Disciplina: Psihologia adolescenţei şi a vârstei adulte

TEMA 3 - COMUNICAREA DINTRE ADOLESCENȚI ȘI PĂRINȚII

(Elemente de consiliere a parintilor)

Temerile adolescentilor
Teama de a deveni adult
Adolescentii nutresc uneori, teama de a face fata vietii de adult. Acestia pot incerca sa se
incurajeze singuri “incordandu-si muschii”, distrugand orice limita pe care o intalnesc in cale si
impunandu-si autoritatea ori de cate ori au ocazia. Procedand astfel, adolescentii incearca sa se
convinga pe ei insisi ca sunt mai puternici si mai pregatiti decat se simt, de fapt, in sinea lor.
Daca pot arata ca nu se tem de nimeni si de nimic si isi pot demonstra lor insisi ca detin controlul
in orice situatie, iluzia lor de putere poate fi mentinuta. Alta solutie pentru adolescentii care se simt
amenintati de provocarile lumii exterioare sau, pur si simplu, nu sunt capabili sa faca fata
sentimentelor tumultoase din interiorul lor este sa gaseasca modalitati de a le evita in totalitate.
Ei pot face asta traind cu intensitate clipa sau devenind dependenti de senzatiile tari provocate
de activitati precum vandalismul, chefuri cu multa bautura, droguri sau sustrasul bunurilor din
magazine. Pentru adolescentii care sunt hotarati sa evite con-fruntarea cu propriile lor
probleme, stresul provocat de certurile repetate si inutile cu parintii se poate adauga la tensiunea
de care incearca sa scape. Rezultatul poate fi faptul ca fac un efort de doua ori mai mare de ,,a-si
lua problemele de pe cap", apeland chiar la comporta-mentul de care parintii incearca sa-i
dezbare. Pentru parinti este de o importanta vitala ca atunci cand au de-a face cu un astfel de
comportament, sa-si pastreze calmul.
Daca parintii isi ies din minti de ingrijorare ori izbucnesc manati de propria frustrare, este
foarte probabil ca adolescentul sa nu vada in ei o persoana sigura, careia sa i se poate destainui.
Ba mai mult, se va indoi de faptul ca ar fi mai capabili decat el sa faca fata situatiei. Pe de alta
parte, este foarte important sa-i transmita tanarului un mesaj clar despre limitele unui
comportament acceptabil. Imaginea stereotipa a adolescentului cu exprimare nearticulata, care
mormaie croindu-si drum prin anii adolescentei, demonstreaza cat de greu le este acestora sa
comunice ceea ce se intampla, de fapt, in interiorul lor. De fapt, nici ei nu stiu prea bine. Uneori,
adolescentii gasesc o solutie oarecare pentru rezolvarea problemei, folosindu-se de
comportamentul lor pentru a-i face pe parinti sa simta “ceea ce simt si ei”. Daca reactia parintilor
la comportamentul adolescentului va confirma faptul ca acesta este singurul mod in care se poate
face inteles, este putin probabil ca va dezvolta forme mai directe ori mai constructive de
comunicare. “Merita intotdeauna sa te intrebi ce sentimente iti trezesc discutiile cu copilul tau.
Recunosti unele sentimente pe care ar putea sa le incerce si adolescentul tau? Cum ati putea sa
reactionati diferit pentru a va ajuta copilul sa acopere golul de comunicare si sa restabileasca
relatii mai bune. Nu uitati ca uneori este necesar ca parintii sa-si puna la indoiala nu doar
convingerile despre copiii lor, ci si pe acelea despre ei insisi”( Dr. Stephen Briers & Sacha
Baveystock).
Uneori, poate fi dificil sa gandesti pozitiv despre adolescentul tau, cand tot ceea ce face
pare menit sa te duca cu gandul la ce e mai rau dar parte din obligatia celor care au copii
adolescenti este sa-si pastreze credinta in copilul tau, iar treaba lui este sa verifice cat de

1
puternic este devotamentul parintilor. Sub masca de bravura, adolescentii se pot simti foarte
nesiguri si poate avea nevoie disperata de sprijinul parintilor in momentele dificile.

Gandirea pozitiva
Primul pas in efortul de a intrerupe cercul vicios este ca parintii sa incerce sa marcheze
lucrurile bune pe care le face adolescentul lor, oricat de greu de gasit ar parea acestea si chiar
daca sunt umbrite de cele negative. Acest proces ii va ajuta sa se reorienteze si sa-si
indulceasca gandurile negre despre copilul lor. Cu putin noroc, va deveni din ce in ce mai
usor sa identifice la acesta, unele calitati. Acest fapt va da nastere propriului ciclu de
perspective diferite, pozitive. Astfel, adolescentul va incepe sa se simta tras in sus de
hotararea parintilor de a vedea partea buna a sa si a lucrurilor iar parintii ar putea fi placut
surprinsi de incercarea lui constanta de a ajunge la nivelul asteptarilor.
Briers & Baveystock recomanda parintilor:

 Faceti-va putin timp sa puneti pe hartie o lista a calitatilor adolescentului.

 Ganditi-va cand ati petrecut ultima oara timpul impreuna. Cum vi s-a parut atunci fiul
sau fiica voastra ?
 Cautati printre fotografiile mai vechi din album si reamintiti-va sentimentele de speranta si
optimism pe care le aveati fata de copilul vostru cand era mai mic.
 Ganditi-va cum erati voi ca adolescenti si amintiti-va drumul lung pe care 1-ati parcurs din
anii aceia furtunosi si pana astazi.
 Imaginati-va un viitor fericit si pozitiv pentru adolescentul vostru, din care stresul
prezent sa fie lasat la o parte. Statistic vorbind, adevarul este ca, oricat de rea ar parea situatia
in momentul de fata, cei mai multi dintre adolescentii care le provoaca suferinta parintilor in
aceasta perioada ajung, in final, membri respectabili si de nadejde ai societatii.
 Ar putea fi o idee buna sa creati o carte de complimente, in care familia sa poata nota
lucrurile pe care le apreciaza la ceilalti membri, sau sa lasati un biletel de laude sub perna
adolescentului.
 Intarind in mod activ increderea in sine a adolescentului, veti avea ocazia sa schimbati
atat atitudinea voastra, cat si a lui, precum si intregul mod in care va raportati unul la celalalt.
 La inceput, adolescentul se poate arata foarte incapatanat. Unii adolescenti sunt foarte
fideli imaginii lor de rai, de copii ce nu pot fi iubiti, si se pot opune incercarii parintilor de a-i
trata diferit. Unii pot deveni foarte suspiciosi fata de schim-barea lor de atitudine. Ca rezultat,
uneori comportamentul lor se inrautateste inainte de a se imbunatati. Oricum, daca parintii
persevereaza, foarte putini adolescenti vor putea sa reziste pana la capat atentiei
Comportamentul rau al adolescentului are si cauza cat si efect. Va trebui ca parintii sa le
identifice pe amandoua daca vor sa le combata. Ei trebuie sa priveasca cu atentie ce se intampla
cand adolescentul se comporta nepotrivit, sa constientizeze scopurile ascunse care stau la baza
comportamentului lui, pentru a fi siguri ca nu incurajeaza un comportament pe care nu il
doresc.

