03/18/10 Curs 4 Saptama 4

Tema 4. Capitalul – factor de productie

1. Conceptul de capital
2. Circuitul si rotatia capitalului
3. Structura capitalului
4. Capitalul fix. Uzura. Amortizare. Dinamica. Eficienta

1. Conceptul de capital

In sensul general, capitalul reprezinta bunurile folosite pentru a produce alte bunuri si pentru
a obtine profit. Se mai numeste capital tehnic sau mijloace de productie si fata de factorii de
productie originari primari (pamanturi sau natura, forta de munca) se prezinta ca un factor derivat
(este rezultatul unor procese de munca anterioare). De asemenea, capitalul are caracter creativ,
reproductibil, de bunuri si servicii, adica se autovalorifica in procesul folosirii. Capitalul este o
sursa permanenta de venituri.
Capitalul este element esential in potentialul firmei deoarece in functie de marimea si
calitatea sa se stabileste un anumit volum de productie pentru a satisface cererea de pe piata precum
si in functie de el se pot utiliza oportunitatile oferite pe piata.
Istoric analizand, conceptul de capital a evoluat de la prezentarea ca stocuri de bunuri,
marfuri, cantitati de bani aducatori de bani (secolul XII) la fonduri, bogatie, averi banesti, valoare
ce sporeste patrimonial (secolul XIV) la factori principali in producerea de valoare si de profit in
secolul (XVIII).
Patrimoniul, averea, avutia nationala se constituie in capital in masura in care este folosita
pentru productie. Societatea care reuseste sa atraga in circuitul economic cat mai mult din resursele
sale poate sa satisfaca cat mai mult din nevoile sociale. Sub aspect economic este important ca
aceste bunuri sa fie folosite indiferent de forma de proprietate, de organizare.

Capitalul este analizat din mai multe puncte de vedere:

a. in sens juridic capitalul reprezinta acea valoare sub forma de bunuri, lucruri, sau de bani, aflate in
posesia unei persoane fizice sau juridice si care prin utilizare aduce posesorului sau o valoare mai
mare. Potrivit acestei abordari capitalul inclus in patrimoniul unei firme da dreptul proprietarului sa
isi insuseasca, sa dobandeasca un venit fara a depune o munca concomitenta (dividend).
b. dpdv contabil, financiar, patrimonial, notiunea de capital se refera la aportul initial si cel adus pe
parcurs de actionari, proprietar, la patrimoniul firmei. Din acest punct de vedere, deosebim capitalul
permanent (sursa a averii firmei) format din capital propriu si capital imprumutat.
c. sub aspect economic, capitalul este prezentat ca factor de productie capabil sa se autovalorifice.
Important este ca acest capital sa fie utilizat pentru a satisface nevoia sociala. Sistemul economic
care asigura maximizarea nevoii sociale (a consumului) de resursele atrase este eficient. Corelatia
intre profit ca motivatie imediata a producatorului si maximizarea consumului ca obiectiv final al
productiei este cheia unui sistem economic eficient (exemplu: economia de piata).

Capitalul se poate aborda tinand seama de mai multe criterii:

1. dupa forma in care se prezinta deosebim: capital tehnic (real), cuprinde bunurile ce au
existenta fizica, materiala; capital nominal (fictiv), nu are o valoare reala intrinseca ci
semnifica valoarea; se prezinta sub forma titlurilor de proprietate (actiuni); capital banesc,
lichid.
2. dupa destinatie, capitalul este productiv (capital real tehnic); capital lucrativ (este capital in
masura in care e utilizat ca aducator de venit).

1
 3. istoric, in evolutia sa: capital comercial; capital camataresc; capital industrial; banca
financiara (impletirea capitalului bancar cu cel industrial), posesorii lui formeaza oligarhia
financiara (mari oameni financiar si grupuri financiare insemnate).
4. dupa posesorul lui: capital individual (detinut de agentul economic individual); capitalul
social (capitalul rezultat din insumarea si impletirea capitalurilor individuale intr-o ambianta
concurentiala). Procesul de formare a amberlor forme, de marire este asigurat de
concentrarea capitalului (autofinantare – reinvestirea profitului) si centralizarea capitalului
(unirea benevola sau fortuita a mai multor capitaluri ca urmare a procesului concurential).

