2004 Vol. 1 Nr.

1
Lumea
peşterilor
BULETINUL SOCIETĂŢII NAŢIONALE DE SPEOLOGIE

În acest număr:
Ion,
cel mai
bătrân
om
modern
descoperit
în Europa

www.snsro.ro
 ÎN ACEST NUMAR:
Lume a
CUPRINS: Peşterilor
2004 VOL 1 Nr. 1
ISSN: 1584 - 241X

► 3 Editorial ————————————

► 4 Condiţionarea litologică şi fizico- Lumea Peşterilor este o

geografică a carstificării în regiunea
Ponorului (munţii Plopiş) de
Magdalena Drăgan
► 6 Maillon Rapide - notă tehnică
► 7 Protecţia domeniului subteran
- principii de conservare şi
instrumente de management de
Raymond Tercafs (fragmente)
traducere de Dr. Oana Moldovan
► 9 Procedura de încredinţare a
administrării sau de atribuire a
custodiei ariilor naturale protejate (O.
pub li caţ ie b ia nu ală a
Societăţii Naţionale de
Speologie.
Buletinul Societăţii Naţionale
de Speologie reprezintă una
dintre modalităţile prin care
Societatea doreşte să se facă
cunoscută şi să-şi
îndeplinească obiectivele.
Acestea sunt reprezentate în
primul rând de conservarea şi
protejarea peşterilor şi a
arealelor carstice.
————————–————-—————

ARII CARSTICE 850/27.10.2003 - extrase) Răspunderea pentru materialele publicate

aparţine în exclusivitate autorilor.

► 10 Peştera Curecea de Adrian —-———————–—————————

LUMEA PEŞTERILOR este tipărită în România
—————————–————————
Astăzi, Cheile Bîlgăr LUMEA PEŞTERILOR este publicată şi
distribuită gratuit către toţi membrii

Someşului Cald ► 11 Fauna subterană acvatică din Societăţii Naţionale de Speologie

reprezintă un obiectiv
major pentru turiştii
care vizitează Platoul
Padiş. Traseul turistic
organizat în circuit pe
versanţii cheilor este
deosebit de
spectaculos, cu o mare
densitate de obiective,
mai ales carstice
(peşteri, izbucuri, chei).
De fapt diversitatea
acestor obiective a şi
—————————————-————–
psamal de Dr. Oana Moldovan
► 12 Speologia româneasca pe web AUTORII ARTICOLELOR
► 12 Raymond Tercafs - Protecţia
Adrian Bîlgăr
Călin Drăgan
domeniului subteran - principii de Magdalena Drăgan
Ovidiu Guja
conservare şi instrumente de Dr. Oana Moldovan
management - recenzie
Informaţii şi abonamente:
SOCIETATEA NAŢIONALĂ
► 13 Cheile Someşului Cald DE SPEOLOGIE
Str. Aurel Suciu nr. 63/1
de Ovidiu Guja 400404 Cluj-Napoca,
Tel: 0744-799248
E-mail:snsro@intech.ro
► 17 Aventuri în Cuciulat de Călin http://www.snsro.ro
Drăgan
SPONSORI
Ro Interactive Technologies
► 18 Un om modern primitiv S.R.L.

făcut ca regiunea să din Peştera cu Oase, (www.intech.ro)

fie cunoscută sub România

numele de Bazarul
Someşului Cald.
► 19 Ion - file de poveste sau cum a
fost descoperit Ion de Adrian Bîlgăr
► 21 Cehia - Carstul morav -
scurtă prezentare
► 23 File de jurnal: o călătorie în
Moravsky Kras de Ovidiu Guja
► 27 Documentele Societăţii -
Extrase din statut

2 ► Lumea PEŞTERILOR
 EDITORIAL

S peologia este ştiinţa

care studiază peşterile.
Relativ nouă ca ştiinţă,
obiectivele sale sunt
înţelegerea forţelor care au
stat la originea formării şi
dezvoltării peşterilor şi a
formelor de viaţă în peşteri.

A opta parte din rezervaţiile şi monumentele naturii din

România sunt reprezentate de peşteri. Procentul capătă proporţii
şi mai semnificative dacă luăm în considerare faptul că ele
Pentru a fi interesat de
speologie nu ai nevoie de
pregătire ştiinţifică sau
experienţă, e suficient să ai
spirit de observaţie şi o
reprezintă unele dintre obiectivele turistice cele mai atractive şi curiozitate inteligentă. În
vizitate, dar şi cele mai fragile. Odată distruse nu se mai pot istoria ştiinţei aceştia au fost
reface nici măcar în sute de ani, aşa cum, de pildă, se poate adeseori factorii decisivi în
reface o pădure. Peşterile s-au format în sute de mii sau milioane descoperirea de noi cunoştinţe
de ani, în condiţii climatice care nu mai există azi pe Terra. Astfel, şi fenomene. Profesioniştii în
orice agresiune asupra lor duce la modificări ireversibile. domeniul geologiei,
meteorologiei, chimiei şi
biologiei lucrează în
Există în lumea speologică o mulţime de organizaţii şi cluburi
colaborare cu amatori pentru
de speologie. Prea puţine dintre ele şi-au propus să facă din
a obţine cunoştinţe despre
conservare şi protecţie unele dintre obiectivele sale principale.
lumea subterană. Într-o lume
Mediul speleal este unul dintre cele mai vulnerabile şi în goana
fără lumină, vietăţile din
zilnică pentru existenţă uităm acest lucru. Încercăm prin Societatea
peşteră s-au adaptat la mediu
Naţională de Speologie să suplinim această lipsă. Aceasta nu
prin modificări fundamentale
exclude însă explorarea şi cercetarea subteranului. Înainte de
de un interes special pentru
toate ne interesează însă siguranţa celui care păşeşte în lumea
biologi. Geologul poate studia
subterană. Vrem să vă încurajăm să cercetaţi, să priviţi în jurul
efectul disoluţiei, eroziunii şi a
vostru şi să încercaţi să înţelegeţi această lume. Peştera nu este
mişcărilor pământului în pereţii
numai un poligon pentru testarea muşchilor, şi cucerirea ei nu
de stâncă care-l înconjoara.
înseamnă numai o competiţie de viteză. Poţi să spui că ai cucerit o
Cursurile subterane de apă şi
peşteră atunci când după ce ai străbătut-o până la capătul ei
hidrologia epocilor trecute pot
relativ, i-ai înţeles trecutul şi ai făcut totul ca aceasta să aibă un
fi regăsite cu uşurinţă în
viitor.
meandrele şi configuraţia
g a l e r i i l o r d e p e şt e r ă .
F o r m a ţ i u n i l e s u b t er a n e,
Dorim să creem o comunitate, comunitatea speologică mineralele dezvoltate acolo,
românească, o comunitate ai cărei membri să comunice, să atrag atenţia mineralogilor şi
participe la deciziile comunităţii, să-şi împărtăşească experienţele, nu în ultimul rând a
succesele, dar şi înfrângerile. fotografilor, care pot captura
pe peliculă frumuseţea acestor
locuri. Exploratorii subteranului

SNS iubesc frumuseţea şi asprimea

acestor locuri ca şi provocarea
explorării lor. Plăcerea de a fi
în natură, împreună cu un
profund respect pentru
conservarea naturii subterane,
pot ajuta speologul în
acumularea de noi cunoştinţe
despre peşteri.

Lumea PEŞTERILOR ◄ 3
 PREZENTARE
Condiţionarea litologică şi fizico-geografică a carstificării în regiunea
Ponorului (Munţii Plopiş)
Magdalena Drăgan
Ponorul, situat în sud-estul
munţilor Plopiş, este platoul calcaros
cel mai extins din cadrul acestora.
Se prezintă ca o carstoplenă
suspendată la 700-750m altitudine,
sculptată în calcare triasice –
anisian-ladiniene (formaţiunea de
Crişul Repede – calcare de Bucea).
Sectorul ocupat de aceste roci
triasice are diametrul de
aproximativ 4 km din care secvenţa
superioară carstificabilă se extinde
pe 2 x 3 km. Pe seama acestei plăci
alungite pe direcţie nord-sud s-a
dezvoltat relieful carstic ce
reprezintă obiectul acestui studiu.
Condiţionarea litologică a
carstificării
Compoziţia chimică a acestor
calcare (peste 95 % CaCO3) le
face susceptibile de o carstificare
pronunţată.
Textura, prin stratificare (bancuri
subţiri şi plăci), se prezintă ca un
factor inhibitor al unei evoluţii
carstice majore, datorită volumului
mic de rocă cuprins în strate, precum
şi intercalaţiilor argiloase. Gradul
de înclinare al stratelor (placa de
calcar este prinsă în structuri de tipul
sinclinalelor şi anticlinalelor)
împreună cu tipul stratificaţiei
imprimă o anumită fizionomie
reliefului:
- apariţia capetelor de strat
(doar local, deoarece se distrug
repede, efect al dispunerii in
strate subţiri)
- suprafeţe structurale (dealul
Pleşu)
- mase importante de grohotişuri
(desprinderea microblocurilor
este accentuată de grosimea
mică a stratelor şi de
litoclazarea pronunţată – cum
ar fi grohotişul de deasupra
Izbucului Negrenilor,
grohotişurile de sub pereţii
estici)
- brâne structurale şi mici
cascade pe traseul unor torenţi
care traversează zonele
marginale ale platoului.
4 ► Lumea PEŞTERILOR
Pentru endocarst, factorul
textural are importanţă majoră
deoarece feţele de stratificaţie
reprezintă areale de labilitate pe
unde poate pătrunde apa in masivul
calcaros.
Dar cea mai mare importanţă
pentru carstificare o au litoclazele şi
dislocaţiile verticale. Ele favorizează
accesul apei în interiorul masei
calcaroase, dirijează instalarea
drenajelor subterane dezvoltarea
formelor de suprafaţă şi dispunerea
lor spaţială. Givulescu descrie acest tip
de calcare (de Bucea) ca fiind puternic
diaclazate, de unde concluzia
e vide nt ă, în ur ma co n s t at ăr i i
decalajului mare între debitele
insurgenţelor şi exurgenţelor, că cea
mai mare parte din apa care circulă în
interiorul acestui masiv pătrunde prin
numeroasele fisuri ale calcarului, fară
să se mai organizeze în reţele la
suprafaţă.
În perimetrul supus studiului se
întâlnesc două dislocaţii majore:
• cuta-falie dintre sinclinalul
Dâmbul Colibelor-Vârful
Ponorului şi sinclinalul Ponorului;
• falia de pe latura de vest a
Altitudine Sistemul de modelare
700-800m Pluvio-nival
(munţi joşi)
Tabelul 1- Condiţionarea fizico-geografică a carstificării în regiunea Ponorului
Apă din topirea zăpezii pe roca nudă
Apă de ploaie pe roca nudă
Apă scursă printr-un sol de tip rendzină
Tabelul 2 - Agresivitatea apelor in funcţie de substrat
Ponorului, confirmată şi printr-o
scurgere de riolite în dreptul
cotei 837 (R. Givulescu, 1955).
De prima se leagă un aliniament
de uvale cu doline mixte (de
disoluţie şi prăbuşire), precum şi
prezenţa unor doline de mari
dimensiuni (diametru 30-40m şi
adâncime 10-15m).
A d o u a f a l ie g h i d e az ă
dezvoltarea unei văi dolinare cu
lungimi de 200-300m precum şi
instalarea unei văi la contactul
carstificabil-necarstificabil.
Condiţionarea fizico-
geografică a carstificării
Carstificarea este un proces
complex de interacţiune a diverşi
factori care, sintetizând, pot fi
încadraţi în două categorii
principale: statici (roca, cu toate
proprietăţile ei) şi dinamici (clima,
vegetaţia, solurile, hidrografia).
Prezentăm în tabelulul 1 factorii
condiţionării fizico-geografice a
carstificării în regiunea Ponorului:
Pentru o dizolvare de amploare,
carstologii au evidenţiat importanţa
Condiţii biopedoclimatice
• Temperatura medie anuală: 5-6 ºC
• Precipitaţii medii anuale: 800-
900mm
• Durata stratului de zăpadă: 3 luni
• Păşuni şi pajişti secundare (80% din
suprafaţa teritoriului)
• Păduri de fag (10% din suprafaţa
teritoriului)
• Rendzine
• Cambisoluri
14 mg/l CaCO3 dizolvat
16 mg/l CaCO3 dizolvat
35.5 mg/l CaCO3 dizolvat

Triasic
Permo-
werfenian
Cristalin
cantităţii de precipitaţii şi a solului
care acoperă rocile calcaroase
( s it uaţ ie s pe c if i că cl i m at u lui
temperat-continental). De asemenea,
se cunoaşte că motorul disoluţiei îl
reprezintă agresivitatea apelor,
adică încărcarea lor cu CO2 (care
intră în reacţie cu apa formând
HCO3) şi cu diverşi acizi. Pentru
exemplificare, prezentăm tabelul 2
(după Bauer, citat de Bleahu, 1974).
Cunoscând faptul că cea mai
mare parte a zonei Ponorului (peste
90%) este acoperită cu soluri
0 Culmii Cornului şi, prin debitul care
Sarmaţian mediu-superior
Riolite
Cretacic superior
rendzinice, ne putem explica
extinderea în suprafaţă a unora din
formele exocarstice negative (solul
are şi rolul de a stoca apa pe care o
cedează apoi treptat, corodând
areal substratul).
Ca urmare a interacţiunii
factorilor prezentaţi mai sus şi a
evoluţiei îndelungate, arealul
calcaros studiat se prezintă astfel:
PREZENTARE
Exocarstul
Urmărind în teren, formele de
suprafaţă se grupează în două
asociaţii morfologice:
a) Periferia platoului evidenţiată
la contactul rocilor carstificabile cu
cele necarstificabile prezintă forme
diferite în funcţie de raportul
altimetric al celor două tipuri de roci.
Conform termenilor lansaţi de
Cocean (Cocean, 2000) în regiunea
studiată deosebim:
-“Contact de tip Padiş” (pe latura
vestică şi sud-estică), unde calcarul
este dominat altimetric de către
rocile necarbonatice. Acesta este o
fâşie de încarcare hidrologică a
carstului, respectiv de subteranizare
accentuată a reţelelor de suprafaţă
alohtone, organizate pe rocile
necarstificabile. În sectorul vestic,
d o mi nat d e c ul me a p e r mo -
werfeniană a Cornului se află
principalul ponor al regiunii, singurul
permanent. La fel de importantă din
punct de vedere al subteranizării
a p e i, c â t ş i a mor f olo giei
exocarstice, este valea de contact
grefată pe falia care separă cele
două tipuri de roci. Este o vale
asimetrică, cu un versant abrupt şi
scurt, pe calcare (pe roca nudă
expusă aici se formează lapiezuri), şi
unul lung pe dreapta, pe gresiile
permo-werfeniene. Are pierderi
difuze de apă în patul albiei, în
unele sectoare până la secare.
Această vale colectează toate
pârâiaşele de pe flancul estic al
se scurge în calcar, are un aport
important la circulaţia subterană a
apelor. Tot în apropierea zonei de
contact se găsesc doline cu evoluţie
rapidă (deschideri de doline
adventive). În partea sud-estică apar
două ponoare temporare, activate în
special primăvara datorită
surplusului de apă provenit din
topirea zăpezilor. Caracterul
temporar este determinat de
suprafaţa redusă a zonei
necarstificabile (aflată in sud-estul
platoului – interfluviul desfăşurat la
nord de vârful Ponorului) pe care
este posibilă apariţia unei scurgeri
organizate. Pe zona de contact se
dezvoltă doline în formă de
potcoavă, cu versantul abrupt pe
calcare.
-“Contactul de tip Bedeleu”, în care
calcarul domină altimetric rocile
necarstificabile. Acesta se remarcă în
morfologia regiunii prin abrupturile
Lumea PEŞTERILOR ◄ 5
 PREZENTARE

variabile, acoperite de produse ale Bibliografie 3. Gîvulescu, R.- Contribuţii la

dezagregării, cu o pedogeneză stratigrafia şi tectonica părţii de
deficitară, cu soluri scheletice. Din răsărit a Munţilor Rezului, Studii şi
1. Bleahu, M. - Morfologia
punct de vedere hidrologic, acest cercetări ştiinţifice, seria II, Ştiinţe
castică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1974
contact este o linie generală de biologice, agricole şi medicale, anul
2. Cocean, P. - Munţii Apuseni.
descărcare hidrologică a masivului VI, iulie-decembrie 1955, Academia
Procese şi forme carstice, Ed.
de calcar, izbucuri cu debite R.P.R., filiala Cluj
Academiei Române, Bucureşti 2000
importante fiind intâlnite pe toate
cele trei laturi: Izbucul Negrenilor în
sud, Izbucul Mare şi Izbucul Mic din Informaţii
valea Răchitelor, pe latura estică, şi

TEHNICE
Izbucul Topliţei (sau Barcăului) în
nord. Toate se continuă cu cursuri de
apă care, din punct de vedere
morfologic, se încadrează în
categoria văilor în fund de sac. Notă asupra utilizării verigilor MAILLON RAPIDE pe un
b) Platoul propriu-zis este plan
la scară mică, dar puternic echipament de protecţie individuală utilizat în alpinism
fragmentat de doline şi uvale la şi escaladă (EN 12275)
scară mare. Fiind grefat pe un
sinclinal, altitudinile cele mai reduse
se înregistrează în centru (sub
750m). Aliniamentele de doline Veriga rapidă trebuie să fie marcată:
urmăresc liniile tectonice majore
precum şi drenurile subterane. Se MAILLON RAPIDE FRANCE
pot identifica atât aliniamente pe CE 0082
direcţia nord-sud (ghidate de falii),
cât şi pe direcţie vest-est (date de
←25→ 10KN
drenajul subteran). După dimensiuni
se întâlnesc două categorii Utilizatorul trebuie să verifice, înainte de utilizarea
principale de doline: echipamentului, dacă piesa de legătură este înşurubată complet
• doline adânci şi întinse şi strâns, astfel încât nici o parte a filetului să nu fie vizibilă.
(condiţionate tectonic), cu versanţi
abrupţi, pe suprafaţa cărora sunt
şi sectoare de apariţie a rocii la Veriga nu trebuie depozitată în locuri umede.
zi, pe care se dezvoltă lapiezuri.
• doline cu adâncime mică, dar cu Dacă o verigă, montată pe un echipament, a fost utilizată pentru
diametru mare şi versanţi în pantă a opri o cădere, aceasta trebuie inlocuită cu una nouă.
lină, cu evoluţie uniformă pe toată
suprafaţa lor datorită grosimii
mari a păturii de sol care
Veriga trebuie inspectată cel puţin o dată pe an, atât din punct
înmagazinează apa, cedând-o de vedere al aspectului (corodare, deformaţii, uzură), cât şi din
apoi treptat, puternic îmbogăţită punct de vedere al modului de înfiletare.
cu CO2 şi acizi organici.
Maillon Rapide sunt livrate atât de Petzl, cât şi de Kong Bonaiti.
Endocarstul Adresa producătorului este:
F ii nd o zo na r e s t r â n să,
comparativ cu Pădurea Craiului, Ste Peguet
zona carstică cea mai apropiată, Z.I. Mt Blanc - B.P. 205
regiunea Ponorului nu a stârnit 12, rue des Buchillons
interesul speologilor. De aceea nici 74105 Annemasse cedex
nu sunt cunoscute prea multe peşteri.
Majoritatea sunt mici, cu lungimi sub
FRANCE
20m, fosile. Cele mai cunoscute sunt
Avenul cu sala de la Izbucul Mare, Maillon Rapide este o marcă înregistrată
care funcţionează ca un prea plin 0082 numărul laboratorului autorizat
pentru izbucul din aval, şi Peştera ←25→ încărcare la ruptură pe axa lungă, în KN
de lângă Ponor, cea mai importantă
din zonă (lungime 139m, extensie 10KN încărcare la ruptură pe axa scurtă
68m), o peşteră acceptoare,
dezvoltată pe direcţie nord-vest -
sud-est, care are o galerie unică
c o nc r e ţ io na t ă c u s t a la c t i t e ,
stalagmite, domuri şi gururi.