2
 Motivatia adolescentului poate include:
• Nevoia de atentie — pozitiva si negativa
• Dorinta de control si afirmare a propriei persoane
• Dorinta de incurajare
• Dorinta de stabilire a identitatii
• O incapacitate de a comunica sentimente
• O dorinta de a evita sentimente dificile
Convingerile si atitudinea parintilor vor determina reactiile de ambele parti. Aproape toti
adolescentii se plang ca parintii lor nu ii inteleg. Dar multi parinti de adolescenti simt ca si reversul
este la fel de valabil: ca, pur si simplu, nu pot ajunge la adolescentii lor, ca nu pot sa-i faca sa
asculte o parere parinteasca, bine intentionata. Incercarile de comunicare par sa le intre pe o ureche si
sa le iasa pe cealalta ori se incheie prin schimburi dure de replici. E ca si cum fiecare personaj
urmeaza un scenariu diferit — dar amandoua se simt la fel de frustrate.
Abisul de comunicare care se creeaza in anii adolescentei poate fi cu adevarat infricosator
pentru ambele parti. Cu toate ca majoritatea parintilor sunt constienti de faptul ca eforturile de a
comunica cu adolescentii nu dau roade, de cele mai multe ori nu au nici cea mai vaga idee despre
cum s-ar putea imbunatati aceasta situatie. Exista cateva principii de baza pe care parintii le pot urma
pentru a stabili o comunicare mai buna in familie. Daca vor constientiza care sunt capcanele care pot
sabota relatia cu copilul lor, vor putea evita unele dintre cele mai frustrante confruntari. In felul
acesta, atat parintii, cat si adolescentul vor avea o sansa in plus sa obtina ceea ce isi doresc.
Respectati-va reciproc!
Daca in familie se instaureaza o cultura a agresiunii (verbale), in care comunicarea
productiva este practic imposibila, elementul care se afla la baza problemei poate fi lipsa de
respect. De obicei, oamenii aleg una dintre urmatoarele doua variante de a reactiona atunci cand
sunt atacati verbal sau fizic: “lupta sau fuga”. Este o reactie instinctiva, pri-mitiva, care
inseamna ca, ori ne adancim ofensati in tacere si/sau parasim locul (retragerea), ori
raspundem prin manifestari verbale sau fizice care vor escalada si mai mult situatia (lupta).
Oricare dintre cele doua reactii, va afecta posibilitatea crearii unei comunicari reale. Din acest
motiv este important sa se urmareasca modul in care membrii familiei discuta intre ei si
stabilirea unor limite, atunci cand anumite aspecte din comunicarea lor pot afecta atitudinea
respectuoasa a oriareia dintre parti.
Respectul pentru o persoana nu include incercarea de a controla acea persoana ori de a o
manipula. Daca parintii doresc ca adolescentul sa faca ceea ce i se cere, ar trebui sa se
gandeasca la moduri de comunicare prin care se promoveaza respectul in familie si care ajuta
la mentinerea deschisa a canalelor de comunicare cu adolescentul.

3
 Nu ridicati vocea!
Daca o persoana apeleaza la un ton ridicat pentru a-si exprima opiniile, in general se
intampla doua lucruri. In primul rand, incearca sa foloseasca tonul inalt pentru a-si domina
partenerul— doreste sa-l puna la punct, in al doilea rand, cand tonul este ridicat, pur si simplu
transmite mesajul ca si-a pierdut controlul.
“Pe de o parte, adolescentului se poate sa nu-i placa faptul ca tipati la el, dar, pe de alta
parte, se bucura in mod secret ca v-a facut sa va pierdeti controlul. De ase-menea, ii oferiti o
scuza buna pentru a nu lua in seama nimic din ceea ce spuneti, deoarece nu va comportati
,,intelept". Este foarte important sa nu ii oferiti acest lux. Este foarte dificil sa respecti pe cineva
care foloseste tipatul drept una dintre strategiile de baza pentru comunicare. Oricat de mult v-
ar infuria comportamentul adolescentului, incercati sa va pastrati calmul cand stati de vorba cu
el. Va fi, cu siguranta, mult mai deschis sa accepte ceea ce aveti de spus. In plus, ii veti arata
cum incearca adultii sa rezolve conflictele, intr-un mod care nu include lipsa de respect. Daca
adolescentul tipa la randul sau, probabil ca a depasit punctul la care se poate discuta cu el in mod
rezonabil. E mai bine sa faceti o pauza inainte ca discutia sa ajunga la acest nivel. Nu are niciun
sens sa incercati sa comunicati cu un adolescent care este furios ori foloseste un limbaj abuziv.
In loc sa incercati sa-i vorbiti, tacerea voastra va avea puterea sa-i transmita mult mai clar
mesajul, ca ii dezaprobati comportamentul”. (Briers & Baveystock)
Exersati ascultarea!

Studiile au aratat ca majoritatea oamenilor petrec mai mult timp ascultand in timpul
unei conversatii decat vorbind. Dar parintii care vorbesc cu adolescentii lor nu urmeaza
intotdeauna acest model: par sa fie de parere ca ei ar trebui sa vorbeasca cel mai mult.
Conversatiile cu adolescentii sfarsesc de cele mai multe ori ca adevarate batalii despre cine
detine controlul si cine isi poate impune punctul de vedere, cu mai multa putere. Ascultarea
este o abilitate care solicita timp pentru a fi dobandita. Inseamna sa fii atent cand cealalta per-
soana vorbeste, dar si sa gasesti timpul si locul potrivit pentru initierea unei conversatii.
Multa lume crede ca ascultatul este un proces pasiv, dar nu ar trebui sa fie asa. Parintii
trebuie sa-i arate adolescentului ca sunt atenti la ceea ce spune, transmitandu-i semnale,
precum un ,,aha" din cand in cand ori o aprobare cu capul, si mentinand contactul la nivelul
privirii. Reactia lor ii va da de stire adolescentului ca sunt atenti si ca iau in serios incercarea lui
de a comunica. Foarte important, nu trebuie sa-l intrerupa pentru a-1 corecta sau critica. Pentru a
putea asculta, trebuie, de asemenea, sa accepte faptul ca adolescentul ar putea avea opinii
diferite fata de ale lor. De multe ori, adolescentii au senzatia ca nu sunt luati in serios, iar uneori le
este greu sa exprime ceea ce simt. Avand in vedere acest fapt, este foarte important sa incerce
sa ii asculte cu atentie, putand apoi sa ceara, pe buna dreptate, aceeasi atentie din partea lor
cand vor avea ceva de spus. Oricum, cand adolescentul refuza sa asculte, cel mai probabil nu
merita sa incerce sa-i vorbeasca.

Atentie la limbaj!

Limbajul folosit are un impact major asupra trairilor emotionale ale familiei, ca si tonul
vocii. Adresarea de porecle, cuvinte injurioase, insulte ocazionale — chiar facute in joaca sau pe
un ton afectuos — pot trimite semnale puternice despre ceea ce este acceptabil si despre felul in

4
care membrii familiei se percep unul pe celalalt. Chiar si o remarca intamplatoare, critica legata
de infatisarea adolescentului, mai ales despre corpul sau, poate declansa sentimentul de
nesiguranta si poate afecta increderea reciproca. Toate acestea, pot determina instaurarea in
casa, a unei atmosfere neplacute si a unui volum crescut de agresivitate verbala. Ca solutie,
fiecare membru al familiei ar putea intocmi o lista cu expresiile si cuvintele care ii displac in mod
deosebit si apoi sa faca lista cunoscuta celorlalti membri ai familiei. Apoi, familia a trebuit sa
urmeze reguli noi: oricand simt impulsul de a folosi vreun cuvant din lista, trebuie sa il
inlocuiasca cu o expresie agreabila, opusa celei dintai. Poate parea caraghios, dar aceasta abor-
dare (glumeata) poate ajuta familia sa realizeze cat de mult se intarata unul pe altul cu remarci
insultatoare si poate risipi in buna masura, agresivitatea din casa.
Luati o pauza!
Parintii cad deseori in capcana cicalelii, sperand cu disperare ca, daca vor insista
indeajuns de mult, adolescentii vor lua seama la ceea ce li se spune sau, pur si simplu, vor ceda.
Desigur, cei mai multi dintre adolescenti nu sunt nici prosti si nici surzi. In principiu, ei aud de
prima data, chiar daca nu arata acest lucru. Dar de indata ce adolescentul simte frustrarea
parintelui, se va opune cu inversunare oricarei sugestii si il va transforma incet-incet intr-un
cicalitor “asa de mare”, incat va fi indreptatit sa-l ignore. Ca si copiii mici care inteleg ca pot
deveni mai puternici daca nu raspund solicitarilor imediat si adolescentii adopta deseori o
strategie similara. Cel mai important sfat ce poate fi urmat in comunicarea cu adolescentul este
simplu: mesajul sa fie scurt. “Trebuie sa spuneti “scurt” ce aveti de spus, apoi opriti-va—oricat
de ispititor ar fi sa continuati!”