2. Circuitul si rotatia capitalului

In procesul de folosire, capitalul parcurge un circuit format din 3 stadii (aprovizionare,

productie, desfacere) transformandu-se in 3 forme functionale (bani, productiva si marfa). Circuitul
se reia permanent reprezentand in fapt un proces de rotatie a capitalului. Rotatia capitalului trebuie
sa fie cat mai rapida pentru a asigura eficienta in utilizarea capitalului.

Indicatorii vitezei de rotatie sunt:

r – nr. de rotatii
r = CA / K (rot / an)
CA – cifra de afaceri, volumul incasarilor intr-un an
K – capitalul folosit (total)
r = CA / Kc
Kc – capitalul circulant
dz – durata in zile
dz = 1/r * 365 (zile / rot )

2
Stadiile cuprinse in circuitul capitalului sunt:
1. Aprovizionarea – consta in transformarea capitalului banesc in factori de productie necesari
(capital fix – utilaje, echipamente; capital circulant – materii prime, energie, materiale).
2. Stadiul doi – productia propriu-zisa in care are loc transformarea capitalului tehnic impreuna
cu ceilalti factori de productie in produse utile care sunt destinate vanzarii si reprezinta
marfuri.
3. Stadiul trei – desfacerea reprezinta procesul de vanzare-cumparare si reflecta cheltuielile
ocazionate de ajungerea marfii la consumator.

3. Structura capitalului se urmareste dupa mai multe criterii:

a. dupa circuitul si rotatia sa, denumita si structura de reproductie a capitalului, deosebim:
– capital productiv (Kprod.):
– K de productie (dupa modul cum isi transfera valoarea, se
consuma, dupa modul de inlocuire si dupa durata folosirii):
1. capital fix
2. capital circulant
– K de circulatie:
1. Bani
2. Produse finite sau marfuri
– capital neproductiv (Kneprod.)

Capitalul fix reprezinta bunurile care participa la mai multe cicluri de fabricatie, au o durata
de folosire mai mare de un an, se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de folosire.
Exemplu: utilaje de prelucrare, constructii speciale, standuri si echipamente de control, birotica,
animale de tractiune.
Capitalul circulant cuprinde acele bunuri care participa la un singur ciclu de fabricatie, se
consuma dintr-o data, transferandu-si integral valoarea in cursul ciclului de fabricatie si se
inlocuiesc cu fiecare nou ciclu de productie.
Exemplu: materii prime, combustibili, materiale

b. structura patrimoniala este stabilita de contabilitate si se regaseste in activul bilantului.

Elementele materiale ale capitalului (mijloace de productie) se numesc in contabilitate active, care
se clasifica dupa particularitatile folosirii lor in active fixe, imobilizate (imobilizari) si active
circulante (mobilizari).
Activele imobilizate fixe cuprind imobilizari corporale (terenuri, mijloace fixe, investitii in
executie) si imobilizari necorporale (studii ale pietii, brevete, inventii, programe informatice, taxe si
cheltuieli de infiintare a firmei) si imobilizari financiare (investitii financiare pe termen lung in
titluri de valoare, actiuni, obligatiuni).
Activele circulante (mobilizari) cuprind mijloace circulante materiale (stocuri), produse
finite, creante (debitori), mijloace circulante banesti.
K de circulatie + K circulant = Mijloace circulante.

4. Capitalul fix (vezi definitia)

In contabilitate se considera capital fix acel mijloc fix care indeplindeste cumulativ doua
conditii: are o durata mai mare de un an si o valoare de inventar mai mare decat limita stabilita de
lege (in prezent 1800 ron). Terenurile care sunt incluse in patrimoniul intreprinderii la imobilizari
corporale nu se amortizeaza ci se reevalueaza.

