Nivelurile textului poetic Receptarea textului literar din perspectiva stilistic

a presupune descifrarea lingvistico-artistica a operei. La toate nivelurile limb

ii, în stilul beletristic sistemul limbii este actualizat în cea mai mare libertate,
cu o singura constrângere: subordonarea fata de principiul general care guverneaz
a procesul semnificarii în comunicarea literara: expresivitatea estetica.
I. Nivelul fonetic al limbii este dat de manifestarea ei în substanta sonora, prin
sunete cu un anumit ton, cu înaltimea, durata sau amplitudinea lor, la care se ad
auga silabele, accentul, ritmul, intonatia cu posibile valori expresive. Resurse
le expresivitatii pot fi:
Ø asocierea sunetelor în context aliteratie, armonie imitativa, asonanta, ecou,
rima;
Ø contraste sonore;
Ø locul, tipul vocalelor (închise / deschise), accentuarea lor;
Ø modificarea sunetelor; caderea sunetelor, a silabelor sau adaugarea lor;
Ø onomatopee, cuvinte derivate de la acestea (frecvente în proza lui I. Creanga
ca marci ale oralitatii);
Ø cuvinte expresive prin sunete si volum sonor;
Ø ritmul expresia necesitatii de simetrie si de armonie apare nu numai în versu
l traditional, ci si în versul liber; succesiunea silabelor se asociaza cu miscare
a ideilor si a sensibilitatii poetului; (exista si o ritmica a prozei, elaborata
de autor prin atentia pentru cadenta si curgerea frazei (la Creanga sau la Sado
veanu, de exemplu);
Ø pauza este o componenta a ritmului, dar are valorile ei expresive: fragment
eaza versul (cezura), întrerupe brusc comunicarea pentru a sugera o stare sufletea
sca, o emotie
Ø debitul numarul de sunete emise în unitatea de timp: tempoul vorbirii poate f
i mai rapid sau mai lent ca manifestare temperamentala, afectiva sau retorica (în
discurs).

II. Nivelul morfologic vizeaza:

Ø frecventa unor parti de vorbire (substantivele, adjectivele sunt mai frecve
nte în tablouri sau în descrierile statice; verbele imprima dinamism);
Ø forme rare ale cuvintelor;
Ø superlativul stilistic al adjectivelor;
Ø dativul etic, dativul posesiv;
Ø valorile stilistice ale persoanei gramaticale;
Ø valorile stilistice ale timpurilor si modurilor verbale (de exemplu, prezen
tul narativ, istoric, etern; imperfectul duratei, al indeterminarii etc.);
Ø elemente ale oralitatii (vocative, interjectii, verbe la imperativ etc.).
III. Nivelul sintactic reprezinta dinamizarea structurilor limbii, m
iscarea întregului mecanism prin relatii si concepte legate de logica. Sintaxa est
e expresiva prin:
Ø topica (topica normala este neutra din punct de vedere expresiv, în schimb, a
baterile sunt expresive);
Ø constructii redundante (reluarea si anticiparea);
Ø constructii care reflecta destramarea structurii logice a enuntului: anacol
utul, parantezele, digresiunile, constructiile incidente, elipsa s.a.
Ø propozitiile exclamative si interogative;
Ø paralelismul sintactic;
Ø structurile complexe, arborescente (reflectând miscarea gândirii, a sensibilita
tii).
IV. Nivelul lexico-semantic este cel la care sensul apare în legatura
cu expresia (forma) acestuia, sub forma semnului lingvistic manifestat în cuvânt, da
r si în constructii mai largi, sintactice chiar. La acest nivel, resursele expresi
vitatii sunt:
Ø motive poetice / laitmotive;
Ø cuvinte polisemantice;
Ø câmpuri (sfere, arii) semantice (lexicale);
Ø expresii, locutiuni cu rol afectiv;
Ø nuante arhaice, regionale ale limbii;
Ø relatii de simetrie, de opozitie (prin surprinderea contrastelor, a antonim
elor sau prin paralelism);
Ø resurse afective ale derivarii: diminutive, augmentative etc.;
Ø îmbogatirea sensurilor prin metafora, epitet, metonimie, sinecdoca, eufemism,
ironie, hiperbola s.a. (sensuri figurate);
Ø folosirea mijloacelor lexico-semantice pentru a exprima umorul, satira (jo
cul de cuvinte, paradoxul, ambiguitatea etc.).
V. Nivelul stilistic al limbii determina organizarea limbajului în functie de inte
rferenta factorului subiectiv, al creatorului, cu cel sociocultural. La acest ni
vel se constituie textul ca unitate superioara enuntului; este un nivel transfra
stic (dincolo de fraza), loc de întâlnire a tuturor nivelurilor anterioare. Un text
literar se va diferentia de cel publicistic, administrativ sau stiintific, comun
icând emoti, sentimente. Elementele lingvistice sunt completate de cele extralingv
istice, textul se raportându-se la contextul cultural, estetic, psihologic, istori
c etc. Analiza nivelului stilistic al textului va releva, asadar, toate acele el
emente care constituie expresia unei individualitati (Tudor Vianu), adica stilul u
nui scriitor.