6 ► Lumea PEŞTERILOR

Protecţia domeniului subteran
- principii de conservare şi instrumente de management –
de Raymond Tercafs (fragmente din volum)
C onservarea speciilor
cavernicole, în mare
parte necunoscute,
necesită măsuri imediate pentru a
evita ca o mare parte din patrimoniu
să dispară la o dată atât de recentă.
Domeniul subteran are trăsături
funcţionale care îl fac, în mod
deosebit, deschis agresiunii. Variaţi
poluanţi şi alte disturbări determinate
de activităţile umane cauzează
distrugeri deseori ireparabile ale
speciilor endemice. Pentru reducerea
şi dacă este posibil stoparea
impacturilor negative este importantă
luarea măsurilor hotărâte în domeniul
managementului şi dezvoltării
ecosistemelor subterane. Ele includ
acţiuni pe loc şi măsuri legislative.
Situaţia numeroaselor ţări indică că
asemenea măsuri sunt absolut
indispensabile pentru o conservare
eficientă.
S intezele prezentate
înainte arată
varietatea problemelor
ridicate de protecţia şi conservarea
biotopurilor şi speciilor. Tehnicile
existente de management teoretic
permit stabilizarea ş i uneori
îmbunătăţirea situaţiei. Este important
ca ele să fie aplicate şi dezvoltate
atât ştiinţific cât şi în teren.
D ouglas discută cu
atenţie înţelesul
diferitelor căi de
protecţie contra principiilor de
conservare. Numere recente ale NSS
News (februarie-iunie 1995) şi
Caver's Digest au inclus importante
discuţii privind protecţia şi
conservarea peşterilor. Acestea au
atins un număr de probleme vitale, ca
locul omului în natură şi natura
dinamică a ecologiei. Aceste discuţii
au fost, în parte, lipsite de precizie
pentru că limbajul folosit nu a fost
bine definit sau incorect întrebuinţat şi
pentru că ideile exprimate au fost
prost concepute sau au ignorat
contextul care ajută la încadrarea
problemei pentru speologi. În acest
comentariu, Douglas vrea să clarifice
unele confuzii din vocabular, să ofere
definiţii comune, să dea contextul
istoric şi să ajute speologii să
gândească prin ideile lor. Mai întâi ne
referim la unele definiţii. Speologii de
obicei folosesc eronat cuvântul
“protecţie”, care are un înţeles
specific în studiile istorice despre
protecţie şi domeniul mai larg al
istoriei mediului. Gifford Pinchot,
primul specialist american în păduri (şi
consultantul lui Theodor Roosevelt), a
declarat că a inventat cuvântul
“protecţie”; cu orice ocazie l-a
popularizat în primii ani ai secolului
20. Pinchot foloseşte termenul în sensul
de utilizare înţeleaptă a resurselor
naturale şi acesta este înţelesul corect
de azi. Discipolii discută dacă
protecţia a fost o luptă între bunul
public şi interesele private, aşa cum
retorica reformei, “cel mai mult bine
pentru cât mai mulţi oameni”, o
sugerează sau dacă reprezintă o
dorinţă pentru utilizarea eficientă a
resurselor (Samuel Hayes,
“Conservation and the Gospel of
Efficiency”) sau a fost îndemnată de
frică (Roderick Nash, “Wilderness and
American Mind”). Protecţia înseamnă
exploatarea raţională a mediului şi
decurge din viziunea antropocentrică
asupra lui. Pentru Pinchot şi discipolii
săi resursele erau risipite dacă nu erau
utilizate pentru beneficiul oamenilor.
Pentru speologi, implicaţia este clară,
protecţia peşterilor însemnând
utilizarea raţională, înţeleaptă a
peşterilor. Speologii au fost relativ
lenţi în ajungerea la protecţie. În altă
parte, Douglas argumentează că
protecţia peşterilor, corect definită,
datează din 1950. Nu înseamnă
conservare, care este un alt concept
susţinut în formă pură de
contemporanul lui Pinchot, un prieten
de altădată şi apoi oponent (în
controversa Hetch Hetchy la Yosemite),
John Muir.
M uir
degrabă
susţinea
conservarea, mai
protejarea domeniului natural.
decât
Eschivându-se de la punctul de vedere
antropocentric al lui Pinchot, care
vedea lumea ca pe o resursă
exploatabilă, Muir credea că mediul
trebuie menţinut într-o stare nealterată
(naturală) de dragul lui în sine, mai
degrabă decât pentru valoarea sa
pentru oameni. Pentru Muir, mediul are
propriul său drept la existenţă, o
expresie timpurie a ceea ce astăzi
este numit perspectiva biocentrică.
Pentru speologi înţelesul conservării
pare clar, de menţinere a peşterii în
starea sa naturală, de dragul ei, în
funcţie de pretenţiile umane asupra
domeniului subteran.
PROTECŢIE
A ceastă
dicotomie
protecţie
conservare nu a fost îmbrăţişată de
simplă
între
şi
c o munit ate a s pe olog ică, car e
utilizează un singur termen înlocuindu-l
pe celălalt. Pentru a adăuga confuziei
semantice şi conceptuale, conservarea
este prea largă pentru exprimarea
înţelesului precis sau a nuanţelor
dorite de speologi. Chiar mai rău,
termenul ascunde tensiunile din cadrul
comunităţii pentru conservarea
peşterilor. În cele din urmă, ideea
menţinerii peşterii în starea sa
naturală ridică multe probleme, atât
în termenii definirii “naturalului” cât şi
în natura statică a definiţiei, care
intră în conflict puternic cu noua
accentuare a schimbărilor dinamice
din ştiinţa ecologică.
D ouglas sugerează că
există cel puţin patru
tipuri de conservare
a peşterilor (spre deosebire de
protecţie) şi dă diferite denumiri
pentru a le distinge. Comunitatea
s peo lo gică ar face bine s ă
stabilească precis despre care este
vorba şi să aplaneze conflictele dintre
ei.
Acestea sunt:
1. Conservarea bi ol ogi că –
reprezintă conservarea formelor
de viaţă din peşteri, inclusiv a
indivizilor, speciilor, diversităţii
speciilor şi relaţiilor ecologice
dintre formele de viaţă şi mediul
peşterii. Cineva poate argumenta
că, conservarea biologică a fost
primul tip de conservare care s-a
manifestat şi că a apărut odată
cu protecţia din 1950, impactul
său fiind intrinsec diferit.
2. Conservarea geologică –
reprezintă conservarea
depozitelor importante de
sedimente, minerale, speleoteme,
peşteri şi ape subterane şi a
proceselor geologice. Acest tip
de conservare apare după cea
biologică şi dezvoltarea sa a fost
inegală, chiar foarte diferită, în
ultimii 35 de ani.
3. Conservarea estetică –este
ultimul tip recunoscut în timp, dar
poate azi cel mai puternic tip de
conservare. Această formă este
văzută mai clar în multe acţiuni
de curăţire şi restaurare (un
termen mai nou) din proiectele
membrilor Societăţii. Accentul se
Lumea PEŞTERILOR ◄
 PROTECŢIE
pune pe aspectul peşterii.
Susţinători ai conservării estetice
tind să creadă că omul nu este
parte a lumii naturale şi ei
lucrează silitor pentru
îndepărtarea tuturor urmelor
prezenţei umane din peşteri.
Ideea este de a restaura
peşterile la o stare naturală,
iniţială, plăcută ochiului.
4. Conservarea istorică – în multe
feluri geamăna senzaţională a
familiei conservării. În ciuda
apelurilor lui William Halliday,
de acum câţiva ani, pentru o
politică a NSS de conservare
istorică şi a apelurilor ocazionale
ale arheologilor şi istoricilor
pentru dezvoltarea acestui tip de
conservare, foarte puţină s-a
făcut în peşteri. Unica excepţie a
fost în peşterile cu salpetru din
America. Comunitatea speologică
crede greşit că numai artefactele
sau graffiti din secolul 19 sau mai
vechi sunt istorice şi cei mai mulţi
a r he o lo g i d e p e ş t e r ă s e
specializează în preistorie. Puţini
oameni, cu excepţia lui Halliday,
susţin conservarea istorică largă
în domeniul cavernicol. Poate
acest secol va vedea înflorirea
acestui tip de conservare.
E vident, există
s up r a p u ne r e
complementară a
acestor 4 tipuri de conservare a
peşterilor, ca cea geologică şi estetică
care pot ajuta la conservarea
geologică şi aşa mai departe. Dar
este clar că aceste tipuri pot lucra
pentru scopuri contrarii şi există
tensiune inerentă între unele dintre
ele. De exemplu, în NSS News din
februarie 1995 David A. Hubbard Jr.
a accentuat asupra modului în care
conservarea estetică poate distruge
comunităţile biologice din peşteri.
Douglas a fost personal consternat de
distrugerea resurselor istorice în
peşteri de către conservaţioniştii
esteticieni care, inconştienţi, aplicau
regula arbitrară a anilor '50 pentru
proiectele lor de îndepărtare a
graffiti-ului. Unii speologi se pare că
rădeau (distrugeau) orice graffiti din
secolul 20 potrivit unei menţiuni
recente din Caver's Digest. Cu toate
că Robert Duncan a dus perspectiva
estetică la extrem pentru a sublinia
problema sa, în NSS News din
februarie 1995 se spune că oricare
din cele patru tipuri de conservare
pot fi duse prea departe şi astfel să
afecteze pe celelalte.
► Lumea PEŞTERILOR
U ltima
a pă r ut ă
scânteie
dezordinea protejării
şi conservării peşterilor vine din
în
tendinţa recentă în ecologie. Noul
accent care se pune pe dinamica
sistemelor ecologice, văzută mai clar
prin abandonarea ideii de climax
(comunitatea în stare de echilibru)
pune probleme specialiştilor de mediu
(Donald Worster, Ecologia ordinii şi
haosului în “The Wealth of Nature”).
Dacă sistemele ecologice sunt
împrăştiate şi în continuă schimbare,
care stare trebuie conservată, cea
biologică, geologică sau estetică?
Dacă nu există stări iniţiale constante,
ci sisteme dinamice cum pot
conservaţioniştii esteticii să aleagă ce
să restaureze? Care este locul
umanităţii în peşteri şi dacă decidem
să o excludem ce înseamnă aceasta
pentru conservarea arheologică şi
istorică? Acestea nu sunt întrebări
neîntemeiate, ci probleme reale pe
care speologii trebuie să le ia în
considerare, pentru că cei anti-mediu
folosesc deja teoria ecologiei dinamice
pentru a contesta orice formă de
conservare şi eventual, îşi vor îndrepta
atenţia spre peşteri. Speologii trebuie
să vorbească clar şi puternic, cu
exprimări precise. Dar chiar mai
important, speologii trebuie să
gândească îndelung şi serios la
protecţia peşterilor şi conservare şi
cum să aplice coerent ideile lor în
domeniul subteran.
A nalizele elementelor
funcţionale
ecosistemelor
constituie baza politicii de protecţie a
ale
biotopurilor şi biocenozelor lor. În
cazul foarte particular al domeniului
subteran, aspectele psihologice
trebuie, de asemenea, luate în calcul
pentru stabilirea principiilor de
protecţie şi management. Influenţa lor
în perceperea umană a patrimoniului
natural este greu încărcată cu
iraţionalul a priori, a cărui origine
trebuie căutată la nivelul inconştientului
ancestral. Toate încercările de
raţionalizare sunt confruntate cu mari
dificultăţi de transgresie a acestor
viziuni şi atitudini adânc înrădăcinate
în minte, oricare ar fi locul şi civilizaţia.
Puşi în faţa unui ecosistem îl asociază
fundamental cu un mediu ostil,
periculos sau neinteresant pe care
comunităţile umane îl resping spontan.
Numai minţile aventuriere consideră
domeniul subteran ca o lume de
explorat şi de inventariat. Dar această
abordare este de asemenea legată
de luarea în posesiune concretă sau
vizuală şi generează o viziune nouă,
simplistă, raţ ională. Chiar şi
abordarea ştiinţifică a fost subjugată
de această rămăşiţă şi cred că este
foarte dificil să te eliberezi de o
viziune arhaică a fenomenului.
Problemele de management sunt, de
asemenea, pervertite de arhetipuri şi
infectate de contradicţii şi moduri de
acţiune care, uneori, mai degrabă
agravează problemele decât să le
îmbunătăţească. Cineva se poate
înşela cu privire la aparenta
obiectivitate a modelelor matematice
şi simulative: procesele pur funcţionale
sunt deseori alterate de alegeri
arbitrare, în ciuda tuturor precauţiilor
luate în timpul conceperii lor.
A stfel că protecţia
domeniului subteran
rămâne, în ciuda
utilizării instrumentelor de
management, un proces extrem de
dificil şi poate lipsit de succes, până
când nu vor fi luate măsuri foarte
drastice.
M ultiplele exemple
ale trecutului arată
cât de limitate
legal sunt politicile contractuale şi
iniţiativele spontane. Domeniul
subteran, în general vorbind, se
deteriorează tot mai mult peste tot în
lume şi chiar într-un ritm tot mai alert.
Această distrugere alarmantă,
inerentă aspectelor fizice şi percepţiei
lor, nu trebuie să ducă la admiterea
definitivă a eşecului. Luciditatea
trebuie să prevaleze nepăsării sau
ştiencismului. Ştiinţa, cu specialităţile
sale, în aceeaşi măsură exacte sau
naturale, trebuie să fie capabilă să
transceadă aceste probleme şi să
ajungă la propuneri mai concrete,
luând în calcul toţi parametrii pentru
proiectarea politicii managementului
eficient. În mod sigur va întâmpina
multe obstacole economice şi de
comportament în care vor eşua. Vor
avea grijă să salveze numai câteva
elemente încă intacte, dar vor avea
poate grijă să oprească, în unele
lo c ur i p r iv ile g ia t e , p r o c e s e le
distructive înainte de a fi ireversibile.
Tot ce este posibil trebuie făcut pentru
ca aceste politici să aibă succes, chiar
dacă numai parţial.
S inteza de faţă este o
încercare de a aduce
maximum de elemente
ştiinţifice pentru această abordare,
prin sublinierea unor metode bazate
pe numeroase activităţi deja realizate
de comunitatea internaţională, atât
pe tărâm ştiinţific cât şi în munca de
teren.

