghivece din plastic
I 50 25 - 25 -
II 40 10 40 10 -
III 50 30 - 20 -
Pentru confec]ionat cuburi nutritive
I 20 20 50 5 5
II - 20 60 20 -
III 30 30 30 10 -
125
N. STAN, N. MUNTEANU
126
LEGUMICULTUR| II
Tabelul 10.5
Cerin]ele fa]\ de temperatur\, umiditate [i aerisire ale r\sadurilor
de plante legumicole din grupa verzei
Temperatura 0C Umiditate
Fenofaza Aerisire
Senin nor noapte %
sem\nat-r\s\rit 18-20 18-20 18-20 75 puternic\
r\s\rit-repicat 12-16 10-12 10-12 75 puternic\
repicat-c\lire 14-18 12-14 10-12 75 puternic\
c\lire-plantat 4-6 4-6 4-6 75 foarte puternic\
127
N. STAN, N. MUNTEANU
R\sadurile îmb\trânite, cele alungite, datorit\ unei desimi prea mari sau a
unei dirij\ri incorecte a temperaturii, umidit\]ii [i aerisirii, plantate în câmp duc la
ob]inerea de plante cu c\p\]âni afânate sau care emit tulpini florifere f\r\ a mai
forma c\p\]âni (în special în cazul soiului Ditmark).
Înfiin]area culturii se face prin plantarea r\sadurilor, când temperatura
solului se men]ine constant\ la 5-60C, în perioada de 5 martie – 5 aprilie, în
func]ie de zon\ [i de condi]iile anului respectiv. Pe fiecare strat în\l]at, cu l\]imea
la coronament de 94 sau 104 cm, se planteaz\ câte dou\ rânduri de varz\
timpurie, la distan]a de 70-80 cm între rânduri [i 18-20 cm între plante pe rând,
revenind o desime de aproximativ 65-75 mii plante la ha (fig. 10.3).
128
LEGUMICULTUR| II
129
N. STAN, N. MUNTEANU
130
LEGUMICULTUR| II
Tabelul 10.7
Prevenirea [i combaterea d\un\torilor la plantele legumicole din grupa verzei*
D\un\torul M\suri de prevenire [i mijloace de combatere
Preg\tirea corespunz\toare a terenului; aplicarea la timp a
lucr\rilor de îngrijire; distrugerea cruciferelor prin arderea
Plo[ni]a ro[ie a verzei tuturor resturilor vegetale dup\ recoltare; tratamente pentru
(Eurydema ernatum) combatere (Sinorax 35 EC 0,2%, Dipterex 80 PS 0,15%,
Clorofos 75 PS 0,2%, Zolone 35 EC 0,15%, Sumithion 50
EC 0,1%, Metathion 50 EC 0,1%, Decis 25 EC 0,05%**
Plo[ni]a albastr\ a verzei
Idem
(Eurydema cleracea)
Igien\ sanitar\; distrugerea buruienilor gazde pentru
d\un\tor; tratamente (Carbetox 37 EC 0,4%, Sinoratox 35
P\duchele cenu[iu al verzei EC 0,15%, Basudin 60 EC 0,15%, Sumithion 50 EC 0,1%,
(Brevicoryne brassicae) Triclorofon 80 PS 0,15%, Actel[lic 25 EC 0,05%, Ripcord
40 EC 0,04%, Fernos 50 WP 0,05%, Decis 25 EC 0,05%,
Ambuch 25 EC 0,05% etc.
Ar\tur\ adânc\ de toamn\; igien\ cultural\; distrugerea
Viespea rapi]ei cruciferelor spontane; tratamente (Carbetox 37 EC 0,4%,
(Athalia rosae) Sinoratox 35 EC 0,15%, Triclorofon 80 PS 0,15%, Melipax
10 PS 20 kg/ha etc.
Igien\ cultural\ (strângerea [i distrugerea resturilor
vegetale dup\ desfiin]area culturii); ar\tur\ adânc\ din
Gândacul lucios al rapi]ei toamn\; plantarea în câmp cât mai devreme; pra[ile
(Meligenthes seneus) repetate în perioada de retragere a larvelor pentru
împupare; tratamente (Carbetox 37 EC 0,4%, Sinoratox 35
EC 0,15%, Carbaril 50 WP 0,2% etc.
Puricele negru al verzei
Igien\ cultural\; ar\tur\ adânc\ din toamn\; folosirea de
(Phyllotreta atra),
r\saduri s\n\toase [i viguroase; tratamente (Carbetox 37
puricele v\rgat al verzei
EC 0,4%, Sinoratox 35 EC 0,15%, Dipterex 80 PS 0,2%,
(Phyllotreta nemorum) [i
Diazinon 60 EC 0,15%, Triclorofon 80 PS 0,2%, Carbaril 50
puricele de p\mânt
WP 0,15%)
(Phyllotreta undulatum)
Igien\ cultural\; ar\tur\ adânc\ din toamn\; folosirea de
G\rg\ri]a albastr\ a verzei r\saduri s\n\toase [i viguroase; tratamente (Sinoratox 35
(Baris chlorizans) EC 0,15%, Carbetox 37 EC 0,4%, Clorofos 75 PS 0,2%,
Diazinon 60 EC 0,15%)
Igien\ cultural\; ar\tur\ adânc\ din toamn\; tratamente
G\rg\ri]a neagr\ a verzei
(Carbetox 37 EC 0,4%, Sinoratox 35 EC 0,15%, Diazinon
(Baris laticollis)
60 EC 0,15% etc.).
G\rg\ri]a galicol\ a verzei Distrugerea tuturor buruienilor; controlul riguros al
(Ceuthorrhynchus r\sadurilor, îndep\rtarea [i distrugerea celor cu gale pe
pleurostigma) r\d\cini; tratamente (Sinoratox 35 EC 0,15% de dou\ ori)
Igien\ cultural\; tratamente (Sinoratox 35 EC 0,15%,
G\rg\ri]a tulpinilor de varz\
Dipterex 80 PS 0,2% etc. la semnalarea adul]ilor hibernali
(Ceuthorrhynchus assimilis)
în culturile semincere)
Ar\tur\ adânc\ din toamn\; pra[ile repetate în perioada
Gândacul albastru al verzei
retragerii larvelor pentru împupare; tratamente (Decis 25
(Colaphellus sophiae)
EC 0,04%, Thuringin 0,05%); combatere biologic\
131
N. STAN, N. MUNTEANU
132
LEGUMICULTUR| II
133
N. STAN, N. MUNTEANU
134
LEGUMICULTUR| II
135
N. STAN, N. MUNTEANU
136
LEGUMICULTUR| II
137
N. STAN, N. MUNTEANU
138
LEGUMICULTUR| II
139
N. STAN, N. MUNTEANU
140
LEGUMICULTUR| II
Fig. 10.6 - Schemele de plantare a verzei protejate `n solarii tip bloc (a)
[i tunele `nalte tip I.C.L.F. (b)
141
N. STAN, N. MUNTEANU
Fig. 10-7 - Schemele de plantare a verzei `n tunele joase pe teren nemodelat (a)
[i pe teren modelat (b)
142
LEGUMICULTUR| II
Fig. 10.8 - Schemele de plantare a verzei `n solarii bloc (a) [i solarii tunel (b)
(adaptat dup\ I.C.L.F.-S.C.P.L. Buz\u, 1984)
143
N. STAN, N. MUNTEANU
144
LEGUMICULTUR| II
Varza ro[ie, de[i difer\ de varza alb\ pentru c\p\]ân\ numai prin culoare,
are o întrebuin]are mai redus\ în alimenta]ia omului, fiind folosit\ doar pentru
prepararea salatelor proaspete sau marinate, simple sau asortate; de asemenea, se
mai poate folosi la prepararea unor conserve. Valoarea sa senzorial\ specific\ este
determinat\ de culoarea ro[ie [i, eventual, de gustul mai apetisant. Valoarea
alimentar\ a verzei ro[ii este, practic, aceea[i ca la varza alb\.
Celelalte elemente care confer\ importan]\ economic\ [i senzorial\ nu
difer\ esen]ial fa]\ de varza alb\. De obicei, se cultiv\ numai în sistemele de
varz\ de var\ [i de toamn\, în teren neprotejat.
Varza ro[ie sau varza ro[ie pentru c\p\]ân\ are aceea[i origine filogenetic\
[i s-a format în acela[i areal sau centru genetic. Este cunoscut\ în cultur\ din
aceea[i perioad\ (secolele XII-XIII).