Fara manipulari psihologice!

Incercand sa-1 domini, sa obtii o confesiune de la adolescent, ori chiar sa-1 ,,manipulezi" sa
fie de acord cu tine, poti gresi deoarece adolescentul poate fi la fel de priceput ca si un adult, la
astfel de “jocuri”. Cel mai bine e sa stati de vorba in mod deschis, sincer si direct.
Briers & Baveystock, recomanda:

 Rezistati tentatiei de a-1 supune pe adolescent unui tir de intrebari, in speranta ca

veti reusi sa-1 prindeti in incurcatura si sa-l fortati sa-si recunoasca vinovatia. Adolescentii nu
suporta mai ales sa le puneti intrebari la care stiti deja raspunsul (sau credeti ca-l stiti).

 Dezgroparea trecutului: Nu rascoliti dupa delicte din trecut, pentru a le folosi ca

probe pentru comportamentul din prezent al adolescentului, mai ales daca si-a crerut iertare si a
cautat sa-si repare greselile. Cei mai multi adolescenti se infurie cand va referiti la fapte din
trecut, mai ales daca ,,si-au ispasit pedeapsa".

 Exista o diferenta intre a fi sincer cu adolescentul, spunandu-i ce efect are

comportamentul lui asupra ta, si a exploata cu buna stiinta framantarile tale ca un mod de a-1
controla ori de a-1 pedepsi. Parintii care joaca rolul victimei sau care folosesc replici de genul
,,Nu vezi ce-i faci bietei tale mame?", vor obtine cel mai probabil, o reactie negativa. Copilul nu
este responsabil pentru confortul vostru emotional si relatia dintre voi va avea de suferit daca
incercati sa aruncati aceasta problema asupra lui.

5
 Comparatiile negative: Nu e nimic mai enervant pentru un adolescent decat sa fie
comparat cu prietenii sau cu fratii lui, cu copiii altor persoane sau chiar cu parintii lui. E ca si
cum ati tine o oglinda in care el este prezentat intotdeauna in mod nepotrivit. Simti de
asemenea, ca aceste comparatii nu sunt edificatoare: ca toti adolescentii, va dori sa fie
considerat o individualitate, o personalitate originala. In plus, cand incepeti cu comparatii, nu
mai exista empatie. Adolescentul va simti lipsa de implicare afectiva si vi se va impotrivi si
mai mult.

 Este foarte usor pentru frati sa se simta etichetati ca fiind ,,cel bun" sau ,,cel rau"
(oaia neagra) in familie. Adolescentul poate simti asta ca o prejudecata cu care nu este
capabil sa se lupte si se poate simti incurajat sa adevereasca profetia conform careia, el
este ,,cel rau".

Evitati certurile!

Certurile dintre parinti si adolescenti sunt de multe ori surprinzator de previzibile,

respectand un ritual ce se repeta. E ca si cum fiecare ar juca un rol, despre cum ar trebui sa
reactioneze intr-o anumita situatie si chiar ce ar trebui sa spuna. Subiectul disputei se poate
modifica, dar forma exterioara ramane aceeasi: scenariul invizibil se bazeaza pe cele doua
personaje (parinte si adolescent), care vor interpreta aceleasi roluri familiare, de fiecare data.
 Fiecare dintre noi, in relationarea cu ceilalti, indeplineste o serie de roluri, care uneori nu
au nicio legatura cu varsta noastra sau cu statutul in cadrul familiei. Rolurile pe care ni le
asumam in relatia cu adolescentii nostri au de multe ori legatura cu propriile noastre experiente
din trecut. Multi adulti s-au infiorat cand s-au auzit rostind aceleasi fraze pe care li le spuneau
parintii lor in copilarie, chiar daca erau hotarati ca, la randul lor, sa se comporte diferit in calitate
de parinti. Nu subestimati asumarea automata a acestor roluri!
Un inceput pozitiv
Atitudinea pe care o transmiteti la inceputul unei conversatii va determina, eel mai probabil,
felul in care aceasta decurge. DacS dati buzna agresiv, cu toate armele incSrcate, este foarte
posibil ca si adolescentul
sa faca acelasi lucru. Daca este mai multa ostilitate decat laude si atentie in modul in care
comunicati, atmosfera va fi ostila. Incercati intotdeauna s5 incepeti pe un ton pozitiv inainte de
a cere ceva sau de a da instructiuni.
Pentru a evita certurile:
 Nu ii vorbiti copilului intr-un mod ce incurajeaza atmosfera de lipsa de respect si nu ii
permiteti nici lui sa faca acest lucru.
 Nu tipati — e o dovada ca nu detineti controlul.
 Invatati sa ascultati ceea ce are de spus adolescentul, chiar daca nu va place.
 Nu acceptati vorbele grele sau limbajul abuziv, nici macar in gluma.
 Nu cicaliti. Expuneti doar pe scurt, punctul vostru de vedere.
 Nu “bombardati” adolescentul cu intrebari.
 Nu ii induceti sentimentul de vinovatie si nu il comparati cu altii.

6
  Nu scormoniti trecutul cu fiecare ocazie. Invatati sa mergeti mai departe.

Spuneti ceea ce doriti! Oferiti un feedback pozitiv!

Incercati sa-l informati pe adolescent despre ceea ce vreti, in loc sa-1 admonestati
permanent, atunci cand se comporta intr-un mod necorespunzator. Chiar daca uneori va este
dificil sa gasiti ceva pozitiv de spus, incurajarea adolescentului da intotdeauna rezultate. Aveti
grija sa ii oferiti intotdeauna un feedback pozitiv cand se comporta cum trebuie, sau face ceva
ce va multumeste. Adolescentii pot parea imuni la complimente, dar in adancul lor, de obicei, le
apreciaza. Uneori, un biletel lasat pe perna sau lipit pe o usa poate fi mai usor acceptat de
adolescent daca acesta se simte rusinat de complimentele facute direct.
Ramaneti mcrezatori si optimisti! Nu abandonati!
Oricat de rau s-ar comporta adolescentul, este important sa faceti diferenta dintre purtarea
pe care o gasiti inacceptabila si copilul pe care inca il iubiti. Chiar daca reusiti sa il disciplinati pe
adolescent, este important sa lamuriti faptul ca el continua sa fie o persoana buna si capabila,
despre care credeti ca in final va face alegeri potrivite in viata, in ciuda greselilor prezente. Este
mai greu sa gasesti lucruri pe care sa le faci impreuna cu un adolescent decat cu un copil
mic, dar e important ca parintii sa identifice diverse moduri de a petrece timpul impreuna cu
acesta, daca vrei sa pastrezi deschise canalele de comunicare. Cand parintii sunt deseori
ocupati cu serviciul, iar adolescentii se afla fie la scoala, fie in afara casei cu prietenii, poate
fi dificil sa se gaseasca momentele potrivite pentru a intelege daca lucrurile merg bine. Ar fi
bine sa se gaseasca putin timp pe care parintii sa-l petreaca impreuna in fiecare saptamana,
departe de stresul si tensiunile vietii de zi cu zi. Poate ca adolescentul nu are nimic deosebit de
spus, dar va crea momentul necesar pentru a o face, daca este nevoie.
Incercati sa faceti diferenta dintre a oferi sprijin si a oferi sfaturi!
Desi este important pentru adolescent sa poata spune daca are probleme, este vital ca
parintii sa-i dea dreptul de a veni cu propriile solutii. Poate fi tentant sa-i oferiti solutii
imediat, mai ales daca veti percepe acest fapt ca pe o ocazie rara de a va impune punctul de
vedere. Dar o parte din sarcina unui parinte de adolescent este de a-si ajuta copilul sa
gaseasca propriile solutii la problemele vietii. Aceasta este o abilitate pe care adolescentul a
trebui sa o deprinda in procesul de maturizare. De obicei e mai folositor ca parintele sa-si asume
rolul unui mentor plin de intelegere, care il ajuta pe copil sa-si gaseasca propriile raspunsuri,
punand intre-barile potrivite.
Incercati urmatoarea abordare:
 Incurajati-1 sa vorbeasca despre o situatie si sa evalueze optiunile asa cum le vede el, in
timp ce il ascultati;
 Indrumati-1 pe copil punandu-i intrebari relevante, care pot evidentia avantajele si
dezavantajele pentru orice solutie posibila.
 Oferiti-i propriile ganduri si opinii numai dupa ce ati urmat pasii precedenti.
 Impartasiti-i ideile voastre, pentru a pune la punct impreuna o lista cu solutii viabile.
 Pe baza acestei liste, alegeti impreuna drumul care va fi urmat. In saptamanile urmatoare