Ordin nr. 50 din 2 .10.2003
procedura de încredinţare a administrării sau de
atribuire a custodiei ariilor naturale protejate
(publicat în Monitorul Oficial nr. 793 din 11.11.2003)
Având în vedere prevederile art. 17 lit. a) şi art. 20 din O.U.G.
236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modi-
ficări prin Legea 462/2001,
în baza art. 8 alin. (1) din H.G. 230/2003 privind delimitarea rez-
ervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi con-
stituirea administraţiilor acestora,
în baza Avizului Academiei Romane nr. CJ/286 din 15 octombrie
2003, în temeiul art. 11 alin. (6) din H.G. 739/2003 privind or-
ganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor
şi Mediului, Ministrul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului emite
următorul ordin:
Art. 1.
Se aprobă Procedura de încredinţare a administrării ariilor natu-
rale protejate care necesită constituirea de structuri de adminis-
trare, prevazută în anexa 1, şi Procedura de atribuire în custodie a
ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri
de administrare, prevazută în anexa 2.
Art. 2.
Anexele 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 3.
Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage răspunderea
materială, civilă, administrativă, contravenţională sau penală, după
caz.
Art. 4.
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ANEXA 1
PROCEDURĂ de încredinţare a administrării ariilor naturale pro-
tejate care necesită constituirea de structuri de administrare
Art. 1.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, în calitate de
autoritate publică centrală responsabilă cu buna administrare a
reţelei naţionale a ariilor protejate, denumit în continuare autori-
tatea responsabilă, încredinţează pe bază de contract adminis-
trarea ariilor naturale protejate care necesită constituirea de struc-
turi de administrare.
Art. 2.
(1) Persoanele juridice interesate şi eligibile vor depune la sediul
autorităţii responsabile, în termen de 30 de zile de la data intrarii
în vigoare a prezentului ordin, o solicitare scrisă pentru încredin-
ţarea administrării unuia sau mai multor parcuri naţionale sau par-
curi naturale, stabilite conform prevederilor H.G. 230/2003 privind
delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor
naturale şi constituirea administraţiilor acestora, prin constituirea de
structuri de administrare.
(2) Pentru ariile naturale protejate care necesită constituirea de
structuri de administrare şi care se vor înfiinţa ulterior intrării în
vigoare a prezentului ordin, în cazul în care prin actul constitutiv se
prevede posibilitatea încredinţării administrării acestora unor per-
soane juridice, persoanele juridice eligibile şi interesate depun so-
licitarea scrisă în termenul prevăzut în actul constitutiv.
(3) Dacă la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi (2) nu se
înregistrează solicitări scrise sau dacă în urma evaluării nu există
oferte câştigătoare pentru una sau mai multe arii naturale prote-
jate, termenul de depunere a noilor solicitări este de 120 de zile de
la data intrării în vigoare a prezentului ordin, respectiv a actului
normativ de înfiinţare a noii arii protejate. Dacă nici în cadrul
acestei evaluări nu se înregistrează solicitări scrise sau dacă în urma
evaluării nu există oferte câştigătoare, autoritatea competentă va
întreprinde măsurile necesare înfiinţării administraţiilor proprii, sub-
ordonate şi finanţate de la bugetul de stat.
LEGISLAŢIE
(4) Persoana juridică este eligibilă dacă îndeplineşte următoarele
condiţii:
a) are capacitate tehnică şi administrativă, putând dovedi compe-
tenţă în gestionarea resurselor naturale şi deţinând pentru fiecare
arie naturală protejată o clădire destinată sediului administrativ,
care sa aibă birouri dotate cu mobilier şi birotică şi minimum două
autovehicule de teren;
b) are capacitate ştiinţifică, deţinând structuri de personalspeciali-
zate şi baza materială necesară pentru a realiza studii şi cercetări
privind resursele naturale, monitorizarea şi managementul durabil
al acestora şi conservarea diversităţii biologice;
c) are capacitate financiară, deţinând un patrimoniu suficient pentru
a asigura resursele financiare necesare dotării, cheltuielilor opera-
ţionale, activităţilor specifice de management şi acoperirii salariilor
necesare înfiintării unei/unor noi structuri de administrare fără a
recurge la dubla subordonare a unor persoane deja angajate pe
alte posturi şi în alte structuri.
(5) Fiecare solicitare scrisă va fi însoţită de câte o documentaţie
pentru fiecare arie protejată, care va cuprinde în principal:
a) descrierea capacităţilor tehnice şi administrative existente ce vor
intra în inventarul structurii de administrare (sedii, terenuri, autove-
hicule, birotică, mobilier, utilaje şi unelte etc.);
b) dovedirea capacităţii ştiinţifice prin prezentarea experienţei şi
viziunii în domeniul protecţiei naturii şi descrierea capitalului natural
al fiecărei arii naturale protejate;
c) angajamentul privind bugetul ce se va aloca anual, destinat ex-
clusiv funcţionării structurii de administrare, cu defalcarea cuantu-
murilor alocate pe categorii de cheltuieli;
d) angajamentul privind termenele până la care se realizează an-
gajarea directorului structurii de administrare şi a personalului aflat
în subordinea directă a acestuia;
e) propunerea de regulament de organizare şi funcţionare a struc-
turii de administrare.
(6) Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva are dreptul de preemţi-
une în încredinţarea spre administrare a ariilor naturale protejate,
fiind deţinătorul majoritar de teren din cuprinsul acestor zone şi
având şi experienţa necesară privind activităţile din acest domeniu.
Art. 3.
(1) În vederea desfăşurării în bune condiţii a procesului de evaluare
a ofertelor primite şi urmăririi aplicării contractelor, se constituie la
nivelul autorităţii responsabile o comisie alcătuită din 2 reprezen-
tanţi ai Direcţiei controlul poluării, protecţia atmosferei, solului,
naturii şi conservării biodiversităţii, un reprezentant al Direcţiei de
regim silvic, un reprezentant al Direcţiei reglementări silvice şi un
reprezentant al Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a
Academiei Române, denumită în continuare Comisia. Ca observatori
pot fi invitaţi reprezentanţi ai autorităţilor publice teritoriale pentru
protecţia mediului din judeţele pe cuprinsul cărora se situează aria
protejată pentru care se solicită administrarea.
(2) Comisia stabileşte criteriile de evaluare şi punctajul minim nece-
sar pentru încredinţarea administrării, evaluează ofertele în termen
de 30 de zile calendaristice de la data limită de depunere a docu-
mentaţiilor şi decide asupra ofertelor câştigătoare.
(3) Comisia va comunica solicitantului rezultatul evaluării în termen
de maximum 10 zile lucrătoare de la încheierea procesului de
evaluare.
(4) Eventualele contestaţii se depun în termen de maximum 5 zile
lucrătoare de la primirea comunicării.
(5) În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea contestaţiei, Co-
misia va soluţiona contestaţia şi va comunica răspunsul său contesta-
tarului.
Art. 4.
Încredinţarea administrării ariei naturale protejate se face în baza
modelului de contract prevăzut în anexa la prezenta procedură.
ANEXA la procedură (extrase)
CONTRACT DE ADMINISTRARE a ariilor naturale protejate care
necesită constituirea de structuri de administrare.
(continuare în pagina 25)
Lumea PEŞTERILOR ◄
 PEŞTERI DIN ROMÂNIA

recomandă costum de neopren sau barcă.

Peştera Curecea
de Adrian BÎLGĂR
Date istorice: semnalată de I.Vintilescu în 1942, peştera a
fost explorată în întregime în 1962 de către V.Decu şi M.
Bleahu, iar în 1967 se publică schiţa şi descrierea acestei
peşteri.
Sinonimii: Peştera din Dealul Curecea , Peştera din Cornetul
Malarişcăi
Bibliografie :
Peşteri din România, autori M.Bleahu , V.Decu , St.
Negrea, C.Pleşa , I.Povară , I.Viehman, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1976
Peşteri din România - ghid turistic, autori T.
Orghidan , Şt.Negrea , Gh.Racoviţă, C.Lascu, Ed.Sport -
Turism , 1984
Colecţia revistei SPELUNCA anii ' 80
Colecţia revistei Munţii Carpaţi

Localizare şi căi de acces: alături de Sfodea şi Balta ,

Peştera Curecea formează tripticul speologic de pe teritoriul
comunei Balta, aflată în centrul podişului Mehedinţi. Peştera
este săpată în masivul Dealul Curecea în locul numit de
localnici "La Morminţi".

Din comuna Balta ( în zona troiţei situate la intrarea dinspre

Turnu Severin în localitate) se traversează valea Topolniţei şi
se merge în aval cca .1,5 km până în Lunca Ponorelului. Se
traversează albia unui mic pârâu şi se urcă în platoul cu
doline al Dealului Curecea. Acolo găsim intrarea din amonte
a peşterii (în dolina numită "Crovul lui Răscrăcea"). Accesul
se mai poate realiza şi dinspre satele Jupâneşti şi Mălărişca,
drumurile de acces auto fiind însă în stare precară.

Descrierea: este o peşteră mare, polietajată, caldă (9 grade

Celsius) , foarte umedă , străbătută de curenţi de aer, lungă
de 4.565 m şi având o denivelare de - 87 m. Peştera
prezintă două deschideri. Deschiderea nord-vestică se află în
dolina mai sus menţionată şi este situată la aproximativ 400
m de ponorul prin care se pierde apa. Intrarea se face
printr-un aven de 10 m, uşor accesibil, care ne conduce în
galeria principală, subfosilă, de unde se poate merge în
amonte (spre nord, galeria fiind parţial activă) cca. 250m.
Înaintarea se face pe un sistem de diaclaze destul de înguste.
Pereţii sunt din calcar nud, neîmpodobiţi .
Ramura sudică (fosilă în aval de intrarea prin
dolină) lungă de aprox. 1100m, cu spaţii confortabile, uşor
de parcurs, prezintă numeroase coturi şi meandre având
morfologie de diaclază şi tavan plan-orizontal. Acestea stau
mărturie a suprafeţei freatice la nivelul căreia tavanul a fost
sculptat astfel. În zona mijlocie galeria principală primeşte
un mic afluent de dreapta. Acesta vine dintr-un ponor situat
la baza versantului estic al dealului. Spre capăt, galeria
prezintă două bifurcaţii care se reîntâlnesc după cca. 100 m.
Ieşirea din peşteră se poate face prin deschiderea
sudică a peşterii. De dimensiuni mai mici, aceasta
funcţionează ca insurgenţă în perioadele foarte ploioase, in
acest caz sistemul activ al peşterii prezentând o triplă
confluenţă subterană.
Prin morfologia variată: niveluri de eroziune, "
linguriţe", marmite, pilieri, alături de concreţiunile din zonele
fosile (inclusiv stalactite din mondmilch lungi de cca. 1m)
Peştera Curecea reprezintă o mare bogaţie de subiecte
pentru amatorii de fotografii subterane.

Condiţii de vizitare: nu prezintă probleme tehnice deosebite

(salopetă, cizme, cască şi ecleraj dublu, pungă pentru
reziduri, trusă medicală sunt suficiente) în schimb, din cauza
lungimii parcursului necesită rezerve de carbid şi baterii.
Durata vizitei este de 3-4 ore. În perioadele ploioase se

10 ► Lumea PEŞTERILOR

G eneralităţi. Cei familiarizaţi
cu domeniul subteran şi cu formele de
viaţă din peşteri ştiu că pentru fauna
subterană acvatică există echivalentul
categoriilor ecologice ale faunei
terestre (trogloxen, troglofil,
troglobiont), astfel cum sunt prezentate
mai jos:
• Stigoxene sunt organismele care
nu au afinităţi cu apele
subterane dar ajung accidental
in peşteri sau aluviunile râurilor;
• Stigofile sunt organismele cu
afinităţi mai mari faţă de apele
subterane, pentru că
Fig. 1. Tipurile ecologice de animale care pot fi găsite în apele subterane:
Biotopul psamal. Un biotop al
apelor subterane mai puţin cunoscut de
nespecialişti, fie ei si biologi, este cel
psamal. Acesta este reprezentat de
apa subterană care circulă între
spaţiile foarte mici dintre pietre sau
firicelele de nisip care formează
plajele de la malul râurilor subterane
sau de suprafaţă (Figura 2).
Biocenoza din psamal. Orice
plajă (inclusiv cele de la malul mării)
poate conţine o bogăţie de forme de
viaţă microscopice. Acestea circulă prin
apa din sedimente (Figura 3). Plajele
reprezintă numai fragmentul din
habitatul lor la care noi avem acces
mai uşor. Biotopul psamal adăposteşte
un amestec foarte bogat de faună
acvatică. Începând de la primii
centimetri de la suprafaţă până la
câţiva metri în profunzime există mari
diferenţe între comunităţile biologice.
Numărul cel mai mare de specii se
întâlneşte aproape de suprafaţă.
Majoritatea formelor sunt stigofile,
câteva sunt stigoxene şi foarte puţine
sunt stigobionte. Pentru a intra în
adevărata lume a comunităţilor
alcătuite din specii care prezintă toate
FAUNA SUBTERANĂ ACVATICĂ DIN PSAMAL
Dr. Oana Moldovan
exploatează resursele
acestora, căutând activ
protecţie faţă de situaţiile
nefavorabile de la exterior;
• Stigobionte sunt animale
subterane acvatice
specializate, care trăiesc
toată viaţa în apele
subterane.
Figura 1 prezintă exemple
din aceste categorii ecologice de
faună acvatică subterană.
adaptările caracteristice întunericului
trebuie luate probe de la mai mult
de 1 m adâncime.
În psamal găsim multe specii
care pot apare şi în gururile sau alte
ochiuri de apă din peşteri.
Fig. 3. O mare varietate de animale stigobionte trăiesc în
sedimentele care însoţesc cursurile de apă de suprafaţă
sau subterane: A. Izopode, B. Amfipode, C. Batinele, D.
Harpacticoide, E. Ostracode, F. Ciclopide, G. Viermi, H.
Melci, I. Bacterii (film bacterian)
(după Danielopol, 1994)
BIOLOGIE
Fig. . Multe animale acvatice trăiesc
în apa din sedimentele care există sub
râuri sau la malul acestora.
Importanţa organismelor
din psamal. Studii privind fauna din
acest biotop au fost realizate de
către cercetătorii Institutului de
Speologie, în special de Dr. Cornel
Pleşa. Importanţa studierii acestor
organisme este dată de mai mulţi
factori:
• accesul relativ uşor la un
co mpar t ime nt al ape lor
subterane prin care se poate
studia fauna stigobiontă;
• marea diversitate de specii
care intră în alcătuirea acestor
comunităţi fac posibile studiile
de ecologie acvatică
subterană, altfel greu de
realizat în subteran;
• filmul bacterian care se
dezvoltă în acest biotop are un
important rol de depoluare.
Probleme
de protecţie. Multe
dintre drumurile
noastre prin peşteri
trec peste plajele
cursurilor subterane.
Încercaţi să
menţineţi aceeaşi
potecă şi nu uitaţi că
de fiecare dată
călcaţi pe milioane
de vieţuitoare care
au un rol important
în energetica
biocenozelor
subterane.
Lumea PEŞTERILOR ◄ 11
 NOUTĂŢI
Speologia
românească
pe
web
Prezenţa speologilor români pe web e mai degrabă
timidă. Un şablon se repetă la aproape fiecare site de
club: o scurtă prezentare, un istoric al descoperirilor, câteva
imagini şi cam atât. Rubrica de noutăţi sau activităţi
curente lipseşte sau dacă e prezentă, sau are “noutăţi”din
anii trecuţi sau e doar un simplu buton care nu duce nicăieri.
Lista de discuţii de la yahoogroups, pe care o puteţi
gasi la speonet@yahoogroups.com, a fost iniţiată
de Vasile Baciu şi a făcut timp de câţiva ani legătura între
speologii români. În ultima vreme a intrat într-un con de
umbră, mai ales dupa ce a fost înlocuită de forumul de la
speonet.
O imagine aparte o prezintă forumul care poate fi
găsit la http://www.speonet.ro . Site-ul care are o
vechime mai mare de un an, este urmaşul listei de discuţii
de la yahoogroups, de unde au migrat majoritatea
membrilor. Prin numărul celor înscrişi ca utilizatori, site-ul se
detaşează net faţă de celelalte situri. Numărul de vizitatori
ajunge în unele momente la cote impresionante. Informaţia
e actuală şi se bazează pe contribuţia membrilor. Puteţi
afla de aici ultimele informaţii din speologia naţională şi
mondială şi dacă vreţi să fiţi la curent cu ele, aici e locul
unde trebuie să faceţi o vizită.
Alte site-uri cu informaţii generale puteţi găsi la http://
www.speologie.ro, un site care devine din ce în ce mai
complex şi unde puteţi afla cam tot ceea ce se poate spune
despre speologie.
Nu uitaţi să vizitaţi site-ul de la http://speologie.
freeservers.com, care se detaşează prin accentele
critice la adresa situaţiei actuale din speologia
românească.
La http://snsro.freeservers.com sau http://
www.snsro.ro găsiţi site-ul Societăţii Naţionale de
Speologie care se află în construcţie, dar sperăm ca în
curând să vă poată oferi toate informaţiile pe care le
doriţi. Puteti găsi pe site: Statutul Societăţii, informaţii
despre activităţile curente, sfaturi tehnice, fotografii şi
multe altele.
Activităţile Societăţii sunt permanent listate pe site.
Verificaţi dacă puteţi participa la ele. Dacă nu sunteţi
membru al Societăţii şi dacă activitatea care vă
interesează e destinată membrilor, merită să încercaţi,
poate că se găseşte o cale ….
Membrii Societăţii au la dispoziţie lista de discuţii a
Societăţii la adresa snsro@yahoogroups.com. Lista este
destinată exclusiv membrilor.
12 ► Lumea PEŞTERILOR
NOUTĂŢI
pentru bibliotecă
———————————————————–—–
Raymond Tercafs
Protecţia domeniului
subteran - principii de
conservare şi instrumente
de management
Traducere în limba română
de Oana Moldovan
Editura Presa Universitară
Clujeană 2003, 268 pp.
ISBN 973-610-146-0
Preţ: 5,00 EURO
Raymond TERCAFS este cercetător ştiinţific principal la
Fundaţia Naţională Belgiană pentru Cercetare Ştiinţifică
din cadrul Catedrei de Fiziologie Animală a Universităţii
din Liege, Belgia. În ultimii 30 de ani el a explorat şi
studiat peşteri din Europa, Africa de Nord, America de
Sud şi Asia de Sud-Est. Cercetările sale vizează aplicaţiile
calculatorului în ecologie, ecologia troglobitelor şi
managementul peşterilor.
Apărut în 2001, volumul “Protecţia domeniului subteran -
principii de conservare şi instrumente de management”
este ultima dintre lucrările lui Raymond Tercafs.
Traducerea de faţă este prima apariţie editorială care
tratează problema, atât de actuală în România, a
protecţiei peşterilor şi arealelor carstice. Numeroase
exemple şi schiţele originale permit definirea contextului
fizic şi biologic al peşterilor, multitudinea impacturilor care
le pot periclita existenţa şi echilibrul ecologic, precum şi
căile prin care pot fi administrate şi protejate.
Considerăm această carte ca o foarte bună călăuză, în
domeniul protecţiei peşterilor şi arealelor carstice, pentru
amatorii şi iubitorii de speologie.
Titlurile capitolelor cărţii:
1. Introducere
2. Fluxurile de energie
3. Abordarea psihologică
4. Cauze ale deteriorării habitatelor subterane
5. Cauzele deteriorărilor în populaţiile de animale
subterane
6. Principiile managementului
7. Peşterile turistice
8. Modelarea managementului peşterilor
9. Aspecte legislative
10. Concluzii
pot să ofere o imagine asupra conţinutului unui volum
deosebit de interesant.
Volumul poate fi comandat la: Dr. Oana Moldovan,
Institutul de Speologie, Str. Clinicilor nr. 5, Cluj-Napoca