Aria de r\spândire a acestei variet\]i coincide cu cea a verzei albe, dar pe o
suprafa]\ mult mai restrâns\. La noi în ]ar\ este întâlnit\ în cultur\ al\turi de
varza alb\, în toate zonele legumicole, în func]ie de tradi]ie [i de cerin]ele pie]ei.
Varza ro[ie pentru c\p\]ân\ nu difer\ de varza alb\ decât prin culoarea
tipic\, determinat\ de prezen]a unui pigment antocianic în sucul vacuolar (fig. 10.10).
Intensitatea culorii depinde de concentra]ia în pigment. Culoarea ro[ie se
transmite intermediar (semidominant) într-o încruci[are varz\ alb\ x varz\ ro[ie
(Dickson [i Wallace, 1986).
145
N. STAN, N. MUNTEANU
10.2.5. Soiuri
146
LEGUMICULTUR| II
147
N. STAN, N. MUNTEANU
Aceast\ cultur\ are o importan]\ redus\ la noi în ]ar\, de[i au fost tendin]e
de introducere dirijat\ în perioada 1975-1985. Modul de folosire este asem\n\tor
verzei albe timpurii sau de var\, dar în mod deosebit pentru consum în stare
proasp\t\ ca salat\ crud\. Datorit\ fine]ii, fr\gezimii [i suculen]ei frunzelor
c\p\]ânii, salata de varz\ crea]\ este foarte apreciat\ în ]\rile din vestul Europei.
Dac\ s-ar cultiva în România pe suprafe]e mai mari s-ar demonstra valoarea sa
alimentar\, ca [i celelalte valen]e care confer\ importan]\ verzei de c\p\]ân\.
Varza crea]\ (varza Savoy sau varza de Milano) provine din aceea[i varz\
s\lbatic\ din care provine varza alb\ de c\p\]ân\. Aceast\ varietate a ap\rut prin
selec]ie, în urma muta]iilor naturale de la varza alb\ de c\p\]ân\. Forme
asem\n\toare cu varza crea]\ de ast\zi au ap\rut pentru prima dat\ într-o regiune
din jurul localit\]ii Savoya (din Elve]ia), în secolul al XVI-lea.
La noi în ]ar\, varza crea]\ a p\truns prin zonele din vest, în secolele
XVIII-XIX, [i se numea varz\ nem]easc\ sau varz\ b\[icat\.
Se cultiva în lume mai ales în ]\rile vest-europene, dar pe suprafe]e relativ
mici. În România, cultura este practic necunoscut\, de[i apare r\zle] în zona de
vest a ]\rii.
148
LEGUMICULTUR| II
10.3.5. Soiuri
149
N. STAN, N. MUNTEANU
150
LEGUMICULTUR| II
151
N. STAN, N. MUNTEANU
152
LEGUMICULTUR| II
10.4.5. Soiuri
153
N. STAN, N. MUNTEANU
154
LEGUMICULTUR| II
Varza pentru frunze se cultiv\ pentru frunzele sale din care se prepar\
salate verzi simple sau asortate, salate fierte – folosite ca garnitur\, supe, soteuri
sau piureuri. Valoarea alimentar\ este dat\ de con]inutul ridicat în substan]\
uscat\, superior verzei de c\p\]ân\ [i asem\n\tor verzei de Bruxelles. Culoarea
verde a frunzelor confer\ preparatelor culinare un aspect atr\g\tor. Cantitatea
mare de recolt\ la unitatea de suprafa]\ îi asigur\ accesibilitate grupurilor mari de
consumatori, o bun\ comercializare pe pia]\, fiind, în acest sens, o legum\
tradi]ional\ în Anglia, Olanda [i alte ]\ri din nord-vestul Europei. ~n cadrul acestei
variet\]i exist\ [i forme pentru furaj sau decorative.
10.5.2. Originea [i aria de r\spândire
Originea acestei variet\]i se g\se[te în câteva ramuri filetice ale verzei
s\lbatice (B.o. var. silvestris). Beceanu (1995), pe baza unui larg studiu
bibliografic, afirm\ c\ varza pentru frunze este cea mai veche varietate cunoscut\
155
N. STAN, N. MUNTEANU
156
LEGUMICULTUR| II
Varza de frunz\ este considerat\ ca cea mai rustic\ dintre toate variet\]ile
speciei B. oleracea. Plantele mature (în faza vegetativ\) rezist\ foarte bine în
timpul iernii, ca [i varza de Bruxelles, la temperaturi de pân\ la minus 10-150C.
Condi]iile optime de cre[tere vegetativ\, pentru temperatur\, se situeaz\ în
limitele a 16-180C.
Apa este, [i în cazul verzei pentru frunze, un factor major pentru realizarea
unei culturi eficiente economic. Portul s\u înalt, suprafa]a foliar\ mare, precum [i
sistemul radicular dezvoltat pu]in în profunzime sunt elemente care justific\
preten]iile ridicate ale acestei variet\]i de varz\.
10.5.5. Soiuri
157
N. STAN, N. MUNTEANU
10.6. CONOPIDA
Brussica oleracea L. var. botrytis subvar. cauliflora (Alef),
sin. Brassica oleracea L. var. botrytis
Familia Cruciferae
10.6.1. Importan]a culturii
158
LEGUMICULTUR| II
Din punct de vedere agrofitotehnic, conopida este una dintre cele mai
preten]ioase variet\]i, cu cerin]e ridicate fa]\ de condi]iile de mediu. Se cultiv\ în
câmp deschis sau protejat, în culturi timpurii sau tardive.
Eficien]a economic\ a culturii este ridicat\, datorit\ cerin]elor mari de pe
pia]\ [i pre]urilor ridicate, iar în condi]ii optime de tehnologie realizeaz\ produc]ii
mari [i de calitate.
Nerespectarea cerin]elor fa]\ de ap\ [i temperatur\ poate duce, în mare
m\sur\, la compromiterea recoltei.
159
N. STAN, N. MUNTEANU
160
LEGUMICULTUR| II
161
N. STAN, N. MUNTEANU
162
LEGUMICULTUR| II
163
N. STAN, N. MUNTEANU
164
LEGUMICULTUR| II
165
N. STAN, N. MUNTEANU
166
LEGUMICULTUR| II
167
N. STAN, N. MUNTEANU
168
LEGUMICULTUR| II
î[i revin din stadiul de înghe]are; dup\ aceea sunt condi]ionate în vederea p\str\rii
[i comercializ\rii.
Produc]ia este cu 20–30 % superioar\ conopidei timpurii, variind intre 18 [i
30 t/ha.
169
N. STAN, N. MUNTEANU
170
LEGUMICULTUR| II
171
N. STAN, N. MUNTEANU
172
LEGUMICULTUR| II
173
N. STAN, N. MUNTEANU
10.7. BROCCOLI
Brassica oleracea var. botrytis L. subvar. cymosa Lam sin. B.o. var.
italica Plenk
Familia Cruciferae
174
LEGUMICULTUR| II
Frunzele sunt mai numeroase, mai înguste [i mai scurte [i chiar mai rigide
(Laumonnier, 1953). Limbul este, la multe soiuri, lirat-penat-partit, pân\ la sectat
cu lobii ondula]i [i u[or din]a]i.
Partea comestibil\, denumit\ în mod corect inflorescen]\, este format\
din l\starii tineri ce formeaz\ axul acesteia, pedunculii florali [i mugurii floriferi.
La soiurile mai vechi, aceste inflorescen]e se prezint\ sub form\ de m\nunchiuri
mai mici, dispuse pe l\starii principali, care au o cre[tere continu\
(nedeterminat\). Aceste soiuri fac parte din a[a-numita grup\ de broccoli
“asparagus” sau “asparagoid” (B.o. var. botrytis L. subvar. asparagoides Lam.).
În urma recolt\rii (elimin\rii) primelor buchete de pe l\starii principali, ace[tia se
ramific\ [i î[i continu\ cre[terea, formând noi buchete [.a.m.d.
Soiurile mai noi, ameliorate ini]ial în America de Nord, prezint\ toate
florile [i inflorescen]ele într-un singur buchet central foarte compact. Soiurile care
prezint\ acest tip de inflorescen]\ fac parte din a[a-numitul grup sau tip de
broccoli denumit “cape broccoli” (broccoli c\p\]ân\). Culoarea mugurilor poate fi
verde-închis, g\lbuie sau violacee.