7
 puteti face o noua evaluare a situatiei.
 Ori de cate ori puteti, trimiteti un feedback pozitiv pentru lucrurile pe care adolescentul le-a
facut bine.
 Pastrati-va increderea si lasati-l pe adolescent sa stie ca sentimentele voastre profunde fata
de el nu s-au schimbat, chiar daca pe moment sunteti evident nemultumiti de comportamentul
lui.
 Gasiti moduri de a-1 implica pe adolescent in diverse actiuni ale familiei si ocazii in care
puteti vorbi cu el si a asculta.
 Ajutati-1 sa gaseasca ocazia de a va spune, cand ceva nu merge bine.
 Ajutati-1 si gaseasca singur rezolvarea la propriile probleme.

SITUATII DE RISC CU CARE SE POT CONFRUNTA ADOLESCENTII

Elemente de consiliere a parintilor

Chiar daca anumite aspecte ale comportamentului adolescentului il afecteaza mai mult
pe el insusi decat pe parinti, acestia trebuie sa-si exprime parerile referitoare la evenimentele
respective. Daca parintii sunt nelinistiti in legatura cu orice problema care ar putea afecta
integritatea copilului lor, trebuie sa puna acest subiect in discutie. Adolescentii vor reactiona
mai bine daca parintii isi concentreaza comentariile asupra propriilor sentimente generate de
acea situatie si vor evita sa-si asume responsabilitatea sau controlul. Adolescentii au nevoie sa
simta ca detin controlul si ca decid singuri.

Exista totusi si exceptii de la regula. Daca adolescentul este in pericol de a-si face rau lui
insusi sau altora, manifesta tulburari de alimentatie sau prezinta simptome de deteriorare a
sanatatii mentale ori un comportament delincvent, parintii nu-si pot permite sa nu intervina. Un
adolescent care se comporta in acest mod va da semnalul/mesajul ca, in prezent, nu este capabil
sa isi asume prea multa responsabilitate pentru sine insusi. Deja simte ca a pierdut controlul.
Chiar daca adolescentul refuza sa primeasca ajutor din partea adultilor, parintii ar trebui sa se
sfatuiasca cu medicul de familie ori cu un reprezentant al serviciilor sociale, pentru a fi siguri
ca adolescentul primeste ajutorul calificat de care are nevoie.

Oricum, puterile parintilor sunt limitate. In anumite situatii, daca adolescentul are
discernamant, singurul lucru pe care il pot face acestia este sa-l convinga sa recunoasca faptul ca
are nevoie de ajutor. Va trebui sa procedeze cu tact, deoarece o abordare prea dura il poate
determina pe adolescent sa se adanceasca si mai mult in comportamentul problematic. In final,
daca adolescentul refuza cu incapatanare ajutorul adultilor, acestora nu le mai ramane nimic
altceva de facut decat sa traga linie cu fermitate si sa se concentreze asupra acelei parti a
problemei asupra careia detin controlul: impactul pe care comportamentul adolescentului il are
asupra lor si asupra celorlalti membri ai familiei.

8
 Intr-unul dintre cazurile cercetate de Briers & Baveystock, subiectul/adolescentul nu era
capabil sa-si administreze veniturile saptamanale, consumand toti banii pe care ii avea pe
droguri. Ca urmare, comportamentul lui era tot mai incontrolabil, iar agresivitatea sa incepea sa
inspaimante familia. Realizand ca acest comportament ameninta integritatea familiei prin
consumul de droguri si agresivitate, mama acestuia a trebuit sa ia cea mai grea hotarare dintre
toate si anume sa-i spuna sa plece de acasa, punand pe primul loc drepturile ei si ale celorlalti
membri ai familiei si recapatand controlul asupra propriei vieti, pe care il pierduse de o buna
bucata de vreme.

Incurajarea, responsabilizarea adolescentului

Exista cateva modalitati prin care parintii il pot responsabiliza pe adolescent.

1. Rezistati tentatiei de a va supraveghea copilul prea indeaproape

Nu staruiti pe langa adolescenti atunci cand trebuie sa-si indeplineasca angajamentele.

Lasati-i sa se descurce. Daca este necesar, trasati un termen-limita pana la care sarcina pe care
si-au asumat-o ar trebui indeplinita, iar apoi evaluati realizarile. Specificati cu claritate care sunt
asteptarile voastre, dar nu-1 protejati pe adolescent de consecintele actiunilor sale.

2. Dati-i responsabiliti acasa, in gospodarie

Nu exista niciun motiv pentru care un adolescent sanatos sa continue sa se afle in

permanenta in grija parintilor. Parte a evolutiei catre o relatie mai echilibrata este transmiterea
mesajului ca fiecare ar trebui sa aiba sarcinile sale acasa. Toti adolescentii ar trebui sa ajute la
treburile casnice, sa aiba grija de lucrurile lor, sa-si adune rufele murdare si sa ajute la
curatenie. Asocierea treburilor menajere cu oferirea unei recompense banesti este un mod excelent
de a sublinia legatura dintre cauza si efect, intr-un mod pe care cei mai multi adolescenti il
pricep cu repeziciune. Este foarte important sa-1 lasati pe adolescent sa se bucure de reusitele
lui, fara a face comentarii negative si fara a le micsora insemnatatea si, de asemenea, sa-1 lasati
sa se confrunte cu esecurile sale in mod cinstit, fara a incerca sa le ascundeti sau sa le negati
existenta. Acest lucru nu echivaleaza cu retragerea increderii sau “a sustinerii”. Dimpotriva,
cand lucrurile merg prost, adolescentul poate simti nevoia sa se asigure o data in plus de
increderea voastra in el, deoarece el insusi nu se mai increde in sine.

3. Indrazniti sa-l lasati sa plece!

Este foarte greu de ajuns la un echilibru astfel incat, pe de o parte, sa transferi asupra
adolescentului responsabilitatea pentru propria-i viata, iar pe de alta, sa preiei controlul asupra
actiunilor care o afecteaza pe a ta. Pentru multi parinti, ideea de a-i lasa pe adolescenti sa preia
responsabilitatea propriilor alegeri pare un gand ciudat. Cu toate ca necesita un timp mai
indelungat, daca puteti totusi sa faceti acest lucru, cei mai multi adolescenti se vor ridica,
pana la urma, la nivelul asteptarilor.

9
 Desigur, anumite responsabilitati este necesar sa fie redirectionate catre adolescent; in
plus, atunci cand preia controlul propriei vieti, transmiteti adolescentului un mesaj foarte
important: ca fericirea voastra (a parintilor) nu va mai fi determinata exclusiv de actiunile lui.
Acest fapt poate aduce o enorma usurare atat pentru parinti, cat si pentru adolescent. Poate
croi drum catre o relatie mult mai confortabila si mai putin tensionata.