Cheile Someşului
Some şului Cald
Cal d
Ovidiu Guja
S
omeşul Cald este râul
montan din cuprinsul
Munţilor Bihor cu cel mai
mare debit. În partea de
nord-vest a bazinului său superior se
află regiunea Cheilor Someşului Cald.
În această zonă calcarele apar pe
mari suprafeţe generând importante
forme carstice. Unul dintre cele mai spec-
taculoase astfel de fenomene este
reprezentat de canionul tăiat de apele
care se adună de sub vârfurile Cumpă-
năţelu şi Piatra Arsă şi care pe o dis-
tanţă de aproape 2 km au săpat actu-
alele chei.
Primele menţiuni despre această
regiune apar pe harta lui Reilly (1796).
O mare expediţie geologico-geografică
a Academiei de Ştiinţe de la Viena este
organizată la 1861 şi ajunge în această
regiune avându-l ca geolog pe K.F. Pe-
ters. Geograful aceleiaşi expediţii a fost
Schmidl, carstolog şi speolog care pub-
lică la Viena în 1863 – Das Bihar Ge-
birge.
La începutul secolului XX, juristul
arădean Czaran Gyula şi-a dedicat în-
treaga viaţă şi cea mai mare parte din
avere explorării şi popularizării carstului
bihorean publicând un mic ghid turistic
tipărit în 1903 la Beiuş. Czaran Gyula a
început prin a amenaja Cascada Ră-
chiţele, continuând apoi cu Bazarul
Cheilor Someşului Cald (1901), denu-
mirea sub care erau menţionate actu-
alele Chei ale Someşului Cald.
Astăzi, Cheile Someşului Cald reprez-
intă un obiectiv major pentru turiştii care
vizitează Platoul Padiş. Traseul turistic
organizat în circuit pe versanţii cheilor
este deosebit de spectaculos, cu o mare
densitate de obiective, mai ales carstice
(peşteri, izbucuri, chei). De fapt diversi-
tatea acestor obiective a şi făcut ca
regiunea să fie cunoscută sub numele de
Bazarul Someşului Cald.
Chiar de la obârşie, Someşul Cald
denumit aici Rădeasa, de abia constituit
din câteva pâraie dispare printr-un po-
nor cu peşteră pentru a reapare în mica
peşteră de la Rădeasa. După un scurt
curs la zi apa Someşului pătrunde în Ce-
tatea Rădesei, tunel subteran de 250 m
lungime. Această peşteră prezintă un
mare interes datorită faptului că tavanul
ei este spart în câteva locuri de avene
care lasă să pătrundă lumina până jos,
ARII CARSTICE
dând galeriei un aspect impresionant. Spre
deosebire de cheile propriu-zise, mult mai
spectaculoase şi cu importanţă floristică şi
faunistică deosebită, Cetăţile Rădesei au
fost declarate Monument al Naturii.
La ieşirea din Cetaţile Rădesei râul
primeşte pe stânga un afluent, Feredeul,
care se termină cu o mică cascadă, apoi
vine, tot din stânga, pârâul Cuciulatul care şi
el trece printr-o peşteră (Tunelul Mic), apoi
intră în spectaculosul canion cunoscut sub
numele de Cheile Someşului Cald. Cu pereţi
verticali ce depăşesc uneori 100 m, cu albie
extrem de îngustă, lustruită de apă şi cu
multe peşteri, Cheile Someşului Cald sunt
printre cele mai sălbatice din Munţii
Apuseni.
Bogăţia regiunii nu este reprezentată
numai de peisaj ci trebuie remarcată flora şi
fauna cu totul deosebite. Izolarea a favori-
zat conservarea în regiune a unor specii
rare şi endemice, multe dintre ele ocrotite
prin convenţii internaţionale.
Se remarcă printre altele speciile de
plante vasculare, rare pentru Munţii
Apuseni, cum ar fi: Saxifraga heucherifolia
(Gris. et Sch.), Chiminul porcului (Peucedanum
austriacum Jacq.), Vârtejul pământului
(Pedicularis verticillata L)., Swertia punctata
(Baumg.), Edraianthus graminifolius (L.), Trise-
tum alpestre (Host.), Omag (Aconitum calli-
botryon Rchb. ssp. scărişorensis Gay.), Nemţi-
şor (Delphinium intermedium Soland), Thesium
alpinum (L.), Heliosperma quadrifidum,
Gâscariţa (Arabis alpina L)., Vioreaua-
galbenă (Viola biflora L.), Epilobium alpestre
Jacq., Carex sempervirens Vill., Polystichum
lobatum Huds. şi Şarpe (Polystichum lonchitis
L. Roth).
Printre speciile endemice de plante vas-
culare sunt prezente: Ciuboţica cucului
(Primula elatior L. ssp. leucophylla H. Harri-
son), întâlnită în Carpaţii Orientali, Silene
dubia Herbich şi Cimbrişor (Thymus comosus
Heuff. ex Griseb.), întâlnite în Carpaţii
Occidentali şi Meridionali, Plămânariţa
(Pulmonaria rubra), Brusturul negru
(Symphytum cordatum) şi Cardamine glan-
duligera.
Dintre elementele fitogeografice
carpatice şi daco-balcanice cu semnificaţie
deosebită pentru asociaţiile vegetale din
România se pot enumera taxonii: Asperula
capitata, Clopoţei (Campanula abietina),
Cardamine glanduligera, Cujda (Doronicum
carpaticum), Hieracium rotundatum, Marga-
reta (Leucanthemum waldsteinii), Plămânariţa
(Pulmonaria rubra), Sesleria rigida, Degetă-
ruţi (Soldanella hungarica ssp. Major) şi Brus-
turul negru (Symphytum cordatum).
Nu în ultimul rând trebuie menţionate
Lumea PEŞTERILOR ◄ 13
 ARII CARSTICE

briofitele rare şi foarte rare pentru

România: Lophozia bantriensis, Lophozia
longiflora, Jungermania atrovirens, Caly-
pogeia fissa, Calypogeia mulleriana, Di-
cranoweisia cirrata, Mnium thomsonii, My-
urella julacea, Plagiobryum zierii, Platy-
dictya jungermannioides, Schistidium rivu-
lare, Brachythecium starkei, Polytrichum x
stefureacii, Lophozia incisa, Lophozia
longidens, Scapania umbrosa.
De asemenea trebuie remarcată
existenţa a 2 specii ameninţate Bux-
baumia viridis şi Lophozia ascendens,
menţionate şi în convenţiile internaţionale
şi clasificate ca atare şi în Lista roşie a
briofitelor europene.
Zona constituie un refugiu ecologic
pentru câteva specii rare şi foarte rare
de coleoptere (Chrysolina
(Colaphoptera) rufa (DUFTSCHMIDT
1825), ssp. Diminuata (BECHYNE 1950)
şi ssp. Staphyleiodes (BECHYNE 1950);
Phaedon armoraciae (LINNAEUS 1758);
Phaedon levigatus (DUFTSCHMIDT
1825); Hydrothassa glabra (HERBST
1783); Genioctena (Goniomena) interme-
dia (HELLISEN 1913); Aphtona ovata
(FOUDRAS 1861); Batophila fallax
(WEISE 1888); Asiorestia melanostoma
(REDTENBACHER 1849); Minota carpa-
thica (HEIKERTINGER 1911); Apteropeda
globosa (ILLIGER 1794); Cassida berolin-
e n s i s ( S U FR I A N 1 8 44 ) ; O r e i n a
(Intricatorina) intricata (GERMAR 1824);
Oreina (Virgulatorina) virgulata
(GERMAR 1824); Longitarsus membrana-
ceus (FAUDRAS 1860); Longitarsus brun-
neus (DUFTSCHMIDT 1825); Longitarsus
rubellus (FAUDRAS 1860); Chaetocnema
obessa (BOIELDIEU 1859); Psylliodes cal-
comera (ILLIGER 1807)). relevant asupra importanţei ornito-
În zonă au fost identificate speciile faunei de la izvoarele Someşului
de curculinoide Othyohynchus Cald, constituind încă un argument
(Dorymerus) rufomarginatus (STERLIN, pentru instituirea în zonă a unei arii
1861) endemică în Transilvania, Otio- protejate.
rhynchus (s. str.) antennatus (STERLIN, Astfel pe lângă aspectul
1861) şi Otiorhynchus (s. str) ligneus peisagistic deosebit, care îndreptă-
(OLIVIER, 1808) cu răspândire doar în ţeşte instituirea unui statut protectiv
Banat şi Transilvania, şi a fost semnalată asupra zonei, cercetările desfăşu-
pentru prima dată existenţa speciei Ceu- rate de-a lungul anilor în regiune şi
torhynchus atomus (BOHEMAN, 1845) în începând cu 1998 de către Universi-
Transilvania ceea ce argumentează ne- tatea Babeş-Bolyai ne relevă o
cesitatea protejării ecosistemelor în care zonă de interes faunistic major, pen-
trăiesc acestea. tru care este necesară luarea de
Din rândul mamiferelor precizăm măsuri adecvate de protecţie.
existenţa în zonă a speciilor Sorex ara-
neus şi Sorex minutus protejate prin Con-
venţia de la Berna.
29 de specii de păsări aparţinând la
5 ordine şi 13 familii îşi găsesc loc de
refugiu în zona cheilor. Dintre acestea IMAGINI:
22 sunt protejate conform Convenţiei de Sus: intrarea în Ponorul din Cuciulat
la Berna şi Directivei Păsări a Comisiei Jos stânga: imagine din chei
Europene, unele dintre ele cu statut pro- Jos dreapta: tunelul din Valea Vacii
tectiv în ambele acte. Acest fapt este

14 ► Lumea PEŞTERILOR

Peşterile
Pe şterile
Cheile Someşului Cald sunt
dezvoltate in strate de calcare
jurasice, albe-cenuşii aflate pe o
bază constituită de autohtonul
cristalin permo-triasic de Bihor. Sub
influenţa agenţilor externi în aceste
calcare au luat naştere Cheile
Someşului Cald. Valea Someşului
Cald îşi adună apele de sub
vârfurile Cumpănăţelu şi Piatra Arsă
şi străbate Cheile Someşului Cald pe
o distanţă de aproximativ 2km.
Pereţii cheilor sunt aproape
verticali, cu înălţimi care depăşesc
100m. Din loc în loc piloni calcaroşi,
albi-cenuşii se înalţă spre cer
străpungând verdele pădurii. În
versanţi se întâlnesc peşteri de
dimensiuni variabile printre care
cele mai importante sunt:
Peştera Ponorul din Cuciulata
(3410/6) are intrarea situată la
altitudinea de 1400m şi este
localizată la 150m nord-vest de
vârful Cuciulata. Peştera este
descendentă, de tip ponor şi are o
dezvoltare de 3140m şi o extensie
de 75m. Peştera este străbătută de
un pârâu cu un debit de 1 l/s.
Peştera a fost descoperită într-o
tabără de lucru a Cercului de
Speologie “Z” Oradea desfăşurată
ARII CARSTICE
între 14 şi 28 iulie 1977. La acţiune
au luat parte Liviu Vălenaş, D. Pop,
A. Dombi, I. Iurciuc, H. Mitrofan si M.
Mitrofan, ultimii doi de la Clubul “E.
Racoviţă” Bucureşti. Cele mai impor-
tante descoperiri le-au reprezentat
Ponorul si Avenul din Cuciulat. În tim-
pul taberei au fost exploraţi 2100m
de galerii, ajungându-se la
denivelare de –81m. O a doua
tabară, desfăşurată între 8 şi 17
august 1977 a fost consacrată
Ponorului din Cuciulat. La tabără au
participat L. Vălenaş, N. Sasu, E.
Györfy, A. Strungăreanu şi N. Paul.
Dezvoltarea ponorului a ajuns la
2700m, iar denivelarea la 85m (-
75; +10).
Ponorul reprezintă una dintre
cele mai ramificate peşteri din ţară,
actualmente la 3140m de galerii
extensia fiind de doar 185m. În
parcurgerea peşterii se întâlnesc
numeroase strâmtori si câteva
verticale între 2 şi 15m, dintre care
unele necesită echipare.
Avenul din Cuciulata (3410/29),
este situat la 300m nord-est de Vâr-
ful Cuciulata şi se află la altitudinea
de 1400m. Descoperirea lui s-a
realizat în tabăra organizată de
Cercul de Speologie “Z” în care a
fost descoperit şi Ponorul din
Cuciulata. Intrarea în aven se face
prin intermediul unui puţ de 37m
care odata coborât te duce într-o
sală cu dimensiunile 35 x 20m. Con-
tinuarea se face pe o pantă cu
înclinaţie de 30- 40 de grade, între-
ruptă de mici verticale având până
la 6m adâncime. La –141m şi –
183m trebuie trecute două sifoane
puţin deschise. Terminusul se atinge
la -186m fiind reprezentat de un
sifon impenetrabil. Nivelul de bază
se afla la 26m mai jos. Avenul
este străbătut de un pârâu cu un
debit de 4l/s, interceptat la baza
puţului de la intrare. La -174m se
interceptează un afluent de
dreapta cu un debit comparabil cu
cel al cursului principal. Se
presupune ca acesta este pârâul
care parcurge Ponorul din Cuciulata.
Dezvoltarea avenului este de 925m
şi are o adâncime de 186,6m.
Peştera Fisura Neagră (3410/62),
este situată pe Valea Vacii, în albie,
200m mai sus de al doilea afluent
Lumea PEŞTERILOR ◄ 15
 ARII CARSTICE
Drenaje carstice
În 1994 Tudor Tămaş
efectuează în zonă câteva
colorări cu fluoresceină pentru
a putea pune în evidenţă
drenajele existente. Trasorul
lansat în Ponorul din Cuciulata
a apărut după 35 de ore în
Izbucul Moloh la o altitudine cu
125m mai joasă decât locul de
lansare . Trebuie menţionat că
debitul pârâului, în luna
noiembrie, când a fost făcută
colorarea era de sub 1 l/s.
Trasorul a parcurs distanţa
aeriană de 700m şi
denivelarea de 125m cu o
viteză de aproximativ 20m/h.
În martie 1995 Tudor
Tămaş efectuează un nou
16 ► Lumea PEŞTERILOR
experiment cu trasor
fluoresceină lansat din Peştera
Fisura Neagră. Distanţa aeriană
de 450m si –10 m denivelare
dintre punctul de lansare şi
punctul de colectare (Izbucul cu
Cascadă) a fost parcursă în 12
ore.
Într-un al treilea experiment
efectuat în aprilie 1995, trasorul
lansat în Avenul din Cuciulata a
apărut în Izbucul cu Cascadă
după numai 2 ore şi 15 minute.
Distanţa aeriană parcursă de
trasor a fost de 580m, cu o
denivelare de 58m, dar acest
lucru a fost posibil în condiţiile în
care debitul pârâului care
parcurge peştera era de 10 l/s.
de stânga al văii. Lungimea
peşterii este de 1371m şi are
o adâncime de 117m. În
peşteră se interceptează un
pârâu cu un debit de 6-7l/s.
D i n t r e pe ş t e r il e de
dimensiuni mai mici putem
aminti Peştera Honu, Peştera
Uscată şi Peştera Cuptoru.
Cercetări desfăşurate în
primăvara anului 2003, de
către Asociaţia Ecologică
Lumea Verde, la care au
participat Florin Chelaru,
Călin Drăgan, Magda
Drăgan, Ovidiu Guja şi
Simona Guja, arată că din
punct de vedere al
descoperirilor speologice
zona nu este încă epuizată şi
poate oferi surprize
interesante. În decursul a 3
ieşiri au fost identificate 7
cavit ăţ i no i, de mici
dimensiuni.
Asociaţia Ecologică Lumea
Verde a depus eforturi pentru
instituirea unui regim de
protecţie asupra Cheilor
Someşului Cald. Ca urmare a
sprijinului financiar primit de
la Fundaţia pentru
Parteneriat Miercurea-Ciuc, în
decursul anului 2002 a fost
finalizat dosarul conţinând
documentaţia care să permită
declararea zonei ca arie
naturală protejată.
Academia Română, prin
Comisia Monumentelor Naturii
a avizat
favorabil
documentaţia
primită şi a
decis în anul
2003 să
acorde zonei
statutul de
Rezervaţie Naturală.
Bibliografie selectivă:
CRIŞAN A., POPA V., TEODOR L. Studies
on the leaf – beetle fauna (Coleoptera:
Chrysomelidae) in “Someşului Cald Gorges”,
România, Bul. Inf. Soc. Lepid Rom., 10 (1-4):
131 – 135, 1999
GOIA I., MĂTASE D., Bryofloristical research
in the Someşul Cald Gorges, Contribuţii
Botanice, XXXVI, 2001, Cluj, p. 15-24
GORAN C., Catalogul sistematic al peşterilor
din România
ORGHIDAN T., NEGREA ŞT., RACOVIŢĂ
GH., LASCU C., Peşteri din Romania Ghid
Turistic, Editura Sport-Turism, 1984, Bucureşti
POP I., HODIŞAN I., Aspecte floristice şi de
vegetaţie de la Cetatea Rădesii şi Cheile
Someşului Cald (M-ţii BIHORULUI),
Contribuţii Botanice, Cluj, p.161-168
SILVESTRU E., TĂMAŞ T., FRĂŢILĂ G. -
Preliminary data on the hydrogeology of karst
terrains around the springs of Someşul Cald
River (Bihor-Vlădeasa Mountains, România),
Theoretical and Applied Karstology, vol.
8/1995, pp. 81-89