175
N. STAN, N. MUNTEANU
10.7.5. Soiuri
176
LEGUMICULTUR| II
177
N. STAN, N. MUNTEANU
ales excesiv\) din lunile iulie - august [i atacului unor agen]i patogeni [i
d\un\tori, specifici perioadei de vegeta]ie pe care plantele o parcurg (d\un\torii,
în perioada de secet\, [i bolile, în perioada cu umiditate ridicat\, mai ales
atmosferic\, din timpul toamnei).
Recoltarea se efectueaz\ în mod asem\n\tor culturii timpurii, dar lu`nd în
considerare [i precau]iile prezentate la cultura de conopid\ de toamn\. Produc]ia
este semnificativ superioar\ culturii timpurii, adic\ 15-25 t/ha.
10.8. GULIA
Brassica oleracea var. gongylodes L. sin. var. gongyloides Lam.
Familia Cruciferae
178
LEGUMICULTUR| II
m\rturii scrise (mai ales cele ale lui Evlia Celebi) c\ gulia era cunoscut\ la
mijlocul secolului al XVII-lea.
În lume este larg r\spândit\, dar pe suprafe]e mari se cultiv\ în zona
temperat\ a Europei, în S.U.A., Canada [i Asia.
În România, gulia, atât timpurie cât [i cea tardiv\, a fost cultivat\ pe
suprafe]e semnificative, dar în prezent suprafa]a este mult redus\.
10.8.3. Particularit\]i botanice [i biologice
Gulia este o plant\ ierboas\,
bienal\ (fig. 10.29). Unele soiuri
timpurii, cultivate prim\vara
devreme, se comport\ ca anuale.
Habitusul plantelor difer\ mult
ca aspect [i talie fa]\ de varz\.
Guliile timpurii au în\l]imea [i masa
vegetativ\ de 2-3 ori [i, respectiv 6-
10 ori mai mici, comparativ cu varza.
Organele care prezint\
diferen]e distinctive sunt tulpina [i
frunzele.
Tulpina (în primul an) este
Fig. 10.29 - Gulia. Aspectul general al plantei: scurt\, tuberizat\ în partea inferioar\,
r\d\cini, tulpin\ tuberizat\ [i frunze de form\ sferic\, sferic-turtit\ sau
ovat\, de culoare verde-deschis,
verde-albicioas\ ori violet-ro[cat\. Pe suprafa]a zonei îngro[ate se observ\
frunzele “inserate” pe un singur verticiliu; cele de la baz\ cad mai devreme, l\sând
cicatrici mari, iar cele din zona apical\ sunt grupate sub forma unei rozete, în
centrul c\reia se afl\ mugurele de cre[tere apical.
Frunzele sunt simple, alterne, lung pe]iolate (pe tulpina din primul an) sau
scurt pe]iolate pân\ la sesile (pe tulpinile florifere, în al doilea an). În zona p\r]ii
îngro[ate a tulpinii, frunzele prezint\ o teac\ puternic l\]it\. Lungimea pe]iolului
poate avea 5-6 cm la soiurile timpurii [i pân\ la 12-15 cm la soiurile tardive.
Limbul are m\rimea [i forma variabile, în func]ie de vârsta plantei [i soi. Astfel,
în faz\ de r\sad, limbul este eliptic, ovat sau lanceolat, cu marginea mai mult sau
mai pu]in neregulat\ penat lobat pân\ la penat sectat; uneori baza limbului este
decurent\ pe pe]iol. Lobii limbului sunt simplu, dublu sau neregulat din]a]i.
Culoarea frunzelor poate s\ fie verde-cenu[ie, cenu[ie-violet\ sau ro[ie-
violacee (Zanoschi [i Toma, 1985).
La soiurile timpurii, dac\ plantele r\mân mai mult în câmp, acestea pot
evolua, în func]ie de soi, în faza reproductiv\, formând tulpini florifere sau r\mân
în faza vegetativ\; în acest din urm\ caz, tulpina îngro[at\ î[i m\re[te mult
dimensiunile [i formeaz\ protuberan]e rotunde, de regul\ prin dezvoltarea
]esuturilor din jurul unor muguri axilari activi ai p\r]ii superioare a zonei
îngro[ate.
179
N. STAN, N. MUNTEANU
10.8.5. Soiuri
180
LEGUMICULTUR| II
181
N. STAN, N. MUNTEANU
182
LEGUMICULTUR| II
Pr\[itul se execut\ manual, o singur\ dat\, între plante pe rând [i de 2-3 ori
mecanizat pe intervalul dintre rânduri. Cu ocazia execut\rii pra[ilelor se va evita
acoperirea cu p\mânt a p\r]ii bazale a tulpinii, în zona unde are loc procesul de
îngro[are, deoarece partea comestibil\ se deformeaz\ [i/sau nu se mai formeaz\ la
dimensiuni normale.
În timpul perioadei de vegeta]ie se fac dou\ fertiliz\ri suplimentare,
aplicându-se îngr\[\minte chimice cu azot [i potasiu. Prima fertilizare se execut\
când plantele s-au prins [i au pornit în vegeta]ie, la hectar administrându-se 100
kg azotat de amoniu. A doua fertilizare fazial\ se face când începe formarea
gulioarelor, utilizându-se 100 kg/ha azotat de amoniu [i 50 kg/ha sulfat de potasiu.
Combaterea bolilor [i a d\un\torilor se efectueaz\ cu acelea[i mijloace [i
în acela[i mod ca la varza timpurie.
Recoltarea gulioarelor se face atunci când tulpinile îngro[ate ajung la
dimensiunile tipice soiurilor, prezint\ o u[oar\ stagnare în cre[tere [i înainte de
trecerea la etapele specifice, de evolu]ie în tulpin\ florifer\ sau de îmb\trânire.
Recoltarea se efectueaz\ în 2-3 reprize, în func]ie de atingerea momentului tehnic
optim. Momentul calendaristic coincide cu 75-85 zile de la r\s\rit, în func]ie de
condi]iile meteorologice, agrotehnice [i de soi. Tehnica recolt\rii const\ în
smulgerea plantelor [i cur\]area r\d\cinilor de p\mânt sau t\ierea tulpinilor
îngro[ate imediat sub zona de formare. Preg\tirea pentru livrare se poate finaliza
prin formarea de leg\turi [i/sau eliminarea par]ial\ a frunzelor (cele mai mari).
Produc]ia variaz\ între 10-15 t/ha, dar poate atinge u[or valoarea de 20 t/ha.
183
N. STAN, N. MUNTEANU
184
LEGUMICULTUR| II
185
N. STAN, N. MUNTEANU
186
LEGUMICULTUR| II
187
N. STAN, N. MUNTEANU
Varza chinezeasc\, atât cea de c\p\]ân\ (B. c. ssp. pekinensis), cât [i cea de
frunze (B. c. ssp. chinensis), se folose[te în alimenta]ia omului în mod asem\n\tor
ca varza european\ (alb\ pentru c\p\]ân\). Varza de China, este totu[i mai mult
folosit\ ca salat\ proasp\t\. În Marea Britanie se [i nume[te “salat\ chinezeasc\”.
Valoarea alimentar\ nu difer\ prea mult de varza de c\p\]ân\. Exceleaz\ fa]\ de
aceasta prin con]inutul mai ridicat în proteine (3,9%), cenu[\ (7%) [i hidra]i de
carbon (7,2%). De asemenea, valoarea caloric\ este mai ridicat\ (40 kcal/100 g)
(dup\ Dumitrescu [i colab., 1998). Gustul este ierbos, slab dulceag - slab am\rui
(Prodan, 1970).
Varza chinezeasc\ de c\p\]ân\ (varza de Beijing) este considerat\ mai
valoroas\ în alimenta]ie [i este mult apreciat\ [i în Europa. Importan]a sa ca
plant\ de cultur\, economic\ [i social\ este asem\n\toare cu cea a verzei
europene pentru c\p\]ân\.
188
LEGUMICULTUR| II
chineze[ti f\r\ c\p\]ân\ sau de frunze (pak-choi) – B.c. ssp. chinensis [.a. Varza
pak-choi s-a cultivat numai în partea de sud a Chinei o perioad\ de peste 1600 de
ani. Varza pe-tsai a ap\rut mai târziu [i a fost înregistrat\ pentru prima dat\ în
1330 (Jian, 1981, citat de Opena, 1988), fiind cunoscut\ [i cultivat\ mai mult în
zona de nord [i nord-est a Chinei. În Europa, varza chinezeasc\ a ap\rut în secolul
al XVII-lea, fiind prezentat\ de Linné la începutul secolului al XVII-lea. A urmat
o perioad\ de mare interes fa]\ de aceast\ cultur\, dar care s-a estompat spre
sfâr[itul secolului al XIX-lea. În a doua jum\tate a secolului al XX-lea,
r\spândirea [i cre[terea suprafe]elor au cunoscut un nou reviriment.