Daca vi se va parea greu, aduceti-va aminte ca, la un moment dat, copilul vostru va pleca
oricum de acasa si va trebui sa se descurce singur. Este mult mai bine sa invete sa-si asume
responsabilitatea pentru el insusi in mediul protector al caminului parintesc, inainte de a se
confrunta cu realitatea neiertatoare a lumii exterioare.

DE RETINUT

Briers & Baveystock recomanda parintilor sa incerce sa creeze o relatie echilibrata, in

care atat nevoile adolescentului, cat si ale parintelui, sa fie recunoscute: 1) Amintiti-va ca si voi
aveti drepturi in aceasta relatie. Invatati sa luptati pentru ele; 2) Cand abordati problemele de
comportament ale adolescentului, incercati sa identificati modul in care aceste probleme il
afecteaza pe el si modul in care va afecteaza pe voi; 3) Incercati sa va concentrati energia
asupra a ceea ce va afecteaza direct, iar pentru partea care il afecteaza in primul rand pe
adolescent, predati-i acestuia intreaga responsabilitate; 4) Folositi mediul familiar de acasa
ca pe un spatiu de “antrenament”, astfel incat adolescentul sa aiba un punct de pornire bun
pentru vremea cand va trebui sa aiba grija singur de el insusi.

Adolescentul pare sa traiasca mai tot timpul intr-o lume a lui, dar daca parintii sau alti
membri ai familiei sunt direct afectati de comportamentul lui este timpul sa actionati. Fie ca
sunteti luati in zeflemea de o fiica insolenta, fie ca pur si simplu v-ati saturat sa fiti
considerati de catre fiul vostru drept o menajera neplatita, este timpul sa va ganditi la
stabilirea unor limite. Oricat de mult ar bombani, cei mai multi adolescenti prefera sa stie pana
unde pot “intinde coarda”. Tanarului trebuie sa i se aminteasca momentul in care
comportamentul lui devine inacceptabil si sa se puna la punct un sistem clar de reguli,
intarite de consecinte si sanctiuni eficiente, care vor fi aplicate daca adolescentul nu va
respecta regulile hotarate in familie. Probleme cu care se pot confrunta adolescentii

Presiunea grupului

Cosmarul fiecarui parinte: fiul sau fiica sa ,,s-a inhaitat cu cine nu trebuie", iar lui ii
este teama ca purtarea lor va scapa de sub control. De multe ori, gastile sunt atrase in
incaierari si pot avea probleme cu legea. Pentru multi adolescenti, recunoasterea din partea
prietenilor poate fi cel mai important lucru, iar ei vor merge oricat de departe pentru a o
obtine si a o pastra. Dar desi nu incape nicio indoiala ca prietenii pe care ii are adolescentul

10
ii influenteaza comportamentul, felul in care parintii reactioneaza fata de acesti prieteni, va
putea schimba situatia.

Inainte de a intra in panica din cauza companiei pe care o are copilul lor, parintii
trebuie sa se intrebe care este problema. Oare prietenii lui sunt cu adevarat ,,o tovarasie
proasta"? I-au intalnit personal? Parintii trebuie sa nu traga concluzii pripite, bazate pe ceea
ce “au auzit” ori pe felul in care se imbraca acesti prieteni. Daca adolescentul se imbraca intr-
un mod pe care parintii il detesta, dar vine acasa la timp si se fereste de necazuri, oare
hainele au o importanta asa de mare?

Deseori, adolescentii se simt nesiguri si se identifica cu un grup sau cu o miscare de

subcultura care le procura instantaneu o identitate, astfel incat nu vor mai fi nevoiti sa faca
eforturi pentru a deveni ei insisi. Uneori, aderarea la un grup de prieteni al caror mod de viata
se afla in totala contradictie cu tot ceea ce inseamna valoare si respect pentru adulti, poate fi
o modalitate pentru adolescent, de a incerca sa se distanteze de parinti si de a-si castiga
independenta. Daca parintii reactioneaza dur fata de comportamentul, limbajul ori
imbracamintea care simbolizeaza apartenenta tanarului la gasca aleasa, s-ar putea ca, in
secret, tanarul sa fie incantat de acest lucru. “Nu presupuneti intotdeauna ca influenta
prietenilor este negativa pentru copilul vostru” (Briers & Baveystock). Puteti descoperi
uneori aliati surprinzatori printre prietenii copilului vostru.

Probleme la scoala

Multi dintre adolescenti au probleme la scoala. Deoarece reprezinta locul in care

adolescentul isi petrece cea mai mare parte a timpului sau diurn, scoala are, fara indoiala, o
influenta enorma si reprezinta o posibila sursa de stres. Nu numai ca adolescentul trebuie sa
faca fata presiunilor legate de invatatura, cursuri si examene, dar aspectele sociale ale vietii de
scoala pot constitui potentiale probleme pentru el. De aceea, orice problems legata de scoaia
trebuie rezolvata cu atentie. Multi parinti petrec o gramada de timp agitandu-se din cauza
insuccesului copiilor lor la scoala. Ce fel de slujba va gasi? Va intra la facultate? Dar prea
multa atentie data rezultatelor la examene si temelor pentru acasa pot produce multi nervi si
incordare. Adevarul este urmatorul:

 Pana la urma, puterea parintilor de a controla daca adolescentul isi face temele asa
cum ar dori acestia, este limitata.
 Oricum, ar trebui ca parintii sa precizeze clar care sunt asteptarile lor si poate ca ar
trebui sa fixeze niste stimulente pentru a incuraja rezultatele scolare bune.
 Fiind deja la anii adolescentei, copilul ar trebui sa-si asume responsabilitatea pentru
propriile studii.
Daca vor insista la nesfarsit cu anxietatea legata de rezultatele scolare ale adolescentului,
s-ar putea ca el sa nu ajunga vreodata sa se confrunte cu realitatea dura. Alti adolescenti s-ar
putea sa aiba nevoie de un sprijin mai activ in privinta studiilor, chiar daca sunt prea mandri ca

11
sa recunoasca. Scopul parintilor ar trebui sa fie consolidarea increderii adolescentului si
incurajarea lui, fara insa a prelua responsabilitatea. Adolescentul ar trebui sa descrie care
crede el ca ar fi rolul parintilor si sprijinul pe care il asteapta de la acestia.

Posibile cauze ale problemelor cu scoala

Daca adolescentul incepe sa aiba probleme la scoala, parintii pot incerca sa identifice
cauza acestora si care sunt motivele care ar putea sa-i afecteze capacitatea de invatare.
Adolescentii depresivi pot avea probleme de concentrare si de motivare. In timp ce parintii isi
fac probleme pentru notele obtinute, copiii s-ar putea sa fie mai afectati de remarcile
usturatoare din curtea scolii ori de lipsa de popularitate printre colegi. Uneori, presiunea
grupului poate avea un efect negativ. Adolescentii pot fi pusi in situatia de a alege intre a fi
vazuti ca fiind ,,de gasca" ori de a fi catalogati ca ,,tocilari".

Dificultatile de invatare. Alti adolescenti pot fi frustrati de faptul ca nu pot tine pasul
cu colegii de clasa. Avand ca rezultat un comportament sfidator, obraznic la adresa
adultilor, poate distrage atentia acestora de la problemele de invatare, intr-un moment in
care acestia au mai multa nevoie de ajutor. Inainte de a presupune ca adolescentul este pur
si simplu nemotivat pentru invatare, parintii trebuie sa se asigure daca nu cumva el chiar se
lupta sa faca fata cerintelor scolare si/sau este cumva depasit de situatie.

Intimidarile. Dificultati pot aparea in mediul scolar daca adolescentul va spune

parintilor ca este intimidat de alti colegi, eventual batausi pe care, pe cat posibil, ar trebui sa-
i ignore si sa caute compania prietenilor sai. Batausii au tendinta de a identifica o persoana
care pare izolata ori vulnerabila, asa ca adolescentul trebuie invatat sa se impuna si sa emane
un sentiment de incredere in sine, indiferent de ceea ce simte cu adevarat. R egulamentul
scolii ar trebui sa contina prevederi cu privire la batai, iar incidentele de acest fel trebuie
discutate cu conducerea scolii.