Aventuri în Avenul din Cuciulat
(cronica unei ture speologice)
Undeva către zona de
izvoare a Văii Vacii (afluent al
Someşului Cald ce coboară pe partea
dreaptă a drumului care leagă
cătunul IC Ponor de intrarea în Cheile
Someşului Cald) îşi cască gura unul din
cele mai adânci avene din zonă,
Avenul Cuciulat. Poate conform unor
clasificări mai pretenţioase ar fi
peşteră-aven. O să-i spun în
continuare doar aven, ca să nu-mi
complic prea tare exprimarea, cu atât
mai mult cu cât nu încerc aici şi acum
să scriu un tratat de carstologie şi nici
măcar să fac o descriere a peşterii.
Mi s-a cerut doar să-mi scormonesc
creierii după amintirile care mă leagă
de acest loc.
Pentru cine nu ştie, şi eu n-am
ştiut, Valea Vacii e suficient de lungă
încât să scoată sufletul din om, oricât
de înalt este acesta şi oricât de afund
ar sălăşui sufletul în el. În plină lună
iulie, alături de colegii Alina, Tudor şi
Nicu şi încă un cuplu de italieni ale
căror nume nu mi le mai amintesc
decât parţial – îmi pare că el se
chema Mauro, iar italianca era
englezoaică (nişte oameni foarte
interesanţi dealtfel) - am luat urcuşul
în piept cu inimile zvâcninde. În mai
puţin de o oră am reuşit să ne cărăm
întreg calabalâcul până în vârful
muntelui, la locul de deschidere la
suprafaţă a avenului. Personal nu l-aş
fi reperat fără ajutor, deşi ar fi
posibil să înghesui în gura lui cel puţin
6 vaci şi un viţel.
După o pauză, evident
foarte scurtă, italianul Mauro (1.98m)
a instalat coarda şi a fost primul care
s-a aruncat în bezna primei verticale
(40m). Când mi-a venit rândul am
putut constata că bezna nu era chiar
atât de neagră şi în lenta mea
coborâre (pe vremea aceea coarda
se freca îngrozitor pe primii 3-4 metri
ai verticalei de un perete care arăta
ca un şmirghel văzut cu o lupă 5X) am
putut admira din plin conul de gheaţă
care se înalţă pe podeaua imensei
săli de sub mine. Gura avenului, sau
mai bine zis gurile, căci eu două am
văzut, sunt deschise în tavanul unei
săli. Cu asta a cam luat sfârşit,
deocamdată cel puţin, avansarea pe
coardă, căci în continuare avenul e
doar o galerie puternic descendentă,
suficient de lungă încât să adauge o
diferenţă negativă de încă 130m faţă
de cei 40 puşi între noi şi suprafaţa
ARII CARSTICE
la liber pe cei 10m de diaclază
îngustă, zicând că se va descurca el
cumva, fapt pe care nu a mai avut
timp nimeni să-l conteste. A mai plecat
pământului de marea verticală. şi italianca, iar Alina şi cu mine am
Traseul pe galeria descendentă nu decis să ne întoarcem afară, îngheţaţi
pune probleme tehnice ieşite din fiind. Drumul spre ieşire s-a
comun. În afară de 2-3 săritori nu desfăşurat fără peripeţii (n-am greşit
există nici un obstacol demn de a poteca decât o singură dată). După
ocupa o locaţie în memoria cuiva vreo două ore ne-au ajuns din urmă şi
neinteresat în mod deosebit de restul colegilor, vii şi nevătămaţi.
morfologia golurilor subterane. În Tudor era un pic trist, ar fi vrut ca
partea cea mai de jos a parcursului, sala în care au coborât să fie o
galeria se îngustează din ce în ce mai premieră, însă urmele de paşi şi o
mult, transformându-se până la urmă b a t e r i e , de a c u m m a i m u l t
într-o diaclază pe care se înaintează pământoasă decât alcalină, găsite pe
în zig-zag. În timpul înaintării ai doar unul din malurile râului subteran care
mereu în minte faptul că adâncimea o parcurgea arătau clar că cineva
apei care bălteşte pe podea are mai fusese pe acolo.
aproximativ o jumătate de metru, ceva Seara la foc s-au făcut
peste înălţimea majorităţii cizmelor de prezentările. Englezoaica italiancă
cauciuc de uz comun. Acolo am făcut era profesoară de engleză, Alina
iar o pauză pentru recensământ şi nu studentă, Nicu fizician, Tudor geolog,
numai, italo-englezoaica ţinând eu student. Italianul ne-a întins o
neapărat să ne anunţe că nu-i pasă că mână sinceră şi a spus “io sono un
diaclaza este atât de îngustă fiindcă ignorante” (cine mai vrea o traducere
la nevoie îşi schimbă “siliconi” (lb. a unei replici atât de naturale?). Iar
italiană., în română nu există italianca s-a încăpăţânat să-şi lase
termenul). La capătul diaclazei cu până a doua zi nasul plin de argilă.
pricina, printr-o mică fereastră de
forma unei arahide aşezate pe Călin Drăgan
verticală şi cu o înalţime ce nu
depăşeşte 5m, se poate admira
întunericul care spune oricui că dincolo
se găseşte o sală. Înainte cu
aproximativ 4m de această fereastră,
în pseudopodeaua diaclazei se
deschide o săritoare, astfel că se
poate vedea un nivel inferior aflat
cam la 10m sub noi. Mauro şi-a luat
avânt, a împlântat urgent unul sau
două spituri şi cu cântec înainte s-a
împlântat pe sine în arahidă. Cântecul
nu era al lui însă, ci al nevestei, care
ne-a băgat pe toţi în sperieţi când a
început să urle “Mauro, Mauro!!!”. Era
singurul lucru care se putea auzi. Iniţial
am crezut că suntem martorii unei
tragedii (dincolo de arahidă aştepta o
altă verticală). După câteva minute,
când vacarmul a încetat, aflăm de la
Tudor, care era în faţa noastră cu
italianul, că acesta din urmă aşa avânt
şi-a luat încât a rămas înţepenit, cu tot
harnaşamentul de pe el, cu bustul în
sală şi picioarele în diaclază, fără a
mai fi capabil să facă cea mai mică
mişcare. Nevastă-sa trăgea de el,
Tudor împingea, şi în cele din urmă au
reuşit să-l arunce în sală. Următorul a
fost Tudor; făra nici un pic de scandal
urma să merg eu, însă am rămas la
rându-mi înţepenit în fereastră şi când
am reuşit să mă retrag am hotărât că Intrarea în aven
renunţ. Între timp Nicu şi-a dat drumul
Lumea PEŞTERILOR ◄ 1
 EVENIMENT
An early modern human from
the Pestera cu Oase, Romania
(*)
(PNAS | September 30, 2003 | vol. 100 | no. 20 | 11231-
11236)
PNAS (Proceedings of the National Academy of
Sciences) OnLine din 22 septembrie 2003, publica
în avanpremieră rezumatul unui articol care anunţa
lumii ştiinţifice, probabil cea mai importantă
descoperire antropologică făcută pe teritoriul
României. Autorii articolului sunt: Erik Trinkaus,
Oana Moldovan, Ştefan Milota, Adrian Bîlgăr,
Laurenţiu Sarcina, Sheela Athreya, Shara E. Bailey,
Ricardo Rodrigo, Mircea Gherase, Thomas
Higham, Christopher Bronk Ramsey şi Johannes van
der Plicht.
“Descoperirea în anul 2002 a unei mandibule
umane robuste în Peştera cu Oase, sud-vestul
României, oferă dovada prezenţei omului modern
timpuriu în partea de jos a bazinului Dunării.
Spectrometria efectuată cu un accelerator de
masă în metoda C14, datează proba la o vechime
între 34000 şi 36000 ani C14(**), ceea ce face din
mandibula denumită OASE 1, găsită în peşteră,
cea mai bătrână fosilă a omului modern
descoperită în Europa şi oferă o imagine asupra
apariţiei şi evoluţiei omului modern primitiv în
partea de nord-vest a Lumii Vechi.”
Trinkaus povesteşte într-unul dintre interviurile care
i s-au luat: “Cercetătorii determină adesea vârsta
fosilelor datând materialul prelevat din acelaşi
nivel de sol în care s-a găsit şi osul. Datarea
directă permite o măsurătoare mult mai precisă a
vârstei, dar presupune distrugerea unei mici bucăţi
din proba analizată”. Pentru că fosila a fost
scoasă din peşteră - denumită Peştera cu Oase -
Trinkaus n-a avut încotro şi a prelevat o mică
porţiune din fosilă pentru a o trimite la laborator.
Laboratorul a efectuat repede analiza şi i-a
transmis lui Trinkaus rezultatul prin e-mail.
Mandibula era mai veche de 32500 ani.
“Stăteam sub stare de şoc şi mă uitam la
calculatorul pe care primisem e-mailul”, spune
Trinkaus şi continuă “Osul este cea mai veche
ramăşiţă a omului modern în Europa, datând din
1 ► Lumea PEŞTERILOR
vremea în care primii oameni moderni au pătruns
acolo”.
Un al doilea test de laborator a confirmat oficial
că vârsta mandibulei se situează între 34000 şi
36000 ani C14.
“Considerat în ansamblul lui, materialul este primul
care certifică modul în care arăta omul modern
atunci când s-a răspândit în Europa. Chiar dacă îi
denumim “oameni moderni”, ei nu sunt pe de-a-
ntregul moderni în sensul a ceea ce înţelegem
atunci când ne gândim la omul actual”, spune
Trinkaus.
Descoperitorii, Ştefan Milota, Adrian Bîlgăr şi
Laurenţiu Sarcina, sunt speologi amatori şi
scufundători. În decursul unei explorări într-o
galerie nouă au avut şansa să se întâlnească cu
marea DESCOPERIRE. Descoperire cu majuscule
pentru că fiecare dintre noi, speologi sau nu,
visăm să descoperim ceva. Fără această visare n-
ar fi existat progres.
Au pătruns într-o galerie plină cu schelete ale
ursului de cavernă. Şansa le surâde pe deplin şi
printre acestea găsesc mandibula umană care a
stârnit atâta vâlvă. Fragmentul de schelet a ajuns
la Dr. Oana Moldovan, cercetatător la Institutul de
Speologie “Emil Racoviţă” din Cluj. Acesta a intrat
în legatură cu Erik Trinkaus, profesor la
Washington University din Saint Louis, specialist în
antropologie, care a datat fosila.
Dacă lumea speologică a reacţionat cu rezervă,
nedumerire şi poate cu prea multă invidie,
descoperirea a făcut prima pagină a tuturor
ziarelor importante din lume şi a fost câteva zile
capul de afiş al ştirilor publicate de toate agenţiile
de presă importante din lume.
Pentru cei interesaţi, printre referinţele de pe
Internet care au stat şi la baza acestei prezentări
este articolul publicat la:
www.centredaily.com/mld/centredaily/news/6892030.htm
sau puteţi afla mai multe printr-o simplă căutare
pe Google după: Trinkaus oase
(*) Un om modern primitiv din Peştera cu Oase, România
(**) în ani calendaristici vârsta craniului din Banat este situată
între 37000 - 40400 ani, conform lui Silviu Constantin,
cercetător la ISER Bucureşti.

Ion - file de poveste
sau cum a fost descoperit Ion
de Adrian Bîlgăr
N
u ştiu cum sunt alţii, dar eu când mă
gândesc ce am trăit, la aproape doi
ani de la întâmplare, încă am impresia că cineva a aranjat
totul. Spun asta privind prin prisma faptului că ceea ce
am făcut ieri ne determină prezentul şi ceea ce facem azi
ne trasează viitorul. Odată trăită întâmplarea este deja un
trecut aflat sub sticlă. Putem să-l admirăm în toată
splendoarea lui, dar nu mai putem să-l modificăm. Cei
care pot, o să înţeleagă.
Câţiva prieteni m-au îndemnat să scriu, nu de
amorul artei - nu sunt un fan al scrisului - ci pentru a arăta
şi altor pasionaţi, anonimi ca şi noi, prin ce-am trecut şi,
nu se ştie niciodată, poate cei care astăzi descifrează
alfabetul, citind aceste rânduri, se vor motiva asemenea
nouă.
Oricât de stângace sunt ideile şi exprimările
narative, nu pot decât să mă alătur ideii celor care cred că
doar perseverând îţi poţi atinge ţelul. Care? Nu ştiu nici eu,
dar fiecare dintre noi o să aflăm la timpul cuvenit. Asta
sperăm cu toţii atunci când ne croim drumul prin viaţă: să
ne găsim împlinirea, scopul pe acest pământ, dacă va fi
existând vreunul.
Totul a început în urmă cu mulţi ani, pe vremea când
conserva de “fasoles biancos con enbutidos” avea
valoarea roţii de caşcaval de astăzi. În acele locuri
binecuvântate de Dumnezeu a început povestea care avea
să ducă la renaşterea strămoşilor noştri moderni.
Un e-mail trimis de un bun prieten într-o dimineaţă de
februarie, la o oră matinală pe care n-o dezmorţise nici
măcar cafeaua de pe masa de lucru, mă întreba calm şi
clar: “ai cheful necesar să ajuţi la explorarea în premieră
a unei galerii post-sifon descoperită de Lau anul trecut?
Lau este răcit bine de tot, ne va ajuta cum poate, afară nu-
i multă zăpadă, ziua este chiar plăcut". Poate la soare, dar
asta era o constatare pur personală.
A urmat o succesiune de mesaje care au detaliat datele
problemei care se prezenta cam aşa:
Într-o altă tură au fost trecute post-sifon: coardă, pitoane,
ciocan, daltă. S-a stabilit că mai este necesar echipament
de escaladă complet, echipament speo, hrană pentru o zi,
termos cu ceai cald, haine uscate de explorare, aparat
foto, carbid, goujoane, rotopercutantă, acumulator de
rezervă, burghie, plăcuţe, spituri, lopată rabatabilă.
Fiecare urma să-şi care echipamentul personal şi cota din
cel colectiv. Fane avea sarcina să transporte bormaşina
electrică.
Privind pe geam, încercam să mă autoconving că-i
rezonabil pentru scuba. Prognoza meteo la TV era la limita
acceptării termice, aşa că a rămas că ne întâlnim la locul şi
data convenite. Am aranjat echipamentul în bidoane
etanşe, am pregătit bananele transporter marca Clio,
garnisite bine cu plumb pentru lestare şi hai la drum.
EVENIMENT
Rendez-vous-ul a decurs normal, cel care avea să fie
cooptat în proiect a pregătit ceaiul (nici nu-şi imagina cu
câtă placere am savurat munca sa), ne-am echipat şi
ajutaţi de o maşină am parcurs o parte din drum. Restul
drumului l-am continuat pe jos împovăraţi de propriile
noastre creaţii - bananele "antiradiaţie ". Le-am spus aşa
din cauza cantităţii de lest pus în ele pentru compensarea
flotabilităţii.
Fane amarează firul, schimbăm câteva vorbe şi în curând
luminile şi sunetul aerului expirat se estompează. Între timp
m-am echipat şi tremur uşor în apă. Cu mâna pe fir
urmăresc evoluţia concentrându-mă asupra explorării.
După trecerea timpului stabilit, aprind lanternele, arunc o
ultimă privire amarajului şi detentoarelor, mai trag puţin de
bananele aflate pe post de ancoră de fund şi cu fiecare
respiraţie continui imersia în mediul atât de asemănător
celui care ne leagănă drumul prin primele nouă luni de
viaţă.
Urmăresc atent evoluţia galeriei, instrumentele, firul ghid şi
nu în ultimul rând trag de cele două banane impresionante
care raclează totul. Noroc că nu-i sediment mult şi mergem
în amonte. După un parcurs consistent, bulele sparg
suprafaţa liberă. Mai trag puţin de banane, lumina
străpunge întunericul şi îl văd pe Fane într-un colţ lângă
mal, dezechipându-se liniştit. Într-un schimb de impresii
despre sifon aflu că şi el a avut aceleaşi probleme cu
transportul bagajelor aşa că pe viitor o să schimbăm
tactica de abordare.
Ne dezechipăm de scuba care rămâne pe o poliţă,
rămânem în costume şi impovăraţi de aceleaşi bagaje, prin
marmite mai mari ori mai mici, continuăm parcursul acvatic.
Ajunşi la ceea ce urma să fie vestiarul, ne-am schimbat
costumele cu altele de gală şi am facut un mic popas preţ
de-o poză şi o ciocolată.
Am mers până în locul în care Lau descoperise posibilul
acces spre necunoscut şi ne-am aranjat echipamentul. Am
stabilit ce avem de făcut şi Fane a trecut la acţiune.
Aventura putea începe. În acele momente am realizat că la
noi, dacă de bine de rău pe munte te mai recuperează o
echipă specializată, dacă ai neşansa să fi rănit serios în
spatele unui sifon, deja ai o problemă mare. Nu numai tu, ci
şi cei de lângă tine .
L-am ajuns pe Fane şi am privit în jur. Continuăm şi după un
pasaj delicat ajungem la o intersecţie de galerii. Alegem
una din galeriile care se deschid în faţa noastră şi
explorăm sistematic toate diverticolele, din pacate închise.
Revenim şi alegem altă galerie.
Decidem să lăsăm acolo echipamentul şi continuăm
explorarea. Facem câteva poze surprinşi de contrastul
formaţiunilor imaculate care alternează cu zone tapetate
cu argilă şi care ne obligă să fim atenţi unde călcăm.
Analizăm şi decidem alegerea unui traseu cu implicaţii
minime, urmând să folosim fiecare urma celui din faţă.
Galeria se termină cu o gaură de şoarece care este
şlefuită de blana animalelor ce au trecut pe acolo. Ne
strecurăm cu puţin efort şi după alţi aproape douăzeci de
metri de galerie, speranţa se termină printr-o gaură
triunghiulară, la prima vedere impenetrabilă. Obosiţi,
Lumea PEŞTERILOR ◄ 1
 EVENIMENT
facem o pauză strategică şi analizăm unde să continuăm
explorarea în tura asta. Privind la gaura din faţă noastră
decidem să coborâm la vestiar şi să aprofundăm problema
la un ceai fierbinte şi o ciocolată smash.