La noi în ]ar\ este cunoscut\ din perioada interbelic\, iar o ac]iune
organizat\ de introducere a sa în cultur\ a avut loc în perioada 1957-1960, dar
f\r\ a se putea realiza o generalizare în produc]ie (Dumitrescu [i colab., 1998).
Varza chinezeasc\, a[a dup\ cum rezult\ din cele prezentate anterior,
cuprinde dou\ subspecii: ssp. pekinensis (de Beijing, de c\p\]ân\, pe-tsai) [i ssp.
chinensis (de China, de frunze, pak-choi) (fig. 10.35). Este o plant\ bienal\, dar în
cultur\ se comport\ ca anual\.
1 2
189
N. STAN, N. MUNTEANU
unei rozete înalte, aproximativ cilindrice (la varza de China). Culoarea frunzelor
este verde-g\lbuie sau verde.
Florile [i fructele sunt asem\n\toare cu cele de la varza european\ (comun\).
Polenizarea este alogam\, entomofil\. La nivelul speciei se manifest\
fenomenul de autoincompatibilitate sporofitic\, ca [i la B. oleracea. Deoarece
setul de cromozomi somatic este 2n = 20, cele dou\ specii sunt incompatibile; la
B. oleracea 2n = 18. Prin încruci[area compatibil\ dintre cele dou\ specii a ap\rut
specia aloploid\ B. napus (cu dou\ variet\]i, napul [i rapi]a Colza) cu setul
cromozomal 2n = 38.
Semin]ele sunt mai mici ca la varza alb\, rotunde, de culoare brun\, cu
tegumentul neted [i lucios. Într-un gram intr\ 350-400 semin]e, iar greutatea a
1000 de semin]e este de 1.5-2,8 g (dup\ Dumitrescu [i colab., 1998).
10.9.5. Soiuri
190
LEGUMICULTUR| II
191
N. STAN, N. MUNTEANU
192
LEGUMICULTUR| II
193
N. STAN, N. MUNTEANU
CAPITOLUL 11
CULTURA LEGUMELOR
DIN FAMILIA
CUCURBITACEAE
Aceast\ grup\ cuprinde un num\r restrâns de specii legumicole cultivate la
noi în ]ar\ (tabelul 11.1)
Tabelul 11.1
Plantele legumicole din familia Cucurbitaceae
Denumirea
Denumirea [tiin]ific\ *) Principalele caracteristici comune
popular\ curent\
Cucumis sativus L. Castravetele - sunt plante erbacee anuale, cu
Cucumis melo L. Pepenele galben tulpina fistuloas\, târâtoare;
Cucurbita pepo L. convar. - prezint\ flori unisexuate, plantele
Giromontina Alef. (=var. Dovlecelul fiind monoice, alogame, cu polenizare
oblonga Ser.) entomofil\;
Cucumis pepo L. var. - fructul baciform fals este o melonid\
radiata Nois Dovlecelul patison (peponid\);
(=patissoniana Greb) - sunt foarte preten]ioase la lumin\ [i
Citrullus lanatus (Thunb) c\ldur\;
Mansf (=C. vulgaris Pepenele verde - dau produc]ii mari la unitatea de
Schard) suprafa]\.
*)
dup\ Ciocârlan, 1979
11.1. CASTRAVETELE
Cucumis sativus L.
Familia Cucurbitaceae
194
LEGUMICULTUR| II
195
N. STAN, N. MUNTEANU
196
LEGUMICULTUR| II
197
N. STAN, N. MUNTEANU
198
LEGUMICULTUR| II
199
N. STAN, N. MUNTEANU
11.1.5. Soiuri
Tabelul 11.4.
Sistemele de cultur\ la castrave]i [i soiurile recomandate
200
LEGUMICULTUR| II
201
N. STAN, N. MUNTEANU
202
LEGUMICULTUR| II
Tabelul 11.5
Indica]ii privind producerea r\sadurilor de castrave]i pentru culturi în câmp
Specificare Indica]ii
În sere înmul]itor, direct în ghivece sau în cuburi nutritive de 7x7x7
Locul unde se
cm, în r\sadni]e cu înc\lzire tehnic\ sau biologic\, sem\nându-se
seam\n\
direct în cuburi nutritive sau, mai rar, în brazde de ]elin\.
În a doua jum\tate a lunii martie, astfel încât la plantare r\sadul s\
Epoca de sem\nat
aib\ vârsta de 30-35 zile.
Compozi]ia 40% turb\, 30% mrani]\, 20% p\mânt de ]elin\ [i 10% nisip sau
amestecului 30% turb\, 30% mrani]\, 30 % p\mânt de ]elin\ [i 10% nisip.
Se ud\ de câte ori este nevoie pentru men]inerea unei umidit\]i
optime în substrat (70-75% din IUA), reglarea temperaturii (18°C în
zile noroase [i 20-22°C în zile însorite), se fertilizeaz\ cu
îngr\[\minte foliare (Foliar-feed 0,03%, Wuchsal 0,2% sau
îngr\[\minte foliare indigene în concentra]ie de 0,3%). Când r\sadul
are dou\ frunze adev\rate, se face un tratament cu Ethrel 750 ppm
Lucr\ri de îngrijire
s.a. Se fac dou\ tratamente (primul când plantele au 4-5 frunze [i al
doilea cu 1-2 zile înainte de scoaterea plantelor în câmp) cu Dithane
M-45 0,15% plus Fernos 0,05% sau Ultracid-40 0,1% (la nevoie
num\rul tratamentelor se m\re[te). Cu 7-10 zile înainte de plantare,
r\sadul se c\le[te (se întrerupe fertilizarea, se reduce udatul [i se
coboar\ temperatura la 14-16°C ziua [i 10-12°C noaptea).
203
N. STAN, N. MUNTEANU
Intervalul dintre
Denumirea Recomand\ri dou\ tratamente
(zile)
Mozaicul castrave]ilor Tratamentul termic uscat al semin]elor la
(Marmor cucumeris) 76°C, 72 ore; combaterea vectorilor (afide)
P\tarea unghiular\ Champion 0,3%, Dithane M-45 0,2%,
(Pseudomonas Sancozeb 0,2%, Vondozeb 0.2%, 7-10
lachrymans) Turdacupral 0,5%
Ofilirea bacterian\
Captan 50 WP 0,25% 8-10
(Erwinia tracheiphila)
Morestan 0,05%, Sulf muiabil 0,4%,
F\inarea (Erysiphe
Karathane 0,1%, Kumulus DF 0,3%,
cichoracearum f.
Baycor 0,1%
cucurbitacearum [i 12-15
Afugan 0,05%, Rubifan 0,03%, Saprol
Sphaerotheca fuliginea
0,1%, Topas 0,025%, Tilt 0,015%, Shavit
f.cucurbitae)
0,05%, Bayleton 5-0,05%
Turdacupral 0,5%, Dithane M 45 0,2%,
Mancozeb 0,2%, Vondozeb 0,2%, Polyram
7-8
DF 0,2%, Bravo 500 - 0,2%, Folpan 0,2%
Mana Ripost M 0,25%, Quadris 0,075, Previcur
(Pseudoperonospora 607 SL 0,15% + Dithane M 45 - 0,2%,
cubensis) Curzate plus T 0,25, Curzate Man 0,25%,
Curzate Manox 0,25%, Mikal M 0,35%,
10-14
Aliette 0,2%, Alfonat 0,3%, Systhane MZ
0,2%, Shavit F 0,2%.