Absenteismul. Prezenta la scoala este un domeniu in care trebuie, categoric, sa fie

implicati si parintii. Daca adolescentul chiuleste, aceasta nu este o situatie care il afecteaza
doar pe el. Parintii trebuie sa incerce sa afle de ce absenteaza nemotivat. Este cumva
intimidat de batausi? Se lupta cu temele? Se petrece oare altceva in viata lui, de care parintii
nu au cunostinta? Absenteismul poate deveni o obisnuinta placuta pentru multi adolescenti. Cu
cat lipsesc mai mult de la scoala, cu atat le este mai greu sa recupereze ori sa faca fata cerintelor,
atunci cand se intorc la cursuri. Pentru unii adolescenti, evitarea scolii are la baza probleme
psihologice, precum teama de a pleca de acasa sau chiar o fobie reala. Oricum, aceste cazuri
sunt rare, iar pentru majoritatea tinerilor, chiulul inseamna evitarea unei evaluari sau a unui
eveniment anume. Parintii pot incerca sa gaseasca motive practice, care sa aiba logica pentru
adolescent, pentru a-1 convinge sa mearga la scoala, de exemplu, sa se gandeasca la ce fel de
slujba isi doreste in viitor si modul in care scoala 1-ar putea ajuta sa-si atinga obiectivul.

Imaginea corporala si tulburarile de alimentatie

12
 ,,Pur si simplu mi-e scarba. Ma simt oribil. Nici nu stiu de ce am facut-o. Ma simt grasa
si urata si totul ma enerveaza la culme". Marturisirea in lacrimi a unei adolescente cuprinse in
studiul realizat de Briers & Baveystock in Marea Britanie, reaminteste in mod dureros cat de
repede pot transpune unii adolescenti nefericiti supararea lor, in atacuri la adresa propriei
persoane. Multi adolescenti se folosesc de comportamentul alimentar ca un mod de a face fata
problemelor emotionale. Multi adolescenti sunt extrem de sensibili la infatisarea lor exterioara,
iar acest lucru nu este deloc surprinzator, din moment ce o mare parte din cultura
adolescentilor presupune ca doar anumite marimi si forme sunt atractive si de dorit. Cultura
dominata de obsesia propriei imagini, ne inoculeaza ideea ca numai supermodelele filiforme
sunt standarde de frumusete, ceea ce ii face pe multi adolescenti sa fie demoralizati si
neincrezatori in propria persoana. Adolescentii cu probleme de greutate sunt de multe ori
tinta rautatilor colegilor lor si se lupta pentru a fi acceptati de prietenii din grupul lor.

Cum pot fi recunoscute tulburarile de alimentatie

Cele mai cunoscute tulburari de alimentatie sunt anorexia si bulimia. Anorexia implica,
de obicei, frica de a nu castiga in greutate sau de a nu deveni obez/a, chiar daca subiectul are
deja o greutate sub cea normala. Bulimicul sufera de accese periodice de consum necontrolat
de hrana, urmate de incercari drastice de a evita luarea in greutate prin provocarea vomei, prin
diete draconice, exercitii fizice epuizante ori chiar utilizarea de laxative. Este posibil ca cele doua
afectiuni sa coexiste, iar cineva cu anorexie sa prezinte episoade bulimice. Cu toate ca
tulburarile de alimentatie afecteaza in principal fetele, afectiunea se poate manifesta si la
baieti. Unii adolescenti ajung sa prezinte tulburari de alimentatie pur si simplu pentru ca
incearca sa se faca acceptati de colegii lor si de ei insisi. Pentru altii, greutatea pare sa fie unicul
lucru asupra caruia simt ca detin controlul, iar reglarea acesteia devine o obsesie periculoasa.
Aproape intotdeauna in substrarul tulburarilor de alimentatie exista temeri si probleme legate
de sentimentul propriei valori. Restrictionarea alimentatiei poate fi o autopedepsire pentru
neputinta de a ajunge la un anumit standard autoimpus, asa cum mancatul excesiv poate fi un
mod de consolare ori de evadare. Ca orice “drog”, aceste obiceiuri pot induce o puternica
dependenta.

Tulburarile de alimentatie reprezinta un subiect asupra caruia, de obicei, se pastreaza

discretia, iar suferinzii devin extrem de priceputi sa-si “ascunda urmele”. Oricum, parintii pot fi
atenti la urmatoarele indicii:

 Importante pierderi sau luari in greutate — cu toate ca uneori adolescentul poate ramane la
aceeasi greutate, chiar daca sufera de tulburari de alimentatie.
 Purtarea unor haine lãlai, pentru a-si ascunde silueta.
 Interes deosebit pentru cantitatea si valoarea calorica a alimentelor.
 Drumuri frecvente la baie, in special dupa mese.
 Unii bulimici lasa sa curga apa la cada pentru a masca zgomotul din timpul vomatului.
 Dosirea de alimente prin casa.

13
  Efectuarea cu inversunare a exercitiilor fizice.
 Ezitarea de a manca in prezenta altora.
 Descoperirea de pastile de slabit ori de laxative in camera adolescentului.
 Obiceiuri ciudate de alimentatie ori formarea unor tipare in modul de a manca.
 Schimbari rapide de dispozitie.
 Interes pentru carti de dieta ori alcatuirea unui jurnal de regim.

Alte semne fiziologice, precum caderea parului ori accentuarea pilozitatii pe fata si pe
membre, ten palid, ameteli, dureri frecvente de cap, intarzieri de ciclu menstrual, dureri
articulare si senzatia de “gat uscat” permanent. Odata instalate, tulburarile de alimentatie sunt
foarte dificil de combatut si pot provoca probleme de sanatate importante sau chiar moartea.
Cele mai multe adolescente experimenteaza din cand in cand diverse diete, dar daca parintii
banuiesc o problema mai grava trebuie sa se adreseze unui serviciu specializat. Totusi, la baza
problemelor de alimentatie se afla, de cele mai multe ori, o proasta parere despre sine a
adolescentului. Adolescentul trebuie informat, trebuie sa detina informatii relevante despre
acest subiect. Multi adolescenti care mananca dezordonat nu iau in considerare riscul la care
se supun. Adolescentul trebuie sa aiba o parere buna despre sine insusi si despre corpul sau.

Adolescentii si sexul

Pe masura ce corpul se maturizeaza si nivelul hormonilor creste, sexul devine un subiect

din ce in ce mai interesant pentru adolescenti, indiferent daca acestia sunt sau nu, activi din
punct de vedere sexual. Traim intr-o societate care exercita o presiune sociala si culturala imensa
pe tema sexului. Imaginile promovate de mass-media leaga intotdeauna atractivitatea sexuala
de valoarea personala, asa incat nu este deloc surprinzator ca multi adolescenti ajung sa
considere ca o viata sexuala activa reprezinta dovada statutului de adult. Sexul le permite
tinerilor sa dobandeasca un sens nou al propriei identitati si poate satisface dorinta universala a
adolescentilor pentru apropiere, acceptare si stimulare. Statisticile din Marea Britanie arata ca
20% dintre fete si cam 30% dintre baieti ajung sa aiba relatii sexuale inainte de a implini 16 ani.
Cu toate ca asta inseamna ca cei mai multi dintre ei nu fac sex cu adevarat pana la aceasta
varsta, pentru parintii de adolescent, sexul este un subiect pe care nu-si pot permite sa-1 ignore.
Cercetarile au mai aratat ca adolescentii proveniti din familii care au trecut printr-un divort sau
separare, isi vor incepe foarte probabil viata sexuala la o varsta mai frageda decat ceilalti. Nu
se cunoaste motivatia exact pentru acest fapt.