Încet, încet, ne revenim şi plăcut reconfortaţi, reaşezăm

carbidul din lămpi, udat bine în sifon, luăm sculele de săpat
şi aplicând principiul noi muncim, dar şi gândim, ne ducem
direct la locul "faptei ". Privind înapoi mă gândesc la clipa
de inspiraţie când am spus, “stop, să facem o poză la
intrare, aşa cum este”, că după aia nu se ştie la ce-i bună.
După cum aveam să constatăm ulterior, ne pregăteam fără
să ştim să pătrundem “fraudulos“ pe uşa din dos. Cea
originală - dopul de calcită de mai departe, fusese închisă
de Mama Natură după ultima glaciaţiune. Căutând un obiect
de contrast punem plăcuţa de cartare pe verticala găurii,
facem o poză istorică şi trecem la săpat. Cu fiecare lopată,
după varietatea şi cantitatea oaselor scoase din săpătură,
mă autofelicitam pentru inspiraţia cu poza.

Prestasem ceva muncă; fiind mai subţire îi revine lui Fane

onoarea de a intra primul pe gaură în timp ce eu stau ca pe
jar afară. După ce-i dispar cizmele dincolo, văzând că tace,
încep să devin agitat, neînţelegându-i motivele. La
recomandarea: “lasă ce nu-ţi trebuie şi treci cum poţi”, scot
aerul din piept şi mă strecor prin gaură.

În semiobscuritatea de dincolo, Fane se uită la mine ca la o

specie rară. Neştiind de ce, mă uit în jur şi îmi apare un nod
în gât. După ieşirea din gaură, până m-am ridicat în
picioare, fără să mă uit atent, trecusem pe lângă cîteva
cranii de urs de dimensiuni respectabile. Nu mai reţin care
din noi a spus că nu-i a bună şi că aici este ceva în neregulă.

Ne continuăm înaintarea pe galeria ascendentă, pe o

secţiune de 2x1,5 metri, tapisată cu cranii şi oase. În curând

tavanul se ridică şi ne aflăm într-o sală cu înălţimea de 15-

20 de metri, pereţii abia zărindu-se în întuneric.

Ecoul vorbelor ne face să ne reamintim că între noi şi

suprafaţă se află ceva spaţiu şi obstacole, aşa că deschidem
ochii mari. Privind în stânga şi-n dreapta pe suprafaţa de
calcită, la un moment dat Fane scoate un: “ăsta ce caută aici,
că nu-i urs ?” Îl privim pe rând şi decidem că osul e aproape
sigur de om, dar nu înţelegeam de ce este numai atât şi
unde-i restul. De ce-i singur?

Atunci am spus: ăsta-i Ion ! Nu ştiu de ce, dar am fost convins

că-i bărbat. Nu ştiam vârsta, unde-i restul, cum a ajuns acolo,
motivul, dar asta a fost prima senzaţie. Cât m-am învârtit pe
lângă locul descoperirii lui Ion, am avut senzaţia că mai
lipseşte ceva - lipsea Maria! Ăsta nu-i singur! Nici nu îmi
imaginam cât adevăr a existat în această trăire deoarece
la un an distanţă, colegii găseau pe suprafaţa sedimentului,
pe care urcasem de la gaură până în sala mare, alături de
un Vasile, pe cea care va purta numele de Maria.

Continuăm explorarea de la Ion spre dreapta, pe o galerie

lată de 5 şi înaltă de 15 metri, acoperită de calcită, tapisată
cu oase de capra ibex, urs "speolog", rupicapra-rupicapra,
acoperite parţial sau integral cu calcită, unele dispuse mai
mult decât ciudat ca să fi fost aşezate întâmplător. După
aproape 30 m galeria se închide cu un dop de calcită
respectabil, dovada faptului că pe acolo a curs cam mult
timp apă.
(continuare în pag. 22)

20 ► Lumea PEŞTERILOR
 GEOGRAFIE SPEOLOGICĂ

Cehia - Carstul morav

scurtă prezentare
Indiferent cum este numit: Carstul morav, Moravský foarte bogată în stalactite şi stalagmite.
kras, Moravian carst sau Moravian Karst, în funcţie de ţara Urme ale omului de neanderthal au fost găsite în
de origine a călătorului, regiunea atrage an de an mii de Peştera Kulna şi datează de acum 120000 ani. Există multe
vizitatori. exemple de aşezări datate de la 13000 până la 10000 de
Carstul morav este numele celei mai mari suprafeţe ani î.Ch. Printre descoperirile interesante sunt sculpturile în
calcaroase continue din Republica Cehă. Ea se întinde în oase de animal, mai ales cal.
partea centrala a Moraviei între Brno, Blansko şi Boskovice. Carstul morav este una dintre cele mai bogate regiuni
Complexul de fenomene carstice aflate la suprafaţă sau în din Cehia în ceea ce priveşte flora şi fauna. Pe fundul
subteran s-a dezvoltat în calcare foarte pure din punct de abisului Machoca s-au descoperit specii de plante rare care,
vedere chimic şi de aceea foarte uşor dizolvabile. Calcarele pentru a supravieţui, au nevoie de temperaturi joase.
sunt de vârstă devoniană (350 milioane ani vechime) şi se Peşterile adăpostesc şi ele specii rare, printre care
dezvoltă, într-un bloc compact, pe o lungime de 25 km şi o nevertebrate şi 21 de specii de lilieci.
lăţime de 3 până la 6 km. În 1956 Carstul Morav a fost declarat arie protejată.
Calcarele de Zona protejată
aici adăpostesc este divizată în
peste 1000 de arii cu grad
peşteri, cele mai diferit de
multe găsite de către protecţie, care
speologii amatori. includ
Ca o recunoaştere a rezervaţiile
muncii lor, una dintre naturale. Scopul
cele mai importante instituirii ariei
peşteri poartă protejate a fost
numele Peştera protejarea,
Amatorilor. conservarea,
În ansamblul menţinerea
ei zona se prezintă biodiversităţii şi
ca un platou în care a peisajului.
apa a săpat Activităţile
canioane, unele mai turistice şi
adânci de 150 de economice au
metri. Există multe trebuit să
locuri în care apa de d e v i n ă
suprafaţă compatibile cu
dispare în subteran. acest scop.
Dizolvând calcarul râurile subterane au creat peşteri şi apoi Obiectivul pe termen lung este dezvoltarea durabilă a zonei.
au reapărut la suprafaţă. Multe dintre aceste cavităţi Agenţia responsabilă cu îndeplinirea acestor scopuri este
adăpostesc stalagmite şi stalactite de o frumuseţe deosebită. Administraţia Ariei Protejate Carstul Morav cu sediul in
Nu în puţine locuri apa a săpat avene care s-au unit Blansko.
cu peşterile dând naştere la fenomene spectaculose cum este În Republica Cehă au fost descoperite peste 2000 de
de exemplu renumitul abis Machocha. peşteri. Cele mai multe dintre ele sunt de o importanţă
Cea mai importantă parte a acestui areal cuprinsă în deosebită, reprezentând nu numai fenomene geologice,
Rezervaţia Naturală Naţională “Vyvery Punkvy”. În cadrul geomorfologice şi mineraogice remarcabile ci şi datorită
acesteia se află şi rezervaţiile: abisul Machocha, Peştera faptului că păstrează urme ale originii şi dezvoltării vieţii pe
Amatorilor (cel mai mare sistem cavernicol din Republica pământ. Toate peşterile din Cehia sunt strict protejate în
Cehă, 37 km, descoperit în 18 ianuarie 1969), peşterile conformitate cu Legea nr. 114/1992 privind Protecţia
Katerinska şi Punkevni împreună cu sute de alte peşteri mai Naturii şi a Peisajului. Douăsprezece dintre ele sunt peşteri
mici. Văile râurilor Pusty şi Suchy adăpostesc plante şi turistice. Ele sunt administrate de către Agenţia pentru
animale care trăiesc pe suprafaţa stâncoasă. Conservarea Naturii şi Protecţia Peisajului din Republica
Partea centrală din Carstul Morav (Jedovnicky şi Cehă.
Krtinsky potok) este acoperită cu păduri de fag. Pârâul Patru dintre peşterile aflate în aria protejată sunt
Jedovnice dispare în ponorul Rudicke şi apoi parcurge un deschise publicului:
sistem de peşteri lung de 12 km pentru a reapare la Byci
skala. Peştera este renumită în întreaga lume pentru vestigiile Jeskyně Balcarka (Balcarka Cave)
arheologice. Katerinska jeskyně (Catherine's Cave)
În partea de sud se întind păduri de stejar. Peşterile Punkevni jeskyně (Punkva Caves)
Pekarna şi Svedsky sunt cunoscute pentru descoperirile de Sloupsko-Šošùvské jeskyně (Sloup-Sosuvka Caves)
neanderthalieni făcute acolo. Zona de sud conţine relativ
puţine peşteri. Cea mai mare dintre ele este Ochozska,
descoperită în 1831. Peştera are o lungime de 2 km şi este

Lumea PEŞTERILOR ◄ 21
 GEOGRAFIE SPEOLOGICĂ

Jeskyně Balcarka (Balcarka
Cave) este situată într-o vale carstică
pitorească în apropierea satului
Ostrov u Macochy. Este o peşteră
dezvoltată în calcare devoniene.
Peştera este luminată electric, iar
vizita ghidată are o lungime de 600
m şi durează 45 de minute. Taxele
sunt de 40 CZK pentru adulţi. Cea mai
mare parte a peşterii a fost
descoperită în 1923. În 1924 peştera
este deschisă publicului, iar în 1937
este descoperit un nou nivel superior.
Portalul de la intrare este un site
paleontologic şi arheologic important.
În acest loc au fost găsite oase ale
unor animale din Pleistocen, unelte din
piatra şi os şi vetre de foc din epoca
de piatră timpurie. Peştera este
foarte bogată în stalagtite şi
stalagmite unice prin varietatea şi
coloritul lor. Partea numită “Galeria”
şi “Coridorul Natural” oferă unele
dintre cele mai frumoase privelişti din
Carstul Morav.
Kateřinská Jeskyně
(Catherine's Cave) este situată la 200
m de hotelul Skalny mlyn. Peştera
dezvoltată în calcare devoniene, este
deschisă publicului din 1910, iar vizita
ghidată durează 30 de minute şi are
o lungime de 430 m. Intrarea în
peştera se află în canionul Suchý Žleb.
Accesul se face printr-un
coridor care conduce în Sala Mare. Cu
dimensiuni de 95x44x20 m Sala
Mare este cel mai mare spaţiu
subteran accesibil publicului în
Republica Cehă. Pentru acustica
deosebită peştera este folosită
ocazional pentru concerte vocale şi
instrumentale. Peştera include şi
“Pestera noua” descoperită în 1909.
Printre stalagmitele remarcabile se
numară “Vrăjitoarea”, luminată cu
spoturi de lumină colorată şi “Pădurea
de Bambus”, un grup de stalagmite
subţiri înalte de câţiva metri, mai rar
întâlnite. Portalul de la intrare este un
monument arheologic şi paleontologic.
Într-unul dintre hornurile din “Sala
Mare” a fost descoperit un important
depozit de oase ale ursului de
peşteră.
Punkevní Jeskyně (Punkva
River Cave) se află în Pustý Žleb, la
aproximativ 1 km de centrul de
informare de la Skalní mlýn. Peştera a
fost descoperită în diverse etape între
1909 şi 1933. Vizitatorul păşeste prin
săli subterane şi coridoare gigantice
în direcţia abisului de la Machoca.
Abisul renumit în întreaga lume are
adâncimea de 138,7m. Plimbarea se
continuă cu un parcurs cu barca cu
motor de-a lungul râului subteran
Punkva. Vizita include şi Peştera
Masaryk, una dintre cele mai
frumoase peşteri din Carstul Morav.
Peşterile Punkva sunt una dintre
extensiile Peşterii Amatorilor, cel mai
lung sistem subteran din Cehia.
Sloupsko-Šošûvské Jeskyně
(Sloup-Sosuvka Caves) este situată la
sud de Sloup, între Sloup şi Šošùvka şi
la nord-est de Blansko. În 1748 J. A.
Nagel descoperă seria de etaje
inferioare ale “abisului cu trepte”. În
1750 arheologii descoperă
numeroase schelete întregi ale unor
animale dispărute, printre care ursul şi
leul de peşteră. În 1775 Contele
Karel Salm taie secţiuni dintr-o
stalagmită pentru a le utiliza ca tăblii
pentru masa din castel. În 1879 V.
Sedlak descoperă Peştera Elisabeta.
Iluminatul electric este introdus în
peşteră în 1881. Abisul Nagel este
descoperit în 1900 de Profesorul
Karel Absolon. În 1910 se descoperă
Abisul Negru. Între 1961-1976 se
desfaşoară săpături arhelogice în
peştera Kulna. În 1997 Agenţia a
cheltuit 10 milioane de coroane pentru
conservarea peşterii.

Ion - file de poveste Am decis ca informaţia să rămână la cei trei exploratori

(continuare din pagina 20)
Revenim la locul lui Ion şi continuăm spre stânga; după
câţiva metri urcăm o scurtă pantă şi pe un bolovan, aşezat
într-o zonă deschisă, găsesc un os de 40-50 cm aşezat într-un
punct de echilibru, marcând exact axul galeriei. Cu grijă, mă
uit la modul de aşezare neînţelegând poziţia de echilibru şi
orientarea sa. Într-un final decid să îl ridic şi constat că s-a
sudat de stâncă, parţial prin decalcifiere. Este locul care va
fi numit Roza Vânturilor. Orientarea de-a lungul galerie,
poziţia de echilibru atent căutată, izolarea în spaţiul
galeriei, toate indicau acelaşi lucru: cineva a pus acel os
pentru a avea un reper. După alţi zeci de metri galeria se
închide într-o baie de argilă.
Stăm, privim, analizăm, ne uităm din nou, deja cantitatea
de informaţie este prea mare pentru a putea fi analizată. În
tot ceea ce era acolo erau prea multe care trebuiau
conexate şi interpretate.
Retragerea din explorare s-a efectuat fără incidente
majore. Afară se făcuse întuneric de mult, nu ne aştepta
nimeni şi am pornit la drum prin zăpadă, abandonând
recuperarea echipamentului până a doua zi.
Ceaiul de peste zi nu a compensat pierderile termice aşa
că a doua zi deja aveam febră şi medicul a decis că trebuie
să ne garnisim bine cu buline. Eu zic că febra nu se datora
frigului ci era din cauza a ceea ce găsisem. Euforia
descoperirii nu trecuse, urma să se accentueze.
şi să găsim o cale prin care un om cu valoare morală şi
ştiinţifică recunoscută în lumea ştiinţifică românească, să
vadă ceea ce am găsit. Consultându-l pe mentorul “cave
diving-ului” din Ardeal - dl. Geza Rajka, a fost cooptată în
echipă d-na dr. Oana Moldovan şi care printr-o şcolarizare
intensivă a reuşit să depăşească obstacolele, să preleveze
probele necesare şi împreună cu dr. Erick Trinkaus să treacă
la analiza ştiinţifică a celor descoperite.
Într-o zi de toamnă, la câteva luni bune, apare o ştire
ciudată: este bărbat, avea aproximativ 26 de ani când s-a
stins şi are o vârsta de numai 36.000 ani, fiind cel mai
bătrân om modern din Europa … Am stat ceva timp în faţa
monitorului lecturând ştirea şi cu greu m-am apucat să întreb
dacă nu cumva e o greşeală. Datarea fusese efectuată la
două institute diferite care au indicat vârste prea apropiate
ca să încapă o eroare.
La distanţă de un an şi ceva , după o scurtă vizită în
zonă, primesc o altă veste: am mai gasit unul - Vasile. După
alte câteva zile nu mai era doar unul ci erau doi: un el -
Vasile şi o ea - Maria, cea de care aminteam mai înainte ...
Ironia sorţii, cu toate că o căutasem şi trecusem de câteva ori
pe lângă ea, nu am fost pregătiţi să o vedem atunci.
Când mergeţi într-o peşteră, uitaţi-vă cu grijă în jur.
Puteţi trece uşor pe lângă marea descoperire.
Cu toate că încă aştept ca cineva să ne spună: “sunteţi la
camera ascunsă, totul este o farsa”, undeva, acolo, picăturile
numără netulburate trecerea timpului care în mod sigur va
dezvălui mai multe decât ne imaginăm acum.