a - Dazomet 500 kg/ha, Vapam 1200- 10-14 pauz\
1500 l/ha, Basamid 500 kg/ha în sol
Bromur\ de metil 700 kg/ha în sol 7 pauz\
Ofilirea vascular\ [i lent\ Vydate 10 G 20-30 kg/ha în sol
(Fusarium oxysporum [i b - Benlate, Topsin M, Bavistin sau Derosal
Verticillium dahliae) 0,05% plus Mycodifol 0,15% l/plant\, în
jurul plantelor
c - Benlate, Topsin M, Bavistin sau
Derosal, tratamente foliare 20-25
204
LEGUMICULTUR| II
Intervalul dintre
Denumirea Recomand\ri dou\ tratamente
(zile)
Putrezirea r\d\cinii a - Dezinfec]ia solului
coletului [i bazei tulpinii b - Pr\fuiri în zona coletului cu Orthocid,
(Fusarium solani f.sp. Merpan sau Cryptonol + talc 1/3 (începând
10
cucurbitae) cu a noua zi de la plantare)
Putrezirea tulpinii [i a Rovral 0,1%, Sumilex 0,1%, Calidan
fructelor (Sclerotinia 0,15%, Bravo 500 - 0,2%, Polyram DF
10-14
sclerotiorum; Botrytis 0,2%, Folpan 0,2%, Mirage F 0,25%,
cinerea) Shavit F 0,2%, Metoben 0,1%
Antracnoza Fundazol 0,05-0,1%, Bavistin 0,1%,
(Colletotrichum Dithane M-45 0,2%, Vondozeb 0,2%, Zineb 8-10
lagenarium) 0,2%
Alternarioza neagr\ Captan 50 WP 0,25%, Maneb 50 WP 0,2-
8-10
(Mycosphaerella melonis) 0,3%
Cladosporioza
Captan 50 WP 0,25%, Maneb 50 WP 0,2-
(Cladosporium 8-10
0,3%, Zineb 58 0,4%
cucumerinum)
Musculi]a alb\ Ultracid 40 0,08%, Nogos 50 0,1%, Divipan
(Trialeurodes 100 0,05%, Unden 40 0,1%, Ripcord 0,2%, 4-5
vaporariorum) Decis 0,05%
Neoron 500 EC 0,08%, Omite 57 EC 0,1%,
Acarianul ro[u Nisorun 10 WP 0,04%, Sinoratox 35 0,1%,
8-10
(Tretanichus urticae) Actellic 50 EC 0,15%, Polacritox 0,2%,
Talstar 10 EC 0,04%.
Fernos 50 WO 0,05%, Actellic 50 EC
0,15%, Diazol 60 EC 0,15%, Pirimor 50 WP
Afide (Cerosipha
0,05%, Supersect 10 EC 0,03%, Sumi- 7-8
gossypii)
Alpha 2,5 EC 0,03 %, Fastac 0,02%,
Mospilan 20 SP 0,0125%
205
N. STAN, N. MUNTEANU
206
LEGUMICULTUR| II
Tabelul 11.7
Indica]ii privind recoltarea fructelor de castrave]i pentru consum
(dup\ Bâla[a, 1973)
Specificare Indica]ii
Când fructele au ajuns la dimensiunile corespunz\toare
maturit\]ii tehnice, în func]ie de soi. În nici un caz, semin]ele
nu trebuie s\ înceap\ s\ se înt\reasc\ în fructe pân\ în
momentul recolt\rii.
Cu cât se recolteaz\ mai tinere, cu atât calitatea fructelor este
mai bun\.
Momentul recolt\rii
În momentul recolt\rii, fructele nu trebuie s\ aib\ pe ele
pic\turi de ap\, deci se recolteaz\ diminea]a, când
temperatura este mai sc\zut\, dar dup\ ce s-a luat roua; de
asemenea nu trebuie s\ fie murd\rite de noroi.
Pentru conserve, fructele se recolteaz\ într-o faz\ [i mai
tân\r\ decât pentru consum în stare proasp\t\.
E[alonat, pe m\sur\ ce fructele sunt la maturitatea de
consum.
Se taie pedunculul fiec\rui fruct cu un cu]it sau se rupe cu
mult\ aten]ie, far\ a mi[ca din loc sau a r\ni tulpinile plantelor,
care sunt foarte fragile.
Modul de recoltare
Intervalul de timp dintre dou\ recolt\ri variaz\ în func]ie de
condi]iile de mediu din cultur\ [i de faza de vegeta]ie a
plantelor; în medie este de 2-4 zile.
Odat\ cu recoltarea fructelor bune pentru consum se strâng [i
se îndep\rteaz\ din cultur\ [i fructele deformate, bolnave etc.
207
N. STAN, N. MUNTEANU
208
LEGUMICULTUR| II
Preg\tirea serei:
Preg\tirea r\sadului: - fertilizarea de baz\;
- tratarea/stimularea semin]elor; - afânarea profund\;
- dezinfectarea serei [i solului;
- sem\nat în ghivece; - preg\tirea substratului pentru
- dirijarea factorilor de mediu plantare;
Între]inerea culturii:
- cultur\ pe balo]i;
- cultur\ pe [an]uri cu gunoi;
- cultur\ direct în solul serei
209
N. STAN, N. MUNTEANU
210
LEGUMICULTUR| II
211
N. STAN, N. MUNTEANU
Tabelul 11.9
Indica]ii privind producerea r\sadurilor de castrave]i pentru cultura în sere
Specific\ri Indica]ii
Dezinfectarea semin]elor înainte de sem\nat prin îmb\iere 5
minute în solu]ie de sublimat corosiv 0,3%, dup\ care se spal\
Preg\tirea semin]elor [i se zvânt\. Tratamentul termic uscat de 76°C, timp de 72 ore,
cu asigurarea ventila]iei. Tratarea cu stimulen]i (Atonic sau
Procain\).
În sere înmul]itor direct în ghivece nutritive de 10-12 cm2
umplute numai pe jum\tate, în cuburi nutritive cu latura de 3
Locul unde se seam\n\ cm, care se a[az\ în l\di]e pe registrele de înc\lzire (r\sad
nerepicat) sau în substrat a[ezat direct în l\di]e (r\sad repicat).
Se stabile[te în func]ie de programul stabilit pentru înfiin]area
culturii. Astfel, pentru culturile înfiin]ate în sere în primele luni
ale anului, pentru producerea r\sadurilor sunt necesare
Epoca de sem\nat aproximativ 60 zile, pe când la cele înfiin]ate mai târziu se
reduce durata de ob]inere a r\sadurilor (orientativ 20-30 X -
ciclul I; 5-8 III - ciclul scurt în sere înmul]itor; 15-10 VII - ciclul
II).
Cantitatea de s\mân]\ 700 g pentru producerea r\sadului necesar unui ha de cultur\
necesar\
60% turb\, 30% mrani]\ [i 10% nisip sau 30% turb\, 30%
Compozi]ia amestecului mrani]\, 30% p\mânt de ]elin\ [i 10% nisip (la 1 m3 amestec
se adaug\: 1,5 kg superfosfat, 1,0 kg sulfat de potasiu, 0,5 kg
sulfat de magneziu)
Repicatul r\sadurilor ob]inute prin sem\nat în substrat a[ezat
direct în ser\ sau în l\di]e, la câteva zile de la r\s\rire, când
cotiledoanele au crescut la m\rime normal\ [i au pozi]ie
orizontal\.
Mutarea cuburilor nutritive în ghivece.
Completarea ghivecelor cu amestec nutritiv pe m\sur\ ce
plantele cresc.
Men]inerea temperaturii solului pân\ la r\s\rire [i 2-3 zile dup\
repicare la 24-26°C. Dup\ r\s\rire [i la o s\pt\mân\ dup\
repicare, temperatura va fi de 22-24°C, pentru ca apoi s\
coboare la 20-22°C. Temperatura aerului se men]ine în zilele
însorite la 25-28°C, iar în zilele noroase [i noaptea la 18-20 °C,
evitându-se coborârea acesteia sub limitele amintite.
Se men]ine umiditatea în substrat (udându-se ori de câte ori
este nevoie cu ap\ tehnologic\), evitându-se excesul de
umiditate. Umiditatea relativ\ se men]ine la peste 80%.
Lucr\rile de îngrijire În cazul producerii r\sadurilor pentru ciclul I, aerisirea se face
numai în cazuri cu totul deosebite (exces de c\ldur\ sau
poluare), deoarece curen]ii reci sunt deosebit de periculo[i
pentru r\sadurile de castrave]i.
Fertilizarea r\sadurilor (2-3 ori), folosindu-se îngr\[\minte
foliare de tip Wuchsal 0,2%, Foliar-feed 0,03%, sau
îngr\[\minte foliare indigene în concentra]ie de 0,3-0,5%.
Aplicarea tratamentului cu Ethrel în concentra]ie de 500-750
ppm, când r\sadurile au 3-4 frunze adev\rate, în cazul
producerii r\sadurilor pentru ciclul scurt în sere înmul]itor.