Rolul parintilor. In zilele noastre, cand se discuta atat de mult despre sex in mass-media, iar
scoala ofera ore de educatie sexuala este usor sa presupui ca adolescentul le stie pe toate. In
realitate, multi adolescenti au cunostinte vagi despre anumite aspecte. Un studiu recent a scos
la iveala faptul ca unii adolescenti cunosc mai multe despre infectia cu HIV decat despre
elementele de baza din reproducere. Prietenii nu sunt intotdeauna cea mai buna sursa de
informare. Informatia falsa circula cu repeziciune, iar presiunea exercitata de prieteni poate

14
insemna ca adolescentul ajunge sa aiba falsa impresie ca se va râde pe seama lui daca nu se
alatura celorlalti.

De aceea, este important ca parintii sa vorbeasca cu adolescentul despre sex. Rolul lor
este de a-1 ajuta sa inteleaga cat de importanta este pretuirea propriei persoane, sa nu se simta
presat sa aiba relatii sexuale daca nu este pregatit, dar si sa-i respecte pe ceilalti in ceea ce
priveste optiunile lor sexuale. Daca adolescentul are o impresie buna despre sine insusi, mai
mult ca sigur, nu va ajunge la o relatie efectiva decat atunci cand va simti ca este pregatit; in
acelasi timp, are mari sanse sa ia in serios masurile de protectie personala. Multi adolescenti nu
se simt in largul lor sa vorbeasca cu parintii lor despre sex. Cel mai important lucru pe care il
pot face acestia este sa cultive o relatie deschisa, bazate pe o comunicare eficienta, in care
adolescentul sa vorbeasca atunci cand simte nevoia, oricare ar fi subiectul. In momentul in care
adolescentul se afunda in apele schimbatoare ale intalnirilor si relatiilor, este important ca
parintii sa-i arate ca pot discuta despre sex, fara a judeca pe cineva. De asemenea, parintii
trebuie sa fie intotdeauna foarte atenti la situatiile in care exista un dezechilibru evident de
forte, de exemplu cand adolescentii au relatii sexuale cu persoane mai varstnice decat ei, ori la
situatiile in care ar putea fi vorba despre exploatare ori presiunea de a face sex.

Substantele periculoase

Adolescentii care doresc sa evadeze din stari confuze sau dispozitii sufletesti dureroase, ori din
plictiseala vietii de zi cu zi, ar putea fi tentati de o serie intreaga de substante psihotrope, aflate la
indemana lor. Alcoolul este cel mai la indemana, dar adolescentilor le este foarte usor sa ajunga in
posesia altor substante, incepand de la ecstasy si pana la heroina si cocaina. Dealerii stiu ca
adolescentii sunt tinte usoare, dar nu este de neglijat nici presiunea exercitata de colegii de grup, in
sensul consumului de droguri. Multi adolescenti vor sfarsi prin a incerca drogul care este la moda in
acel moment, doar pentru a evita sa fie etichetati ca demodati sau lasi, de catre colegii lor.

Consumul de alcool

Alcoolul ramane cea mai raspandita substanta de modificare a starii de spirit folosita de
adolescenti. Cu toate ca, legal, adolescentii nu pot cumpara alcool pana la varsta de 18 ani,
cercetarile au aratat ca in jurul varstei de 15 ani, cam 45% dintre baieti si 35% dintre fete
consuma alcool saptamanal, iar o treime dintre adolescentii de 15 ani sustin ca, cel putin o data
pe saptamana, consuma alcool intr-un bar (statistica valabila pt. Marea Britanie). Adolescentii
beau din diverse motive, multe dintre acestea fiind similare cu ale adultilor. Alcoolul te poate
relaxa, dezinhiba si iti poate mari sentimentul de incredere sociala. Pentru multi adolescenti, a
bea inseamna a te comporta ca un adult, in timp ce altii consuma alcool doar pentru ca
prietenii lor fac acelasi lucru si pentru ca doresc sa simta ca fac parte din grup.

Este foarte putin probabil ca parintii sa reuseasca sa-1 impiedicati pe adolescent sa bea
daca el isi doreste asta. Dar este important sa inteleaga ca, desi alcoolul il poate face sa se simta

15
mai sigur pe el, il poate face, de asemenea, mai vulnerabil. Deoarece adolescentii au in mod
normal mai putina masa corporala decat adultii, chiar si cantitati relativ mici de alcool pot
avea un efect puternic asupra lor, mai ales cand le lipseste increderea sau stapanirea de sine
pentru a refuza un nou pahar.

Adolescentul ar trebui pregatit pentru a face alegeri rationale in ceea ce priveste alcoolul si
ar trebui ajutat sa inteleaga cateva dintre riscurile pe care le presupune consumul de alcool:

 Alcoolul anuleaza inhibitiile. Sunt mult mai multe sanse ca, aflat sub influenta
alcoolului, adolescentul sa se amestece in diverse conflicte, sa comita delicte si sa aiba relatii
sexuale nedorite.
 Consumul excesiv de alcool poate duce la intoxicarea cu alcool, care poate induce
coma sau chiar moartea.
 Toleranta la alcool creste cu timpul, ceea ce inseamna ca va fi nevoie de o cantitate
mai mare, pentru a se ajunge la acelasi efect.
 Consumul excesiv de alcool pe o perioada indelungata poate duce la o serie de
probleme de sanatate, precum afectiuni ale ficatului, stomacului si inimii.

SFATURI PENTRU ADOLESCENTI, INAINTE DE A CONSUMA ALCOOL

 Sa manance ceva inainte de a bea, astfel alcoolul va intra mai incet in sange.
 Sa bea intotdeauna in compania unor persoane in care are incredere.
 Sa alterneze bauturile alcoolice cu cele racoritoare.
 Trebuie prevenit ca tariile sunt mult mai puternice decat vinul sau berea, contin mai mult
alcool.
 Sa aiba grija sa nu ameste bauturile. Consumul de alcool de concentratii diferite
impreuna, poate intensifica starea de betie.
 Sa nu lase paharul cu bautura nesupravegheat cand bea in locuri publice si sa se asigure
ca a vazut cand a fost preparata bautura.
Adolescentii si drogurile

Cu toate ca alcoolul ramane eel mai popular ,,drog", multi adolescenti pot intra in contact
cu o gama larga de alte produse psihotrope, care pot include ecstasy, cocaina si heroina. S-a
discutat mult in presa in ultima vreme despre siguranta consumului de canabis. Cu toate ca, in
general, se considera ca ar fi un drog relativ inofensiv, unele studii au sugerat faptul ca la
adolescenti, canabisul ar avea un efect nociv asupra dezvoltarii creierului. Exista de asemenea,
posibilitatea ca, pentru unii adolescenti canabisul sa functioneze ca o poarta de intrare spre alte
droguri mai puternice. Este de retinut si faptul ca o tigara de marijuana contine 50-70% mai
multa substanta cancerigena decat o tigara obisnuita, precum si o enzima care ar putea creste
riscul de cancer.

Efectele secundare pentru fumatorii inraiti de canabis pot fi:

16
  Manifestari de paranoia, anxietate si teama;
 Probleme de coordonare si de concentrare — sunt periculoase in mod deosebit daca
adolescentul sofeaza;
 Deteriorari ale memoriei de scurta durata;
 Diverse riscuri pentru sanatate asociate cu fumatul, precum probleme cardiace,
bronsite si cancer pulmonar.
 Pierderea motivatiei si a “chefului” de viata.
 Posibile deteriorari ale sanatatii mentale, de pilda psihoze in cazul celor care au o
predispozitie pentru aceast tip de afectiuni.

Cand adolescentii au de-a face cu drogurile

Intr-o anumita masura, consumul in faza experimentala de ,,droguri usoare" precum

alcoolul, tutunul si canabisul, poate privit ca un aspect normal al comportamentului
adolescentilor. Dar, desi adultii nu pot face prea multe pentru a-1 opri pe adolescent de la con-
sumul de droguri in afara casei, asta nu inseamna ca trebuie sa fie de acord cu el. Ca si in cazul
alcoolului, parintii trebuie sa se asigure ca adolescentul cunoaste riscurile asociate consumului
de droguri si sa fixeze limite clare pentru ceea ce se intampla in casa lor.