22 ► Lumea PEŞTERILOR
 GEOGRAFIE SPEOLOGICĂ

File de jurnal: suntem în Moravsky Kras am început
o călătorie în Moravský Kras să ne uităm după aunţuri de cazare.
de Ovidiu Guja Oferta era slabă şi am reţinut doar
unul care ne îndruma la 1 km de
şosea. Regiunea începea să arate
sunt casele de bilete care evident
sunt şi ele pustii. Ceva nu e în
regulă, e drept ca nu e sfârşit de
săptămână şi e martie, dar totuşi…
Decidem să căutăm cazare şi să

C arstul morav este una dintre cam ca în Padurea Craiului, începeau revenim a doua zi la ora 9. Ne
cele mai cunoscute regiuni să apară stânci şi indicatoare care ne îndreptăm spre locul în care am
carstice ale lumii. Regiunea este unul îndrumau spre peşteri. Cum singura văzut indicatorul de care vorbeam
dintre leagănele ştiinţei cercetării care ne spunea ceva era puţul mai sus, intrăm pe drum şi opresc
peşterilor. În primăvara lui 2002 am
avut ocazia să merg în Cehia şi în
afara obiectivelor legate de afaceri,
ne-am propus ca pe lângă un tur al
ţării să aruncăm un ochi şi în carstul
morav.
Am plecat dimineaţa pe la 5 şi
seara ne-am cazat în Praga. În hotel
am luat de la recepţie toate ofertele
turistice pe care le-am găsit. În fond
eram prima dată în Cehia şi trebuia
să ne informăm cam ce se poate
vedea pentru ca în zilele următoare
urma să ajungem pe cont propriu şi
să colindăm o săptămână prin ţară.
Aşa am aflat că nu departe, la
sud de Praga, mai există o regiune
carstică care poartă numele de
Ceský Kras.
Trei zile mai târziu, scăpaţi de
îndatoririle profesionale şi după o zi
de colindat prin Praga, zi în care n-
am reuşit să găsim un ghid turistic al Parcarea de la Macocha
ţării, ne-am urcat în maşină şi am
pornit să vedem castelele de la sud Macocha, ne-am lângă casa pe care este
de Praga şi evident Ceský Kras. Cu îndreptat într-acolo cu speranţa că un anunţ de cazare. Frumoasă casa,
castelele am cam luat plasă, pentru vom găsi cazare. Deja ne gândeam la bat la uşă şi într-un târziu apare la
că o vizită costă destul de mult şi nu- berea şi discuţiile pe care o sa le uşă o domnişoară care mă întreabă
ţi oferă prea multe în afara purtăm cu uimită in cehă ce
arhitecturii construcţiei. În fine într-un speologii de vreau. Ne
târziu am ajuns undeva prin a c o l o . d e s c ur c ă m în
apropierea peşterii. Ne aşteptam să Accelerez, dar germană. În ciuda
vedem pereţi de stâncă, chei, ceva deageaba legendei că cehii
cam cum se vede la noi prin Apuseni. pentru că după ştiu germană, fata
Nici vorbă de aşa ceva, din şoseaua prima curba abia rupea câte o
principală indicatorul ne dirijează pe drumul e blocat vorbă. Suficient
un drum pietruit blocat de o barieră. şi în stânga se însă să-mi explice
Un tip dintr-o maşină ne face semn d e s c h i d e că nu-mi poate
că am ajuns prea târziu, într-adevăr intrarea într-o oferi cazare
era ora 17. Am plecat dezamăgiţi cu parcare uriaşă. pentru că nu e
convingerea că am umblat o zi Goala. S-au sezon. Chestia
întreagă prin Ceský Kras fără să a p r o a p e , asta m-a dat
vedem mai nimic. Şi când te gândeşti pentru că în gata. Am găsit
că în reclamă scria că peştera are şi parcare mai cazare în primul
trenuleţ. sunt două orăşel şi după ce
Zilele următoare ne-am m a ş i n i . am mâncat într-o
îndepărtat de calcare şi am plecat Coborâm, şi o crâşmă cam ca pe
spre vest. După patru zile plictisiţi de luăm spre la noi, am adormit
vremea noroasă am decis să barieră. Dincolo cu gândul la ziua
încheiem excursia în Moravský Kras de ea, la 100 urmatoare.
aşa că ne-am îndreptat spre Brno. de metri e Macocha propast Ne-am trezit
Cehia nu-i o ţară mare şi poţi ajunge cabana mare, devreme şi la 9
dintr-un colţ în altul într-un timp dichisită şi … pustie. Şi fără 10 parcam deja în
rezonabil. Pe la ora 16 depăşisem totuşi suntem la Macocha, în Moravský parcarea cea mare. Era la fel de
Brno şi cum plăcile indicatoare de la Kras, una dintre cele mai vizitate pustie, să nu mint totuşi, ghereta
marginea şoselei ne avertizau că regiuni carstice ale lumii, şi dovadă unde se vindeau biletele de parcare

Lumea PEŞTERILOR ◄ 23
 GEOGRAFIE SPEOLOGICĂ
era ocupată de un moş, care prompt
ne-a şi taxat. Altceva n-am mai aflat
de la el în ciuda strădaniilor noastre.
Tipul probabil că îşi făcea slujba în
parcare şi habar n-avea şi poate că
nici nu-l interesa ce se întamplă în jur.
Am refăcut drumul din seara
precedentă, dar în ciuda faptului că
orarul de la casele de bilete ne
confirma în 4 sau 5 limbi că
deschiderea complexului are loc la
ora 9, pustietatea din seara trecută
ne înconjura şi acuma. Un panou
explicativ ne-a arătat că celebrul
Machoca este doar la 10 minute de
noi şi am hotărât să le acordăm
cehilor dreptul de a întârzia câteva
minute la slujbă. Am mers pe marcaj
şi pe poteca betonată până la
marginea abisului. Se vedea până
jos. Pe fundul abisului curgea un râu
verde care intra sub stâncă. Locul e
impresionant mai mult prin legenda
de care e înconjurat. Nici vorbă să se
coboare ca în Scărişoara până pe
fundul avenului.
Ne-am întors spre cabană cu
speranţa că mişcă totuşi ceva. Într-
adevăr în faţa cabanei era parcată
o Octavia roşie. Ne-am mai învârtit
în jurul cabanei în ideea că va apare
cineva şi am văzut şi telefericul din
spatele acesteia. Pe un panou scria
că duce într-o zonă în care pot fi
vizitate peşteri.
Într-un târziu apare un tip din
cabană. Îl acostăm şi îl întrebăm cum
putem ajunge la peşteri. Foarte senin
ne explică că trebuie să luăm
telefericul şi acesta ne va lăsa lângă
peşteri. Deja ceva nu mai era în
regulă aşa că l-am întrebat la rândul
meu dacă crede că cineva care nu
era acolo va porni maşinăria aia
pentru doi oameni. Ciudat, dar a
admis că aveam dreptate şi ne-a
propus să-l urmăm cu maşina noastră
pe o scurtătură prin rezervaţie în
locul în care putem vizita peşterile. L-
am urmat pe un drum îngust, dar
asfaltat, şi în stânga şi dreapta au
început să apară stânci de calcar,
apoi o gură mare de peşteră, o
parcare pentru vre-o cincizeci de
maşini, apoi după o curbă la stânga
în faţa noastră se deschide o altă
parcare uriaşă, care de data asta
conţine câteva maşini. Culmea,
gheretele din jurul parcării sunt
deschise şi chiar hotelul din dreapta
pare să funcţioneze.
Cumpărăm un album cu fotografii
şi decidem să alegem Katerinska
jeskyně pentru prima vizită. Era
peştera pe lângă care trecusem cu
24 ► Lumea PEŞTERILOR
maşina în drum Intrarea în peştera Kayerinska
spre parcare. La
casa de bilete din parcarea mică
sunt afişate orele de intrare. Mai
erau cinci minute până la intrare aşa
că impacientat o întreb pe casieriţa
care nu se prea grăbea la ce ora e
intrarea. Femeia se uită la mine,
apasă câteva butoane şi mai dă
înainte cu 10 minte ora de intrare.
Iau biletele şi o luăm la pas grăbit
spre intrare. Ajungem acolo şi din nou
… nimeni. Doar n-or fi intrat deja.
Urcăm scările spre intrare şi la uşă e
doar lacătul. Ne decidem să
aşteptăm grupul. Facem fotografii la
intrare, ne mai învârtim şi vedem o
doamnă care se îndreaptă spre noi.
Atunci ne lămurim că noi suntem
grupul. Femeia ne salută şi ne explică
că învată în acelaşi timp germana şi
engleza aşa că să nu ne bazăm prea
mult pe ea. Ca să ne putem înţelege
ne dă o hârtie cu textul cu explicaţile
şi ne îndreptăm spre prima noastră
peşteră în Cehia.
Intrăm printr-o galerie lărgită
artificial. Podeaua e betonată şi
sistemul de iluminare e comandat de
cat r e g h id pr i n i nt e r me d i u l surpriză. În mijlocul drumului o placă
telecomenzii pe care o ţine în mână.
Ne oprim în prima sală şi în boxele
ascunse în nişele din pereţi începe să
răsune Corul Robilor din Aida. Încerc
să-i explic femeii că putem trece mai
departe. Fără succes însă. Trebuie să
apreciem până la capăt acustica
deosebită a celei mai mari săli de
peşteră din Cehia. Katerinska jeskyně
are tot ceea ce trebuie să aibă o
peşteră turistică. Formaţiuni cu
duiumul, sală de concerte, atmosferă
în care se face tratament pentru
astm, până şi ursul care coboară din
tavanul peşterii.
Speologii continuă să
exploreze, mai bine zis să excaveze
în peşteră, pentru că undeva spre
capătul sălii se sapă cu speranţa că
se va reuşi decolmatarea unei galerii
care să joncţioneze peştera cu o alta
aflată de partea cealaltă a dealului.
Ieşim din peşteră lămuriţi asupra
modului în care funcţionează aici
sistemul şi mă gândesc că n-ar fi
prea greu de aplicat şi la noi. La noi
se face o grămadă de tam-tam
legat de pregătirea custodelui şi a
ghidului de peşteră. Poveşti! Cei
drept aducătoare de bani pentru cei
care se străduiesc să facă din asta o
profesie de sine stătătoare, dar care
trebuie să fie atestată de cine
altcineva decât de cei care o
inventează. Ca să fi ghidul unui grup,
trebuie să înveţi pe de rost povestea
pe care trebuie să o reciţi
vizitatorului, să-i mai spui câteva
glume şi cam atât. Ca şi ghid nu faci
nici explorare, nici cercetare
ştiinţifică.
Dupa ieşire, la reîntoarcerea în
parcarea mare ne aşteapta o altă
ne avertizează că pentru azi s-au
terminat toate biletele pentru
Punkevny jaskyně. Evident era o
glumă, dar după mărimea parcărilor
şi anunţ, înseamnă că vara afluxul de
turişti este impresionant. N-am mai
vizitat nimic, vremea umedă nu ne
prea îndemna la hoinăreală şi mai
bine de o săptămână fără soare era
deajuns. La amiază am ajuns în Brno,
am vizitat oraşul şi la ora 3 după–
masă am plecat spre casă. Pe la 12
eram din nou în Cluj.