Începând din ziua a opta de la repicat pân\ la plantat, se
administreaz\ CO2 în doze crescânde de la 500 la 800 ppm.
Pentru prevenirea bolilor [i combaterea d\un\torilor se fac 2-4
tratamente cu insectofungicide (Mycodifol 0,2% sau Sumilex
0,1%, Morestan 0,05%, Derosal 0,2% plus Ultracid 0,06% sau
Unden 0,1%, Actellic E.C. 0,15%, Sumi-Alpha 2,5 EC 0,03%).
212
LEGUMICULTUR| II
Tabelul 11.10
Posibilit\]i de programare a culturii de castrave]i în sere
(dup\ Voican [i L\c\tu[, 1998)
213
N. STAN, N. MUNTEANU
Tabelul 11.11
Fluxul lucr\rilor la înfiin]area culturii de castrave]i în sere
Lucrarea Modul de executare
Sortarea r\sadului pe grupe de m\rimi Manual
Transportarea r\sadului s\n\tos în sera de produc]ie Mecanic
Dezinfec]ia r\sadului prin îmb\iere în solu]ie de Orthocid 0,4% Manual
Distribuirea r\sadului pe travee, la locul de plantare Manual
Plantarea cu echipe specializate:
- în sol pân\ la colet; Manual
- pe balo]i în substratul nutritiv pân\ la colet
Lucr\ri de finisare dup\ plantare:
- acoperirea rigolelor, nivelarea solului; crearea potecii de Manual
circula]ie la cultura pe sol
- crearea aleei de circula]ie la cultura pe balo]i
Irigarea plantelor, prin aspersiune, cu ap\ tehnologic\ (la balo]I Automatizat
mai mult), f\r\ a se atinge starea de exces (moderat)
Asigurarea rezervei de r\sad (de circa 10-15%) fie prin
transplantarea în ghivece mai mari (la cultura în sol) fie prin Manual
plantarea de r\sad pe balo]ii instala]i pe alee, pe o singur\ latur\
în dreptul registrelor de c\ldur\
Tabelul 11.12
Lucr\rile de îngrijire la castrave]ii cultiva]i în sere
(dup\ Ceau[escu [i colab., 1984)
Grupa Lucr\rile principale
• Afânarea solului: se execut\ o singur\ dat\ la 10 zile dup\ plantare [i
numai pân\ la distan]a de 10-15 cm de plant\.
• Fertilizarea fazial\ se face în func]ie de modul de înfiin]are a culturii.
• M\suri preventive [i curative de protec]ia plantelor
• Reglarea temperaturii: 20-22°C în primele 10-12 zile de la plantare ziua [i
noaptea; temperatura de noapte în lunile de iarn\ 18°C, de prim\var\ [i var\
Lucr\ri 20-22°C; temperatura de zi: 22°C - ianuarie, februarie; 24°C - martie; 26°C -
generale aprilie [i poate ajunge în zilele însorite pân\ la 28-30°C.
• Reglarea umidit\]ii:
- umiditatea relativ\ a aerului 80-90%
- umiditatea solului 85-90% din c.c.a.
• Reglarea luminii: reducerea luminii prin cretizarea serelor în lunile cu
insola]ie puternic\ (mai-august)
• Aerisirea: puternic\, dar cu aten]ie pentru a nu diminua exagerat
umiditatea relativ\ a aerului.
• Instalarea sistemului de sus]inere: sfori pentru sistemul de conducere în
“V”, vertical sau pergol\
• Mulcirea solului: se face cu substrat nutritiv (50% mrani]\ descompus\,
40% turb\, 10% nisip) cu umiditate 60% [i pH=6,5.
• I – februarie, decada 3; 5-6 kg/plant\ (70-80 t/ha).
• II – aprilie, decada 2; 3-5-6 kg/plant\
Lucr\ri
speciale • Palisarea plantelor: se va avea în vedere gradul de contrac]ie al sforii
precum [i deplasarea descendent\ a plantelor cultivate pe balo]i.
• Dirijarea cre[terii [i fructific\rii: se realizeaz\ în strict\ dependen]\ de
specificul fructific\rii hibrizilor cultiva]i.
• Defolierea ascendent\, pe m\sura epuiz\rii frunzelor bazale
• Înl\turarea fructelor mici, deformate, îmboln\vite
• Eliminarea florilor mascule la tipurile neginoice sau predominant ginoice
214
LEGUMICULTUR| II
215
N. STAN, N. MUNTEANU
conduce pe aceasta [i se cârne[te dup\ trei frunze; la nivelul sârmei se las\ trei
plete de rod cu câte cinci frunze fiecare, care se reînnoiesc pe m\sur\ ce s-au
epuizat prin fructificare; pân\ la în\l]imea de 80-100 cm se îndep\rteaz\ toate
fructele de pe tulpin\; în continuare se las\ dou\ fructe [i se elimin\ urm\toarele
dou\, dup\ care pân\ la sârm\ se mai las\ cu alternan]e înc\ cinci-[ase fructe; pe
fiecare plant\ se pot ob]ine, în serii, câte patru fructe.
Pentru a asigura recolt\ri de pân\ la 20-40 t/ha pe s\pt\mân\, nu este
necesar s\ se lase concomitent pe plant\ mai mult de 10-12 fructe. Dac\ num\rul
fructelor dep\[e[te poten]ialul biologic al plantelor, atunci acestea se epuizeaz\,
este diminuat\ viteza de formare a fructelor [i m\rimea final\ a acestora, o parte
din fructe nu se dezvolt\ [i uneori chiar se usuc\ autoeliminându-se. Sarcina de
rod insuficient\ provoac\ cre[terea vegetativ\ excesiv\ cu efect negativ asupra
fructific\rii. Sarcina de rod se regleaz\ [i în func]ie de favorabilitatea condi]iilor
de mediu (în special lumin\), în sensul c\, în perioada cu condi]ii mai pu]in
favorabile, num\rul fructelor pe plant\ trebuie s\ fie mai mic (de la 6 la 9). Într-un
ciclu de produc]ie cu vegeta]ie normal\, o plant\ poate produce 40-45 fructe. Un
fruct, ca s\ ajung\ la maturitatea de consum, are nevoie de 18-21 zile.
Dirijarea atent\ a condi]iilor de mediu constituie o a doua condi]ie pentru
buna reu[it\ a culturii castrave]ilor. În primul rând trebuie evitat\ sc\derea
temperaturii sub 180C, atât în sol, cât [i în aerul serei, iar `n al doilea rând,
dirijarea temperaturii în func]ie de intensitatea luminii, men]inerea umidit\]ii
solului [i a aerului la nivel optim, f\r\ oscila]ii, asigurarea unui con]inut ridicat al
aerului în CO2 prin administrarea suplimentar\ a acestuia.
Fiind o plant\ cu consum mare de elemente nutritive (tabelul 11.13),
aplicarea unui regim de fertilizare adecvat în timpul perioadei de vegeta]ie, care
s\ asigure o cre[tere armonioas\ atât a masei vegetale, cât [i a fructelor, constituie
o alt\ verig\ important\ a culturii castrave]ilor din sere (tabelul 11.14).
Tabelul 11.13
Consumurile specifice de elemente nutritive necesare pentru formarea recoltelor
de castrave]i cultiva]i în sere (dup\ Gaissler [i Kelm, 1969)
Produc]ia N K P Ca Mg
kg/m2 În g element la 1 metru p\trat
30 42 67 11 34 5,9
25 36 58 9,2 30 5,1
20 20 49 7,4 26 4,3
15 25 40 5,6 22 3,5
216
LEGUMICULTUR| II
Tabelul 11.14
Cantit\]i de îngr\[\minte administrate fazial
Castrave]i
Specificare
ser\ solar
Substratul ⇒
pe sol pe substrat sol
Produc]ia kg/m2 ⇒
15-18 12-22 4-8
⇓ Îngr\[\mântul
Azotat de amoniu 100-900 1200-1400 400-600
Uree 75-150 75-150 50-75
Sulfat de amoniu - 100-200 -
Nitrocalcar 100-200 100-200 -
Complex I 100-200 100-200 50-100
Sulfat de potasiu 400-600 500-700 300-450
Sulfat de magneziu 200-400 400-600 200-250
217
N. STAN, N. MUNTEANU
Tabelul 11.15
Domenii optime de varia]ie a principalilor indicatori agrochimici ai
substratului de cultura a castrave]ilor
N-NO3 P K Ca Mg
Substratul pH
Ppm
Amestec
6,5-7,0 200-300 130-220 600-800 350-450 180-300
organic
Compost
6,0-6,5 200-300 50-100 330-500 350-450 180-300
forestier
Turb\ 6,5 300-600 70-130 350-700 500-700 300-600
Sol de lâng\
6,8-7,5 50-80 2,2-3,0 170-250 125-175 75-90
balo]i
Sol 6,8-7,5 80-120 2,5-3,5 170-350 250-350 150-180
218
LEGUMICULTUR| II
219
N. STAN, N. MUNTEANU
220
LEGUMICULTUR| II
221
N. STAN, N. MUNTEANU
Pepenele galben are în tot cursul perioadei de vegeta]ie preten]ii mari fa]\
de factorul c\ldur\, prezentând în acela[i timp preten]ii specifice fa]\ de ceilal]i
factori de mediu (tabelul 11.16).