Acestia ii vor atrage atentia adolescentului asupra faptului ca se comite o ilegalitate daca
vor permite sa se consume droguri in locuinta familiei. Daca parintii suspecteaza ca
adolescentul ar putea avea vreo problema de orice fel cu drogurile, ar trebui sa-l urmareasca
indeaproape, pentru ca acesta ar putea avea nevoie de ajutor.

SEMNALE ALE UNUI POSIBIL CONSUM DE DROGURI

 Schimbari bruste ale starii de spirit a adolescentului, o inexplicabila lipsa de motivatie, un

nivel crescut de neliniste si de irascibilitate ori schimbari drastice in stilul de somn — cu toate
ca nu pot fi excluse si alte posibile cauze.
 Daca adolescentul incepe sa aiba tot timpul nevoie de bani sau daca incep sa dispara
din casa obiecte de valoare.
 Daca adolescentul incepe brusc sa nu mai caute compania vechilor prieteni, iar despre
cei cu care iese in prezent nu spune mare lucru.
 De multe ori, se poate depista mirosul de alcool, tutun sau marijuana in respiratia sa.
Fumatul de canabis ii poate da adolescentului ochi rosii si o pofta deosebita de mancare (vrea tot
timpul ,,sa rontaie" ceva); uneori poate parea pus pe hlizeala ori, dimpotriva, poate fi
somnoros.
 Consumul excesiv de alcool poate provoca inrosirea fetei, dilatarea pupilelor, pierderea
dexteritatii, preciziei si dificultati de concentrare.
 Amfetaminele sau cocaina il pot aduce pe consumator intr-o stare extrema de exaltare,
cu miscarii dezordonate. Consumul indelungat de cocaina poate provoca sangerari
inexplicabile ale nasului.

17
  Pupilele foarte mici, scarpinatul si o permanenta stare de picoteala pot sugera
consumul de heroina. Hainele cu maneci lungi pot fi folosite pentru a masca urmele
injectiilor, dar cu putina atentie, pot fi identificate arsuri pe buze sau pe degete.

Ce pot face parintii?

Parintii pot fi socati sa descopere ca adolescentul lor consuma droguri, iar acest lucru ii
poate infuria sau chiar inspaimanta. Dar este important sa se opreasca pentru un moment si sa se
gandeasca la ce strategie vor adopta pentru a face fata situatiei. Desi in realitate nu-1 pot opri pe
adolescent sa consume droguri, ar putea cauta totusi, o modalitate de interventie si pot apela la
ajutor specializat. Briers & Baveystock, in lucrarea „Ingeri adolescenti”, recomanda parintilor
ai caror adolescenti apeleaza la consumul de droguri:

1.Pastrati-va calmul

Daca vi se pare ca adolescentul consuma droguri, este important sa nu intrati in panica.

Daca reactionati exagerat, s-ar putea sa inrautatiti situatia. Chiar daca la inceput s-ar putea sa fiti
socati, incercati sa constientizati ca deseori adolescentii folosesc droguri pentru a scapa de
sentimentele ce zac in subconstientul lor, de disperare si uneori, din ura fata de propria
persoana. Adolescentul ar trebui mai intai sa devina constient de aceste probleme si abia dupa
aceea sa abordeze subiectul consumului de droguri.

2. Informati-va

Va trebui sa cunoasteti situatia pana in cele mai mici amanunte, daca vreti sa aveti o discutie
productiva cu adolescentul, despre consumul de droguri. Daca acesta simte ca nu stiti despre ce
vorbiti, va schimba imediat subiectul discutiei.

3. Vorbiti

Vorbiti-i adolescentului despre temerile voastre, dar evitati sa-1 infruntati sau sa-l judecati.
Nu-1 veti putea opri de la consumul de droguri, dar este important sa-l ajutati sa-si gaseasca
singur motivatia de a renunta la ele. Subliniati faptul ca voi vreti sa-1 intelegeti si sa-1 ajutati. Daca
adolescentul devine nervos sau violent, pastrati-va calmul si suspendati pentru un timp
conversatia.

4. Cereti ajutor

Daca adolescentul recunoaste ca are probleme, indrumati-1 sa caute ajutor calificat. Orice
incercare de a reduce consumul de droguri va avea mai multe sanse de reusita daca se va bucura
de sprijinul unui consilier autorizat, dar s-ar putea sa fie dificil sa-l faceti sa accepte acest
ajutor, mai ales daca adolescentul neaga gravitatea problemei. Medicul de familie, consilierul
scolar sau asistentul social va poate da informatii despre serviciile locale de combatere a
consumului de droguri.

18
 5. Fixati limite

Daca adolescentul incepe sa provoace probleme acasa in urma consumului de droguri,

tre-buie sa-i puneti in vedere cu mult calm ca nu veti tolera aceasta situatie la infinit. Veti fi,
poate, nevoiti sa con-ditionati prezenta lui in casa de un comportament mai rezonabil ori de
inscrierea lui intr-un program de tratament. Daca ii dati adolescentului bani de buzunar
saptamanal, va trebui sa verificati cu strictete cum cheltuieste banii sau chiar sa nu-i mai dati,
daca ii foloseste pentru cumpararea de droguri.

6. Incurajati alternativele

In pofida sentimentului de neajutorare pe care poate ca il resimtiti, este important sa nu

renuntati la solutiile pozitive. Incercati sa incurajati activitatea si relatia adolescentului cu
prieteni care nu au nicio legatura cu consumul de droguri. Daca puteti aduce alte
subiecte/activitati in viata adolescentului, care ii vor consolida increderea in fortele proprii si
sentimentul propriei valori, acestea il vor ajuta sa-si canalizeze energia intr-o directie agreata de
toata familia.

7. Nu va purtati singuri “crucea”

Multi parinti se simt rusinati de faptul ca adolescentii lor consuma droguri si au tendinta
de a pastra acest fapt, secret. Dar o situatie de genul acesta poate fi foarte stresanta, iar un parinte
are nevoie de mult sprijin. Incercati sa implicati si alti membri ai familiei, prieteni sau alti
parinti, deoarece adolescentului s-ar putea sa-i fie mai greu sa respinga persoane care nu fac
parte din familia lui apropiata, pe motiv ca sunt prea insistenta ori ca reactioneaza exagerat.
Dependenta se dezvolta la adapostul secretului, asa ca, daca veti aduce faptele la lumina,
adolescentului ii va fi mult mai greu sa-si ascunda problema.

8. Fiti pregatiti sa renuntati

Daca dupa ce ati facut tot ce s-a putut ca sa-l ajutati, adolescentul continua sa se drogheze,
ati putea ajunge la concluzia ca cel mai bine ar fi sa va retrageti si sa-1 lasati sa-si rezolve singur
problemele. Oricat de dureros ar fi pentru parinti, singura persoana care il poate opri cu adevarat
de la consumul de droguri este el insusi. Adevarul este ca unii adolescenti nu gasesc motivatia
necesara pentru a-si schimba comportamentul decat dupa ce incep sa simta pe pielea lor modul
in care drogurile le modifica viata. Pentru unele persoane, cu cat se rostogolesc mai repede pana
la ultima treapta, cu atat mai devreme incep sa-si revina. Incercand sa va protejati copilul la
infinit de consecintele alegerilor sale nefericite, prelungiti, de fapt, contactul sau cu drogurile,
fapt care poate duce la instalarea unei dependente mai severe. Oricum, daca aveti de facut alegeri
dificile ca aceasta, discutati intai cu o persoana calificata. Exista diverse organizatii care acorda
sprijin si consultanta parintilor.

19
Bibliografie
Briers & Baveystock – Ingeri adolescenti, BBC Active, Ed. Curtea veche, 2006

20