3
 Uzura si amortizarea capitalului fix
Uzura reprezinta fenomenul de depreciere, de degradare a componentelor capitalului fix, in
fapt de pierderea caracteristicilor tehnico-functionale ca urmare a folosirii sau actiunii factorilor
naturali. Dupa cauzele uzurii deosebim: uzura fizica, care este un fenomen natural generat de
folosire si de factorii naturali. Efectele negative pot fi atenuate printr-o intretinere si folosire
corespunzatoare, stabilite de proiectant. In practica economica sunt prevazute reviziile curente care
asigura pe parcursul duratei normate de folosire utilitatea mijloacelor fixe.
Uzura morala este cauzata de progresul tehnic si consta in aparitia pe piata a unor utilaje de
acelasi fel dar mai ieftine (uzura morala de forma I) sau in aparitia pe piata a unor utilaje de aceeasi
utilitate dar mai performante (uzura morala de forma II).
Pentru a preintampina efectele negative ale uzurii morale, pentru a le diminua, se actioneaza
pe linia imbunatatirii, ameliorarii, performantelor tehnice a utilajelor existente (imbunatatiri
concomitent cu reparatii capitale) sau chiar inlocuirea inainte de termen.
Expresia economica a uzurii este amortizarea. Acest proces reflecta consumarea treptata a
capitalului fix si consta in trecerea pe costuri a unor cote parti din valoarea capitalului fix pe durata
folosirii acestuia. Amortizarea are rolul de a asigura inlocuirea capitalului fix uzat fizic la scoaterea
din uz iar pe parcurs este sursa de investitii.
A – amortizare anuala
A = Kfi / Ta = (Kf + D + Rk – R) / Ta
Kfi – capital fix la valoarea de inventar
Ta – timpul de amortizare ( Dnu – durata normata de utilizare)
Kf – pretul de achizitie
D – cheltuieli de transport, demolare, demontaj
Rk – reparatii capitale
R – valoare reziduala

In functie de consecintele negative ale uzurii morale, se deosebesc trei metode de

amortizare:

a. amortizare in cote egale, liniara

A = Kfi / Ta
a – cota de amortizare
a = (Kfi / Ta) * 100 sau a = (1/Ta) * 100

b. amortizarea accelerata
A1 = 50% * Kfi
A2...Ta = (50% * Kfi) / (Ta -1 )

c. amortizarea degresiva - multiplicarea cotelor egale de la a. cu niste coeficienti in functie de durata

de folosire a capitalului fix:
1.5 pt perioada intre 2 si 5 ani
2 intre 5 si 10 ani
2.5 mai mare de 10 ani

CA – cifra de afaceri
Ca = CT + Pr = Cm + S + Pr = A + Kc + S + Pr
CT – costul total
Cm – costuri materiale
S – salarii
A + Kc = Cm

4
 A + Kc + S = CT

Structura capitalului fix. Indicatori de structura

- starea fizica a capitalului fix
Kfi = Kfa + Kfr = nA + Kfr
Kfa – capital fix amortizat
Kfr – capital fix neamortizat, ramas
n – nr de an de utilizare

uz – coeficient de uzura
uz = (Kfa / Kfi) * 100 = (nA / Kfi) * 100

ut – coeficientul de utiliate
ut = (Kfr / Kfi)*100

uz + ut = 100

in – coeficient de innoire
in = PKfi / Kfi * 100; in = (PKfi / Kfi - 1)*100
Pkfi – punerile in functiune, untilajele cu o vechime mai mica de un an

is = SKfi / Kfi* 100

Indicatori de dinamica ai capitalului fix ne arata evolutia in timp a capitalului fix. Calea de sporire
a capitalului fix este investitia (investitia bruta are ca sursa profitul si amortizarea; investitia neta
doar profitul).
IKf = Kf1 / Kf0
ΔKf = Kf1 – Kf0
ΔKf% = IKf – 100
ΔKf% = (ΔKf/Kf0)*100

Eficienta capitalului fix

Utilizarea capitalului fix se urmareste sub aspect cantitativ ( ca numar, ca timp de lucru disponibil)
si sub aspect calitativ ca randament, ca performanta.

Indicatorii de eficienta ai folosirii capitalului fix sunt:

Eg – eficienta globala a capitalului fix

Eg = CA / Kfi (sau Kfr) * 1000

Wkf – productivitatea capitalului fix

Wkf = CA / Kfi

ekfi – coeficientul de eficienta a capitalului fix

ekfi = 1/Wkf = Kfi / CA

Rkf – rentabilitatea
Rkf = Pr / Kfi * 100
Pr - profit