Pe lâng\ satisfacerea cerin]elor fa]\ de c\ldur\ [i lumin\, calitatea fructelor
este influen]at\ [i de regimul de nutri]ie (care trebuie s\ fie echilibrat), deoarece
plantele extrag din sol cantit\]i însemnate de elemente nutritive. Astfel, la cultura
de ser\, cu o produc]ie de 22 t/ha, plantele au extras din sol urm\toarele cantit\]i
de elemente minerale (în kg/ha): 78,2 N; 13,1 P; 81,8 K; 10,5 Mg (tabelul 11.17).
Ritmul de consum al principalelor elemente scoate în eviden]\ accelerarea
consumului, odat\ cu începerea îngro[\rii fructelor, pân\ la începutul recolt\rilor.
Între înflorirea primelor flori femele, legarea acestora [i îngro[area fructelor,
consumul de fosfor este mai intens decât al celorlalte elemente, pe când azotul [i
potasiul urm\resc îndeaproape [i aproximativ la fel curba de acumulare a
substan]ei uscate. În perioada de fructificare, cre[te consumul de potasiu. Deci, se
impune o bun\ asigurare cu fosfor înc\ de la începutul culturii, iar odat\ cu
începerea îngro[\rii în mas\ a fructelor se intensific\ fertilizarea cu azot [i potasiu
(L\c\tu[ [i colab., 1979).
222
LEGUMICULTUR| II
Tabelul 11.16
Caracteristici ale cerin]elor pepenelui galben fa]\ de condi]iile de mediu
(dup\ Bala[a, 1973)
Factorii
Specific\ri
de mediu
Cere o temperatur\ mai mare cu 2-40C, în compara]ie cu castravetele.
C\ldura În a doua jum\tate a perioadei de vegeta]ie suport\ mai u[or temperatura
ridicat\ [i seceta, aceste condi]ii favorizând chiar îmbun\t\]irea calit\]ii
fructelor.
Suport\ mai u[or seceta, datorit\ sistemului radicular mai bine dezvoltat [i
mai profund, dar pentru cultura sa nu sunt prea indicate solurile nisipoase.
Umiditatea prea ridicat\ în a doua jum\tate a perioadei de vegeta]ie
Apa
diminueaz\ con]inutul de zah\r [i aroma fructelor.
Umiditatea atmosferic\ redus\ în timpul coacerii fructelor contribuie la
ob]inerea unor produc]ii de calitate.
Cultivat pe locuri insuficient de însorite fructific\ pu]in, dând produc]ii mici
Lumina
[i de calitate inferioar\.
Tabelul 11.17
Consumul de elemente minerale la cultura de pepeni galbeni în ser\ - în kg/ha -
(dup\ L\c\tu[ [i colab., 1979)
Nr. zile de
Fenofaza N P K Mg S.U
la sem\nat
R\sad 40 1,58 0,30 2,60 0,25 60
Înflorirea primelor flori femele [i
legarea primelor fructe 68 12,60 2,14 13,80 2,34 296
Îngro[area fructelor 89 26,30 5,34 27,00 4,90 624
Începutul recolt\rilor 126 60,00 10,60 61,40 8,40 1648
Sfâr[itul culturii 156 78,20 13,10 81,80 10,53 2242
11.2.5. Soiuri
223
N. STAN, N. MUNTEANU
224
LEGUMICULTUR| II
În cazul în care s-a sem\nat în cuiburi se las\ 2-3 plante la cuib, `ntre
cuiburi l\sându-se 40-50 cm. Alte lucr\ri constau din trei pra[ile mecanice [i o
pra[il\ manual\ pe rând, trei ud\ri cu norma de 400 m3/ha, trei fertiliz\ri faziale
cu P2O5 - 3x35 kg/ha [i K2O - 2x35 kg/ha, mulcirea solului, combaterea bolilor [i
a d\un\torilor. Dirijarea cre[terii [i fructific\rii prin ciupit: primul la 3-4 frunze
(tulpina principal\), apoi la 5-8 frunze (l\starii), se efectueaz\ numai în cazul
suprafe]elor reduse. Limitarea num\rului de fructe pe plant\ (la 5-8) este o
lucrare care duce la sporirea produc]iei timpurii.
225
N. STAN, N. MUNTEANU
226
LEGUMICULTUR| II
Tabelul 11.19
Programul de fertilizare fazial\ la pepenele galben
(dup\ Ceau[escu [i colab., 1980)
Elementele minerale kg/ha s.a.
Fenofaza Luna
N P2O5 K2O MgO
Începutul cre[terii fructelor martie 32 - 50 -
32 - 50 -
32 16 50 18
aprilie
64 - 100 -
Cre[terea fructelor-începutul coacerii
64 - 100 -
Mai
64 - 100 -
Coacerea fructelor iunie 64 - 100 -
TOTAL 352 16 550 18
227
N. STAN, N. MUNTEANU
228
LEGUMICULTUR| II
229
N. STAN, N. MUNTEANU
11.3.5. Soiuri
Pepenele verde se cultiv\ prin sem\nat direct în câmp sau, mai rar, pentru
produc]ii foarte timpurii, prin plantarea r\sadurilor produse în brazde de ]elin\ sau
cuburi nutritive.
230
LEGUMICULTUR| II
231
N. STAN, N. MUNTEANU
232
LEGUMICULTUR| II
dintre rânduri, pân\ când plantele acoper\ solul. Pe m\sur\ ce vrejurile cresc,
acestea se dirijeaz\ pe straturile în\l]ate. Odat\ cu pr\[itul manual, din loc în loc,
pe nodurile tulpinilor, se a[az\ cu sapa p\mânt reav\n pentru a favoriza formarea
r\d\cinilor adventive [i a preveni r\sucirea vrejurilor.
În perioada leg\rii fructelor se fertilizeaz\ cu 150 kg/ha azotat de amoniu,
250 kg/ha superfosfat [i 100 kg/ha sulfat de potasiu sau Complex III 200-250
kg/ha. Se efectueaz\ 2-3 ud\ri în perioadele secetoase, cu 350–400 m3 ap\/ha.
Combaterea bolilor [i d\un\torilor se face cu produsele men]ionate în tabelul
prezentat la cultura de castrave]i.
Recoltarea fructelor se face când acestea au ajuns la maturitatea
fiziologic\, e[alonat în perioada iulie-septembrie. La culturile înfiin]ate prin r\sad
produc]ia este mai timpurie cu 20-25 zile.
Momentul optim al recolt\rii se poate stabili ]inând cont de: uscarea
cârcelului de la baza pedunculului fructului, care se sub]iaz\ [i nu mai prezint\
peri[ori; coaja cap\t\ un luciu caracteristic, por]iunea zgâriat\ cu unghia este alb\
nu verde ca la fructele crude; vârful fructului formeaz\ o adâncitur\; prin lovire
fructul emite un sunet înfundat. Recoltarea se face diminea]a, pe timp r\coros,
t\ind peduculul cu un foarfece sau un cu]it ascu]it, f\r\ a deranja vrejul.
Produc]ia este de 30-40 t/ha.
Dovlecelul este originar, dup\ unii autori, din America Central\ (Mexic,
Peru) [i Asia Mic\, iar dup\ al]ii din Africa, de unde s-a r\spândit în Europa.