(continuare din pagina 9)
ARTICOLUL 4 - Obligaţiile şi drepturile părţilor contractante
Obligaţiile părţilor contractante
4.2. Structura de administrare a... (denumirea ariei naturale prote-
jate) aflată în subordinea... (denumirea persoanei juridice căreia i
s-a încredinţat administrarea ariei naturale protejate) are obliga-
ţia:
g) să sprijine dezvoltarea durabilă a întregii zone prin măsuri ce
contribuie şi la conservarea patrimoniului natural încredinţat (de
exemplu, agricultura tradiţională, ecoturismul etc.);
h) să promoveze acţiuni de conştientizare şi informare a populaţiei
locale privind necesitatea protecţiei naturii şi rolului ariilor naturale
protejate;
i) să inventarieze bunurile patrimoniului natural încredinţat şi să
monitorizeze evoluţia acestuia, contribuind în mod semnificativ la o
mai bună cunoaştere a capitalului natural încredinţat;
m) să ia toate măsurile necesare în vederea asigurării unei protecţii
eficiente a ariei naturale protejate şi a valorilor patrimoniului natu-
ral şi cultural;
o) să prezinte prin intermediul Consiliului ştiinţific un raport anual
corect şi complet privind starea ariei naturale protejate, modul de
gestionare a eventualelor probleme apărute şi acţiunile întreprinse
în baza planului de management;
Drepturile părţilor contractante
4.4. ... (denumirea persoanei juridice căreia i s-a încredinţat admin-
istrarea ariei naturale protejate) are dreptul:
b) să acorde sau să vândă dreptul de utilizare a imaginii şi siglei
ariei naturale protejate unei alte persoane juridice care pro-
movează turismul ecologic şi produsele ecologice realizate în zona
ariei naturale protejate;
d) să stabilească tarife legate de aria naturală protejată, în vede-
rea acoperirii unor cheltuieli legate de administrarea ariei prote-
jate, în condiţiile legii;
… (alte drepturi specifice solicitantului şi/sau consimţite de către
ambele părţi)
4.5. Structura de administrare a ... (denumirea ariei naturale prote-
jate) aflată în subordinea... (denumirea persoanei juridice căreia i
s-a încredinţat administrarea ariei naturale protejate) are dreptul:
h) să cedeze unor terţe persoane juridice sau fizice specializate în
managementul unor habitate specifice administrarea unor părţi ale
ariei naturale protejate (de exemplu, peşteri, puncte fosilifere etc.),
în baza unei proceduri similare atribuirii în custodie şi în baza unui
act similar modelului de convenţie de custodie;
i) să angreneze voluntari în acţiuni ce vizează aria naturală prote-
jată;
j) să contracteze sau să participe în contracte ce vizează aria natu-
rală protejată (de exemplu, prestări de servicii, ghizi, consultanţă,
angajare de sezonieri, investiţii etc.);
k) să încaseze tarife legate de aria naturală protejată, în condiţiile
legii; ... (alte drepturi specifice ariei naturale protejate şi/sau con-
simţite de către ambele părţi)
ANEXA 2
PROCEDURA de atribuire în custodie a ariilor naturale protejate
care nu necesită constituirea de structuri de administrare
Art. 1.
Autoritatea teritorială pentru protecţia mediului, denumită în con-
tinuare APM, încredinţează în numele autorităţii responsabile custo-
dia ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de struc-
turi de administrare, pe baza de convenţie de custodie.
Art. 2.
(1) Persoanele fizice şi juridice interesate şi eligibile conform legis-
laţiei existente pot depune o solicitare scrisă pentru fiecare dintre
ariile naturale protejate pentru care solicită încredinţarea adminis-
trării, la sediul APM din judeţul pe teritoriul căruia se află cea mai
mare suprafaţă din aria naturală protejată.
(2) Solicitarea scrisă va fi însoţită de o documentaţie care va cu-
prinde în principal:
a) documente, în copie, care să ateste identitatea:
LEGISLAŢIE
- pentru persoanele fizice: prezentarea detaliată a experienţei
profesionale şi educaţionale, act de identitate, cazier, diplome de
studii, specializări, atestate etc.;
- pentru persoanele juridice: prezentarea instituţiei, statut, hotărâre
judecătorească de constituire etc., după caz, şi CV-urile persoanelor
fizice delegate de către solicitant pentru exercitarea custodiei;
b) un memoriu privind activitatea de protecţie şi conservare a val-
orilor capitalului natural din aria naturală protejată sau din zonă;
c) un raport privind situaţia actuală în care se află aria naturală
protejată şi problemele cu care se confruntă aceasta, evidenţiate
pe o hartă sau schiţă de detaliu;
d) o propunere de plan de acţiune pentru exercitarea custodiei
ariei naturale protejate, care va cuprinde urmatoarele:
(i) acţiunile care se propun pentru realizarea protecţiei efective
(delimitare, marcaje, panouri, bariere, zone de campare, amena-
jări, patrulări, activităţi de prevenire şi educaţionale, propuneri
pentru mediatizare, implicare a comunităţii locale şi a altor grupuri
de interes etc.);
(ii) resurse (umane, materiale, tehnice, financiare, informaţionale
etc.) pentru realizarea acţiunilor, în prezent şi în perspectivă; idei
sau propuneri de proiecte pentru asigurarea resurselor prin
atragerea de fonduri;
(iii) parteneri actuali şi potenţiali, consultanţi şi colaboratori de spe-
cialitate;
(iv) formele de vizitare practicate şi măsuri preconizate pentru evi-
tarea impactului negativ asupra ariei protejate; alte tipuri de ac-
tivităţi propuse a se derula sau interzise;
e) trei recomandări pentru preluarea custodiei, care să ateste com-
petenţa, experienţa, seriozitatea, spiritul de cooperare ale solici-
tantului custodiei, detalieri despre modul concret în care a mai exer-
citat protecţia ariei naturale protejate în trecut, dacă este cazul, sau
alte activităţi întreprinse în domeniu. Recomandările pot fi din
partea:
membrilor Comisiei pentru ocrotirea monumentelor naturii a Aca-
demiei Române, altor personalităţi în domeniu, reprezentanţilor
autorităţilor/instituţiilor locale, instituţiilor muzeale sau de cercetare
şi/sau de învăţământ superior cu activitate în domeniu şi în zonă,
organizaţiilor neguvernamentale recunoscute cu activitate în
domeniu şi/sau în zonă;
f) alte materiale considerate utile de către solicitant, precum: foto-
grafii, articole în presă, materiale video etc.
(3) Autoritatea teritorială va face o notificare legată de solicitare
către autoritatea publică centrală responsabilă şi va comunica per-
soanelor interesate lista persoanelor fizice sau juridice şi ariile natu-
rale protejate pentru care acestea au depus solicitari.
Art. 3.
(1) În vederea desfăşurării în bune condiţii a procesului de evaluare
a ofertelor primite şi urmăririi aplicării convenţiilor de custodie,
APM va constitui o comisie de evaluare şi atestare, alcătuită din 2
reprezentanţi ai APM, o persoană delegată de către Comisia pen-
tru ocrotirea monumentelor naturii a Academiei Române, denumită
în continuare Comisia, un reprezentant al consiliului judeţean şi un
reprezentant al Direcţiei silvice. Ca observatori pot fi invitaţi
reprezentanţi ai autorităţilor publice locale pe cuprinsul cărora se
situează aria protejată pentru care se solicită custodia.
(2) Evaluarea solicitărilor de custodie a ariilor protejate se face
trimestrial şi va începe în a doua săptămână a fiecărui trimestru,
dacă există oferte. În cadrul evaluării vor fi luate în considerare
documentaţiile complete depuse cu minimum 30 de zile calendaris-
tice înainte de data întrunirii comisiei. Comisia stabileşte criteriile de
evaluare şi punctajul minim necesar pentru atribuirea în custodie,
evaluează ofertele în termen de maximum 30 de zile calendaristice
de la data începerii procesului de evaluare, perioadă în care poate
cere solicitantului clarificarea unor aspecte din documentaţie, şi de-
cide asupra ofertelor câştigătoare.
(3) Comisia va comunica solicitanţilor rezultatul evaluării, în termen
de maximum 10 zile lucrătoare de la încheierea procesului de
evaluare.
(4) Eventualele contestaţii se depun în termen de 5 zile lucrătoare
de la primirea contestaţiei.
(5) În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea contestaţiei, Co-
misia va soluţiona contestaţia şi va comunica răspunsul său contesta-
tarului.
Lumea PEŞTERILOR ◄ 25
 LEGISLAŢIE
Art. 4.
Întocmirea şi negocierea convenţiei de custodie sunt de competenţa
APM, care în urma încheierii acesteia va transmite un exemplar, în
original, şi la autoritatea publică centrală responsabilă.
Art. 5.
Modelul convenţiei de custodie ce va fi utilizat şi adaptat de APM
în funcţie de solicitant şi de specificul ariei naturale protejate este
prevăzut în anexa 2.1 la prezenta procedură.
Art. 6.
Textul atestatului şi conţinutul legitimaţiei de custodie ce vor fi
acordate, de către autoritatea care le eliberează, custozilor ariilor
naturale protejate sunt prevăzute în anexa 2.2 la prezenta proce-
dură.
Art. 7.
În cazul persoanelor juridice care decid asupra adăugării, re-
tragerii sau înlocuirii unuia ori mai multor custozi, acestea trebuie să
adreseze o solicitare scrisă APM şi să prezinte CV-urile noilor per-
soane, respectiv să predea legitimaţiile persoanelor retrase. În
urma analizării noilor CV-uri, APM poate decide acordarea de noi
legitimaţii de custode persoanelor ce corespund cerinţelor.
ANEXA 2.1 la procedură (extrase)
CONVENŢIE DE CUSTODIE
ARTICOLUL 1 - Părţile contractante
Agenţia pentru Protecţia Mediului ... (denumirea municipiului reşed-
inţă de judeţ) delegată de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor,
Apelor şi Mediului în calitate de autoritate responsabilă cu buna
administrare a reţelei naţionale de arii naturale protejate, denu-
mită în continuare APM, cu sediul în ..., reprezentată prin ..., în cali-
tate de director,
şi ... (denumirea persoanei fizice sau juridice căreia i se încredin-
ţează custodia ariei naturale protejate şi detaliile de identificare)
consimt la încheierea prezentei convenţii.
ARTICOLUL 3 - Obiectul convenţiei
Obiectul prezentei convenţii îl constituie încredinţarea în custodie
a ... (denumirea ariei naturale protejate)
ARTICOLUL 4 - Obligaţiile şi drepturile părţilor
Obligaţiile părţilor
4.1. ... (denumirea persoanei juridice sau fizice căreia i s-a
încredinţat custodia ariei naturale protejate) are obligaţia:
a) să realizeze planul de management al ariei naturale protejate,
în acord cu reglementările în vigoare, în mod transparent, prin con-
sultarea şi implicarea factorilor interesaţi, în timp de maximum un
an de la încheierea prezentei convenţii;
b) să întocmească regulamentul ariei naturale protejate, ce conţine
regulile ce vor trebui respectate pe teritoriul ariei naturale prote-
jate, prin implicarea şi consultarea tuturor factorilor interesaţi, în
termen de maximum 6 luni, în acord cu prevederile legislaţiei în
vigoare;
c) să administreze aria naturala protejată în baza prezentei con-
venţii şi în acord cu prevederile legale în vigoare, planul de man-
agement şi regulamentul ariei naturale protejate şi să controleze
modul de aplicare a acestora în baza legitimaţiei primite din
partea APM;
d) să asigure instruirea necesară a persoanelor implicate în activi-
tatea de custodie;
e) să promoveze acţiuni de conştientizare şi informare a populaţiei
locale privind necesitatea protecţiei naturii şi rolului ariilor naturale
protejate;
f) să inventarieze bunurile patrimoniului natural încredinţat şi să
monitorizeze evoluţia acestuia, contribuind în mod semnificativ la o
mai bună cunoaştere a capitalului natural încredinţat;
g) să furnizeze prompt informaţii la solicitarea autorităţii publice
centrale responsabile sau a structurilor sale subordonate din terito-
riu şi să înştiinţeze direct şi operativ despre producerea oricărui
eveniment ce a adus sau poate aduce prejudicii capitalului natural
încredinţat în custodie;
h) să alimenteze bazele de date ţinute de către autoritatea respon-
26 ► Lumea PEŞTERILOR
sabilă în vederea îmbunătăţirii sistemului suport de asistare a
deciziilor în domeniul ariilor naturale protejate şi de raportare la
instituţiile naţionale şi internaţionale;
i) să ia toate măsurile necesare în vederea asigurării unei protecţii
eficiente a ariei naturale protejate şi a valorilor patrimoniului natu-
ral şi cultural;
j) să păstreze destinaţia oricărei construcţii, dotări sau amenajări ce
se realizează din fonduri primite în urma derulării activităţii de cus-
tode în scopul bunei gestionari a ariei naturale protejate, ce va
rămâne în inventarul/patrimoniul ariei naturale protejate;
k) să ia toate măsurile ca amenajările sau construcţiile existente în
perimetrul ariei naturale protejate, pe terenuri ce aparţin domeniu-
lui public, să fie destinate cu prioritate activităţilor necesare bunei
administrări a ariei naturale protejate;
l) să prezinte un raport anual corect şi complet privind starea ariei
naturale protejate, modul de gestionare a eventualelor probleme
aparute şi acţiunile întreprinse în baza planului de management,
precum şi situaţia realizării obligaţiilor asumate prin prezenta con-
venţie;
... (alte obligaţii specifice ariei naturale protejate şi/sau
solicitantului şi/sau consimţite de către ambele părţi)
4.2. Agenţia pentru Protecţia Mediului ... are obligaţia:
a) să asiste custodele în exercitarea custodiei pe toată durata
convenţiei;
b) să controleze cel puţin o dată pe an şi ori de câte ori este ne-
voie, inclusiv prin deplasări în teren, modul de respectare a obliga-
ţiilor asumate de custode conform convenţiei, modul de implemen-
tare a obiectivelor planului de management, respectarea regula-
mentului ariei naturale protejate şi prevederilor actelor normative în
vigoare şi să prezinte un raport autorităţii responsabile şi Comisiei
pentru ocrotirea monumentelor naturii a Academiei Române;
c) să susţină proiectele iniţiate de custode;
d) să analizeze rapoartele întocmite de custode, modul în care se
respectă condiţiile şi clauzele convenţiei şi să propună măsuri în con-
secinţă;
f) să elibereze legitimaţii de custode prin care custodele este
împuternicit să constate faptele ce constituie contravenţii în aria pro-
tejată încredinţată şi să aplice sancţiunile ce derivă din
nerespectarea O.U.G. 236/2000, aprobată cu modificări prin
Legea 462/2001;
... (alte obligaţii specifice ariei naturale protejate şi/sau
solicitantului şi/sau consimţite de către ambele părţi)
Drepturile părţilor
4.3. ... (denumirea persoanei juridice sau fizice căreia i s-a
încredinţat custodia ariei naturale protejate)
are dreptul:
a) să realizeze şi să utilizeze sigla ariei naturale protejate, alături
de sigla sa proprie, în vederea promovării imaginii proprii;
b) să acorde sau să vândă dreptul de utilizare a imaginii şi siglei
ariei naturale protejate unei alte persoane juridice care pro-
movează turism ecologic şi produsele ecologice realizate în zona
ariei naturale protejate;
g) să solicite sprijinul APM sau al autorităţii publice centrale
responsabile cu ariile naturale protejate, inclusiv în vederea
atragerii de fonduri pentru aria naturală protejată;
h) să realizeze şi să implementeze proiecte ce vizează aria natu-
rală protejată;
i) să contracteze sau să participe în contracte ce vizează aria natu-
rală protejată (de exemplu, prestări de servicii, consultanţă, investi-
ţii etc.);
j) să încaseze tarife legate de aria naturală protejata, în vederea
acoperirii unor cheltuieli legate de administrarea ariei protejate, în
condiţiile legii;
... (alte drepturi specifice ariei naturale protejate şi/sau
solicitantului şi/sau consimţite de către ambele părţi)
ARTICOLUL 5 - Durata convenţiei
Convenţia se derulează pe o perioadă de 5 ani.
Versiunea integrală a ordinului poate fi găsită la
http://www.snsro.ro

Denumirea Asociaţiei este: " SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE SPEOLOGIE "
Scopul Asociaţiei este promovarea interesului pentru protecţia mediului,
promovarea interesului în favoarea şi pentru dezvoltarea sub orice formă şi
în toate modurile posibile a studiului şi ştiinţei speologiei, protecţia mediului
sub toate aspectele sale şi cu deosebire a peşterilor şi a conţinutului natural
al acestora şi promovarea colaborării între toţi cei interesaţi în acestea.
Membrii Societăţii - Poate dobândi calitatea de membru orice persoană
fizică sau juridică română sau străină interesată de protecţia mediului şi
speologie şi care îndeplineşte condiţiile şi procedurile necesare pentru a fi
membru, aşa cum sunt acestea specificate în Statut şi Regulamentele Interne.
Asociaţia are următoarele categorii de membri: Membru de rând este o
persoană individuală cu vârsta de cel puţin 18 ani care are toate drepturile
de membru al asociaţiei, inclusiv dreptul de vot, poate să fie ales în Consiliu
Director (CD) sau la conducerea unui comitet, primeşte publicaţiile periodice
ale societăţii, şi are acces la datele şi înregistrările societăţii; Membru
asociat este o persoană individuală în vârstă de sub 18 ani, student la
cursuri de zi, sau cetăţean străin care are reşedinţa în afara României.
Acesta are toate drepturile membrilor asociaţiei cu excepţia dreptului de a
vota şi de a fi ales în Consiliu Director sau ca preşedinte al unui comitet;
Membru instituţional este o organizaţie sau corporaţie, dar nu persoană
individuală, care are toate drepturile unui membru de rând cu excepţia
dreptului de a face parte din Consiliu Director sau de a fi preşedinte al unui
comitet.; Membru simpatizant este o persoană individuală, care îşi
manifestă interesul pentru activitatea asociaţiei şi doreşte să susţină
asociaţia. Membrii simpatizanţi primesc gratuit publicaţiile societăţii, şi pot
participa la manifestările asociaţiei în condiţiile stabilite de către CD.
Cotizaţia plătită de către membrii simpatizanţi trebuie să acopere costul
publicaţiilor.
Drepturile membrilor a) de a participa la toate acţiunile organizate de
asociaţie, în condiţiile stabilite prin regulamentele interne b) de a organiza
acţiuni în cadrul asociaţiei care să respecte scopul şi obiectivele acesteia în
condiţiile stabilite prin regulamentele interne. c) de a-şi exprima liber opiniile
în cadrul AG sau a celorlalte întruniri ale asociaţiei d) de a participa prin vot
la luarea deciziilor în condiţiile stabilite prin statut şi regulamentele
interioare. Nu poate participa la vot un membru care cu 30 de zile înainte
de deciderea consultării prin vot a membrilor nu are plătită cotizaţia sau
alte taxe obligatorii pentru toţi membrii asociaţiei. e) de a fi ales în
organele de conducere ale asociaţiei sau structurile acesteia, respectând
condiţiile din prezentul Statut sau condiţiile stabilite prin regulamentele
interioare. Nu este eligibil un membru care cu 30 de zile înainte de alegere
nu are plătită cotizaţia sau alte taxe obligatorii pentru toţi membrii
asociaţiei sau dacă CD constată că are datorii către asociaţie. f) de a
beneficia de echipamentul, dotările şi fondurile asociaţiei în conformitate cu
CERERE DE ÎNSCRIERE
Către
Societatea Naţională de Speologie
Subsemnatul _____________________, domiciliat în localitatea ___________________
Strada __________________________ nr. ___ bloc ____ etaj ___ ap. _____ tel. _______
Fax ______________ e-mail ____________________
Legitimat cu BI/CI ____ seria ____ nr. __________ eliberat de ____________________
CNP: _____________________
De profesie _________________ , angajat al ______________________, in funcţia _____________
Am luat la cunoştinţă prevederile Actului Constitutiv, ale Statutului Societăţii Naţionale de Speologie şi
ale Regulamentelor Interne, pe care le accept fără rezerve.
Doresc prin prezenta să fiu acceptat ca membru ________________ al Societăţii Naţionale de Speologie.
Menţionez că am fost/sunt membru al următoarelor organizaţii în care am ocupat/ocup funcţiile:
1.
2.
3.
Mă angajez să comunic Societăţii modificările care vor surveni în datele comunicate. Doresc ca Societatea
să comunice cu mine prin scrisoare / fax / e-mail / la adresa de mai jos:
Datele din cererea de înscriere pot fi folosite strict pentru uzul intern al Societăţii
Numele şi prenumele Semnătura
DOCUMENTE ALE SOCIETĂŢII - EXTRASE DIN STATUT
regulamentul interior g) de a fi informaţi asupra acţiunilor asociaţiei h) de a
primi în condiţiile stabilite prin statut şi regulamentele interioare, publicaţiile
periodice ale asociaţiei i) de a participa ca membru la orice altă
organizaţie, chiar dacă scopul sau obiectivele acesteia se suprapun peste
obiectivele asociaţiei. j) de a se retrage la cerere fără nici o pretenţie
materială, respectând condiţiile stabilite prin regulamentele interne. k) să
conteste hotărârile AG, CD sau ale Biroului Executiv şi să primească răspuns
conform regulamentelor interne. l) de a avea acces la toate documentele
asociaţiei, în condiţiile stabilite de regulamentele interne.
Îndatoririle membrilor: a) să respecte Statutul, Regulamentele Interne b) să
respecte hotărârile AG, CD sau BE, dacă acestea sunt conforme Statutului şi
Regulamentelor Interne. Acestea sunt valabile şi obligatorii pentru toţi
membrii dacă nu au fost contestate în termenul prevăzut în regulamentele
interne c) să deruleze acţiunile pe care le desfăşoară în cadrul şi în numele
asociaţiei numai pentru realizarea scopului şi obiectivelor acesteia. d) să
notifice, conform regulamentelor interne, toate acţiunile pe care le
desfăşoară în cadrul şi în numele asociaţiei. e) să cunoască şi să respecte
normele de siguranţă specifice sporturilor montane f) să cunoască şi să
respecte legile şi normele privind protecţia mediului g) să cunoască şi să
respecte măsurile de conservare a mediului h) să cunoască şi să respecte
drepturile proprietarilor pe teritoriul cărora desfăşoară activităţi i) să
informeze imediat conducerea societăţii şi organismele guvernamentale
responsabile asupra încălcării legilor şi normelor privind protecţia mediului
şi să participe activ la oprirea acestora. j) să fie apt din punct de vedere
medical pentru activităţile pe care le desfăşoară în cadrul asociaţiei k) să
plătească cotizaţia precum şi celelalte contribuţii la termenele şi în condiţiile
stabilite prin regulamentele interne şi hotărârile CD l) să nu ducă tratative
sau să facă declaraţii în numele asociaţiei fără a fi autorizat în scris, conform
regulamentelor interne. m) să nu aducă daune morale sau materiale imaginii
asociaţiei, membrilor sau patrimoniului acesteia şi dacă acestea s-au produs
să le repare. Acest lucru nu implică acţiuni desfăşurate în afara activităţilor
asociaţiei sau declaraţii făcute în nume propriu. n) să transmită către CD
orice informaţie de interes pentru scopul, obiectivele şi activităţile asociaţiei
o) să nu utilizeze în alt scop decât cel al asociaţiei informaţiile primite de la
aceasta şi patrimoniul acesteia p) să notifice orice modificări privind
domiciliul, locul de munca sau alte date personale necesare asociaţiei q) să
participe în măsura posibilităţilor la acţiunile la care asociaţia îl solicită. r) să
uzeze de apartenenţa lor la asociaţie numai în cadrul acţiunilor organizate
de aceasta sau în cazul în care acest lucru este permis prin regulamentele
interne sau hotărâri ale CD. În cazul în care constată încălcări ale statutului şi
regulamentelor interne să le aducă la cunoştinţa membrilor organizaţiei şi să
întreprindă toate măsurile necesare pentru intrarea în legalitate. t) să
propage, prin orice mijloace posibile, scopurile şi acţiunile asociaţiei;
Localitatea şi data
Lumea PEŞTERILOR ◄ 2
 Siguranţă
pentru
produsul
tău
software

www.intech.ro
intech@intech.ro