Aceast\ plant\ este cultivat\ pe suprafe]e mai mari în URSS, Ungaria,
233
N. STAN, N. MUNTEANU
Italia [i alte ]\ri. La noi în ]ar\ se cultiv\ pe suprafe]e relativ reduse (circa 2500-
3000 ha) în toate jude]ele, cu deosebire în cele în care condi]iile de clim\ sunt
cele mai corespunz\toare cerin]elor biologice ale plantelor.
11.4.3. Particularit\]i botanice [i biologice
Dovlecelul este o plant\ erbacee, anual\, cu cre[tere viguroas\ luxuriant\,
care formeaz\ tufe compacte (fig. 11.12).
R\d\cina este pivotant\, de peste
un metru lungime, care emite r\d\cini
laterale masate în stratul arabil al
solului.
Tulpina este scurt\ [i puternic
ramificat\ (uneori, în anumite condi]ii,
tulpina poate ajunge pân\ la un metru
lungime), br\zdat\ de muchii
longitudinale ascu]ite, acoperite cu peri
aspri.
Frunzele sunt mari, palmat
lobate, lung pe]iolate [i acoperite cu
peri[ori aspri.
Florile sunt unisexuate (plantele Fig. 11.12 - Dovlecelul: frunze [i fructe
fiind monoice), mari, lung pe]iolate, de
culoare galben\. Florile mascule apar mai devreme decât cele femele [i sunt
grupate câte 2-3 la baza frunzelor.
Fructul este o melonid\ de form\ alungit\, culoarea variind în func]ie de
soi. Pulpa fructului este fraged\, suculent\, apoi devine a]oas\ [i tare, iar coaja se
îngroa[\, se înt\re[te [i î[i schimb\ culoarea.
11.4.4. Rela]iile cu factorii de mediu
Cerin]ele dovlecelului fa]\ de factorii de mediu se aseam\n\ cu cele ale
castrave]ilor, dar cu unele deosebiri: fa]\ de c\ldur\ prezint\ cerin]e ceva mai
reduse, temperatura minim\ de germina]ie fiind de 12-140C; are cerin]e mai mari
fa]\ de lumin\; rezist\ bine la secet\, deoarece are un sistem radicular mai
profund.
Dovlecelul cre[te [i se dezvolt\ bine pe soluri mijlocii, bine afânate,
fertilizate cu cantit\]i mari de gunoi de grajd bine descompus (40-60 t/ha), cu pH
neutru.
11.4.5. Soiuri
234
LEGUMICULTUR| II
235
N. STAN, N. MUNTEANU
236
LEGUMICULTUR| II
Dovleceul patison este originar, dup\ unii autori, din America de Sud [i
America Central\ (Bajurianu [i }urcanu, 1980), iar dup\ al]ii, din Africa
(Ceau[escu [i colab., 1980). Institutul pentru Resurse Genetice, consider\ c\
originea acestei plante este America Central\. Împreun\ cu varietatea giromontia
s-a r\spândit c\ plant\ ornamental\, iar în secolul al XIX-lea este cunoscut [i ca
plant\ cu valoare alimentar\ în Europa [i America [i mai apoi în Asia. În prezent
se cultiv\ pe suprafe]e mari în S.U.A., Fran]a, Italia [i Rusia. La noi în ]ar\,
cultura patisonului este pu]in cunoscut\, de[i în perioada 1975–1985 a existat un
program special de introducere a acestei variet\]i de dovlecel, al\turi de alte
plante legumicole mai pu]in cunoscute la noi în ]ar\.
237
N. STAN, N. MUNTEANU
Fig. 11.14 - Dovlecelul patison: 1 - plant\ cu frunze, flori [i fructe; 2 - detaliu fruct
238
LEGUMICULTUR| II
11.5.5. Soiuri
Sortimentul de soiuri de la noi din ]ar\ este foarte redus. În afara soiului
aflat oficial în cultur\, denumit Comun, se mai întâlnesc în unele colec]ii,
împreun\ cu dovleceii ornamentali, unele soiuri de patison provenite din
str\in\tate. Soiul Comun este timpuriu, cu un poten]ial de produc]ie de 10–12
t/ha.
Fructul este tipic, în form\ de turban, cu 8–10 muchii proeminente, cu un
diametru de 8–10 cm, de culoare verde–albicioas\, cu o greutate de 100-150 g
(dup\ Dumitrescu [i colab., 1998).
239
N. STAN, N. MUNTEANU
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
240
LEGUMICULTUR| II
DAVIDESCU, D., MUNTEANU, N. (1984) – Ferma model a lui Ion Ionescu de la Brad.
Trecut, prezent [i viitor. Cerc. agron. în Moldova, vol. 3, Ia[i.
DI}U, D., JILCU, M., RO{U, NICOLETA (1984) – M\suri tehnico-organizatorice
privind asigurarea r\sadurilor necesare culturilor timpurii din solarii [i câmp.
Produc]ia vegetal\ – Horticultura, nr. 2, Bucure[ti.
DUMITRESCU, M., SCURTU, I., STOIAN, L., GL|MAN, GH., COSTACHE, M.,
DI}U, D., ROMAN, TR., L|C|TU{, V., R|DOI, V., VLAD, C., Z|GREAN,
V. (1998) – Producerea legumelor. Artprint, Bucure[ti.
GHENKOV, G., MURTAZOV, T., MINKOV, I. (1974) – Zelenciukoproizvodstvo.
Zemisdat, Sofia.
GHERGHI, A. [i colab. (1973) – P\strarea [i valorificarea fructelor [i legumelor.
Editura Ceres, Bucure[ti.
GL|MAN, GH., DUMITRESCU, M., VASILESCU, E. – COORD. (1997) – Memorator
Horti-Viticol. Patronatul Horticultorilor din România. Artprint, Bucure[ti.
I.C.L.F. – S.C.P.L. BUZ|U (1980) - Tehnologia culturii legumelor în solarii.
I.C.L.F. – S.C.P.L. BUZ|U (1984) – Tehnologie cadru a culturii de legume în solarii.
I.C.L.F. VIDRA – S.C.P.L. BUZ|U (1978) - Tehnologia culturii legumelor în solarii.
I.C.L.F. VIDRA (1975) – Tehnologia culturii legumelor în solarii.
IANO{I, S., IANO{I, MARIA, BOSE{AN, I., BERINDEI, M., PL|M|DEAL|, B.,
POPESCU, A. (1997) – Cultura cartofului. În: Gl\man [i colab. – Memorator
horti-viticol. Patronatul Horticultorilor din România, Artprint, Bucure[ti.
L|C|TU{, V. [i colab. (1978) – Controlul st\rii de fertilitate a substratului de cultur\
la castrave]ii cultiva]i pe balo]i de paie în sere. Produc]ia vegetal\ – Horticultura
nr. 2, Bucure[ti.
LE BOUHEC, J. – La direction (1979) – Le Chou-fleur. CTIFL – Invuflec, Paris.
LÖBL, D., IORD|CHESCU, OLGA (1966) – Cultura conopidei [i castrave]ilor sub
ad\posturi de polietilen\. Lucr\ri [tiin]ifice I.C.H.V., vol. VII, Redac]ia revistelor
agricole, Bucure[ti.
LÖBL, D., MANOLACHE, E., DR|GU}, GH., IORD|CHESCU, OLGA,
PER{UNARU, RUXANDRA, BAICU, T. (1962) – Unele rezultate privind
cultura legumelor timpurii în câmp sub ad\posturi de polietilen\. Lucr. [t.
I.C.H.V., vol. IV. Editura Agro-silvic\, Bucure[ti.
M.A.I.A. (1981) – Tehnologia culturii legumelor în solarii. Bucure[ti.
M|NESCU, B. (1972) – Culturi for]ate de legume. Editura Didactic\ [i Pedagogic\,
Bucure[ti.
M.A.I.A. (1982) – Norme tehnice obligatorii pentru culturile horticole. Bucure[ti.
MAIER, I. (1961) – Cultura legumelor, vol. I. Editura Agro-silvic\, Bucure[ti.
MAIER, I. (1969) – Cultura legumelor, Editura Agro-silvic\, Bucure[ti.
MAIER, I. [i colab. (1969) – Efectul economic al folosirii ad\posturilor din material
plastic în cultura verzei timpurii. Lucr. [t. I.A.N.B. Bucure[ti.
241
N. STAN, N. MUNTEANU
242
LEGUMICULTUR| II
243
Consilier editorial Vasile V~NTU
Tehnoredactor: Veronica APETREI
Corector: Neculai MUNTEANU
Veronica APETREI
ISBN: 973-8014-46-8
PRINTED IN ROMANIA